Tema cercetării: Autoritatea statului – obiect de protecție a legilației penale

1. B

Vom începe prezentul studiu prin a evidenția concepții în ceea ce privește cercetarea
noastră. Astfel, vom expune faptul că cuvântul ”stat” provine de la latinescul ”status”, ceea
ce înseamnă a fi ”stabil, permanent”. Pornind de la această mențiune pe parcursul evoluției
societăților, au apărut noi concepții în ceea ce privește această noțiune, la momentul actual se
cunosc două puncte de vedere, prima accepțiune este mai largă, și caracterizează statul prin
aceea că el este considerat a fi ”organizatotul principal al activității unei comunități umane,
având rolul de a stabili reguli generale și obligatorii de conduită, iar după caz poate interveni
prin intermediul forței coercitive, pentru a restabili ordinea de drept”. Al doilea concept are o
accepțiune mai îngustă și ”identifică, în fapt, statul cu autoritățile publice care exercită puterea
politică exclusivă, adică cea a șefului statului, a Guvernului, Parlamentului și cele a
judecătoriilor”. Ambele accepțiuni ne impun poziția, că statul, este un fel de organizație
politică.
Conținutul statului reprezintă o manifestare concretă asupra esenței acestuia și este
determinat de faptul că în mâinile lui se află puterea de stat și a căror interese acesta le
servește. Pornind de la această afirmație putem spune că orice stat exprimă trei niveluri de
interese: interesele întregii societăți; înteresele unor clase, unui grup sau a unor grupuri
sociale care formează baza socială a puterii; și interesele aparatului de stat, anume ale
conducerii de vârf, căruia real îi aparține puterea politică și de stat. În R.Moldova aceste sfere
de interese și-au găsit reflectare în privatizarea averii de stat și în repartizarea sferelor de
influiență.
Așa cum am menționat și mai sus, puterea de stat este o componentă esențială a
conținutului statului. În societate există numeroase forme de autoritate: autoritate morală,
politică, religioasă și juridică.
Puterea de stat este un atribut caracteristic statului si care sedeosebește de celelalte
categorii sau forme de autoritate prin anumite trăsături caracteristice:
- are un caracter politic;
- are o sferă generală de aplicare;
- dispune de structuri speciaizate care o realizează;
- este o putere suverană.
Cum expus și mai sus, putereade stat este una suverană, această suveranitate desemnează
prerogativa statului de a conduce societatea și de a stabili raporturi cu alte state. De aceea, și
există o latură internă a suveranității statului care se referă la puterea acestuia de a conduce
societatea, de acondamna în ultima instanță, prerogativă ce se materializează în elaborarea
normelor juridice și în urmărirea (asigurarea) aplicării acestora în practică, pentru realizarea
idealului său, acela al ordinii de drept.
Considerăm la fel de important expunerea funcțiilor pe care le îndeplinește statul, acestea
sunt următoarele: - funcția legislativă; - funcția executivă și administrativă; - funcția
jurisdicțională; - funcția externă.
Datorită funcțiilor care-i revin statului acesta și-a creat aunumite instituții, organizații care
să proteje atât interesele societății și cetățenilor, cât și interesele autorității statului de anumite
ilegalități produse într-o societate.
În cele ce urmează vom expune pe scurt aceste funcții care au o importanță majoră în
procesul de gestiune a puterii de stat, dar și în procesul de creare sistemului de instituții
menite să apere interesele acestuia.
Funcția legislativă – reprezintă manifestarea directă a suveranității poporului și se
caracterizează prin aceea că statul stabilește reguli de conduită socială care capătă caracter
obligatoriu și care pot fi aduse la îndeplinire în situația încălcării sau nesocotirii lor, prin forța
de contrângere pe care numai statul o are. Statul poate transforma în lege orice principiu de
conduită umană, necesar pentru dezvoltarea economică și socială, menținerea ordinii publice.
Funcția executivă și administrativă – are ca obiect principal organizarea aplicării în
practică a legilor, asigurarea funcționării serviciilor publice instituite în acest scop, precum și
elaborarea de acte normative și individuale date în baza legilor.
Funcția jurisdicțională – este constituită din soluționarea conflictelor juridice, care apar
în societate și asigură respectarea legilor, prin punerea în aplicare a unor proceduri speciale
menie să garanteze o deplină obiectivitate.
Funția externă – această desemnează activitățile desfășurate de stat pentru dezvoltarea
relațiilor cu alte state pe baza princiipilor dreptului internațional, cât și pentru participarea la
organismele internaționale, în scopul rezolvării problemelor proprii, naționale și a chestiunilor
generale, globale, ale omenirii.
Pentru realizarea funcților sale, statul își organizează un sistem de instituții (organe) care
sunt expresia concertă a puterilor publice, respectiv a a puterii legislative, puterii executive și
puterii judecăorești. Pornind de la aceste relatări observăm că fiecărei puteri în parte îi revine
o categorie de organe ale statului: puterii legislative – organele legislative (Parlament,
Adunare Națională, Congres etc.); puterii executive – organele executive care sunt
reprezentate de șeful statului, șeful guvernului, de guvern; puterea judecătorească – este
reprezentată de către organele judiciare.
Alături de aceste organe a puterilor respective, statul dispune de un aparat de stat alcătuit
din persoane alese sau numite, un aparat de specialitate menit să asigure reazlizarea activițății
sale (aparatul polițienesc, armata, aparat administrativ).

