Sunteți pe pagina 1din 8

Subiecte test

1. Definiţi conceptul de comunicare în ambele sale dimensiuni.


Cele două cuvinte din limba română cuminecarea (sensul religios) si comunicarea (sensul
laic) evidenţiază dubla dimensiune orizontală şi verticală sau comunitară şi sacră.
Axa orizontală se referă la faptul că, comunicarea este liant social între oameni (oamenii
interacţionează între ei) şi în această interacţiune se transmite informaţia imediat. Axa
orizontală este infinită.
Axa verticală se referă la faptul că în timpul comunicării trebuie să existe de ambele părţi
dorinţă creării unui cod comun. Cele două dimensiuni orizontală şi verticală sunt indisolubil
legate una de cealaltă.

2. Care este etimologia cuvântului comunicare?


Se presupune că la temelia formării verbului latin communico,-are ar sta adjectivul munis,-
e, al cărui înţeles era „care îşi face datoria, îndatoritor, serviabil”. O dată cu răspândirea
creştinismului s-a conturat sensul sacramental, cuvântul desemnând împărtăşirea
credincioşilor „cuminecare”.

3. În ce constă distincţia dintre a auzi şi a asculta?


A auzi este un proces pasiv in care un individ percepe diferite sunete din mediul inconjurator
fara sa le acorde atentie, cum ar fi traficul dintr-o intersectie. Pe de alta parte, ascultarea este
un proces activ in care o persoana isi concentreaza atentia catre o sursa care emite informatii,
posibil utile ascultatorului.

4. Enumeraţi elementele componente ale procesului de comunicare (modelul


lingvistic al lui Roman Jakobson sau alt model).

5. Definiţi codul ca parte a procesului de comunicare şi precizaţi de ce codificarea


este considerată o condiţie indispensabilă în procesul de comunicare.
Codul este un sistem de reguli după care semnele se organizează pentru a produce înţelesuri şi
totodată, un sistem de înţelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. Altfel formulat,
este acea convenţie tacită sau explicită în virtutea căreia se recunoaşte existenţa unei relaţii de
tip funcţional între semnificant şi semnificat. Într-un sens, ideea de cod cade exact pe ideea de
semn lingvistic şi pe cea de limbaj.

6. În ce constă distincţia dintre cod şi limbaj?

Convenţiile codului sunt explicite, prestabilite şi imperative. Cele ale limbii sunt implicite, ele
se constituie spontan în cursul comunicării. Prin urmare, omul a creat un cod în vederea
comunicării, în timp ce limba se creează chiar în comunicare.
1
7. În ce constă caracterul arbitrar al semnului lingvistic şi care sunt consecinţele
negative ale acestuia în procesul de comunicare?
Caracterul arbitrar al semnului lingvistic se referă la faptul că între fonemele (unitatea de
sunet fundamentală din limbile vorbite) ce formează un cuvânt între şirurile de sunete ce
alcătuiesc un cuvânt (m-a-m-a) şi ceea ce înţelegem prin acel cuvânt nu există o legătură
naturală, firească tip cauză-efect, motiv pentru care în altă limbă vom spune altfel la acelaşi
lucru.

8. Explicaţi sintetic de ce dialogul dintre doi interlocutori se poate realiza ca un


„dialog al surzilor” în planul semanticii.
În ciuda existenţei unui vocabular comun, nu există un limbaj comun, de aceea de multe ori
dialogul dintre doi interlocutori se realizează ca un „dialog al surzilor” în planul semanticii. El
va însemna un prilej de conflict în planul pragmaticii (de exemplu, în procesul de relaţii
publice, înaceastă situaţie, coordonata de comunicare va bloca cealaltă coordonată importantă,
pe cea demanagement) şi un prilej de disconfort în plan psihologic.

9. Enumeraţi caracteristici ale receptorului importante în procesul de comunicare.


Caracteristicile receptorului importante în procesul comunicării sunt următoarele:
Obiectivele, atitudinile, motivaţia de primire a mesajului.
Diferenţa de pregătire socială, educaţională, culturală între emiţător şi receptor.
Relaţia personală cu emiţătorul.
Atributele psihologice şi fiziologice.
Experienţa anterioară în situaţii
similare.
Diferenţa în bogăţia de informaţii între emiţător şi receptor (dacă este prea mare, nu mai
poate avea loc decodificarea mesajului).

