Sunteți pe pagina 1din 172

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

Şl TELECOMUNICAŢIILOR
DEPARTAMENTUL CAlLOB FERATE

Pentru uz intern

ÎNDRUMĂTORUL
PENTRU REVIZIA
ŞI Î N T R E Ţ I N E R E A
LUCRĂRILOR DE ARTĂ

1960

EDITURA TRANSPORTURILOR Ş I TELECOMUNICAŢIILOR


Pentru a se asigura continuitatea şi siguranţa circulaţiei
trenurilor fără limitări şi restricţii de viteză şi de tonaj,
pentru o utilizare mai bună a lucrărilor de artă şi pentru a
se mări durata lor de serviciu, toate lucrările de artă trebuie
menţinute continuu în bună stare prin supravegherea şi revi­
zia lor periodică şi prinţr-o întreţinere activă şi ştiinţifică.
Numai astfel poate fi respectată una din sarcinile fundamen­
tale stabilită de Regulamentul de exploatare tehnică, în care
se prevede că „prevenirea apariţiei oricăror defecte trebuie să
fie preocuparea principală în munca personalului răspunză­
tor pentru întreţinerea construcţiei sau instalaţiei respective".
Locurile unde s-ar putea ivi stricăciuni trebuie desco­
perite din timp, anticipînd apariţia lor prin luare de mă­
suri preventive, iar atunci cînd se constată defecte, acestea
trebuie să fie îndepărtate în timp util în cadrul întreţinerii
curente.
Munca personalului însărcinat cu întreţinerea lucrărilor
de artă comportă două faze importante :
1) Depistarea preventivă a defectelor prin revizii perio­
dice stabilite pe baza unui program bine studiat.
2) înlăturarea la timp a defectelor prin lucrări de în­
treţinere.
îndrumătorul de fapt tratează probleme de revizie şi
întreţinere a podurilor, tunelurilor, terase mente lor şi lucră­
rilor de apărare şi consolidare a terasamentelor (diguri, ba­
raje, pereuri, saltele, plantaţii, ziduri de sprijin, drenuri,
şanţuri etc.). Aici sînt arătate: scopul lucrărilor de artă în­
cotro trebuie îndreptată atenţia la revizia lor, fenomenele
ce iau naştere Ia apariţia defectelor, modul de prevenire şi
căile practice pentru înlăturarea lor.

3
Necesitatea şi utilitatea îndrumătorului în forma pre­
zentată au rezultat din faptul că literatura de specialitate
de care se dispune tratează aproape exclusiv problemele de
construcţii ale lucrărilor de artă şi prea puţin sau de loc
problemele reviziei şi întreţinerii lor.
Lucrarea a fost elaborată de :
Ing. N. Ciocîrlan . . . Coordonareaşi revizia generală
Ing. V. Ghimbăşeanu . .. Poduri
Ing. D. Teodorescu . . . Tuneluri
Ing. I. Pozarimchin . . . Terasamente şi lucrări de artă
pentru apărarea şi consolidarea
lor.
Materialul care a servit la alcătuirea îndrumătorului a
fost extras din manualele de specialitate existente la noi în
ţară, completat cu îndrumări practice acumulate din expe­
rienţă şi cu unele tabele originale şi grupat pe genuri de
lucrări.
Considerăm că prin complexitatea problemelor pe care Ie
tratează îndrumătorul de faţă va fi de real folos întregului
personal care are sarcina de a face revizia şi întreţinerea
lucrărilor de artă.
Ing. N . C I O C Î R L A N

Ing. I. P O Z A R I M C H I N
PARTEA ÎNTlI
REVIZIA TEHNICA A LUCRĂRILOR DE ARTĂ

Se numeşt revizie tehnică la poduri sau la alte lucrări


de artă verificarea amănunţită făcută de organele tehnice de
specialitate a tuturor elementelor constitutive ale unei lucrări
de artă, cu scopul de a constata starea lor, de a descoperi la
timp toate deficienţele şi de a preveni orice degradare, astfel
încît circulaţia să fie asigurată fără întrerupere şi cu vitezele
prescrise.
Reviziile tehnice la lucrările de artă se execută la’ ter­
menele şi de către personalul fixat în Instrucţia pentru ter­
menele şi ordinea reviziilor.
în afară de aceste revizii tehnice fixate pentru instrucţie,,
se mai execută revizii tehnice de ordin, de către personalul
tehnic de calificare superioară din cadrul secţiilor de între­
ţinere, secţiilor de poduri, serviciilor de întreţinere regionale,
Direcţiei întreţinerii şi Institutului de proiectări.
Reviziile tehnice trebuie făcute la toate lucrările de artă
şi anume :
— p oduri;
-— tuneluri ;
-— terasamente periclitate şi lucrări de apăsări şi conso­
lidări de teramenţe.
Pentru a veni în ajutorul personalului care prin funcţiile
ce ocupă şi sarcinile pe care le primeşte are obligaţia de a
fşce revizii tehnice la lucrările de artă, se arată mai jos păr­
ţile constitutive mai importante asupra cărora trebuie şă se
insiste mai mult, precum şi defectele care se pot ivi şi care
trebuie identificate şi urmărite cu ocazia reviziilor tehnice.
C A P rro w L i

REVIZIA TEHNICĂ A PODURILOR


La revizia tehnică a unui pod, trebuie avut în vedere
starea podului, vechimea lui, materialul din care este con­
struit şi modul cum este construit.
Ţinînd seama de aceste caracteristici, se deosebesc urmă­
toarele feluri de p o d u ri:
— poduri provizorii;
— poduri semidefinitive cu caracter provizoriu;
— poduri sem idefinitive;
— poduri definitive : metalice, de zidărie şi tubulare.
A. PODURI PROVIZORII
în general podurile provizorii sînt executate cu infra­
structurile din lemn, iar suprastructurile fie din lemn, fie
din grinzi laminate, pachete de şine etc.
Prin natura şi modul lor de construcţie, aceste poduri sînt
expuse la degradări premature sau accidentale, din care
cauză revizia lor tehnică trebuie să fie riguros făcută în ter­
menele prevăzute de instrucţii.
§ 1, INFRASTRUCTURA

După modul de construcţie al infrastructurii se deosebesc:


— infrastructura din stive ,•
-— infrastructura din ca p re ;
— infrastructura din piloţi b ă tu ţi;
— infrastructura din căsoaie.

6
1) Infrastructura din stive
Stivele sînt grinzi sau traverse din lemn, aşezate în stra­
turi joântive şi suprapuse perpendicular un strat peste altul.
Pentru a se împiedica alunecarea straturilor între ele, se so­
lidarizează prin dornuri şi buloane, sau cel puţin prin scoabe.
La revizia tehnică se vor avea în vedere următoarele :
— stabilirea terenului pe care sînt aşezate stivele, res­
pectiv poziţia şi stabilitatea stivelor (să nu fie deplasate sau
înclinate) ;
— dacă amplasamentul stivelor este pe teren slab sau
într-un curent de scurgere al apelor şi deci există pericol de
afuiere a terenului sub stive ;
— dacă materialul din stive este în bună stare şi dacă
din cauza cedării Unor elemente nu sînt solicitate prea mult
altele ;
— dacă elementele stivelor sînt corect montate pentru a
putea prjmi şi repartiza uniform sarcinile ;
— se va observa dacă elementele componente ale stivelor
sînt solidarizate între ele cu scoabe, buloane, dornuri etc.,
astfel ca sa se garanteze stabilitatea lor ;
— daca pernele de rezemare a grinzilor pe stive sînt
montate corect faţă de poziţia stivei şi dacă sînt în bună
stare.
In cazul pernelor de formate din mai multe piese ansam-
blate, se va verifica justa lor aşezare, în măsura de a se a-
sigura atît Tezistenţa cit şi stabilitatea lor.
2) Infrastructura din capre
Caprele sînt cadre din lemn, simple sau duble, aşezate
vertical şi în general direct pe pămînt, care descarcă o infra­
structură (plină, culee sau palee) defectă. La revizia ce li se
face se vor observa următoarele :
— stabilitatea caprelor, dacă nu prezintă închlinări sau
denivelări;
— poziţia caprelor faţă de curenţii de apă şi scurgerea
apelor, în special cînd caprele sînt aşezate pe pămînt fără
blocuri de beton (se vor lua măsuri de deviere a apelor şi
asigurare a caprelor);
—1 modul cum sînt protejate caprele contra gheţurilor,
dacă există spargheţi şi care este starea lor ;

7
— existenţa tuturor pieselor.din componenţa caprei (tălpi,
babe, popi, contravînturi, moaze), precum ş i modul de prin­
dere a acestor piese între ele ,•
— existenţa tuturor butoanelor de prindere, tiranţilor
şi a piuliţelor precum şi modul lor de strîngere ;
— starea materialului din care sînt confecţionate ca­
prele.
în reazemele intermediari, nu sînt admise capre simple,
care lucrează independent pentru fiecare deschidere în parte.
Aceste capre trebuie să fie solidarizate corespunzător pentru
a juca în mod just rolul unor palee.
3) Infrastructura din piloţi bătuţi
Din piloţi se fac în general infrastructuri la podurile pro­
vizorii, în care caz sînt din lemn rotund. Mai rar se folosesc
piloţi din beton armat sau metal, în care caz podul are ca­
racter definitiv.
Infrastructura formată din piloţi poartă denumirea gene­
rai^ de Dalee, care pentru o mai bună stabilitate are piloţi
înclinaţi paralel cu axa liniei, numiţi piloţi de frînare, sau
perpendieular pe axa liniei, numiţi piloţi de stabilitate.
. La cercetarea ce se face unor asemenea construcţii se
vor observa următoarele :
—; Existenţa tuturor piloţilor ceruţi de sistemul de alcă­
tuire al reazemului (culee sau palee) atît în ce priveşte piloţii
de rezistenţă, cît şi cei de stabilitate sau frînare.
- Dacă toţi piloţii la palee, culee, aripi se menţin cu
iişa suficientă în pămînt sau sînt subspălaţi şi în ce măsură,
clacă s-au produs cedări sau denivelări între ei etc.
— Podurile provizorii cu palee de lemn, prin însuşi felul
lor de construcţie!, sînt în mod particular expuse la avarii sau
distrugeri la trecerea apelor mari. Părţile cele mai expuse sînt
paleele din cursul principal al apei care pot fi afuiate.
— Pentru a se urmări variaţia fundului, se va face la
fiecare pod provizoriu un profil longitudinal prin axul po­
dului, raportîndu-se cotele fundului la nivelul superior al tra­
verselor. Se vor lua atîtea cote cîte vor fi necesare pentru a
avea o cît mai bună reprezentare a configuraţiei fundului al­
biei. în timpul şi după trecerea apelor mari se vor măsuri din
no a cotele fundului ori de cîte ori va fi necesar, iar profilurile
obţinute se vor compara cu profilul iniţial pentru a se urmări
variaţia cotelor fundului. Atît profilul iniţial cît şi profilul

8
cel mai periculos obţinut se vor trece în cartea podului no-
tîndu-se datele cînd au fost obţinute. La fiecare viitură şi
cel puţin de două ori pe an (prima vara, a doua toamna) se
vor măsura din nou adîncimile albiei, iar profilurile obţinute
se vor înscrie cu data lor în cartea podului pentru a le urmări
în timp variaţia nivelului fundului.
— Pe una din paleele mai ferite ale podului, la adăpost
de gheţuri sau flotanţi se va fixa o miră verticală, gradată cu
j vopsea rezistentă la spălare, pe care să se poată citi bine
înălţimea niveltilui apei deasupra etiajului. Cotele maxime ale
nivelului şi datele cînd au fost observate se vor înscrie suc­
cesiv în cartea podului.
— L§ podurile provizorii mari, la cele mai expuse afuieri-
lor şi lâ cele dubioase în ceea ce priveşte fişa piloţilor sau
suficienţa deschiderilor, în perioada apelor mari se va face
o supraveghere continuă, măsurîndu-se în fiecare zi cotele
fundului pentru a se putea lua la timp măsurile necesare.
— Gradul de putrezire al piloţilor în diferite secţiuni ue
la încastrarea lor în pămînt şi pînă la elementele de reze-
mare şi în special în zona variaţiei regimului de umiditate (în
albiile-majore cu stratificaţii filtrante, zona variaţiei de umi­
ditate se va considera de la nivelul hidrostatic în sus).
— Existenţa şi starea tuturor elementelor de solidaritate
între piloţi, precum şi a pieselor de rezemare şi de contra-
vînturi.
Existenţa tuturor butoanelor de prindere, a tiranţilor,
precum şi modul lor de strîngere.
— Existenţa şi starea elementelor de rezistenţă şi de re­
partiţie între capetele piloţilor.
— Existenţa şi poziţia exactă a pernelor pe care reazemă
grinzile (urşii),, precum şi asamblarea lor pentru a garanta re­
partiţia şi stabilitatea.
— Starea piloţilor şi a căptuşelilor cu rol de a prelua
împingerea pămîntului din spatele culeelor şi a aripilor din
lemn. De asemenea se vp verifica sistemul de contravituire
sau ancora}, precum şi starea materialelor de la aceste dispo­
zitive de sprijinire a pămîntului. In cazul paleelor înalte unde
piloţii bătuţi se prelungeşc cu capre simple sau etaje, se va
cerceta în plus starea tălpilor de reazem pentru fiecare etaj
în parte, precum şi yerticalitatea întregului sistem de reze­
mare.
— Starea generală a spargheţurilor, acolo unde există.
— Situaţia scurgerii apelor pe sub pod în raport cu pa-
leele şi anum e:
— să nu fî apărut între timp curenţi oblici care să so­
licite paleele în mod defavorabil;
— să nu se fi schimbat între timp direcţia curentului
principal, astfel încît acesta să curgă paralel cu axul podului
şi deci pajeele şi culeele să fi colicitate transversal.
— Existenţa materialelor flotante care se proptesc în rea­
zeme sau sînt încîlcite între piloţi (care vor trebui desprinse
şi îndepărtate).
4) Infrastructura din căsoaie
Căsoaiele sînt chesoane deschide din lemn, bine încheiate
l a colţuri şi umplute cu piatră brută. Ele sînt folosite în loc
d e palee din lemn, în cazul podurilor provizorii.
La cercetarea lor sînt de observat urm ătoarele:
Dacă materialul lemnos (bile, dulapi) din care este con­
fecţionată căsoaia (chesonul), consolidările de lemn sau fier
lâ colţuri şi îmbinările sînt în bună stare.
— Dacă pereţii interiori cu rol de a consolida pereţii ex­
teriori nu kînt putrezi şi pot să mai asigure redeformarea pe­
reţilor exteriori.
— Existenţa şi starea elementelor componente ale per­
nelor de rezemare.
— Dacă nu există goluri sub pernele de reazem şi, în
caz afirmativ cauzele care produc aceste goluri.
— Starea spargheţurilor dacă există, sau a părţilor ascu­
ţite ale căsoaielor care servesc în acest scop.
— Dacă pe perimetrul exterior al căsoaiei la bază, piatra
In fdrtnă de brîu este asigurată contra eroziunilor apei, aşa
încît firul principal al apei să nu ameninţe cu erodarea fun­
dului.
§ 2. SUPRASTRUCTURA
După natura şi modul de construcţie, suprastructura pro-
■vîzorie poate f i :
— din grinzi 3e lemn (urşi) ;
— din pachete de şine cu traverse rezemate ;
— din pachete de şine cu traverse atîrnate ;
— din grinzi metalice (laminate sau nituite) ;
— din tabliere metalice demontabile (sistem Roth Wag-
n e r Kohn etc.).

10
5) Elemente comute la toate suprastructurile
Cu ovazia reviziilor tehnice se vor face următoarele con­
statări carfe sînt comune la toate suprastructurile arătaţe
măi s u s :
— Starea nivelului liniei pe pod şi îri afara podului.
-T- Modul de prindere, distanţa şi starea traverselor spe­
ciale pe pod şi a celor de Ia capetele podului.
— Dacă supraînălţarea existentă la podurile în curbă co­
respunde razei şi vitezei respective a liniei.
— Existenţa şi starea platelajelor, a trotuarelor şi a pa­
rapetelor.
— Existenţa şi modul de prindere a contraşinelor, nivelul
şi poziţia lor faţă de şine.
— Dacă există joante în cale în dreptul reazemelor care
trebuie să fie eliminate.
— Dacă axa podului (axa de simetrie a grinzilor de sub
cele dâuă fire ale căii) coincide cu axa liniei sau este în limita
toleranţelor admise de instrucţie.
— Dacă suprafeţele orizontale ale pieselor sau locurile în­
chise în formă de cutii, la noduri sînt curăţate de murdărie
(praf, zgură, pămînt, vegetaţie etc.).
-— Dacă la podurile păzite sau la cele din apropierea can­
toanelor, există şi sînt complete instalaţiile contra incendiilor,
în special, la podurile mai mari de 100 m (lăzi de nisip, bu­
toaie cu apă, căngi,- topoare, tîrnăcoape etc.).
— Prezenţa în stare reglementară a indicatoarelor de
restricţii şi daca se respectă restricţiile.
— Dacă se fac în mod conştiincios reviziile prescrise de
instrucţii şi 4acă modul de întreţinere curentă este cores­
punzător.
Ţinînd seama de particularităţile fiecărui fel de supra­
structură, la cercetările ce se fac se vor avea în vedere indi­
caţiile date la fiecare dintre ele.
6) Suprastructura din grinzi de lemn
La astfel de suprastructură se va observa :
— Deschiderea teoretică, numărul şi dimensiunile grin­
zilor (urşilor) în raport cu schema admisă pe linia respectivă.
— Starea materialului, dacă nu prezintă crăpături sau
început de putrezire şi în genteral dacă mai păstrează inte­
gritatea de rezistentă şi componenţă conform proiectului.

11
— Starea pieselor metalice de legare, îmbinare etc.
—- Dacă părţile din lemn sînt protejate contra cărbunilor
aprinşi ce pot cădea de pe grătarul locomotivelor.
7) Suprastructura din pachete de şine cu traverse rezemate1
La astfel de suprastructură se va observa :
— Modul de alctătuire şi solidarizare al pachetelor de
şirfe, numărul şinelor, tipul lor şi deschiderea teoretică, în
raport cu schema liniei şi cu viteza de circulaţie admisă.
— Trebuie respectate strict prescripţiile planurilor tip
I.P.T.Tc.C.C. pentru diversele deschider, planuri care au fost
difuzate la direcţiile regionale.
— Modul de rezemare a pachetelor de şine pentru a fi îrt
perfectă concordanţă cu prescripţiile proiectelor, în spşcial să
fie asigurat nivelul şi stabilitatea pachetelor, atît în plan ver­
tical cît şi în plan orizontal.
— Dacă axa de simetrie a pachetelor de şine corespunde
cu axa liniei pe pod sau este în limita toleranţelor admise.
8) Suprastructura din pachete de şine cu traverse atîrnate
La revizie se va observa :
— Dacă execuţia corespunde planurilor aprobate.
— Sistemul de prindere a pachetelor de şine pe reazeme
şi modul de suspendare a traverselor căii de pachetele de şine.
— Modul de alcătire şi solidarizare a pachetelor de şine
şi deschiderile reale pentru a nu depăşi prescripţiile proiect-
telor.
— Sistemul de sprijinire a pămîntului în spaţiile prote­
jate de acest sistem de podeţe şi dacă materialul lemnos este
în bună stare şi asigură buna sprijinire a pămîntului.
— Starea traverselor suspendate de pachetele de şine (să
nu fie crăpate sau cu început de putrezire, nefiind admise ast­
fel de traverse).
Se va da o atenţie deosebită traverselor care servesc de
reazem pentru pachetele de şine, atît din punct de vedere al
stătii traverselor, cît şi din punct de vedere al rezemării lor pe
terasament, urmărindu-se menţinerea nivelului orizontal pe
ambele fire.
Acest fel de suprastructură se foloseşte numai în cazuri
excepţionale, cînd înălţimea sup pod este prea mică şi nu
permite executarea unei astfel de suprastructuri. In acest si-

12
stern de tucru podul este format din pachete de şine aşezate
p<? traversele din linie situate în spatele culeelor, iar în drep­
tul podului traversele sînt atârnate de pachetele de şine prin
legături metalice speciale.
â) Suprastructura din grinzile metalice (laminate sau nituite
La revizia acestui sistem de suprastructură se va observa :
— Compiinerea sistemului de grinzi care alcătuiesc ta-
blierul metalic, numărul grinzilor, profilul, tipul de grindă
şi deschiderea teoretică, să corespundă schemei admisă pe
linia respectivă.
— Sistemul de asamblare a grinzilor, prezenţa tuturor
pieselor componente, poziţia şi starea lor. Dacă buloanele
sînt strînse.
— Existenţa şi starea jugurilor de solidarizare a grinzi­
lor de pe un fir, precum şi a pieselor de solidarizare între
grinzile din ambele fire, precum şi respectarea distanţei de
cel mult 1,50 m între juguri. De asemenea existenţa şi starea
contrafişelor (proptelelor) la capetele grinzilor.
— Poza traverselor de pod, starea şi prinderea lor de
grinzile metalice^ Se vor elimina toate cazurile în care lipsa
de păsuire a traverselor pe grinzile metalice se corectează cu
pene între traverse şi grinzi.
— Existenţa spaţiilor prescrise între capetele grinzilor şi
dispozitivele de oprire ale pămîntului şi balastului, precum şi
între capetele grinzilor de la două deschideri succesive.
— Modul de rezemare al grinzilor, pentru a fi în per­
fectă concordanţă cu prescripţiile proiectelor şi asigurarea
nivelului,
— Existenţa şi starea parafumurilor, în cazul podurilor
de încrucişâre sau pasajelor superioare, în special acolo unde
locomotivele staţionează sau fac manevră sub pod.
10) Suprâstructura din tabliere metalice demontabile
La revizie se va u rm ări:
— Existenţa şi starea tuturor elementelor constructive.
— Existenţa şi strîngerea butoanelor de asamblare.
— Elementele podului' s$ nu prezinte lovituri sau în­
doituri (voalări).
— Săgeată Elastică a tablierului, care nu trebuie să fie
mai mare ca L/750 (ca la tablierele definitive — STAS 1911-54

13
posţ, 3,91), iar în planul orizontal tălpile tablierului să nu
prezinte coturi. Podurile demontabile au o săgeată (burtă)
chiar sub greutate proprie, întrucît la montarea tablierelor de­
montabile nu se va da contrasăgeată. Talpa inferioară se va
monta orizontal,• dacă se dă contrasăgeată la montare, nu se
mai potrivesc găurile elementelor ce trebuie îmbinate şi nu se
mai pot ihtroduce butoanele de solidarizare. Din această cauză
după demontarea schelei de montaj săgeata permanentă pro­
duce încovoierea tălpii în planul vertical (tablierul are burtă).
La deschiderile mari această deformare este clar vizibilă cu
ochiul liber. Limita de —pentru săgeata elastică arătată la
/OU
punctul 4 se măsoară de la poziţia tălpii luată sub sarcina per­
manentă, deci exclusiv săgeata permanentă luată de tablier
la ridicarea de pe schela de montaj.
— Starea şi poziţia reazemelor.
— Dacâ gabaritul de liberă trecere este asigurat, în caz.
contrar se va ţine seama de dimensiunile reale la transporta-
turile cu încărcăturile ce depăşesc gabaritul de încărcare.
— Dacă nu au prins rugina unele elemente şi în special
buloanele de asamblare.

B. PODURI SEMIDEFINITIVE CU CARACTER


PROVIZORIU
11) Indicaţii generale
Podurile semidefinitive cu caracter provizoriu sînt acelea
la care suprastructura este provizorie, iar infrastructura este
definitivă, dar mai există cel puţin o palee provizorie. Revi­
zia infrastructurii definitive se face la fel ca la podurile semi­
definitive, iar a celei provizorii, ca şi a suprastructurii, se face
ca la podurile provizorii.
C. PODURI SEMIDEFINITIVE
Podurile semidefinitive au infrastructura construită în
stare definitivă din beton, beton armat, cărămidă sau zidărie
din piatră, iar suprastructura provizorie din grinzi de lemn,
pachete de şine, din grinzi metalice sau tabliere demontabile.

14
§ 3. INFRASTRUCTURA

12) Indicaţii generale


Revizia tehnică se face verificîndu-se :
— Măsiirije luate privind scurgerea apelor pe sub poduri
şi posibilităţile de afuiere descrise la pct. 3.
■>— Dacă zidăria din culee, pile, cuzineţi, aripi, radiere sau
sferturi de con este în stare bună ş i, nu prezintă fisuri, dis­
locări, degradări sau tasări care produc crăpături în părţile
componente ale infrastructurilor sau ameninţă stabilitatea şi
siguranţa lor identificîndu-se cauzele şi evoluţia lor.
— Dacă rostuirea zidăriei de la culee, pile, aripi, sferturi
de con sau radiere nu este degradată sau nu are lipsuri.
— Dacă nu există infiltraţii de apă în culee sau aripi
care să indice reaua funcţionare sau înfundarea drenurilor
din spatele acestora şi dacă aceste infiltraţii nu sînt din ape
agresive care pot cauza degradarea prematură a zidăriei, pe
lîngă efectul îngheţului şi desgheţului.
■— Dapă apele, în amonte şi aval de pod, au asigurată
scurgerea normală, fără pericol de atacare a părţilor compo­
nente a infrastructurii sau de colmatare a luminii podului-
— Dacă lucrările de-apăsări existente Ia pod lucrează în
condiţi ifavorabile pentru pod.
— Dacă zidăria sau stratul de parament nu prezintă
crăpături, dislocări sau degradări, identificîndu-se cauzele.
;— Dacă defectele constatate care nu pot fi înlăturate în
cadrul direcţiei regionale sînt ţinute sub supraveghere şi au
fost luate măsuri de consolidare provizorie în vederea asigu­
rării circulaţiei şi a construcţiei.
— Dacă pernele de rezemare pe culee sau pile sînt aşe­
zate conform instrucţiunilor din proiect şi reazemă just pe
suprafaţa lor.
— Dacă poziţia infrastructurilor este perfectă şi nu pre­
zintă înclinări, tasări sau deplasări de la poziţia lor iniţială.
■— Dacă drenurile şi barbacanele din soaţele culeelor
sau aripilor lucrează în bune condiţiuni, sau sînt înfundate.
— Dacă zidurile de gardă sînt în bună stare, nu sînt
împinse şi degradate de grinzile tablierului, ori de umplutura
şi balastâl din spatele lor.
—r- Dacă sie face măsurarea profilului albiei la podurile
peste ape curgătoare şi dacă măsurătorile se ţin la curent.

15
— Dacă nu există adunate şi proptite în zidăria prodului
corpuri plutitoare, gunoaie saU alte deşeuri care împiedică
scurgerea apelor. De asemenea dacă izolarea capacelor la ca-
merile de mine asigură perfect nepătrunderea apei în interior.
— Dacă nu staţionează apa deasupra cuzineţilor sau a
zidăriilor pe care sînt aşezate pernele de lemn.
— Dacă sînt scări de acces pentru revizia infrastructurii.
— Dacă în rpsturile zidăriei nu a crescut vegetaţie.
§ 4. SUPRASTRUCTURA

13) Indicaţii generale


Suprastructura podurilor semidefinitive este în general
asemănătoare suprastructurii de la podurile provizorii, adică
poate fi din grinzi de lemn, pachete de şine, grinzi metalice
laminate sau nituite sau din tabliere demontabile.
Revizia tehnică a acestor stuprastructuri se va face după
cum s-a arătat la suprastructurile podurilor provizorii.
D. PODURI DEFINITIVE
Podurile deifnitive au atît infrastructura cît şi suprastruc­
tura cu caracter definitiv, indiferent de materialul folosit la
construcţie. Ţinînd seama de natura materialului şi de forma
suprastructurii, podurile definitive se grupează în :
— metalice,
— de zidărie (dalate, cu grinzi pretenisionate sau
şimple, boltite, ovoidale etc.),
— tubulare
— din lemn (podurile din lemn cu caracter defini­
tiv sînt pe cale de dispariţie şi în orice
caz; pînă la înlocuirea lor completă, se
vor trata ca provizorii).
§ 5. PODURI DEFINITIVE CU TABLIERE METALICE

Podurile cu suprastructură metalică; au infrastructura de­


finitivă, din beton, cărămidă sau piatră (mai rar metalică), iar
suprastructura metalică din fiare profilate nituite sau sudate.
La verificările ce se fac la aceste poduri, trebuie observat:

16
14) Infrastructura
L,a verificările ce se fac infrastructurii se vor respecta in­
dicaţiile date la revizia tehnică a infrastructurii podurilor
semidefinitive (pct. 12).
15) Suprastructura
Revizia tehnică a suprastructurii metalice se va face con­
form instrucţiunilor.
Se indică în mod special următoarele extrase :
—<- Starea normală a grinzilor principale — să nu aibă
deformaţii din cauza flambajuiui (şerpuirilor în plan orizontal).
— Starea normală a grinzilor cu inimă plină ■ — să nu fie
voalate din cauza distanţelor prea mari între cornierele de
întărire verticală sau orizontală.
— Starea normală a tălpilor cu inimă dublă comprimate
ale grinzilor, principale, precum şi a montanţilor şi a diago­
nalelor comprimate ale grinzilor cu zăbrele (să nu aibă părţi
constitutive ale barelor deformate din flambaj, din-cauza in­
suficienţei solidarizări prin plăci şi zăbreluţe sau diafragme
transversale).
— Starea normală a tălpilor superioare ale lonjeroanelor
—~ cînd lipsesc platbandele — să nu aibă îndoite sau plesnite
aripile coţnierelor sub apăsarea traverselor. De asemenea în
caziil prinderii traverselor cu buloane verticale, găurite în
aripile orizontale ale cornierelor să nu fie mult ovalizate.
— Să nu existe piese componente fisurate sau crăpate,
aceste defecte apărînd mai des la prinderea diagonalelor de
gusee, în tălpi 1<? grinzilor cu 'zăbrele precum şi în cornierele
de prindere a lonjeroanelor de antretoaze.
— Să nu existe piese îndoite prin izbire, acestea întîlnin-
du-se mai des la montanţi şi ranforturile lor, diagonale şi
riglele superioare, precum şi la ranforturile superioare între
montanţi şi riglele superioare.
— Să nu existe Încovoieri sub greutatea proprie la con-
travînturile superioare orizontale precum şi la cele dintre
Ionjetoane.
— Să nu existe nituri lipsă sau slăbite, în special la prin­
derea diagonalelor la noduri, la prinderea antretoazelor de
grinzile principale sair a lonjeroanelor de antretoaze, la între­
tăierea diagonalelor, precum şi la încrucişarea contravîntu-
riîor.

17
— Să nu existe gunoaie sau alte depozite de murdării
depozitate pe părţile componente ale tablierelor, iar scurgerea
apelor din locurile în formă de cutii să fie asigurată.
— Piesele metalice să nu fie ruginite, sau să prezinte
cuiburi de rugină sau vopsea.
— Aparatele de reazem să fie curate, fără rugină, bine
vopsite, «u excepţia rulourilor şi a suprafeţelor de rulare care
nu trebuie vopsite, doar unse subţire cu ulei.
— Piesele aparatelor de reazem să nu prezinte crăpături
sau rupturi şi să aibă complet toate buloanele de fixare de
tălpile inferioare ale grinzilor sau de fixare a pendulelor sau
rulourilor de barale de legătură.
— Piesele componente ale aparatelor de reazem să nu
fie deplasate sau sucite, fugite, denivelate sau înţepenite. Se
va cerceta dacă mişcările de dilataţie ale aparatelor mobile
sînt libere, tablieriil sau consolele lonjeroanelor să nu fie
proptite în ziduri de gardă,
— La apăratele de reazem pendulare, pendulele să nu fie
prea înclinate (maximum 30° faţă de verticală), iar înclina­
rea să fie sub acelaşi unghi la toate pendulele.
— Balansierul superior să reazeme pe toate rulourile, iar
rezemarea tablierului să se facă perfect pe cele patru reazeme
[să nu existe ciocănirea aparatelor de reazem).
— Poziţia balansierelor superioare faţă de axa plăcilof
inferioare sa fie corespunzătoare temperaturii ambiante.
— Plăcile de plumb sub aparatele de reazem să fie com­
plete şi să nu existe posibilitatea de stagnare a apei între
marginea aparatelor de reazem şi marginea cuzineţilor.
— Axa liniei pe pod să coincidă cu axa tablierelor şi cu
axa liniei de pe terasament.
— Pentru -podurile în curbă distanţa maximă între axa
liniei şi axa podului să fie f/2 (f=săgeata curbei liniei, avînd
drept coardă lungimea tablierului) cu o toleranţă de + 10 mm.
Excepţie de la acest maxim sînt cazurile prevăzute chiar în
proiectul podului.
— Dacă şinele şi contraşinele pe pod sînt bune şi regle­
mentar prinse pe traverse.
— Dacă sîiit joăhte pe reazeme sau mai aproape de 2,00 m
de ele, şi daca în general joantele pe pod sînt reglementare
(la echer, rosturi de dilataţie normale), şinele să nu lucreze
in consolă.
— Apa?aţele de compensare a căii — acolo unde există
— dacă sînt curate, unse şi materialul metalic mărunt com-
Pl*t 5^ bine strins. De asemenea dacă lungimea de dilatare
este liberă, contraacul neprezentînd bavuraţii sau uzuri care
să împiedice jocul normal.
Dacă traversele sînt în bună stare şi prinderea lor de
tahlier este corectă, cu poza lor reglementară şi buloanele
complete.
'— Dacă traversele de pe terasament la capetele podului
sînt pe distantă de cel puţin 30 m la poza normală, bine bu­
rate la nivelul căii pe pod.
— Dacă distanţa între prima traversă pe pod şi cea de pe
terasament este reglementară şi nu degradează zidul de
gardă.
— Dacă traversele cap de pod şi opritorul de balast sînt
normal montate şi lucrează corect.
— Existenţa platelajelor şi starea lor. Dacă în interiorul
căii există tablă «triată, platelaj de lemn peste care s-a aşter­
nut stratul reglemenar de pietriş curat în grosime de mini­
mum 8 cin sau platelaj din plăci de beton.
— Existenţa parapetelor, starea şi poziţia lor reglemen­
tară.
— Dacă se găsesc adaosuri de lemn (pene) între traverse
şi talpa superioară a lonjeroanelor pentru obţinerea nivelului,
urmărind ca acest sistem să fie urgent înlăturat. De asemenea
se "va; observa ca traversele prin chertare să nu reazeme pe
contravîntufile orizontale ale lonjeroanelor.
— Existenţa şi starea instalaţiilor şi rechizitelor contra
incendiilor la podurile păzite sau la cele în apropiere de un
canton.
— în cazuri podurilor de încrucişare sau a pasajelor, su­
perioare şe va verifica dacă este asigurat gabaritul respectiv
şi dacă tabliereje metalice sînt apărate de acţiunea fumului,
prin parafumuri (în special acolo unde se fac manevre sub
pod).
— Podurile peste 50 m lungime trebuie să fie prevăzute
cu „nişe*1 (retrageri) la distanţe de 25 m alternativ pe o parte
şi alta, pentru a da posibilitatea ieşirii din gabarit la trcerea
trenurilor. Acolo unde nu sînt, se va propune crearea lor,
dacă distanţa dintre grinzile principale (la cele cu calea jos)
sau între parapete (la cele cu calea sus) este sub 5 m.
Defectele privind revopsirea tablierelor metalice se vor
trata conform instrucţiei speciale.


§ 6. PODURI DEFINITIVE DE ZIDĂRIE

16) Indicaţii generale


în general podurile definitive de zidărie sînt construite
din beton, beton armat, zidărie de piatră sau de cărămidă,
atît infrastructura cît şi suprastructura.
Din punct de vedere al modului de construcţie, supra­
structura poate fi din : dale, grinzi cu dale, bolţi sau grinzi
din beton prefabricate (monolite sau pretensionate).
La revizia tehnică va trebui să se cerceteze şi să se ob­
serve următoarele :
— Starea zidăriei din infrastructuri şi suprastructuri,
din sferturile de con şi radiere, dacă nu există fisuri, crăpă­
turi, dislocări sau părţi degradate, urmărindu-se cauzele şi
stabilind gravitatea şi măsurile necesare pentru asigurarea cir­
culaţiei şi a podului în general.
-— Starea zidăriei din zidurile întoarse, aripi, timpane,
sferturi de con şi radiere, dacă prezintă dislocări, fisuri, cră­
pături sau părţi degradate, cauzele şi măsurile.
— Starea tencuielilor sau rostuirii pe toată suprafaţa zi­
dăriei, dacă este degradată sau are lipsuri care pot avea con­
secinţe asupra zidăriei.
— Dacă există infiltraţii de apă, în planşee, bolţi sau la
reazeme, ceea ce indică o proastă funcţionare a şapei şi sis­
temului de drenare, gravitatea acestora, precum şi măsurile
ce se impun.
— Dacă poziţia culeelor, pilelor, a bolţilor, a planşeelor
timpanelor şi aripilor este în perfectă stare şi nu prezintă
înclinări, tasări sau deplasări de la poziţia lor iniţială, con­
statate vizual fără aparate.
— Dacă drenurile şi barbacanele pentru scurgerea apelor
sînt în bună stare sau sînt înfundate şi nu lucrează în bune
condiţii.
— Măsurile de revizie privind scurgerea apelor pe sub
poduri şi posibilităţile de afuiere sînt cele descrise la art. 3.
— Dacă stratul de balast din linie este suficient de gros
pentru a nu transmite solicitări dinamice prea puternice
planşeului sau bolţii podului.
— în cazul podurilor de încrucişare sau a pasajelor su­
perioare se va verifica dacă este asigurat gabaritul respectiv.

20
§ 1. p o d e ţe t u b u la r e

17) Indicaţii generale


în general podeţele tubulare au deschiderile mici şi sînt
construite fie din tuburi de beton, fie din tuburi metalice sau
din lemn.
La revizia .tehnică se va observa :
— Dacă tuburile sînt în buna stare (nu sînt degradate,
tasate, fisurate sau crăpate).
— Dacă secţiunea de scurgere este liberă şi nu sînt col-
m atări sau depuneri care împiedică scurgerea apelor.
— Existe«ţa şi starea' timpanelor, sferturilor de con sau
aripilor, radierului, precum şi starea zidăriei, a tencuielilor
sou rostuirii, în amonte şi aval la capetele podeţelor. Lipsa
timpanelor la capete, în amonte şi aval, la podeţele care au
avut timpane, se consideră deficienţă mare şi se va urmări
remedierea.
— D^că există pericol ca apele să afuieze zidăriile de
mai sus.
— Dacă în amonte şi în aval scurgerea apelor este asi­
gurată astfel ca podeţul tubular să lucreze în bune condiţii.
— Dacă deasupra tuburilor sau sub ele, s-au format go­
luri în terasement care să prezinte pericol de surpare.
— Dacă terasamentul de deasupra tuburilor este sufi­
cient de ros (cel puţin 50 cm), pentru ca trepidaţiile să nu
producă o degradare prematură a tuburilor.
— în cazul tuburilor metalice (Arco sau simple) se va
verifica dacă tuburile prezintă deformaţii anormale cu ten­
dinţa de obstruare a secţiunii de scurgere.
— Dacă la îmbinarea a două tuburi sînt produse denive­
lări din tasare neuniformă şi care pune în pericol stabilita­
tea podeţului prin infiltrarea apelor in terasament.
— Dacă la capete, în amonte şi în aval, tuburile sînt bine
încastrate în zidărie sau există pericol ca apa să se scurgă
prin exteriorul tubului.
— Pddeţele tubulare din lemn (galerii) vor fi considerate
provizorii şi se va urmări înlocuirea lor treptată cu podeţe
definitive boltite sau tuburi din beton.
La aceasta se va observa :
-T- Dacă lemnul din cadre şi căptuşeli este în bună stare
şi dacă distanţa între cadre asigură preluarea sarcinilor.

21
— Dacă există pericol ca apele să afuieze cadrele sau
radierul.
— Dacă există caverne în terasament provenite din scur­
gerea terasamentuluf prin eventuale goluri ale crăpăturilor.
— Dacă părţile care susţin şi protejează terasamentul au
materialul lemnos complet şi în bună stare.
Ca măsură generală pentru toate categoriile de poduri se
va verifica dacă accesul la poduri este asigurat prin scări
astfel ca personalul însărcinat cu reviziile Şi controlul lucră­
rilor de artă să poată uşor ajunge la aceste lucrări.

22
C A P I T O L U L II

REVIZIA TEHNICA A TUNELURILOR

18) Cauzele degradărilor


Cauzele care intervin în degradarea tunelurilor s în t:
apele, calitatea zidăriei şi- fumul.
Aceste cauze apar în timpul exploatării, provocate de
uzură sau se menţin de la construcţie, datorite condiţiilor
geologice nefavorabile, materialelor de construcţie necores­
punzătoare şi execuţiei neconştiincioase a lucrărilor.
Apele. Apele de suprafaţă de deasupra tunelului se pot
infiltra, prin pămînt, spre extradosul tunelului sau se pot
scurge spre capetele tunelului, putînd produce diferite dete­
riorări.
Apele subterane pot pătrunde la extradosul tunelului sau
pot degrada taluzurile debleurilor de la capetele tunelului,
atunci cînd natura terenului permite circulaţia apelor, prin el.
Apele ce ajung la extradosul tunelului, prin porii rocilor
permeabile sau prin fisuri mai mult sau mai puţin pronun­
ţate, se infiltrează, prin rosturi, la intrados, putînd deteriora
zidăria şi mortarul sau căzînd pe cale şi producînd gheţuri
iarna.
Calitatea zidăriei tunelului. Zidăria necorespunzătoare,
datorită fie execuţiei, fie calităţii materialelor întrebuinţate,
poate fi de asemenea cauza unor serii de defecte la construc­
ţia tunelului.
Fumul în tunel. Fumul încărcat cu bioxid de sulf oxi­
dează infiltraţţiile de apă şf grăbeşte deteriorarea zidăriei tu­

23
nelului şi suprastructurii păii. Efectul dăunător al fumului
este resimţită de personalul de locomotivă, precum şi de cei
ce lucrează în tunel,

19) Efectuarea reviziilor


în interiorul tunelului. La revizia tehnică in interiorul
tunelului se va observa :
— Dacă şanţurile de scurgere longitudinale, rigolele
transversale, capacele de vizitare şi barbacan°le sînt vizibile,
normal prin ele (fig. 1). Atunci cînd tunelul are o pantă conti­
nuă, apele din şanţurile de scurgere ale debleului din amonte
trec prin şanţurile de scurgere ale tunelului putîndu-le în­
funda. în acest caz, ia intrarea în tunel, trebuie să existe ne­
apărat puţuri de decantare care trebuie să fie întreţinute.
— Dacă apele ce se scurg prin barbacane sînt limpezi sau
încărcate cu material în suspensie', precum şi aprecierea de­
bitului şi a temperaturii lor. în acest ultim scop se va efec­
tua un plan de poză cu arătarea barbacanelor şi rigolelor res­
pective, numerotate pe plan şi însemnate pe teren prin ca­
pacele de vizitare sau cu piese inetalice cimentate pe pererii
tunelului. Debitul va fi apreciat şi în şanţurile de scurgere 3a
ieşirea lor, pe la capetele tunelurilor. Se va compara acest
debit cu suma debitelor rigolelor. Aprecierea debitului în ri­
gole ne dă o ideea şsupra cantităţii apelor strînse în spatele
inelelor, iar gradul de limpezire arată dacă este sau nu posi­
bil să se fi format goluri în spatele tunelului în cazul că pă-
mînturile de aici sînt nisipoase sau nisipo-argiloase.
— Dacă sînt infiltraţii de apă pe intrados, se va crr:eta
intensitatea, continuitatea, întiderea, poziţia şi provenienţa
lor (din apele subterane, sau din cele de deasupfa tunelului).
Prin trimiterea unor probe de apă la laborator se poate con­
stata şi agresivitatea îor, în ceea ce priveşte degradarea mor­
tarului. Judecarea rezultatului de la laborator se poate face
pe baza tabel-ei de la pag. 26.
— Iarna se va constata dacă infiltraţiile nu produc ghe-
îuri la intrados, care să micşorează gabaritul şi să stînjeneas-
că circulaţia.
— Dacă balastul căii nu este colmatat, iar materialul lem­
nos Şi metalic al căii nu este deteriorat de apele ce cad din in­
filtraţiile de pe intrados.

