Victor Palanciuc

Norme conflictuale referitoare la procedura succesorală notarială

în lumina tratatelor bilaterale de asistenţă juridică, încheiate
de Republica Moldova cu alte state

"Legea şi viaţa", 2000, nr.4, pag.28

***
Cînd decesul unui cetăţean al Republicii Moldova a avut loc la noi în ţară, iar bunurile care
i-au aparţinut se găsesc pe teritoriul ţării noastre, nu apar probleme deosebite în privinţa
raportului juridic civil referitor la succesiune.
Dar se poate întîmpla ca un cetăţean al Republicii Moldova să moară într-o ţară străină sau
un cetăţean străin să moară la noi în ţară, iar bunurile lor să se găsească pe teritoriul a diferite
ţări. În acest caz se pune problema de a se şti ce lege va cîrmui raportul succesoral: legea tării al
cărei cetăţean a fost defunctul (lex patriae), legea ţării pe teritoriul căreia defunctul avea ultimul
domiciliu stabilit (lex domicilii) sau legea ţării pe teritoriul căreia se află bunurile (lex rei sitae)?
În scopul stabilirii unor norme unitare de rezolvare a conflictului de legi în materie
succesorală, ca şi în alte materii, Republica Moldova a încheiat un şir de tratate bilaterale privind
asistenţa juridică.1
Toate tratatele cuprind în materia moştenirii principiul egalităţii succesorale.2 Cetăţenii unei
părţi au pe teritoriul celeilalte părţi contractante aceleaşi drepturi succesorale ca şi cetăţenii ţării
respective.
În ceea ce priveşte legea aplicabilă succesiunilor, ea este determinată diferit după cum
bunurile succesorale sînt mobile sau imobile.
Dreptul de moştenire a bunurilor mobile este cîrmuit, în principiu,3 de o singură lege; aceea
a părţii contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii (lex patriae).4
Prin urmare, chiar dacă bunurile succesorale mobile se află pe teritoriul ambelor părţi
contractante, se aplică legea părţii contractante al cărei cetăţean a fost defunctul (lex patriae),
instituţiile competente instrumentează deschiderea succesiunii, procedura succesorală de urmat
fiind acelea prevăzute de această lege.5
Dreptul de moştenire a bunurilor imobile este cîrmuit de legea părţii contractante pe
teritoriul căreia se află situate bunurile (lex rei sitae).6
Prin urmare, în ipoteza în care imobilele succesorale se află situate pe teritoriile ambelor
părţi contractante, nu se mai aplică o singură lege, ca în cazul bunurilor mobile, ci legea fiecăruia
din statele pe solul căreia sînt situate.
Din cele expuse rezultă, că birourile notariale şi instanţele judecătoreşti, după caz, au
competenţa materială de a dezbate succesiunea de bunuri imobile a cetăţeanului unui stat care
Republica moldova a încheiat tratare bilaterale de asistenţă judiciară, dar numai în ce priveşte
bunurile imobile (terenuri şi clădiri), care sînt situate pe teritoriul Republicii Moldova. În ceea ce
priveşte componenţa de a dezbate succesiunea de bunuri mobile, ea revine, în principiu,
instituţiilor juridice din ţară a cărui cetăţean era defunctul în momentul morţii. Prin excepţie,
dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de pe urma cetăţeanului străin se află pe teritoriul
Republicii Moldova şi toţi moştenitorii sînt de acord, competenţa revine, la cererea acestora,
instituţiilor juridice din ţara noastră (instanţe judecătoreşti sau birouri notariale).7
În cazul succesiunilor vacante (bona vacantia)8 se aplică aceleaşi criteriu: bunurile
succesorale mobile revin statului al cărui cetăţean a fost defunctul, iar bunurile imobile revin
