Sunteți pe pagina 1din 180

Paragraful 1

A. Valabilitate, echivalenţă

1. Recomandările sunt valabile pentru nave maritime de construcţie


metalică cu clasa 100 A5, cu raportul B/H normal pentru nave maritime şi cu
raportul L/H nu mai mic decât:
16 = pentru navigaţie nelimitată şi M (ruta medie)
18 = pentru K (navigaţie costieră)
19 = pentru W (navigaţie în estuar).

B. Nave cu zonă limitată de navigaţie

1. La navele cu zonă limitată de navigaţie de tip M, K şi W, conform


paragrafelor 4, C.1.1 si 5, B.2.3, se admite o micşorare a dimensiunilor
elementelor transversale şi longitudinale de osatură, după cum urmează:
Zona M: cu 5%
Zona K: cu 10%
Zona W: cu 15%
Micşorările nu se referă la: cârmă, etambou, pereţi etanşi, tancuri, punţi de
încărcare şi guri de magazii.

2. Cu privire la zonele de navigaţie limitate M, K şi W vezi şi partea O,


paragraful 2, C.

E. Stabilitatea

1. Generalităţi. Nivelul stabilităţii nu trebuie să fie mai mic decât cel


prevăzut în rezoluţiile IMO A.167, limitate prin A. 562.

2. Nave cu semnul de clasificare “SURCAP.”


Se va consulta paragraful 28.

H. Definiţii.

1. Generalităţi.
Dacă nu există alte precizări, atunci dimensiunile definite în
subparagrafele 2. şi 3 exprimate în [m], se vor introduce în formulele prezentate
în următoarele paragrafe.

3
2. Dimensiuni principale.

2.1. Lungimea L.
Lpp, este lungimea măsurată la linia de plutire de vară, între perpendiculara
prova şi axul cârmei. Dacă Lpp este mai mic decât 0,96 LLWL (LLWL = lungimea
plutirii de vară), se va accepta cel puţin 0,96LLWL. Dacă Lpp este mai mare decât
0,97LLWL, se va accepta cel mult 0,97LLWL. Pentru forme neobişnuite de prove
şi pupe se va cere avizul special al registrului.

2.2. Lungimea Lc(conform LLC66, MARPOL 73/78,


IBC-Code si IGC-Code)
Lc, este 96% din lungimea totală a plutirii situată la un pescaj egal cu
85% din înălţimea de construcţie.

2.3. Lungimea L* (conform SOLAS 74).


L* este lungimea navei la nivelul punţii pereţilor etanşi între
perpendicularele exterioare.

2.5. Lăţimea B.
B, este lăţimea maximă a navei măsurată la exteriorul osaturii.

2.6. Înălţimea de construcţie H.


H, distanţa măsurată la mijlocul L între linia de bază şi marginea
superioară a osaturii superioare continue.

2.7. Pescajul T.
T, distanţa măsurată pe verticală între linia de bază şi plutirea de vară, la
mijlocul L.

3.Distanţa regulamentară “a”.

4.Coeficient de fineţe bloc CB.

Volumul carenei [m3] la T


CB =
LBT

5. Viteza navei Vo.


Viteza navei în [Nd], în apă calmă la turaţia nominală a instalaţiei de
propulsie.

4
6.Denumirea punţilor.

6.1.Puntea pereţilor etanşi.


Puntea până la care se extind pereţii etanşi.

6.2. Puntea de bord liber.


Puntea care stă la baza calculului de bord liber.

6.3. Puntea superioară de rezistenţă.


Puntea superioară care conţine cele mai eficace elemente longitudinale de
osatură.

6.4. Punte de protecţie (adăpost).


Toate punţile libere expuse intemperiilor mării.

6.5. Punţi inferioare.


Punţi aflate sub puntea superioară continuă şi care se recunosc ca puntea a
2-a, a 3-a, ş.a.m.d.

6.6. Punţi de suprastructuri.


Punţile aflate deasupra punţii superioare continue, teuga, castel central şi
dunetă. Punţile de deasupra punţii castelului central se recunosc ca puntea a 2-a,
a 3-a, ş.a.m.d. de suprastructură.

6.7. Pentru dispoziţia gurilor de magazii, uşilor şi gurilor de aerisire vom


stabili următoarele zone:
Poz.1 - pe puntea liberă de bord liber,
- pe puntea înălţată quarterdecks,
- pe puntea liberă a suprastructurilor situată în prova pe 1/4Lc.
Poz.2 - pe puntea liberă a suprastructurilor situată în pupa faţă de
secţiunea 1/4 Lc de la perpendiculara prova.

K. Modul de rotunjire a grosimilor tablelor


Grosimile tablelor rezultate din calcul se vor rotunji la jumătate de
milimetru după cum urmează:
13,20  13,00
13,21 – 13,70 13,50
13,71 – 14,20  14,00

5
Paragraful 2
Materiale

A. Generalităţi
Materialele care se abat de la Partea 1, trebuie sa primească aprobarea
specială GL.

B. Oţeluri pentru plăci şi profile

1. Oţel normal pentru construcţii normale.

1.1. Oţelul normal pentru construcţii navale are limita de curgere minimă
REH = 235N/mm2, cu o limită de rupere cuprinsă între 400 si 490N/mm2.
1.2. În formulele prezentate în capitolele şi paragrafele următoare,
factorul ce simbolizează caracteristica de material se înlocuieşte cu k = 1, pentru
oţelul normal pentru construcţii normale.
1.3. În subparagraful 3. sunt indicaţii cu privire la folosirea oţelurilor
pentru diferite detalii constructive navale.
1.4. Dacă anumite elemente de osatură se construiesc din oţel cu limita de
curgere mai mică decât 235 N/mm2, atunci factorul de material “k” se calculează
cu relaţia:
k  235 R eH

2.Oţeluri de înaltă rezistenţă.

2.1. Oţelurile de înaltă rezistenţă au limitele de curgere 265, 315, 355 şi


390 N/mm2. În tabelul 2.1 sunt daţi factorii de material pentru cele patru oţeluri
de înaltă rezistenţă:

Tabel 2.1
2
ReH[N/mm ] k
235 1,00
265 0,91
315 0,78
355 0,72
390 0,66

Pentru oţeluri de înaltă rezistenţă cu alte limite de curgere decât cele din
tabelul 2.1, factorul de material se calculează cu formula:
k  295  R eH  60

6
Paragraful 3
Noţiuni de bază pentru dimensionare şi construcţie

A. Generalităţi

1. În acest paragraf sunt prezentate definiţii şi reguli pentru aplicarea


formulelor de dimensionare prezentate în următoarele paragrafe, precum
indicaţii constructive.

2. Tensiuni admisibile.
În următoarele paragrafe formulele de dimensionare a osaturii (modulul
de rezistenţă, secţiunea inimilor),conţin şi tensiunile admisibile corespunzătoare.

3. Plăci izotrope comprimate lateral


Pentru plăcile izotrope  comprimate lateral s-a făcut ipoteza
b/a2,24.
Grosimea plăcilor izotrope cu curbură sau cu b/a<2,24, poate fi micşorată
după cum urmează:

t = C · a · f1 · f2 + tk pk

C = constantă, de exemplu C = 1,1 pentru tancuri


f1 = 1 - a
f1min = 0,75 2 r
f2 = 2
a 
1,1  0,5 
f2max = 1,0 b
r = raza de curbură;
a = latura mai mică a câmpului de placă;
b = latura mai mare a câmpului de placă;
p = sarcina.
Această prescripţie nu este valabilă pentru dimensionarea plăcilor supuse
la presiunea gheţii, conform paragrafului 15 şi a învelişului exterior în cazul
sistemului longitudinal de osatură, conform paragrafului 6.

B. Fibrele extreme ale corpului navei

1. Prin fibre extreme înţelegem elementele longitudinale continue de


osatură situate în zona z0 sub puntea superioară continuă şi zona zu deasupra
liniei de bază.
2. Sunt fibrele extreme (punte, fund) din oţel obişnuit de construcţii
navale atunci z0 = zu = 0,1H.

7
La navele la care există elemente longitudinale de osatură situate deasupra
punţii superioare, se va pleca de la o înălţime ideală H’ = eB + e’D.
eB = distanţa măsurată în secţiunea principală de la linia de bază la axa
neutră, în [m];

e D = z (0,9 + 0,2 · y/B), vezi parag.5,C.4.1.
z = distanţa dintre marginea superioară a elementului longitudinal de
osatură şi axa neutră a secţiunii transversale a navei în [m];
y = distanţa dintre marginea superioară a elementului longitudinal de
osatură şi mijlocul navei, în [m].
Ipoteza este e’D > eD.
Pentru nave cu guri de magazii paralele vezi paragraful 5,C.5.

3. Extinderea “z” a fibrelor extreme din oţel de înalta rezistenţă, nu


trebuie să fie mai mică decât:
z = e (1 – n · k)
zmin = 0,1 · H respectiv 0,1 · H’
e = distanţa de la punte, respectiv linia de bază, până la axa neutră a
secţiunii transversale principale. Pentru nave cu osatură longitudinală deasupra
punţii principale, vezi paragraful 3, B.2. sau 5, C.4.1.
n = W(a)/W
W(a) = modulul de rezistenţă existent pentru punte sau fund;
W = modulul de rezistenţă necesar pentru punte sau fund.

C. Deschiderea elementelor de osatură

1. Nervuri de rigidizare, elemente de osatură.


Deschiderea ”l” a nervurilor este lungimea între grinzile de încrucişare
inclusiv guseele de legătură.

2. Elementele pereţilor gofraţi.


Deschiderea ”” a gofrei este  distanţa între fund şi punte.

3. Cadre şi grinzi.
Deschiderea ”” a cadrelor şi  grinzilor se stabileşte ca în fig. 3.1.

În cazuri speciale, la determinarea deschiderii unei grinzi, trebuie luată


în considerare şi rigiditatea grinzii cu care se îmbină.

8
Fig. 3.1

D. Modul de rezemare la extremităţi

1. Definiţii
În următoarele paragrafe, la dimensiunile grinzilor şi întăriturilor se va
apela la noţiunile de ”încastrare” şi ”simplă rezemare”.
Se va considera ”încastrare”, când de exemplu extremităţile osaturilor
sunt legate între ele prin gusee care exclud posibilitatea rotirii relative, sau la
trecerea continuă peste o grindă de încrucişare.
Se va considera simplă rezemare, când elementul de osatură se termină
prin teşitură sau prin simplă sudură fără guseu de legătură .

2. Gusee.

2.1. Dimensiunile guseelor se stabilesc funcţie de modulul de rezistenţă a


elementelor ce se îmbină. Sunt profilele ce se îmbină cu module de rezistenţă
diferite, atunci dimensiunile guseului va fi decis de profilul cu modulul de
rezistenţă mai mic.

2.2. Grosimea guseului nu trebuie sa fie mai mică decât:

t = c · + tk [mm] 3 W / k1

9
c = 1,2, pentru gusee neflanşate;
c = 0,95, pentru gusee flanşate;
k1 = factorul de material ”k” pentru profil conform paragrafului 2, B.2.
tk = adaos pentru coroziune conform K;
W = modulul de rezistenţă al profilului mai slab, în [cm3];
tmin = 6,5mm;
tmax = grosimea inimii profilului mai slab.
În tancuri, grosimea minimă nu trebuie să depăşească prescripţiile din
paragrafele 12, A.7 respectiv 24, A.13.

2.3. Lungimea guseului nu trebuie să fie mai mică decât:

= 50,6· [mm] W k 2


t  k1
min= 100mm 
W = vezi 2.2
k2 = factor de material ”k” pentru guseu conform paragrafului 2,B.2.
Lungimea guseului este egală cu lungimea cordonului de sudură.
La calculul lui “” se introduce  grosimea ”t” a guseului neflanşat.

2.4. Dimensiunile guseelor (grosime, lungime), se pot lua şi din tabela


anexă.

2.5. Grosimea cordonului de sudură se determină conform paragrafului


19, C.2.7.

2.6. Dacă se adoptă gusee flanşate, atunci lăţimea flanşei se va calcula cu


formula:
b = 40 + W/30 [mm],
“b” nu are voie să fie mai mic ca 50mm şi nu mai mare ca 90mm.

3. Secţiune liberă a nervurilor de rigidizare.


Nervurile de rigidizare pot fi libere la extremităţi dacă grosimea
învelişului cel rigidizează nu este mai mică decât:

t=c· [mm] p  a (  0,5a )


R eH
p = sarcina, în [kN/m2];
= deschiderea nervurii de  rigidizare în [m];
a = distanţa dintre nervuri, în [m];
ReH = limita de curgere a materialului învelişului, conform paragrafului
2,B.2., în [N/mm2]
c = 15,8 pentru pereţi şi pentru pereţi de tanc pentru sarcină ”p2” conform

10
paragrafului 4, D.1.2.
c = 19,6 pentru toate elementele obişnuite de osatură.

4. Elementele pereţilor gofraţi.


Se va acorda o atenţie specială ca forţele ce acţionează pe pereţii gofraţi
să fie transmise în mod corespunzător la structurile adiacente prin adoptarea în
planul peretelui de elemente structurale cum ar fi carlingi, suporţi, varange.
Aceste elemente constructive se vor alinia cu elementele pereţilor gofraţi.

Instrucţiuni:
Deviind de la formula stipulată în paragraful 11, B.4.3 modulul de
rezistenţă al elementelor gofrate se va determina cu următoarea formulă:

W = t · b (d + t) [cm3]

E. Lăţimea fâşiei adiţionale

1. Elemente de osatură şi nervuri de rigidizare.


Pentru elementele de osatură simplă, ca lăţime a fâşiei adiţionale se ia în
general distanţa dintre elemente.

2. Cadre şi grinzi

2.1. Lăţimea fâşiei adiţionale la grinzi întărite ”e m” este funcţie de modul


în care acţionează sarcina, după tabelul 3.1.
În cazul când platbanda nu este simetrică, pot exista recomandări speciale
de calcul.
Tabelul 3.1
/e  0 1 2 3 4 5 6 7 
8
em1/e 0 0,36 0,64 0,82 0,91 0,96 0,98 1,00 1,0
em2/e 0 0,20 0,37 0,52 0,65 0,75 0,84 0,89 0,9

em1 = este valabil când sarcina este uniform distribuită sau se poate
materializa prin cel puţin 6(şase) forţe concentrate;
em2 = este valabil când sarcina se poate materializa prin 3(trei) sau mai
puţine forţe concentrate.
Pentru cazuri intermediare se interpolează liniar.
= distanţa dintre punctele de   moment nul din diagrama de momente
a respectivului element de osatură. Se adoptă pentru elementele de osatură
întărită simplu rezemate la capete şi 0,6 în cazul încastrării acestora la capete,
[m].

11
e = lăţimea pe care se extinde sarcina.

2.4. Lăţimea făşiei adiţionale pentru nervurile supuse la compresiune se


va determina conform paragrafului F, 2.2, dar nu va putea fi mai mare ca cea
determinată cu E, 2.1.
3. Traverse în consolă.
Atunci când se dispun traverse în consolă la fiecare coastă, lăţimea
adiţională la încovoiere se poate lua egală cu distanţa regulamentară. Atunci
când se dispun traverse în consolă la o distanţă mai mare decât cea
regulamentară, lăţimea adiţională la încovoiere în secţiunea transversală
respectivă poate fi considerată în mod aproximativ ca distanţa de la secţiunea
transversală la punctul în care acţionează sarcina, dar nu mai mare decât distanţa
între grinzile în consolă.

F. Stabilitate

1. Stabilitatea plăcilor izotrope. (Inimile grinzilor şi cadrelor).

1.1. Notaţii.
t = grosimea plăcii, în [mm];
a = lungimea plăcii, în [mm];
b = lăţimea plăcii, în [mm];
= a/b pentru calculul lui Kx şi  Kτ;
= b/a pentru calculul lui Ky; 
Kx = factorul K de flambaj, pentru tensiunile normale pe direcţia ”x”;
Ky = factorul K de flambaj pentru tensiunile normale pe direcţia ”y”;
Kτ = factorul de flambaj pentru tensiunile tangenţiale în planul x – y.

12
Fig.3.2

Factorii de flambaj Kx şi Ky se determină după tabelul 3.3, funcţie de


distribuţia σx, respectiv σy .
Pentru σ1 se va înlocui fie cu σx sau σy.
F1=factor de corecţie pentru rezemarea pe margine conform tabelului 3.2.;
F1x = este valabil pentru latura “b”;
Fiy = este valabil pentru latura ”a”, vezi fig. 3.2;
F2 = F K
1x x

x  K
13
F3 = 1    x   3   x    
2 2

       
4   xki   4  xki   ki 
Tabelul 3.2
α Factor de corecţie F1
>1,0 1,0
1,0 (dacă nervura nu este fixată pe ambele părţi)
1,05 pentru oţel plan
 1,0 Valori 1,10 pentru profile cu bulb
aproximative1) 1,20 pentru Г şi Τ profile
1,30 pentru osatură întărită (ex. varange)
1)
Valorile exacte se pot obţine prin calcul direct

ψ = factor de distribuţie a tensiunii σx conform tabelului 3.3;


dacă τ = 0 : F3 = σx/σxki
dacă σx = 0 : σ3 = τ/τki
σv = tensiune echivalentă
σv = [N/mm2]        3
2
x
2
y x y
2

σx = tensiunea normală
maximă pe direcţia “x”, în [N/mm2];
σy = tensiunea normală maximă pe direcţia “y”, în [N/mm2];
τ = tensiunea tangenţială în planul ”x-y”, în [N/mm2];
σxki = tensiunea normală critică pe direcţia “x”;
σxki = F1x · Kx · σex , în [N/mm2];
σyki = tensiunea normală critică pe direcţia “y”;
σyki = F1y · Ky · σey, [N/mm2];
τki = tensiunea tangenţială critică în planul “x-y”;
τki = Kτ · σex [N/mm2];
[N/mm2] tensiuni critice   0,9  E  t  2

în domeniul ideal elastic ex  b 


2
[N/mm ] 2
t
5 2   0,9  E  
E = 2,06 · 10 [N/mm ] ey
a 
pentru oţel
ReH = limita de curgere pentru oţel [N/mm2] conform paragrafului 2,B.2.

1.2. Tensiuni critice echivalente în domeniul ideal elastic.


Sunt recomandate următoarele formule:

1. σvki pentru F2 1 

σvki = [N/mm2] v
2
4  F2  y   F2  y 
     F3
2
când τ = 0: 
4 
 yki   4  yki 

14
σvki = v
2
[N/mm ] x 
 y
 xki  yki
când σy = 0:
σvki = [N/mm2]  v
F3
2. σvki pentru F2 > 1

σvki = [N/mm2] v
2
1  1 
2  2 
când σy = 0: σvki F2   y   F 
   v 2  y
  F32
= [N/mm2] 4   yki  F3 4  yki 
 

15
16
17
18
19
20
1.3. Tensiuni critice echivalente σvk
Pentru calculul coeficienţilor de siguranţă la flambaj după 1.4, tensiunea
critică echivalentă se va calcula cu următoarele formule:

σvk = σvki pentru σvki 0,6  ReH

σvk = ReH · pentru   R eH 


0,6·ReH < σvki 2,04 · ReH 1, 474  0,677  
  vki 
σvk = ReH pentru σvki > 2,04 · ReH

1.4. Coeficient de siguranţă la flambaj


Coeficientul de siguranţă la flambaj se calculează cu:

 vk
B 
v
Grosimea plăcii, respectiv
distanţele între nervurile de rigidizare, se vor determina astfel încât coeficientul
de siguranţă la flambaj să nu fie mai mic decât:

= 1,0 B

pentru o grosime redusă a plăcii t – tk”,


unde tk = adaos pentru coroziune, conform K.