24
Secţiunea transversala a tunelului -
c heia bol tu
bolta
sapa
Vedere dm spate a
pcioarelor drepte

p,cmnielp drepte

c.apa<
't
TABELA
Materiilor chimice ca pot fi cuprinse in apele-subterane

Deosebit de nocive Nocive Inof ensive

Acid sulfuric H2S 04 Cl2Mg Amoniac


Acid ciorhîdric HC1 Cl2Fe NHa
S u lfa ţi: Na2S04 Gips SO*Ca Baze caustice :
S 0 4&g ; SO»Fe Acid sulfuros NaOH, KON
Sărurile amoniului h 2s o 3= s o 2-i- h 2o Cloruri bazice :
NH,C1 Clorură de calciu KC1
Hidrogen sulfurat CaCl2 Carbonaţi
Hî S Acid carbonic liber
Alauni co.
Fenol C6H3OH Magneziu
Grăsimi Grăsimi organice
Acizi humici Ape murdare

— Dacă sînt libere, curate şi văruite nişele de refugiu


m ici pentru adăpostirea personalului (existente din 50 în 50
m la tunelurile peste 100 m lungimea) şi la fel cele mari, pen­
tru adăpostirea vagonetelor, materialelor şi uneltelor (existente
din 300 în 300 m Ia tunelurile peste 600 m lungime).
— Dacă zidăria tunelului este în bună stare sau prezintă
degradări, exfolieri, măcinări etc. ceea ce arată că este exe­
cutată din materiale necorespunzătoare : cărămidă, piatră
slabă,i gelivă etc. De observat că nişele constituie puncte slabe
ale zidăriei.
— D^ică şapa şi salteaua de piatră de la extrados există,
sînt bine executate, sau sînt degradate. In acest scop se vor
observa infiltraţiile pe intrados, funcţionarea barbacanelor şi
cum sînt repartizate debitele prin barbacanele respective.
— Dacă rosturile sînt în bună stare sau sînt deteriorate,-
dacă mortarul din ele nu este măcinat şi spălat, iar bolţarii
nu sînt dislocaţi.
— Dacă au apărut fisuri sau crăpături prin zidărie sau
prin rosturi (deschiderea rosturilor) datorită zidăriei slabe,
execuţiei de proastă calitate şi infiltraţiilor de apă. Cînd apar
crăpăturile, se vor pune imediat martori, notîndu-se poziţia
şi data punerii lor treeîndu-se în dosarul tunelului aceste
date. Dacă prima serie de martori crapă se va pune a doua
serie, pe care se va nota deasemenea dată aşezării lor. Cră-
parea primei serii de martori arată că există o mişcare a zi-

26
•dăriei, deci trebuie să se ia măsuri de cintrare, anunţînd şi fo­
rurile superioare. Dacă crăpăturile se măresc, dacă apar altele
noi, -paralele sau înclinate pe primele, însoţite eventual de
zdrobirea sau exfolierea bolţarilor din zonele de compresie
ale inelului, atunci situaţia trebtiie considerată ca gravă, cir­
culaţia să iie închisă şi să se ceară avizul specialiştilor.
— Dacă au apărut burduşiri, tasări sau retrageri în boltă
sau pereţi, din cauza zidăriei slabe sau a presiunilor terenu­
lui, în special la tunelurile de coastă sau cele construite în
terenuri instabile. Se urmăreşte deformarea (conform art. pre­
cedent) şi dacă se continuă, se convoacă imediat comisie su­
perioară de cercetare a situaţiei. Pot fi unele retrageri în
boltă sau pereţi rămase de la construcţie. La acestea se ve­
rifică doar gabaritul.
— Dacă radierul există şi este în bună stare. în caz că
tunelul nu are radier se va observa efectul asupra caii (de­
nivelări, împotmoliri). Dacă radierul se deteriorează, apele ce
pătrund prin crăpăturile formate pot ajunge la baza funda­
ţiei, slăbind-o.
— Dacă tunelul n-are radier şi platforma este de natură
argiloasă, aceasta ar putea fi muiată de apele ce ar pătrunde
din spatele tunelului, făcînd ca balastul să se amestece cu
argila ,şi linia să capete denivelări. Dacă în spatele zidăriilor
(căptuşelilor) tunelului nu s-au format cumva goluri ceea ce
ar prezenta un pericol pentru stabilitatea construcţiei. Con­
statarea acestor goluri se face prin ciocănirea zidăriei de pe
schela vagonetului de verificare (vezi pct. 20). Acolo unde su­
netele Sînt înfundate, se marchează cu vopsea şi se stabileşte
o supraveghere mai atentă. în cazurile grave, direcţia regio­
nală sesizează imediat Direcţia întreţinerii şi Intitutul de
proiectări.
— Dacă portalurile şi capetele frontale ale tunelurilor
sînt în stare bună, nu au deteriorări, exfolieri, măcinări etc.
Din cauza portalurilor rămase neterminate se pot produce că­
deri de pămînt şi de grohotiş peste linii, iar apele se pot
scurge în axa liniei, peste zidăria fără timpane sau timpane
insuficient de înalte. Neprelungirea suficientă a tunelului la
capete poate provoca lateral aceleaşi neajunsuri.
— Dacă fumul locomotivelor nu influenţează în rău zi­
dăria, materialul de cale etc. Pentru a putea judeca modul
cum acţionează fumul şi pentru a putea şti intervalele de
închidere de linie ce sînt necesare pentru unele lucrări, tre­
buie să se facă determinarea direcţiei vînturilor dominante

27
faţă de axa tunelului (intrare-ieşire) şi să se observe timpul în
care iese fumul din tunel, aşa ca aerul să poată fi respirabil,
după trecerea unui tren, ţinînd seama de felul trenului, sen­
sul de circulaţie, direcţia şi intensitatea vîntului, direcţia pan­
tei şi lungimea tunelului. în ceea ce priveşte circulaţia, se pot
face Studii locale de către delegaţii L şi T spre a stabili cum
şă procedeze mecanicii, pentru ca la trecerea prin tunel să se
scoată cît mai. puţin fum. Pentru cazurile complicate se cere
prin Direcţia întreţinerii ca studiile să fie făcute de Institutul
de proiectări, trimiţîndu-se toate datele arătate mai sus.
— Dacă nu apar gaze subterane în tunel, ceea ce ar pre­
zenta un pericol de explozie sau aprindere şi o acţiune v ă­
tămătoare asupra organismului omenesc şi chiar asupra zi­
dăriei şi suprastructurii căii.
— Dacă nu sînt defecte la diferitele instalaţii pentru ilu­
minat şi aerisit ce ar putea cauza greutăţi în circulaţie şi la
întreţinerea tunelurilor.
Este de menţionat că la tunelurile peste 800 m lungime,
aerisirea naturală nu mai poate avea efect şi se impune ven­
tilaţie artificială, iar tunelurile peste 300 m lungime este bine
să fie iluminate electric.
în exteriorul tunelului. La revizia tehnică în exteriorul
tunelului se va observa :
Dacă şanţurile de scurgere, deoparte şi alta a tunelu­
lui, sînt în bună stare şi sînt curăţite, dacă pereţii şanţurilor
nu sînt deterioraţi, crăpaţi etc. şi dacă apele sînt stînjenite
în scurgerea 16r sau dacă se infiltrează în terasament.
—- Dacă apele sau grohotişurile de pe versant şi de pe tu­
nel nu se scurg peste portal sau peste zidurile de sprijin în
linie de şanţuri. Aceste scurgeri pot fi cauzate de starea de
dezechilibru a stîncilor şi grohotişurilor pe versant, precum şi
de lipsa sau deteriorarea şanţurilor de colectare de deasupra
tunelului.
— Dacă sînt mişcări de teren sau alunecări desuprafaţă
pe taluzurile debleului de la capete.
— Dacă Ridurile de sprijin de la capetele tunelului nu
sînt deteriorate şi -dacă sînt suficient de înalte ca să poată
opri căderea în linie a 'apelor cu pămînt şi grohotişuri.
— Dacă sînt în bună stare amenajările scurgerii apelor
de deasupra tunelului şi dacă apele nu se infiltrează cumva
spre extradosul tunelului.
— Dacă sînt arături, săpături sau denivelări ce ar per­
mite colectarea şi infiltrarea apelor spre tunel.

25
20) Modul de examinare
Spre a se putea face revizia, cercetarea şi constatările ne­
cesare în tunel, precum şi notările defectelor în fişe, trebuie
ca pentru fiecare tunel să existe numerotarea inelelor, pe pe­
reţi. în caz că nu există, această numerotare se va efectua în
modul u rm ător:
Pe peretele din dreapta, în sensul kilometrajului, la în­
ceputul fiecărui inel sau al fiecărei distanţe de 10 m (în cazul
tunelurilor săpate în stînci şi cele care n-au inele vizibile), la
1,50 m de la nivelul traversei, se va marca numărul inelului
sau decametrul respectiv, cir cifre metalice de dimensiuni
h = 3 0 cm şi b= 20 cm. Fiecare cifră se va fixa în zidărie prin
mustăţi metalice şi mortar de ciment. Fiecare număr va fi
amplasat în mijlocul unui pătrat de 1,00X1.00, spoit în alb,
iar cifrele în negtu. Pentru vizibilitate, la trei luni, se va
face spoirea pătratului odată cu marginile nişelor.
Atît pentru asigurarea circulaţiei prin tunel, din punct
de vedere al gabaritului, cît şi pentru a urmări eventualele
deformări ale zidăriei bolţii, pereţilor şi radierului şi a vedea
dacă nu este necesară o intervenţie de consolidare, se va face
măsurătoarea gabaritului fiecărui inel, cu ajutorul unui aparat
a cărui construcţie se vede în fig. 2.

F tj2 .
Pentru executarea acestui aparat se alege un vagonet care
•să aibă un joc al roţilor, faţă de şină, cît mai mic. Acest va­
gonet va fi destinat numai pentru asemenea operaţii. Pe plat­

29
forma vagonetului se montează un mic eşafod, care men­
ţine aparatul cu capătul ieşit din platforma vagonetului şi
montaţ cu axa pe direcţia axei tunelului. La capătul axei se
montează un dispozitiv (portriglă) prevăzut cu un şurub, care
asigură mişcarea riglei în lungul ei. Rigla este gradată în am­
bele sensuri. Ea se poate mişca şi transversal pe axa tunelu­
lui împreună cu axaorizintală de rotaţie, care se poate bloca,
'intr-o poziţie oarecare, cu ajutorul unei bucşe cu şurub. Un
arc de cerc, în formă de raportor, este fixat apropiat de ri­
glă cu centrul în axa orizontală de rotaţie, dar în poziţie
fixă pe eşafodaj şi perpendicular pe axa tunelului, cu scopul
ca atunci cînd rigla fixată — pentru a se citi pe ea dis­
tanţa de la axa orizontală la intrados — să se poată citi şi
unghiul pecare-1 face direcţia riglei cu orizontala. La celălalt
capăt al platformei se aşează o contragreutate pentru a asi­
gura stabilitatea vagonetului. înălţimea h a axei orizontale
de rotaţie, deasupra feţelor superioare ale şinelor, se ia aşa fel
ca rigla să poată face toate mişcările necesare citirii punc­
telor pe intrados. îngeneral această înălţime corespunde cu
aceea unde lăţimea secţiunii tunelului este maximă.
Aceste măsurători se fac cel puţin odată la trei luni. La
tunelurile lă care gabaritul de liberă trecere este afectat de
unele deformaţii apărute după construcţia tunelului. Servi­
ciul L regional poate prescrie o supraveghere mai atentă şi
intervale mai mici (la doi ani, anual sau de mai multe ori pe
an). Pentru asecompara între ele, măsurătorile se fac tot­
deauna în aceleaşi secţiuni, fixate prin distanţe, faţă de capă-
aul dinspre intrare al inelului şi distanţa acestui inel faţă de
intrarea tunelului (fig. 3). De asemenea, înaintea oricărui mă­
surători, linia va fi adusă la acelaşi nivel şi poziţie faţă de
axa tunelului, după martorii metalici fixaţi în partea de jos
a zidului drept.
Gabaritul normal al tunelurilor este cel prescris de STAS
nr. 4392 modificat în 1958.
— Examinarea şi micile reparaţii la tunel se fac cu un
vagonet special (fig. 4) pe care s-ou montat trei platforme
suprapuse consolidate în consecinţă. La ambele capete ale
acestei schele portative se găsesc scările necesare, care con­
solidează în acelaşi timp şi schelăria. Platforma de jos a sche­
lei va fi la înălţimea de 1,80 m de la nivelul traverselor căii,
adică lâ înălţimea dela care un meseria, în picioare, nu mai
poate -lucra. Platforma de mijloc a şchelei va fi la aceeaşi
înălţime faţă de cea de jos şi pentru aceleaşi motive. Plat-

30
F I Ş A
m âsurdm i n t r a d o s u l u i Ic t unel ul
I in ia .............. ... km

Sect longitudinală
i n i n iv 1

f undat

D istan tele de la

*r,u* ’•£*' 1 2 3 U r 6 7 8 9
/
//
CT> m
/v
/
//
<T) &
ir
2
//
cr ///
/>
V
I
tV
i ar
if
<j>

'
/
v
t
//.
cr
Jy

Fj
'1 2 l
31
forma superioară este mai mică şi aşezată la o înălţime aşa
fel încît de peea să se poată lucra la orice punct din partea
superioară a bolţii. Contravînturile se vor face transversal
tunelului numai la cele două capete ale schelei, iar longitu­
dinal, numai pe axa schelei, pentru a avea loc disponibil pe

L•

platformă, pentru lucrători şi material. Platformele vor fi la


distanţele arătate în schiţă, faţă de pereţii tunelului şi în aşa
fel încît, pe lîngă schelă, să poată trece lucrătorii, iar de pe
platformă să se poatăajunge uşor la pereţii tunelului. Plat­
formele sînt formate din longrine transversale, pe care rea­
zemă dulapi, în sens longitudinal. Totul se prinde în cuie.
Cadrul schelei se prinde cu buloane de platforma vagonetu­
lui, care la rîndul ei se prinde de cuzineţi. Aceştia vor fi
prinşi la partea de jos cu o brăţară şi balamale.
Pentru examinarea tunelurilor, vor fi asigurate lămpi cu
varbid, puternice şi în bună stare.
Ca s& se uşureze examimarea zidăriei tunelurilor, la care
intradosul este acoperit cu un strat prea gros de funingine,
este necesar să se cureţe acesta, cu perii metalice, cel puţin
pe porţiunile unde se cere o cercetare mai amănunţită.
Curăţirea funinginii pe suprafeţe mari se poate face cu
ajutorul unui vagon-platformă tras de o locomotivă, pe care
s-a- montat un cadru, ce uîm ăreşte conturul tunelului şi este
mai mic decît acesta, cu distanţa necesară fixării pe el a unei
coroane de perii metalice.

32
Toate defectele găsite cu ocazia reviziei tehnice vor fi
cercetate cu cea mai mare atenţie şi vor fi notate în fişa din
dosarul tuneluluirespectiv, împreună cu observaţiile făcute,
atît asupra cauzelor, cît şi asupra urmărilor.
în fişe trebuie să existe tot istoricul deteriorărilor pro­
vocate de infiltraţiile de apă, de calitatea zidăriei şi de fum.
La defecte se va trece întinderea şi poziţia lor faţă de
cheia bolţii şi de capătul dinspre intrare al tunelului, kilo­
m etrajul şi numărul inelului, data şi rezultatul observaţiei
făcute, atît prima oară, cît şi ulterior.
Pentru deteriorările mai pronunţate se va face schiţă la
scară pe suprafaţa desfăşurată a intradosului.
Pentru crăpături se va trece în plus adîncimea şi lăţimea
crăpăturilor.

3 — îndr. rev. şi întreţ. lucrărilor artă 33


C A P I T O L U L III

REVIZIA TEHNICĂ A TERASAMENTELOR ŞI A


LUCRĂRILOR DE ARTA PENTRU APĂRAREA ŞI
CONSOLIDAREA LOR

A. PERICLITATEA TERASAMENTELOR
„Terasamentul este unul din cele mai importante ele­
mente ale căii, de stare şi integritatea cărui depinde buna
stare a întregii căi" (art. 16 R.E.T.) ; de aceea trebuie să fie
supravegheat permanent, spre a se putea descoperi la timp
locurile unde se pot produce deranjamente.
Factorii principali care dau loc la deranjamente sînt apele
de suprafaţă şi cele subterane, care prin acţiunea lor meca­
nică şi prin modificarea proprietăţilor fizice ale păm întunior
micşorează rezistenţa şi stabilitatea terasamentelor.
§ 1. ACŢIUNEA APELOR DE SUPRAFAŢA

Acţiunea distrugătoare a apelor de suprafaţă se mani­


festă permanent, devine însă deosebit de intensă in timpul
viiturilor la ape curgătoare şi în timpul furtunilor la ape stă­
tătoare- Ea se manifestă prin :
— dfuierea terenurilor de bază ale terasamentelor şi fun­
daţiei construcţiilor ;
— eroziunea malurilor sau direct a terasam entelor;
— inundarea liniei de către apele de revărsare a rîurilor,
pîrîurilor e tc .;
— efectele torentelor şi apelor din ploi (împotmolire,
inundare şi eroziune).

34
21) Afuierea
Afilierea este acţiunea de săpare produsă de apă în tere­
nul de bază al terasamentului sau a fundului albiei la fun­
daţia unei construcţii. Afuierile pot fi lente, însă ele se ma­
nifestă îndeosebi în timpul viiturilor, cînd debitul şi viteza
cursului de apă cresc conside­
rabil şi prin aceasta şi forţa de
antrenare a apei. Prezenţa unor
obstacole ca : piloţi, buşteni,
anrocamente, care micşorează
secţiunea de scurgere, măreşte f* r'S
acţiunea-de afuiere (fig. 5). ^
Prezenţa afuierii se constată, fie prin observarea ana-
foarelor şi vîrtejurilor în timpul apelor mari, fie prin măsu­
rarea nivelului fundului albiei pe lîngă infrastructurile con­
strucţiilor.
La terasamentele situate lîngă maluri şi la construcţiile
amplasate în albiile cursurilor de apă se va observa dacă în
timpul apelor mari se formează vîrtejuri sau anafoare. Dacă
acestea există, se va proceda imediat la verificarea situaţiei
prin măsurarea fundului albiei.
în punctele cunoscute ca periclitate de afurie, măsura­
rea fundului apei se va face periodic, iar în timpul apelor
mari cel puţin o dată pe zi şi la aceeaşi oră.
La construcţiile în contact cu ape de suprafaţă, se va ob­
serva dacă s-aprodus odenivelare nejustificată a căii, dacă
au apărut fisuri, crăpături sau înclinarea construcţiei, toate
acestea indicînd existenţa unei afuieri periculoase.
22) Eroziunea
Eroziunea este procesul de degradare provocat de ape
asupra malurilor sau terasamentelor, prin roadere mecanică,
urm ată de antrenarea păm întului; ea uoate fi provocată fie
de apele curgătoare (fluvii, rîuri, ape din ploi) prin viteza şi
volumul lor, fie de apele stătătoare (mare, lacuri) datorită
valurilor (fig. 6).
Terasamentele pot fi atacate de apele curgătoare, fie în
apropierea podurilor, fie în locurile unde apele sînt limitate
chiar de rambleul căii ferate, fie acolo unde prin erodarea
malurilor cursul apei ajunge la terasament.

35
în vecinătatea mării şi lacurilor, terasamentele sînt ex­
puse distrugerii, cînd malurile sînt formate din terenuri ero-
dabile care sub acţiunea mecanică a valurilor pot fi atacate
la nivelul unde bat
valurile, după care
se produce prăbuşi­
rea părţii superioare.
La terasamentele
de la capetele podu­
rilor şi din imediata
apropiere a riurilor
şi lacurilor, se va ob­
serva dacă sînt ata­
cate de acţiunea de eroziune a curentului apei sau de izbirea
valurilor. Dacă terasamentele sînt la oarecare depărtare de
rţu sau lac, efectul de eroziune al curentului şi valurilor se
urmăreşte asupra malurilor, spre a vedea dacă se apropie de
calea ferată.

în apropierea podurilor, digurilor sau altor construcţii


ampalasate în albiile rîurilor, se urm ăreşte dacă în albie există
obstacole care provoacă sau ar putea provoca sporirea vitezei
apei sau chiar schimbarea direcţiei curentului principal, fă-
cînd ca apa să erodeze malurile în dreptul acestor construcţii
sau să rupă terasamentele în spatele culeelor.

36
în punctele de vărsare a torentelor în rîuri, la care există
o cale ferată ampalasată pe malul opus, se va observa dacă
depunerile aduse de torentsînt antrenate de rîu sau avan­
sează în albie şi împing curentul principal spre malul opus,
care este astfel supus eroziunii şi ameninţă prin aceasta te-
rasamentul căii ferate-
Dacă la o linie ferată situată pe o coastă, avînd în vale
un curs de apă paralel cu terasamentul, se constată lăsături
tot mai pronunţate şi tendinţă de alunecare spre vale, se va
examina foarte atent malul dinspre linie al pîrîului, spre a
vedea dacă prezintă eroziuni care progresează. Dezvoltarea
unor eroziuni în mal, situat chiar departe de linie (100...150 m),
poate da indicaţii asupra existenţei unui plan de alunecare,
care, în procesul de eroziune al malului, a fost interceptat de
albie şi a provocat alunecarea întregului masiv de teren pe
care se află linia (fig. 7).
La capetele aval ale şanţurilor în terenuri erodabile, în
pantă, se va observa dacă există tendinţa de formare a rîpe-
lor sau dacă rîpele existente s-au mărit, ameninţînd integri­
tatea terasamentului.
23) Inundarea liniei de către apele de revărsare
Liniile ferate construite în albiile majore ale rîurilor sau
în apropierea rîurilor cu văi largi şi maluri joase, po.t fi inun­
date de apele de revărsare.
Revărsările pot provoca deteriorări la terasamente, cu
atît mai importante, cu cît volumul şi viteza apei sînt mai
m a ri; cînd acfestea din urmă sînt mai mici, se produce numai
spălarea sau împotmolirea balastului.
La liniile construite în albiile majore ale rîurilor, se va
urmări dacă terasamentele sînt atacate de apele de revărsare,
cam la ce interval şi în ce anotimp se produc revărsările ce
ajung pînă la terasament, viteza şi adîncimea apelor revăr­
sate şi efectul lor asupra terasamentelor. Cursul de apă se va
examina pe un sector mai mare, spre a putea stabili cauzele
revărsărilor.
Rambleurile căii ferate din apropierea cursurilor, care
prin împotmoliri înalţă la fiecare viitură fundul văii, îşi pierd
treptat din înălţimea lor iniţială, necesară pentru circulaţie
sigură, putînd să ajungă treptat din rambleu, la nivelul tere­
nului sau chiar în debleu. La astfel de porţiuni de linie se

37
vor urmări prin reperi toate modificările survenite în relie­
ful terenului de lîngă linie şi procesul de micşorare a debu-
şeului podurilor.
Cunoaşterea nivelurilor caracteristice ale apei, la cursu­
rile traversate de linii ferate sau la acelea din apropierea lor,
este foarte utilă pentru personalul întreţinerii, atît pentru mă­
surile şi lucrările din cadrul exploatării, cît şi pentru elabo­
rarea temelor şi furntearea datelor la proiectarea lucrărilor
de artă.
în acest scop se vor monta la poduri mire hidrometrice,
iar în locurile de revărsare — indicatoare ai celui mai înalt
nivel al apelor şi înălţimii celei mai mari ale valurilor.
Zero al mirei se instalează iniţial cu circa 0,50 m sub
nivelul cel mai de jos cunoscut al apei.
La revizie se va observa dacă mirele sînt în bună stare,
dacă amplasamentul este potrivit ca mira să fie tot timpul
în contact cu apa, dacă diviziunile sît citeţe.
Se va vedea dacă în locurile de revărsare sînt indica­
toare de nivel, dacă sînt în bună stare şi dacă nivelul maxim
indicat, corespunde.
24) Efectele provocate de torente şi de ape din ploi
Torentele sînt cursuri de ap ă cu pante repezi, neregulate,
cu apă puţin sau deloc în cea mai mare parte a anului, dar
cu viituri violente şi de scurtă durată, în timpul ploilor mari
şi la topirea zăpezilor- La viituri, torentele capătă o mare
putere de eroziune şi de transport al unor mase colosale de
corpuri solide. Sînt rostogolite şi tîrîte spre vale cu o putere
foarte mare, grohotişuri amestecate cu nămol, bolovani, co­
paci etc. care împotmolesc sau sau acoperă mari suprafeţe în
cursul inferior al torentului, unde se formează conul de
dejecţie.
în bazinul superior, unde torentele au acţiunea de ero­
ziune, ele periclitează căile ferate, fie prin erodarea terasa­
mentelor, cînd au trasee paralele, fie prin afuiere infrastruc­
turii podurilor în locurile de traversare.
în bazinul inferior, în zona conului de dejecţie, materia­
lele antrenate obturează podurile, făcînd să crească nivelul
apei pînă se revarsă peste linie, unde se pot depune cantităţi
mari de materiale.
După ploi torenţiale sau de lungă durată, apele ce se
scurg de pe coastă pot inunda sau împotmoli linia ferată

38
aşezată în lungul coastei. Şuvoaiele de apă în drumul lor spre
vale capătă viteză mare (în special pe dealurile cu arăturile
din deal spre vale), antrenează particule de sol, pe care le de­
pun în faţa liniei, înălţînd terenul. Cu timpul, apele trec tot
mai uşor peste linie pe care o inundă şi o împotmolesc.
Aceste ape rareori au efect asupra terasamentelor ,• de cele
mai multe ori se limitează numai la antrenarea balastului. In
terenurile în pantă, eroziunile, viiturile apelor din ploi pot
produce eroziuni prin formare de rîpe, care pot afecta inte­
gritatea" terasamentului sau afuieri de podeţe care la viituri
devin conducte forţate.
La liniile traversate de torente sau construite în bazinele
acestora, se va urmări după fiecare ploaie efectul produs de
apă asupra terasamentelor şi lucrărilor de artă. Se va exa­
mina dacă ele sînt ameninţate de eroziune sau afuiere, dacă
podurile pe sub care trec torentele sînt supuse afuierii şi dis­
trugerii, dacă linia şi podurile se află în zona cornului de de­
jecţie şi sînt supuse împotmolirii, modul cum decurge pro­
cesul de colmatare al terenului şi al debuşeului podului.
In timpul ploilor torenţiale, astfel de porţiuni de linie
se ţin sub supraveghere continuă, pentru a asigura circulaţia.
La liniile aşezate pe coaste, se vor nota efectele apei asu­
pra căii, dacă terasamentele sînt împotmolite sau erodate de
şuvoaiele de apă sau are de suferit numai prisma de balast.
Se vor examina în special punctele în care terasamentele sînt
erodate, dacă prezintă goluri, începuturi de eroziune, care
ulterior la ploi, s-ar putea transforma în breşe. Se va urmări
cum se dezvoltă rîpele.
§ 2. ACŢIUNEA APELOR SUBTERANE

Deformaţiile şi degradările cele mai frecvente, datorite


acţiunii apelor subterane, la terasamentele căilor ferate sînt :
— deformaţii în corpul rambleurilor ;
— deformaţii din cauza terenului de bază nestabil sub
ram bleuri;
— alunecări în debleuri;
— umflături în platformă
— surpări şi prăbuşiri;
— căderi de stînci şi de grohotişuri.

39
25) Deformaţii in corpul rambleurilor
Deformaţiile în rambleuri, se produc cînd eforturile des-
voltate în masa lor, sub efectul circulaţiei şi greutăţii proprii,
depăşesc capacitatea portantă a materialului din umplutură.
După forma şi împrejurările în care se produc, aceste
deformaţii se pot clasifica în :
Tasări■ La rambleuri noi, construite din pămînturi sta­
bile, îndesarea materialului decurge normal, întîi mai intensr
apoi din ce în ce mai lent, pînă se stabilizează complet.
Acest proces de îndesare decurge în mod aproape uniform.
Platforma se denivelează uşor pe zone întinse, ca efect al
procesului de compresiune a materialului din umplutură, ime­
diat după executarea terasamentului.
Mărimea tasărilor depinde de natura pămîntului şi gra­
dului lui de compactare la execuţie. Ele nu se intensifică după
topirea zăpezilor şi după ploi şi nu prezintă pericol pentru
stabilitatea căii.
Lăsături. Spre deosebire de tasări, lăsăturile apar la ram­
bleuri insuficient compactate, executate pe pămînturi
nestabile.
Platforma se denivelează local şi neuniform şi taluzurile
se burduşesc ca efect al deformării plastice a materialului
din umplutură. Starea plastică este determinată de conţinu­
tul de argilă ( > 30%) şi starea de umiditate ( > 25%)-
Lăsăturile pot atinge valori apreciabile şi se pot dezvolta
în timp scurt. De regulă, lăsăturile se produc în partea mij­
locie a platformei, reducîndu-se la minimum spre taluzuri.
Ele se manifestă primăvara după topirea zăpezii şi în peri­
oada ploilor abundente şi se intensifică brusc în anii ploioşi.
Albii şi pungi de balast. Din cauza unir vicii de con­
strucţie a liniilor (depresiuni în platformă formate sub tra­
verse în timpul circulaţiei trenurilor de lucru, compactare
insuficientă), depresiunile iniţiale de sub traverse, în urma
înmuierii pămîntului şi sub acţiunea circulaţiei, se măresc,
formînd depresiuni caracteristice denumite albii de balast.
Cînd pămîntul din partea superioară a rambleului nu
este omogen, atunci, în locurile mai puţin compacte, albiile
cresc, capătă forme neregulate şi se dezvoltă în pungi de
balast.
în depresiunile astfel formate, umplute cu balast pămîn-
tos, se poate aduna apa infiltrată din prisma de balast. Apa

40
colectată în fundul pungilor de balast înmoie pămîntul din
zona respectivă, fapt care înlesneşte adîncirea pungilor.
Apariţia bruscă a lăsăturilor sau intensificarea lor pro­
nunţată este'O consecinţă a refulării înspre taluzuri a pămîn­
tului înmuiat de sub fundul pungilor de balast. Deci o ca­
racteristică a acestora este că o dată cu creşterea lor în
adîncime ele se dez­
voltă spre taluzuri-
Această refulare
a pămîntului şi a-
propierea fundului
pungii de suprafaţă
taluzului poate fi în­
soţită de umflarea
sau burduşirea unuia Rş 3
sau ambelor taluzuri
(fig. 8).
Lăsăturile pnovocate de albii şi pungi de balast se pro­
duc în general la unul din firele căii, iar la linii duble se
lasă firele exterioare.
Alunecări. Alunecarea este cedarea şi punerea în miş­
care a unei mase de pămînt care se produce fără cădere sau
răsturnare. Apariţia lăsăturilor la unul din fire este o indi­
caţie certă că la unele din taluzuri s-a produs o deplasare
laterală a pămîntului din rambleu. în acelaşi timp apare o
crăpătură longitudinală pe taluzurile şi banchetele platformei
şi uneori chiar la capetele traverselor sau pe bancheta din
mijloc la linii duble.
Apariţia crăpăturii longitudinale arată că, în urma de­
plasării laterale la unul din taluzuri, o parte din pămînt s-a
desprins de restul rambleului, şi că în curînd se va putea pro­
duce alunecarea şi ebularea taluzului sub acţiunea dinamică
a materialului rulant,
sau ca urmare a pă­
trunderii apei prin
crăpături (fig. 9).
Se atrage atenţia
că procesul de defor­
mare a rambleului,
pînă la alunecarea
taluzului, se poate dezvolta foarte repede, uneori după scurt
timp de la apariţia lăsăturilor, iar crăpăturile longitudinale
pot apărea abia puţin înainte de a se produce alunecarea.
Uneori în urma deformaţiei, partea mijlocie a platformei
se lasă în jos, fără să antreneze şi părţile ei laterale, ceea ce
dă naştere la crăpături longitudinale, iar pătrunderea apei
prin crăpături poate provoca alunecarea taluzului.
Primele indicaţii ^le prezenţei deformaţiilor sînt lăsătu­
rile la linie. Fie că se produc pe un fir, fie pe amîndouă, ele
se pot observa cu ochiul liber. De aceea, la revizie se urmă-
_resc în mod continuu lăsăturile ce se produc la linie. Astfel:
— Dacă ele sînt uniforme, se produc lent şi nu se in­
tensifică după topirea zăpezii şi după p lo i; este o indicaţie
Că avem de-a face cu o tasare normală a unui rambleu nou
executat din pămînturi stabile.
— Dacă lăsăturile sînt neuniforme (se lasă prisma de
balast, iar banchetele rămîn mai sus), apar brusc sau după
un interval de acalmie, se intensifică în perioada topirii zăpe­
zilor şi anotimpului ploios, ele dau indicaţii că rambleul este
format din pămînt argilos, care îşi pierde capacitatea por­
tantă la înmuiere sau că s-au produs depresiuni în corpul
rambleului cum sînt albiile şi pungile de balast.
— Dacă lăsăturile neuniforme devin dese (ridicarea liniei
trebuind să se facă la o săptămînă, la 2..-3 zile şi chiar zilnic)
şi de mărime importantă (2 ,■5 ; 10 cm), ele dau semnalul de
începere a alunecărilor şi ebulmentelor pe taluzuri.
— Pentru revizia organizată a rambleurilor nestabile,
verificarea la nivel a liniei se face cu crucile de nivel şi
chiar cu aparatul, mai ales acolo unde există bănuială, fără
a se avea confirmări vizibile.
— Mişcarea taluzurilor poate fi urmărită şi cu ochiul
liber de către personalul inferior de linie, cu ajutorul unor
jaloane improvizate de 2,00—2,30 m lungime şi 4...6 cm 0 as­
cuţite cu vîrf şi înfipte în pămînt cu 0,50...0,70 m. Pe taluzu-
rile rambleurilor înalte se recomandă ca jaloanele să se aşeze
în trei rîn d u ri: primul rînd — pe muchia platformei, al doilea
— în treimea superioară a taluzului şi al treilea — ceva
mai jos de mijlocul taluzului. Distanţa între jaloanele ace­
luiaşi rînd se potriveşte astfel ca să prindă cît mai bine por­
ţiunile în mişcare (între 10...20 m în funcţie de lungimea ta­
luzului sub observaţie) (fig. 10).
Deplasările jaloanelor se măsoară cu metrul faţă de linia
de avizare ce trece prin jaloanele extreme ale rîndului, aşe­
zate în afara zonei în mişcare. Pentru înregistrarea observa­
ţiilor, toate jaloanele se numerotează- La rambleurile înalte

42
■unde se constată lăsături repetate fără să se observe defor­
maţii la taluzuri, procedeul cu jaloane indicat mai sus tre-
•buei completat prin nivelment cu aparatul. Lîngă jaloanele
de avizare se plantează ţăruşi de nivel bătuşi la nivelul tere­
nului. Verificarea nivelului ţăruşilor se face în raport cu
un reper fix.

— Se urmăreşte creşterea în înălţime a prismei de balast


■spre a vedea dacă lăsăturile sînt uniforme pe toată lăţimea
platformei sau pe lăţimea prismei de balast.
— Se observă deasemenea cu ochiul liber, dacă au apă­
ru t pe taluzuri umflături sau burduşiri.
— Dacă pe alocuri vegetaţia pe taluzul rambleului este
m ai bogată, de un verde mai pronunţat, aceasta arată că
fundul pungii s-a apropiat de suprafaţă taluzului.
— Se observă dacă apar crăpături longitudinale, des-
voltarea lor în lungime şi mai ales în lăţime. Dacă acestea
progresează repede şi lăsăturile devin mari, se raportează şe­
fului de secţie şi se înfiinţează pază permanentă.
în cazul cînd deformaţiile în rambleu au apărut sau
£resc foarte repede, se va raporta imediat şefului de secţie,
iar picherul va veghea starea rambleului luînd următoarele
m ă su ri:
— Verificarea zilnică a nivelului liniei cu cruci de nivel,
iar cînd lăsăturile cresc repede, verificarea nivelului se face
după fiecare tren.
— Urmărirea crăpăturilor longituniale de pe banchete,
măsurînd de două ori pe zi lungimea şi lărgimea lor. Pentru
o mai bună urmărire nu se calcă pe crăpătură. Numai pe timp
de ploaie, cînd lărgimea crăpăturilor este relativ mare, ele
se astupă urgent cu pămînt, notînd cu ţăruşi limitele lor şi
lăsînd numai 2...3 porţiuni neastupate pentru observaţii.

43
—- Cercetarea atentă a taluzului rambleului, spre a ob­
serva dacă apar umflături.
— Urmărirea deplasărilor terenului pe taluzuri, cu aju­
torul jaloanelor.
La apariţia crăpăturilor lon­
gitudinale, este necesar să se
facă prospecţiuni chiar cu mij­
loacele secţiei, pentru a sta­
bili dacă în terasament există
pungi de £>alast şi dacă acestea
conţin apă. Prospectarea se
face cu un aparat simlu de
forat, în banchete, cît mai a-
proape de prisma de balast
(fig. 11).
Aparatul se compune din-
tr-un sfredel-lingură (de tipul
acelora cu care se sapă gropi
pentru stîlpii de gard, dar de
diametru mai mic — circa
10 cm) cu care se sapă şi se
iau probe.Sfredelul-lingură se
termină cu o tijă metalică, de
care se pot înşuruba alte tije
O metalice, cu secţiunea pătrată
şi 2 cm latura. Aparatul se în-
vîrteşte cu o cheie lungă de
40 cm avînd la capăt un gol
de secţiune pătrată în care in­
tră tija. Aparatul va permite
forarea pînă la 3...4 m adînci-
me, cam cît este adîncimea
pungilor de balast. El se poate
confecţiona în atelierele sec­
ţiilor de întreţinere.
26) Deformaţii din cauza terenului de bază nestabil
sub rambleuri
Cînd terenul de bază pe care stă rambleul este format
din pămînturi argiloase, loessuri sau aluviuni de rîu, iar
nivelul apei subterane este aproape de suprafaţă, un astfel
de teren nu poate susţine masa rambleului şi aceasta se scu-

44
lundă în terenul de bază, care este refulat în lături, formîn-
du-se umflături pe ambele părţi ale rambleului (fig. 12).
Cînd terenul de bază are o consistenţă slabă şi cedează
sub acţiunea greutăţii rambleului şi a terenurilor în circulaţie,
se produce o îndesire a terenului de bază (fig. 13).

Cînd calea ferată este amplasată în lungul unei coaste


— în rambleu sau în profil mixt, iar terenul de bază este
aşezat pe o suprafaţă de alunecare, ori de cîte ori se produc
infiltraţii pînă la stratul de alunecare, masa de susţinere în­
cepe să alunece împreună cu terasamentul căii ferate. Planul
de alunecare poate fi chiar suprafaţa dintre baza rambleului
şi tefrenul natural (fig. 14).

Cînd apar lăsaturi la linie, iar în rambleu nu se constată


nici un semn care ar da indicaţii că în corpul lui s-a produs
deformaţii, se cercetează terenul de bază, spre a vedea dacă
prezintă umflături de o parte şi de alta a rambleului.
Dacă prezenţa lăsăturilor la linie nu este justificată nici
de deformaţii în rambleu şi nici de umflături în terenul de
bază, atunci se analizează consistenţa pămîntului de la baza
rambleului şi se urmăreşte cum evoluează în timp lăsăturile

45
spre a vedea dacă ele se datoresc unui fenomen natural d e
îndesire a terenului de bază, care trebuie să se stingă treptat-
Cînd se constată o deplasare laterală a căii, fără a se
observa deformaţii la terasamentul aşezat pe o coastă sau pe
un povîmiş, atunci se cercetează terenul de bază în am onte
de linie şi dacă aceasta prezintă crăpături, înseamnă că alu­
necă terenul de bază cu terasament cu tot, iar planul de alu­
necare se află sub nivelul terenului natural, la adîncime ce
se poate determina prin foraje.
Viteza de deplasare a masivului de pămînt în alunecare
este un element foarte important, atît în ce priveşte siguranţa
circulaţiei cît şi pentru aplicarea măsurilor de consolidare- Ea
se urmăreşte prin măsurarea lărgimii crăpăturilor la ruptură*
dar mai exact, prin şiruri de reperi, între care se măsoară
modificarea distanţei.
27) Alunecări în debleuri
Pe taluzurile debleurilor se pot produce alunecări de
suprafaţă sau de adîncime, după poziţia planului de alunecare,
întrerupt şi descoperit prin executarea tranşei.
Alunecările de suprafaţă se mai datoresc prezenţei unor
lentile din pămînturi scoase la lumina lizei în urma executării
tranşeei, care nu se pot menţine pe taluzuri, din cauza des­
coperirii lor în contact cu aerul.
în alte cauze pămîntul taluzurilor, fiind argilos şi neo­
mogen, absoarbe apa în cantităţi mari, pînă la saturaţie, cînd
începe să curgă c^ o masă semifluidă.
în cazul alunecărilor structo-plastice, cînd prin execu­
tarea terasei a fost secţionat un strat de argilă moale plas­
tică, avlnd deasupra roci mai tari, sub presiunea verticală a
acestor roci tari, argila plastică este refulată pe taluzurile sau
platforma tranşeei (fără a forma suprafeţe de alunecare). Prin
cedarea argilei plastice, rocile tari de deasupra se deplasează
după o suprafaţă curbă, dreaptă sau abruptă care este supra­
faţa de alunecare (fig. 15).
Dacă stratul de argilă moale este mai sus decît fundul
tranşeei, atunci deformările prin refulare se produc numai în
taluzuri. Dacă stratul de argilă plastică se află la piciorul
taluzului, atunci deformaţia afectează nu numai taluzurile dar
produce şi ridicarea platformei şi distrugerea căii ferate în
debleu.

46
Semnele care dau indicaţii asupra viitoarelor mişcări ale
taluzurrter s în t:
— crăpăturile longitudinale pe taluz sau dincolo de mu­
chia superioară a taluzului;

a) Situaţia niţ'ialâ

f,3 t5
■— umiditatea spre partea inferioară a taluzului, după o
linie paralelă sau cu o înclinare oarecare faţă de păm înt,•
— crăpăturile urmate imediat de desprinderea unor părţi
superficiale din taluz
— umflarea sau chiar curgerea taluzurilor argiloase ne­
omogene îmbibate cu a p ă ;
— starea şanţurilor de apărare (de creastă), în profil lon­
gitudinal şi în secţiune (să nu fie astupate sau deformate).
Pe lîngă examinarea terasamentelor, se cercetează şi su­
prafaţa întregei zone în alunecare, iar în vederea prevenirii
apariţiei de noi pornituri şi rupturi, se cercetează suprafaţa
povîmişului şi mai sus de ruptura existentă. Se dă atenţie
celor mai neînsemnate modificări ale suprafeţei de alunecare,
dacă au apărut mici izvoare, vegetaţie acvatică etc.
28) Umflături în platformă
Umflăturile sînt deformaţii ale platformei, care apar şi
dispar periodic, în funcţie de temperatura şi gradul de umi-

47
Ca măsură de siguranţă se înfiinţează o pază permanentă
pentru observarea sistematică a suprafeţei terenului, apariţia
şi dezvoltarea pîlniilor, gropilor longitudinale, crăpăturilor
etc.
La reviziile periodice ale terasamentului şi instalaţiilor de
scurgere a apelor se procedează astfel :
— Se notează starea pîlniilor existente şi se urmăreşte
apariţia semnelor asupra deformaţiilor noi ca : crăpături la
marginea pîlniilor, curgerea sau alunecarea taluzurilor pîlnii­
lor, creşterea diametrului şi adîncimei pîlniilor.
— Se urmăreşte şi se notează apariţia unor pîlnii noi în
apropierea terasamentului, a unor depresiuni dulci la supra­
faţa pămîntului.
— Se urmăreşte apariţia crăpăturilor la suprafaţa pămîn­
tului pe taluzurile şanţurilor sau platformei, notînd locul lor
şi. măsurînd lungimea lor.
-— Se observă modul de scurgere a apelor de suprafaţă
în sensul dacă aceste^ dispar brusc, pentru a-şi continua
cursul prin goluri carstice.
— La apariţia unor pîlnii noi în apropierea liniei, piche­
rul va raporta imediat şefului de secţie şi va lua măsuri pen­
tru asigurarea circulaţiei. în orice caz, cînd apar pîlnii sub
cale, se va închide linia, iar asupra deschiderii ei va decide
şeful secţiei sau o comisie.
— Măsurile de siguranţă în regiunile carstice sînt vala­
bile şi pentru terasamentele din apropierea exploatărilor mi­
niere, la care se poate adăuga şi revizia tehnică permanentă
a lucrărilor subterane.
30) Căderi de stînci şi de grohotişuri, avalanşe
Căderile de stînci constau în alunecări superficiale, pe
versante şi pante accentuate, în urma dezagregării terenurilor
stîncoase sub acţiunea agenţilor fizici. Ca o consecinţă a de­
gradărilor, blocuri mai mici sau mai mari îşi pierd stabilita­
tea, se desprind şi cad spre platforma căii.
Rocile prin degradare se transformă în grohotişuri care
curg spre baza versantului sau taluzului.
Avalanşele se produc pe versantele abrupte (peste 25%)
cu expoziţie nordică; cînd sînt puternic încălzite de soare,
zăpada compactă în urma topirii poate porni în jos, dacă su­
prafaţa versantului este netedă şi fără plantaţii.

50
Astfel, liniile ferate amplasate pe coaste sau care străbat
defileuri, pot fi periclitate de căderile de stînci, bolovani, gro­
hotişuri, iar pe timp de iarnă şi de avalanşe.
Pentru asigurarea circulaţiei pe porţiunile de linii unde
se produc dese căderi de stînci, se instituie posturi permanen­
te de cantonieri păzitori de stînci.
Cantonierii păzitori de stînci şi revizorii de stînci au sar­
cina de a observa toate mişcările care se produq pe versante,
în limita distanţei lor, să acopere imediat locurile cu obsta­
cole pe linie sau unde aceasta a suferit stricăciunile şi să a-
nunţe echipa pentru înlăturarea stîncilor şi reparaţia liniei.
Cantonierii păzitori de stînci să aibă la posturile lor unelte
pentru curăţirea şi repararea liniei, precum şi telefon-
Picherii şi şefii de echipă trebuie să cunoască bine punc­
tele periclitate de căderi de stînci din limitele districtelor şi
echipelor lor. După ploi torenţiale şi cutremure, ei trebuie să
examineze starea versantelor, dînd o atenţie specială puncte­
lor cu stînci dezvelite.
Echipele de mineri, care execută primăvara şi toamna
lucrări de revizie şi derocări, trebuie să cerceteze detaliat
starea versantelor şi să sesizeze de eventualele schimbări sur­
venite între două revizii.
La reviziile periodice, cînd se stabileşte planul derocărilor
se dă atenţie deosebită evoluţiei, caracterului şi mărimii cră­
păturilor din rocă.
Deosebit de periculoase sînt blocurile separate de masiv,
care se pot mişca cu lomul şi care trebuie să fie neapărat
rănguite.
La crăpăturile mai mari şi caracteristice se pun martori.
B. LUCRĂRI DE ARTA PENTRU APĂRAREA
ŞI CONSOLIDAREA TERASAMENTELOR
§ 3. LUCRĂRI DE ARTĂ PENTRU APĂRĂRI DE TERASAMENTE
Lucrările de apărări sînt construcţii hidrotehnice care au
rolul să combată acţiunea distrugătoare a apelor de suprafaţă;
Din punct de vedere al efectului, ele se pot clasifica î n :
— lucrări pentru combaterea afuierilor ;
—lucrări pentru combaterea eroziunilor ;
— lucrări contra inundării liniilor de apele de revărsare
ale rîu rilo r;
— lucrări de combatere a efectelor provocate de torente
şi apele din ploi.