statului pe teritoriul căruia sînt situate aceste bunuri.9
Tratatele reglementează şi o serie de alte probleme de ordin succesoral. Astfel:
a) În cazul în care cetăţeanul unei părţi contractante decedează pe teritoriul celeilalte părţi
contractante, instituţia competentă (la noi biroul notarial) este obligată să înştiinţeze, de îndată,
reprezentanţa diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi despre deces, comunicînd,
totodată, tot ceea ce cunoaşte despre succesori, domiciliul sau reşedinţa lor, masa succesorală şi
valoarea succesiunii, precum şi despre testament, dacă aceasta există.10
b) Instituţia fiecărei părţi contractante este obligată, de asemenea să ia de îndată măsurile
necesare pentru conservarea sau administrarea bunurilor succesorale rămase pe teritoriul său în
urma decesului unui cetăţean al celeilalte ţări contractante şi să informeze misiunea diplomatică
sau oficiul consular respectiv despre măsurile luate. Bunurile mobile succesorale şi actele
decedatului vor fi predate, la cerere, misiunii diplomatice sau oficiului consular.11
c) În cazul în care cetăţeanului unei părţi contractante decedat pe teritoriul celeilalte părţi a
lăsat testament, deschiderea, citirea şi încheierea procesului-verbal de constatare a stării şi
conţinutului acestuia sînt de competenţa instituţiei părţii contractante pe teritoriul căreia se află
testamentul.12
d) După încheierea procedurii succesorale bunurile succesorale mobile sau sumele de bani
obţinute din vînzarea bunurilor succesorale mobile sau imobile, aflate pe teritoriul uneia din
părţile contractante şi care se cuvin unor moştenitori, cetăţeni ai celeilalte părţi contractante,
avînd domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul acestei din urmă părţi sau pe teritoriul unui al treilea
stat, vor fi predate, acestor moştenitori. Dacă ei nu se prezintă personal sau prin mandatar pentru
a prelua bunurile sau sumele de bani menţionate mai sus, acestea vor fi predate misiunii
diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante ai cărei cetăţeni sînt moştenitorii. În
ambele cazuri prevăzute mai sus (preluarea bunurilor sau a sumelor de bani direct de către
moştenitori sau mandatarii lor şi predarea bunurilor sau a sumelor de bani reprezentanţei
diplomatice sau oficiului consular) predarea se va efectua dacă:13
- Taxele şi impozitele privind succesiunea au fost plătite sau asigurate;
- Pretenţiile creditorilor defunctului şi orice alte pretenţii în legătură cu succesiunea,
formulate în termenul prevăzut de legea părţii contractante pe teritoriul căreia se află bunurile
sau sumele menţionate mai sus, au fost satisfăcute sau asigurate;
- Autorităţile competente au dat aprobarea, care eventual ar fi necesară, pentru exportul
bunurilor succesorale mobile sau pentru transferarea sistemelor de bani.
În ceea ce priveşte drepturile succesorale ale cetăţenilor străini, alţii decît ai statelor cu care
Republica Moldova a încheiat tratate de asistenţă juridică, trebuie aplicat principiul deplinei
egalităţi în drepturi şi obligaţii a persoanelor fizice, fără nici o discriminare, recunoscut de legile
ţării noastre, şi principiul: capacitatea este regula, iar incapacitatea, excepţia. Aceasta înseamnă
că, în lipsa unui text care să îngrădească capacitatea de folosinţă a străinilor, acestora li se
recunoaşte, desigur, cu condiţia reciprocităţii, aceleaşi drepturi ca şi cetăţenilor ţării noastre.