2. Stabilitatea plăcilor ortotrope.

2.1. Notaţii.
A = Lungimea plăcii ortotrope, în [m];
B = Lăţimea plăcii ortotrope, în [m];
a = Lungimea plăcii izotrope, în [mm];
b = Lăţimea plăcii izotrope, în [mm];
Ix = momentul de inerţie al longitudinalelor împreună cu fâşia de tablă
adiţională, în [cm4];
Iy = momentul de inerţie al traverselor împreună cu fâşia de tablă
adiţională, în [cm4];
tm = t · = grosimea plăcii, în 1  A x 
care s-a inclus suprafaţa secţiunii  t  b 
transversale a longitudinalei, în
[mm];
Ax = aria secţiunii transversale a unei longitudinale, în [mm2];

21
Fig. 3.3

t = grosimea plăcii, în [mm];


N= [N/mm2]; 0,9  E  t 3
Nx = t m 10
1,092  I x6
B 2 510
1
Ny = 1,092b10
t3  Iy
5

1
a  t3
2.2. Fâşia adiţională la
compresiunea nervurilor de rigidizare.
Fâşia adiţională se determină după tabelul 3.4:

Tabelul 3.4
1 2 3 4
λ , m a
b
λ
b
a
0,70  1,0 1,0 0,72 
0,70 ÷ 1,291 1,474 – 0,677· λ 1 0,2
 > 0,72
  2  5,0
1,291 1/λ2
respectiv a R eH
  1,05  
t E  K y  F1y
b R eH
  1,05  
t E  K x  F1x
Valorile din coloanele 1 şi 2 sunt valabile în general; valorile din
coloanele 3 şi 4 sunt valabile pentru pereţii etanşi.

22
2.3. Tensiuni critice.
La tensiuni normale pe direcţia ”x”, tensiunea critică ideală se poate
calcula cu următoarele formule:

- pentru : A
2 N  1N 
y N x  N y 
4 1
xki

[N/mm2] B Nx

- pentru :  A N By 
2
A 
2

 xki  N  2  N 4x    1 N y    
[N/mm2]  B N Ax  B 

2.4. Coeficient de siguranţă la flambaj.

 vk
B 
σvk = se va calcula după 1.3. x
cu σxki în loc de σvki
= 1,2 pentru grosimi reduse ”t  B – tk”

3. Stabilitatea platbenzilor pentru grinzi şi cadre.


Grosimea platbenzilor pentru grinzi nu trebuie să fie mai mică decât:

t= [mm] bf  D
240
bf = lăţimea liberă a platbenzii (la platbenzi simetrice bf = jumătate din
lăţimea platbenzii);
σD = cea mai mare tensiune normală de compresiune, în [N/mm2].

4. Stabilitatea nervurilor longitudinale.

4.1.Notaţii.
(Vezi şi fig. 3.4)
hw = înălţimea inimii, [mm];
tw = grosimea inimii [mm];
bf = lăţimea flanşei [mm];
tf = grosimea flanşei [mm];
Aw = aria transversală a inimii hw·tw;
Af = aria transversală a flanşei bf·tf;
tr = grosimea necesară a plăcii pe care se sudează nervura de rigidizare,
[mm];
ta = grosimea adoptată (existentă) a plăcii pe care se sudează nervura de
rigidizare , [mm];
k = factorul de material, conform paragrafului 2, B.2.

23
Fig.3.4

4.2. Raportul lăţime/grosime


Pe 0,6L la mijlocul lungimii navei, raportul înălţimea inimii / grosimea
inimii, respectiv lăţimea platbenzii / grosimea platbenzii, pentru nervurile
longitudinale din planşeele fibrelor extreme nu trebuie să depăşească valorile:

- nervură simplă fără k flanşă: hw/tw = 19,5 ·


- corniere, profile T, profile cu bulb
inima: k hw/tw = 60,0 ·
platbandă: k bf/tf = 19,5 ·
bf = vezi 3.

4.3. Momente de inerţie


Pe 0,6L la mijlocul lungimii navei, momentele de inerţie (incluzând fâşia
adiţională) ale nervurilor longitudinale incluse în fibrele extreme, nu trebuie să
fie mai mici:
[cm4] pentru tr/b ≤ I 1  6,4  (a / b) 2  b  t 3r 10 5
14,1 ∙ 10-2

[cm4] pentru tr/b ≥ I 2  1,28  a 2  b  t r  c 10 8


14,1 ∙ 10-2

a şi b, vezi fig.3.3.

24
c = 1,0 pentru oţel obişnuit la construcţii navale;
c = ReH/235 pentru oţeluri superioare.

4.4. Siguranţă la flambajul lateral (răsucire).

4.4.1. Tensiunea critică la flambajul lateral se calculează cu formula:

[N/mm2] E   2  I   10 2 
 kid       0,385  I T 
Ip  a 2

Ip = momentul de
inerţie polar al nervurii, raportat la punctul C, în [cm4];
IT = constanta torsională (St.Venant) a nervurii (fără înveliş), în [cm4];
Iω =moment de inerţie sectorial al nervurii, raportat la punctul C, în [cm6].
Relativ la Ip, IT, Iω, vezi tabelul 3.5.

Tabelul 3.5
Profilul Ip IT Iω
Inimă fără h  tw
3
hw  t 
3
t  h  t 3w
3
w
 1  0,63 w 
w w

platbandă 3  10 4 3  10 
4
hw  36  10 6

Profil cu bulb h w  t 3w  t  pentru corniere sau


 1  0,63  w 
4 
3  10  hw  profile cu bulb:
sau  A w  h 2w 2 A f  ef2  bf2  A f  4A w 
 3  A f  e f  10
4
 
  + 12  106  A f  A w 
cu flanşă bf  t 
3
t  pentru profile T:
f
 1  0,63  f 
3  10 
4
bf  b 3f  t  e f2
12  10 6

ε = factor după cum urmează:


ε = 1 + μ, dacă μ ≤ 4
ε = 4 + μ/4, dacă 4 < μ ≤ 36
ε = 9 + μ/9, dacă 36 < μ ≤ 144
ε = 16 + μ/16, dacă μ > 144

t 3a  a 4  r
r=1-  2
 x 
 ta  
3
4 h
2,92 108  I   bkipl
 1   w     r

σx = tensiune   3 b  t w  
normală după direcţie “x”, în N/mm2;
σkipl = tensiunea critică ideală a câmpului de placă a x b cu grosimea “ta”,
în [N/mm2].

25
4.4.2. Tensiunea critică redusă la flambajul lateral se calculează după 1.3.
Coeficientul de siguranţă pentru starea “cum este construit” se calculează cu:

 kd
D   1,2
x
G. Rigiditatea cadrelor şi
grinzilor
Momentele de inerţie a osaturii de punte nu trebuie să fie mai mici de :

I = c· W · [cm4] 

c = 4,0 simplă rezemare la ambele capete;


c = 2,0 încastrare la unul din capete ;
c = 1,5 încastrare la ambele capete;
W = modulul de rezistenţă al elementului respectiv de osatură, în [cm3];
= deschiderea elementului  respectiv, în [m].

H. Recomandări constructive

1. Elemente de osatură longitudinale.

1.1.Toate elementele longitudinale de osatură incluse în modulul de


rezistenţă al grinzii echivalente trebuie să răspundă la cerinţele zonei de mijloc
a corpului navei şi să se continue corespunzător spre extremităţile navei. (Vezi şi
paragraful 5, C.1).

1.2. Variaţiile de rigiditate în elementele longitudinale de osatură se vor


evita pe cât posibil. La cuplarea elementelor longitudinale cu rigiditate diferită
se vor prevedea zone cu rigiditate variabilă de trecere.
Atenţie deosebită se va acorda la construcţia ramelor longitudinale şi altor
elemente longitudinale de importanţă majoră.

1.3. La extremităţile pereţilor longitudinali şi altor elemente longitudinale


importante se vor adopta gusee care să reducă treptat rigiditatea.

2. Cadre şi grinzi.

2.1. La îmbinarea în acelaşi plan a ramelor şi grinzilor se vor evita


variaţiile mari de rigiditate. În general, inima grinzii mai mici nu trebuie să aibă
înălţimea inimii mai mică decât 0,6 din înălţimea inimii mai mare cu care se
îmbină.

26
2.2. La platbenzi cu dimensiuni diferite se va apela la treceri graduale; nu
se recomandă pantă mai mare decât 1:3. La locurile de încrucişare se va avea
grijă pentru obţinerea unei treceri ireproşabile a forţelor din platbenzi.

2.3. Platbenzile, în locurile de frântură, respectiv în zona de curbură se


vor întări cu nervuri de rigidizare. În cazul traverselor în consolă rigidizarea
platbenzilor se face conform fig. 3.3.

Fig. 3.5

2.4. Cu aprobări speciale, în locurile de frântură, nervurile de întărire pot


să lipsească, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

[N/mm2] a  p 
be
bf
σa = tensiunea adoptată în
platbandă la locul de frântură, în [N/mm2];
σp = tensiunea admisibilă în platbandă [N/mm2];
bf = lăţimea platbenzii, în [mm];

27
be = lăţimea adiţională a platbenzii:
be = tw + n1· [mm]  t f  c b  t f  
tw = grosimea inimii, în
[mm];
tf = grosimea platbenzii, în [mm];
b = [mm] 1
b  t 
n t
f w
n 1 1
c  32 f
cmax = 1  
b  tf  / R  tf  n2  R
2

2α = unghiul
frânturii, conform fig. 3.6 în [º];
αmax = 45˚;
R = raza la platbenzi racordate, în [mm];
R = tf la platbenzi frânte;

28
Fig. 3.6

n1 = 1 pentru platbandă asimetrică;


n1 = 2 pentru platbandă simetrică;
n2 = 0 fără platbenzi.

29
Pentru platbenzile grinzilor formate din mai multe inimi se admite
valoarea cea mai mică, din următoarele două:
n2 = 1,0 sau
n2 = 0,9·  b  tf  2
n3 = 3 fără nervuri radiale; R  tf
n3 = 1500 cu una nervură
radială;
n3 = 3000 cu două sau mai multe nervuri radiale, ca şi în cazul rigidizării
locului de frântură.

Valori recomandate pentru dimensiunile nervurilor radiale, precum şi a


nervurilor de rigidizare a frânturilor:

- grosime: tb = a
 t f  sin 2
- înălţime: h = 1,5 ·  b
b

2.5. Pentru siguranţă împotriva flambajului lateral, se recomandă a fi


prevăzute suficiente nervuri şi gusee de rigidizare. Distanţa maximă între
elementele de rigidizare nu trebuie să depăşească 12 · bf.

2.6. Inimile se vor rigidiza împotriva flambajului lateral (vezi şi F.).

2.7. Găurile de uşurare se vor prevedea astfel încât distanţa de muchia


găurii la platbandă să nu fie mai mică decât 0,3 înălţimea inimii.

2.8. În zona tensiunilor tangenţiale mari, pe cât posibil, se va exclude


prevederea de găuri de uşurare.

3. Frânturi (generalităţi)
Frânturile elementelor de construcţie, cu forţe perpendiculare pe frântură,
trebuie rigidizate corespunzător. De exemplu frânturile în fund şi dublu fund, se
întăresc cu elemente longitudinale de osatură şi pereţi (vezi fig. 3.7).

30
Fig. 3.7

J. Determinarea concentratorilor de tensiuni


Tensiunea în zona concentratorilor σk evaluată pentru o comportare liniar
elastică a materialului pe laturile libere ale plăcilor, cum ar fi colţurile colţurilor
de magazii, deschiderile în punţi, pereţi, grinzi, etc., trebuie în general să
satisfacă următorul criteriu:

σk ≤ f · ReH

f = 1,1 pentru structura corpului de oţel obişnuit ReH = 235 N/mm2;


f = 1,0 pentru oţel de înaltă rezistenţă cu ReH = 265 N/mm2;
f = 0,9 pentru oţel de înaltă rezistenţă cu ReH = 315 N/ mm2;

31
f = 0,8 pentru oţel de înaltă rezistenţă cu ReH = 355 N/mm2;

32
33
Fig. 3.8. Factor de concentrare Kt pentru deschideri rotunde.

Dacă marginile plăcilor la decupări şi colţuri nu sunt rotunjite, atunci se


va considera o majorare cu 29% a tensiunii de concentrare σk.
O creştere suplimentară a  k tensiunii se va lua în consideraţie în
conformitate cu paragraful 20, analiza la oboseală.
Atunci când tensiunile în zona decupărilor nu sunt calculate prin metoda
elementului finit, ele se pot evalua înmulţind tensiunea nominală cu factorul
concentratorului de tensiune Kt. Pentru câteva tipuri de decupări, factorul
concentratorului de tensiune este precizat în figurile 3.8 şi 3.9.

34
35
Fig. 3.9. Factor de concentrare Kt pentru deschideri dreptunghiulare
cu colţurile rotunjite.
K. Adaosuri pentru coroziune

1.1.În regulile de dimensionare prezentate în următoarele paragrafe sunt


considerate, în general, următoarele adaosuri de coroziune ”tk”.

tk = 1,5mm pentru t’ ≤ 10mm;


tk = 0,1 · t’ + 0,5mm, maxim 3,0 mm pentru t’ > 10mm;
t’ = grosimea necesară cerută de reguli fără a include ”tk”, în mm.

1.2. Pentru anumite elemente de osatură ”tk” nu trebuie să fie mai mic
decât valorile recomandate în tabelul 3.6.

1.3. În celulele uscate, de exemplu coferdamurile navelor port container şi


spaţii similare, ca şi pentru capacele gurilor de magazii pentru mărfuri uscate
adaosul pentru coroziune se recomandă tk = 0,1·t’, dar nu mai puţin de 1,0mm.

Tabelul 3.6
Zona tk min
[mm]
În tancurile de balast în zona 1,5 m sub puntea superioară, dacă 2,5
puntea superioară este puntea tancului.1)
În tancurile de încărcare în zona 1,5 m sub puntea superioară, dacă
puntea superioară este puntea tancului, elemente constructive 2,0
orizontale în tancuri de încărcare şi tancuri de combustibil.
1)
La vrachiere se va accepta tk = 2,5 mm pentru toate elementele constructive
din tancurile laterale (antiruliu).

Referitor la protecţia anticorozivă, vezi paragraful 1, N.3.

L. Tensiuni suplimentare la profile asimetrice


Tensiunile suplimentare σh, care apar la adaptarea profilelor asimetrice, se
pot determina cu următoarea formulă:

[N/mm2] Q  f  t f
h    b12  b 22 
c  Wy  Wz
Q = încărcarea 
profilului paralelă cu inima pe lungimea “f”, în [kN];

Q = p·a·f [kN] la sarcina  uniform distribuită p[kN/m2];


(a = distanţa între profile [m]);

36
Fig. 3.10 Profil asimetric

= deschiderea platbandei, în f [m];


tf, b1, b2 = dimensiunile platbandei în [mm], vezi fig. 3.10; b1 ≥ b2;
Wy = modulul de rezistenţă al profilului în jurul axei y – y împreună cu
fâşia adiţională la încovoiere, în [cm3];
Wz = modulul de rezistenţă al părţii din profil format din platbandă şi
jumătate din inimă, în jurul axei z – z, în [cm3]. (Profilele cu bulb pot fi tratate
ca şi cornierele).
c = factor dependent de modul de încărcare, rigiditatea inimii, lungime şi
rezemarea profilului; la profile încastrate la ambele capete se poate lua
aproximativ c = 80. Un calcul exact pentru “c” se poate cere, de exemplu la
longitudinalele tancurilor.

37
Aceste tensiuni suplimentare “σh” se vor aduna la alte tensiuni, de
exemplu provenite din încovoiere locală sau longitudinală a corpului navei.

38
Paragraful 4
Sarcini de calcul

Generalităţi, notaţii

1. Generalităţi.
În paragraful de faţă sunt date sarcinile de calcul necesare proiectării
elementelor constructive ale corpului navei cu ajutorul formulelor de calcul
prezentate în următoarele paragrafe sau direct prin calcul. În ce priveşte sarcinile
dinamice, nu sunt date sarcinile maxime ci cele în legătură cu conceptul
actualului capitol. În cazuri speciale se pot cere sarcini dinamice mai mari.

2. Notaţii.
2.1. Centrul sarcinii:
1. Pentru plăci:
- la rigidizarea pe verticală: marginea inferioară a câmpului de placă.
- la rigidizarea pe orizontală: mijlocul centrului câmpului de placă.

2. Pentru nervuri şi grinzi:


Mijlocul deschiderii ”l”.

2.2. Definiţii:
v0 = viteza navei conform paragrafului 1, H.5.
ρs = densitatea încărcăturii, în [t/m3];
ρ = densitatea lichidelor, în [t/m3];
ρ = 1,0 t/m3 pentru apă dulce şi sărată ;
z = distanţa măsurată pe verticală a centrului sarcinii deasupra liniei bazei,
în [m];
x = distanţa de la extremitatea pupa a lungimii “L”, în [m];
p0 = 10,5 · c1 [kN/m2];
c1 = c0/n
c0 = L/25 + 4,1 pentru L < 90m;
c0 = pentru 90 ≤ L ≤
1, 5
 300  L 
10,75   
 100  300m;
c0 = 10,75
pentru 300 < L ≤ 350m;
c0 = pentru L > 350m;
1, 5
 L  350 
10,75   
 150  n = 8,0 – 0,05 L
pentru L < 90m;
n = 3,5 pentru L ≥ 90m

39
B. Sarcini exterioare datorită mării
1. Încărcarea punţilor superioare de adăpost.
1.1. Încărcarea punţilor de adăpost se determină cu următoarea formulă:

10  T [kN/m2]
pD  p0  c
10  z  T   H a
ca = factor după tabelul 4.1.

Tabelul 4.1
Zona Factorul ca
A 0 ≤ x/L < 0,1 1,1
M 0,1 ≤ x/L ≤ 0,8 1,0
F 0,8 ≤ x/L ≤ 1,0 2,5 ∙ x/L – 1 pentru L ≤ 100m
10,0 ∙ x/L – 7 pentru L ≥ 200 m
Pentru valori intermediare se interpolează liniar.

Fig. 4.1

1.2. Pentru punţile de rezistenţă, punţile superioare de adăpost, puntea


dunetei, sarcina nu trebuie să fie mai mică decât:

pDmin = 8 [kN/m2] pentru L < 100m


pDmin = 0,35 · p0 [kN/m2] pentru L ≥ 100m

1.3. Dacă pe puntea superioară de adăpost se prevede încărcătură, care


preconizează sarcini mai mari decât cele din 1.1, se vor lua în considerare
sarcinile mai mari la dimensionarea elementelor de osatură (vezi şi C.).

40
Atunci când înălţimea de stivuire a punţii de încărcare este mai mică decât
1,0m, sarcina pe puntea de încărcare va trebui să fie majorată cu următoarea
valoare:
[kN/m2] p z  10  1  h s 
hs = înălţimea de stivuire
a mărfii [m].

2. Sarcinile bordurilor şi provei.


2.1. Sarcinile bordurilor.
Sarcinile exterioare ale bordurilor ps se vor determina cu următoarele
formule:
· 1 Pentru elementele de osatură la care centrul sarcinii este sub linia de
plutire, cea mai mare valoare din următoarele două valori:

[kN/m2] 
ps  10   T  z   p 0  0,5 
z 
 b
χ [kN/m2] p s  p 0 1  b  
 2T 

· 2 Pentru elementele de osatură la care centrul sarcinii este deasupra


liniei de plutire:
χ [kN/mm2] 10
p  p   1 
pentru 0 ≤ x/L s 0 b  1  510b   x 
 zT
≤ 0,2 L
b=0 pentru 0,2 ≤ x/L ≤ 0,8
pentru 0,8 ≤ x/L ≤ 1,0 b  10   x  0,8
 L 
Pentru ”b” nu se va introduce o valoare mai mare decât, pentru x/L =
0,95, respectiv x/L = 0,1.
= factor de multiplicare pentru 
 reducerea secţiunii în zona prova x/L
0,8 conform paragrafului 2.2.

2.2. Sarcini în zona provei.


Presiunea exterioară de proiectare pentru extremitatea prova deasupra
plutirii LWL pentru dimensionarea structurii prova şi etravei se va calcula cu
formula:
[kN/m2] cu Lmax p e  0,8  0,15  v 0  0,6  L 2
= 250m

41
χ = 1,0 dacă α ≤ 18˚

χ = 0,9 + tg2 · α pentru 18˚ < α ≤


30˚

χ = 0,73 + 1,5 · tg2 ·α pentru α > 30º

Fig.4.2
3. Sarcini pe fundul navei.
Sarcina exterioară “pB” pentru fundul navei se calculează cu formula:

[kN/m2]; b, vezi p B  10  T  p 0   0,5  b 


2.1.2.