51
31) Lucrări pentru combaterea afuierilor
Pentru prevenirea şi oprirea afuierilor, se execută lucră­
rile hidrotehnice descrise mai jos.
Saltele de fascine lestate. Saltele de fascine lestate
constau din 1...2 straturi de cîrnaţi jontivi, cu casete sau
cadre de cîrnaţi din partea dinspre fund şi la suprafaţă ;
acestea din urmă se umplu cu piatră brută, care scufundă
salteaua şi o face să se muleze după conturul fundului, îm-
piedicînd astfel afuierea (fig.-16).
G ră ta ru lc J e su s
s e în c d r C a i C U p r /a tr d

_Cimaţ//omtivt
^~ Croi&ru/ de

Cînd saltele sînt aşezate deasupra nivelului apelor mici,


ele se degradează repede prin putrezirea nuielelor.
Cînd salteaua nu a fost încărcată cu cantitatea de piatră
necesară, care s-o ţină lipită de fund, sau cînd mularea ei pe
fund a fost împiedicată de trunchiuri, bolovani, epave, atunci
se pot produce afuieri sub ea, care să agraveze situaţia.
La saltele de fascine
lestate se va urmări dacă
au părţi care în cea mai
mare parte a anului se
află în afara apei- Se va
controla prin sondaje, la
ape mari, dacă salteaua
stă lipită de fund. Se va
observa dacă sînt anafore
a căror prezenţă dă indi­
caţii că afuierea nu a fost
oprită.
Saltele flexibile din
beton. Slatele din fas­
cine neputînd fi considerate ca lucrări durabile, se execută
în ultimul timp saltele flexibile formate din plăci de beton
sau beton armat. Plăcile au formă pătrată, dreptunghiulară,

52
ortogonală, sau trapezoidală şi sînt legate între ele prin fire
de articulaţie (fig. 17).
Principiul acestei construcţii este acelaşi ca şi al saltele­
lor de fascine lestate I cînd materialul de sub placă este an­
trenat de apă, placa se lasă sub greutatea ei proprie şi îm­
piedică afuierea în continuare a terenului (fig. 18).

Plăcile se aşează pe umplutura de fundaţie formată din


anrocamente. Cînd suprafaţa de consolidare este plană şi for­
mată din nisip sau pietriş, se poate renunţa la umplutura de
fundaţie.
Se utilizează în special pentru apărarea bazei taluzurilor
sau apărarea culeelor contra afuierii.
La revizie se va observa : dacă există tasări locale ale
unor plăci izolate sau ale ansamblului de plăci ; dacă sînt
plăci prăbuşite ajunse aproape de poziţia verticală ; dacă be­
tonul este deteriorat sau plăcile sparte, dacă sînt articulaţii
rupte sau cîrlige desfăcute ; dacă sînt rosturi împănate cu ma­
teriale aduse, care înţepenesc plăcile şi le împiedică să ur­
mărească deformaţia terenului.
Radierea. Radierele se execută pentru apărarea fundului
rîurilor, contra afuierii în zona podeţelor, în scopul de a pro­
teja fundaţiile infrastructurii. De regulă se execută din zidărie
de piatră pe o fundaţie de beton ; mai rar din dale de beton
sau gabioane.
Radierele se pot degrada prin afuieri, procesul începînd
de regulă la capătul din aval şi se extinde spre amonte pînă
la compromiterea totală. După distrugerea radierului, afuierea
fundaţiilor protejate din aceasta se poate produce în scurt
timp.
Uneori afuierea radierului poate începe şi din amonte,
cînd capătul lui spre amonte nu este bine racordat cu albia.
La revizie, se va verifica : dacă radierul are pietre gelive

53
{ c a re se pot distrage'la îngheţ), dacă sînt pietre degradate sau
dislocate dm corpul radierului.
Întrucît afuierea începe din aval, în timpul apelor mici
se va examina starea pintelui de protecţie de la capătul
aval, dacă este distrus, afuiat, dacă este continuat în aval cu
blocaje şi care este poziţia acestora.
Se va examina de asemenea dacă capătul amonte al ra­
dierului este racordat cu fundul albiei spre amonte şi se va
verifica prin sondaje dacă s-au produs acolo afuieri.
Baraje de fund. Ele servesc pentru oprirea acţiunii de
afuiere a fundului prin micşorarea pantei şi deci a vitezei a-
pei, cu scopul de a proteja fundaţia infrastructurii produrilor
şi a altor construcţii amplasate în albie, în amonte de baraj.
Această acţiune de protecţie a fundaţiilor este amplificată prin
înălţarea fondului cu grosimea depunerilor din spatele bara­
jului (fig. 19).
Barajele se construiesc din zidărie de piatră, diguri de
beton, lemn cu anrocamente sau fascine grele fixate cu piloţi.
La baraje se pot produce deteriorări: la încastrările lor
în m aluri,- în partea din aval. unde izbeşte lama de apă de-
v e rsa tă ; în însuşi corpul
baraju lu i; la pintenul din
aval al radierului (la con-
trabaraj).

deteriora sub acţiunea de


izbire a apei. Deteriora­
rea radierului odată în­
cepută avansează spre
corpul barajului, consti-
tuind o cale spre afuierea barajului propriu-zis. Se va exami-

54
na d e c i: dacă radierul prezintă deteriorări, dacă s-a produs
afuierea albiei în aval de pintenul radierului (contrabaraj) ;
afuierea acestuia sau distrugerea lui de către corpurile pluti­
toare aduse de apă duce sigur la deteriorarea radierului, atît
prin afuierea lui, cît şi prin lipsa saltelei de apă amortizoare.
în lunile secetoase, cînd debitul cursului scade la mini­
mum, se va examina corpul barajului spre a vedea dacă pre­
zintă fisuri, crăpături, dislocări sal alte deteriorări ale mate­
rialului din care este făcut.
în timpul iernii se va observa ca goluri din corpul con-
trabandajelor să fie destupate, pentru a goli bazinul ce for­
mează salteaua de apă. îngheţarea acesteia poate duce la de­
gradarea zidăriei.
32) Lucrări pentru combaterea eroziunilor prin îmbrăcări
de maluri
Pentru prevenirea şi oprirea eroziunilor, se execută îm-
brăcăminţi de taliisuri şi de mâluri ca : pereuri, îmbrăcăminte
de piscine, saltele, anrocamente şi plantaţii.
Pereuri. Se execută din piatră brută sau dale de beton,
zidite uscat sau cu mortar de ciment, aşezate pe un strat de
balast sau piatră spartă de 10 cm grosime. Numai în locurile
atacate puternic de apă, pereurile se execută cu mortar de
ciment. De regulă ele se execută zidărie din piatră uscată,
care se rostuieşte după tasare.
Pereurile pot fi deteriorate prin cedarea fundaţiei sau
banchetei de rezemare ; prin spălarea patului de pietriş Sau
chiar a materialului ce formează taluzul propriu-zis ; prin dis­
locarea pietrelor de către gheaţă sau corpuri plutitoare. Se
observă dacă pereurile sînt deformate prin tasări şi lăsaturi ;
dacă pietrele sînt dislocate ; dacă o porţiune de pereu este
năruită în urma afuierii fundaţiei sale sau deformării ban­
chetei de rezemare din blocuri.
Pereurile uscate pot fi distruse uşor dacă vreuna din
pietre este scoasă, de la aceasta începe distrugerea unei su­
prafeţe mari din pereu. De aceea pereurile uscate se urmăresc
cu cea mai mare atenţie şi se repară îndată ce se constată
o stricăciune cît de mică.
La pereurile zidite cu mortar se observă dacă au apărut
crăpături (să nu se confunde crăpăturile din tasări sau lăsă-
turi cu fisuri din contracţie care apar toamna).
Întrucît umplerea cu mortar a rosturilor dintre pietre
împiedică şubspălarea pietrelor, se va observa dacă mortarul
rostuirii s-a desprins de pietre sau s-a degradat.
55
Îmbrăcăminte din nuiele sau fascine. Aceasta constă din-
tr-un strat de acoperire, fie din nuiele simple nelegate, fie
din cîrnaţi de fascine aşezaţi unii lîngă alţii în direcţia de
cea mai mare pantă a taluzurilor şi fixaţi cu rînduri de cîr­
naţi aşezaţi paralel cu malul. Rîndurile longitudinale de cîr­
naţi se aşează din metru în metru şi se prind cu ţăruşi bătuţi
la circa 1 m distanţă. Stratul de nuiele sau fascine este pro­
tejat cu un strat de piatră de 10...15 cm grosime (fig. 20).

F/ş 20

Un principiu de mare importanţă care trebuie respectat


Ia executarea construcţiilor din fascine care nu rămîn perma­
nent sub apă este : nuielele trebuie să prindă rădăcini, să
lăstărească, de aceea trebuie să fie executate în timpul cînd
nu circulă seva în arbori (15 sept..-l aprilie) din nuiele de
salcie proaspăt tăiată, din speciile ce prind repede rădăcini,
care consolidează m alu l; în caz contrar îmbrăcămintea de
protecţie putrezeşte şi se distruge.
Se urmăreşte dacă nuielele s-au uscat, putrezit sau rupt ;
dacă cîrnaţii, atît Cei joantivi, cît şi cei de fixare, au fost de­
terioraţi prin circulaţia vitelor sau de gheţuri ,• dacă ţăruşii de
fixare au lăstărit sau au fost distruşi de gheţuri şi plutitori,
sau afuiaţi şi antrenaţi de cu ren t; dacă legăturile de sîrmă
s-au rupt sau s-au desfăcut.
Saltele de fascine lestate sau saltele flexibile din beton.
Descrierea acestor construcţii şi obiectivele reviziei sînt cele
arătate la lucrările pentru combaterea afluierilor (pct. 31).
De remarcat că la îmbrăcări de taluzuri se utilizează fas­
cine lestate numai pentru apărarea părţii taluzului aflată sub
nivelul apelor mici, partea superioară a saltelei se fixează pe
o banchetă la nivelul apelor mici şi de acolo îmbrăcămintea
se continuă cu nuiele sau fascine.

56
Anrocamente. Anrocamentele din blocuri de piatră consti­
tuie o protecţie a taluzurilor, la care se recurge in cazuri de
intervenţii urgente. Ele apără taluzurile prin domolirea vite­
zei curentului. Este bine ca blocurile să fie aşezate direct
pe taluzuri înierbate, în caz contrar, să se interpună o saltea
de nuiele. în practică însă această condiţie este greu de rea­
lizat.
Anrocamentele se degradează în urma afuierii terenului,
ceea ce provoacă rostogolirea blocurilor în albie. Prin aceasta,
pe de o parte, este descoperit terenul ce trebuie protejat, iar
pe de altă parte, blocurile izolate căzute în albie sînt antre­
nate de curent.,Se va observa dacă blocurile sînt afuiate, miş­
cate sau rostogolite în albie şi antrenate de curent. Se va
controla prin sondaje starea taluzului sub apă, între blocuri,
spre a vedea dacă este nevoie de completări.
Plantaţii. Plantaţiile constituie un mijloc important pen­
tru protejarea terasamentelor contra afuierilor şi eroziunilor.
Plantaţiile făcute raţional în albiile majore inundabile, pre­
cum şi cele crescute pe diguri, pinteni şi baraje au o acţiune
pozitivă de apărare- Ele consolidează terenul albiilor majore
şi taluzurile malurilor şi construcţiile hidrotehnice menţionate
mai sus.
Prin acţiunea lor, ele consolidează malurile contra eroziu­
nilor, micşorează viteza curentului şi favorizează depunerile,
contribuind la înălţarea malurilor şi deci la micşorarea peri­
colului de inundaţie.
Plantaţiile din albiile cursurilor de apă au o influenţă
favorabilă asupra malurilor numai atunci cînd sînt în afara
albiei principale, însă în zona de inundaţie sau pe lucrările
de apărare.
Prin natura lor, plantaţiile se dezvoltă şi se completează
în timp, după darea în exploatare a construcţiilor de protec­
ţie. De aceea, lucrările de plantaţii constituie prin excelenţă
lucrări de întreţinere. Speciile de arbuşti destinate apărărilor
trebuie să se prindă repede şi să aibă rădăcini bine dezvoltate
şi adînc pătrunse în pămînt, ramuri sau tulpine cît mai fle­
xibile ca să reziste la acţiunea vîntului şi gheţii şi să nu fie
smulse de viituri. Aceste condiţii sînt îndeplinite foarte bine
de către arbuştii din familia sălciilor.
Nu se recomandă să se planteze specii care se dezvoltă
în arbori înalţi, întrucît sub acţiunea vîntului pot provoca de­
formarea construcţiilor.

57
Plantaţiile mai au scop să servească de pepiniere pen­
tru puieţi, să procure butaşi, nuiele şi pari pentru întreţine­
rea lucrărilor de fascine.
Plantaţiile pot fi compromise, mai ales la începutul dez­
voltării lor, fie din cauza uscării, fie prin deteriorarea de către
animale (capre, vite, iepuri) sau chiar de oameni. De aceea se
va urmări procesul de dezvoltare â plantaţiilor, spre a con­
stata dacă s-au uscat, dacă au fost vătămate de animale sau
distruse de riverani.
33) Lucrări pentru combaterea eroziunilor
prin apărări de maluri
Lucrările de apărări de maluri se execută pe acele por­
ţiuni ale cursului unei ape, unde malul este atacat şi erodat
de apă. In punctele atacate se formează intrînduri, de unde
apa este refulată spre malul opus pe care de asemenea îl a-
tacă. Prin acest vagabondaj al cursului prinicpal al apei, sînt
periclitate ambele maluri cu lucrările de artă şi terasamentele
amplasate în apropierea lor.
în general partea de jos a malului este mult mai expusă
atacului apei, din care cauză lucrările de apărare în părţile
inferioare ale malurilor trebuie să fie mai puternice decît în
punctele sale superioare. De aceea genurile de lucrări indicate
mai jos se referă la apărarea părţii de jos a malurilor ; .în
continuarea acestora, în sus pe taluz, se execută de regulă lu­
crări mai uşoare de îmbrăcări care sînt pereurile şi îmbrăcă­
mintea din fascine sau nuiele.
Materialele ce se întrebuinţează pentru lucrări de apărări
depind de importanţa şi apropierea construcţiei de apărat, de
cursul apei, de forţa de erodare a apei ce acţionează asupra
malului, de posibilităţile de aprovizionare;
Apărările de maluri se realizează prin lucrări de garduri,
fascine grele, epiuri, saltele, gabioane.
Garduri■ Gardurile se execută la baza taluzului malului
de a p ă ra t; ele sînt alcătuite dintr-un şir de pari bătuţi la
0,70... 1,00 m distanţă între ei, împletiţi cu nuiele peste un pat
de crengi sau saltea de fascine ; patul sau salteaua împiedică
afuierea parilbr şi deci avarierea sau distrugerea gardului.
Pornind de la gard în sus, apărarea se continuă cu o îm­
brăcăminte de mal, fie printr-un pat de crengi, fie prin cîr­
naţi joantivi (fig. 21).
Creasta gardului se execută la 0,0...0,80 m peste etiaj
sau peste nivelul apelor mici.

59
Gardurile sînt construcţii uşoare şi nedurabile, avînd ne­
voie de o supraveghere şi urmărire continuă.
Se va u rm ări: dacă nuielele împletiturii şi salteaua gar­
dului au lăstărit şi în general starea crengilor şi nuieielor
(uscate, putrezite, rupte),- dacă salteaua
s-a lăsat şi nu mai este fixată pe fund
de împletitura gardului; dacă împleti­
tura a fost avariată şi au dispărut nu­
ielele superioare; dacă unele părţi s-au
uscat sau au putrezit prematur şi se
rup, sau au fost distruse de animale şi
riverani.
Fascine grele. Ele constau din ci­
lindri (suluri de 0 0,80...1,00 m cu îm­
brăcăminte de 10..-15 cm grosime, din
nuiele şi cu miez de piatră cu 0 0,60...
0,70 m.
La baza taluzului, de-a lungul ma­
lului, se aşează 1...3 sau chiar mai mul­
te soluri grele, lansate fie direct pe
fundul albiei, fie aşezate pe o saltea de
cîrnaţi.. Fixarea solurilor grele, ca să
nu alunece spre adîncime, se face ori
pfintr-un rînd de pilpţi bătuţi la in­
terval de 2...3 m, ori printr-o banchetă de anrocamente. Pilo­
ţii de fixare se bat în faţa sulurilor (în partea dinspre apă)
sau prin suluri (fig. 22). Această construcţie constituie baza şi
partea cea mai importantă a apărării, care se continuă în sus
printr-o îmbrăcare de taluz.
Se va observa în
timpul apelor scăzute
dacă sulurile au suferit
Ftto/ deteriorări la îmbrăcă­
minte, dacă au legături
de sîrmă rupte sau lip­
să.
Ca principiu fasci­
nele grele (sulurile),
care au îmbrăcămintea
din crengi şi nuiele,
trebuie! să se afle în cea
mai mare parte a anu­
lui acoperită de apă-

59
Dacă se observă că un pilot de fixare s-a aplecat spre
apă, aceasta denotă că are presiuni mari din partea sulului,,
fie din cauza tasării, fie din cauza existentei unei afuieri a
pilotului sau a sulului şi trebuie căutată cauza afuierii.
Epiurj (pinteni). Spre deosebire de celelalte lucrări indi­
cate mai sus, epiurile sînt construcţii izolate, constînd din di­
guri transversale rîului, avînd direcţia de la mal spre rîu.
Caracteristica lor principală constă în aceea că ele creează
condiţii favorabile pentru oprirea eroziunilor şi formarea în
decursul a cîţiva ani a unui mai nou, prin depunerea aluviu­
nilor aduse de curentul a p e i: curentul rîului, întîlnind un pin­
ten, se abate, intră în spaţiul liniştit dintre pinteni, unde îşi
pierde forţa sa vie şi astfel depune pe fund particulele de
material purtate în suspensie.
Epiurile fiind construcţii transversale rîului au deobicei
secţiuni puternice. Ele se execută din suluri grele aşezate
paralel cu direcţia curentului (pînă la nivelul apelor mici),
formînd fundamentul construcţiei. La adîncimi mari şi în
locurile unde puterea de eroziune este mare, se aşterne pe
fund o saltea lestată, iar deasupra ei se aşază suluri grele.
Partea superioară a acestui fundament se nivelează cu parche-
taj de fascine şi piatră. Coronamentul construcţiei este format,,
fie din 1...2 suluri de-a lungul epiului, aşezate între două rîn-
duri de piloţi bătuţi printre sulurile de fundament, fie din
blocuri de bton de 1,00x1,00 secţiune şi 2,00 m lungime le­
gate între ele cu cîrlige (fig. 23).

Ffş 23
Pentru a prelungi durata coronamentului, în locul sulu­
rilor grele, se execută blocuri de beton articulate (fig. 24).

60
Deoarece epiurile îngustează albia şi deci între capetele
lor şi malul opus se produce eroziunea fundului, capul epiului
este astfel alcătuit încît să poată urmări adîncirea fundului şi
să reziste la subspăiări. Aceasta se realizează prin lăţirea
fundamentului la cap.
în timpul apelor mici, cînd o parte din fundament poate
rămîne acoperită de apă, se va cerceta dacă sulurile au

deteriorări la îmbrăcăminte, dacă legăturile de sîrmă sînt


rupte sau lipsă.
Se va da atenţie deosebită la capul epiului şi starea ma­
lului în dreptul încastrării- Capul, fiind partea cea mai solici­
tată a construcţiei, poate fi afuiat, avariat şi distrus. De ase­
menea vîrtejurile, ce iau naştere în interiorul bazinului for­
mat dintre două epiuri vecine, pot distruge înalul şi încas­
trare, dînd naştere la o situaţie
foarte gravă: curentul se mută în
spatele epiului acolindu-1 şi pro-
vocînd prin aceasta un proces ra­
pid de distrugere a malului
(fig. 25).
La coronamentele formate din
blocuri de beton se va observa în
ce măsură s-au tasat blocurile,
dacă articulaţiile dintre blocuri
le-au permis să urmărească tasa-
rea fundamentului, dacă sînt blo­
curi suspendate de fiarele de le­
gătură, dacă sînt fiare rupte.
La coronamentele formate din
suluri grele longitudinale aşezate 25

61
între două rînduri de piloţi, se va da atenţie îmbrăcămintei
sulurilor din nuiele care fiind aşezate deasupra nivelului a-
pelor mici au o durată foarte sc u rtă : nuielele putrezesc, se
rup şi miezul se risipeşte.
Tasarea fundamentului în general nu are importantă,
acestea fiind lucrări deformabile, însă dacă se constată de­
formaţii pronunţate la coronament, mai ales dacă este format
din blocuri de beton, atunci trebuie cercetat dece s-au produs
tasările şi dacă mai continuă.
Saltele. Fie din fascine, fie din plăci de beton flexibile,
saltelele formează apărare apărţii inferioare a malului care
se continuă în sus cu îmbrăcăminte din fascine sau tot din
plăci de beton.
Construcţia şi obiectivele reviziei au fost indicate la îm-
brăcările de maluri (pCt. 32) şi combaterea iâfuierilor (pct. 31).
Gabioane. Acestea sînt lăzi metalice formate din cadre de
fier d e 0 10...15 mm îmbrăcate cu plasă de sîrmă galvanizată,
umplute cu piatră brută sau bolovani.
Sistemul acesta de apărare a fost puţin întrebuinţat la
C.F’R.,- pe scară mai întinsă este aplicat de unităţile silvice la
corectarea torentelor; la C.F.R. a fost întrebuinţat la lucrări
de apărări în albiile rîurilor de munte, cu fund stabil şi de
unde se pot extrage bolovanii pentru umplutură. Cu gabioane
se pot realiza lucrări elastice care se fixează bine pe fundul
albiei şi rezistă bine la presiunea apei graţie volumului
lor mare.
Gabioanel£ se aşează goale în operă şi apoi se umple pe
loc. Se pot umple şi pe mal, după care se coboară cu
mecanisme de ridicat sau se lansează pe grinzi (fig. 26). In

*
cazurile de intervenţii urgente, cînd adîncimea mare a ape!
şi curentul puternic nu permite umplerea pe loc a gabioanelor,

62
se pot executa gabioane în formă de cilindri de 0 1 m simi­
lari cu sulurile de fascine cu miez de piatră. Graţie formei
lor rotunde, se pot lansa uşor prin rostogolire pe taluz (fig. 27).
Gabioanele sînt construcţii cu caracter definitiv, totuşi şi
ele suferă degradări la plasa de
sîrmă, care deşi galvanizată se
distruge treptat sub efectul e-
roziunii; ea se poate rupe de
gheţuri, corpuri plutitoare şi
chiar de pietre ascuţite ale
umpluturii.
Se va observa dacă s-au
produs lăsături anormale ale
unor elemente din apărare care
prin aceasta nu mai pot asi­
gura apărarea,- dacă s-au pro­
dus rupturi în plasa de sîrmă,
fie la locurile de cusătură ale
cutiilor, fie din ruginire sau loviturile gheţii şi plutitoarelorr
fie dini cauza unor deformaţii mari ale aceluiaşi element.
34) Lucrări pentru combaterea eroziunilor prin rectificări
de maluri, corectări de coturi şi regularizări
îmbrăcările de taluzuri şi apărările de maluri sînt lucrări
de protecţie a terasamentelor şi malurilor care urmăresc baza
taluzului fără a aduce vre-o modificare esenţială în contu­
rul lor.
La rîuri care străbat regiuni nisipoase şi care la cel mai
mic obstacol din albie îşi modifică cursul, malurile sînt puter­
nic erodate formînd intrînduri pronunţate care progresează
rapid şi pot ameninţa terasamentele. în asemenea cazuri se
recurge la lucrări cu caracter ofensiv, prin care se tinde a
se corecta în mod convenabil cursul, modificîndu-i conturul
malurilor, secţiunea, viteza şi panta. Astfel de genuri de
lucrări s în t: rectificări de maluri, corecţii sau străpungeri de
coturi şi regularizări de cursuri-
Rectificarea unui mal concav se realizează prin diguri
longitudinale şi transversale, cu ajutorul cărora se tinde a se
reface malul distrus. Traseul digului longitudinal urmează de
regulă o curbă care se rectifică malul şi să dea un curs natu­
ral apei (fig. 28).

63
Digurile transversale, denumite traverse, formează com-
paritmente în care apa se linişteşte, depune materiale în sus­
pensie, şi o dată cu colmatarea lor se reface malul.
Corecţiile sau tăierile de coturi sînt soluţii care aduc
modificări bruşte ale cursului de apă şi se execută numai în
cazuri cînd, în procesul de erodare continuă a malului con­
cav, curba se lungeşte mult şi formează o buclă care avan­
sează «spre calea ferată. în asemenea cazuri o rectificare a

y ^ u iq u r i tra nsversale
(t raverse)
Fij 28

malului nu mai este suficientă şi trebuie să se recurgă la


străpungerea cotului, spre a îndepărta cît mai mult de calea
ferată traseul nou al rîului. Se realizează prin săparea unui
canal iniţial de secţiune redusă, lucrări de dirijare a apei pe
canalul iniţial şi închiderea şi colmatarea albiei abandonate
cu lucrări transversale (fig. 29).
Regularizarea unui curs de apă constituie un complex de
lucrări de rectificări de maluri şi corecţii de coturi prin care
se ameliorează condiţiile de scurgere pe un sector al rîului.
Regularizările depăşesc caracterul local al lucrărilor pentru

apărarea terasamentelor şi angajează C.F.R. numai în sectoa­


rele rîurilor situate în amonte de calea ferată la care se pot

64
produce modificări ce-ar dirija cursul spre linie în afara punc­
telor de traversare sub poduri.
Toate aceste genuri de lucrări se realizează cu ajutorul
construcţiilor hidrotehnice descrise mai departe.
Diguri longitudinale şi transversale. Acestea se execută
din fascine grele fixate cu piloţi sau cu blocuri din beton şi
din garduri simple sau duble. Digurile sînt alcătuite din sal­
tele lestate sau suluri grele aşezate perpendicular pe traseul
lor, pînă la nivelul apelor mici şi din coronament din blocuri
de beton sau suluri grele longitudinale aşezate între două
rînduri de piloţi.
Digurile transversale de compartimente (traversele) se
pot executa şi din garduri, de regulă duble, alcătuite din
două garduri simple, cu saltea fixată de fund cu împletituri
de nuiele ; spaţiul dintre garduri se umple cu material local
din albie, iar parii celor două garduri se leagă între ei.
închideri de braţe. Se realizează tot prin diguri însă de o
construcţie mai robustă, întrucît sînt construcţiile cele mai
solicitate, mai ales în timpul execuţiei. Acestea se fac de
regulă din suluri grele aşezate peste saltele lestate şi fixate
cu piloţi. Tipul construcţiei este impus de adîncimea apei şi
viteza curentului.
Canaluri de corecţie. Acestea sînt albii nou create cu o-
cazia tăierii coturilor. Iniţial se sapă un canal de secţiune re­
dusă, denumit canal iniţial (cunetă), care se dezvoltă treptat
în albie sub acţiunea forţei de eroziune a curentului apei.
Plantaţii. Acestea completează rolul lucrărilor descrise
mai sus, prin efectul lor de protecţie şi consolidare a terenului
şi de susţinere a lucrărilor de fascine care sînt supuse degra­
dării rapide.
La digurile longitudinale şi transversale se va urmări
procesul de deteriorare a lucrărilor de fascine, în special în
părţile descoperite de apă, starea de putrezire a piloţilor de
lemn, modul de tasare a blocurilor de beton şi starea articu­
laţiilor dintre ele.
La gardurile duble se va vedea dacă s-a spălat umplutura
dintre garduri, dacă salteaua e prinsă bine de fund cu aju­
torul împletiturii, dacă s-a rupt sîrma dintre parii celor două
garduri, dacă sînt pari afuiaţi.
La închiderile de braţe — aceleaşi observaţii ca la diguri,
dar cu mai mare exigenţă, întrucît sînt foarte solicitate.
Deşi lucrările descrise mai sus sînt construcţii, în general,
submersibile şi permeabile pînă la colmatare, permiţînd unei

5 — îndr. rev. şi întreţ. lucrărilor artă 65


părţi din debit să se strecoare printre ele, totuşi la revizie se
va urmări dacă apa şi-a croit drum sub fundamentul lor.
Aceste scăpări se pot colmata cu timpul, dar s-a constatat că
la ape mari ele se pot transforma în breşe, care duc la distru­
gerea totală a construcţiei; de aceea trebuie cercetat locul pe
unde se strecoară apa, spre a vedea dacă nu se crează rupturi
sau lăsături.
La canalurile de corecţie se va urmări modul lor de dez­
voltare în albii propri-zise, deformarea malurilor, dacă se
formează coturi, dacă sînt obstacole (răgălii, buşteni) care ar
putea provoca degenerarea albiei.
La plantaţii se va observa dacă se desvoltă în bune condi­
ţii, dacă au suferit deteriorări din partea animalelor etc.
Se va acorda o atenţie deosebită locurilor de încastrare
a digurilor în mal, care se vor ţine sub observaţie atentă.
35) Lucrări contra inundării liniei de către apele
de revărsare
După cum s-a arătat la periclitarea terasamentelor de
către apele .de revărsare, liniile ferate amplasate în albiile
majore ale rîurilor sau în apropierea cursurilor cu văi largi
şi maluri joase, sau care străbat văile largi ale rîurilor cu
pante foarte mici şi cu tendinţe permanente de împotmolire,
sînt inundate de apele de revărsare.
Pentru menţinerea circulaţiei fără întreruperi, se execută
lucrări destinate să apere terasamentele contra inundării ;
acestea s în t: diguri de pămînt insubmersibile, corecţii de co­
turi, pereuri, spărgătoare de curenţi şi de valuri, lacuri de
retenţie.
Diguri de pămînt insubmersibile■Singure aceste construc-
ţi iau caracter limitat local, de cele mai multe ori ele execu-
tîndu-se combinat cu alte lucrări de corecţie şi apărare. S-au
mai executat ca un mijloc provizoriu pentru a feri liniile fe­
rate de revărsările unor cursuri torenţiale, cînd digurile se
supraînălţau pe măsură ce se împotmolea terenul înconjură­
tor.
Taluzul dinspre apă al digurilor de pămînt se protejează
cu lucrări de fascine în partea inferioară şi în continuare cu
plantaţii.
Corecţii de coturi. Dacă în procesul de degenerare a al­
biei rîul formează o buclă, care avansează spre linia ferată,
iar malul concav este jos şi depăşit des de ape mari, spre a

S6
îndepărta rîul de linie şi a împiedica revărsările să ajungă la
ea, bucla se elimină prin străpungerea cotului cu o albie nouă
rectificată.
Pereuri. Cînd revărsările unui rîu sînt frecvente şi apele
de revărsare inundă terenul pe care este situată calea ferată,
atunci rambleul îndeplineşte rolul de baraj şi pentru a-1 feri
de distrugeri, taluzul dinspre apă se protejează cu pereu, pînă
Ia un nivel care se depăşeşte cu 0,50 m nivelul maxim atins
de apă.
Spărgătoare de curenţi. Cînd apele de revărsare ajun-
gînd ia terasament se angajează într-o depresiune cu pantă
pronunţată de-a lungul liniei, terasamentul se amenajează cu
ieşituri — dinţi spre apă, pentru a împiedica curentul apei
să capete viteză de-a lungul terasamentului. Taluzul spăr­
gătoarelor de curenţi se protejează contra eroziunii.
Spărgătoare de valuri. Acestea sînt diguri mici din
blocuri, traverse, sau şine, aşezate în faţă şi de-a lungul tera­
samentelor sau pe taluz şi destinate să anihileze efectul de
izbire al valurilor asupra taluzului terasamentului.
Plantaţiile de arbuşti rezistă bine şi la şocurile valurilor
şi cu ele se pot apăra părţile inferioare inundabile ale ram­
bleurilor.
Lacuri de retenţie. Rîurile cu variaţii de debit foarte
mari pot provoca distrugerea lucrărilor de apărări şi pot da
naştere la inundaţii foarte mari.
Pe'htru atenuarea variaţiei de debit se amenajează lacuri
de retenţie, rezervoare caire se amplasează în locuri favora­
bile formării lacurilor, în regiunea de trecere din bazinul su­
perior în cel mijlociu. Aceste lucrări au însă caracter regio­
nal sau chiar republican.
Lă digurile de pămînt se observă : dacă în corpul digului
s-au format goluri care în timpul inundaţiilor s-ar transfor­
ma în breşe, dacă s-au produs tasări sau lăsături care sa per­
mită apelor să deverseze peste dig ,- cum se menţin şi se dez­
voltă fascinele şi plantaţiile care protejează taluzul dinspre
apă.
La lucrările de corecţie, constînd din canal, dig de în­
chidere a albiei deformate, traverse, apărări de taluzuri şi
plantaţii, se vor face observaţiile indicate anterior la cons­
trucţiile respective-
La pereuri se va observa dacă s-au produs lăsături, dacă
sînt pietre dislocate sau lipsă din pereu, ceea ce constituie

67
începutul unor distrugeri mai importante în pereu, dacă nu
se repară la timp.
La spărgătoarele de curenţi este important să nu se pro­
ducă deteriorări în protecţia taluzurilor.
La spărgătoarele de valuri se va observa dacă s-au pro­
dus deteriorări, dacă lipsesc unele părţi desprinse şi antre­
nate de valuri.
36) Lucrări de combatere a efectelor provocate de torente
Pentru combaterea efectelor provocate de torente se exe­
cută lucrări de corectare, avînd ca scop să reducă cauzele
care dau naştere fenomenelor torenţiale şi a consecinţelor lor,
prin restabilirea vegetaţiei, reţinerea debitului solid şi lichid
şi conducerea apelor în rîul colector.
Prin exemplul de lucrări de corectare, în bazinul superior
se execută lucrări uşoare pentru fixarea materialelor solide
libere ca : împăduriri, fascinaje, cleionaje, praguri de lemn,-
în bazinul mijlociu se execută praguri de zidărie, baraje
uşoare de lemn sau mixte, baraje de zidărie ; în zona co'nului
de dejecţie se execută lucrări de dirijare şi de îngustare a
albiei, pentru a mări forţa de antrenare a apei, canaluri de
scurgere.
împăduriri. împăduririle se realizează prin plantarea ver­
santelor degradate, completată cu terase simple sau spriji­
nite dei gărduleţe.
Fascinaje. Fascinajele constau din 1...3 cîrnaţi de fas­
cine de 0 15...30 cm aşezaţi transversal sau longitudinal al­
biei şi fixaţi cu pari de 1,20...1,60 şi 0 8.-.12 cm (fig. 30).

F iŞ 30

Cleionaje. Cleionajele constau din garduri de nuiele, de


0,60 m înălţime, aşezate transversal văii. Parii gardurilor sînt
de 2,00...2,50 m lungime şi 0 8...12 cm. Gardurile sînt simple
sau duble (fig. 31).

68
Praguri de lemn. Pragurile del emn se execută în pantă
spre mijlocul torentelor şi sînt alcătuite din doi pereţi din
buşteni, de 0,60..1,00 m înălţime,- spaţiul dintre pereţi este

umplut cu bolovani sau cu material luat din albie. Pragurile


au la mijloc un deversor şi în aval un radier din bîrne sau
pavaj aşezat în rame de lemn (fig. 32).
Praguri de zidărie. Pragurile de zidărie se fac din zidă­
rie uscată îngrijit zidită, rostuită sau nu, cu deversor la mij­
loc şi radier simplu sau cu 1...3 trepte de cădere. Uneori
zidăria de piatră este aşezată fel plasă de sîrmă, pragurile
se fac şi din ga­
bioane înălţimea ma­
ximă a pragurilor este
2,00 m.
Baraje uşoare de
lemn. Barajele uşoare
de "lemn, sînt de con­
strucţie sim ilară. cu
pragurile de lemn.
însă mai robuste, pu­
tînd atinge înălţimea
de 4...5 m. La coro­
nament piatră de um-
pltură se zideşte cu
mortar şi se rostuieşte.
Baraje m ixte■ Barajele mixte se construiesc parte din
lemn (care stă permanent în apă) şi parte din zidărie cu
mortar.
Baraje din zidărie. Barajele din zidărie sînt construcţiile
cele mai robuste ce se folosesc la corectarea torenţelor. Ele
se construiesc de regulă în treimea mijlocie şi inferioară a
bazinului şi în canalurile de scurgere, bineînţeles, dacă tere­
nul de fundaţie este rezistent (fig. 33).

m
Barajele nu se construiesc în vecinătatea imediată a po­
durilor, nici în amonte şi nici în a v a l; în primul caz apele
deversate pot afuia infrastructura podului, iar în al doilea caz
micşorează secţiunea de scurgere a podului prin colmatare
(în afară' de cazul că se urmăreşte colmatarea podului care
este afuiat).

Hz 33

Canaluri de scurgere. După fixarea versantelor prin plan­


taţii şi domolirea viiturilor prin lucrări transversale de reţi­
nere a aluviunilor, pe cursul inferior se execută canaluri, care
împiedică împrăştierea torentului şi-l conduc spre rîul colec­
tor.
Pentru apărarea căii de debitul solid al torenţilor, se
execută şi tuneluri la zi, cînd torentul trece peste tunel fără
să afecteze linia.
Sarcinile reviziei. Revizia şi întreţinerea lucrărilor pen­
tru corectarea torentelor după recepţie se dau în sarcina or­
ganelor silvice, totuşi construcţiile apropiate de cale ferată,
în special cele din zona conului de dejecţie, fiind legate de
siguranţa circulaţiei, rămîn în atenţia organelor feroviare.
La împăduriri se va observa dacă puieţii sînt înăbuşiţi
de crusta solului sau de buruieni, dacă rădăcinile sînt dez­
velite de apele din ploi sau prin îngheţ şi dacă plantaţiile
au fost împotmolite sau culcate de viiturile de apă.
La fascinaje şi cleionaje se va cerceta dacă gardurile au
împletitura desfăcută sau ruptă şi parii aplecaţi, dacă cîrnaţii
au dat lăstăriş, dacă fascinele au fost dezvelite de apă, dacă
legăturile de sîrmă sînt bune.
La pragurile şi barajele de lemn se observă dacă umplu­
turile s-au lăsat sau au fost antrenate de apă, dacă sînt ero­
ziuni în aval de radiere, dacă s-au produs deteriorări în pa­
vajul dintre ramele radierului, dacă deversorul este blocat,

70
dacă încastrările se menţin în bună stare, dacă legăturile din­
tre bîrne s-au slăbit şi dacă sînt părţi putrede.
La pragurile şi barajele de zidărie şi canaluri de
scurgere se observă dacă sînt pietre dislocate din zidăria us­
cată a pragurilor, dacă sîrma are ru p tu ri; dacă barbacanele
funcţionează ,- dacă deversorul e blocat de materiale aduse
de v iitu ri; dacă s-au produs afuieri în aval de contrabaraj (a
se vedea baraje de fund) ; dacă sînt fisuri, crăpături în zidă­
rie ,• dacă canalul de scurgere are secţiune liberă, neîmpot­
molită.
37) Lucrări pentru scurgerea apelor din ploi torenţiale
sau de lungă durată
După cum s-a menţionat la pct. 24, efectul apelor din
ploi torenţiale sau de lungă durată este de cele mai multe ori
limitat la spălarea sau împotmolirea prismei de balast şi, mai
rar, la ruperea terasamentului sau afuierea podeţelor cu des­
chidere insuficientă. în astfel de cazuri se execută şanţuri de
colectare sau de scurgere, şanţuri de apărare, casiuri şi pro-
ejarea taluzurilor cu plantaţii.
La şanţurile de colectare nepereate se observă dacă şi-au
menţinut secţiunea, dacă sînt colmatate sau au obstacole con­
tra scurgerii apei- La cele pereate se observă dacă sînt îm­
potmolite, dacă au fisuri, crăpături sau* deteriorări în pereu.
La şanţurile de apărare, protejate sau neprotejate, se
va urmări cu mare atenţie dacă au pirderi de apă ; acest
lucru poate provoca alunecări grave. Se va vedea dacă sînt
crăpături sau deteriorări în pereu, dacă apa stagnează şi
dacă sînt împotmolite.
La casiuri se va observa starea pereului, dînd atenţie
deosebită punctelor de frîngere a pantei, unde se produc de
regulă crăpături care pot da loc la infiltraţii.
La şanţurile brăzduite se va observa ca iarba să nu îm­
piedice scurgerea apei.
în ceea ce priveşte plantaţiile se va proceda ca la pct. 32.
§ 4. LUCRĂRI DE ARTĂ PENTRU CONSOLIDAREA
TERASAMENTELOR

Lucrările de artă pentru consolidarea terasamentelor,


care au rolul să combată acţiunea apelor subterane, se pot
clasifica în :

71
— lucrări pentru prevenirea şi combaterea lăsăturilor*
pungilor de balast şi alunecărilor în ram bleuri;
— lucrări de artă în cazul terenului 'de bază instabil,•
— lucrări pentru combaterea alunecărilor în debleu
— lucrări contra umflăturilor ;
— lucrări pentru combaterea surpărilor şi prăbuşirilor
— lucrări contra căderilor de stînci.
38) Lucrări pentru prevenirea şi combaterea lăsăturilor,
pungilor de balast şi alunecărilor în rambleuri
Amenajarea scurgerii libere a apelor de suprafaţă. Ele­
mentul cel mai dăunător pentru terasamente este apa, care
neîndepărtată la timp, sporeşte mult influenta ei asupra te­
rasamentelor, dînd loc la deformaţii. De aceea nu este sufi­
cientă executarea unor lucrări de consolidare pentru reduce­
rea efectului apelor, ci în primul rînd trebuie acţionat asu­
pra cauzei, asigurînd colectarea şi evacuarea apelor de su-
praafţă din zona terasamentului, înainte ca ele să devină dău­
nătoare.
Colectarea şi evacuarea apelor de suprafaţă se asigură
prin şanţuri de scurgere, rigole, şanţuri de apărare şi casiuri.
Şanţurile de scurgere de pe ambele părţi ale platforme­
lor în debleu, colectează apele de pe platformă şi taluzuri,
şi le conduc de-a Ifmgul liniei pînă la locul de descărcare.
De regulă, panta şanţurilor este egală cu aceea a platformei
şi nu trebuie să fie mai mică de 2%0.
Cînd panta liniei este prea mare, încît viteza apei poate
eroda şanţurile cînd ele nu sînt protejate, se fac din distanţă în
distanţă praguri de fund de circa 10 cm înălţime prelungite
în amonte şi în aval cu cîte un metru. Pragurile se execută
din piatră brută sau bolovani.
în terenuri nisipoase sau loessuri, spre a împiedica infil­
traţiile, şanţurile se protejează cu îmbrăcăminte din brazde,
pereuri uscate sau zidărie cu mortar şi din beton.
în terenuri cu tendinţe de alunecare, şanţurile sînt căptu­
şite cu zidărie de piatră, beton şi, mai rar, cu lemn. Pentru a
rezista presiunilor, sînt prevăzute din distanţă în distanţă cu
proptele la partea superioară; uneori sînt anforsate ca
mici ziduri de sprijin în partea dinspre taluzul debleului-
Şanţurile de apărare colectează apele de pe coastele în­
clinate spre linie şi le conduc spre locurile de descărcare.
Secţiunea lor şi panta se calculează pentru debitul maxim,

72
iar distanţa minimă pînă la muchia superioară a taluzului la
debleuri este de 5 m şi pînă la baza taluzului în rambleu 2 nu
Panta longitudinală este de 2%*0. Este indicat ca, şanţu­
rile de apărare să fie protejate (pereeate, brăzduite etc).
Casiurile sînt şanţuri pereeate, cu sau fără trepte, care
descarcă în văi sau în şanţurile liniei apele colectate de şan­
ţurile de apărare, mergînd pe linia de cea mai mare pantă.
înierbări, brăzduiri şi plantaţii pe taluzuri. Taluzurile
terasamentelor rar sînt lăsate în starea lor naturală ; de re­
gulă ele se acoperă cu diferite feluri de îmbrăcăminte, care
le protejează contra ravenării, infiltraţiilor apei şi dezagre*
gărilor. Acoperămîntul vegetal al taluzurilor, constînd din
ierburi, brazde şi arbuşti, are o mare importanţă în consoli­
darea terasamentelor ; el consolidează cu rădăcinile sale stra­
tul de suprafaţă al pămîntului, îl apără de eroziune şi rave-
nare previne alunecarea l u i; îl fereşte de variaţiile bruşte
ale temperaturii, de îngheţare în profunzime, de uscare la
soare, de crăpături, de umeziri excesive şi de dezagregare.
înierbarea se face prin însămînţare cu amestecuri de
specii de iarbă durabile, cu creşterea rapidă şi cu rădăcini cît
mai întinse. Taluzurile terasamentelor formate din pămînturi
degradabile sau neprielnice vegetaţiei (loeşsuri, marne, pă-
mînturi pietroase cu straturi de argilă) se acoperă în prea­
labil cu un strat de pămînt vegetal de 8...10 cm grosime. Pen­
tru înfrăţirea pămîntului vegetal, se fac mici trepte în ta­
luzuri. Panta admisibilă a taluzurilor pentru înierbare este
de maximum 1 : 1,5.
Brăzduirea se execută din benzi de 1,50...3 m lungime,
20-..25 cm lăţime şi 6...8 cm grosime. Brazdele se scot din te­
renuri care se află în condiţii analoge cu taluzurile pe care
se vor aşeza.
Brăzduirea se, face, fie în carouri din benzi aşezate sub
un unghi de 45° faţă de linia de cea mai mare pantă şi cu
laturile de 1 m, spaţiul din interiorul caroului fiind înierbat,.
fie din benzi orizontale aşezate de-a lungul taluzurilor pe
toată suprafaţa lor (brăzduiri complete). La brăzduiri în ca­
rouri, la piciorul taluzului se aşează două benzi de brazde lon­
gitudinale şi o bandă la partea superioară. în cazul taluzu­
rilor nisipoase sau altor pămînturi nepotrivite pentru creşte­
rea ierburilor, se aşează sub brazde un strat de pămînt vege­
tal de 2...5 cm grosime, iar dacă suprafaţa taluzului este foarte
tare, înainte de a aşeza brazdele, se afinează mai întîi pe o
adîncime de 10 cm. Brăzduirea este indicată pentru ram-