N O T Ă:
1. Tratat între Republica Moldova şi Federaţia Rusă cu privire la asistenţa juridică şi raporturile
juridice în materie civilă, familială şi penală (semnat la 25 februarie 1993 la Moscova şi ratificat
de Parlamentul Republicii Moldova la 4 noiembrie 1994 prin Hotărîrea nr.260-XIII, publicat în
Buletinul Notarilor nr.3/98), Tratat între Republica Moldova şi Ucraina privind asistenţa juridică
şi relaţiile juridice în materie civilă şi penală (semnat la 13 decembrie 1993 la Kiev şi ratificat de
Parlamentul Republicii Moldova la 4 noiembrie 1994 prin Hotărîrea nr.261-XIII, publicat în
Buletinul Notarilor nr.3/98) şi Tratat între Republica Moldova şi România cu privire la asistenţa
juridică în materie civilă şi penală (semnat la 6 iulie 1996 la Chişinău şi ratificat de Parlamentul
Republicii Moldova la 3 decembrie 1996 prin Hotărîrea nr.1018-XIII, publicat în Buletinul
Notarilor nr.2/98).
Normele conflictuale cu privire la dreptul succesoral sînt reglementate: în tratatul cu
Federaţia Rusă prin art.41-49; în tratatul cu Ucraina prin art.36-41; în tratatul cu România prin
art.39-48.
2. A se vedea, art.41 din tratatul cu Federaţia Rusă, art.36 din tratatul cu Ucraina şi art.39
din tratatul cu România.
3. Am zis în principiu deoarece, că excepţie de la această regulă, art.42 p.1 din tratatul cu
Federaţia Rusă prevede că dreptul de succesiune asupra bunurilor imobile este determinat de
legislaţia părţii contractante pe teritoriul căreia (s.n.) testatorul a avut ultimul domiciliu stabilit.
Utilizarea termenului "testator" o considerăm nepotrivită deoarece, noţiunea de testator
semnifică persoana care a dispus prin acte pentru cauză de moarte (mortis causam) cu privire la
bunurile sale, ori, se poate întîmpla ca persoana care a decedat să nu fi lăsat testament. Din
aceste considerente opinăm că un termen mai pertinent ar fi cel de "defunct", cu atît mai mult că
acest termen este folosit în celelalte tratate şi literatura de specialitate (desigur în situaţii similare
cu cea dată).
4. Aceasta este situaţia de lege lata, la noi în ţară, însă de lege ferenda, propunem ca acest
principiu să fie înlocuit cu principiul aplicării legii ţării pe teritoriul căreia defunctul avea ultimul
domiciliu (lex domicili), principiu încetăţenit în legislaţia altor state (Marea Britanie, SUA,
Franţa ş.a.). În favoarea legii domiciliului invocăm următoarele argumente: a) legea succesorală
are o strînsă legătură cu legea care stabileşte regimul juridic al bunurilor, astfel că legea
succesorală aparţine statului real, nu celui personal; b) bunurile mobile sînt considerate că se află
la domiciliul defunctului; în fapt aceasta este realitatea în cele mai multe cazuri; legea
domiciliului asigură un regim unitar lichidării succesiunii, deoarece această operaţie se face la
ultimul domiciliu al defunctului; c) legea domiciliului nu nesocoteşte interesele familiei,
deoarece domiciliul defunctului coincide cu cel al familiei acestuia. Însă, adoptînd această
opinie, nimic nu ne împiedică să invocăm unele argumente şi în sprijinul aplicării legii statului a
cărui cetăţean era defunctul succesiunii bunurilor mobile (lex patriae). Astfel: a) succesiunea are
o strînsă legătură cu raporturile de familie, ambele reflectînd concepţia existentă cu privire la
familie într-un anumit stat; succesiunea cunoaşte instituţia rezervei care are ca scop stabilitatea
familiei; b) statul a cărei cetăţenie o are defunctul la data decesului este cel mai interesat să
reglementeze succesiunea lăsată de cetăţeanul său, decît orice alt stat.
5. Prin excepţie, dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul uneia din
părţi sînt situate pe teritoriul celeilalte părţi contractante şi dacă toţi moştenitorii sînt de acord,
competenţa revine instituţiei juridice ale acestei părţi ( a se vedea art.45 p.2 din tratatul cu
Federaţia Rusă, art.41, p.3 din tratatul cu Ucraina şi art.43 p.3 din tratatul cu România.
6. A se vedea art.46 p.3 din tratatul cu Federaţia Rusă, art.37 p.2 din tratatul cu Ucraina şi
art.40 p.2 din tratatul cu România.
7. A se vedea art.45 p.2 din Tratatul cu Federaţia Rusă, art.41 p.3 din tratatul cu Ucraina şi
art.43 p.3 din tratatul cu România.
8. Succesiunea este vacantă în cazul în care nu există nici un moştenitor legal şi defunctul
nu a dispus prin tratament de bunurile sale, ori toţi moştenitorii au fost decăzuţi din dreptul la
succesiune, ori dacă nici unul din moştenitori nu a acceptat succesiunea. (în acelaşi sens a se
vedea V. Palanciuc "Persoanele chemate de lege la moştenire", în Spectrul, Buletin informativ al
Centrului Regional de informaţie şi consultaţia pentru Tineret, mun. Bălţi, nr.15, 1999, pag.3).
9. A se vedea art.43 din tratatul cu Federaţia Rusă, art.38 din tratatul cu Ucraina şi art. 41
din tratatul cu România.
10. A se vedea art.46 p.2 din tratatul cu Federaţia Rusă şi art.44 p.1 din tratatul cu
România.
11. A se vedea art.46 p.1 din tratatul cu Federaţia Rusă şi art.46 p.1-2 din tratatul cu
România.
12. A se vedea art.40. p.2 din tratatul cu Ucraina şi art.47 din tratatul cu România.
13. A se vedea art.49 sin tratatul cu Federaţia Rusă şi art.48 din tratatul cu România.