10. Precizaţi care sunt cele două bariere în comunicare, cel mai greu de combătut.
Cele mai importante bariere de comunicare, în sensul de greu de combătut, sunt:
omniprezenţa zgomotului şi necoincidenţa dintre codul emiţătorului şi cel al
receptorului

11. Enumeraţi mai multe forme ale comunicării precizând criteriul de clasificare
folosit.
In literatura de specialitate exista mai multe criterii de clasificare pentru marea varietate a
formelor de comunicare:
1.Dupa codul folosit, vom avea ca forme principale de comunicare:
- comunicarea verbala (pana la 15%)
- comunicarea paraverbala (32%-33%)
- nonverbala (peste 50%)- mixta2.
2.Dupa statutul sau identitatea emitatorului (E) si receptorului (R)
deosebim:
- comunicarea verticala (comunicarea din organizatii si institutii)
- comunicarea orizontala (comunicarea din organizatii si institutii).

2
3.Dupa criteriul partenerilor, întâlnim:
- comunicare intrapersonala (monolog)
- comunicare interpersonal- comunicarea în grup mic (pana la 10 persoane)
- comunicarea publica (peste 10 persoane)

12. Enumeraţi care sunt cele patru moduri de comunicare după Bernard Voyenne şi
precizaţi care sunt caracteristicile fundamentale ale comunicării directe.
1.comunicarea directa
2.comunicarea indirecta
3.comunicarea multipla (legata de aparitia tiparului)– putem vorbi desprecomunicarea de
masa
4.comunicarea colectiva

Comunicarea directă este o formă completă de comunicare. Toate celelalte tipuri de


comunicare nu reprezintă decât substitute ale acesteia. Se realizeaza conexiunea inversa si se
poate vorbi de aparitia dialogului punctul culminant al comunicarii.

13. Enumeraţi câteva căi prin care se realizează comunicarea umană nonverbală şi
definiţi gestul în sens larg.
Cateva cai prin care comunicarea umana nonverbala se poate realiza sunt limbajul
gesturilor,limbajul tacerii, privirea, emblemele, miscarile afective.
Gesturile se refera la orice mişcare corporala, involuntara sau voluntara, purtatoare a
uneisemnificaţii de natura comunicativa sau afectiva.

14. Ce este imaginea întreprinderii?


Imaginea în sensul de identitate institutionalã este rezultatul unei bune gestionãri a celor trei
straturi ale sale: imagine voitã, transmisã, perceputã. Întregul comportament al institutiei
publice, strategiile si actiunile sale, contribuie la formarea capitalului de încredere si la
crearea de imagine

15. Enumerați cele patru principii de care trebuie să ținem cont atunci când construim
imaginea întreprinderii.
1. A atrage atenþia, a crea o perceptie pozitivã, o miscare de simpatie
2. A asigura fidelitatea, încrederea.
3. A creste beneficiile
4. Capacitatea de a traversa perioade de crizã.

16. În ce constă managementul imaginii organizației?


Managementul imaginii organizationale urmareste stabilirea:
1.misiunii
2.principiilor comunicarii publice
3.strategia de comunicare
4.programul de actiune

3
17. Care este misiunea comunicării instituționale?
Misiunea comunicarii organizatiei este vehicularea valorilor institutiei, comunicarea
institutionalã trebuie sã stabileascã relatii cu toate pãrtile interesate, importante pentru
realizarea scopului ei.

18. Definiți imaginea organizației în forma ei pură.


Imaginea instituţională în forma sa pură, vizează crearea în conştiinţa consumatorului a unei
imagini organizaţionale suficient de clare şi precise pentru a se distinge de imaginile de
marcă comerciale.

19. În ce constă deosebirea dintre imaginea de marcă şi imaginea instituţională?