4. Presiunea de proiectare pentru Slamming


Presiunea de calcul pentru Slamming se poate calcula după formula:

[kN/m2] p SL
 162  L  c 2  c SL
pentru L ≤ 150m
[kN/m2] p SL  1984  1,3  0,002  L   c 2  cSL
pentru L > 150m
c2 = 3,6 – 6,5 ·  Tb 
0, 2

c2max = 1,0  L 

Tb = pescajul de balast pentru condiţii foarte grele de navigaţie la


perpendiculara prova.

cSL = factor de distribuţie, vezi şi fig. 4.3.


cSL = 0 pentru x/L ≤ 0,5

42
cSL = pentru 0,5 ≤ x/L ≤ 0,5 x  0,5
+ c3 L
cSL = 1,0 pentru 0,5 + c3 c3
≤ x/L ≤ 0,65 + c3

Fig. 4.3

cSL = 0,5 · pentru x/L >  1


x 
 L 
0,65 + c3 1  
0,35  c 

c3 = 0,33 · cB + L/2500
3

 
c3max = 0,35
La navele cu zonă limitată de navigaţie, presiunea datorată Slammingului
poate fi redusă după cum urmează:

M (navigaţie mijlocie) 
K (navigaţie costieră) 10%
W (navigaţie în estuar) 20%

5. Sarcinile punţilor suprastructurilor şi rufurilor.


5.1.Pentru învelişul punţilor libere, respectiv a părţilor punţilor
suprastructurilor şi rufurilor care nu se tratează ca centură, se determină după
cum urmează:

43
pDA = pD · n [kN/m2]
pD = sarcină conform 1.1
n=1- zH
nmin = 0,5 10
n = 1,0 pentru puntea dunetei

În cazul rufurilor, valoarea calculată se poate multiplica cu factorul:


 b' 
 0,7   0,3 
 B' 
b’ = lăţimea punţii rufului;
B’ = lăţimea maximă a navei în locul respectiv.

Sarcina minimă pe puntea dunetă:


pDAmin = 4 [kN/m2]

Sarcini datorită încărcăturii utile, încărcarea punţilor


care susţin amenajări

1. Sarcini pentru punţi de încărcare.


1.1. Se determină cu următoarea formulă:

pL = pc · (1 + av) [kN/m2]
pc = sarcină statică, în [kN/m2]

În cazul că nu sunt alte indicaţii, în interpunte se va considera p c = 7 · h,


dar nu mai puţin de 15kN/m2.

h = distanţa dintre punţi, în [m];


av = factor de acceleraţie, calculat cu: av = F · m
F = 0,11 · v0
pentru 0 ≤ x/L ≤ 0,2 m  m  5 L m  1  x
0 0
m = 1,0 L
pentru 0,2 ≤ x/L ≤ 0,7
pentru 0,7 ≤ x/L ≤ 1,0 m  1  m 0  1   x  0,7
m0 = (1,5 + F) 0,3  L 
v0 = vezi A.2.2.
Pentru v0 nu se va admite o L valoare mai mică decât [Nd].
Pentru nave cu zonă limitată de navigaţie, factorul acceleraţie poate fi
redus cu:
M cu 10%
K cu 25%
W cu 40%

44
1.2. Pentru navele care transportă lemn sau cocs pe punte, sarcina se va
calcula cu următoarea formulă:

pL = 5 · hs·(1 + av) [kN/m2]


hS = înălţimea încărcăturii, în [m]

1.3. Încărcarea provenită din sarcini concentrate PE (de exemplu la


containere) se calculează cu relaţia:
P = PE · (1 + av) [kN]

1.4. Presiunea orizontală a încărcăturii în vrac, se calculează cu:

pLh = ph · (1 + av) [kN/m2]


ph = 9,81 · ρs· h · n [kN/m2]
h = distanţa dintre nivelul superior al încărcăturii şi centrul sarcinii, [m];
n = tg2 (45º - γ/2)
γ = unghiul de taluz natural al încărcăturii în grade.

2.Sarcini pe dublu fund.


2.1. Sarcina pe dublu fund ca urmare a presiunii mărfurilor se calculează
cu relaţia:
pi = 9,81· · h (1 + a v) G [kN/m2]
G = masa încărcăturii din V încăpere, în [t];
V = volumul încăperii, în [m3] (fără gurile de magazie);
h = înălţimea încărcăturii deasupra dublului fund în ipoteza încărcării
complete a spaţiului din încăpere, în [m].
av = vezi 1.1.
Pentru determinarea lui ”av” se va lua distanţa dintre centrul de greutate a
încărcăturii şi perpendiculara pupa.

2.2. Pentru sarcina pe dublu fund supus la încărcături conice în vrac, cum
ar fi minereu, vezi paragraful 23, B.3.

3.Sarcini pe punţile ce susţin amenajări.


3.1. Pentru punţile cu amenajări:
p = 3,5 · (1 + av) [kN/m2]

3.2. Pentru punţile ce susţin maşini:


p = 8 · (1 + av) [kN/m2]

3.3. Sarcinile concentrate mari se vor trata special.

45
Sarcini pentru structura tancurilor

1. Presiunea de proiectare pentru tancuri pline.


1.1.Presiunea de proiectare pentru condiţii de funcţionare se va lua, cea
mai mare valoare dintre următoarele două:
p1 = 9,81 · h1 · ρ·(1 + av) + 100 · pv [kN/m2]
sau:
[kN/m2] p1  9,81     h 1  cos    0,3  b  y   sin   100  p v
h1 = distanţa
centrului de încărcare faţă de planul orizontal ce limitează superior tancul, în
[m];
av = vezi C.1.1.
φ = unghi de canarisire pentru proiectare, în general φ = 20˚.
b = lăţimea superioară a tancului, în [m];
y = distanţa centrului de încărcare faţă de planul central longitudinal al
tancului, în [m];
pv = presiunea ventilului de siguranţă, în [bari], dacă este prevăzut;
pvmin = 0,2 [bari] (2,0m coloană apă) pentru tancuri de încărcare (vezi şi
capitolul 2, paragraful 15).

1.2.Presiunea statică maximă de proiectare:


p2 = 9,81 · h2 [kN/m2]
h2 = distanţa dintre centrul sarcinii şi marginea superioară a conductei de
prea plin, respectiv a unui punct situat la 2,5m deasupra tancului, în [m], şi
anume valoarea mai mare. Conductele de aerisire nu se vor confunda cu
conductele de prea plin.
La tancurile prevăzute cu ventil pentru suprapresiune sau cele care
transportă lichide cu densitatea mai mare de 1 t/m 3, înălţimea h2 se va lua cel
puţin până la un punct situat deasupra marginii superioare a tancului.
hp = 2,5 · ρ [m coloană apă], respectiv :
hp = 9,81· pv [m coloană apă], dacă pv > 0,25 · ρ.

2. Presiunea de proiectare pentru tancurile parţial umplute.


2.1. Pentru tancurile umplute parţial între 20% şi 90% din înălţimea lor,
nu se vor accepta sarcini mai mici decât cele calculate cu următoarele formule:
· 1. Pentru elementele de t 4 osatură dispuse în intervalul de la
peretele care limitează suprafaţa liberă de fluid în sens longitudinal:

pd = [kN/m2] · 2. 4  L   l    100  p
Pentru elementele de osatură  150 
t v

dispuse în intervalul bt/4 de la peretele care limitează suprafaţa liberă de fluid în


sens transversal:

46
pd = [kN/m2]  B
5,5  20   b t    100  p v
= distanţa, în [m], dintre pereţii t transversali sau diafragmele de tangaj
pe înălţimea de construcţie;
bt = distanţa, în [m], dintre pereţii longitudinali sau diafragmele de ruliu
pe înălţimea de construcţie.

2.2. Pentru tancuri cu t L dimensiunile > 0,1 sau bt/B > 0,6 se
poate cere calculul direct al presiunii pd.

Valori de proiectare pentru componentele acceleraţiei

1. Componentele acceleraţiei.
Ca valori de referinţă pentru componentele acceleraţiei, urmare
oscilaţiilor navei, sunt date următoarele formule.
Acceleraţia verticală:
1, 5
  0,6 
2 2
 45   x
a z   a 0  1  5,3      0,45  
Acceleraţia  L  L   CB 
transversală:
2 2
x   z  T
a y   a 0  0,6  2,5    0,45  k  1  0,6  k 
 L   B 
Acceleraţia longitudinală:
a x  a 0  0,06  A 2  0,25  A
unde:
 L z  T  0,6
A  0,7   5 
 1200 L  C B
Componentele
acceleraţiei conţin următoarele componente ale mişcării oscilatorii:
Acceleraţia verticală:
Acceleraţie urmare oscilaţiei verticale, de tangaj şi de ruliu (acţionează
perpendicular pe suprafaţa de bază).
Acceleraţia transversală:
Acceleraţie urmare oscilaţiei de derivă, giraţie şi ruliu, inclusiv
componenta de greutate a oscilaţiei de ruliu (acţionează perpendicular pe
suprafaţa de mijloc a navei).
Acceleraţia longitudinală:
Acceleraţie urmare oscilaţiei longitudinale şi de tangaj, inclusiv
componenta de greutate a oscilaţiei de tangaj (acţionează pe direcţia
longitudinală a navei).

47
ax, ay şi az sunt acceleraţiile adimensionale pe direcţiile x, y şi z (adică
raportate la acceleraţia gravitaţională). Pentru calcule se va considera că
acceleraţiile acţionează independent între ele.

 v 10,5  c1 
a 0  0,2  0  f
 L L 
Pentru calculul lui
“a0”, nu se va introduce “L” mai mic decât 100m.
c1 = coeficientul de val, conform A.2.2.
k= 13  GM
B = înălţimea metacentrică, în GM
[m];
kmin = 1,0;
f = factor legat de nivelul de probabilitate Q, conform tabelului 4.2.

Tabelul 4.2.
Q f
10-8 1,00
10-7 0,85
10-6 0,69
10-5 0,55
10-4 0,42
2. Acceleraţia rezultantă.

48
49
Fig. 4.4

Acceleraţia rezultantă ”aβ” pe o anumită direcţie “β” , poate fi determinată


cu ajutorul elipsei acceleraţiilor conform fig. 4.4 (exemplu planul y – z).

Paragraful 5
Rezistenţa longitudinală

A. Generalităţi

1.Domeniul de valabilitate
1.1.Pentru nave de categoria I – IV , conform 4.4.1, dimensiunile grinzilor
longitudinale se determină pe calculele momentelor încovoietoare şi forţelor
tăietoare verticale ale corpului navei. Pentru nave care nu fac parte din aceste
categorii, în general nave sub 65m lungime, vezi paragraful 7, A.4.
1.2.Momentele de încovoiere şi forţele tăietoare datorate valurilor date în
B.2. şi 4. sunt raportate la nivelul de probabilitate Q = 10 -8. Pentru suprapunerea
tensiunilor, se pot introduce valori mai mici, vezi E.4.

2. Baza de calcul
Pentru cazurile de încărcare şi de balast preconizate, trebuie determinate
variaţiile momentelor încovoietoare şi a forţelor tăietoare pe lungimea navei.

3. Ipoteze de calcul, cazuri de încărcare.

3.1. Calculul momentelor încovoietoare şi a forţelor tăietoare în apă calmă


se va efectua în următoarele trei cazuri:
· 1 Nava la începutul călătoriei;
· 2 Nava la sfârşitul călătoriei;

50
· 3 Cazuri intermediare.
Dimensionarea grinzilor longitudinale se face pe baza valorilor maxime a
momentelor încovoietoare şi a forţelor tăietoare calculate în cele trei cazuri, mai
sus prezentate.

3.2. În general sunt următoarele cazuri de balast de studiat:


· 1 Nave pentru încărcături uscate, port-containere, vrachiere,
roll-on, roll-off, etc.
- încărcătură uniformă la pescaj maxim;
- încărcătură neuniformă (alternativă), (dacă este prevăzută această
situaţie)
- cazuri de balastare (uşoară, grea);
- cazuri speciale de încărcare, de exemplu încărcare cu containere sau
încărcătură uşoară la pescajul minim şi maxim, încărcătură pe punte,
etc., dacă sunt prevăzute;
- cazuri portuare (întâlnite în cazurile de încărcare sau descărcare, dacă
sunt prevăzute);
- cazuri de balastare pentru rute speciale;
- cazuri de andocare (starea de plutire).

· 2 Petroliere.
- încărcătură uniformă la pescaj maxim, când tancurile de balast sunt
uscate şi goale;
- încărcătură neuniformă;
- cazuri de încărcare parţială;
- cazuri de balastare;
- cazuri de curăţire a tancurilor, dacă acestea se deosebesc esenţial de
cazurile de balastare;
- cazuri portuare (în timpul operaţiilor de încărcare descărcare);
- cazuri de andocare (stare de plutire).

· 3 Tancuri ce transportă produse chimice.


- cazurile prescrise la petroliere;
- încărcare cu încărcătură grea sau încălzită (vezi şi paragraful 12, A.6);
- încărcare cu materiale diferite, dacă aceste materiale sunt incluse în
lista de materiale.

· 4 Tancuri pentru gaze lichefiate.


- încărcătură uniformă pentru toate materialele;
- încărcare parţială (unul sau mai multe tancuri goale);
- tancuri parţial umplute;
- încărcare cu materiale cu densitate foarte diferită;
- cazuri portuare (vezi şi capitolul 6, paragraful 4, 4.2.6.4)

51
- cazuri de andocare (stare de plutire).

3.3. Pentru alte tipuri de nave, precum şi nave speciale se pot cere şi alte
cazuri.

3.4. Pentru nave de o construcţie specială, cum ar fi nave cu deschideri


mari în punţi, care reclamă o analiză generală a sarcinilor ce acţionează asupra
unei nave pe mare agitată, se recomandă folosirea programului complex oferit
de Germanischer Lloyd.

4. Instrucţiuni pentru sarcini

4.1. Generalităţi
Prin instrucţiuni pentru sarcini, înţelegem un îndrumar sau un calculator
pentru încărcare.

4.2. Manualul de încărcare.

4.2.1. Un manual de încărcare este un document, care trebuie să conţină


următoarele informaţii:
- cazurile de încărcare pentru proiectare, respectiv cazurile de balastare
pentru proiectare, care stau la baza dimensionării navelor, atât la început cât şi
la sfârşit de cursă;
- date despre momentele încovoietoare şi forţele tăietoare în apă calmă şi,
dacă este necesar, limitele lor ca urmare a solicitărilor torsionale şi transversale;
(Dacă este necesar, de exemplu la navele cu deschideri mari în punţi,
conform F., la stabilirea momentului încovoietor în apă calmă datorită
solicitărilor transversale, se vor lua în considerare şi sarcinile dinamice pe
direcţia transversală a navei datorită încărcăturii, precum şi a sarcinilor
torsionale).
- date asupra momentelor încovoietoare şi a forţelor tăietoare în apă calmă
pentru diferite cazuri de încărcare şi balastare, aşa cum sunt cuprinse în 3.
- date asupra încărcăturilor locale admisibile, de exemplu pe punţi, dublu
fund şi gurile de magazii;

4.2.2. Manualul de încărcare trebuie să fie aprobat. El trebuie să fie


conceput şi în limba engleză. Datele din manualul de încărcare trebuie să se
bazeze pe datele definitive a navei.

4.3. Calculator pentru sarcini (de bord).

52
Prin calculator pentru sarcini se înţelege un calculator analogic sau
digital, care să citească rapid în punctele stabilite momentele încovoietoare şi
forţele tăietoare în apă calmă şi să le compare cu cele admisibile.

4.4. Echipare cu instrucţiuni pentru sarcini

4.4.1. Pentru scopurile acestui paragraf se definesc următoarele categorii


de nave:
Categoria I: Toate navele cu deschideri mari în punţi, conform F.,
indiferent de lungime.
Categoria II: Nave, la care încărcătura sau balastul nu sunt distribuite
uniform. Navele sub 120m lungime, cu încărcătură sau balast neuniform
repartizat, aparţin de categoria IV.
Categoria III: Nave pentru transport gaze lichefiate şi produse chimice.
Navele sub 65m lungime şi distribuţie neuniformă încărcăturii sau balastului,
aparţin de categoria IV.
Categoria IV: Nave, care datorită compartimentajului, au puţine
posibilităţi de încărcare sau balastare neuniformă (de exemplu nave pasagere).
Nave care navighează pe anumite rute bine stabilite, pentru care
îndrumarul de sarcini dă suficiente lămuriri.
Nave, care sunt preluate de la categoriile II şi III.

4.4.2. Navele de categoriile I – IV, trebuie dotate cu un îndrumar de


sarcini.

4.4.3. Navele de categoriile I, II şi III, pe lângă îndrumarul de sarcini,


trebuie să fie dotate cu un calculator de încărcare, care pentru navele de
categoria I şi II, trebuie să fie digital.

5. Notaţii.
k = factor de material conform paragrafului 2, B.2.;
CB = coeficientul de fineţe bloc conform paragrafului 1, H.4., dar nu se va
lua mai mic decât 0,6;
x = distanţa de la secţiunea considerată la perpendiculara pupa, în [m];
v0 = viteza navei, în [Nd], conform paragrafului 1, H.5.;
Iy = momentul de inerţie al secţiunii transversale în jurul unei axe
orizontale, în [m4];
eB = distanţa dintre axa neutră a secţiunii transversale şi linia de bază, în
[m];
eD = distanţa dintre axa neutră a secţiunii transversale şi linia punţii în
bord, în [m];
WB = modulul de rezistenţă al secţiunii transversale, raportat la linia de
bază, în [m3];

53
WD = modulul de rezistenţă al secţiunii transversale, raportat la linia
punţii în bord, în [m3];
S = momentul static al secţiunii transversale, raportat la axa neutră, în
3
[m ];
MT = momentul de încovoiere total, în [kNm];
MSW = momentul de încovoiere în apă calmă (pozitiv la întinderea punţii
şi negativ la comprimarea punţii, în [kNm];
MWV = momentul de încovoiere, datorită valurilor, conform B.2., în
[kNm], (pozitiv pe creastă de val şi negativ pe gol de val);
MBF = momentul de încovoiere suplimentar, conform B.5., în [kNm],
(pozitiv pentru creastă de val şi negativ pentru gol de val);
MST = momentul de torsiune static, în [kNm];
MWT = momentul de torsiune dat de valuri, în [kNm];
QT = forţa tăietoare totală, în [kN];
QSW = forţa tăietoare în apă calmă, în [kN];
QWV = forţa tăietoare verticală datorită valurilor, în [kN];
QWH = forţa tăietoare orizontală datorită valurilor, în [kN].

B. Momente încovoietoare verticale şi forţe tăietoare verticale

1. Momente încovoietoare verticale.


Momentul încovoietor vertical total (pe mare agitată), în secţiunea “x” se
calculează cu formula:
MT = MSW + MWV + MBF [kNm]

2.Momente de încovoiere verticale datorită valurilor.


2.1. Momentul de încovoiere vertical datorită valurilor se calculează cu
următoarea formulă:
MWV = L2 · B · c0 · c1 · c2 · cM [kNm]

c0 = factor de val după cum urmează:


c0 = L/25 + 4,1 pentru L < 90m
c0 = 10,75 - pentru 90  300  L 
1, 5

≤ L ≤ 300m  100 
c0 = 10,75
pentru 300 ≤ L ≤ 350m
c0 = 10,75 - pentru  L  350 
1, 5

L > 350m  150 

c1 = factor pentru creastă, respectiv gol de val:


c1H = 0,19 · CB creastă de val
c1S = - 0,11· (CB + 0,7) gol de val

54
c2 = pentru L < 90m 1
c2 = 1,0 2,17  0,013  L

pentru L > 90m

cM = factor de distribuţie, vezi figura 5.1.


cM = pentru x/L < 2,5  x 0,40
cM = 1,0 pentru L 0,40 ≤ x/L ≤ 0,65
cM = pentru x/L > 1  x 0,65
L
0,35
2.2. Pentru nave cu forme şi sistem de construcţie neobişnuite (de
L
exemplu L/B ≤ 5, B/H ≥ 5, L ≥ 500m sau C B < 0,6) şi pentru nave cu viteza v 0 ≥
1,6∙ [Nd] se recomandă calculul direct cu program, oferit de G.L. Metoda de
calcul trebuie să ia în consideraţie mişcările verticale şi de tangaj în mare
naturală.