73
bleuri pînă la 12 m înălţime şi debleuri pînă la 6 madîncime
cu taluzuri avînd înclinarea maximă de 1 : 1,25.
Plantaţiile de arbuşti pe taluzuri, împreună cu ierburile
speciale, dau rezultate foarte bune la consolidarea terasamen­
telor. Pe lîngă consolidarea realizată prin rădăcini, acoperă­
mîntul de frunziş este un izolator termic, care împiedică for­
m area crăpăturilor din unscare intensă şi din îngheţ. Planta­
ţiile mai asigură o umiditate constantă a terenului, împiedi-
cînd uscarea intensă vara şi eliminînd o parte din surplusul
de umezeală. Cu toată eficacitatea plantaţiei în consolidarea
taluzurilor, ea poate da rezultate negative, dacă provoacă
umezirea inadmisibilă a pămîntului şi pierderea stabilităţii
taluzului. Umbrirea excesivă a suprafeţei, acumularea ma­
selor mari de zăpadă şi scurgerea înceată a apei pot da loc
la deformaţii. Acest dezavantaj se poate remedia aranjînd
plantaţiile în rînduri continue pe linia de cea mai mare pantă
sau după tabla de şah (dacă nu există pericol de eroziune),
apărîndu-le contra acumulării lor de zăpadă prin alte benzi
de plantaţii, unde este posibil şi unde se poate asigura scurge­
re a apei din topirea zăpezii reţinute. Se aleg speciile de ar­
buşti care corespund condiţiilor climatice şi de sol locale.
Drenuri de suprafaţă. Se construiesc în banchetele plat­
formelor, în dreptul joantelor noroioase. Lăţimea acestor
drenuri este de 25.-.30 cm (cam cît este lăţimea unei lopeţi)
şi se umple cu bolovani de rîu. Ele se fac de o parte şi de
ambele părţi ale platformei.
Cînd îmbrăcămintea vegetală a taluzului la rambleu na
poate asigura scurgerea apei din dren, acesta se prelungeşte
p e taluz, pînă jos.
Pe lăţimea banchetelor, fundul drenului se netezeşte şi
se bate bine, pentru a se uşura scurgerea şi a se împiedica
infiltraţia în corpul terasamentului.
Pentru revizia mai uşoară, muchiile superioare ale aces­
tor drenuri de suprafaţă li se dă o formă regulată pe toată
lungimea lor, iar capetele de ieşire, de la marginea banchetei
sau de la piciorul taluzului, se aranjează cu cap de dren din
piatră sau chiar beton.
La debleuri, drenurile au scurgerea în şanţul platformei,
fundul lor trebuind să fie cu 10... 15 cm cm mai sus decît fundul
şanţului.
Drenuri de mică adîncime. Drenurile de mică adîncime
se fac de regulă în rambleuri, pentru asanarea pungilor de

74
balast, Această categorie de drenuri are o construcţie speci­
fică drenurilor propriu-zise. Ele sînt alcătuite din şanţuri cu
pereţi verticali de 0,80 m lăţime umplute cu piatră brută şi
cu straturi filtrante laterale; la fund au radier cu rigolă de
scurgere, iar la suprafaţă sînt acoperite cu un dop de argilă
nisipoasă sau cu pereu-zidit pe beton.
Tot acestei categorii aparţin drenurile elastice, constînd
din tranşee umplute cu nisip, avînd în locul rigolei cîrnaţi de
fascine. S-au utilizat la noi în terenuri frămîntate.
Drenuri de adîncime. Drenurile de adîncime se constru­
iesc după un profil tip studiat de I.SP.CF. lăţimea lor va­
riind în raport cu adîncimea, de la 0,80 la 1,50 m.
Radierul drenului este o construcţie masivă de circa 30
cm grosime (fig. 34) prevăzut la mijloc cu un locaş pentru ri­
golă, câre poate fi un tub de secţiune completă circulară sau

1° j q
P'ereu zidit
Re ton

Ffj H
semicirculară, de secţiune specială cu talpă, sau tub boltit. In
loc de tuburi speciale arătate mai sus, rigola poate fi zidită
din bolovani sau piatră brută, dîndu-le o secţiune dreptun­
ghiulară sau boltită.
Umplutura drenurilor este formată din piatră brută (mă­
rimea pietrei 15...20 cm) aşezată cu mina, înconjurată cu un
strat filtrant de balast sau pietriş de 30 cm grosime.
Drenurile fiind destinate pentru colectarea apelor sub-

75
terane trebuie ferite de pătrunderea în ele a apelor de su­
prafaţă, care le pot colmata. în scopul acesta, la partea su­
perioară sînt prevăzute cu un dop de beton de argilă (ames­
tec de argilă grasă cu 5...12% nisip curat) de circa 50 cm
înălţime. Pentru ca apele de suprafaţă să se scurgă cît mal
repede de pe partea superioară a drenului, dopul de argilă
se bate bine cu maiul, se ridică mai sus decît terenul încon­
jurător, cu care se racordează apoi prin două pante de 1/10
şi se acoperă cu brazde ; alte ori, partea superioară a drenu­
lui se perează în formă de albie.
Sînt cazuri cînd drenul interceptează dintr-o parte o
pînză de1apă, pe care o evacuează fără a-i permite să se in ­
filtreze în terenul din partea cealaltă a drenului. Atunci
acesta este prevăzut în partea opusă pînzei de apă cu un
perete de argilă grasă frăm întată, denumit ecran, iaf drenul
se num eşte dren-ecran (fig. 35).
în lungul drenurilor, la distanţe de 30-..50 m şi la schim­
bările de direcţii sau de pantă, se construiesc puţuri de vizi­
tare, pentru control şi curăţire periodică a rigolei drenurilor.
Puţurile se construiesc din piatră, beton şi beton armat, mai
des cu secţiune circulară de 0 1 m. Pentru coborho, puţurile
sînt prevăzute cu scări din fier rotund de 0 15 mm incastre
în zidării la 0,35...0,45 m una sub alta.
Este foarte im portant să se asigure ca la ieşirea din d ren
apa să nu îngheţe. în scopul acesta se iau următoarele-
m ăsuri :
— pe ultim a porţiune d re­
nurile au o pantă m axim ă ,■
— capul drenului se am e­
najează cu un zid de sprijin d e
o construcţie specială ca să
protejeze contra îngheţului to-
rasam entul d 'u spatele lui ;
— tubul deieşire a apei se-
face la m inim um 0,50 m d e a ­
F'ş 35 supra fundului şanţului de
scurgere a apei din dren, d înd
şanţului o p an tă maximă.^
în cazul dren u rilo r de m are adîncim e (peste 8...10 m),.
p en tru a asig u ra o m ai b ună funcţionare, revizie şi în tre ţi­
nere, se dă rig o lelo r astfel de dim ensiuni ca să fie vizitabile.
A ceste d ren u ri-g alerii se p o t face din lem n, de secţiun e tra-
peizoidală, av în d 0,90 m lăţim e jos, 0,70 m lăţim ea plafo n u lu i

76
şi 1,50 m înălţime ,• cînd se fac din zidărie de piatră sau de
beton, secţiunea lor este de 0,80 X 1>50 m. La drenurile-galerii
distanţa între puţurile de vizitare poate fi şi peste 100 m.
Cînd nu există pantă pentru evacuarea apelor colectate
de drenuri, se pot executa puţuri absorbante care trec prin
stratul acvifer de asanat,
străpung stratul imper- Q0p de argilă
meabil de dedesubt şi de- '
.buşează in stratul filtrant
inferior (fig 36).
Contrabanchete longi­
tudinale la baza rambleu-
xiloi. Contrabanchetele de
la baza rambleurilor se
■execută pentru a mări sta­
bilitatea terasamentelor în
cazuri de alunecări din
corpul rambleului, alune­
cări de rambleuri pe coa­
ste şi la ierenuri de bază sfrot
nestabile. absorbant
în cazul asanării ram­ 36
bleurilor înalte, prin înlo-
curiea totală a materialului pînă la nivelul fundului pungilor
de balast, pămîntul decapat se aranjează în formă de contra-
hanchetă, lipită de taluzurile rambleurilor-
Pentru a mări stabilitatea rambleurilor construite pe
coaste cu înclinare pronunţată, unde treptele de înfrăţire nu
ar fi suficiente, se execută în partea din aval o umplutură
suplimentară. Soluţia aceasta este economică numai atunci
cînd materialul drenat necesar se găseşte în apropiere
fig. 37 a).
Cînd terenul natural de la baza rambleului nu are capa­
citatea portantă suficientă şi, sub acţiunea sarcinilor trans­
mise de rambleu, este refulat în lături, atunci se execută de
ambele părţi ale rambleului contrabanchete capabile să ser­
vească de contragreutate, pentru a se opune refulării pămîn­
tului de la bază (fig. 37 b).
Contrabanchetele au o pantă transversală de 2...4%.
Chiurase. La liniile din defileuri, în rambleuri sau semi-
rambleuri amplasate pe coastă, taluzurile înalte spre aval se

77
protejează, în special cînd înclinarea lor este forţată, spre a
permite terasamentului să încapă într-un spaţiu limitat, din­
tre versantele abrupte şi albia cursului din fundul văii sau
şosea. Aceasta se realizează printr-un zid de sprijin la baza

taluzului, continuat pe taluz cu o zidărie uscată puternică


(rostuită sau nerostuită), pînă la platforma căii (fig. 38).
Grosimea chiuraselor variază cam între 1,50 m la bază
şi 0,40 m la partea superioară.

78
Ziduri de sprijin şi piloţi. Pentru susţinerea masivelor de
pămînt în alunecare, se execută uneori ziduri de sprijin, com­
binate cu alte lucrări de colectare în raport cu natura şi încli­
narea straturilor de pămînt, iar dimensiunile se stabilesc prin
calcul. Zidurile de sprijin se execută din piatră cu mortar de
ciment (mai rar din zidărie uscată rostuită), din beton şi beton
armat. Zidurile au în spate drenuri longitudinale, iar in corpul,
lor sînt prevăzute cu barbacane, pentru colectarea şi evacua­
rea apei din masivul de pămînt din spatele lor-
Tot pentru fixarea masivelor de pămînt în alunecare, însă
ca măsură provizorie pînă la executarea unor lucrări defini­
tive, se bat piloţi de lemn sau de beton armat astfel ca să.
pătrundă prin suprafaţa de alunecare în terenul de bază ne­
mişcat. Numărul piloţilor se determină prin calcul, rezistenţa,
lor la forfecare trebind să asigure stabilitatea masivului în
alunecare.
Revizia lucrărilor pentru prevenirea şi combaterea lăsa­
turilor, pungilor de balast şi alunecărilor in rambleuri, des­
crise la pct. 38, se face după indicaţiile ce urmează :
La amenajările de scurgere (şanţurile de scurgere, sigo-
lele, şanţurile de apărare, casiurile) se urmăreşte dacă sîn t
colmatate, dacă scurgerea liberă este împiedicată de iarba
crescută în şanţuri şi dacă secţiunea lor este suficientă, ca
.■ipele sa nu "dezordeze din ele şi să nu inunde linia sau să.
se reverse pe coastă.
La şanţurile pereeate se observă dacă sînt pietre' dislo­
cate, dezagregate şi mai ales dacă sînt fisuri şi crăpături care
pot avea ca urmare infiltraţii dăunătoare pentru terasament..
La rigole şi şanţuri zidite cu secţiune ranforsată se ob­
servă dacă s-au produs deformaţii, striviri etc. provocate de
pămîntul în mişcare'.
La casiuri, pe lîngă observaţiile privind şanţurile zidite
şi rigolele, se dă atenţie stării lor la frîngeri de pante, unde
se produc în mod obişnuit crăpături în zidărie.
Iarba şi plantaţiile de pe taluzuri pot fi distruse de ani­
male şi oameni sau să nu se prindă în primul an.
La iarbă se observă dacă prezintă porţiuni uscate sau1
arse de soare pe taluzurile orientate spre sud. Pe taluzurile
unde însămînţarea s-a făcut pe un strat de pămînt vegetal

79
adus, se observă dacă s-au produs mici desprinderi ale stra­
tului de pămînt v e g e t a l î n special se dă atenţie la situaţia
de pe muchia superioară a taluzului, unde se face racorda­
rea stratului vegetal cu bancheta platformei şi unde se pot
produce infiltraţii şi deci desprinderi din taluz.
La brăzduiri în carouri se verifică dacă s-au produs alu­
necări şi deformaţii ale benzilor; se observă cu atenţie banda
de pe muchia superioară a taluzului.
La brăzduiri complete se urmăresc atent rupturile, cră­
păturile, părţile uscate.
La plantaţii se verifică în primii ani, dacă sînt puieţi us­
caţi care urmează a fi înlocuiţi, se urmăreşte modul de dez­
voltare a diferitelor specii. De altfel, plantaţiile se revizu­
iesc periodic de personalul de specialitate.
La drenurile de supraiaţă trebuie observat dacă nu sînt
deteriorate prin colmatare şi starea racordării fundului lor
cu şanţurile în care debuşează (dacă scurgerea apei este asi­
gurată sau dacă se produce refularea apei din şanţ în rigolă).
La drenurile de mică adîncime de pe suprafaţa taluzu­
rilor trebuie observate dacă s-au produs deteriorării sau alu­
necări ale umpluturii de piatră.
La drenurile pentru asanarea pungilor de balast se con­
stată dacă nu sînt deteriorate prin colmatare (colmatarea este
constantă prin reparaţia pungilor de balast şi a lăsăturilor
la linie)-
Se urmăreşte şi se notează variaţiile debitului la toate
drenurile, dînd o deosebită atenţie la modificările survenite
după ploile intense şi de lungă durată. M ăsurarea debitului
se face cu o găleată gradată în interior cu vopsea de ulei sau,
în lipsă de gradaţii, cantitatea de apă scursă în găleată se
măsoară cu o sticlă. în funcţie de debitul drenului, durata
măsurării cantităţii de apă scursă din dren se ia de la 30 s
şi pînă la o oră. Debitul se măsoară în litri pe secundă şi se
obţine împărţind cantitatea de apă scursă în litri prin durata
de scurgere în secunde.
Debitul se mai poate obţine înregistrînd timpul necesar
pentru umplerea unui vas de volum cunoscut, împărţind vo­
lumul vasului în litri prin durata de umplere în secunde, se
obţine debiţul. Ca debit al drenului se ia media a trei mă­
surători consecutive.
Odată cu urmărirea şi măsurarea debitului se face revi­
zia stării capetelor de dren şi a amenajărilor de scurgere în
continuarea lor. Ieşirea din dren nu trebuie să fie împiedi­

80
cată de iarbă, rădăcini; nămol, gheaţă şi zăpadă. Are de ase­
menea importanţă starea acoperămîntului drenului (dopul) şi
racordarea lui cu suprafaţa terenului n atu ra l; dopul trebuie
să aibă două pante de racordare şi să fie brăzduit. La drenu­
rile de casiu (cu pereu deasupra) se constată starea pereului şi
dacă între el şi pămînt s-a format o crăpătură prin care se pot
produce infiltraţii în dren a apelor de suprafaţă, care se gră­
bească colmatarea.
Drenurile de adîncime, ca şi drenurile de suprafaţă, pot
fi scoase din funcţie prin colmatarea umpluturii lor, prin în-
fundarea parţială sau totală a rigolei de scurgere şi prin frîn-
gerea radierului şi chiar a drenului, din cauza mişcării
terenului.
Colmatarea umpluturii poate fi cauzată de apele sub­
terane, mai ales cînd drenul nu are filtre laterale, cît şi de
apele de suprafaţă, cînd acoperămîntul permite acestora, îm-
cărcate cu mîl, să pătrundă în dren. Acest lucru se întîmplă
cînd drenurile sînt lăsate neacoperite, fără filtre şi dop la
partea superioarq, sau în urma infiltraţiei apei prin crăpă­
turile dintre dren şi terenul alăturat. în urma colmatării um­
pluturii, drenul încetează să funcţioneze, ceea ce se poate
observa din creşterea umidităţii terenului din apropiere,
apariţia plantaţiei abundente a speciilor iubitoare de umi­
ditate. înfundarea totală sau parţială a rigolei de scurgere
se constată după scăderea debitului drenului, iar atunci cînd
a încetat să funcţioneze se face proba turnînd apa într-unul
din puţurile din amonte şi observînd scurgerea ei în puţul
vecin din aval. Cînd prin puţurile adiacente se poate constata
că rigola nu este înfundată şi totuşi apa turnată în amonte
nu ajunge în aval, aceasta dă indicaţia că radierul este cră­
pat sau dislocat din cauza mişcării terenului de fundaţie a
drenului.
Efectul funcţionării drenului este mult sporit prin cu­
rentul de aerisire care accelerează evaporarea apei. Funcţio­
narea aerisirii se verifică ţinînd o luminare sau un chibrit
aprins la capătul aval al drenului- Dacă flacăra nu se înclină
spre dren, aerisirea nu funcţionează.
Capetele drenurilor pot fi înfundate, ceea ce se constată
prin apariţia semnelor de umezire a terenului de lîngă
capete.
Zidurile de"'sprijin de la capete pot fi deteriorate, ceea
ce se cunoaşte după fisurile, crăpăturile sau dislocările apăru­
te în zidărie.

6 — îndr. rev. şi întreţ. lucrărilor artă 81


Porţiunile de drenuri cu galerii se pot deteriora prin
înfundârea filtrului din jurul lor, prin fisuri, crăpături şi
dislocări în zidărie. Infundarea filtrului se constată prin ur­
mărirea debitului, iar deteriorarea galeriilor se constată vi­
zual la revizia galeriei, care trebuie să se facă odată pe lună.
Puţurile de aerisire pot fi înfundate sau cu capătul su­
perior distrus, din cauza forfecării, frîngerii lui. Puţurile de
vizitare pot fi înfundate la fund şi prin aceasta să împiedice
funcţionarea normală a drenurilor ; zidăria poate fi crăpată,
capacele distruse. Aceste lipsuri şi deteriorări se constată vi­
zual şi orice început de deteriorare trebuie urmărit prin ob­
servaţiile regulate. Astfel, la drenurile executate pe povîrni-
şuri în mişcare, deteriorările puţurilor se urmăresc după in­
tensitatea cu care se măresc crăpăturile, după deformarea
puţurilor în plan orizontal şi vertical, date care se notează
cu îngrijire.
Observaţiile în ce priveşte creşterea crăpăturilor se fac
cu ajutorul martorilor din ipsos, sau martorilor din ciment
(fig. 39). Ca martori pot servi şi bucăţele de sticlă prinse cu
mortar peste crăpături ; plesnirea sticlei indică creşterea cră­
păturilor. Dimensiunea crăpăturilor se măsoară periodic şi se
notează.
Frîngerea şi aplecarea puţurilor se constată cu ajutorul
firului de plumb, care este lăsat să alunece lipit de tronsonul
inferior din a^al m i t u l u i <;i f a t ă
de el se măs
maţiilor (fig.

F g 40

Fundul şi pereţii puţurilor trebuie să fie impermeabili.


Aceasta se poate constata observînd dacă sînt crăpături, sau
cu proba cu apă la curăţirea lor (indicată la lucrările de în>
treţinere).
Se, verifică soliditatea scărilor cercetînd locul de încas­
trare şi încercîndu-le cu nţina.

82
Se observă dacă s-au produs lăsături în dren : fie ale
materialului de umplutură, fie ale rigolei şi radierului-
Stagnarea apei în drenuri poate crea situaţii foarte pe­
riculoase pentru terasament şi trebuie înlăturată urgent prin
demontarea drenului. De aceea urmărirea bunei funcţionări
a drenurilor prin măsurarea debitelor este foarte impor­
ta n tă ,• ea se face periodic, cel puţin de două ori pe an ; pri­
măvara după trecerea apelor mari şi toamna înainte de în­
gheţ, iar acolo unde debitul apei subterane este sensibil în
funcţie de ploile torenţiale, el se măsoară înaintea perioa­
delor ploioase şi după ploi torenţiale şi de lungă durată. Mo­
dul cum se măsoară curent debitele este arătat la drenurile
pentru asanarea pugilor de balast. Concomitent cu măsurarea
debitelor la ieşire, se fac măsurări şi în puţurile de vizitare.
Atunci cînd debitul apei la ieşire din dren este mai mic decît
într-unul din puţurile lui, aceasta dă indicaţie că drenul nu
funcţionează bine pe porţiunea dintre puţuri şi că există aici
o pierdere de apă.
Trebuie avut în vedere că toate drenurile nou construite
dau în primele luni un debit mai mare pînă se stăbilizează
regimul apelor subterane.
în perioadele de debit maxim trebuie urmărită şi lim­
pezimea apei. Constatarea le vedere că apa s-a tulburat în­
seamnă că sînt antrenate prin dren particule fine de pămînt,
ceea ce poate avea ca efect colmatarea drenului şi încetarea
funcţionării lui.
Ca şi la drenurile de suprafaţă se observă starea tubu­
lui la ieşire din dren şi scurgerea apei în şanţul în continua­
rea drenului, ca să nu existe nimic care să împiedice scurge­
rea apei.
Galeriile trebuie revizuite cel puţin odată pe lună. La
revizie se verifică cum funcţionează galeria, starea materia­
lului de susţinere şi al rigolei. Rigola trebuie să asigure
scurgerea liberă a apei. Se va observa dacă în spatele ca­
drelor se produce antrenarea pămîntului şi dacă antrenarea
este intensă, se vor face foraje de control pentru determina­
rea profilului golurilor din spatele galeriei. Cînd se produc
deformaţii mari în galerie, trebuie anunţat imediat şeful de
secţie, care va sesiza Selviciul L. Acesta va dispune o cerce­
tare urgentă a situaţiei de către un geolog şi un specialist
tunelist,p entru a stabili cauzele şi a propune măsuri de
oprire a deformaţiilor.

83
La puţurile absorbante, (drenuri verticale) se pot pro­
duce aceleaşi deteriorări ca la drenuri şi puţuri. Cu excepţia
măsurării debitelor, revizia lor se face după indicaţiile date
pentru drenuri şi puţuri.
Se constată la revizie dacă drenurile au indicatoare spe­
ciale şi starea acestora.
La contrabanchetele care servesc drept construcţii de sus­
ţinere a rambleurilor cu tendinţe de alunecare, se observă
dacă partea lor superioară are pantă de scurgere şi dacă au
apărut crăpături longitudinale care semnalează apariţia miş­
cărilor în special se urmăreşte atent linia de racordare a ta ­
luzului rambleului cu platforma contrabanchetei.
Chiurasele de pe taluzurile rambleurilor şi semiram-
Meurilor din regiunile muntoase pot fi deteriorate în urma
creşterii presiunilor din interiorul rambleului, sau din cauza
cedării zidului de sprijin de la bază. Creşterea presiunii se
produce ca o consecinţă a modificării unghiului taluzului na­
tural în urma umezirii materialului sau a altor modificări din
interiorul rambleului.
Se observă dacă sînt semne de infiltraţii în rambleu (apa
stagnează pe platformă sau în şanţ, crăpăturii în rambleu,
izvoraşe în versant), dacă au apărut burduşiri, tasări, crăpă­
turi sau dislocări de pietre, dacă zidul de sprijin de la bază
prezintă fisuri, deformaţii şi dacă barbacanele funcţionează.
Deteriorările la ziduri de sprijin pot fi : fisuri, crăpă­
turi, forfecări sau •frîngeri, aplecări sau chiar răsturnări, în-
fundarea barbacanelor, colmatarea drenurilor din spatele lor
sau ruperea rigolelor.
Se verifică deci la revizie apariţia oricăror crăpături, fi­
suri, aplecări, frîngeri, se urmăresc rosturile de dilatare, dacă
apar diferenţe în plan vertical între două tronsoane ; se exa­
minează atent paramentul zidurilor, atît în ce priveşte fisurile,
deformaţiile şi dezagregarea pietrelor, cît şi în ce priveşte
apariţia unor pete de umezeală care dau indicaţie că drenul
din spate nu funcţionează bine.
La zidurile paralele cu linia şi aflate la limita gabari­
tului fixat prin STAS 4392/1954, se verifică periodic dacă zi­
dul are deplasări înspre linie şi dacă a intrat în gabaritul
prescris.
Urmărirea deformaţiilor se face cu ajutorul martorilor
puşi pe crăpături şi rosturi de dilataţie, iar atunci cînd se
deplasează întregul tronson, observaţiile se fac cu ajutorul
aparatelor.

84
Piloţii de beton pentru oprirea provizorie, a alunecărilor
pot suferi următoarele distrugeri: să fie antrenaţi în mişcare,
fie frînţi sau crăpaţi, iar piloţii de lemn pot putrezi.
Se verifică deci dacă piloţii au suferit înclinări faţă de
poziţia lor iniţială, dacă prezintă crăpături, iar la cei de lemn,
în plus, dacă au urme de putrezire. Se examinează de ase­
menea starea terenului din jurul piloţilor ; frămîntarea lui
arată că alunecarea masivului continuă.
39) Lucrări de artă executate în cazul terenului
de bază nestabil
Terenurile de bază slabe (argiloase, mîluri, loessoide),
care cedează în prezenţa apei subterane aflată aproape de
suprafaţă, se asanează, fie pris lucrări de scurgere rapidă a
apelor de suparafaţă, fie prin drenarea apei subterane.
Şanţurile de desecare şi gropile de împrumut aranjate
conform prescripţiilor STAS nr. 4066/1953 contribuie la înlă­
turarea accesului apelor de suprafaţă la baza rambleului şi la
scoborîrea nivelului apei subterane.
Uneori asanarea se face printr-o reţea de şanţuri longi­
tudinale şi transversale.
Cînd terenul de bază are o consistenţă slabă şi cedează,
fiind refulat în lături, se execută contrabanchete pe ambele
părţi, care împiedică această refulare a terenului de bază.
Alteori se lăţeşte tot rambleul pînă la lăţimea necesară. Lă­
ţirea aceasta se face sporind lăţimea platformei cu circa de
trei ori trasarea probabilă-
Contra lunecării terenului de bază se execută drenuri de
adîncime sau contraforturi din pămînt ars. Acolo unde alu­
necarea a fost provocată prin interceptarea planului de alu­
necare de către albia unui rîu, se execută baraje de fund şi
consolidarea malului.
La revizie se urmăreşte starea şanţurilor pentru asigu­
rarea unei scurgeri nestînjenite a apelor de suprafaţă şi de
mică adîncime, se constată prin puţuri mici variaţia nivelu­
lui apelor subterane, se verifică starea drenurilor şi se urmă­
reşte modul lor de funcţionare.
în cazul contrabanchetelor executate contra refulării, se
controlează dacă se produc lăsături la linie şi dacă eoncomi-

85
tent cu ele se produc umflături în terenul de bază dincolo de
contrabanchete sau în corpul contrabanchetelor.
Cînd consolidarea s-a făcut cu drenuri de adîncime, re­
vizia se face după indicaţiile date pentru drenuri, iar cînd
oprirea alunecărilor s-a făcut prin lucrări hidrotehnice în
albia râului din aval. de terasament (baraje de fund, apărări
de mal), revizia se face după indicaţiile date la apărările de
terasamente.
40) Lucrări de artă pentru combaterea alunecărilor de
debleuri
Sarcina principală în acest gen de deformaţii constă în
determinarea reliefului oglinzii de alunecare şi coborîrea ni­
velului hidrostatic, precum şi în evacuarea apelor de supra­
faţă şi subterane. Prin eliminarea elementului apă se rea­
lizează :
— uscarea pămîntului şi micşorarea greutăţii masei în
alunecare,•
— creşterea eroziunii şi unghiului de frecare interioară
— uscarea suprafeţei de alunecare.
Pentru asanarea terenului în debleu şi uscarea suprafeţei
de alunecare, se execută :
— şanţuri de creastă şi casiuri pentru colectarea şi eva­
cuarea apelor de suprafaţă ;
— drenuri de suprafaţă de 20...30 cm sub joante noro­
ioase ;
— drenuri-ecran amplasate în amonte de linia de rupere
a ebulmentului, care, oprind accesul apelor subterane în zona
de alunecare, creează în aval de dren un masiv de pămînt
u s c a t;
— drenuri cu puţuri de vizitare, puţuri de aerisire,
g alerii;
— soluţie mixtă cu ziduri de sprijin şi d ren u ri;
— masive de pămînt pietrificat create prin arderea pă-
mînturilor argiloase şi argilelor grase, în foraje şi g alerii;
— drenuri verticale, puţuri absorbante.
Oricare dintre construcţiile menţionate s-ar executa, pe
lîngă ele mai sînt necesare măsurile generale care concură la
micşorarea umidităţii maselor de pămînt în zona de alunecare
şi care s în t:

86
— reţeaua de şanţuri şi rigole pentru colectarea şi eva­
cuarea apelor de suprafaţă;
— captarea izvoarelor ,•
— aplanarea suprafeţii terenului ;
— astuparea crăpăturilor, gropilor şi ligheanelor ;
— acoperirea suprafeţeii pămîntului cu un strat vegetal
de protecţie ;
— interzicerea oricăror culturi care necesită afînarea
pămîntului ,-
— înlăturarea oricăror încărcături de prisos ;
— interzicerea instalării maşinilor care produc vibraţii.
Obiectivele reviziei constau-din urmărirea respectării mă­
surilor generale care concură la micşorarea umidităţii masi­
vului de pămînt în alunecare, precum şi în observarea de­
gradărilor ce se pot produce la lucrările arătate mai sus.
41) Lucrări contra umflăturilor
Pe porţiunile de linie, unde înălţimea cocoaşelor provo­
cate de umflături depăşeşte mărimile obişnuite la care se pot
efectua racordări cu ajutorul plăcilor, penelor şi calajelor de
lemn introduse între placă şi traversă, se iau măsuri speciale
pentru înlăturarea umflaturilor.
Se asanează terenul
pe o astfel de adîn­
cime ca în zona de înghe­
ţare să nu se producă um­
flături. Asanarea se rea­
lizează cu drenuri obiş­
nuite de mică adîncime,
executate sub şanţurile
de scurgere sau lingă a-
cestea, de ambele părţi
ale platformei, sau numai
într-o singură parte
(fig. 41).
Dacă sanarea prin
drenuri nu este suficientă,
partea superioară a plat­
formei se înlocuieşte cu
un material permanent (nisip mare, balast), care opreşte mi­
grarea apei spre suprafaţa platformei. La înlocuirea materialu­
lui din platformă, suprafaţa rămasă după decapare se aran­

87
jează în spinare de măgar sau cu o singură pantă şi cu dre­
nuri de ambele părţi sau numai de o parte (fig. 42).
Terasamentele cu lucrări de protecţie contra umflăturilor
se examinează la fel ca şi terasamentele neprotejate, urmă­
rind cauzele care
provoacă umflăturile
(stagnarea apei pe
platformă, în prisma
de balet sau în şan­
ţuri) şi procesul de
dezvoltare a acestora
îtunci cînd se produc
(apariţia cocoaşelor
în cale, a umflături­
lor în platformă şi în
şanţuri).
Apariţia umflătu­
rilor dă indicaţii că
s-a produs o degra­
dare în starea lucră­
rilor de protecţie.
Revizia va con­
*2- sta deci in observa­
rea modulai de func­
ţionare a drenurilor de asanare şi a puţurilor de vizitare.
în cazul drenurilor amplasate sub şanţurile de scurgere,,
se dă atenţie stării şanţurilor ca să nu se producă infiltraţii
în drenuri. Dacâ sînt puţuri de vizitare, revizia se face la in­
tervale mai dese, întrucît din cauza construcţiei lor excentri­
ce, funcţionarea lor nu se observă bine de sus.
42) Lucrări, pentru combaterea surpărilor şi prăbuşirilor
Lucrările ce se execută în cazul surpărilor şi prăbuşirilor,
datorite fenomenelor carstice, constau din drenuri de adîn­
cime pentru evacuarea apelor subterane, sau din hidroizolare
specială a şanţurilor pentru a împiedica pătrunderea apei în
terenuri cu carsturi la mică adîncime.
Hidroizolarea şanţurilor se face prin :
— argilă grasă frămîntată de 0,25 m grosime peste care
se execută un pereu şi rostuit (fig. 43) ;

88
— un strat inferior de nisip, amestecat cu reziduuri de
petrol de 0,15 m grosime, cu un pereu deasupra de 0,25 m
grosime, rostuit (fig. 44) ;
— un strat infe­
rior dintr-un amestec
de nisip şi reziduuri
de petrol, de 0,10 m Pereu
grosime şi deasupra
un strat de beton de
7...8 cm grosime
(fig. 45).
Pe lîngă obser­ *3 45
vaţiile care trebuie
făcute, cînd se cu­
noaşte existenţa go­
lurilor, sarcina re­ Per pi i roc.hnt
viziei constă în ur­
mărirea atentă a
funcţionării drenuri­ petrol
lor de adîncime şi
cu observarea stării Ftş
îmbrăcămintei şan­
ţurilor.
Se examinează periodic galeriile sau exploatările adinei
din vecinătatea liniei, în care se cercetează dacă s-au

produs modificări, crăpături noi, starea plafonului galeriei şi


dacă sînt depresiuni şi gropi cu apă, se face analiza periodică
a apei.
La intervale de 4.-.5 ani, se fac cercetări speciale geo­
logice şi geofizice prin organizaţii speciale utilate cu instru­
mente pentru determinarea caracterului şi vitezei de propa­
gare a carstului.
43) Lucrări contra căderilor de stînci şi de grohotişuri
Tipurile de construcţii care se execută pentru apărarea
liniei contra căderilor de stînci şi de grohotişuri s în t:
— Treptele şi parapetele, încastrate în rocă, pentru ac­
cesul personalului însărcinat cu controlul şi curăţirea stîncilor
cu tendinţe de desprindere.
— Plombările cu beton ale interspaţiilor din jurul stîn­
cilor cu tendinţă de mişcare.
— Fixările de versante prin împăduriri şi lucrări anexe.
— Contrabanchetele de 1...2 m lăţime, cu sau fără bor­
dură la margine, la piciorul versantelor de mică înălţime
{fig. 46).
Pietrele căzute rămîn pe contrabanchetă. Contrabanche­
tele de la piciorul versantelor de înălţime mai mare şi cu
înclinare mai pronunţată trebuie să aibă lăţimea de cel puţin
3...4 m. Nivelul lor trebuie să ife mai jos decît al banchetei
platformei. Diferenţa aceasta de înălţime trebuie să fie luată
astfel, ca piatra ce se loveşte în cădere de contrabanchetă să
nu sară pînă la platforma căii şi să nu fie mai mică de
0.6..1 m. Pentru scurgerea apei, contrabancheta trebuie să
aibă o pantă transversală de 2...4% şi una longitudinală de cel
puţin 3%o.
Barajele de reţinere la baza versantului, pentru prin­
derea stîncilor ce cad spre linie (fig. 47).

— Dublarea contrabanchetelor prin baraje de reţinere


sau de dirijare, executate la o înălţime convenabilă pe ver­
sant. Barajele se execută din zidărie de piatră cu mortar de
ciment sau — dacă situţia permite — dintr-un masiv mai

§0
F i; *3

^ 4 -5

91
mare de zidărie uscată cu taluz de 1 : 1 spre linie şi de
1 : 0,50...0,75 spre versant (fig. 48).
Barajele mai lungi de 30 m se execută cu întreruperi de
1,5...2 m la fiecare 20.-.30 m care servesc pentru curăţirea
materialului adunat în spatele lor. Pentru ca prin aceste în­
treruperi să nu cadă pietrele pe linie, ele sînt acoperite prin
baraje scurte amplasate mai sus de barajul principal, la cel
puţin 3 m distanţă de acesta.
— Cînd căderile sînt frecvente şi foarte periculoase pen­
tru circulaţie, soluţia radicală constă în executarea unui tunel
sau a unei polate (fig. 49).
La revizia construcţiilor de apărare contra căderilor de
stînci se constată :
— deteriorările produse în construcţii de pietrele în că-
derQ, distrugerea sau avarierea parapetelor şi treptelor de
acces, a zidurilor şi barajelor de reţinere şi dirijare etc. ;
— starea betonului de plombare a stîncilor ;
— gradul de umplere cu pietre a spaţiului din spatele
barajelor de reţinere ;
— starea şi integritatea zidăriei construcţiilor de prin­
dere, dirijare şi traversare ;
— comportarea saltelelor de amortizare peste tuneluri
polate şi din spatele barajelor de reţinere ;
— stagnarea apei în spatele lucrărilor de reţinere ;
— starea şanţurilor de apărare.

92
PARTEA A DOUA
ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE ARTA

CAPITO LU L I

ÎNTREŢINEREA PODURILOR

A. PODURI PROVIZORII
§ 1. INFRASTRUCTURA

44) Infrastructura din stive


Se construiesc stive de susţinere a suprastructurii podu­
rilor şi podeţelor în exploatare, cînd se constată defecte grave
la zidăriile sau la paleele ce suportă suprastructura, pentru
a asigura circulaţia în cel mai scurt timp.
De asemenea se execută stive la poduri provizorii în
cazuri urgente de restabiliri de circulaţie sau la poduri pro­
vizorii auxiliare, de scurtă .durată (pentru descărcarea am­
plasamentului unei infrastructuri definitive pe timpul recon­
strucţiei sau reparaţiei, pentru executarea unui dren, pentru
executarea unui canal etc.).
Pentru a-şi îndeplini scopul, stivele trebuie aşezate pe
teren solid, uscat şi neafuiabil. Dacă este nevoie a se construi
stive în curenul apei, se va construi în prealabil un posta­
ment de anrocamente sau din beton, pe care se va aşeza
stiva.
Dacă stiva s-a tasat sub circulaţie şi suprastructura s-a
denivelat se vor împăna sau se vor înlocui, eventual, pernele
de susţinere, cu altele de dimensiuni corespunzătoare pentru
a se restabili nivelul iniţial.
Dacă elementele stivelor nu sînt corect montate, sau
sînt în stare rea, putrede ori despicate, dacă stiva prezintă

93
deplasări sau înclinări periculoase, ea se va desface şi re­
construi cu elemente corespunzătoare bine împănate şi bine
solidarizate, de preferinţă cu dornuri, iar în lipsă, cu scoabe
în număr suficient. în cazul că trenul de fundaţie este ne­
corespunzător, se va săpa şi adînci fundaţia pînă la teren
sănătos, eventual făcîndu-se o platformă de anrocamente
aşezate îngrijit sau o fundaţie din beton.
Dacă stiva este neglijent lucrată, traversele din rîndurile
alăturate neavînd contact între ele, sau în insuficient soli­
darizate, se vor împăna spaţiile libere şi se vor lega tra­
versele între ele cu scoabe pentru ca să nu se producă miş­
cări periculoase la trecerea trenurilor-
în cazul cînd o stivă existentă perna de reazem este
formată din mai mult de trei rînduri de calaje (avînd mai
mult de 90 cm înălţime), ea se va înlocui cu o pernă for­
mată numai din maximum trei rînduri de calaje, sporin-
du-se înălţimea stivei cu un rînd sau două de traverse.
în cazul cînd stiva este mai înaltă de 3 m, este prefe­
rabil să i se dea o formă piramidală, lărgindu-se treptat
spre bază.
Pernele de reazem se vor face din calaje de lemn tare,
de preferinţă stejar, din maximum trei calaje aşezate cruciş,
avînd maximum 90 cm înălţime şi se va solidariza cu rîndul
superior de traverse al stivei, pentru a nu se permite depla­
sarea lor pe stivă. Calajele se vor asambla cu îngrijire şi
se vor solidariza cu buloane de 16...20 mm diametru.
45) Infrastructura din capre
Caprele se construiesc în aceleaşi cazuri ca şi stivele,
însă, în general numai la podurile sau podeţele în exploatare
şi anume, numai atunci cînd, din lipsă de spaţiu sau din cauza
înălţimii prea mari, nu se pot face stive.
Talpa caprelor trebuie să fie aşezată pe teren solid,
uscat şi neafuiabil. Pentru a feri capra de afuieri, sau dacă
este nevoie a o aşeza în cursul apei, se va construi în prea­
labil o platformă de anrocamente sau o fundaţie de beton
pe care se va aşeza talpa caprei.
La caprele existente, expuse la curentul apei, se va pro­
teja talpa cu anrocamente sau se va devia cursul apei pentru
a evita afuierile.
Caprele înlinate din cauza tasărilor sau expuse afuie­
rilor se vor dubla cu altă capră pusă alăturat, aşezată de

94
preferinţă pe o platformă de anrocamente sau pe o fundaţie
de beton aşezată pe pămînt solid, neafuiabil şi se va de­
monta prima capră avariată.
Caprele expuse la acţiunea gheţurilor vor fi protejate
de un spargheţ separat sau înglobat în corpul caprei, avînd
cel puţin lăţimea maximă a caprei în partea expusă gheţu­
rilor. Coama spargheţului va fi protejată de o cornieră aşe­
zată cu muchia înainte sau de o şină de cale ferată, de tip
mic, pusă pe muchie cu ciuperca înainte.
La podurile provizorii peste rîuri, unde caprele sînt ex­
puse afuierilor, gheţurilor sau flotanţilor, se admite construi­
rea caprelor numai pentru a menţine sau a restabili în mod
rapid circulaţia. în cel mai scurt timp posibili ele trebuie
desfiinţate şi înlocuite cu piloţi bătuţi sau cu reazeme trans­
versale.
Se admite menţinerea mai îndelungată a caprelor la po­
deţe sau poduri de mai mică importanţă, sau la acelea la
care caprele se fac pentru descărcarea zidăriilor avariate,
numai dacă caprele sînt aşezate pe un teren rezistent şi nu
sînt expuse afuierilor, gheţurilor ori flotanţilor. Aceste po­
duri vor fi avute în vedere în mod special la reviziile perio­
dice. în caz de trasarfe, se vor împăna astfel ca să se menţină
caprele sub sarcină la trecerile trenurilor şi să-şi îndepli­
nească rolul pentru care au fost făcute —• descărcarea zidă­
riilor-
Se vor înlocui piesele (buloanele, piuliţele, tiranţii, ecli-
sele etc.) defecte, rupte sau deformate, se vor completa lip­
surile şi se vor strînge buloanele pentru a se asigura stabili­
tatea caprei.
Piesele de lemn ale caprei cu dimensiuni necorespunză­
toare solicitărilor, sau cele crăpate ori putrede se vor înlocui
cu piese de lemn sănătos, corespunzătoare.
La reazemele intermediare, avînd capre izolate pentru
fiecare deschidere, aceste capre se vor solidariza cu cleşti şi
moaze bulonate, aşa cum sînt executate paleele duble.
46) Infrastructura din piloţi bătuţi
Dacă cu ocazia reviziilor periodice se observă că stabili­
tatea paleelor-nu este asigurată, neavînd piloţi de frînare
sau de stabilitate, sau aceştia sînt insuficient dimensionaţi,
ori nu sînt corect executaţi, se vor pune piloţii lipsă, sau se

95
vor completa ori înlocui cei existenţi, ce nu corespund,
după caz.
în cazul cînd afuierea în jurul unor palee devine pericu­
loasă, se vor arunca blocuri de piatră în punctele amenin­
ţate. Pentru ca această intervenţie să se facă la vreme, secţia
de întreţinere va pregăti din timp cantităţi suficiente de
piatră la podul ameninţat sau în anumite locuri comode den-
tru încărcarea rapidă a vagoanelor. în cazul cînd în timpul
apelor mari, eroziunea a mers repede şi nu s-a putut face în
timp util nici o intervenţie eficace, dacă se observă o deni­
velare sau o deplasare laterală accentuată a căii, înclinarea
paleelor în lungul sau transversal axei podului, se va opri
circulaţia pe pod pînă la trecerea apelor mari şi consolidarea
podului.
După trecerea apelor mari, în cazul cînd piloţii paleelor
cu fişa cunoscută au fost spălaţi pe o înălţime periculoasă
sau în cazurile dubioase cînd fişa nu este cunoscută, se vor
lua imediat măsuri de protejare a piloţilor împiedicîndu-se
continuarea eroziunii fundului (prin blocaje, saltele de fascine,
abaterea apei etc.).
în unele cazuri, un mijloc mun de a împiedica afuierea
piloţilor este de a construi în aval de la 10...15 m un baraj sub­
mersibil. Creasta acestui baraj trebuie să fie aşezată cît mai
jospo sibil, pentru a micşora înălţimea de cădere a apei la tre­
cerea peste baraj, scopul barajului nefiind înălţarea fundului
albiei, ci împiedicarea scoborîrii lui sub nivelul minim care
asigură o încastrare suficientă a piloţilor. Barajul trebuie să
fie bine încastrat în maluri, iar fundul albiei în aval şi malul-
rile rîului în dreptul barajului trebuie amenajate, astfel ca
să nu fie erodate la trecerea apei peste baraj.
Orice deteriorări produse de scurgerea apelor, care ar con­
stitui o periclitate a siguranţei circulaţiei, trebuie reparate
imediat. Celelalte avarii produse de trecerea apelor mari, care
nu periclitează siguranţa circulaţiei însă s-ar putea agrava
cu timpul şi ar putea aduce stînjeniri circulaţiei, trebuie repa­
rate în cursul campaniei următoare de lucru şi terminate îna­
intea trecerii apelor mari de primăvară.
Piloţii care stau în permanenţă în apă sînt expuşi la
putrezire mai ales în zona de variaţie a nivelului apelor obiş­
nuite, iar cei care sînt pe uscat, în zona de la nivelul solului
de la 0-50...1,00 m sub acest nivel, după consistenţa terenului.
Sînt expuşi în mod particular piloţii paleelor din regiuni mlă­

