©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (www.csm1909.

ro) şi al
Institutului European din România” (www.ier.ro). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în
scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (www.csm1909.ro)
and the European Institute of Romania (www.ier.ro). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole
purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A TREIA

HOTĂRÂREA
din 17 martie 2015
În cauza Vlad şi alţii împotriva României
(Cererile nr. 21386/02, 22030/05, 30830/08, 25855/09, 40992/10, 45172/10, 13537/13, 27928/13,
31279/13 şi 46681/13)
Strasbourg

Prezenta hotărâre este definitivă. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În cauza Vlad şi alţii împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Ján
Šikuta, preşedinte, Dragoljub Popoviæ, Iulia Antoanella Motoc, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier
adjunct de secţie,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 17 februarie 2015,
pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află zece cereri (nr. 21386/02, 22030/05, 30830/08, 25855/09, 40992/10,
45172/10, 13537/13, 27928/13, 31279/13 şi 46681/13) îndreptate împotriva României, prin care zece
resortisanţi români au sesizat Curtea în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”). Numele acestora şi alte detalii, precum şi data
depunerii şi data comunicării către Guvern a fiecărei cereri sunt menţionate în tabelul anexat.
2. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Catrinel
Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. În conformitate cu Protocolul nr. 14, după informarea Guvernului pârât, cererile au fost
repartizate unui comitet format din trei judecători.

ÎN FAPT

I. Circumstanţele cauzei

4. La datele menţionate în tabelul anexat, instanţele interne au pronunţat decizii potrivit cărora
reclamanţii aveau dreptul la anumite sume şi/sau dreptul de a beneficia de anumite acţiuni întreprinse
în favoarea lor de autorităţile statului. Cu toate acestea, reclamanţii nu au putut obţine în timp util
punerea în executare a deciziilor pronunţate.

II. Dreptul intern relevant

5. Dispoziţiile legale interne relevante şi procedurile referitoare la executarea hotărârilor

judecătoreşti definitive împotriva autorităţilor statului sunt descrise în cauza-pilot Fundaţia de Cămine
de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu împotriva României (nr. 2699/03 şi 43597/07, pct. 36-
40, 7 ianuarie 2014).
 ÎN DREPT

I. Cu privire la conexarea cererilor

6. Având în vedere obiectul similar al cererilor, Curtea consideră că este adecvată conexarea
acestora într-o singură hotărâre.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1

7. Reclamanţii s-au plâns că neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti

definitive pronunţate în favoarea lor le-a încălcat dreptul de acces la o instanţă, garantat de art. 6 § 1
din Convenţie, şi, de asemenea, dreptul la proprietate, astfel cum este prevăzut la art. 1 din Protocolul
1 la Convenţie. În măsura în care sunt relevante, aceste articole se citesc după cum urmează:

Art. 6 § 1
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil [...], de către o instanţă [...],
care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]”.

Art. 1 din Protocolul nr. 1

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit
de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de
principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră
necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura
plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor.”

8. Curtea observă că hotărârile în speţă dispuneau ca autorităţile competente să execute diferite

obligaţii în natură sau să plătească reclamanţilor anumite sume de bani.
9. Curtea a constatat în mod frecvent încălcări ale art. 6 § 1 din Convenţie şi ale art. 1 din
Protocolul nr. 1 în cauze care au ridicat probleme similare celor din prezentele cereri, reţinând că
hotărârile obligatorii şi executorii pronunţate împotriva autorităţilor statului, indiferent dacă impun
efectuarea unor plăţi sau adoptarea unor măsuri specifice, trebuie să fie executate ex officio şi cu
promptitudine (a se vedea, de exemplu, Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi
Stanomirescu, citată anterior, pct. 78, şi toate referinţele din aceasta).
10. Jurisprudenţa sa se bazează pe principiul potrivit căruia dreptul la o instanţă, protejat de art. 6,
ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre
judecătorească definitivă şi obligatorie – care dă naştere unui drept consacrat la o plată sau la
anumite acţiuni care trebuie întreprinse în favoarea reclamantului, care ar trebui considerate ca un
„bun” în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 – să rămână inoperantă în detrimentul unei părţi [a se vedea,
printre multe alte autorităţi, Burdov împotriva Rusiei (nr. 2), nr. 33509/04, pct. 65 şi 87, CEDO 2009].
11. După ce a examinat toate probele care i-au fost prezentate, Curtea nu a identificat niciun fapt şi
niciun argument care să poată conduce la o altă concluzie privind admisibilitatea şi fondul în
prezentele cauze.
Prin urmare, ţinând seama de complexitatea procedurilor de executare, comportamentul părţilor şi
natura reparaţiilor, Curtea constată că autorităţile nu au depus toate eforturile necesare pentru a
executa pe deplin şi în timp util hotărârile pronunţate în favoarea reclamanţilor.
12. Considerentele anterioare sunt suficiente pentru a-i permite Curţii să concluzioneze că au fost
încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie în toate cererile.

III. Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Convenţiei

13. Unii reclamanţi au formulat şi alte capete de cerere în temeiul mai multor articole din
Convenţie.
14. Totuşi, în lumina tuturor elementelor de care dispune şi în măsura în care este competentă să
se pronunţe cu privire la aspectele invocate, Curtea constată că acestea nu indică nicio aparentă
încălcare a drepturilor şi a libertăţilor prevăzute în Convenţie sau în protocoalele la aceasta.
Rezultă că aceste capete de cerere sunt în mod vădit nefondate şi trebuie respinse în temeiul
art. 35 § 3 şi art. 35 § 4 din Convenţie.

IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

15. Art. 41 din Convenţie prevede:

 „Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă
dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor
acestei încălcări, Curtea acorda părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”

16. Având în vedere documentele pe care le are la dispoziţie şi jurisprudenţa în materie

(a se vedea Fundaţia de Cămine de Elevi ale Bisericii Reformate şi Stanomirescu, citată anterior, pct.
90-91), Curtea consideră rezonabil să acorde reclamanţilor sumele menţionate în tabelul anexat.
17. În plus, Curtea consideră că Guvernul trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, punerea în
executare deplină a hotărârilor neexecutate încă.
18. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii
facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte
procentuale.

Pentru aceste motive,

CURTEA
în unanimitate,

1. Decide să conexeze cererile;

2. Respinge excepţiile preliminare ale Guvernului;
3. Declară admisibile capetele de cerere formulate în temeiul art. 6 § 1 şi al art. 1 din Protocolul nr.
1 la Convenţie în ceea ce priveşte neexecutarea sau executarea cu întârziere a hotărârilor, pentru
toate cererile, şi inadmisibile celelalte capete de cerere.
4. hotărăşte că au fost încălcate art. 6 § 1 din Convenţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie;
5. hotărăşte
(a) că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni, punerea în
executare a hotărârilor neexecutate încă;
(b) că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni, sumele menţionate în
tabelul anexat, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă
la data plăţii;
c) că, de la expirarea termenului de trei luni menţionat anterior şi până la efectuarea plăţii, aceste
sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut
marginal, practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi
majorată cu trei puncte procentuale;
6. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 17 martie 2015, în temeiul art. 77 § 2 şi §
3 din Regulamentul Curţii.

Marialena Tsirli Ján Šikuta

Grefier de secţie Preşedinte
Nr. Cererea Numele Decizia internă Durata Art. 41
nr. reclamantului relevantă procedurii de (EUR)
Data Data executare
introducerii naşterii
data
comunicării
către
Guvern
1. 21386/02 Tiberiu Decizia din 7 1 an şi 4 luni Prejudiciu
30/07/200 VLAD octombrie 2002, moral: 600
1 13/06/1932 Judecătoria Buzău Cheltuieli de
30/03/200 judecată: 5
9

2. 22030/05 Ion Decizia din 30 martie 10 ani şi 5 luni Prejudiciu

28/04/200 POPOVICI 2004, pe rol moral: 4 700
5 22/02/1948 Tribunalul Caraş- Cheltuieli de
17/10/201 Severin, judecată: -
1 rămasă definitivă la
30 iunie 2004
3. 30830/08 Teodora Decizia din 10 6 ani şi 10 luni Prejudiciu
16/06/200 Gabriela octombrie 2007, pe rol (plăţi) moral: 4 700
8 SANDU Tribunalul Bucureşti Cheltuieli de
10/04/201 14/10/1959 rămasă definitivă la judecată: -
2 21 ianuarie 2008

4. 25855/09 Vasile Decizia din 17 7 ani şi 4 luni Prejudiciu

29/04/200 SOFRONI octombrie 2002, moral: 3 318
9 22/02/1940 Tribunalul Maramureş Cheltuieli de
10/04/201 rămasă definitivă la judecată: 780
2 21 ianuarie 2003
5. 40992/10 S.C. Decizia din 22 martie 8 ani şi o lună Prejudiciu
07/07/201 AGROMEC 2006, pe rol moral: 3 600
0 S.A. Curtea de Apel Cheltuieli de
10/04/201 FRUMUŞICA Suceava, judecată: 450
2 rămasă definitivă la
17 octombrie 2006
6. 45172/10 Nicolae Decizia din 17 4 ani şi 10 luni Prejudiciu
23/07/201 LUŢU februarie 2009, pe rol (plăţi) moral: 3 900
0 16/02/1943 Tribunalul Galaţi, Cheltuieli de
10/04/201 rămasă definitivă la judecată: 750
2 28 ianuarie 2010
7. 13537/13 Ligia Decizia din 18 3 ani şi 8 luni Prejudiciu
13/02/201 Victoria ianuarie 2008, pe rol moral: 2 000
3 MANDA Judecătoria Craiova, Cheltuieli de
14/02/201 08/08/1958 rămasă definitivă la 5 judecată: 75
4 noiembrie 2008
8. 27928/13 Mihail Decizia din 18 aprilie 6 ani şi 9 luni Prejudiciu
17/04/201 GRIGORE 2007, pe rol moral: 3 600
3 17/12/1929 Judecătoria Răcari Cheltuieli de
14/02/201 judecată: -
4

9. 31279/13 Georgeta Decizia din 19 6 ani şi 8 luni Prejudiciu

29/04/201 IANĂȘ noiembrie 2007, pe rol (plăţi) moral: 4 700
3 01/01/1958 Tribunalul Mehedinţi Cheltuieli de
14/02/201 rămasă definitivă la 8 judecată: -
4 aprilie 2008
 VLAD AND OTHERS v. ROMANIA JUDGMENT
Nr. Cererea Numele Decizia internă Durata Art. 41
nr. reclamantului relevantă procedurii de (EUR)
Data Data executare
introducerii naşterii
data
comunicării
către
Guvern
Decizia din 8 2 ani şi o lună
decembrie 2009,
Tribunalul Mehedinţi
rămasă definitivă la 7
mai 2010

10. 46681/13 Elena Decizia din 22 martie 2 ani şi 6 luni Prejudiciu

01/07/201 BULIGA 2011, moral: 1 100
3 06/06/1962 Tribunalul Timiş, Cheltuieli de
14/02/201 rămasă definitivă la judecată: -
4 28 martie 2012