Fig. 5.1

2.3 Pentru nave cu zonă limitată de navigaţie, momentele datorate


valorilor pot fi micşorate după cum urmează:
M (navigaţie mijlocie) cu 10%
K (navigaţie costieră) cu 25%

55
W (navigaţie în estuar) cu 40%

2.4. Pentru condiţii portuare şi terminale offshore, momentele datorate


valurilor pot fi multiplicate cu:
· 1 Condiţii portuare (în mod normal): 0,0
· 2 Condiţii terminal offshore: 0,5

3. Forţe tăietoare verticale.


3.1. Forţa tăietoare rezultantă pe mare reală în secţiunea “x”, se calculează
cu formula:
QT = QSW + QWV [kN]

3.2. Forţa tăietoare din apă calmă cu cea datorată valurilor trebuie
adunate, conform reguli de semne din fig.5.2.

Fig. 5.2

4. Forţe tăietoare verticale datorate valurilor.


4.1. Se calculează cu următoarea formulă:

QWV = c0 · L · B· (CB + 0,7)· cQ [kN]

cQ = factor de distribuţie, conform Tabel 5.1 şi fig. 5.3.


m=- c1H
c1H, c1S = vezi 2.1. c1S

56
Tabelul 5.1. Factor de distribuţie cQ
Zona Forţe tăietoare pozitive Forţe tăietoare negative

x
1,38  m 
x - 1,38 
x
L L L
0<0,2
x
 0,276 · m - 0,276
L
0,2<0,3
x x -  x
 1,104m  0,63  ( 2,1  2,76m)  0,474  0,66  L 
L L
0,3<0,4
x
 0,21 - 0,21
L
0,4<0,6

x 0,9 · -0,33 x  x
 1,47  1,8m  3 m  0,7   
L L  L
0,6<0,7
x
 0,3 - 0,3 m
L
0,7<0,85
x 2·  x - 2m ·  x
  1,0 1  L  1  L 
L
0,85

4.2. La calculul direct al forţelor tăietoare datorate valurilor este valabil


2.2.

4.3. Pentru nave cu zonă limitată de navigaţie, precum şi pentru condiţii


de port şi terminal offshore se aplică 2.3 şi 2.4.

57
Fig. 5.3

58
5. Momente încovoietoare suplimentare urmare sarcinilor
din Slamming în prova
La navele cu lungimea între   30 0 110m şi 180m, în zona 0,2L de la
perpendiculara prova şi bordajul cu , la calculul momentului total de încovoiere
MT, se va adăuga momentul suplimentar, datorită Slammingului M BF, care se
calculează cu următoarea formulă:

MBF = w · L4 · B · n1 · n2 · n3 · cBF · 10-5 [kNm]

w = 1,4 creastă de val


w = -2,2 gol de val
n1 = 1
145  L  2
n2 = b1 1225
b2
1
b1 = lăţimea punţii 1,2  xH0T,8 
superioare continue la , în [m] L
n3 = 0,33 + 1,67 · v0
cBF = 2,5 ·  L
pentru x/L < 1,6 x
0,4 L
cBF = 1,0 pentru 0,4 ≤ x/L ≤ 0,8
cBF = 5 ∙ pentru x/L > 0,8 1  x 
 L 
T* = pescajul corespunzător cazului respectiv de încărcare sau de balast,
în [m]

b1  b 2 MBF = 0, dacă
 1,0
1,2   H  T  
C. Module de rezistenţă
şi momente de inerţie

1.Module de rezistenţă în funcţie de momente de încovoiere verticale.

[m3] W
MT
 p  10 3
σp = tensiuni normale
admisibile, în [N/mm2]
σp = cS · σp0
σp0 = 18,5 · /k pentru L < L 90m
σp0 = 175/k pentru L ≥ 90m

cS = 0,5 + pentru x/L < 5  x 0,30


cS = 1,0 pentru 0,30 3 L ≤ x/L ≤ 0,70
cS = pentru x/L > 0,70 5  1,3  x 
3  L 

59
Pentru zona din afara lui 0,4 L la mijlocul navei, factorul c S se poate urca
la 1,0, dacă la tensiunile provenite din încovoierea generală se adaugă cele
provenite din încovoiere locală, ţinându-se cont şi de stabilitate.

1.2.Dimensiunile elementelor longitudinale de osatură pe 0,4L la mijlocul


navei trebuie să fie constante. Abateri de la această regulă se admit în anumite
cazuri speciale: nave cu forme fine, viteze mari şi fără parte cilindrică.

2. Modulul de rezistenţă minim al secţiunii cuplului maestru


Modulul de rezistenţă minim raportat la punte şi fund:

[m3] Wmin  k  c 0  L2  B   c B  0,7   106

c0 – vezi B.2.1

Pentru nave cu zonă limitată de navigaţie, modulul de rezistenţă minim


poate fi redus, după cum urmează:
M (navigaţie mijlocie) cu 5%
K (navigaţie costieră) cu 10%

3. Momentul de inerţie al cuplului maestru.


Momentul de inerţie în jurul axei orizontale, nu trebuie să fie mai mic
decât:
Iy = 3 · 10-2 · W · L/k [m3]

W – vezi 1.1 respectiv 2., şi anume valoarea mai mare.

4. Calculul modulelor de rezistenţă.

4.1. Modulul de rezistenţă al fundului WB şi al punţii WD, se calculează cu


următoarele formule:
WB = [m3] Iy
WD = [m3] eI By
eD
Trunchiurile şi ramele longitudinale continue pot fi incluse
în calculul modulelor de rezistenţă dacă, în corespondenţa lor se află pereţi
longitudinali sau elemente longitudinale de mare rezistenţă.
Modulul de rezistenţă fictiv al punţii se va calcula cu formula:
[m3] I
WD'  'y
[m] e D  z   0,9  0e,D2  y / B
'

60
z = distanţa de la marginea superioară a elementului longitudinal situat
deasupra punţii la axa neutră a secţiunii transversale, în [m];
y = distanţa de la elementul longitudinal la PD, în [m];
Ipoteză: > eD e 'D
Pentru nave cu deschideri paralele, vezi 5.
4.2. La calculul modulelor de rezistenţă se vor lua în consideraţie numai
secţiunile transversale efective ale elementelor longitudinale de osatură:
Deschiderile mari, cu lungimea mai mare de 2,5m şi lăţimea mai mare de
1,2m, se vor lua în considerare direct la calculul modulelor de rezistenţă.
Deschiderile mici (diferite găuri, găuri de uşurare, găuri pentru trecerea
apei, a aerului, a cordoanelor de sudură, etc.), nu se vor lua în considerare direct
la calculul modulului de rezistenţă, dacă suma lăţimilor găurilor inclusiv a
zonelor de umbră nu micşorează modulul de rezistenţă cu mai mult de 3%, şi
dacă găurile nu însumează pe înălţime 0,2 x înălţimea inimii, respectiv 75mm
(vezi aici şi fig. 5.4).
Dacă suma deschiderilor mici  b din punte sau fund este în limitele
0,06·(B-) se poate accepta, ca mai sus, micşorarea modulului de
rezistenţă cu 3%.
= suma lăţimilor deschiderilor,  b în [m]

61
Fig. 5.4

Indicaţie:
La deschideri mari se pot prevedea întărituri ce se vor trata după caz. Vezi
aici şi paragraful 7, A.3.1.

5. Nave cu mai multe magazii paralele cu P.D.


5.1. Dacă fâşia longitudinală de punte are o legătură eficientă, se poate lua
100% cu fâşia adiţională la calculul modulelor de rezistenţă.
5.2. O legătură eficientă a fâşiei longitudinale de punte trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
Deplasarea longitudinală ”fL” a punctului de legătură a fâşiei longitudinale
faţă de bordajul navei, urmare a unei forţe longitudinale normate ”P L”, nu
trebuie să fie mai mare decât:

62
[mm] f L  s 20
= lungimea s fâşiei
longitudi-nale, în [m]
PL = 10 · ALG [kN]
ALG = aria totală a secţiunii
transversale a fâşiei longitudi-
nale, în [cm2]
Vezi şi fig. 5.5.
La f L  s 20
deplasări longitudinale mai mari
decât , se poate apela la calculul
fâşiei adiţionale.
Indicaţie:
Un astfel de calcul se face la
solicitarea G.L.

Fig.5.5
5.3. Referitor la suma tensiunilor admisibile, vezi paragraful 10, E.3.

D. Tensiuni tangenţiale

63
1. Tensiuni tangenţiale admisibile.
Tensiunile tangenţiale în învelişul exterior şi pereţii longitudinali ca
urmare a forţei tăietoare QT după B.3.1. nu trebuie să fie mai mare decât 110/k
[N/mm2].

2. Stabilitate.
Pereţii longitudinali vor fi verificaţi la stabilitate sub acţiunea tensiuni
normale şi tangenţiale, provenite din încovoierea generală, conform paragrafului
3, F.

3. Calculul tensiunilor tangenţiale.


3.1. Distribuţia tensiunilor tangenţiale se pot calcula după metodele de
calcul recunoscute de GL. Pentru nave cu mai mulţi de doi pereţi longitudinali şi
nave cu dublu înveliş se recomandă astfel de metode, în special la distribuţia
neuniformă a balastului în secţiunea transversală a corpului navei.
3.2. Pentru nave fără pereţi longitudinali, respectiv cu 2(doi) pereţi
longitudinali, distribuţia tensiunilor tangenţiale în înveliş şi pereţii longitudinali
se calculează cu formula:
[N/mm2] Q S
  T   0,5   
t = grosimea învelişului Iy  t
bordajului, respectiv a
învelişului pereţilor longitudinali, în secţiunea considerată, în [mm];
α = 0 pentru nave fără pereţi longitudinali.
La adoptarea a doi pereţi longitudinali:
α = 0,16 + 0,08 · pentru A S pereţii longitudinali
α = 0,34 – 0,08 · pentru A LS bordaje
AS = aria secţiunii învelişului A L bordajului pe înălţimea H, în [cm2]
AL = aria secţiunii învelişului peretelui longitudinal pe înălţimea H,
2
în [cm ].
La nave cu forme şi construcţie normală raportul S/Iy pentru secţiunea
maestră poate fi utilizată pentru toate secţiunile transversale.

3.3. Dacă sunt prevăzuţi stringeri pe pereţii transversali care se sprijină pe


pereţii longitudinali şi pe bordaje, reacţiunile acestora trebuie luate în
consideraţie la calculul tensiunilor tangenţiale în pereţi şi bordaje.
Tensiunile tangenţiale produse de stringer în înveliş şi peretele
longitudinal, se calculează cu următoarea formulă:

[N/mm2] St 
PSt
b St  t
PSt = reacţiunea
stringherului, în [kN]

64
BSt = lăţimea stringherului pe reazem inclusiv guseul de legătură (dacă
acesta există), în [m]
Tensiunile tangenţiale produse de stringer se vor aduna la cele produse de
încovoierea generală, în următoarele zone:
- 0,5m în ambele capete ale stringherului pe direcţie longitudinală;
- 0,25 x bSt deasupra şi dedesubtul stringherului.

4. Corecţia curbei tăietoare în apă calmă.

4.1. La încărcătură alternantă, curba convenţională a forţelor tăietoare


corespunzătoare transmiterii directe a forţelor prin osatura longitudinală a
fundului, se corectează în corespondenţa pereţilor transversali etanşi. Vezi
fig.5.6.

4.2. Reacţiunile grinzilor de fund pe peretele transversal se pot determina


direct printr-un calcul al reţelei de fund sau aproximativ cu ajutorul punctului
4.3.

65
Fig. 5.6

4.3. Suma reacţiunilor reţelei de fund în corespondenţa peretelui etanş ce


desparte cele două magazii, se calculează cu următoarea formulă:

[kN] Q  u  P  v  T 

P = încărcătura sau balastul, în [t], aferent magaziei respective, inclusiv


eventual conţinutul tancurilor de fund amenajate în partea plată a dublului fund;
T* = pescajul, în [m], la mijlocul lungimii magaziilor pentru marfă;
u, v = factori de corecţie pentru încărcătură, respectiv împingere.

66
u = [kN/t] 10      b  h
v = 10 · χ · · b [kN/m] V

B

2,3   B  
= lungimea porţiunii plate a  dublului fund, în [m]
b = lăţimea porţiunii plate a dublului fund, în [m]
h = înălţimea magaziei, în [m]
V = capacitatea magaziei, în [m3]

E. Momente încovoietoare şi forţe tăietoare admisibile în apă calmă

1. Momente încovoietoare în apă calmă.


1.1. Momentele încovoietoare admisibile în apă calmă pentru o secţiune
transversală oarecare de pe lungimea L, se pot calcula după formula următoare:

MSW = MT – (MWV + MBF) [kNm]


MT = σp · WD(a) · 103/fR [kNm]
sau:
MT = σp · WB(a) · 103/fR [kNm]

se va lua valoarea mai mică.

σp = vezi C.1.1, pentru condiţii portuare σp = σL, conform 4.1.


WD(a) = modulul de rezistenţă existent al punţii în secţiunea de abscisă “x”,
în [m];
WB(a) = modulul de rezistenţă existent al fundului în secţiunea de abscisă
“x”, în [m];
fR = 1,0 (în general)

Pentru nave cu deschideri mari în punţi:


fR =  tot
σtot, σSW şi σWV – vezi F.2.  SW   WV

Valori aproximative pentru fR – vezi F.6.


În zona x/L = 0,3 şi x/L = 0,7 nu se vor lua în general valori pentru
momentul încovoietor mai mari decât pentru x/L = 0,5.

2. Forţe tăietoare în apă calmă.


Forţele tăietoare admisibile în apă calmă într-o secţiune oarecare pe
lungimea ”L” a navei se determină cu formula:
QSW = QT – QWV [kN]

67
QT = forţa tăietoare totală admisă, în [kN], la o tensiune tangenţială de τ p
= 110/k [N/mm2], maxim admisă în secţiunea examinată.

3. Reguli speciale.
În cazul, în care, se ţine cont şi de coroziune, momentele încovoietoare şi
forţele tăietoare în apă calmă calculate conform 1. şi 2., se vor majora cu 10%.

4. Tensiuni normale de proiectare σL.


4.1.Tensiunile normale de proiectare σL pentru calculul de însumare a
tensiunilor, precum şi pentru argumentarea stabilităţii şi rezistenţei la oboseală,
se calculează după cum urmează:

[N/mm2] M  0,75 M WL  M BF
 L  SW
W = WD(a) sau WB(a) W  103
pentru punte, respectiv
fund ;

σL nu trebuie să fie mai mare decât σLmax = (6/7)·σp

σp – vezi C.1.1.
MBF – vezi B.5.

4.2. Referitor la argumentarea stabilităţii, vezi paragraful 3,F. Referitor la


argumentarea rezistenţei în funcţiune, vezi paragraful 20.

F. Nave cu deschideri mari în punţi

1. Generalităţi.
1.1.Pentru navele cu deschideri mari în punţi, pe lângă condiţiile impuse
de B., este necesar un control al însumării solicitărilor verticale şi orizontale,
torsiune, precum şi a sarcinilor transversale.
1.2. Nava cu deschideri mari în punţi, este nava care îndeplineşte una din
următoarele două condiţii pentru una sau mai multe guri de magazii:

· 1 > 0,6 bL
BM
·2 > 0,7 L
M
bL = lăţimea gurii de magazie, la mai multe guri de magazie paralele
cu P.D. ”bL” este suma lăţimilor fiecărei guri de magazie.

68
= lungimea gurilor de magazie; 
L
BM = lăţimea punţii la mijlocul deschiderii gurii de magazie;
M = lungimea magaziei. Dacă în  prova sau pupa magaziei examinate nu
există o altă gură de magazie “M” se determină special.

2. Însumarea tensiunilor.
Pentru dimensionarea osaturii longitudinale a punţii superioare se vor
însuma toate componentele tensiunilor ce apar în puntea menţionată (încovoiere
verticală şi orizontală, torsiune şi sarcini transversale) cu următoarea formulă,
pentru a obţine σtot:
[N/mm2]   f   f   f   f  
tot SW SW WV WV WH WH Q Q

 f ST  ST  f ST  f WT  ST   p
σp – vezi
C.1.1.
Semnificaţia indicilor:
SW = apă calmă;
WV = încovoiere verticală dată de valuri (MWV+MBF);
WH = încovoiere orizontală dată de valuri;
Q = încovoiere în fâşia de punte în jurul unei axe verticale;
ST = torsiune statică;
WT = torsiune dată de valuri.
Factorii de tensiune se găsesc în tabelul 5.3.

Tabelul 5.3.
Caz de fSW fWV fWH fQ fST FWT
încărcare
1 1,0 1,00 0 0 0 0
2 1,0 0,75 0 1,0 1,0 0
3 1,0 0,45 1,0 1,0 1,0 1,0

3. Sarcini de proiectare.
3.1.Referitor la momente încovoietoare în apă calmă şi verticale date de
valuri, vezi B.

3.2.Momente încovoietoare orizontale date de valuri:


MWH = 0,32 · L · QWH · cM [kNm]
QWH = forţa tăietoare orizontală dată de val.
1,1  L  T  B  c QWH = 0[kN]
cM şi c0 – vezi B.2.1.

69
3.3. Momentul de torsiune dat de val se compune din două părţi care se
însumează după cum urmează:
MWT = MWT1 + MWT2
MWT = MWT1 – MWT2
MWT1 = QWH · zQ · cT1 [kNm]
2
MWT2 = 0,12 · c0 · L · B · cT2 [kNm]
zQ = distanţa, în [m], dintre centrul de răsucire D (vezi şi 4.4) şi un plan
situat la 0,65 T deasupra liniei de bază.
cT1, cT2 – vezi figura 5.7.

70
Fig. 5.7

Pentru convenţia de semne a momentelor de torsiune este valabilă regula


din fig.5.2. Distribuţia MWT1 a momentului de torsiune fig. 5.7 este cuplat cu
MWH, şi dă întindere în tribord şi compresiune în babord.

71
3.4. La nave portcontainer cu încărcare întâmplătoare (accidentală),
momentul de torsiune static se calculează cu formula:
MST = [kNm]  10  B  CC  c T2

CC = capacitatea de
încărcare maxim admisă a navei, în [t].
CC = n · G
n = numărul maxim posibil de containere de 20 pic. (TEU) transportate.
G = masa medie a unui container de 20 pic., în [t].
În scopuri de proiectare se consideră G = 14t.

3.5. Sarcina laterală pe elemente structurale longitudinale ale corpului


navei rezultă din presiunea hidrostatică exterioară, definită la paragraful 4, B.
respectiv din sarcini transversale induse de încărcătură.
4. Calculul componentelor tensiunilor.

4.1.Tensiunile de încovoiere verticală şi orizontală, precum şi ca urmare a


torsiunii şi sarcinilor transversale a corpului navei, se pot determina fie printr-o
analiză complexă a tensiunilor (GL oferă program), fie aşa cum este dat în
4.2-4.5.

4.2. Tensiunile de încovoiere verticală se obţin din MSW, MWV şi MBF.

4.3. Tensiunile din încovoierea orizontală dată de valuri:

[N/mm2]  WH 
M WH
Wz  103
Wz = modulul de rezistenţă
a secţiunii transversale examinate în jurul axei verticale, în [m3].

4.4. Tensiuni din torsiunea corpului navei:


Tensiunea condiţionată de torsiune pe 0,4L la mijlocul navei, va fi luată
cea mai mare valoare dintre σTN şi σTB. În afara 0,4L la mijloc se va lua numai
σTB.
σTN = tensiuni normale ca urmare a condiţiilor constructive şi/sau
condiţiilor de încărcare ce produc torsiune împiedecată, în zona 0,4L la mijlocul
navei, în [N/mm2],
σTB = suma tensiunilor normale şi a tensiunilor de încovoiere în fâşia
longitudinală de punte pe baza deplasării relative ”Δu” a celor două borduri în
zona deschiderilor în punţi, în [N/mm2].
Pentru nave cu o zonă a deschiderilor mari în punţi mai mare de 0,5L
lungime, cu grinzi transversale şi torsiune împiedecată, cu zone închise în pupa

72
navei, tensiunile condiţionate de torsiune se determină cu ajutorul deplasărilor
relative maxime ”Δumax”, după cum urmează:
[mm] 0,072  M
 b 
L   z
T max  i 2 i 
u max i 
i = indicele E  IT  B  H  CB  
pentru poziţia
considerată;
i = 1 este valabil pentru marginea interioară a fâşiei de punte la intersecţia
cu rama longitudinală;
i = 2 este valabil pentru marginea superioară a ramei longitudinale;
MTmax = momentul de torsiune maxim, în [kNm];
ωi = coordonata sectorială, în [m2], a secţiunii cuplului maestru pentru
poziţia “i”.
Dacă “ω” nu se determina prin calcul normal, atunci, pentru nave cu
dublu bordaj se pot folosi formulele:
[m2] b
1   (H  2h ' z D )  2b'( H  h ' )
[m2] 2 h b
2  1  s
b, b’, h’, hs, în [m], vezi 2
figura 5.8.
zD = distanţa, în [m] dintre linia de bază şi centrul de răsucire D (vezi
fig.5.8). zD este negativ, dacă se află sub linia de bază. Într-o primă fază se pot
folosi formulele:
- pentru rame longitudinale normale:
1  h  [m]
z D    H  3h ' s 
2  2 - pentru rame
longitudinale tip
cheson:
1 [m]
z     H  3h ' h 
D s
2

73
Fig. 5.8

74
zi = distanţa măsurată pe verticală, în [m] între centrul de răsucire D, în
secţiunea cuplului maestru şi locul ”i” considerat (vezi fig. 5.8).
IT = constanta torsională a secţiunii maestre, în [m4].