Imaginea de marcă este complementară imaginii instituţionale. Imaginea de marcă se poate
axa pe o caracteristică a produsului sau pe buna reputaţie a întreprinderii care îl fabrică.
Imaginea instituţională în forma sa pură, vizează crearea în conştiinţa a consumatorului a unei
imagini organizaţionale suficient de clare şi precise pentru a sedistinge de imaginile de marcă
comerciale. Este vorba de identitatea intreprinderii.
Imaginea de marcă a unui produs depinde de personalitatea pe care o va da acestuia
organizaţia.

20. În ce constă distincţia dintre imaginea de marcă şi imaginea de produs?


Marca unui produs poate proiecta o anumită imagine, iar produsele însele, la rândul lor, pot
proiecta o imagine prin calităţile intrinseci pe care le prezintă. Imaginea de marcă şi imaginea
de produs se suprapun uneori. Produsele însele pot proiecta o imagine care se suprapune peste
alte tipuri de imagine. Notorietatea sau prestigiul sunt rezultanta diferitelor imagini ale unei
organizaţii.

21. În ce constă coerența imaginii de marcă?


Reducerea decalajelor ce apar între realitate si perceptie.

22. Enumerați instrumentele de bază în construirea identității vizuale.


 numele institutiei
 semnãtura ei
 logo-ul
 identitatea caracterelor, talia lor, informaþiile de bazã redate de acestea (adresã,
afiliere institutionalã, etc.)
 sistemul de culori
 formatul si conceptia graficã a tuturor acestor elemente (amplasarea si
combinarea lor continute în carta graficã a institutiei).

23. Definiți logoul.


Un logo este un element grafic, un simbol sau un icon, conceput pentru a reprezenta o
organizatie sau o marcã într-o manierã fidelã, potrivitã personalitãtii sale, care poate fi
recunoscutã imediat de cãtre public.

4
24. Care sunt caracteristicile unui bun logo?
- evocator: poartã un mesaj, încarneazã valorile, cultura institutiei;
- unic: se diferenþiazã fatã de concurentã;
- federativ: adunã la un loc diferite segmente de public;
- declinabil, adaptabil (gradul în care se poate aplica pe diferite suporturi de
comunicare);
- atemporal: creeazã o identitate puternicã si durabilã;
- proiectiv: însoteste organizatia în timpul schimbãrilor sale.

25. La ce întrebări trebuie să răspundă un mesaj atunci când este conceput?


Un mesaj trebuie să răspundă la trei întrebări principale:
1. Care vor fi avantajele destinatarilor comunicarii, dupa ce vor lua cunoastinta de mesaj
(beneficiu)?
2. In virtutea caror ratiuni aceeasi destinatari vor intr-un fel sau altul sa-si modifice preceptia,
opinia sau comportamentul (de ce)?
3. Care este tonalitatea sau impresia generala a comunicarii (tonalitatea)? Este vorba mai ales
de comunicare foarte oficiala, austera in alegerea cuvintelor si a vizualului, sau, dimpotriva,
una foarte ludica cu desene, pictograme si un mesaj foarte usor si agreabil citit?

26. Definiţi relaţiile publice.


Relaţiile publice reprezintă o funcţie managerială, care stabileşte şi menţine legături reciproc
benefice între o organizaţie şi publicul de care depinde succesul sau falimentul ei.

27. În ce constă modelul comunicării bilaterale simetrice de la James Grunig?


Relaţiile publice se bazează pe modelul comunicării bilaterale simetrice: în cadrul acestui
model comunicarea se desfăşoară în două sensuri (adică public – organizaţie şi organizaţie -
public), deci se ţine seama de reacţiile publicului nu pentru a se identifica modul în care
aceste reacţii pot fi schimbate, ci pentrua se adapta, schimba comportamentul organizaţiei;
acest model se bazează pe înţelegerea reciprocă şi conduce la rezolvarea eventualelor
conflicte de comunicare;

28. Enumerați sarcinile unui departament de relații publice.


Sarcinile departamentelor de relaţii publice sunt urmatoarele:
-anticiparea reacţiilor opiniei publice
-consilierea conducerii;
-stabilirea şi implementarea programelor de relaţii publice;
-evaluarea acestor programe;
-relaţia cu presa şi monitorizarea acesteia;
-coordonarea comunicării interne;
-organizarea evenimentelor;
-identificarea problemelor organizaţiei şi asigurarea legăturilor comunicaţionale
dintreconducere şi publicurile interne şi externe;
-gestionarea, alături de management, a situaţiilor de criză