2. A
Considerăm important ca autoritatea statului să beneficieze de protecție din partea
legislației penale, deoarece orice lezare adusă acestei autorități prezintă pericol major în
general și pentru întreaga societate. Dacă se vor permite abuzuri asupra organelor statale,
atunci ce să mai vorbim despre celelalte abuzuri aduse cetățenilor sau altor instituții existente
într-o societate.
Este extrem de important de a crea mecanisme de protecție a autorității statului, deoarece
acestea au capacitatea de a contracara ilegalitățile aduse atât de cetățenii statului nostru, cât și
de cetățenii altor state. Observăm ca la momentul actual tot mai dese sunt efectuate acte de
terorism sau creșterea criminalității organizate ceea ce produc pagube și pericole devastatoare
pentru toate societățile lumii, de aceea legea penală trebuie să protejeze interesele statului și a
societății în general, nu doar acele aduse direct instituțiilor statului.
În cele ce urmează vom încerca să definim conceptul de lege penală și care este scopul
acesteia. Astfel, legea penală este actul legislativ adoptat de către Parlamentul R.Moldova
care cuprinde norme de drept penal ce stabilesc principiile și dispozițiile generale și speciale
de drept penal determină faptele ce constituie infracțiuni și prevede pedepsele ce se aplică
infractorilor, iar în unele situații în temeiul și condițiile liberării de răspundere și pedeapsă
penală.
În art.2, alin.(1) din CP al RM este prevăzut scopul legii penale și anume: ”Legea penală
apără, împotriva infracțiunilor, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, mediul
înconjurător, orânduirea constituțională, suveranitatea, independența și integritatea teritorială
a R.Moldova, pacea și securitatea omenirii, precum și întreaga ordine de drept.” La alin.(2)
este prevăzut că legea penală ami are ca scop și prevenirea de săvârșire a unor noi infracțiuni.
Această normă are două scopuri principale: cel de apărare și de prvenire. Totuși, scopul
principal al CP al RM constă în apărarea celor mai importante relații sociale de atentatele
criminale. În lege sunt enumerate blocurile de bază ale sistemului de relații sociale care
constituie obiectul juridico-penal al apărării. Legiuitorul stabilind acest scop, a luat în calcul
eventualele schimbări esențiale, calitative, care au avut loc în politică, economie și în alte
sfere sociale ale societății și ale statului.
Legislația penală a fost creată anume din aceste perspective de proteja personalitatea,
societatea și statul. Vom continua prin a evidenția că CP plasează pe primul loc apărarea
juridică a omului și personalității lui, drepturile și lebertățile fundamentale ale omului și
cetățeanului. În calitate de obiect al protecției juridico-penale se proclamă și ocrotirea tuturor
formelor de proprietate, a mediului, a ordinii constituționale, suveranității, independenței și
integrității teritoriale a RM baza cărora este stabilită de Constituția RM. De aici rezultă că
legislația penală are ca obiect de protecție și autoritatea statului, și nemijlocit această lege
penală a fost creată de autoritățile statului împuternicite cu competență în acest domeniu de
creare a legii penale.