96
ştinoase şi cei care se bat în păinînt puţin timp după tăiere
(neuscaţi complet). Piloţii se vor încerca în aceste zone cu
burghiul. Cînd secţiunea pilotului este redusă prin putrezire cu
mai mult de 35%, uartea putredă a pilotului se va înlocui.
Pilotul se va reteza normal pe axa lui, în regiunea în care
lemnul este sănătos, deasupra şi dedesubtul zonei putrede şi
în spaţiul rămas liber se va introduce o bucată nouă de pilot,
cît mai bine ajustată şi care se solidarizează cu restul pilotu­
lui cu dornuri, eclise buloane ori tirfonate, cu brăţări m eta­
lice, cu cleşti etc. după posibilitate.
O bună protecţie a pilotului împotriva putrezirii în zona
periculoasă este de a unge suprafaţa exterioară cu emulsie
bituminoasă sau cu creuzot fierbinte, de a înfăşură zona unsă
cu pînză de iută sau de cînepă îmbibată în emulsie bitumi­
noasă şi de a proteja pînza cu o centură de carton gudronat
sau ruberoid cu marginea longitudinală bătută în ţinte cu
floare lată, iar extremităţile de sus şi jos ale centurii strînse
cu sîrmă în jurul pilotului. Cusătura şi marginile centurii se
etanşează cu bitum fierbinte.
înlocuirea părţilor putrede ale piloţilor de rezistenţă se
va face în pauze de circulaţie, cîte una sau două bucăţi deo­
dată, după durata pauzei acordate, după numărul şi calificarea
lucrătorilor utilizaţi şi după utilajul de care se dispune.
Dacă starea paleei este aşa de rea încît ameninţă sigu­
ranţa circulaţiei şi nu se poate remedia într-o închidere mai
mare de circulaţie, se descarcă paleea cu capre sau stive asi­
gurate împotriva tasărilor şi afuierilor, cu palee cu piloţi
bătufi sau cu reazeme transversale, la adăpostul cărora se
demontează parţial sau total paleea veche şi se reface cu ma­
terial nou. După executarea reparaţiei, caprele sau paleele a-
jutătoare se desfiinţează pentru a nu reduce secţiunea de
scurgere a apelor, pentru a nu mări pericolul îngrămădirii
răgăliilor şi flotanţilor în palee şi pentru a nu spori obstaco­
lele la scurgerea gheţurilor.
în cazul cînd suprastructura este formată din grinzi lami­
nate, se pot abandona paleele vechi nereparabile şi se vor
construi între ele palee noi, redistribuind grinzile în raport
cu noile deschideri, iar paleele vechi se desfiinţează.
Buloanele, piuliţele, tiranţii, eclisele, scoabele etc. lipsă
şi care trebuie să solidarizeze elementele paleelor se vor com­
pleta, iar cele defecte se vor înlocui. Se vor strînge piuliţele
buloanelor şi se vor introduce alte piese metalice unde este
necesar.
7 — îndr. rev. şi întreţ. lucrărilor artă 97
în cazul cînd pernele nu sînt bine aşezate, se vor aşeza
în poziţia corectă prin ridicarea suprastructurii cu vinciuri
ori prese, iar dacă sînt insuficient dimensionate, executate ne­
glijent, crăpate, sparte, ori putrede, se vor înlocui. Este reco­
mandabil ca aceste perne să fie făcute din lemn tare, de pre­
ferinţă stejar. Dacă pernele sînt în bună stare, dar se constată
o tasare a căii în dreptul reazemelor, se ridică grinzile supra­
structurii şi se introduc între grinzi şi perpe, dulapi sau calaje
de stejar de dimensiuni potrivite, pentru a ridica linia la
nivelul iniţial-
Elemntele de solidarizare a piloţilor (moaze şi cleşti)
se vor ajusta la punctele de prindere şi de încrucişare, astfel
ca să se asigure o bună solidarizare, iar buloanele vor fi revi­
zuite toate şi strînse. Nu se admite a se aşeza sub piuliţa
bulonului un pachet de şaibe metalice sau o şaibă de lemn.
Cînd este necesar, se va mai prelungi filetul bulonului, sau
se va înlocui cu altul de lungime potrivită. Filetul bulonului
trebuie să aibă o lungime suficientă ca să rămînă 5...6 spire
deasupra şi minimum 3 cm sub piuliţa strînsă.
Piesele de lemn ale paleelor care sînt rău avariate ori
putrede se vor înlocui. în special piesele orizontale : urş'i,
babele, tălpile din capul piloţilor sînt mai expuse putrezirii şl
trebuie cercetate cu atenţie.
Dacă aripile culeelor sînt înclinate spre albie, fiind îm­
pinse de presiunea pămîntului, ele se vor sprijini cu piloţi
de stabilitate puşi în faţa lor. Dacă piloţii şi căptuşeala din
spatele aripilor şi culeelor sînt putrezi şi nu mai pot fi repa­
raţi, se vor desface şi repara sau reconstrui la adăpostul unui
pod provizoriu din grinzi laminate, sprijinite la un capăt pe
culee, capră, stive, palee suplimentară sau reazem transversal,
iar la celălalt capăt pe o stivă de traverse pe terasament.
La podurile peste ape, care aduc răgălii, flotanţi sau ghe­
ţuri, paleele din zona apelor mari trebuie necondiţionat pro­
tejate cu spargheţuri. Dacă podul nu are spargheţuri, ele se
vor face, iar dacă le are, se vor revizui şi pune în stare de
a-şi îndeplini menirea lor. Spargheţurile vor putea fi construite
separat sau înglobate în corpul paleelor. Ele vor avea în zona
curgerii gheţurilor o lăţime cel puţin egală cu aceea a paleei
pe care o apără. Coama spargheţurilor va fi protejată de o cor-
nieră aşezată cu muchia înainte, sau de o şină pusă pe mu­
chie cu coroana înainte. Capătul inferior al coamei care taie
gheaţa trebuie să fie situat la 0,75 m sub nivelul cel mai
scăzut al apelor, iar capătul de sus la cel puţin 1,00 m dea­

91
supra celui mai ridicat nivel la care curg ghefurile. Feţele
lateral ale spargheţurilor vor fi acoperite cu dulapi bine
ajustaţi şi neteziţi pentru a înlesni scurgerea gheţurilor.
La rîurile care aduc multe gheţuri şi scurgerea lor durează
mult timp şi la paleele lungi, se vor proteja în exterior şi
piloţii paleelor cu dulapi sau grinzi longitudinale, pentru a
evita eroziunea piloţilor de către gheţuri care merg uneori
pînă la retezarea completă a piloţilor- Se va evitat pe cît
posibil atît la palee, cît şi la spargheţuri orice proeminenţă,
capete de grinzi de cleşti care să depăşească suprafaţa
exterioară a căptuşelii şi care formează obstacole la scurge­
rea gheţurilor. La construcţiile la care există astfel de proe­
minenţe, se va căuta să fie înlăturate. în cazuri deosebit de
periculoase se recomandă acoperirea cătuşelii cu tablă de
fie.r
La variaţia nivelului apei, piloţii prinşi în gheaţă sînt
ameninţaţi cu smulgerea. Pentru a se preveni smulgerea pilo­
ţilor la palee sau spargheţuri, mai ales cînd gheaţa este groasă,
aceasta se va tăia în jurul paleelor sau spargheţurilor pe o
lăţime de 1,00 m.
La podurile unde pericolul gheţurilor este mare, în epoca
de pornire a gheţurilor, se vor lua măsuri de a împiedica
îngrămădirea sloiurilor la palee sau la spargheţuri, dislocînd
masa de gheaţă din amonte cu căngi sau deschiderile podului.
La asemenea poduri se vor pregăti din timp materiale explo­
zive, căngi, scări, frînghii etc., precum şi oameni necesari
pentru a putea interveni imediat conform „Instrucţiei pentru
preîntâmpinarea şi combaterea inundaţiilor şi apărarea contra
gheţurilor".
După trecerea gheţurilor, spargheţurile şi paleele trebuie
revizuite şi toate deteriorările suferite vor fi reparate înainte
de a reîncepe scurgerea gheţurilor în, iarna următoare.
în cazul cînd la reviziile periodice se constată că rîul şi-a
schimbat cursul, curentul principal atacînd paleele oblic sau
transversal, se vor lua măsuri pentru a executa cît mai
neîntîrziat lucrări de corectare şi rectificare a curentului apei,
cunoscînd că aceste solicitări foarte periculoase se agravează
cu timpul şi lucrările de corectare, care la început s-ar fi
putut face cu cheltuieli mai reduse, devin foarte grele şi
foarte costisitoare mai tîrziu.
La apele care aduc în timpul viiturilor flotanţi, trunchiuri
de copaci sau răgălii, se va avea grijă să se împiedice îngră­

99
mădirea acestora în palee sau spargheţuri şi obstruarea al­
biei, desfăcîndu-se cu căngile răgăliile şi flotanţii prinşi în
palee şi împingîndu-i pe sub deschiderile podului.
Pentru a înlesni scurgerea apei pe sub pod se va curăţa
albia pe 200 m în amonte şi 200 m în aval de arbori, arbuşti,
tufişuri, bancuri de pietriş, epave etc., care constituie obsta­
cole ce pot da direcţii periculoase curentului apei la viituri.
47) Infrastructura din căsoaie
Căsoaiele sînt elemente de construcţie şubredă şi de a-
ceea nu trebuie să fie întrebuinţate decît în cazul că nu este
timp, ori nu există posibilitatea de a utiliza alte mijloace
pentru susţinerea căii. (de exemplu cînd fundul albiei pietros
nu permite baterea piloţilor). Ele trebuie atent supraveghea­
te. şi înlocuite cît mai repede posibil cu altfel de susţineri mai
sigure.
Dacă la pereţii exteriori ai căsoaielor există bile sau
grinzi putrede, izolate, ele se vor înlocui cu altele noi. De a-
semenea se vor înlocui piesele metalice (eclise, buloane, zban-
ţuri, scoabe etc ) rupte sau crăpate şi se vor completa cele
lipsă.
O deosebită atenţie trebuie dată pereţilor interiori care
prind şi solidarizează pereţii exteriori. Toate compartimen­
tele căsoaiei trebuie umplute cu piatră. în cazul deformării
sau înclinării căsoaiei, la desprinderea bilelor din pereţii ex­
teriori, la ruperea legăturii dintre pereţii interiori şi cei ex­
teriori, la ruperea pieselor de solidarizare precum şi în ca-
zulputrezirii lemnăriei, căsoaia se va desface şi se va repera
sau se va reface cu material nou.
Pernele de reazem trebuie să fie în bună stare şi să
asigure rezemarea corectă a suprastructurii pe căsoaie. Dacă
sînt putrede sau crăpate se vor înlocui, iar dacă sînt deni­
velate din cauza tasării umpluturii de piatra din corpul că­
soaiei se va completa partea lipsă cu îngrijire, împănîndu-se
şi burîndu-se golurile cu piatră spartă astfel ca pernele să
aibă o rezemare sigură.
La rîurile care aduc la viituri gheţuri, flotanţi Sau ră-
gălii, căsoaia trebuie să fie făcută cu partea din amonte ascu­
ţită şi întărită cu o cornieră sau cu o şină pusă pe cant, ori
să se facă un spargheţ separat. înainte de trecerea gheţurilor,
căsoaia şi spargheţul trebuie puse în situaţia de a putea asi­
gura trecerea gheţurilor. După trecerea apelor mari, avariile
suferite vor trebui înlăturate cît mai rapede posibil. La ape

100
mari sau la trecerea gheţurilor, podurile pe căsoaie vor fi
permanent supravegheate, împidicîndu-se îngrămădirea în
faţa căsoaielor de răgălii sau sloiuri de gheaţă care vor fi
împinse cu căngi pe sub deschiderile podului.
Pentru a se asigura fundul pe care este aşezată căsoaia
împotriva eroziunii apei, perimetrul căsoaiei se înconjoară cu
un brîu de anrocamente care se va repara şi completa tot­
deauna dupătrecerea viiturilor.
§ 2. SUPRASTRUCTURA

48) Verificări şi dispoziţii comune


în partea întîi § 2 (suprastructura) sînt arătate diversele
feluri în care pot fi constituite suprastructurile podurilor pro­
vizorii.
Se dau mai jos verificările şi dispoziţiile comune pentru
toate aceste suprastructuri.
Coturile şi denivelările ce se vor găsi cu ocazia reviziei
vor fi eliminate imediat.
Traversele putrede, arse sau despicate se vor înlocui cu
traverse bune. Buloanele de fixare se vor controla şi li se
vor strînge piuliţele, iar cele lipsă se vor înlocui imediat.
Traversele de pe terasament pînă la 30 m de la capetele po­
dului se vor bura bine şi mai des.
Dacă supraînlţarea şinei exterioare nu corespunde, se
va corecta prin denivelarea grinzilor suprastructurii, prin în­
trebuinţarea de traverse speciale trapezoidale în formă de
pană sau prin chertarea în traverse de dimensiuni sporite. In
cel mai rău caz, în lipsa traverselor speciale potrivite, corec­
tarea se va face prin bulonarea sub traverse a unor fururi
de lemn care nu vor fi mai subţiri de 4 cm. Această situaţie
trebuie considerată a fi cu totul provizorie şi eliminată în
cel mai scurt timp posibil. Supraînălţarea şinei exterioare tre­
buie să fie realizată în mod continuu, fără coturi sau lăsături
şi menţinută astfel pe toată lungimea curbei pe pod şi pe te­
rasamentele de la capetele podului.
Pentru a se micşora pericolul de incendiu, traversele în­
tre şine se vor acoperi cu tablă striată, dulapi de beton armat
sau în lipsă cu un paletaj de dulapi pe care ^se va aşterne un
strat de cel puţin 8 cm pietriş sau piatră spartă. Platelaj ele
existente deteriorate se vor repara imediat, astfel ca toate
traversele să fie protejate.

101
Trotuarele, parapetele, dulapii de trotuar sau piesele pa­
rapetului putrede, rupte sau cele lipsă se vor înlocui sau
completa pentru a evita accidentele, mai ales la podurile din
apropierea sau din incinta ştaţiilor. Piesele metalice : buloa­
nele, zbaUţurile, eclisele defecte sau lipsă se vor înlocui sau
completa.
Contraşinele la podurile provizorii se fac din şine vechi.
Datele constructive vor fi cele din STAS nr. 1 349—50 şi
nr. 2 747—51.
Contraşinele se vor prinde de fiecare traversă cu două
tirfoane sau crampoane, cu plăci sau fără plăci, după tipul
şinei utilizată drept contraşină şi după modul cum este alcă­
tuită calea curentă.
Se vor elimina joantele şinelor din dreptul reazemelor,
depărtîndu-se la cel puţin 2 m de reazem. La podurile scurte
se vor elimina complet joantele de pe pod, şinele joantîndu-se
in afara podului la cel puţin 2 m de la reazem. La podurile
mai lungi se va micşora pe cît posibil numărul joantelor în-
trebuinţîndu-se şinele cele mai lungi de care se dispune. Se
recomandă acolo unde se dispune de utilajul şi personalul ne­
cesar, sudarea şinelor pe pod în bucăţi pînă la 60 m lungime.
Nu se admite întrebuinţarea de cupoane de şine pe pod şi nici
şine ce ar lucra la capete în consolă.
La podurile în aliniament linia trebuie să coincidă cu axa
de simetrie a grinzilor, iar la podurile în curbă axa liniei
trebuie să fie aşezată conform proiectului. în cazul unei ex­
centricităţi se vor respecta toleranţele admise. Pentru a se
elimina nepotrivirile prea mari între axa căii şi axa de sime­
trie a grinzilor, coturile căii în plan sau nerespectarea gaba­
ritului, se va face, dacă este necesar, o deplasare corespunză-
oare a grinzilor în plan.
Piesele orizontale (traverse, urşi, babe, cleşti etc.) vor fi
curăţite de murdării, praf, zgură, pămînt căzut din va­
goane etc.
Dacă instalaţiile contra incendiilor (butoaie cu apă, lăzi
cu nisip, găleţi, frînghii, căngi, topoare, tîrnăcoape etc.) sînt
defecte sau incomplete, se vor lua măsuri de reparare sau
completare.
Dacă indicatoarele de restricţii sînt defecte sau aşezate în
mod neregulamentar, se vor lua măsuri de înlocuirea lor sau
aşezarea lor conform instrucţiei.
La capetele podului, pe terasamente, linia se va bucura cu

102
îngrijire şi se va aduce la nivelul liniei de pe pod. Se va în­
locui, eventual, balastul cu piatră spartă pentru a se înlesni
scurgerea apei şi a se evita stagnarea ei la capetele podului.
Se vor respecta cu stricteţe epocile fixate de Instrucţia
pentru revizia podurilor şi se vor lua măsuri pentru întreţi­
nerea curentă şi executarea dispoziţiilor prezentului îndru­
mător.
Pentru fiecare fel de suprastructură se vor face verifi­
cările şi se vor lua măsurile specifice la punctele 49...53.
49) Suprastructura din grinzi de lemn
In ipoteza că numărul şi dimensiunea grinzilor nu sînt
corespunzătoare, sau materialul nu corespunde calitativ sar­
cinilor, se vor adăuga grinzi noi sau se vor înlocui cele exis­
tente cu grinzi noi corespunzătoare, după caz. Dacă se con­
stată deficienţe grave care ameninţă siguranţa circulaţiei, se
vor lua imediat măsuri de susţinere cu capre, stitfe, palee
ajutătoare, pentru a menţine circulaţia pînă la înlocuirea ur­
şilor necorespunzători.
Pernele de reazem putrede ori crăpate se vor înlocui cu
alte perne noi. îmbinările urşilor cu babele sau contrafişele
trebuie să fie bine ajustate şi bine strînse. Piesele de solidari­
zare ale urşilor trebuie să fie bine păsuite şi cele putrede sau
rupte se vor înlocui. La grinzile cu pene, penele trebuie să
fie bine ajustate prin baterea lor cu ciocanul şi strîngerea
buloanelor de solidarizare sau prin înlocuirea lor cu pene noi
bine ajustate.
Piesele metalice, buloanele, scoabele, eclisele etc. defecte
se vor înlocui cu altele noi, iar cele lipsă se vor completa.
Se va căuta să se protejeze, pe cît posibil, urşii de căr­
bunii aprinşi ce pot cădea de la locomotivă, acoperind cu
tablă feţele superioare libere.
50) Suprastructura din pachete de şine cu traverse rezemate
în cazul că podeţul nu corespunde proiectului tip pentru
schema şi viteza admisă pe linie, podeţul se va demonta şi
reface corect.
Dacă podeţul deşi corespunde proiectului tip, este de­
nivelat sau reazemile şinelor sînt necorespunzătoare, crăpate
şi putrede, se vor înlocui reazemile şi se vor aşeza astfel ca
nivelul şi stabilitatea pachetelor de şine să fie asigurată.

103
In cazul cînd axa liniei nu corespunde cu axa de sime­
trie a pachetelor de şine, acestea se vor deplasa pentru a se
stabili coincidenta.
51) Suprastructura din pachete de şine cu traverse
atîrnate
Podeţele, care nu corespund proiectelor tip după schema
liniei respective, se vor demonta şi reconstrui în mod corect*
Dacă materialul lemnos care asigură sprijinirea pămîn­
tului nu este în bună stare, va fi înlocuit. La fel se va pro­
ceda cu traversele care servesc de reazem pachetelor de şiner
dacă prezintă un început de putrezire sau crăpături. Ele tre­
buie bine burate şi să asigure menţinerea nivelului orizontal
pe ambele fire.
O deosebită atenţie trebuie acordată traverselor atîrnate
şi dispozitivelor de atîrnare (cîrlige, pene, buloane). Traver­
sele crăpate sau cu început de putrezire sînt excluse. Piesele
dispozitivelor de atîrnare trebuie să fie completate şi în bună
stare, cele defecte se vor înlocui.
52) Suprastructura din grinzi metalice (laminate
sau nituite)
Dacă sistemul de construcţie a tablierului în ceea ce pri­
veşte numărul, tipul şi profilul grinzilor metalice şi deschi­
derea teoretică nu corespunde schemei, tablierul se va con­
solida sau înlocui.
în cazul cînd sistemul de asamblare a grinzilor pe un
fir de solidarizare a ambelor fire între ele este defectuos,
se va desface şi reface în mod corect. Dacă piesele de lemn
ale jugurilor, ale proptelelor de la capete (contrafişe) sau ale
contravînturilor sînt crăpate sau putrede, se vor înlocui. Se
vor strînge piuliţele şi se vor completa buloanele sau tiranţii
lipsă. De asemenea, se vor înlocui toate piesele metalice rupte
sau deformate.
Se va urmări ca fiarele (grinzile metalice) să nu se atingă
între ele, spre a nu se strînge din buloane fier pe fier ; stîlpii
jugurilor să nu strîngă pe marginea tălpilor fiarelor (grinzi­
lor), ci pe inimi, prin intermediul fururilor de lemn. Buloa­
nele să fie prevăzute cu inele-resort.
Se vor îndepărta traversele putrede, arse sau despicate
şi se vor înlocui cu altele noi. Fiecare traversă trebuie prinsă

104
de grinda metalică. Se vor strînge piuliţele buloanelor de
prindere şi se vor completa piuliţele şi buloanele lipsă. Pentru
fixarea traverselor pe grinzile laminate se vor utiliza buloane
cu cioc sau plăcuţe, sau un alt sistem indicat în proiect pentru
a nu se găuri aripile grinzilor. Pe grinzile nituite (dacă nitu­
rile nu au capete înecate) se vor scobi traversele la faţa lor
inferioară în dreptul capetelor de nituri de pe grinda m eta­
lică, în cavitatea formată, intrînd capetele niturilor de pe
grindă.
Se recomandă a se pune în spaţiul dintre capetele grin­
zilor de pe două deschideri alăturate şi la traveele de capăt,
între grinzi şi platelajul de gardă al terasamentelor, fururi
de lemn moale (brad), pentru a prelua mai eficace efortu­
rile de frînare.
Pernele de reazem trebuie să asigure rezemarea sigură
şi nivelul corect al grinzilor metalice. Dacă grinzile sînt deni­
velate se vor ridica cu vinciuri sau cu prese şi pernele se vor
ridica şi aşeza reglementar. Pernele putrede sau spintecate
se vor înlocui.
Dacă parafumurile prezintă defecte, se vor repara sau
înlocui, iar acolo unde lipsesc, dacă prezenţa lor se impune,
se va cere procurarea şi montarea lor.
53) Suprastructura din tabliere metalice demontabile
(Kohn, Roth-Wagner, M.A.N.)
Tablierele demontabile tremuie montate cu stricteţe în
conformitate cu schema şi lista materialelor pentru tipul şi
deschiderile respective. în cazul că nu s-a montat conform
schemei, tablierul trebuie necondiţionat modificat şi piesele
lipsă completate conform planurilor.
Buloanele trebuie să corespundă strict, ca număr şi di­
mensiuni, cu schema pentru deschiderea respectivă. Dacă sînt
buloane lipsă, se vor completa conform schemei. Se vor re­
vizui şi strînge piuliţele tuturor buloanelor. Se vor monta
buloane numai în găurile în care schema respectivă arată Că
trebuie să fie montate. Celelalte găuri trebuie lăsate libere,
aceasta pentru a nu ocaziona un consum nejustificat de bu­
loane, care există în număr limitat şi au un cost foarte ri­
dicat.

105
în cazul cînd un tablier montat în care a suferit avarii
dintr-un accident de circulaţie, elementele avariate trebuie
necondiţionat înlocuite cu elemente în bună stare. Aceasta se
va face într-o închidere de circulaţie cu sprijinirea tablierului
pe schelă. în cazul cînd avarierea are un caracter grav şi pune
în pericol stabilitatea podului, circulaţia se va închide ime­
diat ce s-a produs accidentul şi nu se va redeschide decît
după ce s-au îndepărtat elementele avariate şi s-au înlocuit
-cu altele în bună stare.
în cazul cînd săgeata întrece linia admisibilă (L/750)
pentru convoaiele ce circulă pe linia respectivă, se va declasa
schema liniei, admiţîndu-se numai convoaie de locomotive şi
vagoane care se înscriu în limita admisă, sau se înlocuieşte
tablierul cu altul corespunzător (de exemplu cu deschidere
mai mică).
Reazemele trebuie să fie montate exact în poziţia arătată
d e schema respectivă (în general axa aparatului de reazem
coincide cu axa montatului final). Deplasarea reazemului
mobil trebuie să fie asigurată îndepărtîndu-se murdăriile
care ar putea împiedica această deplasare. Pernele de lemn
pe care sînt aşezate aparatele de reazem trebuie să fie for­
mate din cuplaje de stejar bine lucrate şi bine ajustate, din
lemn sănătos, fără crăpătu ri şi putregaiuri, avîndu-se în ve­
dere sarcina mare pe care trebuie să o suporte. Orice abatere
trebuie înlăturată prin ajustare sau înlocuire.
La podurile care nu au gabaritul de trecere asigurat, se
va ţine seama de dimensiunile reale la transporturi cu încăr­
cătura ce depăşeşte gabaritul de încărcare. Pentru călători
se va pune la 20 m de capetele tablierului, în ambele părţi
ale liniei la înălţimea ferestrelor vagoanelor, cîte o perie ver­
ticală formată din ramuri subţiri, elastice, fixate pe o şipcă
care să oblige călătorii neatenţi să-şi retragă capul în inte-
Tiorul vagonului. Pe asemenea poduri nu se va putea circula
cu o viteză mai mare de 5 km /h.
Cu ocazia reviziilor periodice, se va constata şi se vor
lua măsuri pentru îndepărtarea murdăriilor care favorizează
Tuginirea elementelor şi în special a buioanelor. Dacă este
necesar se va revopsi podul total sau parţial în afara perioa­
delor normale de revopsire. De asemenea se vor încerca şi
dacă este necesar, se va face strîngerea buloanelor.

106
B. PODURI SEMIDEFINITIVE CU CARACTER
PROVIZORIU
54) Indicaţii generale
întreţinerea infrastructurii definitive a acestor poduri se
face la fel ca la podurile semidefinitive, iar a celei provizorii
ca şi a suprastructurii — care este provizorie — se face ca
la podurile provizorii.
C. PODURI SEMIDEFINITIVE
§ 3. INFRASTRUCTURA

55) Indicaţii generale


în cazul cînd din observaţiile făcute reiese că există
pericole de afuiere a unor pile sau culee, mai ales la podu­
rile la care nu se cunoaşte adîncimea fundaţiilor şi natura
terenului de fundaţie, se vor lua măsurile necesare pentru
supravegherea continuă a zidăriilor, măsurîndu-se în fiecare
zi cotele fundului prin sondaje de pe bărci sau plute, cu căngi
de fier, pentru a se căpăta convingerea că nu s-a descoperit
talpa fundaţiei. în acelaşi timp se vor lua măsuri de apărare
a zidăriilor prin anrocamente, corecţia albiei, saltele de fas­
cine, baraje de fund etc. şi se vor face intervenţii ca unităţi
de specialitate să execute studiile necesare şi eventual să se
treacă la întocmirea proiectelor pentru reconstrucţia podului.
La asemenea poduri, este bine ca din timp să se execute
sondaje prin puţuri de vizitare sau chiar prin zidăria pilelor
şi culeelor, pentru a se stabili cota fundaţiei şi natura tere­
nului de fundaţie.
în cazul cînd se constată că eroziunea a descoperit talpa
fundaţiei, sau dacă se observă o înclinare a pilei sau culeei,
o denivelare sau deplasare a căii deasupra pilelor sau culeelor
şi nu s-a putut face în timp util nici o intervenţie eficace,
se va opri circulaţia pînă cînd se va putea constata impor­
tanţa avariilor şi lua măsurile necesare pentru asigurarea
circulaţiei. în asemenea cazuri redeschiderea circulaţiei se va
putea face după împrejurări, prin descărcarea pilei sau culeei
ameninţată, cu palee sau reazeme transversale, prin înlocuirea
celor două deschideri adiacente unei pile avariate, printr-o
singură deschidere cu un tablier Kohn sau Roth-Wagner,

107
sau în sfîrşit prin construirea unui pod provizoriu în va­
riantă.
La podurile unde pericolul gheţurilor este mare, sau la
care apele aduc (la viituri) flotanţi, trunghiuri de arbori, ră-
gălii, resturi de construcţii distruse din amonte etc, se va avea
grije să se împiedice îngrămădirea acestora în pile şi ob-
struarea albiei, desfăcîndu-se cu căngile îngrămădirea flotan-
iţlor şi dirijarea lor pe sub deschiderile podului.
în timpul apelor mari se va observa dacă lucrările de
apărare şi de dirijare a apelor funcţionează în bune condiţii,
în caz că se observă că s-au produs stricăciuni care pot in­
fluenţa scurgerea normală a apelor* sau se observă că mai
sînt necesare completări de lucrări, repararea stricăciunilor şi
completarea lucrărilor se va face cu toată urgenţa, cunoscînd
că repararea stricăciunilor, care se pot face mai uşor şi cu
cheltuieli mai reduse la început, va deveni foarte greu de re­
mediat şi cu cheltuieli mult mai mari dacă se întîrzie şi nu
se execută la timp.
Dacă în zidăria infrastructurilor apar fisuri, urmează să
se stabilească cauzele lor şi să fie urmărite în evoluţia lor,
punîndu-se martori care să fie observaţi periodic. Datele cînd
s-au instalat martorii şi observaţiile făcute asupra lor se vor
trece în evidenţa podului.
Reparaţiile ce se vor face depind de importanţa, de în­
tinderea şi de cauza care le-a determinat. Dacă zidăria este
degradată superficial numai în permanent cum ar fi cazul cînd
paramentul este format din pietre gelive, se înlocuiesc pie­
trele degradate cu altele noi. Dacă se constată că zidăria are
goluri, cu mortar insuficient, se vor face injecţii cu mortar
de ciment sub presiune. Dacă zidăria este profund dislocată
se poate uneori remedia răul printr-o cămăşuială de beton
armat, sau prin refacerea parţială a zidăriei degradate, iar
în cazul cînd şi fundaţia este degrdaată, se impune refacerea
totală a infrastructurii.
Dacă cuzineţii de piatră sînt crăpaţi sau ştirbiţi şi trans­
miterea presiunilor din sarcini este periclitată, ei trebuie în­
locuiţi. în acest caz, se recomandă înlocuirea cuzineţilor izo­
laţi avariaţi cu un cuzinet general de beton armat. în cazul
cuzineţilor izolaţi crăpaţi, aşezaţi deasupra zidăriilor pilelor
sau culeelor, unde pericolul dislocării este mare, pînă la în­

108
locuirea lor, vor fi consolidate cu centuri metalice sau de
beton armat.
în cazul cînd rostuirea la zidăriile de piatră ale pilelor,
culeelor, aripilor, sferturilor de con etc, este degradată sau
are lipsuri, se va repara şi completa.
Dacă crăpăturile în culee provin din umflarea pămîntu­
lui dintre zidurile întoarse, pămîntul de umplutură se va în­
locui cu pămînt drenat (balast sau piatră spartă) sau cu o
zidărie uscată şi piatră care reduce împingerea pe zidăria
culeei şi face şi oficiul de drenare.
Dacă apar în zidăria culeei infiltraţii de apă, datorită în-
fundării sau relei funcţionări a drenului existent în spatele
culeei, ori a înfundării barbacanelor, se va desface drenul
existent, se va reface în mod corect şi se vor desfunda bar-
bacanele. Dacă apele de infiltraţii sînt agresive şi pot cauza
degradarea prematură a zidăriilor, se vor proteja aceste zi­
dării cu un strat izolat adecvat.
în cazul cînd degradările zidăriilor sînt de aşa natură că
nu pot fi reparate prin mijloace obişnuite ale direcţiilor re­
gionale şi reclamă studii şi întocmirea de proiecte care cer
timp, se vor lua măsuri perftru asigurarea circulaţiei, descăr-
cînd pilele şi culeeleavariate cu palee de lemn, stive, reazeme
transversale, tabliere metalice demontabile etc. pînă la ter­
minarea lucrărilor de refacere.
Dacă zidurile de gardă au fost avariate de împingerea
pămîntului din spatele lor, ele se vor desface şi reface cu
dimensiuni corespunzătoare. Dacă avarierea se datoreşte grin­
zilor tablierelor proptite în zidul de gardă, se vor înlocui ori
mişca grinzile şi se vor aşeza astfel ca să rămînă spaţiul su­
ficient pînă la zid, ori se face în zid o nişă în care să intre
capetele grinzilor. Dacă avariile zidului de gardă provin din
mişcarea întregii culee provocată de împingerea pămîntului
din spate, un bun dispozitiv de a opri mişcarea culeei este
de a o propti, cînd este posibil, în culeea cealaltă printr-o
■grindă de beton armat.
Dacă pernele de lemn de stejar pe care reazemă ta-
blierele sînt degradate, sparte ori putrede, se vor înlocui -cu
perne noi. Suprafaţa superioară a cuzineţilor, pe care rea­
zemă pernele, va fi curăţată de murdării astfel ca să se îm­
piedice stagnarea apei, ceea ce grăbeşte putrezirea pernelor.
Dacă nu este asigurat accesul la infrastructuri, se vor
executa scări de acces, după necesităţi.

109
§ 4. SUPRASTRUCTURA

56) Indicaţii generale


Suprastructura podurilor semidefinitive este în general
asemănătoare suprastructurii podurilor provizorii şi întreţi­
nerea ei se va face după aceleaşi indicaţii care s-au dat la
§ 2 pentru podurile provizorii în general (pct. 48), cu supra­
structura din grinzi de lemn (pct. 49), din pachete de şine
(pct. 50, 51) din grinzi metalice (pct. 52) şi din tabliere meta­
lice demontabile (pct. 53).
D. PODURI DEFINITIVE
§ 5. PODURI DEFINITIVE CU TABLIERE METALICE

57) Infrastructura
întreţinerea curentă şi înlăturarea defectelor, constatate
la infrastructura podurile definitive, se vor face aşa cum s-a
arătat la infrastructura podurilor semidefinitive (pct. 55).
58) Suprastructura
înlăturarea defectelor constatate se va face conform „In­
strucţiei pentru revizia periodică a podurilor", atrăgîndu-se
în mod special atenţia organelor competente asupra următoa­
relor puncte :
— Dacă tălpile grinzilor principale au deformaţii în pla­
nul orizontal, în special tălpile superioare la podurile cu
calea jos, deschise, se va măsura deplasarea orizontală a no­
durilor în raport cu lyinia reazemelor, întocmindu-se un re-
leveu al acestor deplasări, aşa cum se arată în „Instrucţia
pentru revizia periodică a podurilor". Dacă aceste deformaţii
sînt mari şi mai ales dacă ele progresează cu timpul, se vor
aviza Direcţia întreţinerii şi construcţii C.F. şi Institutul de
proiectări pentru studierea cazului şi luarea măsurilor nece­
sare.
— Dacă la podurile cu grinzi cu inima plisă se constată
valoarea inimilor din cauza lipsei sau a distanţei prea mari
între cornierele de rigidizare verticale sau orizontale, se vor
aviza Direcţia întreţinerii şi construcţii C. F. şi Institutul de
proiectări pentru luarea măsurilor de înderptare necesare.

110
— Dacă la grinzile cu zăbrele cu talpă cu inimă dublă se
observă porţiuni constitutive ale barelor (tălpi, montaţi, dia­
gonale) comprimate, deformate din cauza flambajului, soli­
darizarea din plăci, zăbreluţe sau diafragme transversale,
fiind' insuficientă, se va aviza Dir.. L. şi I.P.T.Tc.C.C. pentru
cercetarea urgentă a cazului şi luarea măsurilor necesare.
Dacă din studiul făcut reiese un pericol pentru siguranţa cir­
culaţiei, se vor lua, după caz, măsuri de reducere a vitezei
de circulaţie, de reducere a schemei de încărcare, ori de spri­
jinire imediată a tablierului micşorînd deschiderea, pînă la
executarea lucrărilor de consolidare.
— La lojeroane şi la grinzile cu inimă plină, fără plat-
bandă superioară pe toată lungimea, la care traversele rea­
zemă direct pe cornierele superioare, dacă sub apăsarea tra­
verselor aripile orizontale ale cornierelor interioare s-au în­
doit ori au crăpat, se vor îndrepta, ori eventual se vor con­
solida aceste corniere, iar deasupra se va pune o platbandă
continuă de minimum 8 mm grosime, pe toată lungimea lon-
jeronului sau a grinzii. Această platbandă va servi pentru asi­
gurarea continuităţii lonjeroanelor în dreptul antretoazelor.
— Dacă se constată că. există piese componente ale ta­
blierului fisurate sau crăpate, se va întocmi un releveu al
acestor defecte şi se va anunţa imediat Dir. L. I.P.T.Tc.C.C.
pentru întocmirea proiectului de consolidare. Pînă la execu­
tarea consolidării, după importanţa pieselor avariate şi mări­
mea defectelor constatate, se vor lua, dacă este cazul, măsuri
de introducere a restricţiei de viteză, reducere a schemei de
încărcare, sprijinire a tablierului avariat, micşorîndu-se des­
chiderea, consolidarea pieselor defecte, dacă acest lucru este
simplu etc.
— Piesele deformate prin izbire se vor îndrepta, se vor
consolida, sau se vor înlocui după caz. Se va semnala imediat
accidentul Dir. L. şi I.P.T.Tc.C.C., fie pentru a da soluţia de
adoptat, fie numai pentru notare.
— Dacă contravînturile orizontale superioare ori inferi­
oare suferă încovoieri sub greutatea proprie (fac burtă), vor
fi susţinute cu un tirant dacă este posibil, ori vor fi conso­
lidate sau "eventual înlocuite astfel ca să nu mai prezinte în­
covoieri.
— Niturile lipsă sal slăbite, mai ales la prinderea pie­
selor principale cu eforturi mari, se vor completa sau înlocui
imediat.

111
— Tablierele trebuie să fie curăţate de depozitele de
gunoaie, zgură, uleiuri, balast etc., în locurile mai mult sau
mai puţin închise şi greu de observat, care ţin apa şi favori­
zează formarea ruginii. De asemenea, se va înlesni scurgerea
apelor din locurile unde ar putea stagna, cym ar fi nodurile
tălpilor inferioare închise în partea de jos, dînd găuri de
scurgere, cu condiţia ca găurile noi să nu slăbească secţiunea
barelor astfel ca rezistenţa admisibilă să nu fie întrecută.
— Piesele ruginite sau care au cuiburi de rugină sub
vopsea, se curăţă temeinic cu răzuitoare, perii de sîrmă, cu
dalta, cu ciocanul etc, Unsoarea şi uleiul se curăţă cu soluţie
de sodă. Pe suprafaţa curăţată şi uscată se aplică primul strat
{grund) de miniu de plumb peste care se dau celelalte stra­
turi conform „Instrucţiei pentru revizia periodică a podurilor".
— Suprafeţele de rulare ale reazemelor trebuie între­
ţinute curat. Aparatele de reazem trebuie vopsite cu excepţia
rulourilor şi a suprafeţelor de rulare, care nu trebuie vopsite,
dar trebuie să fie unse cu un strat subţire de ulei.
Dacă aparatele de reasem au piese crăpate sau rup­
turi, se vor înlocui piesele defecte cu altele noi. Dacă piesele
defecte nu pot fi înlocuite urgent, iar situaţia este pericu­
loasă pentru circulaţie, aparatele de reazem vor fi scoase şi
înlocuite cu perne de stejar. între timp se vor lua măsuri a
se comanda aparate de reazem noi, eventual numai piesele
necesare pentru înlocuirea celor defecte. De asemenea se vor
Înlocui sau completa buloanele de fixare a pendulelor sau ru­
lourile, defecte sau lipsă.
— Dacă piesele componente ale aparatelor de reazem
sînt deplasate, sucite, denivelate sau înţepenite, se va ridica
tablierul de pe reazem şi se vor aşeza corect. Dacă mişcarea
liberă a capetelor mobile ale tablierului este împiedicată, se
va face o cercetare urgentă pentru lămurirea cauzelor şi gă­
sirea unui procedeu care să înlăture acest defect. în cazul
cînd capetele grinzilor principale, longrinele de la trotuare,
sau consolele lonjeroanelor la reazemul mobil izbesc în zidul
de gardă ori în traveea vecină din cauză că tablierul (sau
unele piese ale lui) este prea lung faţă de lumina liberă a
zidăriilor, este necesar să se scurteze longrinele sau consolele
de lonjeroane, să se facă nişe corespunzătoare în zidul de
gardă, ori, în sfîrşit, să se deplaseze traveea în întregime. Dacă
însă cauza este o deplasare lentă a culeelor, vor fi urgent
anunţate Dir. L. şi I.P.T.T.Tc.C.C. pentru cercetarea situaţiei la
faţa locului şi a dispune asupra măsurilor de luat.
112
— Dacă paratele de reazem pe pendule sînt prea în­
clinate (peste 30° faţă de verticală sau răsturnate, ori cu
barele de solidarizare sau cu buloanele de prindere ale acestor
bare rupte, se va ridica tablierul de pe reazeme, se vor în­
drepta pendulele şi se vor repara ori completa piesele defecte
sau lipsă.
— în cazul cînd balansierul superior al reazemului mobil
nu reazemă pe toate rulourile, sau tablierul nu reazemă pe
cele patru reazeme şi este nevoie de ridicarea plăcii inferioare
şi nivelarea ei la unul sau mai multe reazeme, se va obţine
această ridicare cu o foaie de plumb pînă la 5 mm grosime,
o placă suplimentară de oţel de la 5...30 mm grosime sau cu
o suprazidire de beton armat la o grosime mai mare de
15 cm.
— Dacă balansierul superior al reazemului mobil are o
deplasare anormală faţă de placa inferioară, se va deplasa
această placă (cea inferioară), sau în caz extrem se va deplasa
reazemul fix şi întreaga travee, astfel ca deplasarea balan-
sierului mobil faţă de placa inferioară să corespundă cu tem­
peratura ambiantă.
— Foile de plumb de sub aparatele de reazem să fie
exact de dimensiunile plăcii inferioare pentru ca repartiţia
sarcinii să fie uniformă pe cuzineţi. Foile de plumb se vor
aşeza pe suprafaţa superioară a cuzineţilor, nu se vor aşeza
într-o depresiune săpată în cuzinet pentru a nu se da posi­
bilitatea apei de a stagna în această depresiune.
— Dacă axa linie pe pod nu corespunde cu axa liniei pe
terasament, linia prezentînd din această cauză curbe inutile,
se va deplasa tablierul în poziţia corectă.
— Dacă axa liniei nu corespunde cu axa tablierului şi
excentricitatea depăşeşte 5 cm, se va verifica prin calcul spo­
rurile de efort date de această excentricitate. în cazul cînd
rezistenţele admisibile sînt întrecute va fi necesară depla­
sarea tablierului în poziţia corectă. De asemenea cînd excen­
tricitatea liniei la podurile în curbă întrece toleranţa de
+ 10 mm admisibilă, se va deplasa tablierul în poziţia co­
rectă.
— Şinele şi contraşinele trebuie să fie prinse reglementar
de traverse conform proiectului şi tipului şinelor şi contra-
şinelor utilizate pe pod. Contraşinele se vor executa conform
STAS nr. 2747—51 şi nr. 1349—50. Se vor elimina joantele

8 — îndr. rev. şi întreţ. lucrărilor antă 113


şinelor din dreptul reazemelor, îndepărtîndu-se la cel puţin
2 m de la reazem, procedîndu-se cum s-a arătat la pct. 48.
Nu se admite utilizarea de cupoane de şine pe pod şi nici
joante neaşezate la echer sau aşezate în consolă.
— Aparatele de compensaţie a căii trebuie menţinute
foarte curate şi unse, materialul mărunt bine strîns şi com­
pletat dacă sînt lipsuri. Lungimea de dilatare treblie să fie
liberă. în cazul cînd dilatarea normală, este împiedicată
prin deformarea contraacului prea uzat sau cu bavuri, apa­
ratele de compensare se vor scoate restabilind linia prin de­
plasarea longitudinală a şinelor, nefiind permis a se intro­
duce cupoane de şine în locul aparatelor de dilataţie. Dacă
nu se pot evita cupoanele, acestea se vor aşeza în afara po­
dului de terasamente. Aparatele defecte scoase din cale, se
vor înlocui în cel mai scurt timp posibil cu altele corespun­
zătoare.
— întreţinerea traverselor se face conform pct. 48; Pen­
tru a se asigura stabilitatea traverselor pe lonjeroane cînd
ele sînt prinse de longeroane cu buloane verticale, traversele
se vor cherta, chertarea avînd maximum 3 cm şi minimum
1 cm adîncime. La podurile la care traversele sînt prinse de
lonjeroane cu corniere-ureche, nu se recomandă chertarea
traverselor. Nu se admite aşezarea de traverse pe talpă su­
perioară a antretoazelor, nu se vor lipi de muchiile tălpiisupe-
rioare a antretoazelor, lăsîndu-se un interval de minimum
1,5 cm pentru a înlesni scurgerea apei şi a se putea curăţa
mai bine talpa antretoazei.
— La podurile noi prima traversă de pe terasament este
aşezată pe balast, care este menţinut de opritoare de
balast metalice sau de beton armat. Distanţa maximă între
ultima traversă de pe pod şi prima de pe terasament depinde
de tipul de şină. Dacă această distanţă este prea mare pentru
tipul de şină utilizat, se vor înlocui consolele de lonjeroane
cu altele mai lungi, sau se va schimba tipul de şină pe pod,
sau eventual se reface zidul de gardă pentru a se apropia
traversa de pe terasament de cea de pe pod. La podurile
vechi se tolerează aşezarea traversei pe zidul de gardă. In
caz că zidul de gardă a fost degradat va fi refăcut, însă după
tipul nou. Dacă opritoarele de balast s-au deplasat sau defor­
mat ele trebuie aşezate corect sau să rie reparate.
— Se va da o deosebită atenţie protejării traverselor îm­
potriva pericolului de incendiu precum şi întreţinerii trotua­
relor conform pct. 48.

