Sunteți pe pagina 1din 2

© Traducerea şi permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiţie a Republicii

Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curţii.


© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the
Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la
République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Alpha Doryforiki Tileorasi Anonymi Etairia v. Grecia - 72562/10


Hotărârea din 22.2.2018 [Secția I]

Articolul 10

Articolul 10-1

Libertatea de exprimare
Înregistrarea ascunsă a unei figuri publice în scopuri jurnalistice: încălcare; nicio încălcare

În fapt – Compania reclamantă este deținătoarea unui canal grec de televiziune pe nume ALPHA,
care transmite două show-uri de televiziune în care au fost prezentate trei înregistrări video filmate cu
camera ascunsă. În prima înregistrare video, A.C., pe atunci membru al Parlamentului elen și
președinte al unei comisii parlamentare cu privire la jocurile electronice, a fost înfățișat intrând într-o
sală de jocuri de noroc și jucând la două aparate. Cea de-a doua înregistrare arăta o întâlnire dintre
A.C. și colegi ai prezentatorului emisiunii, la care lui A.C. i s-a arătat prima înregistrare video. Cea de-
a treia înregistrare video reda o întâlnire dintre A.C. și gazda televiziunii, în biroul acestuia din urmă.

Ca reacție la aceste transmisiuni, Consiliul Național al Radio-televiziunii a dispus plata a 100,000


EUR de către compania reclamantă pentru fiecare show de televiziune la care au fost prezentate
acele înregistrări video, precum și prezentarea deciziei Consiliului timp de trei zile consecutive în
cadrul principalului ei buletin de știri. Decizia a fost menținută de către ministrul Presei. Ulterior,
Curtea Administrativă Supremă a respins cererea companiei reclamante privind anularea deciziei.

În procedurile din fața Curții, compania reclamantă s-a plâns că sancțiunile care i-au fost impuse de
către Consiliul Național al Radio-televiziunii i-au încălcat dreptul la libertatea de exprimare, fiind
contrare articolului 10 din Convenție.

În drept – Articolul 10: Sancțiunile impuse în privința companiei reclamante pentru prezentarea
înregistrărilor video au constituit o ingerință în libertatea ei de exprimare. Totuși, ingerința fusese
„prevăzută de lege” și urmărea scopul legitim al protecției drepturilor și a reputației altora, în special a
dreptului lui A.C. la respectarea imaginii sale, a afirmațiilor și a reputației sale.

Stabilind dacă ingerința a fost „necesară într-o societate democratică”, Curtea a analizat întregul
reportaj și a confirmat constatarea autorităților naționale cu privire la faptul că acest subiect prezenta
o chestiune de interes public. Curtea a notat că A.C. era o figură politică proeminentă și că, deși
subiectul reportajului se axase pe conduita lui A.C. și nu pe o discuție generală referitoare la jocurile
de noroc electronice, el putea fi transmis în mod legitim.

(a) Prima înregistrare video – Prima înregistrare video a fost făcută într-un spațiu public în care putea
fotografia sau filma oricine. Prin urmare, autoritățile naționale trebuiau să includă în evaluarea lor
faptul că, prin intrarea sa într-o sală de jocuri de noroc, A.C. se putea aștepta în mod legitim ca
conduita sa să fie monitorizată atent și chiar înregistrată pe o cameră, în special dat fiind faptul că era
o figură publică. Așadar, autoritățile naționale nu au asigurat un echilibru rezonabil de
proporționalitate între măsurile care au restricționat dreptul companiei reclamante la libertatea de
exprimare și scopul legitim urmărit.

Concluzie: încălcare (unanimitate).

(b) Cea de-a doua și cea de-a treia înregistrare video – Spre deosebire de situația din prima
înregistrare, A.C. a fost îndreptățit să se aștepte la respectarea vieții private în privința celei de-a
doua și a celei de-a treia înregistrări (odată intrat în spații private pentru a discuta incidentele
înregistrate) și să se aștepte că aceste conversații nu vor fi înregistrate fără consimțământul său
explicit.

În opinia Curții, concluzia autorităților naționale potrivit căreia compania reclamantă a depășit limitele
jurnalismului responsabil nu a fost una nerezonabilă, în măsura în care avea în vedere cea de-a doua
și cea de-a treia înregistrare. Făcând diferența dintre Haldimann și alții v. Elveția și prezenta speță,
Curtea a notat că compania reclamantă nu a făcut niciun efort pentru a compensa intruziunea în viața
privată a lui A.C.; din contra, conduita jurnaliștilor a sugerat, de fapt, că încălcarea Codului eticii
jurnalistice și a Codului penal a fost una deliberată. Curtea a făcut, de asemenea, diferența dintre
cazul companiei reclamante și cazul Radio Twist a.s. v. Slovacia, de vreme ce angajații companiei
reclamante și nu părți terțe erau responsabili de utilizarea de mijloace ilegale pentru înregistrarea lui
A.C. în timpul jocului și a reacției sale cu privire la conținutul primei înregistrări.

Motivele oferite de către autoritățile grecești au fost, așadar, „relevante” și „suficiente” pentru a
justifica ingerința în privința celei de-a doua și a celei de-a treia înregistrări video.

Concluzie – nicio încălcare (unanimitate).

De asemenea, Curtea a reținut, în unanimitate, o încălcare a articolului 6 din Convenție cu privire la


durata procedurilor din fața Curții Administrative Supreme.

Articolul 41: 7,000 EUR cu privire la prejudiciului moral suferit; 33,000 EUR cu privire la prejudiciul
material suferit, reținându-se că compania reclamantă a plătit doar 100,000 EUR din amenda de
200,000 EUR.

(Vezi Haldimann și alții v. Elveția, 21830/09, 24 februarie 2015, Nota informativă 182; și Radio Twist
a.s. v. Slovacia, 62202/00, 19 decembrie 2006, Nota informativă 92)