Fig. 5.9

La variaţii importante pe 0,2L la mijlocul navei, se poate accepta o


variaţie adecvată pe această zonă.

75
În mod aproximativ IT se poate calcula cu formula:
IT = [m4] 4  A2
A = suprafaţa totală închisă a  s / t secţiunii transversale, în [m2];
= suma rapoartelor lungimea  s / t plăcii/grosimea plăcii, pe conturul
exterior al secţiunii.
La secţiuni cu celule neadiacente se calculează ‘IT” pentru fiecare celulă
în parte, după care se însumează.
E = modulul de elasticitate, în [N/mm2]
ε = factor care ţine cont de existenţa pe direcţie transversală din bord în
bord, a unor chesoane închise (deep-tanks), care împiedecă mai mult deplasarea
relativă a celor două borduri, decât grinzile transversale obişnuite. Este cazul
acelor chesoane care se extind pe lungimea navei mai mult de două distanţe
regulamentare şi pe verticală mai mult de jumătate din înălţimea de construcţie
(vezi fig. 5.9).
b   ITj
  1  0,4 
 1  b  = suma I Tj

  2   IT constantelor torsionale, în


[m4], a fiecărui cheson
închis
(deep-tanks) ce se extinde din bord în bord.
= lungimea zonei deschiderilor  mari în punţi conform fig. 5.9.
1 = distanţa, în [m], de la “deep-  tanks” pupa la începutul zonei ””, vezi
fig.5.9.
h = înălţimea, în [m], de la nivelul dublului fund la marginea superioară a
ramei longitudinale a gurii de magazii.

Distribuţia “cu” a deplasării  relative pe lungimea “” a deschiderilor


în punte se poate calcula cu ajutorul fig. 5.9, unde “cA” rezultă din formula:
 L   3 xA 
c A  1,25    1,6   1,0
xA = vezi fig. 5.9  400   L 

Tensiunile condiţionate de torsiune rezultă după cum urmează:


[N/mm2] u max i  i
TN  1,5  E 
Cu momentele de  b 
  TN
i   z i   103
torsiune definite la 3.3 şi  2 
3.4 se produc tensiuni
pozitive în babord şi negative în tribord.

76
Fig. 5.10

Tensiunile σTB în fâşiile de punte condiţionate de deplasarea relativă se pot


determina cu ajutorul unei metode statice a sistemului de punte, compus din
fâşiile longitudinale şi transversale de punte împreună cu rama gurii de magazie
şi învelişul exterior (până la jumătatea înălţimii dintre puntea 1. şi 2.). Modelul
pentru calcul este arătat în fig. 5.10.
Drept sarcină exterioară se u 2 introduce deplasarea longitudinală
“”. Pentru determinarea tensiunilor în punctele 1. şi 2. (vezi fig. 5.8), se va pleca
tot de la deplasarea longitudinală. Tensiunile σTB pot fi sau pozitive sau negative
şi nu este avantajos să le suprapunem.

4.5. Tensiuni din încărcarea transversală:


[N/mm2] MQ
Q 
W1  10 3
MQ = momentul
încovoietor în jurul axei “z”, în [kNm], în grinda formată din înveliş, fâşia de
punte şi rama longitudinală a gurii de magazie, ca urmare a presiunii laterale a
apei, conform paragrafului 4, B.2.
W1 = modulul de rezistenţă minim a fâşiei de punte (cu învelişul exterior)
lângă gura de magazie în zona ramei transversale a gurii de magazie în jurul axei
verticale, în [m3]. La calculul lui W1 se introduc şi toate elementele de osatură
longitudinale extinse pe 0,2H de la punte.

Ramele longitudinale ale gurilor de magazii se vor introduce, dacă ele se


extind suficient în afara extremităţilor gurilor de magazii.

77
La navele port container cu  lungimea gurii de magazie până la
Q

14m şi cu grinzile transversale de rigiditate apropiată de a grinzilor


longitudinale, “” se poate calcula cu următoarea formulă:

[N/mm2]  T 3 / H  0,25  H  p 0   l 2L
p0 – vezi paragraful  Q  7,2  W1  103
4, A.2.2.

5. Deplasarea relativă dintre navă şi capacele gurii de magazie.


Analog calculului tensiunilor, deplasările relative maxime pe direcţia
longitudinală dintre capacul gurii de magazie şi ramă în împrejurările folosirii
sistemului de stopare, se vor determina şi însuma pentru fiecare lagăr deplasabil
în parte:

[mm] u tot  f SW  u SW  f WV  u WV  f WH  u WH  f ST  u ST  f WT  u WT

uSW, uWV, uWH = deplasarea relativă urmare MSW, MWV + MBF şi MWH.
Deformaţia laterală a navei rezultă, la guri de magazie scurte, din variaţia
lungimii Δli a ramei longitudinale cu:

[mm]   Li
li 
σ = tensiunea, în [N/mm], la E
jumătatea gurii de magazie, urmare MSW, MWV + MBF şi MWH.
Li = lungimea gurii de magazie  ”i”, în [mm].
uST, uWT = deplasarea relativă, urmare MST şi MWT. Aproximativ, se poate
apela la valorile deplasărilor relative ale bordajelor navei obţinute la 4.4.
fSW, fWV, fWH, fST fWT – vezi 2.
Pentru reazeme deplasabile sunt necesare a fi prevăzute suficiente
posibilităţi de deplasare.

6. Valori de referinţă pentru dimensionarea osaturii longitudinale.


Cu acordul GL se poate renunţa la o analiză a tensiunilor conform 4., dacă
modulele de rezistenţă ale secţiunilor transversale ale navei sunt raportate la
fibra superioară, multiplicând cu factorul ”fR”, după cum urmează:

W’(x) = fR · W(x)
fR = factor de corecţie conform figurii 5.11.
fRmin = 1

78
Fig. 5.11

W(x) = modulul de rezistenţă necesar conform C.1.


[m3] M (x)
W( x)  T 3
MT(x) = momentul de  p  10
încovoiere maxim în secţiunea
”x”, în [kNm].
7. Valori de referinţă pentru dimensionarea grinzilor transversale
ale navelor portcontainer
Grinzile transversale se vor dimensiona după următoarele criterii:
- reacţiunile capacelor gurilor de magazii (vezi paragraful 17, C.1.4);

79
- reacţiunile containerelor stivuite în magazie;
- solicitările din torsiunea corpului navei;
- solicitările date de presiunea apei, dacă grinda transversală face parte
dintr-un perete transversal etanş (vezi paragraful 11).

Grosimea învelişului nu trebuie să fie mai mică decât cea recomandată de


următoarele formule, vezi aici şi figura 5.12:
[mm] 1
t  L
sau
[mm] t 1  0,5  t 0
t0 = grosimea ramei longitudinale, respectiv a părţii superioare a peretelui
longitudinal din corespondenţă.
t2 = [mm] 0,85  L
sau
t2 = 12 · a [mm]
a = distanţa regulamentară, în [m].

80
Fig. 5.12

Pentru “t1” şi “t2” se vor adopta cele mai mari valori.


Pentru ”L” nu se vor lua valori mai mari de 200m.
Referitor la ramele punţii superioare, vezi şi paragraful 17, B.1.

81
Paragraful 6
Învelişul exterior

A. Generalităţi

1.Indicaţii.

1.1.Pentru întărirea învelişului exterior la extremităţile suprastructurilor,


vezi paragraful 16.
1.2.Aplicarea formulelor de dimensionare de la B, 1.2 şi C, 1.3 pentru
nave cu o lungime mai mică de 90m, poate fi acceptată de GL, atunci când s-a
efectuat un calcul de verificare a rezistenţei longitudinale.

2. Notaţii.
k = coeficient de material paragrafului 2, B.2.
pB = sarcina pe fund, în [kN/m2], conform paragrafului 4, B.3.
ps = sarcina pe bordaje, în [kN/m2], conform paragrafului 4, B.2.1.
pe = presiunea de proiectare pentru zona prova, în [kN/m2], conform
paragrafului 4, B.2.2.
pSL = presiunea Slamming de proiectare, în [kN/m2], conform paragrafului
4, B.4.
n1 = 2 la sistemul transversal de osatură.
n1 = 1,6 la sistemul longitudinal de osatură.
n2 = 5,9 la sistemul transversal de osatură.
n2 = 4,8 la sistemul longitudinal de osatură.
σL = cea mai mare tensiune longitudinală încovoietoare de proiectare, în
[N/mm2], conform paragrafului 5, E.4.
σadm = tensiunea de proiectare admisibilă în [N/mm2]
[N/mm2] pentru L   0,8  L   230 / k,
adm  450 
< 90m.
σadm = 230/k, [N/mm2] pentru L ≥ 90m
tk = adaos pentru coroziune, conform paragrafului 3, K.1.

B. Învelişul fundului

1. Învelişul pe 0,4L la mijlocul navei.


1.1.Grosimea învelişului fundului pentru nave sub 90m lungime nu
trebuie să fie mai mică decât:

[mm] t  n1  a  p B  k  t k

82
1.2. Grosimea învelişului fundului pentru nave cu lungimea de 90m şi mai
mare nu trebuie să fie mai mică decât următoarele valori:

[mm] 10  p B
t  n2  a  t
[mm] t 1  1,26  a  p 
adm B
k  t kk
L

În primă aproximaţie, pentru ””  L prin considerarea lui A.1.2 se poate


introduce, pentru calculul grosimii învelişului, următoarele valori:

[N/mm2] pentru L <  L  12,6  L / k


90m
[N/mm2] pentru L  L  120 / k
≥ 90m

1.3. În cazul luării în considerare a unor reduceri de grosimi pentru


diverse zone de navigaţie, grosimile acceptate nu trebuie să fie mai mici decât
“t2” după 3.1, iar grosimea critică după 2.

2. Grosimea critică a plăcilor.


Pentru navele la care este recomandată, respectiv calculată, confirmarea
rezistenţei longitudinale, grosimea plăcii nu trebuie să fie mai mică decât
grosimea critică a plăcii, calculată cu formula:

tkrit = [mm] L
ca   tk
E  F1
c = 527 pentru
sistemul longitudinal;
c = pentru sistemul 1054 transversal.
1  2
α = raportul a/b al plăcii (vezi paragraful 3, F.1).
Ca valoare orientativă se poate lua c = 992.

σL = tensiunea de compresiune maximă (cea mai mare) dată de momentul


de încovoiere longitudinal, în [N/mm2].
(Dacă σL > 0,6 · ReH, este o dovadă suficientă pentru a cerceta siguranţa la
stabilitate după paragraful 3, F.).

E = modulul de elasticitate (vezi paragraful 3, F.1);


F1 = vezi paragraful 3, F.1. (tabel 3.2);
F1 = 1,0 pentru sistemul longitudinal.
3.Învelişul fundului în afara zonei 0,4L de la mijlocul navei

83
3.1. Grosimea pe 0,1L de la perpendiculara pupa, respectiv 0,05L de la
perpendiculara prova, nu trebuie să fie mai mică decât valoarea cea mai mare
dintre următoarele două valori:
[mm] t  1,26  a  p  k  t
1 B k

[mm] pentru L < t 2


 1,5  0,01  L   L  k
50m
[mm] t 2
 Lk
pentru L ≥ 50m
t2max = 16,0mm

Pentru ”L” nu se va lua o valoare mai mare decât 12H.

3.2. Între zona centrală şi grosimile determinate conform 3.1, se face o


trecere graduală, dar în nici un loc grosimea nu va fi mai mică decât “t 1” calculat
cu ”a” respectiv locului.
Chiar la o trecere uniformă, în zona întăririi fundului la extremitatea
fundului, grosimea va trebui determinată conform E.2.

4.Gurna
4.1. Dimensionare.
În zona de curbură a gurnei, pentru grosimea acesteia, se va accepta cea
mai mare valoare între grosimea bordajului şi a fundului.
Lăţimea gurnei nu trebuie să fie mai mică decât:

b = 800 + 5L [mm]
bmax = 1800 [mm]

4.2. Recalcularea gurnei când lipseşte osatura longitudinală


(întărituri longitudinale)

4.2.1. Tensiuni axiale critice.


 kia  1,27  10 5 
t' [N/mm2]
r t’ = t – tk , în [mm]
t = grosimea plăcii, în [mm]
r = raza gurnei, în [mm]

4.2.2. Presiunea exterioară critică.


 t'  t'  t'  pki = [N/mm2]
2

1,9 10 5        
    r r 1,05  r 
= lungimea fără 
reazeme intermediare a gurnei, în [mm]. (Distanţa între grinzile transversale de
fund, vezi şi figura 6.1).

84
Fig.
6.1

4.2.3.

Tensiuni critice la însumarea solicitărilor.


[N/mm2] pa
 ki   kia  1 
p ki
pa = presiunea
hidrostatică exterioară.
pa = 10-2 · T [N/mm2]

4.2.4. Coeficient de siguranţă la flambaj


 ki
B   1,0
L
σL = tensiunea maximă de
compresiune din momentul de încovoiere longitudinal în zona gurnei, în
[N/mm2].
5.Chila plată

5.1. Lăţimea chilei plate nu trebuie să fie mai mică:

b = 800 + 5L [mm]
bmax = 1800 [mm]

Grosimea chilei plate în zona 0,7L la mijlocul navei nu trebuie să fie mai
mică decât:

85
tFk = t + 2,0 [mm]

t = grosimea tablelor adiacente ale învelişului fundului, în [mm].

5.2. Se recomandă, ca la navele mai lungi de 100m, a cărui fund este în


sistem longitudinal de osatură, să se întărească suplimentar cu nervuri de
rigidizare longitudinale intercostale, prevăzute la maximum 400mm de la P.D.
Secţiunea transversală a întăriturii longitudinale să fie de 0,2L [cm2].

5.3. În cazul prevederii chilei masive, ea nu trebuie să aibă secţiunea mai


mică decât a chilei plate.

C. Învelişul bordajului

1. Zona 0,4L la mijlocul navei.

1.1.Grosimea învelişului bordajului nu va fi mai mică decât:

t = n2 · a · + tk [mm] Tk

1.2. Dacă se ia în considerare reducerea grosimii plăcilor pentru diferite


zone de navigaţie, grosimea nu va trebui să fie mai mică decât grosimea “t 2” de
la extremităţi după B. 3.

1.3. Grosimea filelor de tablă situate deasupra nivelului 0,2H poate fi


redusă până la grosimea la extremităţi “t 2” conform B. 3.1, respectiv grosimea
“t3” prescrisă conform 2., dacă solicitările permit acest lucru.

Grosimea învelişului bordajului în această zonă se calculează cu


următoarea formulă:

t = n2 · a · [mm] 10  p s
 tk
 pl
σpl = [N/mm2]  adm
2
 3   2L   L

= tensiunea tangenţială de  L proiectare maximă, urmare a


2
momentului de încovoiere longitudinal, în [N/mm ], unde pentru forţa tăietoare
pe val se va introduce 0,75 · QWV.

1.4. În zona forţelor tăietoare mari se va controla solicitarea la tensiuni


tangenţiale după paragraful 5, D.

86
2. Învelişul în afara zonei 0,4L la mijlocul navei.

2.1. Grosimea pentru 0,1L de la perpendiculara pupa şi 0,05L de la


perpendiculara prova nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare valoare din
următoarele două:

[mm] t 3  1,26  a  p s  k  t k

t2 = conform B. 3.1.

2.2. Trecerea graduală a grosimii spre extremităţile navei se face conform


B. 3.2.

3. Centura

3.1. Lăţimea centurii nu trebuie să fie mai mică decât:

b = 800 + 5L [mm]
bmax = 1800 [mm]

3.2. Grosimea centurii în zona de 0,4L la mijlocul navei nu trebuie în


general să fie mai mică decât grosimea învelişului punţii în aceeaşi zonă. Totuşi,
nu trebuie să fie mai mică decât grosimea bordajului în aceeaşi zonă. Funcţie de
sistemul de osatură, trebuie să nu fie mai mică decât grosimea critică a punţii,
conform paragrafului 7, A. 5.2.
Spre extremităţi se procedează ca la grosimea bordajului, conform E.

3.3. Dacă lăcrimara este racordată de centură, raza de racordare trebuie să


fie cel puţin de 15 ori grosimea plăcii.

87
Paragraful 7
PUNŢI

A. Puntea de rezistenţă

1. Generalităţi, notaţii
1.1. Puntea de rezistenţă este:
1. puntea superioară continuă pe toată lungimea navei, care reprezintă
învelişul superior al corpului navei,
2. puntea unei suprastructuri situate în zona 0,4L la mijlocul navei, care
este mai lungă de 0,15 L,
3. puntea unui quarterdeck, care se extinde în 0,4 L din zona centrală.

1.3. Dacă învelişul punţii este prevăzut cu căptuşeală, atunci adausul


pentru coroziune conform parag.3, K.1. poate fi micşorat.

1.4. Navele cu viteza , pot fi v  1,6 L


0

prevăzute cu întărituri
suplimentare ale punţii de rezistenţă şi centurii.

1.5. În acest paragraf vom folosi următoarele notaţii:


coeficientul de material, k  conform parag.2, B.2.
sarcina, conform parag.4, B.1. p D 
sarcina, conform parag.4, C.1. p L 
adaus pentru coroziune, t K  conform parag.3, K.1.

2. Legătura între învelişul punţii de rezistenţă şi centură


2.2. Despre racordarea lăcrimarei cu centura, vezi parag.6, C.3.3.

3. Deschideri în puntea de rezistenţă


3.1. Toate deschiderile în învelişul punţii trebuie să aibă colţurile
rotunjite. Deschiderile circulare trebuie întărite cu platbandă, a cărei arie a
secţiunii transversale nu trebuie să fie mai mică decât:
A f  0,25  d  t  cm 
2

d = diametrul
deschiderii, în [cm]
t = grosimea punţi, în [cm]
Se poate renunţa la platbandă, dacă diametrul deschiderii este mai mic de
300 mm şi dacă distanţa până la următoarea deschidere este mai mare decât 5 x
diametrul deschiderii mici. Marginea deschiderilor pentru trecerea ţevilor trebuie
să se afle faţă de bordaj la o distanţă de minimum 1 x diametrul deschiderii.

88
3.2. Colţurile gurilor de magazii vor fi prevăzute cu table îngroşate, care
se vor extinde atât pe lungime, cât şi pe lăţime cu mărimea unei distanţe
intercostale. Grosimea tablei îngroşate nu va fi mai mică decât grosimea
învelişului punţii de lângă ramele longitudinale, plus grosimea punţii între
deschideri (pe zona 0,5L la mijlocul navei). În afara zonei 0,5L la mijlocul navei
grosimea tablei îngroşate nu va fi mai mare decât 1,6 ori grosimea învelişului
punţii lângă rama longitudinală.

3.3. Raza de racordare în colţurile gurii de magazie nu trebuie să fie mai


mică decât:
r  n  b 1  b / B 
rmin  0,1  m 
n  / 200
n min  0,1
n max  0,25
lungimea gurii de  
magazie, în [m]
lăţimea gurii de b  magazie, sau suma lăţimilor gurilor,
la mai
multe deschideri alăturate paralele cu P.D., în [m]. Pentru b/B nu se va lua o
valoare mai mică decât 0,4.
Pentru nave cu deschideri mari în punţi, vezi 3.5.