114
— Dacă se găsesc adaosuri de lemn (pene) deasupra lon­
jeroanelor, sub traverşe, pentru obţinerea nivelului necesar,
această situaţie cu totul provizorie trebuie lichidată în cel
mai scurt timp posibil, înlocuind traversele insuficient di­
mensionate cu traverse noi potrivite. De asemenea traversele
care din cauza chertării reazemă pe contravînturile lonjeroa­
nelor trebuie ajustate pentru a nu mai atinge contravînturile,
sau în caz de nevoie se vor înlocui.
— La podurile păzite sau la cele de lîngă cantoane, in­
stalaţiile şi rechizitele contra incendiilor trebuie să fie revi­
zuite şi completate astfel ca să se poată interveni fără defec­
ţiuni în caz de nevoie.
— La podurile de încrucişare şi la pasajele superioare»
tablierele vor fi asigurate cu parafumuri împotriva acţiunii
fumului, mai ales la podurile din staţii pe sub care se fac
manevre. Dacă la asemenea poduri prin modificarea liniilor
la capul staţiei, parafumurile existente rămîn neutilizate,
prin deplasarea liniilor, ele se vor muta şi aşeza în poziţia
corectă.
§ 6. P O D U R I D E F IN IT IV E DE Z ID Ă R IE

59)Indicaţii generale
Podurile definitive din beton ori zidărie de piatră sau
cărămidă, boltite sau dalate, pot prezenta degradări produse
din cauza infiltrării apelor şi din cauza împingerilor de pă­
mînt sau din cauza trepidaţiilor (convoaielor).
în cazul cînd apar crăpături sau fisuri în zidărie, ur­
mează să se stabilească cauzele care le-au provocat şi să se
urmărească evoluţia lor punînd martori de gips. Crăpăturile
descoperite şi martorii instalaţi se trec în schiţe şi se ata-
şază la evidenţa podului, în care se va nota data cînd au
apărut crăpăturile, data cînd s-au pus martorii şi toate schim­
bările ulterioare. După ce s-a stabilit cauza degradărilor con­
statate, pentru înlăturarea lor se procedează aşa cum s-a
arătat la pct. 55.
La aceste poduri se vor repara cele mai mici degradări
ale rostuirii exterioare pentru a împiedica apa să pătrundă în
corpul zidăriei. Părţile cele mai expuse sînt cele situate între
nivelul inferior şi cel superior al apelor. De asemenea la po­
durile tencuite se va repara tencuiala căzută ori degradată,
eventual se va completa tencuiala prin torcretare.

115
Este necesar să se dea o mare atenţie la îndepărtarea
rapidă a apei şi să se prevină pătrunderea acesteia în zi­
dărie. Dacă există infiltraţii de apă cu apariţii eflorescente
la parament, este un semn de proastă funcţionare a şapei şi
de deficienţe în funcţionarea dispozitivelor de îndepărtare a
apei de la extradosul zidăriei. Se va scoate stratul de balast
pentru verificarea şapei şi a dispozitivelor de evacuare a
apei. Dacă şapa este deteriorată parţial se va repara, iar
dacă se constată o insuficienţă de execuţie generală se va în­
locui cu o şapă conform dispozitivelor tip, întocmite de
I.P.T.Tc.C.C. Dacă cu această ocazie se constată că nu există
planuri înclinate transversal sau longitudinal, se vor crea
aceste planuri înclinate cu o pantă de 2...3% printr-un strat
convenabil de beton de pantă, peste care se va aşterne izo­
laţia, astfel ca să se dea scurgerea apei în locuri mai joase,
de unde cu tuburi să fie îndepărtată în exterior.
Tuburile de canalizare (din fontă) vor avea un diametru
minim de 10 cm, vor fi drepte, fără coturi şi îndoituri pentru
a se evita înfundarea lor. Ele vor avea o formă evazată şi se
vor aşeza înclinate cu partea mai largă în jos pentru a fa­
voriza detaşarea şi căderea blocurilor de gheaţă ce se for­
mează uneori iarna în interior. Tuburile de canalizare trebuie
atsfel aşezate şi înclinate încît apa ce se scurge să nu ude
şi să nu înoroieze suprafaţa exterioară a zidăriei. îmbinarea
izolaţiei cu pîlnia tuburilor de scurgere trebuie să se facă
cu mare îngrijire. Deasupra pîlniei tuburilor de scurgere
se va face un cămin de vizitare care să permită supraveghe­
rea funcţionării şi curăţirea pîlniei şi tubului de gheaţă şi
noroi.
Dacă se constată înclinări, tasări sau deplasări de la po­
ziţia iniţială a culeelor, pilelor, bolţilor, timpanelor, plan-
şeelor ori a aripilor, aceste defecte fiind grave se vor lua
urgente măsuri pentru stabilirea cauzelor, pentru întocmirea
proiectelor şi executarea lor imediată. Pentru siguranţa cir­
culaţiei se vor lua, după caz, măsuri de restricţionare a vite­
zei sau tonajului peste pod, sprijinirea sau descărcarea por­
ţiunii avariate şi în cazuri extreme, urgente, interzicerea cir­
culaţiei pe pod.
în cazul cînd în spatele culeelor stagnează apa şi în pa­
rametrul culeelor sau aripilor zidăria este umezită, barba-
canele înfundate şi apa se scurge prin rosturi, este probă că
drenurile din spatele culeelor, dacă există, sînt înfundate. în

116
acest caz se vor desface drenurile vechi, se vor desfunda bar-
bacanele şi se vor reface drenurile în mod corect. In caz că
nu există, se vor face drenuri şi barbacane noi.
în ceea ce priveşte scurgerea apelor pe sub poduri şi po­
sibilităţile de afuiere, se vor lua masurile de prevenire şi de
întreţinere prescrise la pct. 46.
Dacă stratul de balast sau piatră spartă nu are minimum
45 cm grosime, pentru a nu transmite solicitări dinamice prea
puternice planşeurilor şi bolţilor podului şi pentru a feri şapa
de izolare de izbituri, se va căuta a se completa, modificînd
eventual niveleta liniei.
în cazul cînd gabaritul normal de trecere nu este asigurat
se va proceda conform „Instrucţiei pentru revizia periodică
a podurilor".
§ 7. P O D E Ţ E T U B U L A R E

60) Indicaţii generale


Podeţele tubulare pot fi construite din tuburi de beton,
metal sau lemn.
în cazul cînd degradările sînt de aşa natură încît pode­
ţul nu mai poate asigura scurgerea apelor sau susţinerea te ­
rasamentelor şi nici nu mai poate fi reparat, podeţul va fi
înlocuit tot cu un podeţ tubular sau cu un podeţ dalat ori
boltit.
Secţiunea de scurgere trebuie să fie menţinută liberă.
După viituri va fi curăţată de gunoaie sau de depuneri de
aluviuni care împiedică scurgerea.
Zidăriile din amontele şi avalul podeţului, timpanele,
sferturile de con, aripile ori radierele trebuie reparate sau
completate. De asemenea tencuielile şi rostuirea trebuie revi­
zuite şi reparate. Dacă există pericol ca aceste zidării să fie
afuiate, se vor face lucrările necesare : pereuri, cascade, ra­
diere cu pinteni de protecţie, anrocamente etc, adaptate la si­
tuaţia locală astfel casă se asigure accesul normal al apelor
la podeţ şi scurgerea lor în aval, prevenindu-se pericolul ra-
venărilor care pot periclita podeţul şi terasamentul liniei.
Galeriile produse eventual în terasamente prin trecerea
apelor vor fi astupate, cercetîndu-se cauza care le-a produs
şi care trebuie înlăturată.
în cazul cînd terasamentul nu este destul de înalt dea­
supra tuburilor podeţului şi s-a produs din această cauză o

117
degradare prematură a tuburilor, se va înlocui podeţul tu-
bular cu un podeţ deschis sau dalăt atunci cînd degradarea a
ajuns iremediabil. Dacă însă podeţul n-a fost încă degradat,
d ar este pericol să fie degradat din cauza înălţimii mici a te­
rasamentului, se impune ridicarea liniei, pentru a preveni de­
gradarea podeţului.
La podeţele din tuburi metalice, dacă tuburile prezintă
deformaţii sau denivelări anormale, cu tendinţa de micşorare
a secţiunii de scurgere şi de pătrundere a apei în terasament
şi, dacă nu exista siguranţa că prin refacere, tot ca podeţe
tubulare, se va asigura stabilitatea lor, se vor înlocui cu po­
deţe dalate ori boltite cu fundaţia aşezată pe teren stabil.
Tuburile trebuie bine încastrate în zidăria de capăt, care
în caz de nevoie se va desface şi rezidi, completîndu-se cu
lucrăxile necesare pentru ca să nu fie posibil ca apa să se
scurgă prin exteriorul tubului, ameninţînd astfel stabilitatea
terasamentului.
Podeţele tubulare de lemn trebuie revizuite cu atenţie,
înlocuind cadrele sau căptuşelile putrede sau rupte, îndesind
cadrele dacă distanţa între cele existente este prea mare pen­
tru preluarea sarcinilor, astupînd găurile sau crăpăturile pe
unde s-ar putea scurge pămîntul din terasamente. De aseme­
nea trebuie amenajată partea din amonte, pentru a se asi­
gura accesul apei la pod şi partea din aval pentru ieşirea ei.

118
C A P IT O L U L I I

ÎNTREŢINEREA TUNELURILOR
După ce s-au văzut cauzele care intervin în degradarea
tunelurilor şi constatările ce se pot face cu ocazia reviziei
tehnice a lor, se iau măsuri pentru îndepărtarea defectelor
observate şi a cauzelor ce le-au produs.
Se arată mai departe măsurile ce urmează a fi luate
după caz.
§ 1. IN INTERIORUL TUNELULUI

61) Şanţuri
Şanţurile de scurgere longitudinale se vor curăţa cel
puţin o dată pe an, precum şi după ploi excepţionale, dacă
situaţia locală cere acest lucru.
Dacă şanţurile sînt construite în axa căii sub formă de
rigole închise, este necesar să fie prevăzute cu capace de
beton armat din loc în loc. De la un capac la altul se lasă în
rigolă la partea superioară, o sîrmă subţire cu care se trage
sîrma de curăţit. De această din urmă sîrmă se prinde o perie
de sîrmă. Curăţirea se începe de la capătul aval al tunelului
şi continuă pe porţiuni le între capace, pînă la capătul a-
monte. Materialul rezultat din curăţire se scoate prin gurile
cu capac.
Şanţurile laterale, constituie tot sub formă de rigole în­
chise, se curăţă ca şi şanţul axial. Dacă din contră şanţurile
laterale sînt deschise sau acoperite cu plăci pe toată lungimea
lor, curăţirea se face în mod obişnuit ca şi a oricărui şanţ
deschis.

119
62) Barbacane şi rigole
Barbacanele şi rigolele închise prin care se scurg apele
din spatele (extradosul) zidăriei tunelului, către şanţurile
longitudinale se curăţă odată pe an. Barbacanele se curăţă cu
sîrme lungi şi şpiţuri.
Rigolele închise trebuie să aibă capace atît la piciorul
zidăriei tunelului, cît şi la vărsarea lor în şanţul longitudinal,
pentru a se putea curăţi cu ajutorul sîrmelor.
Odată cu curăţirea şanţurilor şi rigolelor se va face şi
repararea zidăriei acestora, acolo unde se va găsi necesar.
In cazul cînd şanţurile longitudinale nu sînt corespun­
zătoare, fie din punct de vedere al capacităţii lor, fie ca nivel,
neputînd prinde toate apele din spatele pereţilor tunelului,
se vor prevedea lucrările necesare din fondul de reparaţii ca­
pitale cu efectuare de studii şi proiecte.
63) Infiltraţii
Cu datele constatate la revizie asupra infiltraţiilor de
apă (continuitate, intensitate, direcţie, poziţie, provenienţă
şi efecte asupra zidăriei sau căii), precum şi cu rezultatele
debitelor observate la rigolele de la barbacane, se vor judeca
măsurile ce trebuie luate.
Dacă infiltraţiile apar pe pereţii drepţi, în regiunea uneia
sau a mai multor barbacane şi se constată că barbacanele res­
pective sînt înfundate, se va proceda la desfundarea lor.
Dacă deasupra tunelului sînt amenajări pentru colecta­
rea apelor şi din cauza deteriorării acestor amenajări, apele
se infiltrează spre zidăria tunelului, se vor lua măsuri de re­
parare a acestor şanţuri de colectare, după cum se va arăta
ia punctul respectiv.
Dacă infiltraţiile au cauze diferite de cele arătate mai
sus, problema este mai complicată şi rezolvarea ei nu se
poate face în cadrul întreţinerii curente, fiind necesar să se
programeze lucrarea în planul de lucrări de raparţii capitale
şi să se dea comandă la I.P.T.Tc.C.C. pentru studii şi proiec­
tare.
Dacă iarna se produc gheţuri, care creează dificultăţi cir­
culaţiei trenurilor, pînă la executarea lucrărilor de eliminare
a infiltraţiilor, se vor lua măsuri de spargere şi îndepărtare
din tunel a sloiurilor de gheaţă.

120
Dacă balastaul căii este colmatat, traversele sînt putrezite,
iar mşteft&lul metalic este prea ruginit, pînă la îndepărtarea
infiltraţiilor, se vor lua măsuri de reparaţie radicală a căii şi
eventual vopsirea materialului metalic.
64 Nişe şi banchete

Nişele şi banchetele de lîngă pereţii verticali ai tunelului


vor fi libere de orice obiect (piatră, lemnărie, material de
cale etc.) şi curăţite de mîl, gunoaie etc.
Acolo unde necesităţi temporare vor cere să se depozi­
teze în nişe material de cale, aceasta se va face în ordine, pe
porţiuni restrînse şi pe loc curat, aşa fel ca să nu jeneze adă­
postirea personalului.
Nişele ca şi numerele indicînd numerotarea inelelor se
vor vărui de 1...3 ori pe an, după necesitate, aşa fel ca să
fie tot timpul bine vizibile.
Dacă lipseşte unul sau mai multe numere de numerotate
a inelelor, sau dacă unele din ele sînt deteriorate, vor fi ime­
diat completate.
65) Zidărie
Dacă zidăria este degradată numai pe unele locuri, se iau
măsuri de înlocuire a porţiunilor deteriorate, avînd grije per­
manentă de curăţire a funinginii pe locul unde se face re­
pararea.
Dacă sînt deteriorate şapa şi salteaua de piatră de la
extrados, repararea nu se poate face decît de la reparaţii ca­
pitale pe bază, de studii şi proiecte întocmite de I.P.T.Tv.C.C.
Dacă pe unele porţiuni rostuirea s-a executat cu mortar
slab şi nu mai rezistă, acesta ieşind din rosturi în multe locurih
se vă reface rostuirea, după ce se curăţă perfect rosturile. In
cazul cînd deteriorarea rostuirii se datoreşte altor cauze ca :
lipsă de şapă, infiltraţii de ape agresive etc., se prevede toată
lucrarea la reparaţii capitale.
Dacă toată zidăria este bună, dar în cîteva locuri izolate
sînt bolţari dislocaţi sau loviţi, se vor lua măsuri de reaşe­
zare a bolţarilor în mortar, la locul lor.
în cazul cînd au apărut crăpături prin zidărie sau prin
rosturi, dar se constată prin urmărirea cu martori că ele s-au
stabilizat, se vor lua măsuri de injectare cu lapte de ciment,
aşa cum s-a arătat şi la poduri. Dacă fisurile progresează se

121
cere comisie superioară, precum şi studii şi proiecte
I.P.T.Tc.C.C.
Dacă apar burdnşiri ale zidăriei, se convoacă pentru cer­
cetare o comisie superioară şi se dă comandă pentru studii şi
proiectare.
Dacă tunelul nu are radier şi calea se prezintă cu deni­
velări, împotmoliri etc. se vor lua măsuri pentru înlăturarea
defectelor, prin prevederea lucrărilor din fondul de reparaţii
capitale pe bază de studii şi proiecte.
In cazul cînd se constată că în spatele pereţilor sau bolţii
tunelului s-au format goluri, se convoacă imediat comisie su­
perioară pentru constatare şi se cere la I.P.T.Tc.C.C. studiul
şi proiectarea lucrărilor.
Dacă portalurile sînt neterminate sau tunelul nu este
suficient de lung, se cere la I.P.T.Tc.C.C. proiectarea şi se
prevăd fondurile necesare pentru terminare.
Dacă zidăria portalurilor este degradată pe unele por­
ţiuni, se iau măsuri de reparare, prin înlocuirea părţilor de­
teriorate,
66) Aerisire şi iluminare
Dacă fumul în tunel este în cantitate mare, se ia înţe­
legere cu organele T., pentru ca locomotivele să nu mai scoată
fum la trecerea prin tunel. Dacă acest lucru nu se poate face,
iar influenţele fumului sînt prea păgubitoare, se cer studii
şi proiecte la I.P.T.Tc.C.C., pentru o aerisire naturală sau ar­
tificială.
Observăm că aerisirea se face mai greu la tunelurile în
curbă.
Dacă apar gaze subterane în tunel, se cere comisie de
specialişti pentru o avizare asupra măsurilor de luat.
Dacă sînt instalaţii de iluminat şi de aerisire şi nu sînt în
bună stare, se vor lua măsuri de reparare prin personalul de
specialitate.
§ IN INTERIORUL TUNELULUI

67) Indicaţii generale


Şanţurile de scurgere de o parte şi de alta a liniei, la
ieşirile din tunel, se vor curăţi în aceleaşi condiţiiş i la ace­
leaşi intervale de timp, ca şi acelea din interiorul tunelului.
Cu ocazia curăţirii lor se vor lua măsuri şi pentru repararea
pereţilor şi fundului lor, atunci cînd este necesar.

122
Dacă în spatele portalurilor sînt aduse grohotişuri, odată
cu apele de ploi, vor fi executate unul sau două baraje, la ni­
veluri diferite, transversale pe axa tuţielului, cu şanţuri de
dirijare către părţile laterale. De asemenea vor fi luate mă­
suri de amenajare a coastei de pe care vin grohotişurile.
Pînă la executarea lucj-ărilor, vor fi luate măsuri de curăţire
a grohotişurilor aduse şi dirijarea lor către părţile laterale.
Taluzurile debleurilor de la capetele tunelului vor fi men­
ţinute în bună stare. Dacă sînt alunecări se iau măsuri de
consolidare.
Dacă vin grohotişuri de pe coastă, se vor lua măsuri de
îndepărtarea lor la timp, precum şi curăţirea stîncilor în a-
monte. Cînd grohotişurile ce cad sînt în cantitate mare, se va
proceda la amenajarea coastei în urma studiilor şi proiectelor
ce se vor întocmi.
în cazul cînd taluzurile sînt nestabile se va face comandă
pentru studii şi proiectarea consolidării lor.
Zidurile de sprijin de la capetele tunelului vor fi menţi­
nute în bună stare şi reparate ori de cîte ori se constată de­
teriorări la zidărie, crăpături etc. Barbacanele vor fi desfun­
date şi curăţate. Dacă în spatele zidurilor sînt aduse de ape
materiale (pietre, grohotişuri etc.), se vor lua măsuri, fie de
îndepărtare a lor, cînd sînt în cantitate mică, fie de amenajare
a coastei respective, atunci cînd cantitatea materialelor aduse
a crescut prea mult.
Deasupra tunelului terenul trebuie să fie astfel amenajat
Încît să nu permită stagnarea apelor şi infiltrarea lor spre
tunel. Nu sînt admise lucrările de arătură sau săpătură. Pentru
a fi siguri că asemenea lucrări nu se execută, este necesar să
se expropieze, deasupra şi de-alungul axei tunelului, o fîşie
d e teren lată de minimum 25 m, conform Instrucţiei pentru
întocmirea dosarelor de expropieri. Lăţimea fîşiei depinde de
înălţimea pămîntului deasupra bolţii tunelului, de natura a-
acestui pămînt şi de cantitatea apelor ce se pot infiltra. La de­
nivelările existente să se dea scurgere apelor prin executare
de şanţuri şi şenţuleţe. Şanţurile vor fi prevăzute cu pereu
zidit, bine executat. Zidăria şanţurilor trebuie să fie veri­
ficată să nu aibă crăpături, fisuri sau desgrădinări, pe unde
apele s-ar putea infiltra spre tunel. Zidăria degradată va fi
reparată şi defectele îndepărtate.

123
CAPITO LU L III

ÎNTREŢINEREA TERASAMENTELOR ŞI A
LUCRĂRILOR DE A RTA PENTRU A P A R ARE A ŞI
CONSOLIDAREA LOR

A. ÎNTREŢINEREA TERASAMENTELOR

§ 1. INDICAŢII CU CARACTER GENERAL

Rezistenţa şi stabilitatea căii depind în mare măsură


de întreţinerea tuturor elementelor sale şi în special a tera­
samentelor. Starea nesatisfăcătoare a acestora din urmă poate
duce la deranjarea întregii căi, la uzura prematură a supra­
structurii şi chiar la introducerea restricţiilor de viteză.
întreţinerea corectă.a terasamentelor căii este factorul
principal în asigurarea circulaţiei cu vitezele prescrise şi
constă din înlăturarea imediată a tuturor defectelor apărute
şi mai ales în prevenirea apariţiei lor.
Practica a arătat că micile lucrări executate în cadrul
întreţinerii au un efect considerabil asupra stării terasamen­
telor, prin ele se pot evita lucrări de mare volum care devin
necesare ca o consecinţă a unei rele întreţineri.
Cel mai important mijloc de prevenire şi combatere a
deformaţiilor la terasamente constă în îndepărtarea completă
şi la timp a apei de pe suprafaţa platformei căii şi a taluzu­
rilor. De aceea principiul de bază al întreţinerii terasamen­
telor este asigurarea scurgerii apelor de suprafaţă, completată
cu crearea unui acoperămînt de protecţie.

124
Acesta se realizează prin lucrările de întreţinere descrise
la pct. 68...71.
68) Aplanarea şi menţinerea în stare de curăţenie
a prismei de balast
Introducerea balastului în cale la schimbarea traverselor,
ridicarea liniei sau repararea denivelărilor urmăreşte nu nu­
mai formarea unui pat rezistent, ci şi asigurarea unei scur­
geri rapide a apei, din prisma de balast spre banchete.
In acest scop, balastul curat se introduce pe toată lăţimea
p rism ei; pentru înlesnirea scurgerii apei de pe suprafaţa
prismei, se lasă un spaţiu de 2...3 cm între talpa şinei şi su­
prafaţa balastului.
69) Aplanarea şi curăţirea banchetelor
Pentru îndepărtarea rapidă a apei' ce se scurge din prisma
de balast şi ce cade direct pe banchetă, acesta trebuie să fie
curate, aplanate şi cu pantă, ca să nu permită pătrunderea
apei în corpul terasamentului.
Apariţia joantelor noroioase şi a albiilor de balast se da-
toreşte în primul rînd neîndepărtării rapide a apei de pe
platforma căii.
La aplanarea şi curăţirea banchetelor, se îndepărtează
balastul vechi şi murdar rezultat din ciuruire, iar lăsăturile şi
gropile se nivelează şi se astupă cu pămînt de aceeaşi natură
ca şi în restul platformei.
Banchetele cu suprafaţă mai ridicată se taie la nivel şi
în continuarea platformei de sub prisma de balast, dîndu-le
o pantă de scurgere de 4%.
Materialul rezultat din curăţirea şi aplanarea banchetelor
se aruncă la piciorul taluzului la rambleuri, iar la debleuri se
transportă în afara lor odată cu pămîntul rezultat din curăţi­
re a şanţurilor.
Tot în scopul înlesnirii scurgerii apei, se pliveşte iarba
şi se îndepărtează" orice vegetaţie de pe suprafaţa banchetelor.
70) întreţinerea taluzurilor la rambleuri şi debleuri
Aceasta constă în aplanarea suprafeţei taluzurilor, astu­
parea gropilor şi depresiunilor, reparaţii mici ale stratului ve­
getal de protecţie, astuparea imediată a crăpăturilor şi cosirea

125
ie rb e i; la terasamente fugitive se mai execută şi curăţirea de
zăpadă a taluzurilor.
Aplanarea suprafeţei taluzurilor şi lichidarea gropilor şi
depresiunilor, care împiedică scurgerea rapidă a apei con­
tribuind prin aceasta la pătrunderea ei în terasament, se exe­
cută cu pămînt să se înfrăţească bine cu materialul din
terasament.
Micile alunecări sau degradări de taluzuri (5...10 mz) se
lichidează astfe l: se îndepărtează pămîntul ebulat şi taluzul
se completează cu pămînt bine bătut, de aceeaşi natură cu
terasamentul. Pentru a lega pămîntul nou adus, se fac trepte
de înfrăţire (fig. 50).

Piş 50
Pentru repararea alunecărilor de pe suprafeţe mai mari,
şi a acelora de la partea inferioară a taluzurilor, pămîntul se
taie pe întreaga înălţime a taluzului, îndulcindu-i-se înclina­
rea (fig. 51).

FfŞ 51

Reparaţiile mici ale stratului vegetal de protecţie a ta­


luzului constau din refacerea brazdelor rupte, uscate sau fu­
gite. La reparaţia îmbrăzduirii taluzurilor, pămîntul brazde­

126
lor vechi se fărîmiţează pe loc, se aplanează cu el suprafaţa
taluzului şi se acoperă din nou cu brazde proaspete. întrucît
brazedele se prind bine în primăvară, aceste reparaţii se exe­
cută de regulă după topirea zăpezii şi desgheţarea pămîntului.
Astuparea crăpăturilor de pe banchete şi taluzuri se exe­
cută fără nici o întîrziere. In prealabil, se deschid bine pînă
la adîncimea la care permite lopata, după care se îndoapă cu
pămînt de aceeaşi natură cu al taluzului sau mai puţin per­
meabil, apoi se bate bine la suprafaţă. Nu este permisă astu­
parea crăpăturilor cu nisip sau alt material drenat.
Taluzurile inierbate se cosesc de două ori pe an pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de scurgere a apei şi pentru a evita
reţinerea şi îngrămădirea de cantităţi mari de zăpadă.
Platforma şi taluzurile terasamentelor fugitive se curăţă
de zăpadă, operaţie ce se execută în perioada premergătoare
începerii topirii zăpezilor, cu scopul ca apele de primăvară
să nu fie împiedicate în scurgerea lor.
71) Curăţirea şanţurilor de scurgere
Primăvara la topirea zăpezii şanţurile şi rigolele se curăţă
de zăpadă şi se iau măsuri pentru scurgerea apei ce stagnează
pe platforma căii, cu scopul de a grăbi procesul de uscare a
terasamentului.
După scurgerea apelor de primăvară sau chiar după tre­
cerea perioadei de ploi torenţiale, se execută curăţirea şi
refacerea la profil a şanţurilor.
Ca regulă, lucrările de curăţire şi profilare încep din
aval mergînd spre amonte şi se execută după un profil în
lung stabilit dinainte şi marcat pe teren prin ţăruşi de nivel
(fig. 52).

Fy 52-

Materialul rezultat din curăţirea şanţurilor nu se aruncă


pe banchetele, contrabanchetele şi taluzurile debleurilor, de­
oarece pe lîngă faptul că împiedică scurgerea apei în şanţ,
materialul astfel depozitat este din nou antrenat de apă în

127
şant la primele ploi. Acesta se depozitează în grămezi pe ban­
cheta platformei, de unde, concomitent cu curăţirea şanţului,
se transportă în afara limitelor debleului.
Dacă odată cu curăţirea şanţurilor se execută şliţuri
pentru asanarea traverselor noroioase, atunci fundul şliţu-
rilor se face cu cel puţin 10 cm mai sus decît fundul şanţului.
Iarba din şanţuri trebuie să fie cosită cel puţin de două
ori pe an. Orice arbust crescut în şanţuri se îndepărtează cu
rădăcină.
§ 2. ÎNTREŢINEREA TERASAMENTELOR PERICLITATE DE
APELE DE SUPRAFAŢA

Întreţinerea terasamentelor în porţiunile de linii amenin­


ţată de apele de suprafaţă constă din :
— urmărirea continuă a stării malurilor şi taluzurilor,
în special în timpul apelor m ari;
— menţinerea terasamentelor căii în bună stare prin
reparaţia imediată a oricărei stricăciuni;
— degajarea albiilor de materiale care împiedică scurge­
rea liberă ,-
— lucrări de primă intervenţie pentru menţinerea sau
restabilirea circulaţiei.
72) întreţinerea terasamentelor periclitate de afuieri
Terasamentele periclitate de apele de suprafaţă, fie di­
rect, fie din cauza apropierii lor de malurile expuse ale unui
rîu, neprotejate cu lucrări de apărări, trebuie menţinute în
stare bună, spre a opune maximum de rezistenţă acţiunii dis­
trugătoare a apei. Aceasta se poate realiza menţinîndu-le în
stare sănătoasă, cu platforma îngrijită, fără depresiuni şi
gropi, "cu taluzurile inierbate. Să se asigure scurgerea apei
pentru a nu permite formarea traverselor noroioase şi pun­
gilor de balast, precum şi scurgerea apei de pe terenul de
bază de la piciorul taluzului. Tot în cadrul întreţinerii se pot
aşeza preventiv, blocuri de beton la baza taluzului, cu sau
fără pat de nuiele ; se îndepărtează de lîngă malul atacat rădă­
cinile, buştenii etc., prinşi în albie ; se taie piloţii şi se scot
din albie epavele care ar împiedica scurgerea liberă a ape­
lor ; se pregătesc rezerve de material pentru caz de inter­
venţie etc.

128
Cînd se produc afuieri şi eroziuni care progresează rapid
şi apare un pericol iminent pentru circulaţie, se execută lu­
crări de intervenţie sub forma unor amenajări speciale, cu
caracter de urgenţă, ca : anrocamente, arbori înecaţi, suluri
grele.
Caracteristicile şi condiţiile care trebuie să le îndepli­
nească aceste lucrări s în t:
— să se asigure o apărare care să reziste pînă la trecerea
viiturii şi eventual pînă la executarea unor lucrări definitive ;
— să asigure posibilitatea unei execuţii rapide şi cu uti­
lizarea materialelor disponibile sau locale ;
— să nu necesite utilaje grele ;
— să permită demontarea uşoară după trecerea apelor
sau la executarea lucrărilor de apărare definitive.
Anroccmente. Anrocamentele sînt cele mai răspîndite
măsuri provizorii de apărare, deşi nu satisfac pe deplin ultima
condiţie, în caz de pericol se aruncă direct în apă, căutînd,
pe cît este posibil, a le dirija căderea. Pentru a nu fi antre­
nate de curent, atît în timpul căderii cît şi ulterior pe fund,
greutatea blocurilor trebuie să corespundă vitezei apei. In
tabela de mai jos sînt date dimensiunile mijlocii şi greutatea
blocurilor în funcţie de viteza medie a apei :

Dimensiunea Greutatea
Viteza medie medie a blocu­ aproximativă a
a apei, în m/s lui pîn em blocului în kg. O b s e r v a ţii
V a g

1 2 3 4
1,5 10 3
2,0 20 70 Dimensiunile au fost
2.5 30 20 calculate pentru pia­
3,0 36 120 tră cu greutatea vo­
3.5 50 325 lumetrică de 2600 kg/
4,0 65 700 m3
45 80 1 300
5,0 100 2 600

La lansarea blocurilor se va avea grije ca cele mai mari


să fieaşezate in partea exterioară a apărării, iar spre mal
blocurile mai mici.
Determinarea vitezei se face cu ajutorul unui corp plu­
titor, care dă viteza la suprafaţă, iâr viteza medie se ia cam
0,85 din viteza de suprafaţă.

9 — Indr. rev. şi îratreţ. lucrărilor artă 129


Copacii scufundaţi. Copacii dau rezultate bune în rîuri
de şes cu viteza la viituri pînă la 2 m/s. Mijlocul acesta de
apărare constă în scufundarea în apă, lîngă malul ameninţat,
a unui copac cît mai stufos, avînd vîrful cufundat cu ajutorul
unui bloc de piatră sau unor coşuri umplute cu bolovani, iar
trunchiul ancorat de mal. Cînd
nu se dispune de copaci de di­
mensiune convenabilă, aceştia
se pot înlocui cu frînghii sau
prăjini de care se leagă crengi
(fig. 53). Copacii reduc viteza
apei şi favorizează depunerea
aluviunilor în spatele lor.
% 53 Sulurile grele de fascine.
Ele se întrebuinţează acolo
unde se dispune de piatră şi nuiele pregătite din iarnă şi pen­
tru apărarea unor linii de mare trafic.
In caz de pericol sulurile se confecţionează pe mal şi se
lansează în apă. Pentru mai mare eficacitate şi cînd se dis­
pune de efective mari, se procedează astfel : de-a lungul ma­
lului ameninţat se confecţionează concomitent 2...3 rînduri
de suluri grele, unul în spatele celuilalt ,1a distanţă cît mai
apropiată de mal. Lansînd sulurile pe toată lung'mea amenin­
ţată, unul duupă altul, se capătă efect imediat (fig. 54).

în locul sulurilor grele de fascine aşezate pe sub mal


se pot obţine rezultate bune cu epluri, formate din suluri
grele aşezate paralel cu direcţia curentului. Cu ajutorul epiu-
rilor paralele aşezate la distanţă potrivită, se opreşte afuierea
şi se produc depuneri lîngă m a l; în schimb faţă de sulurile
longitudinale aşezate de-a lungul malului, execuţia este mult
mai greoaie, întrucît sulurile trebuie aşezate la o depărtare
de mal.

130
După trecerea viiturilor de primăvară, produse de topi­
rea zăpezii se repară deteriorările provocate de apă la ta ­
luzuri, şanţuri de scurgere, şanţuri de apărare etc. în prima
urgenţă se repune în bună stare terasamentele ce vor fi afec­
tate de viiturile de vară produse de ploile torenţiale.
73) întreţinerea terasamentelor pericilitate de eroziuni
în general, procesele de eroziune şi de afuiere se produc
concomitent, de aceea indicaţiile date pentru cazul afuierilor
sînt aplicabile şi la terasamentele la care degradarea are ca­
racter pronunţat de eroziune.
La malurile cu începuturi de eroziune, care ar putea
afecta integritatea terasamentelor,' provocate de apariţia unoi
obstacole în amonte lîngă malul opus, se poate ameliora si­
tuaţia degajînd albia de aceste obstacole. în felul acesta scur­
gerea se face liberă şi curentul apei nu mai este reflectat spre
malul adiacent liniei ferate.
în cazul terasamentelor ameninţate de eroziuni, interven­
ţiile cu copacii scufundaţi este mai bine să se facă altfel decît
la afu ieri; se ancorează de fund trunchiul, iar vîrful se lasă
să plutească liber spre suprafaţă.
De asemenea, se mai execută amenajări speciale cu ca­
racter de intervenţie pentru apărarea taluzurilor contra ac­
ţiunii de izbire a valurilor. Amenaiarea cea mai eficace constă
din plute formate din cîţivă buşteni, piloţi sau bile legate
între ele şi fixate cu ancore de-a lungul terasamentului, la
distanţă convenabilă de rambleu.
Această distanţă este astfel aleasă
ca, la niyelul cel mai scăzut al
apei, să nu fie mai mică decît de
două ori adîncimea apei (fig. 55).
De asemenea pot fi coborîte pe
apă saltele de fascine sau panouri
de parazăpezi.
Un mijloc eftin şi eficace
pentru combaterea eroziunilor,
posibil de realizat treptat în ca­
drul lucrărilor de întreţinere, îl 5$
constituie plantaţiile de arbori de
zăvoi, în special salcia, care creşte repede, dă crengi lungi şi
elastice, are rădăcini'bine dezvoltate şi capacitate mare de
evaporaţi^, din care cauză ea usucă, consolidează şi apără tere­

131
nul< Crearea plantaţiilor, ingrijiriea şi întreţinerea lor se pol
face prin lucrări de exploatare.
Efecte optime se obţin cu plantaţii dese de salcie, care
se realizează prin tăierea joasă a trunchiului, permiţîndu-i-se
să dea o coroană bogată în crengi capabile să micşoreze mult
viteza apei şi să producă depuneri,' să abată direcţia curen­
tului principal, să spargă valurile şi să micşoreze efectul ghe­
ţurilor. De aceea este categoric interzisă tăierea plantaţiilor
care îndeplinesc rolul de a apăra terasamentele şi malurile
ameninţate.
Capetele aval ale şanţurilor, care sînt puncte supase ero­
ziunilor, trebuie intreţinule cu multă grijă. La apariţia celor
mai mici semne de eroziune, capetele şanţurilor trebuie con­
solidate cu anrocamente. După trecerea viiturilor de primă­
vară şi de vară, se repară toate deteriorările produse, întrucît
erodările cele mai mici* nereparate la timp, se pot transforma
în rîpe adinei care să pună în pericol terasamentul.
Se iau măsuri pentru a preveni formarea rîpelor : lăţi­
rea şanţurilor şi protejarea suprafeţei lor cu iarbă bine între­
ţinută, plantarea taluzurilor repezi ale văii, valuri mici de
pămînt pentru dirijarea scurgerii pe pantă mai dulce, garduri
duble umplute cu material local, formarea unui pat de pro­
tecţie din piatră blocuri aranţată cu mîna.
74) întreţinerea terasamentelor periclitate de apele
de revărsare
Ca şi în cazurile precedente, arătate la art. 72 şi 73, te­
rasamentele de pe porţiunile de linie expuse revărsărilor se
întreţin cu cea mai mare îngrijire, ca să nu prezinte locuri
slabe, începuturi de deteriorări, goluri, depresiuni, etc. care
la ape mari se pot transforma în breşe.
Pe locurile unde^ din cauza colmatării fundului văii, te ­
rasamentele construite iniţial în rambleu au ajuns la nivelul
terenului şi sînt apărate cu mici diguri de pămînt, acestea
se întreţin în bună stare fără nici o degradare gata în orice
moment să apere linia de revărsări. In timpul apelor mari
digurile sînt în permanenţă supravegheate şi orice început de
breşă în dig se astupă imediat cu saci umpluţi cu pămînt sau
cu nisip.
Pentru liniile cu rambleuri joase şi cu poduri cu debu-
şeuri mici, situate în zona de revărsare, trebuie să fie pregă-

132
tîte în orice moment materialele de intervenţie necesare, spre
a împiedica trecerea apei peste linii. Procedeul cei mai indicat
pentru apărarea liniei este acel cu saci de pămînt sau nisip
care se aşază pe ban­
cheta dinspre partea
inundată, în două
rînduri în lăţime şi
2...3 rînduri în înăl­
ţime ffig. 56). Ca să
se aşeze cît mai bine,
sacii se umplu numai
circa 2/3 din volumul
lor. Aşezarea lor se face cu rosturi alternînde şi îndesate
prin batere, astfel ca să nu prezinte goluri între ele.
Cînd apa a a^uns la prisma de balast şi nivelul ei rămîne
staţionar, se execută jgheaburi de lemn între traverse, care
să permită scurgerea apei dintr-o parte în cealaltă a liniei,
înainte ca ea să-şi croiască singură drumul prin prisma de

balast Procedeul acesta se poate combina cu acel de apărare


cu saci. Secţiunea interioară a jgheaburilor este de 20X20 cm
şi se confecţionează din scînduri de 3 cm cu cîte o proptea
sus din metru în metru. Se fac circa 4...5 jgheaburi la panoul
de 12...15 m (fig. 57).
75) întreţinerea terasamentelor periclitate de ape din ploi
Partea esenţială a întreţinerii în acest caz constă din
menţinerea în cea mai bună stare a şanţurilor de scurgere

133
şi de apărare, ca să funcţioneze cu întreaga lor capacitate de
debitare.
Cînd şanţurile de apărare sînt împotmolite şi apa inundă
banchetele, se recurge la apărarea prismei de balast cu aju­
torul sacilor umpluţi cu pămînt sau nisip (pct. 74) aşezaţi în
lungul liniei pe banchete. Operaţia aceasta, făcută la timp,
preîntîmpină spălarea prismei de balast.
La terasamentele în profil mixt cu un singur şanţ în
amonte, cînd apele ce se scurg de pe versant au umplut şan­
ţul de scurgere şi balastul este ameninţat cu spălarea, este
indicat să se recurgă la jgheaburi de lemn pentru descărcarea
şanţului (pct. 74). Jgheaburile sînt indicate şi pentru cazul
dubiturilor cînd a revărsat un singur şanţ în timp ce celă­
lalt funcţionează normal.
Pe liniile amplasate pe versante, unde şanţurile de apă­
rare revarsă şi pot spăla balastul sau chiar terasamentul,
marginea şanţurilor dinspre linie se înalţă cu saci umpluţi,
sau se execută de-a lungul şanţului de apărare cu cavalier de
pămînt bine compactat.
Nu este permisă revărsarea şanţurilor de apărare de pe
versantele unde linia este în profil mixt, deoarece apa ce
se scurge din şanţ pe taluz înmoaie suprafaţa povîrnişului,
ceea ce poate provoca alunecarea rambleului.
Se atrage atenţia că toate cazurile de revărsare a şanţu­
rilor se vor raporta pentru a se studia dacă sînt necesare
(ucrări, care să se execute în prima urgenţă, în cadrul repa­
raţiilor capitale.
§ 3. ÎNTREŢINEREA TERASAMENTELOR PERICLITATE DE
APE SUBTERANE

76) Rambleuri periclitate de lăsături, pungi de balast


şi alunecări
Cauzele care Droduc astfel de deformaţii la rambleuri, şi
caracteristicile acestor deformaţii au fost descrise la pct. 25.
Aspecte. Aspectele sub care sep rezintă acest fenomen
ascuns al deformaţiei rambleului s în t:
— Tasări u n ifo r m e de mică valoare, lente, descrescînde
în timp şi care nu, sînt influenţate de topirea zăpezii şi ploi
intense Se observă la rambleuri noi corect executate şi arată
o tasare normală a rambleului dat în exploatare.

134
— Lăsături dese, mici şi reduse ca întindere, care reapar
la scurt timp după reparaţii, sînt caracteristice deformaţiilor
puţin adînci în faza lor iniţială, provocate în primul rînd de
albiile de balast. Pe măsură ce deformaţiile se adîncesc, lăsă­
turile devin mai lungi şi mai puţin dese.
— Joante sau traverse noroioase semnalează existenţa
albiilor ae t>aiast sau a pungilor de balast de mică adîncime.
—a Iarba de colorit mai viu, mai viguroasă, pe taluz arată
prezenţa pungilor de balast şi apropierea lor de suprafaţa ta-
luzuluL. Apariţia unor pete de umezeală şi mai ales cînd apa
începe să se prelingă pe taluz, arată că în curînd se poate
produce burduşirea taluzului.
— Bu-rdusirea suprafeţei taluzului arată prezenţa unor
deformaui pronunţate provocate de pungile de balast adînci,
dezvoltate spre taluz. Aceasta trebuie considerată ca un
semnal că în curînd — chiar sub primul tren — se poate
produce răbufnirea pungii în afară şi surparea taluzului, mai
ales cînd burduşirea este însoţită de crăpături.
— Crăpăturile longitudinale în platformă, însoţite de rup­
turi pe taluz, arată existenţa unui plan de alunecare în corpul
rambleului. Apariţia acestor deformaţii implică executarea
unor lucrări pentru asanarea rambleului. Pînă la executarea
lucrărilor de asanare şi consolidare, pe lingă măsurile pentru
menţinerea la nivel a liniei, trebuie executată toată gama de
lucrări de întreţinere, în vederea înlăturării defectelor, sau
ameliorării situaţiei, sau cel^ puţin pentru oprirea procesului
de dezvoltare a deformaţiilor. O parte din aceste lucrări au
fost descrise în cadrul întreţinerii terasamentelor (pct. 68...71).
Lucrări. Lucrările de întreţinere a rambleurilor, pericli­
tate de astfel de deformaţii, constau din :
— Aplanarea şi menţinerea în stare de curăţenie a pris­
mei de balast.
— Tăierea, aplanarea şi curăţirea banchetelor, pentru în­
lesnirea scurgerii apelor de pe suprafaţa platformei, Banche­
tele neglijate împiedică scurgerea apelor şi contribuie la in­
filtrarea lor în corpul rambleului, la formarea albiilor de ba­
last sau la agravarea deformaţiilor şi înrăutăţirea stării ram­
bleului nestabil.
— întreţiherea taluzurilor prin umplerea şi nivelarea de­
presiunilor în care poate stagna apa şi care, pătrunzînd în
rambleu, poate să-l înmoaie, precum şi prin lichidarea micilor
alunecări şi degradări.