5
29. Precizați tipuri de campanii de relații publice.
 Conştientizarea unei probleme
 Informarea publicului
 Educarea publicului
 Intărirea atitudinilor şi a comportamentului
 Schimbarea atitudinilor
 Modificarea comportamentului

30. Enumeraţi care sunt cele şase fundamente ale unei negocieri eficiente.
1. stilul de negociere; 2. scopurile si asteptarile;
3. standardele si normele legale; 4. relatiile;
5. interesele celeilalte parti; 6. parghiile de control.

31. Precizaţi care sunt cele cinci stiluri de negociere după criteriul agresivităţii umane
sau modului de gestionare a conflictelor interpersonale?
Cele cinci tipuri de oameni sunt, în ordinea descrescătoare a agresivităţii:
-competitivii, cei care rezolvă probleme, -cei care fac compromisuri,
-cei care fac concesii (concilianţii), -cei care se eschivează.

32. În ce constă stilul rezolvării problemei ca stil de negociere?


Stilul rezolvării problemei este cel mai greu de pus în aplicare, fiindcă se străduieşte să
descopere care e, de fapt, problema, printr-o dezvăluire sinceră a intereselor, să găsească
soluţia cea mai elegantă printr-o examinare creativă a mai multor soluţii şi să soluţioneze
aspectele dificile pe baza unor standarde corecte de împărţire a câştigului. El este util în
special în negocierile complexe (de exemplu, negocierea tratatelor de pace).

33. Care sunt cele patru deprinderi esenţiale pe care trebuie să le aibă un bun
negociator?
Cei mai buni negociatori demonstrează patru deprinderi esenţiale, pe care oricine,indiferent de
stil şi de coeficientul de inteligenţă, le poate dobândi pentru a-şi îmbunătăţirezultatele
negocierii, şi anume:
1.angajamentul faţă de o bună pregătire
2.aşteptările înalte
3.răbdarea de a asculta
4.angajamentul faţă de propria integritate.

34. În ce constă deosebirea dintre scopuri şi aşteptări în cadrul unei negocieri?


Scopurile sunt lucruri către care tindem, de regulă au ceva provocator, sunt dincolo de
realizările noastre precedente (de pildă, obiectivele unei investiţii, intenţia de a slăbi
îngreutate etc).
Aşteptările –spre deosebire de un scop- sunt aşteptări chibzuite despre ceea ce putem în mod
rezonabil să realizăm Cu cât alocăm mai mult timp pregătirii unei negocieri şi cu cât strângem
mai multe informaţii, cu atât ni se consolidează convingerea că scopurile noastre sunt legitime
şi realizabile, iar aşteptările noastre cresc devenind tot mai ferme.

6
35. Definiţi termenul scop şi precizaţi câteva caracteristici ale lui în cadrul negocierii.
Scopurile sunt lucruri către care tindem, de regulă au ceva provocator, sunt dincolo
derealizările noastre precedente (de pildă, obiectivele unei investiţii, intenţia de a slăbi în
greutate etc). Cuvântul scop se referă la cele mai înalte aşteptări legitime pe care le-aţi putea
avea. Caracteristici: concret, justificabil

36. Enumeraţi cei cinci paşi presupuşi de fixarea scopului pentru pregătirea eficientă a
unei negocieri.
Pentru o pregătire eficientă a negocierii, fixarea scopului presupune cinci paşi:
1.să chibzuim cu grijă la ceea ce dorim într-adevăr să obţinem şi să nu uităm că banii sunt
adesea un mijloc, nu un scop.
2.să ne fixăm o ţintă optimistă, dar justificabilă
3.să fim concreţi
4.să fim hotărâţi şi să notăm pe hârtie scopul propus şi, dacă e posibil, să-l discutăm cu
altcineva
5.să venim la masa negocierii cu scopul pe care ni l-am propus

40 .Care sunt cele două principii psihologice ce devin pârghii normative înprocesul de
negociere?
1. principiul consecventei; 2. principiul psihologic, tendinta umana de a ceda in fata
autoritatii.