3.4. Dacă la colţurile gurilor de magazie se face o racordare eliptică sau


parabolică conform fig.7.1, atunci o întărire conform 3.2 nu mai este necesară.
Racordarea eliptică sau parabolică se face conform fig.7.1:

89
Fig.7.1

Dacă pentru “a” şi “c” se admit valori mai mici, atunci se reclamă o
întărire a tablei de colţ, care se estimează de la caz la caz.
3.5. Pentru nave cu deschideri mari în punţi, conform parag.5,F., situaţia
colţurilor gurilor de magazie trebuie să aibă la bază însumarea tensiunilor din
încovoierea longitudinală totală, torsiune şi rezistenţă transversală.

3.6. În cazul şahtului de maşini, funcţie de mărimea şahtului pot fi


recomandate întăriturile după 3.2.

4. Dimensiunile învelişului punţii superioare pentru


nave cu lungimea până la 65 m

90
Pentru navele care nu reclamă calculul de rezistenţă longitudinală, aceasta
înseamnă nave cu lungimea L ≤ 65 m, secţiunea transversală a învelişului punţii
se va stabili de aşa manieră încât modulul de rezistenţă a secţiunii transversale a
navei în zona 0,4L la mijlocul navei să nu fie mai mică decât cea recomandată
de parag.5, C.2.
Grosimea nu trebuie să fie mai mică decât cea dată de 6.

5. Dimensiunile învelişului punţii superioare pentru


nave cu lungimea peste 65 m

5.1. Secţiunea transversală a punţii în zona 0,4L la mijlocul navei

Secţiunea transversală a punţii superioare între bordaj şi rama


longitudinală a gurii de magazie, se va determina astfel încât modulul de
rezistenţă să respecte recomandarea de la parag.5,C.

5.2. Grosimea critică a plăcilor

5.2.1. Cea mai mică grosime critică se va determina conform parag.6, B.2.
5.2.2. Reducerile date de zona de navigaţie, din grosimile critice, nu sunt
admise.

5.3. Tabla lăcrimară


Dacă grosimea învelişului punţii rezultă mai mică decât grosimea
bordajului, atunci se va prevedea tablă lăcrimară cu lăţimea egală cu centura şi
grosimea egală cu a bordajului.

6. Grosimea minimă
După efectuarea tuturor calculelor şi corecturilor, inclusiv reducerile
pentru zona de navigaţie, în zona centrală de 0,4L lângă ramele longitudinale
grosimea punţii nu trebuie să fie mai mică decât cea mai mare valoare dintre
următoarele două:

conform 7.1 tE
sau
t min   4,5  0,05L  k  mm
Pentru “L” nu se lua
o valoare mai mare decât 200 m.

7. Grosimea la extremităţi, grosimea între gurile de magazii

7.1. Grosimea punţii pe 0,1L la extremităţi, respectiv între gurile de


magazii nu trebuie să fie mai mici decât:

91
t E  1,26  a p  t K  mm
t E min  5,5  0,02L  mm
p = pD sau pL, şi anume, care
este mai mare.
Pentru “L” nu se va lua valoare mai mare ca 200 m.

7.2. Între grosimea la extremităţi şi cea de la mijlocul navei se face o


trecere graduală.

7.3. Zona punţii între deschideri trebuie dimensionată astfel încât să poată
prelua tensiunile de compresiune în sens transversal corpului navei.

B. Punţi inferioare
1. Dimensionarea punţilor de încărcare

1.1. Grosimea învelişului nu trebuie să fie mai mică decât:


t  1,26a p  k  t
L
 mmK

t min   5,5  0,02L  k  mm


pentru puntea a doua
= 6,0 mm pentru celelalte punţi inferioare
Pentru “L” nu se va lua mai mult de 200 m.

1.2. Referitor la grosimea critică este de luat în atenţie A.5.2.

2. Dimensionarea punţilor solicitate la sarcini pe roţi


2.1. Grosimea învelişului se determină cu formula:
t  c P 1  a v  k  t K  mm
P = sarcina în [kN],
provenită dintr-o roată sau un grup de roţi ce acţionează asupra unui câmp de
placă “a x b”.
P  Q/n
sarcina pe ax, în [kN] Q
La autostivuitoare se în general greutatea totală a autostivuitorului.
numărul roţilor sau grupelor de n  roţi pe ax.
la încărcare în porturi. av  0
factor corespunzător c  următoarelor formule:
pentru : b/a 1
pentru ff  f
c  1,90 0  3,05,3 4,4 
pentru F f f
c 01 F 01
,3,22 ,41
,0 F
pentru : b / a 
F 2,5 F
pentru ff  f
c  2,040 50 ,4,3 7,2
F 
F F 

92
pentru c 01
f
 
,3,21 0,150
,0
f
Pentru valori F F
intermediare ale lui b/a se va interpola liniar.
suprafaţa de contact a unei roţi, f  respectiv grupe de roţi
suprafaţa câmpului de placă “a F  x b”, conform fig.7.2.
latura mai mică a câmpului de a  placă
latura mai mare a câmpului de b  placă
Pentru “F” nu se va înlocui o valoare mai mare decât 2,5a2.

Fig.7.2

La grupuri de roţi se adună suprafeţele de contact într-o singură suprafaţă


“f”.

2.2. Când pata de contact nu este cunoscută, atunci se poate


determina aproximativ cu formula:
100  P
f   cm 2 
presiunea specifică a roţii pp 
(presiunea în pneu) după tabelul 7.1.

Tabelul 7.1
Tipul pres.specif. a roţii p [bar]
maşinii cu aer plin cauciuc

93
autoturism 2 -
camion 8 -
trailer 8 15
autostivuitor 6 15

2.3. Osatura se va dimensiona în aşa fel încât să nu se depăşească 165/k


[N/mm2].

94
Paragraful 8
Construcţia fundului

A. Fundul simplu

1. Varange
1.1. Generalităţi
1.1.1. Varangele se prevăd la fiecare interval de coastă. Despre legătura cu
coasta vezi 19,B.4.2.
1.1.2. În cazul varangelor înalte, ca de ex. cele din picul pupa, se
recomandă prevederea de nervuri de rigidizare pentru asigurarea stabilităţii.
1.1.3. Varangele trebuie prevăzute cu găuri pentru trecerea liberă a apelor
spre sorburi.

1.2. Dimensionare
1.2.1. Varange în zona magaziilor pentru marfă
Dimensionarea varangelor între peretele picului pupa şi peretele de
coliziune la navele fără dublu fund sau la navele cu dublu fund în zonele unde
dublu fund lipseşte, se face cu următoarele formule.
Modulul de rezistenţă nu trebuie să fie mai mic decât:
W  c  T  a  2  cm  3

deschiderea varangei, în 
[m], măsurată de la bordaj la bordaj.
min  0,7 B
pentru încăperile, care la c  7,5 pescajul maxim urmează a naviga
goale, compartimente de maşini, spaţii de depozitare.
pentru alte încăperi c  4,5
Înălţimea varangelor nu trebuie să fie mai mică decât
h  55  B  45  mm
h min  180mm
La navele cu fund stelat, înălţimea varangei la “0,1L” de la bordaj nu
trebuie să fie mai mică decât jumătate din înălţimea în P.D.
La o înclinare mai mare a fundului, înălţimea inimii varangei la începutul
racordării gurnei trebuie să fie cel puţin egală cu înălţimea coastei.
Grosimea inimii varangei nu trebuie să fie mai mică decât:
h
t 3  mm
Secţiunea inimii varangei 100
se va determina conform B.6.2.2.
1.2.2. Platbanda varangelor va fi  continuă pe lungimea “”. Dacă se
întrerupe la carlinga centrală se va suda pe acesta cu sudură continuă.
2. Carlingi

95
2.1. Generalităţi
2.1.1. Toate navele fără dublu fund trebuie să aibă carlingă centrală. Până
la o lăţime de 6 m, măsurată la nivelul marginii superioare a varangei, carlingile
laterale pot să lipsească, până la 9 m lăţime se recomandă câte o carlingă laterală
în fiecare bord, peste 9 m lăţime se recomandă câte două carlingi laterale în
fiecare bord.
2.1.2. Referitor la distanţa între carlingi în zona întăriturilor speciale de la
prova, vezi parag.6,E.1.
2.1.3. Carlingile centrale şi laterale se vor extinde cât mai mult posibil
spre prova şi pupa. Se vor conecta cu structura dublului fund discontinuu printr-
o zonă extinsă pe două intervale intercostale prin reducerea graduală a înălţimii.

2.2. Dimensionare
2.2.1. Carlinga centrală
Grosimea pe 0,7L la mijlocul navei nu trebuie să fie mai mică decât
t  0,07L  5,5  mm
Suprafaţa secţiunii transversale a platbenzii, pe 0,7L la mijlocul navei, nu
trebuie să fie mai mică decât:
A f  0,7 L  12 cm  2

La extremităţi, atât
grosimea inimii carlingii centrale cât şi aria platbenzii se poate micşora cu 10%.
Găurile de uşurare se vor evita.

2.2.2. Carlingi laterale


Pe 0,7L la mijlocul navei, grosimea nu va fi mai mică decât:
t  0,04L  5  mm
Aria secţiunii transversale a platbenzii, în zona 0,7L la mijlocul lungimii
navei, nu va fi mai mică decât:
A f  0,2L  6 cm 
2

La extremităţi, atât
grosimea inimii cât şi aria secţiunii platbenzii se pot micşora cu 10%.

B. Dublu fund

1. Generalităţi
1.1. Pe toate navele de transport se va prevedea dublu fund între peretele
picului prova şi peretele picului pupa, atâta timp cât acesta este compatibil cu
sistemul de construcţie şi funcţionare. Pentru nave de pasageri vezi parag.26.

1.2. Dublul fund se va extinde până în borduri astfel încât fundul să fie
protejat şi în zona gurnei.

96
1.4. Compartimentele etanşe, destinate numai transportului de lichide, nu
trebuie să fie prevăzute cu dublu fund, dacă siguranţa navei în caz de avarie nu
poate fi compromisă.

1.5. În tancurile de adâncime, în picul prova şi picul pupa nu se va


prevedea dublu fund.
1.6.Suportul central va fi etanş cel puţin pe 0,5L, dacă dublul fund nu
este prevăzut cu suporţi laterali etanşi.

1.7. Navele, la care în timpul operaţiilor de încărcare-descărcare învelişul


dublului fund este în permanenţă deranjat (atins), trebuie întărit corespunzător.
La sistemul transversal se vor prevedea varange cu inimă la fiecare
interval de coastă, iar suporţii laterali se vor prevedea la o jumătate din distanţa
prevăzută la 3.1.
În cazul sistemului longitudinal se va apela la 7.5.

1.8. Pentru construcţia dublului fund la vrachiere, vezi parag.23, B.4.


1.9. Întărirea dublului fund în prova, vezi parag.6, E.
1.10. Pentru coeficientul de material “k”, vezi parag.2,B.2, iar pentru
adausul de coroziune tK, vezi parag.3,K.1.

2. Suportul central
2.1. Găuri de uşurare
În general, găuri de uşurare în suportul central numai în afara lui 0,75L de
la mijlocul navei. Înălţimea găurii nu trebuie să depăşească jumătate din
înălţimea suportului. Lungimea găurii nu trebuie să depăşească jumătate din
distanţa intercostală.

2.2. Dimensionare
Înălţimea “h” şi grosimea “t” a suportului central se determină cu
următoarele formule:
h  350  45  B  mm 1.
h min  600mm

Dacă se prevăd pereţi longitudinali, în locul lui “B” se va introduce


distanţa dintre pereţi, dar nu mai puţin de 0,8 B.
2. În zona 0,7L în zona centrală:
pentru hh 1200   mm
t  1,0 k  mm
pentru hh 1200   mm
100
t  3,0 k  mm
Pe 0,15L la extremităţi 120 
grosimea poate fi micşorată cu 10%.
3. Dacă înălţimea reală a suportului central este mai mare decât “h”
conform .1, grosimea poate fi micşorată corespunzător, dacă nu va fi
compromisă stabilitatea.

97
3. Suporţi laterali
3.1. Dispunere
În compartimentul de maşini şi în zona 0,25L de la perpendiculara prova
se va dispune în fiecare bord câte un suport lateral. În restul dublului fund se va
dispune câte un suport lateral în fiecare bord dacă distanţa dintre bordaj şi
suportul central este mai mare de 4,5m; doi suporţi laterali la depăşirea a 8m, şi
trei suporţii laterali la depăşirea a 10,5m. Distanţa între suporţii laterali, dispuşi
între suportul central şi bordaj, nu va fi mai mare decât:
1,8 m în compartimentul de maşini pe lăţimea postamenţilor,
4,5 m la 1 suport lateral în fiecare bord,
4,0 m la 2 suporţi lateral în fiecare bord, în afara C.M.-ului
3,5 m la 3 suporţi lateral în fiecare bord.

3.2. Dimensiuni
3.2.1. Grosimea suporţilor laterali nu trebuie să fie mai mică decât:
h
t k  mm
h = înălţimea suportului 120
central, în [mm] după 2.2.1.
Dacă este cazul se poate cere dovada stabilităţii suficiente pentru suportul
lateral. Asupra întăriturilor sub postamenţii de maşini vezi C.2.3.
3.2.2. Suporţii laterali etanşi la apă şi petrol se vor dimensiona şi rigidiza
corespunzător 6.3.
3.2.3. Găurile de uşurare în suporţii laterali nu trebuie să depăşească 0,8
din înălţimea suportului lateral, sau din distanţa intercostală. Dacă gaura este
întărită cu platbandă, nu trebuie să depăşească 0,85.

4. Învelişul dublului fund


4.1. Grosimea învelişului dublului fund nu trebuie să fie mai mică decât:

t  1,1  a p  k  t K  mm

p = presiunea de proiectare, în [kN/m2], după cum urmează:


p1  10 T  h DB 
p 2  10  h
conform parag.4,C.2. p3  pi
Se va admite valoarea cea mai mare.
distanţa de la învelişul h  dublului fund la nivelul gurii de
aerisire [m].
înălţimea dublului fund, în h DB  [m].
4.2. Dacă pe plafonul dublului fund nu este prevăzută protecţie
(căptuşeală de lemn) conform parag.21, B.1., grosimea calculată cu 4.1. pentru

98
“p1” şi “p2” trebuie mărită cu 2 mm. Acest adaus nu este necesar la navele din
categoria navelor “Port-container”.
4.3. Referitor la întăriturile pentru lucrul cu greifere, vezi parag.23, B.4.4.
4.4. Referitor la întăriturile din compartimentul de maşini, vezi C.2.4.

5. Dublu fund ca tanc


5.1. Tancuri de combustibil şi ulei de ungere
5.1.1. În dublu fund se poate amenaja tancul pentru combustibil şi ulei, cu
punct de inflamabilitate peste 60ºC.
5.1.2. După posibilităţi, tancurile pentru ulei de ungere, tancurile de
scurgere sau cele de circulaţie, se vor separa de învelişul exterior.
5.1.3. Referitor la separarea tancurilor de combustibil de tancurile pentru
alte lichide, vezi parag.12,A.5.
5.1.4. Asupra ţevilor (conductelor) de ventilaţie, circulaţie şi sonde, vezi
parag.21.E şi capitolul 2, parag.11.
5.1.5. Pentru tancurile care transportă lichide încălzite se recomandă un
calcul al tensiunilor provenite din influenţa temperaturii (vezi şi parag.12,A.6.)
5.1.6. Găurile de trecere pentru accesul la tancurile de ulei şi combustibil
din dublu fund situate sub tancurile de ulei, nu sunt permise în tancurile de
marfă, şi nici în compartimentul de maşini (vezi şi parag.24,A.12.4.).
5.1.7. Grosimea minimă a osaturii nu trebuie să fie mai mică decât cea
determinată, conform parag.12,A.7.

6. Dublu fund în sistem transversal

6.1. Varange cu inimă


6.1.1. La dublu fund în sistem transversal, se recomandă varangă cu inimă
la fiecare coastă.

6.1.2. Varangele cu inimă trebuie să fie prevăzute la fiecare coastă:


.1 în zona întăririi fundului în prova, după parag.6,E.
.2 în compartimentul de maşini.
.3 sub postamenţii cazanelor.

6.1.3. Varange etanşe trebuie prevăzute:


.1 sub pereţii transversali
.2 sub pereţii gofraţi; vezi şi parag.3, D.4. şi parag.23,B.4.3.

6.1.4. În restul dublului fund, distanţa dintre varangele cu inimă nu trebuie


să depăşească cca. 3,0 m.

6.2. Dimensiuni
6.2.1 Grosimea varangelor pline nu trebuie să fie mai mică decât:

99
 h 
t  1,0 k  mm
100 
pentru h  1200 mm
 h 
t   h 1200 k  mm
1,0 mm
pentru 120 
înălţimea suportului h
central, în [mm], după 2.2.
Grosimea nu trebuie să fie mai mare ca 16,0 mm.
Dacă înălţimea varangelor depăşeşte pe cea determinată pentru “h” cu 2.2,
este necesară o verificarea de stabilitate după parag.3,F.

6.2.2. Aria secţiunii varangelor cu inimă nu trebuie să fie mai mică decât:
A w    T   e1  2 y /  k cm 
2

distanţa între e
varange, în [m]
deschidere (lungime fără   reazeme) dintre pereţii longitudinali,
dacă există, în [m].
, dacă nu există pereţi   B longitudinali.
distanţa de la bordaj, sau y  perete longitudinal la locul
considerat, în [m]. Pentru “y” nu se va lua o valoare mai mare decât 0,4.ℓ.
pentru încăperile care la   0,5 pescajul maxim navighează goale,
compartimentele de maşini, spaţii de depozitare.
pentru celelalte   0,3 încăperi.

6.2.3. În cazul navelor mici fără suporţi laterali (vezi 3.1), pe varanga
plină se va prevedea, cel puţin, o nervură de rigidizare cu grosimea egală cu a
varangei şi lăţimea cel puţin egală cu 1/15 din înălţimea suportului central.

6.2.4. În zona întăriturilor prova, conform parag.6,E., varangele se vor


suda continuu de învelişul fundului şi dublului fund.

6.2.5. Asupra întăririi varangelor în compartimentul de maşini, vezi C.2.2.

6.3. Varange etanşe


6.3.1. Grosimea varangelor etanşe nu trebuie să fie mai mică decât cea
obţinută după parag.12, B.2. pentru pereţii tancurilor, dar în nici un caz mai
mică decât cea obţinută cu 6.2. pentru varange pline.
6.3.2. Nervurile de rigidizare pe varangele etanşe se vor determina după
12, B.3.

6.4. Varange schelet


6.4.1. Acolo unde după 6.1 nu sunt necesare varange cu inimă, se vor
prevedea varange schelet.

100
6.4.2. Varangele schelet constau din nervuri de fund pe învelişul fundului
şi nervuri pe dublu fund; sunt legate de suportul central şi de bordaj, respectiv de
suporţii laterali prin gusee.
6.4.3. Modulul de rezistenţă al nervurilor de fund şi dublu fund nu trebuie
să fie mai mic decât:
W  n  c  a  2  p  k  cm 
3

p = sarcina, în
[kN/m2], după cum urmează:
pentru nervurile de fund:
, conform parag.4,B.3. p  pB
pentru nervurile de dublu fund:
, conform parag.4,C.2. p  pi
sau , conform parag.4,D.1. pp2p1
p  10 T  h DB 
Se va lua valoarea cea mai
mare.
înălţimea dublului fund, în h DB  [m]
, dacă np0p ,442

, dacă sau np 
p0 ,
p55
1 i

, dacă np 0p,70B

la dispunerea de profile cc0


1, ,
60
0
reazem (distanţieri, montanţi), conform 6.6, la mijlocul deschiderii “”, altfel .
deschiderea nervurii, în [m]   fără luarea în considerare a
distanţierilor.

6.5. Gusee de prindere a nervurilor


6.5.1. Guseele (bracheţii) au grosimea egală cu a varangelor. Lăţimea va fi
0,75 din înălţimea suportului central calculată conform 2.2. Dacă nervura de
fund are o lungime mai mare între reazeme de 1 m sau înălţimea varangei este
mai mare de 750 mm, marginea liberă a guseului se flanşează.
6.5.2. În dreptul suportului lateral nervurile fundului şi dublului fund se
rigidizează cu nervuri a căror lăţime este egală cu înălţimea nervurii de dublu
fund.