135
— Reparaţii la timpul potrivit ale stratului vegetal de
protecţie a taluzului.
— Astuparpa fără întîrziere a crăpăturilor, pe unde poate
pătrunde apa.
— Cosirea la timp a ierbii de pe taluzuri, precum şi pli­
virea şi înlăturarea oricărei vegetaţii de pe prisma de balast
şi banchete.
— Curăţirea de zăpa­
dă a platformei şi talu­
zurilor, operaţii ce se exe­
cută în perioada premer­
a gătoare topirii zăpezii.
— Şanţuri transver­
sale pentru drenarea apei
de sub traversele şi joantele noroioase.
— Drenarea pungilor de balast prin introducerea unor
ţevi perforate în corpul rambleului lucrare care în cantităţi
mai mici s-ar putea executa în cadrul întreţinerii (fig. 58).
Se pot folosi ţevi fierbătoare vechi de la locomotive, care
se preforează, iar pentru pătrunderea lor mai uşoară în ram­
bleu unul din capete este astupat cu un dop metalic ascuţit.
Tuburile se bat cu ajutorul unei sonde pnedulare uşoare, mon­
tată pe un e-ărucior care se poate deplasa de-a lungul taluzu­
lui rambleului, la orice nivel (fig. 59).
Baterea ţevilor se mai poate
face cu ajutorul unui berbec dş
mînă care să gliseze pe o capră
uşoară. Pentru a pătrunde sigur
în pungile de balast, ţevile se bat
cît mai aproape; distanţa din­
tre ţevile aceluiaşi rînd şi între
rînduri se ia de 0,75... 1,25 m.
Această lucrare uşoară de
scurgere a apei din pungile de
balast, cu ajutorul ţevilor perfor
rate, se poate încadra la întreţine­
rea terasamentelor, putîndu-se ob­
ţine rezultatte bune în scurt timp.
care dau indicaţii de prezenţa şi
apropierea pungilor de balast servesc pentru introducerea pri­
melor grupe de ţevi perforate. în locul ţevilor care au încetat
să funcţioneze din cauza colmatării găurilor, se pot bate alte
ţevi.

136
77) Rambleuri cu deformaţii din cauza terenului de bază
în toate cazurile cînd rambleul este periclitat din cauza
cedării terenului de bază pe care este aşezat, acţiunea prin­
cipală de întreţinere constă în asigurarea scurgerii apelor de
suprafaţă şi a celonfreatice.
Stagnarea apei în gropile de împrumut conduce la slă­
birea terenului de bază. Prin lucrări de întreţinere se poate
împiedica stagnarea apei. La gropile pînă la 10 m lăţime, se
anrarijează o pantă transversală de cel puţin 2% de la linie
înspre cîmp, iar la cele peste 10 m lăţime, se aranjează două
pante înspre mijlocul gropii (fig. 60).
Depresiunii sau chiunetei înspre care se face scurgerea
transversală a apei i se asigură o pantă longitudinală de cel
puţin l...l,5%0 pentru îndepărtarea apei din groapa de îm­
prumut. în gropile de împrumut care servesc pentru scurge­
rea apei de-a lungul rambleului, în perioada premergătoare

topirii zăpezii, dacă sînt acoperite de zăpadă, se execută în


zăpadă o tranşee suficient de largă pentru scurgerea apei
rezultată din topirea zăpezii.
Terenurile de bază, care sub acţiunea apelor freatice sau
subterane cedează sub greutatea rambleului, trebuie să fie
astfel întreţinute ca să se micşoreze efectul apei. Aceasta se
realizează prin scurgerea apei din zona vecină cu rambleul
şi prin şanţuri de desecare, care coboară nivelul apei din te­
renul de bază.

137
Terasamentele amplasate în lungul coastelor, pe terenuri
de bază în alunecare, trebuie să fie astfel întreţinute ca să
se împiedice, pe cît posibil, infiltraţia apei, care să alimen­
teze stratul de alunecare.
78) Debleuri periclitate de alunecări
Debleurile periclitate de alunecări sînt foarte frecvente pe
reţea şi necesită lucrări de întreţinere grele şi costisitoare.
Măsurile de întreţinere ce se iau diferă după anotimpul
în care se execută.
Lucrări de primăvară. Primăvara în perioada premergă­
toare topirii zăpezii, se execută următoarele lucrări :
— Curăţirea zăpezii de pe platforma căii.
— Degajarea de zăpadă a tuturor şanţurilor de scurgere
şi de creastă pe întreaga lor lungime. Curăţirea zăpezii începe
prin executarea unei tranşee in zăpadă, mergînd din aval spre
amonte, tranşeea făcîndu-se numai pe lăţimea fundului şan ­
ţului. Pe porţiunile din aval ale şanţurilor, tranşeea în ză­
padă se lăţeşte făcînd-o chiar cu taluzuri cam de 1 : 1/2.
— Curăţirea de zăpadă a taluzurilor. Acolo unde supra­
faţa de curăţat este prea mare şi se ştie că nu sînt crăpături
în taluz, degajarea taluzurilor se poate realiza prin executarea
unor tranşee înză padă, fie perpendicular pe axa căii, fie la
45°- faţă de axa căii şi în direcţia pantei căii,cînd această
pantă este mai mare de 10%.
— Formarea unor şliţuri în sulurile de zăpadă din drep­
tul liniei parazăpezilor, astfel ca apa din spatele acestor suluri
să aibă posibilitatea să se scurgă în şanţurile de creastă.
— Pentru porţiunile de linie, unde apa poate depăşi ni­
velul superior al şanţurilor, se prepară saci şi jgheaburi de
lemn, cum s-a arătat la pct. 74.
— Cînd există pericol ca apele să deverseze şanţul de
creastă şi să formeze şuvoaie de apă care, scurgîndu-se pe
taluz, pot ajunge cu viteză mare la linie şi să spele prisma
de balast, se iau măsuri de apărare a balastului cu saci ca
in cazul precedent.
— După trecerea apelor de primăvară, picherul trebuie
să revizuiască amănunţit toate şanţurile şi rigolele, să noteze
avariile suferite şi locurile unde stagnează apa şi să ia mă­
suri imediate pentru scurgerea lor ; să repare brăzduirile la
taluzurile şanţurilor.

138
Lucrări de varăA Vara se execută lucrările de reparaţie a
avariilor provocate de apele de primăvară la şanţurile de scur-
bere, şanţurile de creastă, rigolele, casiurile. în prima urgenţă
se execută curăţirea lor de mîl şi murdării şi reparaţia ava­
riilor grave pentru a se asigura scurgerea apelor din ploile to­
renţiale de vară, iar după trecerea acestora, se începe exe­
cutarea reparaţiilor definitive, reprofilării secţiunilor şi resta­
bilirii nivelului conform profilului în lung.
Secţiunile şanţurilor se refac după şablon, iar fundul lor
se fixează prin nivelment cu ţăruşi bătuţi la maximum 20 m
unul de altul.
Se atrage din nou atenţia că pămîntul scos din şanţurile
de scurgere se depozitează pe banchetă, de unde se încarcă
pe vagonet sau în vagon şi se transportă în afara tranşeei.
Odată cu lucrările de curăţire a şanţurilor se repară
şi îmbrăcămintea lor de protecţie, se repară pereul, se reface
rostuirea, se înlocuiesc pietrele lipsă sau dezagregate, se refac
porţiunile afuiate.
Curăţirea şi repararea şanţurilor de creastă se execută de
aşa manieră, încît să fie exclusă orice infiltraţie a apei în
terasamentul fugitiv.
Lucrări de toamnă. Spre sfîrşitul toamnei, înainte de ve­
nirea îngheţului, se scot dopurile la contrabarajele saltelelor
de apă şi la puţurile de amortizare
(fig. 61), se repară rigolele de lemn
şi se înlocuiesc piesele putrede.
Se verifică dacă toate cerinţele
pentru scurgerea nestînjenită a ape­
lor sînt satisfăcute :
— dacă şanţurile sînt curăţate
pe toată lungimea lor, dacă iarba pe
fund este tăiată la rădăcină şi dacă
sînt înlăturate toate obstacolele în
drumul a p e i;
— dacă prisma de balast şi ban­
chetele sînt aplanate şl nu stagnează
apa pe suprafaţa lor ;
—■ dacă îmbrăcămintea de pro­
tecţie a taluzurilor şanţurilor este
în bună stare ;
— dacă capetele din aval ale şanţurilor sînt asigurate
contra eroziunii ;

139
— dacă şanţurile, rigolele, şanţurile betonate, pragurile
etc. sînt reparate şi nu au defecte.
Toate depresiunile din taluzurile debleurilor se comple­
tează cu pămînt de aceeaşi natură şi apoi se reface acoperă-
mîntul de protecţie din iarbă, brazde, arbuşti.
La fel se procedează şi cu depresiunile din afara debleu­
rilor unde se produc infiltraţii care pot declanşa alunecări
ale taluzurilor.
Crăpăturile, rupturile şi porniturile se astupă cu grije,
pentru a împiedica infiltraţii şi a preveni deci agravarea stării
terasamentului.
79) Terasamente cu umflături în platformă
întreţinerea acestor terasamente constă din :
— Repararea umflăturilor prin racordarea cocoaşelor cu
ajutorul plăcilor, penelor şi calajelor de lemn, după normele
date de „Instrucţia pentru întreţinerea curentă a liniilor fe­
rate" (Ediţia 1946).
— Aplicarea tuturor măsurilor indicate în îndrumător,
pentru o cît mai bună scurgere a apelor de pe platformă şi
din şanţuri, în scopul de a menţine platforma în stare cît mai
uscată.
80) Terasamente cu surpări şi prăbuşiri în platformă
Lucrările, pe care se pune un accent deosebit la întreţi­
nerea terasamentelor periclitate de prăbuşiri, s în t:
curăţirea îngrijită şi menţinerea în bună stare a şan­
ţurilor, precum şi hidroizolarea conturului lor ;
înlăturarea imediată a oricărei stagnări a apei în gro­
pile de împrumut şi alte depresiuni în suprafaţă terenului
din apropierea terasamentului căii ferate ;
umplerea neîntîrziată cu argilă bine bătută a pîlniilor
şi ligheanelor ce apar la distanţa de circa 15...20 m de
linie ;
astuparea imediată a crăpăturilor ce apar la supra­
faţa terenului din apropierea liniilor şi în special a crăpătu­
rilor din şan ţu ri;
hidroizolarea şanţurilor se realizează din pereu uscat
şi rostuit aşezat pe un strat de argilă grasă frîmîntată de
25 m grosime sau pereu aşezat pe un strat de nisip ame­

140
stecat cu reziduuri de petrol de 10 cm grosime (vezi fig. 43,
44 şi 45).
Toate măsurile de mai sus micşorează cantitatea de apă
ce s-ar putea infiltra în teren şi prin aceasta împiedică creş­
terea şi dezvoltarea prăbuşirilor carstice, în special cînd acest
fenomen nu se produce la mare adîncime.
81) Terasamente periclitate de căderi de stînci
şi de grohotişuri
Pentru a preîntîmpina căderile de stînci şi de grohoti­
şuri, versantele stîncoase şi taluziyrile debleurilor din tere­
nurile stîncoase trebuie examinate peridic foarte atent, iar
materialul ce ameninţă să cadă trebuie îndepărtat preventiv
în mod planificat şi organizat.
O importanţă deosebită în acţiunea de combatere a că­
derilor de stînci, unde personalul din întreţinere joacă un rol
însemnat, o are studierea tuturor particularităţilor locale care
au influenţă asupra apariţiei, intensităţii şi volumului acestor
procese.
Lucrările cele mai importante de întreţinere constau din
derocarea şi curăţirea versantelor adiacente liniei ferate şi a
tuturor debleurilor şi semidebleurilor din terenurile stîncoase.
Această îndepărtare a masivelor, blocurilor şi pietrelor
izolate, care ameninţă să cadă şi care sînt notate ca atare la
xevizie, este de două fe lu ri:
— planificată, care se execută după planulîntocmit în
prealabil şi aprobat de şeful Serviciului regional de între­
ţinere ,-
— de primă urgenţă, care se execută după necesitatea
de moment.
Echipele de mineri execută întîi lucrările de primă ur­
genţă constatate ca atare la revizie, asigurînd în felul acesta
o securitate adsolută a circulaţiei trenurilor şi integritatea
căii, instalaţiilor şi construcţiilor.
Curăţirea versantelor şi taluzurilor la tranşee se execută,
fie prin rănguirea ^pietrelor izolate şi a blocurilor desprinse
de masiv, fie prin aruncarea în aer cu exploziv a blocurilor
mari.

141
Ca regulă, toate lucrările de rănguire, curăţire şi arun­
care jos pe linie a pietrelor şi spărturilor de stîncă se exe­
cută în „ferestre" şi cu acoperirea porţiunii de linie respec­
tivă cu semnale „opreşte în linie curentă".
Cînd derocarea se face cu exploziv, echipa de linie este
prezentă cu destinaţie de a repara defectele la linie provocate
de derocări. Derocările cu explovizi se fixează de către o co­
misie de specialişti, sînt conduse de şeful de secţie L sau de
un inginer geolog şi se execută de personal autorizat şi admis,
în mod special de conducătorul lucrărilor.
La executarea derocărilor sînt obligatorii prescripţiile
pentru transportul şi păstrarea materialelor explozibile, pentru
executarea lucrărilor cu explozivi, tehnica securităţii şi de
acoperire cu semnale a locului lucrărilor.
Indiferent de volumul derocărilor, pe locul lor de execu­
ţie trebuie pregătite cel puţin patru şine de tipul şi lungimea
celor din cale cu materialul mărunt respectiv şi cu cel puţin
10 traverse, pentru cazuri de avarii.
Pentru apărarea porţiunii de linie de eventualele avarii,
pe locul unde se prevede căderea pietrelor, linia se acoperă
cu traverse vechi, sau lemnărie veche de dimensiuni mari.
Măsurile pentru apărarea construcţiilor şi instalaţiilor
de semnalizare, centralizare, bloc şi de telecomunicaţii se iau
de şeful secţiei de telecomunicaţii, care detaşează la locul de­
rocărilor personalul tehnic şi muncitorii necesari pentru ur-
Imărirea lucrărilor şi repararea eventualelor avarii la instala­
ţiile S.C.B. şi telecomunicaţii.
în unele cazuri este mai avantajos ca în locul derocărilor
să se execute consolidarea blocurilor mari prin subzMirea
lor şi astuparea crăpăturilor cu mortar de ciment (plom­
bări).
Rocile uşor dezagregabile şi alterabile se apără prin ten­
cuială cir mortar de ciment. Pentru apărarea rocilor uşor deza­
gregabile, se poate executa cu rezultate bune curăţirea su­
prafeţelor dezagregate şi acoperirea lor cu un strat subţire
de mortar de ciment de 3...5 mm sub presiune (plombări).
Uneori cauza apariţiei prăbuşirilor de stînci poate fi în­
treţinerea nesatisfăcătoare a construcţiilor de scurgere a apei
şi a şanţurilor de creastă. Deci, prin lucrări de întreţinere se
mai urmăreşte ca să nu existe locuri în care să stagneze apa.

142
B. ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE ARTA PENTRU
APĂRAREA ŞI CONSOLIDAREA TERASAMENTELOR

§ 4. Î n t r e ţ i n e r e a l u c r ă r i l o r d e a r t ă p e n t r u
APĂRĂRI DE TERASAMENTE

Lucrările destinate apărării terasamentelor şi malurilor


sînt supuse acţiunii, mereu în schimbare, a curentului cursu­
rilor de apă.
Modificarea continuă a conturului malurilor, schimbarea
condiţiilor de scurgere în amonte şi aval, vagabondajulper-
manent al axei dinamice a curentului, variaţia largă a for­
ţelor hidrodinamice in raport cu nivelul apelor şi gradul de
impermeabilizare a construcţiilor de apărare, toţi aceşti factori
variabili şi de cele mai multe ori de nedeterminat teoretic
obligă ca la baza lucrărilor de întreţinere a construcţiilor
de apărare să stea supravegherea şi urmărirea continuă a
stării şi comportării lor.
82 ) întreţinerea lucrărilor de combatere a afuierilor

Saltele lestate. Aceste construcţii sînt executate pentru


apărarea fundului şi terenului de bază în jurul fundaţiilor.
Fiind aşezate sub nivelul apelor mici, ele rămîn acoperite de
apă cea mai mare parte a anului, de aceea se păstrează timp
îndelungat. Totuşi ele pot prezenta degradări şi lipsuri dato­
rită execuţiei defectuoase : capete ridicate şi colmatate sau nu
în această poziţie, nelipirea de fund a saltelei din cauza can­
tităţii de piatră insuficientă sau prezenţei unor trunghiuri,
epave etc. De aceste defecte vor fi sesizate organele tehnice
componente.
Cînd nivelul apelor scade sub nivelul saltelei şi aceasta
are părţi degradate neaeoperite de aluviuni, ele se pot repara
prin înlocuirea cîrhaţilor de nuiele degradate,- cîrnaţii de
nuiele proaspete se leagă de cei vechi.
Gardul de ancorare a căpătuiului superior al saltelei se
poate repara prin înlocuirea parilor rupţi sau afuiaţi şi a îm­
pletiturilor de nuiele uscate sau rupte, avînd grije de a bate
bine împletitura pînă cînd partea ei inferioară este strîns
lipită de saltea.
Dacă salteaua a alunecat în jos (lucru care se întîmplă
deseori şi este periculos prin faptul că afuierile pe sub mal

m
pot reîncepe, iar îmbrăcarea părţii superioare a taluzului ră-
mîne fără bază) şi distanţa dintre capătul ei şi consolidarea de
deasupra a taluzului este mică, (1...2 m), iar nivelul scăzut
al apei permite să se ajungă la saltea, aceasta se va com­
pleta prin legarea în continuare a cîrnaţilor paraleli cu malul
ş i prelungirea celor perpendiculare pe mal. Capătul saltelei
-alunecate se fixează cu piloţi bătuţi la 4 m distanţă şi cu
moaze prinse de piloţi
l~.hrAc.are.de. înainte de a termina
baterea lor ; baterea
piloţilor se continuă
pînă cînd moazele se
lipesc bine de saltea.
'crusfcrta Capătul dinspre mal al
saltelei noi se fixează
?,} cu gard (fig. 62).
Dacă fundul rămas
Fţj ez neprotejat în urma alu­
necării saltelei este .pu-
ternic afuiat şi nu se poate aştepta pînă la scăderea nivelului
apei spre a putea execu prelungirea saltelei, partea dezvelită
se va acoperi cu blocuri, care se vor înlătura la executarea
reparaţiei definitive .Dacă curentul apei permite, spaţiul dez­
velit se va acoperi cu o saltea subţire (formată dintr-un rînd
de cîrnaţi joantivi şi un cadrul cu casete pentru piatră, în­
locuind cadrele inferioare din cîrnaţi prin cadre din sîrmă
zincată de 0 6 mm), care se va petrece cu 2...3 m peste sal­
teaua veche (fig. 63).
fo n i: JetiSb^e)

A j 63
Cînd salteaua a alunecat şi a dezvelit o fîşie mai mare,
atunci se vor sesiza organele de specialitate.
Se recomandă ca porţiunea saltelelor deteriorate, deve­
nite accesibile în urma nivelului scăzut al apei, să fie în în­

144
tregime refăcute şi legate de părţile laterale rămase bune.
Saltele flexibile din beton. Tasările locale se repară de-
montînd plăcile, completînd porţiunea de teren afuiată cu
pietriş mare sau cu piatră spartă şi montînd plăcile la loc.
Afuierea neuniforină pe suprafeţe mari a capătului in­
ferior se reface ca în cazul precedent, avînd însă grije de a
stabili cauzele afuierii şi de a mări dimensiunea saltelei.
Plăcile sparte din cauza deformărilor mari sau a împă-
nării rosturilor se înlocuiesc cu plăci de revervă.
Armătura ruptă la articulaţii se înlocuieşte sau se su­
dează.
Radiere, Lucrările de întreţinere cuprind înlocuirea pie­
trelor gelive degradate şi fixarea pietrelor desprinse.
înlocuirea şi fixarea pietrelor se face cu mortar de ci­
ment cu dozaj de 1 : 2, după ce în prealabil locul a fost cu­
răţat şi spălat cu lapte de ciment.
Remedierea începuturilor de afuiere ale capetelor radie­
rului, cînd are caracter de intervenţie, se face cu blocaje, cu
sau fără pat de fascine. Cînd intervenţia nu este urgentă, de
aceste deteriorări se raportează secţiei, care va studia cauza
şi dacă deteriorările nu sînt importante, se vor repara de la
întreţinere, în caz contrar, se vor repara pe bază de proiect
în cadrul lucrărilor de reparaţii capitale.
Radierele avariate sau compromise se înlocuiesc cu blo­
caje şi se repară în prima urgenţă de la reparaţii capitale.
Baraje de fum. Distrugerea lucrărilor de protecţie a ma­
lurilor la încastrări are efecte din cele mai grave, barajul
putînd fi ocolit de apă şi deci să devină ca inexistent şi,
mai mult, distrugerea malului poate avansa spre amonte şi să
devină o ameninţare în plus pentru lucrarea de artă pe care
o apără barajul.
Deci, în prima urgenţă, se dă atenţie întreţinerii protec­
ţiei de la încastrări, de regulă pereu sau blocaje, indicate la
•construcţiile pentru combaterea eroziunilor.
Urmează apoi întreţinerea radierului în aval de baraj,
care susţine salteaua de apă. Cele indicate pentru întreţinerea
radierelor sînt valabile şi aici, cu grija în plus pentru pin­
tenul din aval care este şi contrabandajul.
în corpul barajului de zidărie se rezidesc pietrele dis­
locate. Dacă sînt fisuri sau crăpături, ele se curăţă bine cu
un fier subţire ascuţit şi se toarnă în ele mortar subţire. A-
ceastă măsură însă nu este suficientă : este necesar să se

10 — Indr. rev. şi întreţ. lucrărilor artă 145


caute cauza care a condus la fisurare şi să se acţioneze asu­
pra ei.
La barajele de lemn, se înlocuiesc piesele putrede şi se
completează piatra de umplutură ; se repară protecţiile de
maluri la încastrări.
La barajele din fascine grele, se repară îmbrăcămintea
deteriorată a sulurilor sau se înlocuiesc cu totul sulurile.
Se îndepărtează materialele aduse de apă şi înţepenite
pe creasta de deversare a barajului.
Se menţionează că reparaţiile se fac în timpul apelor
mici, abătînd după necesitate apa de pe porţiunile construcţiei
unde se lucrează.
83) întreţinerea lucrărilor de combatere a eroziunilor
prin îmbrăcări de taluzuri şi de maluri
Pereuri. Pereurile uscate nerostuite şi uşor tasate se ros­
tuiesc cu mortar de ciment şi chiar cu muşchi sau argilă.
Pereurile uscate cu lăsături mari se refac ; se scot pie­
trele, se completează corpul taluzului compactîndu-1 bine cu
maiul, se aşterne stratul de balast sau piatră spartă şi se
zideşte pereul.
Se recomandă ca pereurile rezidite să fie rostuite cu
mortar de ciment cu dozaj de 1 : 2:
Rostuiala degradată sau desprinsă de piatră se reface.
Iarba crescută printre rosturi se îndepărtează.
Pereurile zidite cu mortar, uşor tasate, se rostuiesc din
nou, iar părţile denivelate se refac complet, avînd grijă să
se refacă îngrijit patul lui. Vegetaţia prinsă se îndepărtează.
In ambele cazuri, cînd lăsăturile sînt pronunţate şi dau
indicaţii că a cedat fundaţia de piatră sau bancheta de spri­
jinire din blocaje, suluri grele sau gabioane, se sesizează orga­
nele competente. Astfel de lucrări se execută pe bază de
proiect în cadrul planului de reparâţii capitale. Numai dacă
porţiunea este mică (pînă la o fîşie de 1...3 m în lungul
malului), se‘ demontează întreaga fîşie cedată, se reface, sau
se completează fundaţia şi apoi se rezideşte pereul.
în toate cazurile de refacere a pereurilor, în pralabil se
completează corpul taluzului, se compactează bine şi se aş­
terne patul de balast sau piatră spartă.

146
Gheaţa formată lîngă pereu se sparge în ajunul perioadei
de pornire a gheţurilor, iar piatra antrenată eventual de
gheaţă se înlocuieşte.
Pietrele ce se pot mişca cu mîna se rezidesc şi se împă­
nează cu spărturi lamelare de piatră.
La pereurile din bolovani de rîu în panouri din gărdu-
leţe, împletitura putrezită se înlocuieşte cu alta din nuiele
proaspete, se bat ţăruşi proaspeţi, avînd grijă ca partea mai
groasă să fie în pămînt pentru a lăstări mai uşor şise re­
face umplutura din bolovani.
îmbrăcămintea din nuiele şi fascine. Deşi, făcută din cele
mai bune specii de salcie, dar fiindcă viaţa nuielelor, pînă
la putrezire şi distrugere, nu depăşeşte 6...7 luni, îmbrăcă­
mintea din nuiele şi fascine are caracter provizoriu dacă nu
este susţinută de plantaţii care se formează din creşterea
nuielelor. De aceea în prima perioadă a existenţei sale plan­
taţiile lăstărite din lucrare trebuie păzite ca. să nu fie dis­
truse de riverani, vite etc.
întreţinerea constă în înlocuirea nuielelor sau cîrnaţilor
uscaţi cu nuiele proaspete de specie potrivită. Parii de prin­
dere uscaţi se înlocuiesc cu ţăruşi de salcie proaspătă de
6...7 cm 0 şi 1...1.50 m lungime.
Ţăruşii se bat cu îngrijrie în găurile de 50...70 cm
adîncime, făcute în prealabil cu răngi.
Cînd se face înlocuirea totală a îmbrăcămintei pe o
fîşie întreagă se procedează astfe l: taluzul se acoperă cu un
pat- de crengi de 10...20 cm grosime aşezate pe linia de cea
mai mare pantă a taluzului, cu cotoarele în jos rezemate în
praguri special făcute în taluz, vîrfurile rîndului inferior aco­
peră cu circa 1,00 m cotoarele rîndului superior.
Patul de crengi se fixează cu cîrnaţi paralel cu malul
prinşi în ţăruşi din metru în metru.
După ce a prins plantaţia, se poate considera că taluzul
este bine protejat de plantaţie şi consolidat de rădăcinile ei
(bineînţeles pînă la viteza corespunzătoare a curentului de
2.0...2.5 m/s).
Dacă îmbrăcămintea din nuiele şi fascine a fost acoperită
cu un strat de piatră, după reparaţia părţii lemnoase, se
acoperă din nou cu piatră.
Saltele din fascine lestate şi saltele flexibile din beton.
întreţinerea acestor construcţii este indicată la lucrările de
combatere a afuierilor (pct. 82).

147
Anrocamente. întreţinerea lor constă în completarea
blocurilor alunecoase sau scufundate în fundul albiei, folosin-
du-se pe cît este posibil blocuri mai mari decît cele ante­
rioare.
Cînd completarea se face peste nivelul apei, atunci se
pot folosi blocuri de dimensiuni mai mici, care se aşază în­
grijit şi se acoperă cu blocuri mari.
Plantaţii. După cum s-a accentuat la revizie, plantaţiile
sînt prin excelenţă lucrări de întreţinere a terasamentelor
periclitate şi a construcţiilor de apărare.
Prin lucrări de întreţinere a plantaţiilor trebuie să se
înţeleagă menţinerea plantaţiei existente în stare de vege­
taţie, completarea porţiunilor nereuşite sau vătămarea şi
crearea de betizi noi de protecţie pentru terasamente.
Anotimpul cel mai potrivit pentru executarea şi între­
ţinerea lor este toamna pe timp ploios.
Partea esenţială a întreţinerii este de a da desimea nece­
sară plantaţiei, ceea ce se realizează prin tunderea periodică
a arbuştilor şi crengilor şi retezarea vîrfurilor trunchiurilor.
Pentru protejarea malurilor şi taluzurilor terasamentelor
erodate, se recomandă crearea unor benzi de plantaţii de co­
paci şi arbuşti de 10...15 m lăţime, începînd de la 5...7 m
de piciorul taluzului. La formarea benzilor se va ţine seama
de eventuala posibilitate a lor de a contribui la înzăpezirea
căii. De asemenea, la plantaţiile de protecţie de pe taluzurile
rambleurilor, rîndul superior de arbuşti trebuie tuns pînă la
nivelul banchetei, ca să nu contribuie la înzăpezirea platfor­
mei căii.
La extinderea şi completarea plantaţiilor se vor prefera
specii locale de salcie, bineînţeles, dacă există condiţii de
a li se asigura umiditatea necesară ; se vor alege plantele care
cresc repede, au rădăcini puternice, întinse şi durabile şi lăs­
tare bogate şi flexibile.
84) întreţinerea lucrărilor de combatere a eroziunilor
prin apărări de maluri
Garduri. Gardurile sînt construcţii relativ ieftine care
de multe ori se pot executa din material aflat la faţa locului
şi care dau rezultate foarte bune, însă, neîntreţinute, au viaţă
foarte scurtă, de aceea se vor întreţine cu multă atenţie. în ­
treţinerea constă din :

148
— Completarea sau refacerea patului de crengi sau a
saltelei afu ia te; dacă afuierea este mai mare de 40...50 cm
în locul saltelei se confecţionează pe loc un sul greu de dia­
metru corespunzător.
— îndesirea şi scoborîrea împletiturii de nuiele (prin ba­
tere), pentru o cît mai bună fixare a fundaţiei din crengi
sau saltea.
— Refacerea împletiturii uscate, deteriorate sau lipsă.
Se recomandă ca nuiaua de la creastă să fie mai groasă şi
prinsă cu cie de pari.
— Repararea îmbrăcării de protecţie a încastrărilor.
— îndesirea plantaţiei, ce urmează să se substituie gar­
dului, prin ţăruşi bătuţi alături de parii gardului.
— Plantarea de butaşi în zona gardului (nu însă în zona
albiei minore active). Se atrage atenţia că plantarea de bu­
taşi şi baterea ţăruşilor, care trebuie să lăstărească, se face
numai în găuri făcute în prealabil, iar baterea se face cu
lovituri mici spre a nu deteriora vîrful.
Fascine grele. De regulă, sulurile grele sînt acoperite de
apă şi deci au condiţii de a-şi păstra mai mult timp îmbră­
cămintea de nuiele.
Reparaţiile se vor executa în timpul apelor mici, iarnă
sau toamnă tîrzie.
Cu lucrările de întreţinere se înlocuiesc nuielele uscate
şi rupte din îmbrăcăminte ; legăturile plesnite sau dispărute
se refac cu sîrmă galvanizată de 0 4 mm.
Se consolidează linia piloţilor în caz de cedare.
Se completează bancheta de anrocamente.
Epiuri. întreţinerea lor constă din întreţinerea părţilor
constitutive.
Fundaţia lor este alcătuită de regulă din suluri grele
transversale epiului, sau din saltele care se întreţin după
indicaţiile date mai sus. Lăsăturile mai mari şi breşele din
fundaţii se completează cu suluri de diametrul corespunzător.
Coronamentul din suluri grele longitudinale, fiind aşezat
deasupra nivelului apelor mici, este partea cea mai expusă
degradării. înlocuirea nuielelor uscate se face, atît primăvara,
cît şi toamna, cînd se completează şi legăturile de sîrmă
plesnite sau lipsă.
Piloţii între care se menţin sulurile de coronament, pu­
trezi sau rupţi, cînd fundaţia este puternică şi cînd nu există

149
pericol de afuiere, se pot înlocui cu bile de stejar bătute
alăturat de piloţi, pe care-i înlocuiesc.
Coronamentul din blocuri de beton, dacă are blocuri
răsturnate sau răsucite care numai corespund scopului,
acestea se sparg, se completează la nivel fundaţia (cu piatră
brută, pachetaj, suluri grele, cîrnaţi), apoi se toarnă blocul
nou, care se leagă cu armătura de blocurile alăturate.
Articulaţiile de fier dintre blocuri ruginesc repede şi se
refac greu, de aceea se recomandă să se vopsească cu miniu
de plumb, pentru a prelungi durata de serviciu, în special în
prima perioadă de tasări.
Blocurile de beton cu lăsături mai mici se pot completa
la nivel cu beton.
La executarea reparaţiilor, în prima urgenţă se execută
cele de la capul printenului şi la încastrări.
Reparaţiile, indicate se încadrează la întreţinere cînd
sînt în cantităţi mici.
Saltele. întreţinerea lor se face după indicaţiile date la
pct. 82.
Gabioane. Deteriorarea lor cea mai importantă constă în
ruperea plasei de sîrmă în urma ruginirii sau prin frecarea ei
de piatră cu muchii ascuţite.
Rupturile în plasă se refac cu plasă împletită din sîrmă
de acelaşi diametru cu cea veche. Plasa nouă se petrece
peste cea veche cu cel puţin 25 cm.
Cînd plasa nouă e mai subţire decît cea din operă,
atunci porţiunea ruptă din gabion se acoperă cu două rînduri
de plasă mai subţiree legate intre ele, în stare întinsă, la
noduri, cam din 20 în 20 cm.
Se lucrează numai cu sîrmă galvanizată.
Dimensiunea pietrei brute de umplutură trebuie să fie
mai mare decît dimensiunea ochilor plasei de sîrmă.
Cînd se înlocuiesc gabioane întregi trebuie respectate
următoarele norme :
— carcasa gabionului nou se leagă de gabioanele ală­
turate.,-
— în timpul umplerii, plasa de sîrmă să nu fie tăiată
de pietrele ascuţite, căptuşind-o pe aceasta cu nuiele subţiri ,-
— locul de aşezare a unui element nou, care înlocuieşte
un gabion distrus, se curăţă în prealabil de piatra risipită.
— toate legăturile de sîrmă se far cu dublă înfăşurare.

150
85) Întreţinerea lucrărilor de combatere a eroziunilor
prin rectificări de maluri, corecţii şi regularizări
Rectificările de maluri, corecţii de coturi şi regulari­
zările de rîuri sînt grupe de lucrări, care dirijează în mod
convenabil curentul rîurilor cu ajutorul unor construcţii hi­
drotehnice, cum sînt digurile longitudinale şi transversale
cursului, închiderile de braţe, transversale de colmatare, cana-
iurile şi îmbrăcările de maluri.
Degradările la care sînt supuse construcţiile de mai sus,
sînt cauzate de acţiunea propri-zisă a curentului, de variaţia
nivelului apei care dă alternanţe de umezeală şi uscăciune
şi măreşte efectul distrugător al gheţii, apoi de uzura obişnu­
ită a mat rialelor componente.
Acţiunea curentului se modifică prin afuieri, erodări
şi uneori antrenarea unor păr ţidin construcţie.
întreţinerea acestor grupe de construcţii de tipuri variate
constă din reparaţia degradărilor mici (cantitav), refacerea
părţilor tasate, închiderea breşelor şi spargerea gheţei.
Diguri longitudinale şi transversale. întreţinerea lor se
rezumă la : înlocuirea nuielelor uscate sau rupte din îmbră­
cămintea sulurilor grole şi refacerea legăturilor de sîrmă
plesnite sau lipsă ; închiderea breşelor cu suluri grele sau
cu cîrnaţi şi blocaje ; înlocuirea piloţilor putrezi sau rupţi
prin bile de stejar s-au pari. puternici din lemn de zăvoi
bătuţi în fundaţia existentă : completarea cu beton a blocu­
rilor de beton tasate de la coronam ent; înlocuirea blocurilor
răsturnate, inclusiv completarea fundamentului elastic de
fascine.
Garduri. întreţinerea lor a fost indicată la apărările de
maluri. La gardurile duble se refac legăturile de sîrmă dintre
parii celor două garduri şi se completează umplutura
dintre ele.
în prima ordine de urgenţă a întreţinerii, sînt locurile
de încastrare în maluri şi completarea breşelor.
Canaluri de corecţie. Ele se urmăresc în procesul de
dezvoltare a secţiunii lor iniţiale în albie şi se intervine
pentru îndepărtarea unor cauze, de cele mai multe ori neîn­
semnate, care ar avea însă în viitor efecte mari. S? intervine
imediat pentru înlăturarea obstacolelor din albie (răgălii,
crengi, buşteni), care ar putea să ducă la formarea coturilor
în mal.

151
Intrîndurile din maluri se pot rectifica prin mici lucrări
provizorii cu panouri mobile, copaci, fiind interzis a executa
lucrări cu caracter definitiv, care ar opri dezvoltarea în lă­
ţime a albiei.
Pentru a evita dezvoltarea canalului într-o albie neregu­
lată, la lucrările moderne se fixează dinainte pe teren contu­
rul viitorului mal şi în locul acela se execută o lucrare de
apărare, înainte de a ajunge la malul apei.
îmbrăcări de mal şi plantaţii. Se întreţin după indicaţiile
date de punctul respectiv.
86) întreţinerea lucrărilor de combatere a inundării liniei
de către apele de revărsare a rîurilor
Diguri de pămînt insubmersibile. Digurile de pămînt
care apără calea şi instalaţiile ei de revărsări sînt construcţii
foarte vulnerabile : mici goluri, rupturi sau denivelări pot fi
fatale existenţei lor ,- pentru acest motiv trebuie întreţinute
în foarte bună stare
Se astupă toate golurile şi se completează depresiunile
cu pămînt de impermeabilitate cel puţin egală cu a digului,
avînd grije să se realizeze o înfrăţire între materialul de
completare şi corpul digului.
Imbrăcarea taluzului dinspre apă, care în mod curent
se face din cîrnaţi de nuiele aşezaţi pe taluz şi cu un gard la
bază, sau cu pereu, se întreţine după indicaţiile date pentru
construcţiile respective.
Pentru completarea plantaţiei de pe taluzuri, se vor
alege specii de arbuşti care să corespundă climei şi solului şi
la o serie de condiţii : să aibă rădăcini fasciculate, numeroase,
superficiale şi trainice.
Se atrage atenţia că în cadrul întreţinerii trebuie înde­
părtate rădăcinile moarte rămase în terasament, întrucît
ele, prin putrezire, constituie goluri periculoase care favo­
rizează infiltraţiile.
Corectări de coturi. Acestea necesită lucrări de întreţi­
nere la canalul de corecţie, digul de închidere, traversele de
colmatare şi îmbrăcările de taluzuri.
Pereuri. întreţinerea lor este tratată complet la pct. 83.
Spărgătoare de curenţi. Deşi pe reţeaua noastră s-au
înregistrat cazuri de deteriorări de terasamente şi de poduri,
provocate de apele angajate în depresiuni sau gropi de împru­

152
mut de-a lungul liniei, totuşi tipul acesta de apărare nu a*
fost utilizat.
Fiindcă spărgătoarele de curenţi acţionează transversal
curentului de care sînt atacate frontal, ele se protejează cu
pereu^ întreţinerea acestora se face după indicaţiile date-
anterior.
87) întreţinerea lucrărilor de combatere a efectelor
provocate de torente
întreţinerea lucrărilor de corectare a torentelor este o
problemă grea, din cauza terenurilor măcinate de eroziuni,
a viiturilor' foarte violente, a păşunatului abuziv, a deterio­
rărilor din partea populaţiei locale.
în general, acest gen de lucrări se proiectează, se eexe-
cută şi se întreţine de către organele silvice, totuşi construc­
ţiile apropiate de calea ferată, legate de siguranţa circu­
laţiei —• pînă la reglementarea definitivă a problemei — rămîn
în sarcina personalului feroviar. Dintre acestea, atenţia cea
mai mare se acordă barajelor de retenţie şi canalurilor de-
scurgere.
împăduriri. întreţinerea lor trebuie să fie foarte activă
în primii ani de vegetaţie. Operaţia cea mai importantă este-
prăşitul, prin care se înlătură buruienile, se sparge crusta
formată după ploi, se despotmolesc şi se îndreaptă puieţii
culcaţi de viiturile de apă, se învelesc rădăcinile puieţilor
descălcaţi din cauza variaţiilor de îngheţ şi dezgheţ.
Praşila din jurul puieţilor se face în formă de cuiburi,
gen farfurie de 0 0,80 ..1,00 cu marginile teşite şi cu pămînt
afînat, iarbă, frunze etc. deasupra, împiedicînd cu aceasta
formarea crustei şi încetinind procesul de evaporare a apei
din sol.
După ce puieţii se dezvoltă astfel încît coroanele lor se
ating, lucrările de întreţinere se reduc la operaţii culturale :
receparea (tăierea arbuştilor care prin creşterea lor rapidă ar
împiedica creşterea speciilor principale) şi tăierile de igienă
(curăţirea crengilor uscate, extragerea exemplarelor bolnave
şi uscate, extragerea parţială a speciilor de stimulare).
2. Fascinaje şi cleionaje. întreţinerea lor constă din
următoarele lu cră ri:
— redresarea gărduleţelor aplecate şi strîngerea împle­
titurii cu pari noi v e rz i;

153
— îngroparea fascinelor dezvelite de apă, pentru a putea
lăstări, înlocuirea nuielelor uscate şi prinderea cîrnaţilor cu
ţăruşi verzi
— repararea împletiturilor la cleionaje şi completarea
umpluturilor de piatră dintre garduri.
Praguri şi baraje de lemn. Lucrările de întreţinere la
praguri şi baraje de lemn s în t:
— completarea umpluturii dintre pereţii corpului prin­
cipal ;
— deblocarea deversorului blocat de aluviuni şi de ma­
teriale aduse de apă ;
— consolidarea încastrărilor cu nuiele şi blocuri la ari­
pile ameninţate a fi dezvelite;
— consolidarea legăturilor dintre bîrnele corpului pra­
gurilor ;
— repararea pavajului din bolovani între rame de lemn,
la radier ,■
— oprirea prin blocaje sau fascine grele a eroziunilor
din aval de radiere.
Praguri şi baraje de zidărie. La întreţinerea pragurilor
şi barajelor de zidărie se execută :
— reaşezarea şi completarea pietrelor dislocate la zidă­
ria uscată ;
— deblocarea deversorului blocat de aluviuni şi de ma­
teriale aduse de apă
—- consolidarea încastrărilor cu blocaje ;
— înlocuirea plasei de sîrmă distruse la zidăria uscată
aşezată în plasa de sîrmă ; consolidarea părţilor tasate ale
acestor zidării, cu un strat de beton de 8... 10 cm grosime,
turnat la coronam ent;
—- desfundarea barbacanelor ,•
— reparaţii l'a corpul barajelor zidite cu mortar : astu­
parea fisurilor şi crăpăturilor cu montarea de martori, refa­
cerea roştuirii degradate, rezidirea pietrelor dislocate din pa-
Tamentul barajului şi curăţirea vegetaţiei din rosturile zidă­
riei cu mortar ;
— repararea afuierilor la contrabaraj şi radier, pentru a
evita subminarea barajului.
Canalilri de scurgere. La întreţinerea acestora se exe­
cută :
— despotmolirea canalului de pămînt şi cpnsolidarea
malurilor concave cu ajutorul unor pietre mici de lemn

154
(bile sau pari împletiţi cu nuiele) de 0,50... 1 m înălţime şi cu
o înclinare defensivă;
— refacerea rosturilor şi curăţirea de vegetaţie a ros­
turilor la canaluri pereate zidite cu mortar.
Din lucrările menţionate mai sus, în cadrul întreţinerii se
execută operaţiile indicate, însă numai lucrări mici ca volum.
§ 5. ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE ARTĂ PENTRU
CONSOLIDAREA TERASAMENTELOR

88) întreţinerea lucrărilor de combatere a lăsăturilor,


pungilor de balast şi alunecărilor în rambleuri
Lucrări şi amenajări pentru scurgerea apelor de supra­
faţă. întreţinerea platformei, banchetelor, taluzurilor, şanţu­
rilor de scurgere, rigolelor, şanţurilor de apărare, casiurilor,
constă în menţinerea secţiunii şi pantei amenajărilor de
scurgere ; în înlăturarea obstacolelor care împiedică scurge­
rea liberă a a p e i; cosirea ierbii de pe fundul şanţurilor, re­
facerea părţilor degradate ale îm brăcăm intei; înlocuirea braz­
delor alunecate sau distruse ; repararea lăsăturilor la pereuri ;
refacerea rostuielii ,• înlocuirea pietrelor degradate şi fixarea
celor dislocate ; astuparea cu mortar sau lapte de ciment a
fisurilor şi crăpăturilor ; smulgerea ierbii din rosturile nezi­
dite etc.
întreţinerea acoperământului vegetal de protecţie. Asi­
gurarea scurgerii apei superficiale prin nivelarea suprafeţelor
din zona terasamentelor şi întreţinerea şanţurilor nu este su­
ficientă, dacă nu se iau măsuri contra infiltraţiei apei în te­
rasament.
Măsura generală, posibilă de realizat în orice condiţii şi
fără cheltuieli însemnate, o constituie acoperămîntul vege­
tal al taluzurilor, gropilor de împrumut, şanţurilor şi al în­
tregului teritoriu ce afectează terasamentele.
Pentru dezvoltarea mai intensă a rădăcinilor, fapt de
care depinde trăinicia brăzduirii, cosirea sau tunderea ierbii
trebuie făcută cel puţin de 2...3 ori pe an.
Reparaţia taluzurilor inierbate se execută chiar la înce­
putul primăverii. Lucrarea începe cu ridicarea brazdelor vechi
distruse şi fărîmiţarea pe loc a pămîntului, după care se
aplanează suprafaţa taluzului, se bate şi se acoperă cu brazde
proaspete.