41.Precizaţi cei trei paşi (cod de conduită) urmaţi de regula reciprocităţii în cadrul
negocierii.
Această regulă este un cod de conduită simplu, alcătuit din trei paşi:
-fiţi întotdeauna loiali şi demni de încredere.
-fiţi întotdeauna corecţi cu persoanele care sunt corecte cu dumneavoastră.
-când oponentul vă tratează incorect, aduceţi-i la cunoştinţă acest lucru.

42.Precizaţi paşii ce trebuie parcurşi pentru găsirea unui limbaj comun


întredumneavoastră şi oponent la masa negocierii.
Dat fiind importanţa concentrării asupra intereselor oponentului pentru ducerea la bun sfârşit
a unei tranzacţii, ne vom opri în continuare la paşii ce trebuie parcurşi în acest sens:
1. sa identificam decidentul;
2. sa cautam un teritoriu comun;
3. sa identificam interesele care ar impiedica acrodul;
4. sa cautam solutii care ar rezolva problema oponentului, dar in acelasi timp am realizasi
scopul nostru.

7
43.Definiţi pârghia de control şi precizaţi care sunt cele trei tipuri de pârghii.
Pârghiile înseamnă forţa dumneavoastră nu doar de a încheia o înţelegere, ci şi de a o obţine
în condiţiile impuse de dumneavoastră. Partea care posedă pârghii de control este mai sigură
pe sine, iar partea care nu le are este de regulă nervoasă şi nesigură. Cecetătorii consideră că
există trei tipuri de pârghii: pozitive, negative şi normative.

44.Enumeraţi cele patru mari etape specifice unui proces de negociere.


1. pregatirea strategiei;
2. analiza informatiilor;
3. deschiderea si acordarea concesiilor;
4. inchiderea negocierii si obtinerea angajamentului.

45.Care sunt etapele ce trebuie urmate în cadrul pregătirii strategiei – primul pas în
procesul de negociere?
Etapele acestui prim pas sunt:
1. evaluarea situatie;
2. armonizarea situatiei cu strategia si cu stilul de negociere;
3. examinarea situatiei dpv al celeilalte parti;
4. construirea unui plan de negociere.

46.Care sunt scopurile schimbului de informaţii – al doilea pas în procesul denegociere?


1. creearea unui raport de comunicare destins intre negociatori; 2. dezvaluirea intereselor,
preocuparilor si perceptii; 3. semnalarea asteptarilor si parghiilor de control.

47.Precizaţi două tipuri de tactici pe care trebuie să le avem în vedere înmomentul


deschiderii şi acordării concesiilor (al treilea pas în procesulnegocierii).
Procesul de negociere este caracterizat de o serie de tactici care trebuie alese şiadaptate în
funcţie de stilul oponentului. O tactică bună pentru o anumită situaţie poate sănu fie deloc
potrivită pentru alta.
Iată câteva tipuri de tactici (sub forma unor întrebări) pe care trebuie să le avem învedere.
-trebuie să fiu eu primul care deschide?
-ar trebui să fac o deschidere optimistă sau una rezonabilă?
-ce fel de strategie a concesiilor funcţionează cel mai bine?

48.Enumeraţi care sunt tacticile folosite pentru obţinerea efectului de deficit într-o
negociere.
1.Un negociator abil se străduieşte să arate că lucrul pe care îl are el este foartecăutat şi că va
ajunge să fie pe terminate. În acel moment, oponenţii se vor simţi presaţi şi li se va declanşa
butonul de panică de a „acţiona chiar acum!”
2.O altă tactică care poate declanşa senzaţia de deficit este cea a termenului limită.
Acestea sunt eficiente atunci când se leagă de evenimente pe care părţile nu le controlează.
3.Părăsirea mesei negocierii reprezintă o altă tactică folosită de către negociatori.
Funcţionează sub forma ultimatumului, iar semmnificaţia gestului depinde de personalitatea şi
stilul celui care recurge la gest.