6.6. Distanţieri
Secţiunea transversală a distanţierilor se va determina conform
parag.10,C.2. Ca sarcină se va lua următoarea valoare:
P  0,5  p  a    kN 
sarcina, conform 6.4.3. p
lungimea, în [m], după 6.4.3.  

7. Dublul fund în sistem longitudinal

101
7.1. Generalităţi
La schimbarea sistemelor de osatură este vorba de o transformare
semnificativă.

7.2. Longitudinale de fund şi dublu fund


7.2.1. Modulele de rezistenţă se vor calcula după parag.9,B.
7.2.2. Dacă longitudinalele de  fund şi dublu fund se prevăd cu
distanţieri (montanţi) la mijlocul deschiderii lor “”, modulul de rezistenţă al lor
poate fi micşorat de 0,6 ori faţă de cel calculat după parag.9,B. Pentru distanţieri
(montanţi), vezi 6.6.

7.3. Varange
7.3.1. Distanţa între varange nu trebuie să fie în general mai mari decât 5
intervale de coastă.
7.3.2. În compartimentul de maşini, varangele se vor prevede sub
postamenţii de maşini la fiecare interval de coastă, iar în restul compartimentului
la două intervale regulamentare.
7.3.3. Pentru întărituri în prova vezi parag.6,E. la nave pentru încărcături
grele vezi parag.2.3.
7.3.4. Dimensiunile varangelor se vor dimensiona după 6.2.
7.3.5. În dreptul fiecărei longitudinale, varangele vor fi prevăzute cu
nervuri de rigidizare cu dimensiunile longitudinalei de dublu fund. Înălţimea
profilului însă nu trebuie să depăşească 150 mm.

7.4. Gusee (Bracheţi)


7.4.1. Între două varange, la fiecare interval regulamentar se vor dispune
bracheţi, având grosimea varangelor şi extinderea până la prima longitudinală de
fund şi dublu fund.
7.4.2. De fiecare parte a suportului central, la o distanţă maximă de 2,5 m,
se vor dispune bracheţi, ce se vor extinde până la primele longitudinale de fund
şi dublu fund. La distanţă mai mare se vor prevedea doi bracheţi.

7.5. Structura cu suporţi laterali în locul longitudinalelor


7.5.1. Dacă în locul longitudinalelor de fund şi dublu fund, se prevăd
suporţi laterali, atunci distanţa dintre varange poate fi mărită faţă de 7.3.1., dacă
există dovada unei rezistenţe suficiente.
7.5.2. Grosimea suporţilor suplimentari se calculează cu:
t  t5,0 
min
0 0 Lk k mm
6,03  
 mm
7.5.3. Suporţii
suplimentari trebuie să îndeplinească condiţia de stabilitate impusă de parag.3,F.

8. Calculul structurii fundului

102
Pentru structura fundului, confirmarea tensiunilor se va face conform
parag.23,B.4.
Dacă încărcarea magaziilor nu este uniformă (alternativă), se recomandă
calculul acestor tensiuni.

9. Examinarea etanşeităţii
Fiecare compartiment, respectiv tanc din dublu fund, se va examina
conform parag.12,H.

103
Paragraful 9
Structura bordajului

A. Coaste

1. Generalităţi
1.1. Distanţa intercostală
În picuri, distanţa regulamentară nu va fi mai mare de 600 mm.

1.2. Notaţii
coeficient de material, k  conform parag.2,B.2.
deschiderea, în [m], conform   parag.3,C.
min  2,0 m
lungimea guseului inferior din k lungimea , în [m].
distanţa dintre coastele cadru, e  în [m]
sarcina pe bordaje, în p s  [kN/mm2], conform parag.4,B.2.1.
sarcina etravei, în [kN/mm2], p e  conform parag.4.,B.2.2.
sarcina în interpunte, în p L  [kN/m2], conform parag.4,C.1.
presiunea, în [kN/m2], p1  conform parag.4.D.1.
înălţimea până la puntea H u  inferioară, în [m]
factor pentru coaste curbe f 
f  1,0  2  s / 
f min  0,75
max. săgeata curburii. s

2. Coaste de cală

2.1. Dimensiuni
2.1.1. Modulul de rezistenţă, inclusiv legăturile de la extremităţi, nu
trebuie să fie mai mici decât:
WR  n  c  a  2  p s  f  k cm 
3

pentru n  0L,9100 m L
0,0035
pentru Ln100
0,55
m
c  1,0  2,8  k / 
c min  0,65

2.1.2. Coastele de cală, la navele cu trei şi mai multe punţi, trebuie extinse
cel puţin până la puntea inferioară.
2.1.3. Coastele de cală nu trebuie să fie mai slabe decât cele de interpunte.
2.1.4. Dacă dimensiunile coastelor de cală se stabilesc prin calcul de
rezistenţă, următoarele valori pentru tensiuni nu trebuie depăşite:

104
- tensiuni de încovoiere:
 b  150 / k N / mm 2
- tensiuni tangenţiale:
  100 / k N / mm 2
- tensiunea echivalentă
 v   2b  3 2  180 / k N / mm 2
2.1.5. Sunt coastele
solicitate de forţe date de diverse dispozitive de amarare, atunci la dimensionare
trebuie să luăm în considerare parag.21,H.

2.2. Coaste în tancuri


Modulul de rezistenţă al coastelor din tancuri, respectiv din încăperile
pentru apă de balast, nu va trebui să fie mai mică decât cea mai mare valoare din
următoarele:
W1  0,55  a  2  p1  f  k cm  3

conform W2 
parag.12,B.3.1.
1,1 WR
, vezi 2.1. WR

2.3. Legăturile la extremităţi


2.3.1. Guseu de gurnă se dimensionează pe baza modulului de rezistenţă
al coastei de cală, după parag.3,D.2.
2.3.2. Guseu superior legat de structura punţii, respectiv coastele de
interpunte se va dimensiona după modulul de rezistenţă mai mare, dintre
traversele punţii respectiv coastele de interpunte, după parag.3,D.2.
2.3.3. Dacă coastele sunt legate la capătul de sus de o punte în sistem
longitudinal, atunci între traversele întărite, la fiecare interval de coastă, se
dispune câte un guseu care se extinde până la prima longitudinală. Dimensiunile
guseelor se determină după modulul de rezistenţă a coastelor, conform
parag.3,D.2.

3. Coastele de interpunte şi suprastructuri


3.1. Generalităţi
Coastele din interpunte în tancuri trebuie să îndeplinească cerinţele
pentru modulele de rezistenţă W1 şi W2, conform 2.2.

3.2. Dimensiuni
3.2.1. Modulul de rezistenţă al coastelor de interpunte şi suprastructuri nu
trebuie să fie mai mic decât:
W  0,8  a  2  p s  f  k cm 
3

Pentru “” nu se folosi ps
o valoare mai mică decât

105
p min  0,4  p L   b / 
2
 kN / m 
2

deschiderea b
traversei de punte măsurată de la baza coastei de interpunte, în [m].
Pentru coastele de interpunte p min legate la capătul inferior de puntea
intermediară, va fi multiplicat cu factorul:
f1  0,75  0,25  e / a

3.3. Legăturile de la capete


Coastele de interpunte şi suprastructuri trebuie îmbinate cu coastele sau
puntea situată sub nivelul interpunţii. Îmbinarea poate corespunde fig.9.1.
Pentru coastele de interpunte şi suprastructuri, dacă este cazul, se va ţine
cont de 2.3.3.

Fig.9.1

B. Longitudinale de fund, bordaje şi punte, rame transversale

1. Generalităţi
1.1. Longitudinalele sunt de preferat a fi continue fără întreruperi la
varange sau traverse (cadre transversale). Prinderea inimii longitudinalelor de
inima varangelor sau traverselor (cadre transversale întărite) va fi făcută astfel
încât forţele de reacţiune să fie transmise. Tensiunea admisibilă de forfecare de
100/k [N/mm2] nu va fi depăşită.

1.2. Atunci când longitudinalele trec prin pereţii transversali la prinderea


de aceştia se vor prevedea gusee. În fibrele extreme ale grinzii navă, aria
transversală a guseului, în secţiunea de prindere la perete, trebuie să fie de 1,25
ori mai mare decât aria transversală a longitudinalei. Lungimea pe care se

106
sudează guseul de longitudinale trebuie să fie de două ori înălţimea profilului,
astfel încât aria secţiunii transversale a îmbinării sudate să fie de cel puţin 1,5 ori
decât secţiunea profilului. Se pot lua în vedere şi soluţii constructive
echivalente.

1.3. În fibrele extreme ale grinzii corpului navei, ariile prescrise la 1.2 se
pot reduce cu 20%.

1.4. Atunci când longitudinalele sunt întrerupte la varangele etanşe şi


pereţi etanşi, atunci se vor prinde de elementele transversale etanşe prin gusee
cu grosimea egală a varangelor şi cu o lungime a sudurii la longitudinale egală
cu de două ori înălţimea longitudinalelor de fund. (Pentru sistemul de osatură
longitudinal în dublu fund, vezi paragraful 8,B.7).

1.5. Pentru analiza flambajului elementelor longitudinale, vezi parag.3,F.4.

2. Notaţii
coeficientul de material, k  conform parag.2,B.2.
deschiderea, în [m], conform   parag.3,C.
sarcina, în [kN/m2] p
conform parag.4,B.3.  p B pentru longitudinalele de fund.
Pentru longitudinalele de fund în zona tancurilor “p” nu trebuie să fie mai mic
decât
p1  10  Tmin  p 0  0,5  b    kN / m 2 
conform  ps
parag.4,B.2.1 pentru longitudinale de bordaj.
conform parag.4,D.1  p1 pentru montanţi şi întărituri
orizontale ale pereţilor longitudinali laterali în zona tancurilor şi în
spaţiile, în care se poate transporta şi balast.
conform parag.4,D.2.  p d pentru longitudinale de bordaj şi
punte şi întărituri orizontale ale pereţilor longitudinali laterali în
zona tancurilor, care au voie să navigheze parţial umplute.
conform parag.4,B.1  p D pentru longitudinale de punte ale
învelişului punţii de rezistenţă.
conform parag.4,C.2.  p i pentru longitudinalele de dublu fund,
însă minim presiunea corespunzătoare distanţei între plafonul
dublului fund şi pescajul la plină încărcare.
conform parag.4,C.1.  p L pentru longitudinale ale punţilor de
încărcare şi longitudinale de dublu fund.
cea mai mare tensiune D L normală longitudinală , ca urmare a
încovoierii longitudinale în tablă lăcrimară la intersecţia cu centura, în
[N/mm2]

107
cea mai mare tensiune B L normală longitudinală , ca urmare a
încovoierii longitudinale în învelişul fundului, în [N/mm2]
vezi parag.5,E.4. L
Dacă şi nu sunt cunoscute, se  DB pot folosi următoarele valori:
 D   L max
distanţa elementului  B
 z0,
8 L max
constructiv deasupra liniei de
bază, în [m].

3. Dimensiuni

3.1. Modulul de rezistenţă al longitudinalelor punţilor nu trebuie să fie


mai mic decât:
W  m  a  2  p  cm 
3

pentru 0,4L în zona centrală se


determină după cum urmează:
, când se introduce una din m  83,3
sarcinile obişnuite.  zul

m min  k  n
n  0,55
, dacă pentru sarcina “p” se
înlocuiesc următoarele presiuni ca urmare încărcăturii utile, umplerii
tancurilor şi prea plinurilor tancurilor parţial umplute: pL, pi, p1, pd.
n  0,70 , dacă pentru sarcina “p” se
înlocuiesc presiunile urmare sarcinilor exterioare: pD, ps, pB.
Între 0,4L zona centrală şi extremităţi se va face o trecere graduală între
“m” şi “mmin”.
Tensiunea admisibilă se va  zul calcula cu formulele:
Pentru zona de sub axa neutră a secţiunii transversale rezistente este:
B  D
 zul   t   B  z   N / mm 
2

Pentru zona de H
deasupra axei neutre a secţiunii rezistente este:
  D
 zul   t   B  z B  N / mm22 
H / k  N / mm 
 t   0,8  L / 450  230
 t max  230 / k  N / mm 2 
Pentru calculul , 
zulD
B

pentru respectiv se vor introduce tensiunile absolute.

3.2. În tancuri modulul de rezistenţă nu va fi mai mic decât W 2,


după parag.12,B.3.1.

3.3. La calculul r  a modulului de rezistenţă al


longitudinalelor, care sunt în 3 2 vecinătatea tablelor gurnei

108
nerigidizate în sens longitudinal, în formula din 3.1, pentru "a“ se va introduce ,
vezi fig.9.3.

Fig.9.3

Pentru asigurarea stabilităţii laterale, distanţa dintre cadrele transversale


trebuie să fie mai mică decât 12 x lăţimea fâşiei adiţionale a longitudinalelor. În
caz contrar se va dispune un guseu suplimentar la mijlocul distanţei dintre
cadrele transversale.

3.4. Dacă longitudinalele sunt  t dimensionate prin calcul de rezistenţă,


atunci tensiunea totală din încovoierea longitudinală şi locală nu se va lua mai
mare decât “”, conform 3.1.

109
3.5. La confirmarea rezistenţei funcţionale conform parag.20, când
adoptăm profile nesimetrice, se vor lua în considerare tensiuni suplimentare,
care se pot calcula după parag.3,L.
3.7. Dacă între longitudinalele de fund şi dublu fund se prevăd distanţieri
(montanţi), vezi parag.8,B.7.2.

4. Cadre transversale
4.1. Cadrele transversale care reprezintă reazeme pentru longitudinale, nu
trebuie să aibă modulul de rezistenţă mai mic decât:
W  0,6  e  2  p  k cm  3

Secţiunea
recomandată a inimii:
A w  0,061 e   p  k  cm  2

4.2. Dacă cadrele


transversale sunt dimensionate pe baza calculului de rezistenţă, atunci pentru
tensiuni se vor admite următoarele valori admisibile:
 b  150 / k  N / mm  2

v    80
2
b
2
 N/ /kmm N/ mm 
3 / k 180 2 2

4.3. În tancuri
modulul de rezistenţă, respectiv aria secţiunii transversale a inimii nu va fi mai
mică decât cea obţinută conform parag.12,B.3. pentru W2 respectiv Aw2.
4.4. Inimile cadrelor transversale care în timpul exploatării pot fi supuse
la sarcini de şoc date de modul de arimare a mărfurilor la bordul navei, se
recomandă o verificare suplimentară la stabilitate, conform para.3,F. Forţa de
şoc dată de un balon de acostare (trachet, geamandură, etc.), se poate aproxima
următoarea formulă:
D  v2
Pf   kN
deplasamentul navei, în 2D f 
[t]
D max  100.000 t
deplasarea balonului de f 
acostare sau a pilonului, în [m]; valori orientative sunt date în tabelul 9.2.

Tabelul 9.2.
D[t] f[m] v[m/s]
≤ 1000 0,25 0,20
> 1000 0,2-D∙10-5
0,25+2,5∙D∙10-5
≤ 10000
> 10000 0,50 0,10

4.5. Tensiunea de compresiune Pf în inima coastei cadru, ca urmare a


forţei , se poate calcula cu următoarea formulă:

110
Pf 10 3
distanţa pe verticală pe
D  cP   N / mm 2 
c  ts f
care acţionează ; dacă nu este
cunoscută, se poate admite c = 300 mm.
grosimea inimii, în [mm]. ts 

Paragraful 10
Osatura punţilor

A. Generalităţi

1. Notaţii
coeficient de material, k  conform parag.2,B.2.
deschiderea, în [m], conform   parag.3,C.
lăţimea pe care acţionează e  sarcina, în [m], măsurată între
mijloacele câmpurilor de placă delimitate de grinzi de sprijin.
sarcina pe punte , sau , în p 
ppDA
D
2
L [kN/m ] conform parag.4,B şi C.
c  0,55
pentru grinzile punţii, carese c  0,75
consideră articulate la o singură sau ambele capete.
sarcina pe un reazem Ps 
Ps  p  A  Pi  kN
suprafaţa A
corespunzătoare acţiunii sarcinii pentru un reazem, în [m2]
sarcina concentrată, Pi  corespunzătoare reazemului “i”.
coeficientul de svelteţe al  s  reazemului
 s  s / i s
lungimea elementului ce s  constituie reazemul
raza de inerţie a elementului ce i s  constituie reazemul
is  Is / As  cm

111
momentul de inerţie a secţiunii I s  transversale a reazemului, în [cm4]
aria secţiunii transversale a A s  reazemului, în [cm2]
pentru reazeme circulare i s  0,25  d s
pline
pentru reazeme tuburi i s
 0,25  d a2  d i2
diametrul reazemului, în ds 
[cm]
diametrul exterior al d a  reazemului, în [cm]
diametrul interior al d i  reazemului, în [cm]

2. Tensiuni admisibile

Dacă curenţii şi alte elemente de osatură, care nu participă la rezistenţa


longitudinală, grinzi transversale de punte sau cadre transversale, se
dimensionează prin calcul direct de rezistenţă, nu trebuie depăşite următoarele
tensiuni:
 b  150 / k N / mm 2
  100 / k N / mm 2
 v   2  3 2  180 / k N / mm 2

3. Flambaj
Pe criteriul asigurării stabilităţii planşeelor, conform parag.3,F.2., se poate
pune problema întăririi grinzilor transversale de punte şi a celor longitudinale de
punte în zona 0,6L la mijlocul navei, prin mărirea momentelor de inerţie a
elementelor mai sus menţionate, sau prin introducerea unor cadre pe post de
reazeme.

B. Grinzi transversale şi longitudinale ale punţii

1. Traverse şi longitudinale ale punţii


Modulul de rezistenţă a traverselor şi longitudinalelor punţii (aflate în
zona 0,25H şi 0,75H deasupra L.B.) se va calcula cu următoarea formulă:
W  c  a  p  2  k cm  3

2. Longitudinalele de punte din zonele fibrelor extreme (punte, fund)


Modulul de rezistenţă al longitudinalelor punţii (aflate sub zona 0,25H sau
deasupra zonei 0,75H faţă de L.B.), se va calcula conform parag.9,B.

3. Îmbinări la capete
3.1. Traversele punţii se vor lega de coaste cu ajutorul guseelor, care se
dimensionează după parag.3,D.2.
3.2. Traversele care trec neîntrerupte prin pereţi longitudinali sau
elemente de osatură de rezistenţă echivalentă, pot fi legate fără gusee.

112
3.3. Grinzile punţii pot fi asamblate de ramele gurilor de magazii sau
curenţi prin curături de colţ pe ambele părţi, dacă nu este încastrare perfectă, ci
articulaţie sau încastrare elastică. Lungimea de extindere a cordoanelor de
sudură trebuie să fie de cel puţin 0,6 x înălţimea profilului.
3.4. Legătura dintre grinzile punţii şi ramele gurilor de magazii sau
curente cu rigiditate relativ mare (de ex. grinzi tip cheson) se va efectua cu
gusee.
3.5. Lungimea laturii guseelor grinzilor la navele cu o singură punte, în
zona 0,6L la mijlocul navei, se mări cu 20%. Dimensiunile guseelor, însă, nu
trebuie să fie mai mari, decât cele recomandate şi obţinute după modulul de
rezistenţă al profilelor.
3.6. Cu privire la legătura longitudinalelor cu ramele transversale şi pereţi
se va consulta parag.9,B.1.

4. Curenţi, cadre
4.1. Modulul de rezistenţă nu trebuie să fie mai mic decât:
W  c  e  2  p  k cm 
3

4.2. Pe reazeme, aria secţiunii inimii nu trebuie să fie mai mică decât:
A w  0,05  p  e   k  cm  2

4.3. Înălţimea inimii nu trebuie să fie mai mică decât 1/25 din deschidere.
Curenţii prevăzuţi cu decupări de trecere pentru traverse trebuie să aibă o
înălţime de cel puţin 1,5 x înălţimea traversei.
Grinzile punţilor de tanc se vor dimensiona după parag.12,B.3.

4.4. Grinzile nu au modul de rezistenţă constant, atunci trecerea de la


dimensiunile mai mari la cele mai mici se va face gradual.

4.5. Îmbinările la extremităţi a grinzilor de pereţi trebuie dimensionate în


aşa fel încât să poată transmite forţele tăietoare şi momentele încovoietoare. Pe
pereţi, sub curenţi, se vor prevedea montanţi capabili să preia sarcinile verticale
transmise.