155
La întreţinerea acoperămîntului format din brazde şî
carouri din gărduleţte din nuiele împletite pe pari, se înlo­
cuiesc nuielele uscate cu altele proaspete, se bat pari noi în
locul acelora care nu s-au prins, după care se reface brăz­
duirea din interiorul carourilor.
Indicaţii pentru întreîinerea plantaţiilor sînt date la în­
treţinerea lucrărilor pentru combaterea alunecărilor în de­
bleuri (pct. 90).
În treţin erea drenurilor. Drenurile sînt construcţii com­
plicate şi inaccesibile examinărilor şi observaţiilor directe pe
întreaga lor lungime, care să dea indicaţii asupra stării lor şi
măsurilor necesare pentru buna lor funcţionare, de aceea
munca de revizie şi de întreţinere a personalului fără pre­
gătire specială trebuie să fie îndrumată de inginerul princi­
pal, de şeful de secţie şi de specialiştii din cadrul Serviciu­
lui regional de întreţinere.
întreţinerea drenurilor se execută întotdeauna din aval
spre amonte, începînd cu capetele de dren (gurile de ieşire),
după care urmează puţurile de vizitare, apoi curăţirea rigo­
lelor drenurilor, după care urmează curăţirea din nou a pu­
ţurilor de vizitare şi a capetelor de dren. Se descrie mai de­
parte modul cum se întreţin părţile constitutive ale drenu­
rilor.
a) Capetele de dren cu rigolele şi şanţurile, prin care
se scurg apele ce vin din dren, se curăţă primăvara după to­
pirea zăpezii şi vara după perioadele de ploi intense ; se
îndepărtează mîlul, noroiul şi corpurile străine aduse de apă ;
se repară zidăria capului de dren, se scriu din nou inscrip­
ţiile indicatoare ; se repară îmbrăcămintea şanţului prin care
sînt conduse apele ce vin din dren ; se amenajează şi con­
solidează taluzurile de lîngă capetele de dren.
b) La puţurile de vizitare partea esenţială a întreţinerii
lor constaă în curăţirea depunerilor şi reparaţia îngrijită şi la
timp a zidăriei pereţilor şi fundului lor. Crăpăturile apărute
trebuie închise urgent cu mortar sau lapte de ciment.
Curăţirea de mii se execută cel puţin o dată pe an în
primăvară — utilizînd în acest scop o instalaţie mobilă con-
stînd din vîrtej, cablu şi găleată.
După curăţirea puţurilor, chiar şi atunci cînd nu se ob­
servă fisuri, se verifică impermeabilitatea părţii inferioare
care are rol de decantor, închizînd capetele rigolelor din puţ
şi umplîndu-1 cu apă. Fundul decantorului şi pereţii ge pot

156
considera impermeabili, dacă timp de 10...15 min. nu se cons­
tată nici o scădere a nivelului apei.
Scările de fier dislocate se fixează din nou cu mortar
■de ciment, după ce se împănează bine cu pene de fier.
Capacele puţurilor care sînt de regulă din beton se re­
pară completînd eventualele rupturi.
Pentru a mări efectul drenurilor prin ventilaţie, puţu­
rile se ţin deschise din primăvară şi pînă în toamnă. Se re­
comandă ca în locul capacelor să se amenajeze grătare de fier,
eventual fixate cu lacăte, spre a împiedica aruncarea în pu­
ţuri a pietrelor, gunoaielor.
c) La drenurile propriu-zise întreţinerea constă în cură­
ţirea rigolelor, care se execută, fie pe întreaga lungime a dre-
nului, fie numai pe anumite porţiuni dintre puţurile de vizi­
tare, unde se constată că rigolele sînt colmatate. In vederea
curăţirii în bune condiţii a rigolelor, la construcţia drenuri­
lor se întinde între fiecare două puţuri vecine, o sîrmă gal-
vanizată de 0 6 mm, avînd capetele agăţate de vîrligele
anume montate în pereţii puţurilor sau de scările de vizitare
(fig. 64).
La începerea lucrărilor de curăţire, în puţul amonte se
leagă de capătul acestei sîrme o altă sîrmă mai subţire şi mai
flexibilă sau un cablu subţire de lungime egală cu de două
ori distanţa între cele două puţuri, plus adîncimea puţurilor
şi plus încă 5 m rezervă.
Trăgînd de capătul şîr-
mei din puţul aval, se a-
duce cablul în acest puţ / V /
şi se leagă de vîrtejul in- ' ' A
stalat deasupra lui, care a
servit la curăţirea puţu­
lui. în puţul de amonte
se leagă de cablu un şo- F ţ Cf
jnoiog de răchită sau de
coaje de tei sau un burete de sîrmă. Curăţirea rigolei se face
prin plimbarea şomoiogului în lungul rigolei, din amonte
spre aval, operaţie ce se repetă de 3...4 ori. Dacă şomoiogul
merge greu prin rigolă, el se trage înapoi şi se înlocuieşte cu
altul mai mic. Prima cursă a şomoiogului nu trebuie forţată,
altfel se riscă ca în interiorul rigolei să se formeze un dop
de mîl care se înlătură foarte greu.

157
După curăţirea unui tronson, cablul sau sîrma flexibilă
se înlocuieşte cu sîrmă veche de 6 mm sau, dacă aceasta
este mîncată de rugină, cu o alta în bună stare.
După curăţirea cu şomoiogul, operaţia de curăţire se
continuă cu spălarea cu apă a rigolei. Pentru aceasta se
închide capătul rigolei din puţul aval şi, după ce se ridică
puţin nivelul apei în puţul amonte, se scoate dopul din a v a l;
apa trecînd cu viteză mărită spală rigola de eventualele re­
sturi de mii şi noroi.
Cînd rigola nu este aşa de murdară, se poate utiliza sis­
temul de curăţire cu ajutorul apei cu presiune. Capătul aval
al rigolei se închide cu dop, iar la cel din amonte se adap­
tează un tub cu cot, de acelaşi diametru cu al rigolei şi de
5...10 m înălţime. Tubul se umple pînă sus cu apă. Scoţînd
dopul din aval, apa trece prin rigolă cu viteză mult sporită,
putînd astfel antrena depozitele de mîl. La nevoie operaţia
se repetă. La utilizarea acestui sistem de curăţire trebuie avut
în vedere că nu este bine ca rigolele să stea timp mai înde­
lungat sub presiune, întrucît apa din' dren se poate infiltra
în terenul învecinat. Dacă se dispune de compresor, cură­
ţirea se poate executa cu ajutorul unui jet puternic de aer.
Cînd în drenuri nu există sîrmă permanentă, aşa cum
este cazul la noi, atunci se poate recurge la următoarele pro­
cedee :
—■La drenurile la care apa curge permanentf curăţirea se
poate executa iarna, introducînd în rigolă un bulgăre de ză­
padă cam 3/4 din diametrul ei, sau chiar mai mic. Deoarece
acesta micşorează secţiunea de scurgere, viteza apei creşte
sub el şi prin aceasta se antrenează mîlul din rigolă. Dacă
se observă cumva astuparea rigolei, trebuie aşteptat un timp
pînă cînd bulgărele de zăpadă se topeşte sub acţiunea apei
şi secţiunea de scurgere se restabileşte.
— Pentru întinderea sîrmei între două puţuri vecine, la
drenurile cu rigolă puţin colmatată şi cu un debit mai mare
de apă, se recurge la un flotor, de care se leagă un şnur
de undiţă subţire şi rezistent. Cînd flotorul ajunge în puţul
aval, de capătul amonte al şnurului se leagă sîrma care ser­
veşte la curăţat. Cînd se lansează flotorul în rigolă, se dă
drumul la şnur treptat, treptat, urmărindu-1 atent ca să nu se
agaţe de pereţii rigolei. După terminarea operaţiei de curăţire
se introduce sîrma permanentă.

158
Se reaminteşte că după curăţirea rigolei se repetă cură­
ţirea puţurilor şi a capetelor de dren.
în cazul în care după curăţirea rigolei debitul drenu­
lui nu creşte, sau cînd nu se reuşeşte să se cureţe rigola
dintre două puţuri vecine, atunci trebuie să se recurgă la
desfacerea drenului pentru a constata cauza : fie că rigola
este spartă şi pierde apă, fie că umplutura drenului este col-
matată sau că există un doj de murdărie în rigolă. Dacă nu
există nici un indiciu asupra locului unde trebuie deschis dre­
nul, aceasa se face la mijlocul distanţei dintre puţurile vecine.
Starea materialului de umplutură dă indicaţie sigură asupra
cau zei: dacă interspaţiile dintre pietre sînt umplute cu parti­
cule de argilă, drenul este colmatat şi nu poate funcţiona ;
dacă umplutura nu este colmatată, atunci cauza este ava­
rierea rigolei. în asemenea cazuri, reparaţiile se execută pe
bază de proiect în cadrul reparaţiilor capitale de primă
urgenţă.
Cînd drenul se deschide numai pentru desfundarea rigo­
lei, atunci umplutura se desface pînă la radier pe c lungime
de 1...3 m în funcţie de adîncimea drenului. Rigola se de­
gajează la capete cu răzuitoare avînd coada cît mai lungă,
după care se continuă cu un fier de 8...10 mm 0 După ce se
pătrunde pînă la puţurile de vizitare, operaţia continuă cu
sîrma flexibilă şi cu şomoiog. După curăţirea completă se
aşază umplutura la loc. Pentru a evita lăsături în umplutură,
se recomandă ca la aşezarea ei să fie bătută cu maiul.
d) Galeriile sau drenurile cu rigole de dimensiuni care
permit vizitarea lor, se curăţă de nămol direct cu lopata, ră~
zuitoarea etc.
Atunci cînd prin galerie se scurg cantităţi suficiente de
apă, operaţia de curăţire poate fi mult uşurată cu ajutorul
unor stăvilare provizorii; după ce se dă drumul apei acumu­
lată în spatele stăvilarelor, aceasta poate antrena depozitele
de nămol din galerii.
Piesele de lemn putrezite sau rupte se înlocuiesc. Gradul
de putrezire se stabileşte cu ajutorul unei scoabe ascuţite sau
cu burghiu.
Este bine să se păstreze pentru fiecare galerie 5... 10 ca­
dre de lemn de dimensiuni corespunzătoare tipul galeriei.
Dacă se observă că pămîntul din spatele sprijinirilor este
antrenat, în special pe porţiunea galeriei de sub cale, inter­
spaţiile dintre sprijiniri se astupă cu cîlţi.

159
Cînd se constată că s-au format lateral goluri mici, atunci
se îndepărtează cu băgare de seamă unul sau doi popi din
dreptul acestor goluri, armînd în prealabil provizoriu traver­
sele superioare şi inferioare ale acestor cadre. în dreptul spri­
jinirii desfăcute se aşază un panou de scînduri şi la adăpostul
lui se umple golul cu pămînt local, compactat.
în cazul cînd se descoperă goluri mari deasupra plafo­
nului galeriei, se consolidează sprijinirile, pentru a a preveni
surparea plafonului; cînd există posibilitatea de a se dezveli
de sus galeria, golurile se umplu cu pămînt bătut.
Pentru a mări efectul de ventilare al galeriilor şi pentru
a prelungi durata lemnăriei de susţinere, în timpul verii go­
lurile de acces s elasă deschise, adaptînd la ele grătare.
Întreţinerea contrabanchetelor. Constă în asigurarea scur­
gerii apei de pe platforma lor, ca să nu se producă infiltraţii,
care pot da loc la alunecări sau la înmuierea pămîntului din
care este construită contrabancheta şi chiar la înmuierea tere­
nului de bază.
Acest lucru se realizează prin menţinerea pantei transver­
sale a platformei contrabanchetei — de la rambleu spre cîmp
— de 2...4%. Se acordă atenţie doliilor formate la racordarea
taluzului rambleului cu platforma contrabanchetei; orice de­
presiune sau crăpătură se astupă imediat.
Întreţinerea chiuraselor. Infiltraţiile în rambleu sau semi-
rambleu, al cărui taluz este protejat de chiurasă, pot avea
ca efect mici alunecări în interiorul masei terasamentului, a-
lunecări care pot da naştere la burduşiri în chiurase. Prin
lucrările de întreţinere se urmăreşte în primul rînd asigurarea
scurgerii apei ce acde direct şi ce vine de pe versant spre plat­
formă. Aceasta se realizează prin curăţirea şi întreţinerea stă­
rii şanţului, mici plombări ale crăpăturilor din stîncă şi cap­
tări de izvoare de pe taluzul versantului, curăţirea barbaca-
nelor şi drenurilor la zidul de sprijin de la baza chiurasei.
Se înlocuiesc pietrele degradate în zidăria chiurasei şi se
refac burduşirile mici .Aceste operaţii se execută cu multă
grijă spre a nu se provoca năruiri la bidăria chiurasei. înlo­
cuirea pietrelor degradate şi refacerea porţiunilor burduşite
se face cu împănarea îngrijită a pietrelor.
La chiurasele rostuite, rostuiala degradată se reface cu
mortar de ciment.
Zidurile de sprijin de la baza chiuraselor se întreţine
prin lucrările indicate la acest gen de construcţii.

160
În treţin erea zidu rilor d e sprijin. Zidurile de sprijin pot
fi menţinute în serviciu zeci de ani fără deteriorări şi reparaţii.
Totuşi pentru a descoperi şi înlătura la timp defectele
datorite omisiunilor la proiectare, greşelile de execuţie şi
aciţunii lente de degradare din partea agenţilor atmosferici,
zidurile de sprijin trebuie verificate periodic, dacă au apărut
crăpături, dacă sînt defecte în elevaţie, dacă drenul din spa­
tele zidului şi barbacanele funcţionează în condiţii satisfăcă­
toare şi dacă zidăria prezintă deformaţii, care se pot observa
în special la rosturile ce separă tronsoanele.
întreţinerea acestor construcţii constă din :
— îngrijirea elevaţiei prin reparaţia rosturilor şi feţii vă­
zute din beton şi prin repararea şi refacerea betonului de pro­
tecţie a armăturii.
— Curăţirea drenului din spatele şi a barbacanelor din
corpul zidului, precum şi curăţirea şi repararea rigolei din
faţa zidului şi a amenajărilor de scurgere din dreptul bar­
bacanelor.
a) Astuparea fisurilor şi crăpăturilor. Crăpăturile super­
ficiale care nu se măresc, se curăţă şi se închid, fie cu lapte
de ciment cînt sînt mici, fie cu mortar de ciment cu dozajul
de 1 : 1 pînă la 1 : 2. O închidere bună a crăpăturilor adînci
se realizează prin injectări cu lapte de ciment sub presiune.
Pătrunzînd în crăpăturile, porii şi cavernele zidăriei, laptele
de ciment le umple şi prin aceasta face ca zidăria să devină
monolită şi rezistentă şi să fie ferită de infiltraţii.
Injectarea se face prin găuri de 0,20...0,30 m adîncime,
burate în zidărie, distanţe între ele cu 1,0...1,5 m în care
se introduc ţevi metalice de 2...3 cm 0 împănate bine cu
mortar în zidărie şi legate cu furtunuri de admisie a laptelui
de ciment sub presiune. în prealabil, zidăria se spală, mer-
gînd treptat cu spălatul de sus în jos. După spălare, crăpătu­
rile se închid cu mortar de ciment, lăsînd din loc în loc por­
ţiuni neînchise cu mortar, ci astupate cu material poros (cîlţi,
pînză de sac) pentru apermite ieşirea afară a aerului. Lap­
tele de ciment se prepară în proporţie de 1 : 2 pînă la 1 : 1
(ciment plus apă). Injectarea începe cu un amestec mai lichid,
majorînd treptat cantitatea de ciment. Este interzisă adăugirea
d* nisip în amestecul de ciment cu apă, întrucît nisipul ar
putea să împiedice pătrunderea amestecului în crăpăturile
mici. Laptele de ciment preparat, înainte de a fi introdus în
cilindrul de presiune al maşinii de injectat, amestecă bine
11 — îndr. rev. şi întreţ. lucrărilor artă 161
şi se trece prin ciur fin Injectarea se începe la o presiune
mică de 0,5...1 atmosfere şi se măreşte treptat pînă la 4...5
atmosfere. Umplerea crăpăturilor se execută de jos în sus.
Atunei cînd crăpăturile continuă să se mărească, zidul de spri­
jin are nevoie de o examinare minuţioasă, pentru determina­
rea cauzelor şi stabilirea măsurilor de remediere.
b) întreţinerea elevaţiei constă în reparaţia micilor dete­
riorări provocate de dezagregarea pietrelor izolate şi a morta­
rului de rosturi, de cojirea betonului de elevaţie sau căderea
stratului de beton care protejează armătura, defectuos turnat.
Dezagregarea pietrei din parament se produce mai des
în partea de jos a zidului, lîngă suprafaţa pămîntului mai des
în partea de jos a zidului, lîngă suprafaţa pămîntului şi lîngă
rigolele de scurgere. înlocuirea pietrelor se începe cu curăţi­
rea, spălarea şi sţropirea cu lapte de ciment a golului ocupat
de piatra ce se înlocuieşte, apoi se aruncă în interior mortarul
de ciment în care se fixează piatra nouă ; pînă la întărirea
mortarului piatra se fixează cu pene de lemn sau fier bătute
în rosturi.
Repararea mortarului dezagregat la rosturi se face cu
mortar de ciment cu dozajul de 1 : La zidăria da piatră
brută mortarul vechi, crăpat, măcinat sau desprins Sa înde­
părtează cu o scoabă, după care se spală suprafaţa de reparat,
iar piatra adiacentă rostul se udă bine, altfel ea absoarbe
apa din mortar şi acesta nu se mai prinde de zidărie. Peste
mortar se trece apoi cu un fier rotund pentru sclivisirea şi
trasarea rostului aparent. Lazidăria aparentă, mortarul vechi
se curăţă cu o daltă,avînd grija de a nu ştirbi muchiile
zidăriei,- rostul se spală îritîi cu apă, apoi cu lapte de ciment
turnat cu ajutorul unei pălnii, după care se umple cu mortar
nou aruncat din mistrie,- rostuirea se face cu un fier de
formă specială, care îndeasă mortarul şi formează roitul de
adîncime necesară, (adîn-
cimea rosturilor la zidăria
aparentă s t face de 3...S
cm). Fierul de rostuit se
udă mereu cu apă, ca ro­
y = sturile să fie netede
t r a r - (fig. 65).
Cavernele şi deterioră­
rile mici la zidurile de
65 beton şi beton armat se
repară, începînd cu cu­
162
răţirea cu fierul a rosturilor de beton deteriorat şi cu frecarea
cu perii de oţel; scopul acestei operaţii este de a completa
ciirăţirea betonului şi a da suprafeţii lui asperitatea necesară
prinderii mortarului. Suprafaţa betonului astfel preparată se
splaă cu a p ă r apoi se stropeşte cu lape de ciment. Primul strat
de mortar, preparat cu dozajul de 1 : 1, se aruncă pe suprafaţa
betonului într-un strat de 5...7 mm grosime şi se lasă puţin
pînă începe să se întărească, fără a-1 netezi, după care se
completează pînă la grosimea necesară prin aruncări puter­
nice din mistrie şi se drişcuieşte la suprafaţă. Cînd completa­
rea cavernelor se face în cîteva straturi succesive de mortar,
fiecare strat nou se aruncă abia atunci, cînd cel precedent s-a
întărit puţin ca să fie capabil să susţină grundul nou aruncat.
Ca materialul nou completat să nu dea crăpături nedorită
contracţiei, este necesar ca în timpul prizei să fie menţinut
într-un mediu umed, acoperit cu saci umezi şi stropită cu
apă suprafaţa reparată.
La prepararea mortarului de ciment, nisipul şi apa
se dozează la volum, iar cimentul la greutate,- apa.se ia circa
15...20% din volumul amestecului de nisip şi ciment.
Tabela de materiale necesare la m3 de m ortar de
diferite dozaje

Unitatea Dozajul
Materiale de măsură 1:1 1: 2 1 :3 1 :4

Ciment kg 1 080 730 500 380


m3 0,75 0,50 0,34 0.26
Nisip m3 0,77 1,04 1,06 1,06
Apă 1 300 240 190 170
c) Drenul din spatele zidului de sprijin măreşte stabili­
tatea acestuia (prin deplasarea în afară a punctului de apli­
caţie al împingerii pămîntului) şi scurge apa din masivul de
pămînt pe care-1 susţine. Infiltraţia apei în zidărie îi poate
cauza deteriorării serioase : dezagregarea mortarului sau be­
tonului, distrugerea zidăriei de pe urma îngheţului etc.
Apariţia petelor în elevaţie, care dă indicaţie de pre­
zenţa infiltraţiei în corpul zidului de sprijin, trebuie urmată
imediat de verificarea funcţionării drenului: curăţenia rigolei,
gradul de colmatare a zidăriei de umplutură şi a stratului fil­
trant, starea betonului, rigolei etc.

163
întreţinerea instalaţiilor de scurgere a apei constă deci
în menţinerea în stare de funcţionare a drenului din spate,
urăţirea barbacanelor şi reparaţii la tuburile de evacuare, re
,>araţie şi curăţire a rigolei din faţa zidului.
Zidurile de sprijin executate din zidărie uscată nu au
nevoie de lucrări de întreţinere, în afară de refacerea micilor
burduşiri ale zidăriei şi, eventual, în asigurarea scurgerii apei
ce vine printre rosturile zidăriei.
89) întreţinerea lucrărilor de asanare a terenului de bază
La şanţurile de scurgere, lucrările de întreţinere constau
în menţinerea profilului lor şi înlăturarea obstacolelor, pentru
a avea asigurată o scurgere nestînjenită a apei.
La gropile de împrumut se aranjează pantele transversale
spre chiunetă, care se întreţine cu un şant de scurgere. Dacă
şanţul sau chiuneta au praguri de rupere a pantei, se execută
reparaţiile mici necesare, pentru a opri orice început de de­
gradare.
La berme, se menţinea panta transversală de 2%.
La contrabanchete, se menţine panta transversală pentru
scurgerea apei, se umple depresiunile de pe platformă şi ta­
luzul lor, se asigură scurgerea totală a apei ce vine de pe
taluzul rambleului pe care-1 consolidează contrabancheta, se
refac micile deteriorări ale stratului vegetal de protecţie.
Daca asanarea terenului de bază este făcută prin drenuri,
întreţinerea lor se face după îndrumările date pentru genul
acesta de construcţii.
90) întreţinerea lucrărilor de combatere a alunecărilor
în debleuri
La revizia tehnică (pct. 40) s-a arătat că lucrările de artă
care se execută pentru consolidarea terasamentelor în debleuri
s în t: şanţuri de scurgere, şanţuri de creastă şi casiuri, drenuri
de suprafaţă sau de adîncime cu sau fără puţuri de vizitare,
drenuri-ecran, ziduri de sprijin şi, eventual, contraforturi din
pămînt ars.
întreţinerea acestor construcţii a fost tratată în capitolele
precedente, aici făcîndu-se numai o recapitulare în linii. mari.
Pe lîngă lucrările de întreţinere a şanţurilor, programate
după anotimpuri, operaţia de curăţire se mai repetă deseori

164
după furtuni şi vînturi puternice, cînd în şanţuri se adună
crengi şi frunze uscate care împiedică scurgerea apei. M ate­
rialele acestea antrenate de vînt, se scot din şanţuri şi se de­
pozitează pe locurile de unde nu ar mai putea fi aduse din
nou de vînt, iar uscăturile se ard, altfel se pot aprinde de la
scinteile locomotivelor.
Şanţurile de creastă (de apărare), fiind situate departe de
linie şi pe locuri mai puţin accesibile, se neglijează, atît la
revizie, cît şi la întreţinere. Ele însă au un rol foarte impor­
tant în menţinerea echilibrului unor mase de pămînt în alu­
necare şi de aceea întreţinerii lor trebuie acordată o atenţie
specială. în cazuri de întreţinere nesatisfăcătoare a şanţurilor
de creastă, apa care stagnează în ele pătrunde în pămîntul din
zona taluzului, îl îmbibă şi provoacă alunecarea lui, cu conse­
cinţe grele pentru terasament (fig. 66). Pentru acest motiv
şanţurile de creastă trebuie curăţate cu îngrijire, stagnarea
apei sau încetinirea scurgerii ei nefiind permise.
O dată cu curăţirea şanţurilor de creastă se execută şi
micile reparaţii ale îmbrăcămintei lor,- se reface brăzduirea
deteriorată a taluzurilor, se coseşte iarba de pe taluzuri şi
se taie cu rădăcină iarba crescută pe fund; la şanţurile pe-
reate se face rostuirea degradată, se umple cu mortar sau
lapte de ciment crăpăturile, se completează zidăria pereului
care are pietre degradate sau lipsă.
La fel se repară cu atenţie crăpăturile în casiuri şi se fac
micile reparaţii la zidărie.

întreţinerea drenurilor de suprafaţă sau de adîncime, cu


sau fără puţuri de vizitare, se rezultă la: curăţirea capetelsr
de dren şi a şanţurilor şi rigolelor prin care se scurge apa
ce vine din dren; curăţirea puţurilor de vizitare, reparaţia zi-

165
dărieî pereţilor şi fundului lor, în special pe partea inferioară
care serveşte de decantor, menţinerea în stare bună a scărilor
de scoborîre şi a capacelor,- curăţirea rigolelor de la baza dre­
nurilor, desfundarea lor şi refacerea porţiunilor mici crăpate
pe unde se produc infiltraţii,- curăţirea unor porţiuni mici ale
umpluturii colmatate,- curăţirea, repararea şi completarea pie­
selor de susţinere la galerii, precum şi asigurarea unei venti­
laţii bune,- menţinerea pantelor şi îmbrăcămintei de protecţie
a suprafâţii solului deasupra-drenurilor, urmărind permanent,
dar în special după ploi, ca să nu se producă infiltraţii în
dren a apelor murdare de suprafaţă.
Drenurile ecran se întreţin la fel ca şi drenurile obişnuite.
Construcţii cu rezultate bune în combaterea alunecărilor
la debleuri sînt zidurile de Sprijin combinate cu drenurile. în­
treţinerea lor se face conform indicaţiilor date la pct. 88,
pentru drenuri şi ziduri de sprijin.
S-a menţionat în repetate rînduri despre importanţa plan­
taţiilor în acţiunea de consolidare a taluzurilor. Întreţinerea
plantaţiiloi necesită cunoştinţa speciale; ea executîndu-se după
aceleaşi norme şi reguli ca şi perdelele de protecţie contra
înzăpezirilor. O îngrijire deosebită cer puieţii în primii doi ani.
în cazul plantaţiilor de pe taluzuri în alunecare, la între­
ţinerea puieţilor trebuie respectate anumite reguli speciale.
Este interzisă arătura completă terenului între rînduri. Pă­
mîntul se afinează în jurul fiecărui pom pe o suprafaţă de
50...80 cm diametru. între rînduri, care se situează la 2...3 m,
se lasă o fîşie de pămînt cu iarba neatinsă, care are ca scop
să apere de spălare suprafaţa terenului şi antrenarea pămîntu­
lui în timpul ploilor torenţiale şi în perioada topirii zăpezii,
în primii 3...4 ani, plivitul şi afînatul terenului în jurul puie­
ţilor se face de 5...6 ori pe an; puieţii uscaţi se înlocuiesc cu
alţii noi de aceeaşi specie.
91) întreţinerea lucrărilor de combatere a umflăturilor
La revizia tehnică (pct. 41) s-a arătat că umflăturile se
manifestă în special în debleuri şi pentru combaterea lor se
execută drenuri de mică adîncime sub şanţurile de scurgere
sau alături de ele, cu sau fără înlocuirea materialului din
platformă printr-un material drenat.
Cînd se execută lucrări de racordare a cocoaşelor pe tera-
sămentele de acces Ia poduri, calea pe pod se ridică pe toată

166
înălţimea cocoaşei, panta de racordare executîndu-se în afara
podului.
92) întreţinerea lucrărilor de combatere a surpărilor
şi prăbuşirilor
La căile ferate care străbat regiunile cu fenomene carstice
sau cu Vechi exploatări miniere abandonate; lucrările de între­
ţin e re a terasamentelor şi terenillui din vecinătatea căii ferate
Se eiecută eu multă atenţie şi îngrijire; lipsa de atenţie din
partea personalului de revizie şi întreţinere poate duce la
evenimente cu consecinţe catastrofale. Lucrările speciale de
combatere constau dintr-o îmbrăcăminte elastică a şanţurilor
care să excludă oirce infiltraţie a apei.
Tipurile de ’hidroizolare a şanţurilor au fost arătate la
revizia tehnică (pct. 42).
întreţinerea hidroizolării fundului şi pereţilor şanţurilor se
execută permanent, fără amînări şi constă în astuparea crăpă­
turilor apărute, fie .cu, lapte sau mortar de ciment, fie cu paste
bituminoase sau amestecuri de nisip cu reziduuri de petrol,
după tipul îmbrăcămintei.
O menţiune speciaţă pentru întreţinerea hidroizolărilor,
secţia de întreţinere este obligată sa cunoască reţeta exactă
cu materialele şi modul de preparare a hidroizolărilor utili­
zate la fiecare lucrare din raza secţiei sale.
Cînd zona periclitată este consolidată cu drenuri de adîn­
cime, prin care se captează şi se scurg apele subterane, între­
ţinerea lor se face după indicaţiile date la pct. 22 cu o grije
în plus .ca funcţionarea drenurilor să fie sub observaţie
continuă.
93) întreţinerea lucrărilor de combatere a căderilor
de stînci şi de grohotişuri
La revizia tehnică (pct. 43) sînt arătate construcţiile ce se
execută pentru apărarea liniei contra căderilor de stînci şi de
grohotişuri :
— plombări cu beton ;
— împăduriri de versante şi lucrări anexe ;
— contrabanchete cu ziduri de mică înălţime la margine;
— baraje de reţinere la baza versantelor ;
— baraje de reţinere sau de dirijare la o înălţime conve­
nabilă pe versant, combinate cu contrabanchete ;

167
— tuneluri şi polate.
Indicaţiile detaliate în ce priveşte întreţinerea construc­
ţiilor de scurgere a apelor de suprafaţă, a plantaţiilor, a zi­
durilor de sprijin, — descrise anterior — sînt valabile şi în
cazul lucrărilor ce servesc pentru combaterea căderilor de
stînci.
în cele ce urmează se dau îndrumări speciale de întreţi­
nere pentru menţinerea eficienţei acestor construcţii.
Contrabanchetele se curăţă sistematic de pietrele îngrămă­
dite, care împiedică scurgerea normală a apei şi înrăutăţesc
condiţiile de reţinere a pietrelor ce cad de pe versante.
în spatele barajelor de reţinere se menţine permanent un
spaţiu suficient de larg, astfel ca să fie capabil în orice mo-
iţient să intercepteze pietrele în cădere. Pentru aceasta spaţiul
din spatele barajului trebuie să fie curăţat'periodic, păstrîn-
du-se permanent din înălţimea barajului o rezervă de cel pu­
ţin 1,0...1,5 m.
Spaţiul deasupra tunelului şi polatelor, construite special
pentru apărarea căii ferate, se curăţă de pietrele, blocurilor şi
grohotişurile care ar putea împiedica căderea liberă a mate­
rialului şi prin aceasta să producă îngrămădiri masive de ma­
teriale deasupra acestor construcţii.
Toate deteriorările la construcţiile de apărare, provocate
de blocurile în cădere, se repară fără întîrziere. Neluarea de
măsuri la timp duce la distrugerea totală a construcţiilor.
Zidăria de piatră sau de beton a barajelor se întreţine în
bună stare prin refacerea rostuielii deteriorate, înlocuirea pie­
trelor dezagregate şi zidirea celor dislocate, precum şi prin
astuparea crăpăturilor cu mortar de ciment.
Se asigură scurgerea apei din spatele barajelor de reţinere.

168
anexa

PLANIFICAREA ŞI URMĂRIREA LUCRĂRILOR DE ÎNTREŢINERE


CURENTA LA PODURI, TUNELURI ŞI APĂRĂRI ŞI CONSOLIDĂRI
TE TERASAMENTE

Pe linia de planificare, difuzarea şi urmărirea presta­


ţiilor la întreţinerea lucrărilor de artă se va face pe baza obi­
ectelor convenţionale (1 obiect de artă convenţional=0,0181
km convenţionali=4,17 oameni zile), care vor corespunde la
un număr de oameni zile programaţi contabilizaţi efectiv la
întreţinerea lucrărilor de artă.
In ceea ce priveşte programarea şi urmărirea reală a
lucrărilor de întreţinere curentă la poduri, tuneluri şi restul
lucrărilor de artă (drenuri, pereuri, diguri, baraje, ziduri de
sprijin, curăţiri de stînci, curăţiri de albii, completări la an­
rocamente), de la Serviciul L regional, la Secţia L şi district,
precum şi invers, se va face numai pe bază de date reale, in­
dividualizate pe lucrări şi stabilite în urma unui recensămînt
şi care să poată fi verificate în orice moment.
Mai jos, se dă o tabelă de echivalare a prestaţiilor în
bucăţi de artă convenţională şi în km convenţionali, precum
şi numărul de oameni zile pe unitatea de prestaţie, transfor­
mată în obiecte convenţionale.
1

N um ărul K ilem etri


U nitatea de obiecte cenven- N um ărul
D enum irea prestaţiei de m ăsură de a rtă ţionali co- de oam eni
conven- respun zile
ţienale zători
0 1 2 3 4 5

1 Drenuri m2 0,5 0,01 2,10


2 Pereuri zidite m2 0,3 0006 1,26

169
(co n tin u a re )
N um ărul K ilom etri
£
o U nitatea de obiecte conven­ N um ărul
Den urnirea prestaţiei de m ăsură de artă ţionali co- de oameni
conven­ respun zile
£ ţionale zători
0 1 __2___ 3 4_ 5

Pereuri uscate in2 0,2 0,004 0,84


Diguri, baraje, ziduri de
A
sprijin m3 0,5 0,01 2,10
5 Curăţiri de stînci km 75 1,50 315,00
6 Infrastructuri de zidărie buc. ob. 1 0,018 4,17
7 Infrastructuri de lemn 2,8 0,056 11,76
8 Podeţe tubulare m 0,5 0.01 2,10
9 Suprastructuri de lemn (urşi) m de urs 0,6 0,012 2,52
10 Platelaj de lemn m2 0,1 0,002 0,42
TI Platelaj metalic m2 0,1 0,002 0,42
12 Suprastructuri de zidărie
(bolţi, plăci) m2 0,2 0,004 0,84
13 Revizuire de poduri metalice t 0,3 0,006 1,26
14 Revizuire anuală de tabliere
din fier pudlat t 0,1 0,002 0,42
15 Revopsire poduri metalice m2 0,06 0,0012 0,252
16 Revizuirea tunelurilor km 23,00 0,46 96,60
17 Curăţirea albiilor m3 0,1 0,002 0,42
18 Completări de anrocamente m3 0,1 0,002 0,42
19 Lucrări diverse ce se exe­
cută pe bază de deviz O. Z. 0,3 0,006 1,26

Se precizează că lungimea podeţelor tubulare se măsoară


transversal pe cale şi prin bucată obiect la infrastructuri (fie
de zidărie, fie de lemn) se înţelege o parte componentă din
acea infrastructură (de exemplu un podeţ cu aripi şi radier
are şapte bucăţi obiecte, rezulţate astfel : două pentru culeele
propriu-zise, patru aripi şi una pentru radier).
TABLA DE MATERII
Pag.
P re fa ţa ........................................................................................................... 3

PARTEA 1NT ! I

REVIZIA TEHNICĂ A LUCRĂRILOR DE ARTĂ

Capitolul I
Revizia tehnică a podurilor

A. Poduri provizorii .......................................................................... 6


§ 1. Infrastructura .......................................................................... 6
1) Infrastructura din s t i v e ..........................................................7
2) Infrastructura din capre ..................................................... 7
3) Infrastructura din piloţi b ă t u ţ i ........................................... 8
4) Infrastructura din c ă s o a i e ....................................................10
§ 2. Suprastructura ......................................................................... 10
5) Elemente comune la toate suprastructurile . .. . 1 1
6) Suprastructura din grinzi del e m n ....................................11
7) Suprastructura din pachete de şine cu traverse rezemate . 13
8) Suprastructura din pachete de şine cu traverse atîrnate . 12
9) Suprastructura din grinzim e t a l i c e .................................. 13
10) Suprastructura din tabliere metalice demontabile . . 13
B. Poduri semidefinitive cU caracter provizoriu . .. . 1 4
11) Indicaţii g e n e r a l e .................................................................. 14
C. Poduri semidefinitive ................................................................. 14
§ 3. Infrastructura .......................................................................... 15
12) Indicaţii g e n e r a l e .................................................................. 15
§ 4. Suprastructura .................................................................. 16
13) Indicaţii g e n e r a l e .................................................................. 16
D. Poduri definitive .......................................................................... 16
§ 5. Poduri definitive cu tabliere m e t a l i c e ................................ 16
14) I n f r a s t r u c t u r a .......................................................................... 17
15) S u p r a s t r u c t u r a .......................................................................... 17

171
Pag.

§ 6. Poduri definitive din z i d ă r i e ................................................. 20


16) Indicaţii g e n e r a l e ..................................................................20
§ 7. Podeţe t u b u l a r e .......................................................................... 21
17) Indicaţii g e n e r a l e .................................................................. 21

C a p ito lu l II

Revizia tehnică a tunelurilor


18) Cauzele d e g r a d ă r i l o r ..................................................................23
19) Efectuarea reviziilor .................................................................. 24
20) Modul de examinare .................................................................. 29

C a p ito lu l III

Revizia tehnică a terasamentelor şi a lucrărilor de artă


pentru apărarea şi consolidarea lor
A. Periclitarea terasamentelor .............................................34
§ 1. Acţiunea apelor de s u p r a f a ţ ă ......................................... 34
21) A f u i e r e a .................................................................................. 35
22) E r o z i u n e # .................................................................................. 35
23) Inundarea liniei de către apele de revărsare . . .3 7
24) Efectele provocate de torente şi de ape din ploi . . 38
§ 2. Acţiunea apelor s u b t e r a n e .............................................39
25) Deformaţii în corpul rambleurilor ..................................40
26) Deformaţii din cauza terenului de bază nestabil sub ram ­
bleuri ...........................................................................44
27) Alunecări în d e b l e u r i .........................................................46
28) Umflături în p l a t f o r m ă ........................................................ 47
29) Surpări şi p r ă b u ş i r i ................................................................ 49
30) Căderi de stînci şi de grohotişuri, avalanşe . . .5 0
B. Lucrări de artă pentru apărarea şi consolidarea terasamente­
lor ...........................................................................51
§3. Lucrări de artă pentru apărări de terasamente . . .5 1
31) j-.ucrări pentru combaterea a f u i e r i l o r ...............................52
32) Lucrări pentru combaterea eroziunilor prin îmbrăcări de
maluri ...........................................................................55
33) Lucrări pentru combaterea eroziunilor prin apărări de
maluri ...........................................................................58
34) Lucrări pentru combaterea eroziunilor prin rectificări de
maluri, corectări de coturi şi regularizări . . . .6 3
35) Lucrări contra inundăHi liniei de către apele de revărsare 66
J 6) Lucrări de combatere a efectelor provocate detorente . 68
37) Lucrări peatru scurgerea apelor din ploitorenţiale sau de
lungă d u r a t ă ......................................... ........ . . .7 1
§ 4. Lucrări de artă pentru consolidarea terasamentelor . . 71
31) Lucrări pentru prevenirea şi combaterea lăsăturilor, pun­
gilor de balast şi alunecărilor în ram bleuri . .7 2
39) Lucrări de artă executate în cazul terenuluide bază nestabil 85

172
Pag.

40) Lucrări de artă pentru combaterea alunecărilor în debleuri 86


41) Lucrări contra umflăturilor . . • • .8 7
42) Lucrări pentru combaterea surpărilor şi prăbuşirilor . 88
43) Lucrări contra căderilor de stînci şi de grohotişuri . • 89

PARTEA A DOUA

ÎNTREŢINEREA LUCRĂRILOR DE ARTĂ

C a p ito lu l I

întreţinerea pădurilor

A. Poduri provizorii ........................................................................... 93


§ 1. Infrastructura ........................................................................... 93
44) Infrastructura din s t i v e ......................................................... 93
45) Infrastructura din capre ..................................................94
46) Infrastructura din piloţi b ă t u ţ i ..........................................95
47) Infrastructura din c ă s o a i e ...................................................100
§ 2. Suprastructura ........................................................................... 101
48) Verificări şi dispoziţii c o m u n e ......................................... 101
49) Suprastructura din grinzi de l e m n ................................... 103
50) Suprastructura din pachete de şine cu traverse rezemate . 103
51) Suprastructura din pachete de şi-ne cu traverse atîrnate . 104
52) Suprastructura din grinzi metalice (laminate sau nituite) . 104
53) Suprastructura din tabliere metalice demontabile . . 105
B. Poduri semidefinitive cu caracter provizoriu . . . . 107
54) Indicaţii g e n e r a l e ..................................................................107
G. Poduri semidefinitive .................................................................. 107
§ 3. Infrastructura ........................................................................... 107
55) Indicaţii g e n e r a l e .................................................................. 107
§ 4. Suprastructura ........................................................................... HO
56) Indicaţii g e n e r a l e ..................................................................110
D. Poduri definitive .......................................................................... HO
§ 5. Poduri definitive cu tabliere m e t a l i c e ...................................110
57) I n f r a s t r u c t u r a .......................................................................... 110
58) S u p r a s t r u c t u r a .......................................................................... HO
§ 6. Poduri definitive de z i d ă r i e ...................................................115
59) Indicaţii g e n e r a l e ..................................................................115
§ 7. Podeţe t u b u l a r e .......................................................................... 117
60) Indicaţii g e n e r a l e ..................................................................117

C a p ito lu l II

întreţinerea tunelurilor

§ 1. în interiorul t u n e l u l u i ..................................................................119
61) Şanţuri .................................................................................. 119
62) Barbacane şi r i g o l e ..................................................................120

173
Pag.

63) I n f i l t r a ţ i i ...................................................................................120
64) Nişe şi barbacane . . . ..........................................121
65) Zidărie ...............................................................................121
66) Aerisire şi iluminare ......................................... ........ . 122
§ 2. In exteriorul tunelului . ................................. 122
67) Indicaţii g e n e r a l e ................................. ........ 122

C a p ito lu l III

Întreţinerea terasamentelor şi a lucrărilor de artă


pentru apărarea şi consolidarea lor

A. În treţinerea t e r a s a m e n t e l o r ................................................124
§ 1. Indicaţii cu caracter g e n e r a l .............................................124
68) Aplanarea şi menţinerea în stare de curăţenie a primei
de b a l a s t .................................................................................. 125
69) Aplanarea şi curăţirea b a n c h e t e l o r .................................125
70) întreţinerea taluzurilor la ram bleuri şi debleuri . . 125
71) Curăţirea şanţurilor de s c u r g e r e ................................. 127
§2, întreţinerea terasamentelor periclitate de apele de suprafaţă 128
72) întreţinerea terasamentelor periclitate de afuiere . . 128
73) întreţinerea terasamentelor periclitate de eroziuni . 131
74) 1întreţinerea terasamentelor periclitate de apele de revărsare 132
75) întreţinerea terasamentelor periclitate de ape din ploi . 133
§ 3. întreţinerea terasamentelor periclitate de ape subterane . 134
76) Rambleuri periclitate de lăsături, pungi de balast şi alu­
necări .........................................................................................134
77) Rambleuri cu deformaţii din cauza terenului de bază . 137
78) Debleuri periclitate de a l u n e c ă r i ......................................... 138
79) Terasamente cu umflături în platformă . . . .140
80) Terasamente cu surpări şi prăbuşiri în platformă . . 140
81) Terasamente periclitate de căderi de stînci şi de grohotişuri 141
B. întreţinerea lucrărilor de artă pentru apărarea şi consolidarea
t e r a s a m e n t e l o r ......................................... .........................................143
§4. întreţinerea lucrărilor de artă pentru apărări de terasamente 143
82) întreţinerea lucrărilor de combatere a afuierilor . . . 143
83) întreţinerea lucrărilor de combatere a eroziunilor prin îm-
brăcări de taluzuri şi de m a l u r i ......................................... 146
84) întreţinerea lucrărilor de combatere a eroziunilor prin a-
părări de m a l u r i ..................................................................148
85) întreţinerea lucrărilor de combatere a eroziunilor prin recti­
ficări de njaluri, corecţii şi regularizări . . . . 151
86) întreţinerea lucrărilor de combatere a inundării liniei de
către apele de revărsare ale r î u r i l o r ................................. 152
87) întreţinerea lucrărilor de combatere a efectelor provocate
de torente .............................................................................. 153
§ 5. întreţinerea lucrărilor de artă pentru consolidarea terasa­
mentelor .............................................................................. 155

174
Pag.

88) În tre ţin e r e a lu c r ă rilo r de c o m b a te re a lă s ă tu rilo r, p u n g ilo r


de b a la s t şi a lu n e c ă rilo r în r a m b le u ri . . . . 155
89) în tr e ţin e r e a lu c ră rilo r de a s a n a re a te re n u lu i de b a z ă . 164
90) în tr e ţin e r e a lu c ră rilo r....de co m b atere a a lu n e c ă rii în d e­
b le u ri 164
91) în tre ţin e r e a lu c r ă rilo r de co m b a te re a u m flă tu rilo r . 166
92) în tr e ţin e r e a lu c ră rilo r...de c o m b a te re a s u rp ă rilo r şi p r ă ­
b u şirilo r , ................................................. 167
93) în tre ţin e r e a lu c r ă rilo r d e c o m b a te re a c ă d e rilo r de stîn ci
şi de g ro h o tişu ri ........................................................................... 167
Anexă. P la n ific a re a si u r m ă rir e a lu c r ă rilo r de în tre ţin e r e c u re n tă
la p o d u ri, tu n e lu ri şi a p ă r ă r i şi co n so lid ă ri de te r a s a ­
m e n te . . . . . . ' ...................................... 169

175