4.6. Tălpile grinzilor se vor întări cu inimi din tablă conform


parag.3,H.2.5. La grinzile cu secţiune transversală simetrică, se vor dispune
rigidizările alternativ, pe ambele feţe ale inimii.

4.8. Pentru grinzile care fac parte din osatura longitudinală a corpului
navei şi ramele longitudinale ale gurilor de magazie, vezi E.

C. Pontili

113
1. Generalităţi
1.1. Elementele de construcţie de la extremităţile pontililor precum
fundaţia, trebuie executate în aşa fel încât forţele să fie preluate şi transmise
corespunzător. Pontilii tubulari vor fi prevăzuţi la capete cu plăci. Legătura
trebuie dimensionată de aşa fel încât pentru fiecare sarcină de 10 kN să
corespundă o secţiune transversală de 1 cm2.
1.2. Pontilii din tancuri şi legăturile lor se vor examina şi la întindere.
Pontilii din profilele închise (tubulari), pe motiv de incendiu, nu se vor adopta.
1.3. Pontilii din profile închise, care se pot deteriora cu timpul operaţiilor
de încărcare-descărcare, trebuie să aibă grosimea pereţilor cel puţin egală cu:
pentru t w  4d,5a 0300 d a  mm
,015mm
pentru t w da0,03
300
d a mm mm
diametrul exterior a da 
pontilului tubular, în [m].
2. Dimensionare
Secţiunea transversală a pontilului nu trebuie să fie mai mică decât:
A s req  10  Ps /  p  cm  2

tensiunea admisibilă  p

de compresiune, conform tabelului 10.1.

Coeficient Tensiunea admisibilă de compresiune


de , pentru  p  N / mm 2 
svelteţe Pontili în zona locuinţelor Pontili în celelalte zone
s
 100 140  0,0067  2s 117  0,0056  2s
 100 7,3  10 5 / 2s 6,1 10 5 / 2s

D. Traverse în consolă

1. Generalităţi
Dimensionarea se face direct prin calcul cu program oferit GL.
Construcţia, se face conform parag.3,H.2.

2. Tensiuni admisibile

2.1. Traversele în consolă se vor dimensiona de aşa manieră încât să nu fie


depăşite următoarele valori ale tensiunilor:
 1 În cazul adoptării traverselor în consolă la distanţe mari:
Tensiuni de încovoiere (normale):
 b  125 / k  N / mm  2

Tensiuni tangenţiale:
  80 / k  N / mm 
2

114
 2 La adoptarea mai multor traverse în consolă la distanţe mici (de ex.
la fiecare coastă)
Tensiuni normale:
 b  150 / k  N / mm  2

Tensiuni tangenţiale:
  80 / k  N / mm 
2

Tensiunea echivalentă:
 v   2  3 2  180 / k  N / mm  2

 3 Pentru
coastele întărite (cadru) din corespondenţa traverselor în consolă nu se
vor depăşi tensiunile indicate la • 2.

E. Rame guri de magazii şi curenţii ce formează


părţi din osatura longitudinală a corpului navei

1. Ramele longitudinale şi transversale se dimensionează pe baza unui


calcul de rezistenţă. La baza calculului stau sarcinile pe punte conform
parag.4,B şi C.
2. Ramele se vor dimensiona de aşa manieră, încât să nu se depăşească
tensiunile înscrise în tabelul 10.2.

Tabel 10.2
Rama longitudinală şi curenţii punţii Celelalte grinzi ale ramelor gurilor
de magazii
în fibrele150 / K  N / mm 2 
superioare 150 / k  N / mm 
2

şi inferioare
în planul 70 / K  N / mm 2 
punţii

3. În rama longitudinală, suma tensiunilor provenite din încovoierea


generală a corpului navei şi încovoierea locală a ramei longitudinale, nu trebuie
să depăşească următoarele valori:
 L     200 / k  N / mm  2

tensiuni normale  
locale pe lungimea navei
tensiunea normală din  L  încovoierea generală a navei,
conform
parag. 5.E.4.
4. Tensiunea echivalentă nu trebuie să depăşească următoarele valori:
pentru  LL90 m
  0,8    230  N / mm  2

450 
v

115
pentru L
 v  230 / k90m
N / mm 2 
 v   2x   x   y   2y  3 2
 x  L  
tensiune pe direcţia y 
transversală a navei
tensiune tangenţială 
 max  90 / k  N / mm 
2

Tensiunile şi nu  y

trebuie să fie mai mari decât 150/k [N/mm2].

Paragraful 11
Pereţi etanşi

A. Generalităţi

1. Compartimentajul navei
1.1. La fiecare navă vom întâlni un perete de coliziune, un perete de
presetupă şi doi pereţi care să limiteze compartimentul de maşini. La navele cu
compartimentul de maşini la pupa, peretele de presetupă poate înlocui peretele
pupa al compartimentului de maşini.
1.2. La navele fără pereţi longitudinali în zona destinată încărcăturii utile,
numărul minim de pereţi transversali etanşi nu trebuie să fie mai mic decât cel
prezentat în tabelul 11.1.

Tabel 11.1 Numărul pereţilor transversali etanşi


L Poziţia compartimentului
[m] de maşini
pupa altundeva
L  65 3 4
65  L  85 4 4
865  L  105 4 5
105  L  125 5 6
125  L  145 6 7
145  L  165 7 8
165  L  185 8 9
L  185 se va stabili în mod special

116
1.3. În cazul unei rezistenţe transversale a corpului navei suficiente, se
admit abateri de la numărul pereţilor transversali etanşi stabiliţi conform tabel
11.1. Numărul pereţilor transversali etanşi se vor înscrie în registrul de bord.
1.4. La navele la care se cere un document de stabilitate în caz de avarie,
numărul pereţilor transversali etanşi se stabileşte în urma unui calcul de
nescufundabilitate.

2. Dispunerea pereţilor etanşi


2.1. Peretele de coliziune
2.1.1. La navele de transport L c  200 m
cu lungimea , peretele picului prova nu se va dispune la o distanţă mai mică
decât 0,05 Lc, de la perpendiculara prova. La navele de transport cu lungimea ,
peretele picului prova se va dispune la o distanţă de minim 10 m de la
perpendiculara prova.
2.1.2. Pentru navele de transport, peretele de coliziune nu va fi prevăzut la
o distanţă mai mare de 0,08 Lc de perpendiculara prova. În cazuri speciale, la
cerere, distanţa poate fi mărită.

117
118
Fig.11.1

2.1.3. Dacă corpul navei, sub linia de plutire, se extinde în afara


perpendicularei prova, de ex. la acceptarea unui bulb, dimensiunile menţionate
la 2.1.1. şi 2.1.2. pot fii măsurate de la distanţa “x” de la perpendiculara prova,
care corespunde celei mai mici valori dintre:
a
x
x  0,015
2 Lc
x  3,0 m
Pentru nave de pasageri, vezi parag.26,C.3.

2.2. Peretele picului pupa


Toate navele trebuie să aibă un perete al picului pupa în care să
găzduiască tubul etambou. Peretele de presetupă trebuie să se extindă până la
puntea de bord liber sau cel puţin până la o platformă etanşă deasupra liniei de
plutire. Pentru nave de pasageri, vezi parag.26,C.4.
2.3. Alţi pereţi etanşi
2.3.1. În general, ceilalţi pereţi, funcţie de tipul navei, trebuie extinşi până
la puntea de bord liber. Cât este posibil, trebuie să cadă în dreptul unei coaste de
construcţie, în caz contrar se va apela şi la B.3.2.

B. Dimensionare

1. Generalităţi, notaţii
1.1. Dacă există spaţii care sunt folosite şi pentru apă de balast, atunci
pereţii etanşi trebuie să corespundă şi parag.12,C.
1.2. Rezistenţa pereţilor care mărginesc încărcăturile de minereu, trebuie
să corespundă şi parag.23.
1.3. Notaţii
adaus pentru coroziune t K  conform parag.3,K.1.
distanţa între nervurile de a  rigidizare, în [m].
deschiderea elementului, în   [m], conform parag.3,C.
p  9,81h  kN / m 
2

distanţa de la centrul h
sarcinii până la 1 m deasupra punţii pereţilor e etanşi.
factori conform tabelului C , C 
p s

11.2
235
f 
limita de curgere a R eH 
R eH

materialului în [N/mm2], conform parag.2,B.2.

119
Tabelul 11.2
Factorii Cp şi Cs Peretele Ceilalţi
de pereţi
coliziune
Înveliş Cp 1,1 f 0,9 f

Elemente de rigidi- Cs : la ambele capete simplă rezemare 0,33  f 0,265  f


zare, elemente ale
pereţilor gofraţi Cs : la un capăt simplă rezemare la celălalt 0,45  f 0,36  f
capăt încastrare
Cs : la ambele capete simplă rezemare 0,66  f 0,53  f

Referitor la noţiunile “încastrare” şi “simplă rezemare” vezi parag.3,D.1.


Referitor la noţiunea “centrul sarcinii” vezi parag.4,A.2.1.

2. Învelişul pereţilor
2.1. Grosimea învelişului pereţilor nu trebuie să fie mai mică decât:
t c  a6,0 p f t  mm
t minp K 
 mm
2.2. La nave mici,
grosimea învelişului pereţilor nu trebuie să fie mai mare decât grosimea
învelişului exterior, la o distanţă normală între întărituri.
3. Întărituri
3.1. Nervurile ce întăresc pereţii nu trebuie să aibă un modul de rezistenţă
mai mic decât:
W  c s  a  2  p  cm 3 
3.2. Întăriturile pereţilor
verticali trebuie să corespundă şi parag.10, în legătură cu grinzile punţii.
3.3. Dimensiunile guseelor se stabilesc funcţie de modulul de rezistenţă al
întăriturii, conform parag.3,D.2. La o lungime (deschidere) a întăriturii mai mare de
3,5 m sau mai mare, guseele se vor extinde până la prima traversă sau prima varangă.
3.4. Întăriturile fără legături la capete cu gusee, se vor suda de punte cel
puţin pe 0,6 x înălţimea profilului.
3.5. Întăriturile dintre puntea pereţilor etanşi şi următoarea punte, până la
o lungime (deschidere) de 3 m, nu necesită nici-o întăritură la extremităţi,
conform 3.4. Aceste întărituri vor depăşi până la 25 mm puntea şi se vor teşi
(vezi aici şi parag.3,C.3.)

4. Pereţi gofraţi
4.1. Grosimea tablelor pereţilor gofraţi nu trebuie să fie mai mică decât
cea obţinută la 2.1. Pentru “a” se va lua cea mai mare valoare dintre “b” şi “s”,
fig.11.2.
4.2. Modulul de rezistenţă necesar pentru un element gofrat se determină
după 3.1. Pentru “a” se va introduce lăţimea elementului “e”, fig.11.2. Pentru
întăriturile (legăturile) la extremităţi, vezi parag.3,D.4.

120
4.3. Modulul de rezistenţă existent pentru un element de gofră de lăţime
“e”, este:

Fig.11.2

lăţimea elementului, în [cm] e


lăţimea laturilor paralele, în b  [cm]
lăţimea laturilor înclinate, în s  [cm]
înălţimea elementului gofrat, d  în [cm]
grosimea plăcii, în [cm] t
.   45

Paragraful 12
Structura tancurilor

A. Generalităţi

1. Compartimentarea tancurilor
1.1. Dacă tancurile sunt prevăzute a fi parţial umplute (de ex. combustibil,
apă proaspătă) şi extinse pe toată lăţimea navei, trebuie adopta cel puţin un
perete longitudinal, care va juca rol şi de perete de ruliu.

121
1.2. Se foloseşte picul prova ca tanc, atunci se va prevedea un perete
longitudinal total, sau parţial, dacă lăţimea tancului depăşeşte 0,5B sau 6 m.
Valoarea mai mare este decisivă.
Aceeaşi cerinţă se cere şi în picul pupa. Suprafaţa liberă de lichid nu
trebuie să depăşească 0,3B.
1.3. Tancurile din picuri mai lungi de 0,06L sau 6 m, vor fi prevăzute şi cu
o diafragmă de tangaj.

2. Tuburi de aerisire, prea plin şi sondaj


Fiecare tanc este prevăzut cu tuburi de aerisire, prea plin şi sondaj.
Tuburile de aerisire trebuie să se extindă deasupra punţii libere, astfel încât să
asigure umplerea tancului. Înălţimea deasupra punţii de bord liber trebuie să fie
de minim 760 mm, iar deasupra punţii suprastructurii. Vezi şi parag.21,E.
Tuburile de sondaj trebuie extinse până la fund (vezi şi cap.2, parag.11).

3. Picul prova ca tanc


Picul prova nu se va folosi ca tanc de combustibil.

4. Instrucţiuni
4.1. Atunci când peretele tancului face parte şi dintr-un perete etanş,
longitudinal sau transversal, atunci rezistenţa acestuia nu trebuie să fie mai mică
decât cea din parag.11.
4.2. Referitor la instalaţiile de tubulatură, vezi cap.2, parag.10 şi 11.
Tancuri în dublu fund, vezi parag.8, B.5.
4.3. Referitor la tancuri petroliere, vezi parag.24.
4.4. Referitor la magazii uscate, care se pot folosi şi ca tancuri de balast, vezi
C.2.

5. Despărţirea tancurilor de combustibil de tancurile pentru alte lichide


5.1. Tancurile de combustibil se vor separa de tancurile pentru ulei de
ungere, ulei hidraulic, ulei comestibil, apă pentru cazane, apă de băut, apă de
răcire, etc., prin coferdamuri, vezi şi 5.2. şi 5.3.
6. Tancuri pentru lichide încălzite
6.1. Dacă temperatura lichidului transportat depăşeşte anumite limite se
vor calcula şi tensiunile datorită variaţiei de temperatură, concret:
pentru osatura longitudinală T  65

pentru osatura transversală T  80


6.2. Calculul se va efectua pentru ambele temperaturi pentru limita T,


conform 6.1.
Calculele vor permite obţinerea tensiunilor rezultante în structura corpului
navei, luând ca referinţă temperatura apei mării de 0 ºC. şi temperatura aerului de
5ºC.

122
7. Grosimea minimă
Grosimea tuturor elementelor constructive în tancuri nu trebuie să fie mai
mică decât:
t   5,5  0,02L  k  mm 
min

unde pentru L nu se va
introduce o valoare mai mare de 100 m.

B. Dimensionare

1. Notaţii
factorul de material, conform k  parag.2,B.2.
distanţa dintre întărituri, a  respectiv lăţimea pe care acţionează
sarcina, în [m]
deschiderea, în [m], conform   parag.3,C.
presiunea p1 sau pd, în p  [kN/m2], conform parag.4,D.; se va
lua valoarea mai mare.
presiunea în [kN/m2], conform p 2  parag.4,D.1.
adaus pentru coroziune, t k  conform parag.3,K.1.
înălţimea de prea plin a h  tancului, în [m]
caracteristica dimensională a eb 
t tt tancului, sau , în [m]

lungimea tancului, în [m] t 
lăţimea tancului, în [m] bt 
2
 L  k  L  k
tensiunile normale   1  3 L235
,  L   c
 235
longitudinale şi tensiunile
tangenţiale de proiectare în respectivul câmp de placă, în [N/mm2], conform
parag.6,A.2.
pentru întăriturile c  1,0 transversale
pentru întăriturile c  0,68
longitudinale
Referitor la noţiunile “încastrare” şi “simplă rezemare”, vezi parag.3,D.

2. Învelişul
2.1. Grosimea învelişului nu trebuie să fie mai mică decât:
t  1,1  a  p  k  t
1
 mm
k

t  0,9  a  p  k  t
2 2
 mm
k

2.2. Grosimea
pereţilor longitudinali, care participă şi la încovoierea generală, nu trebuie să fie
mai mică decât:
p
t  1,1  a  kt  mm

k
2.3. Grosimea critică a
pereţilor longitudinali supuşi la tensiune de compresiune din încovoierea
generală, se va determina conform parag.6,B.2.

123
3. Grinzi de direcţie principală şi de încrucişare

3.1. Modulele de rezistenţă pentru grinzile de direcţie principală şi


grinzile de încrucişare, care nu participă la încovoierea generală, încastrate la
ambele capete, nu trebuie să fie mai mici decât:
W1  0,55  a  2  p  k  cm 3 
W2  0,44  a  2  p 2  k  cm 3 
Modulele de
rezistenţă se vor mări cu 50% în cazul simplei rezemări la unul sau ambele
capete.
Secţiunile transversale ale inimilor grinzilor de încrucişare nu trebuie să
fie mai mici decât:
A w1  0,05  a    p  k  cm 2 
A w 2  0,04  a   p 2  k  cm 2 
În zona încastrărilor 
pe o lungime de 0,1, Aw2 se va mări cu 50%.
Inimile grinzilor se vor controla la stabilitate după parag.3,F.
3.2. Dacă grinzile de direcţie principală şi de încrucişare, care nu participă
la încovoiere generală, se dimensionează prin calcul de rezistenţă, nu se vor
depăşi următoarele tensiuni:
- la sarcina “p”:
 b  150 / k  N / mm  2

  100 / k  N / mm 2

 v    3
2
b
2
 180 / k  N / mm  2

- la sarcina “p2”:
 b  180 / k  N / mm  2

  120 / k  N / mm 2

 v   2b  3 2  200 / k  N / mm  2

3.3. Modulul de
rezistenţă al osaturii orizontale a pereţilor longitudinali, ce participa la
încovoierea generală, se vor dimensiona ca şi longitudinalele, după parag.9,B.
3.4. Traversele şi curenţii punţilor tancurilor trebuie să corespundă şi
parag.10.
3.5. Pentru coastele din tancuri vezi parag.9,A.2.2.
3.6. Capetele întăriturilor pereţilor de tanc se vor prinde cu gusee conform
parag.3,D.2. Dimensiunile guseelor se determină după modulul de rezistenţă al
întăriturii. Întăriturile mai lungi de 2 m vor trebui să aibă gusee.
3.7. Guseele trebuie extinse până la prima traversă sau varangă.

4. Pereţi gofraţi
4.1. Grosimea necesară a gofrelor şi modului necesar se determină după 2.
şi 3. Ca metodă se va folosi parag.11, B.4.

124
Grosimea tablei nu va fi mai mică decât tmin după A.7. respectiv:
- la sarcina p1
b
t krit  D  mm
- la sarcina p2 823
b
t krit  D  mm
tensiunea de D 
872
2
compresiune, în [N/mm ]
lăţimea laturilor paralele, în b  [mm]
4.2. Pentru asamblarea la capete, vezi parag.3,D.4.

C. Tancuri cu lungimi sau lăţimi mari

1. Generalităţi
La tancurile cu lungimea sau btt  0,,61LB
lăţimea (de ex. spaţii de încărcare pentru apa de balast), care navigă şi parţial
umplute, se vor supune unei analize speciale pentru a nu apare fenomenul de
rezonanţă între mişcarea lichidului din tanc şi oscilaţiile de tangaj sau ruliu.
Dacă este necesar, anumite situaţii de încărcare cu lichid a tancului se vor evita.
Perioadele oscilaţiilor de tangaj şi ruliu, precum şi perioada oscilaţiilor proprii a
lichidului din tanc, se pot determina cu următoarele formule:
- perioada oscilaţiilor proprii a lichidului din tanc:
et
funcţia hiperbolică după
T,b  1,132
f   s
f
cum urmează:
f  tanh    h / t 

- perioada oscilaţiilor de tangaj:


L
Ts  1,8  s
- perioada oscilaţiilor de g
ruliu:
cr  B
Tr   s
în general c r GM
0,78
pentru nave tanc în balast c r  0,70
în general GM  0,07  B

pentru nave tanc şi GM  0,12  B


vrachiere.
Alte amănunte, vezi parag.C,D,E,F,G,H (neimportante pentru scopul
nostru didactic).

G. Diafragmele de ruliu/tangaj

125
1. Aria totală a perforaţiilor nu trebuie să fie mai mică de 5% şi să nu
depăşească 10% din aria totală a peretelui.
2. Grosimea învelişului trebuie în general să fie egală cu grosimea minimă
conform A.7. Elementele de rigidizare suplimentare vor fi necesare. De
asemenea, marginea inferioară a diafragmei (liberă) trebuie rigidizată în mod
corespunzător.
3. Modulele de rezistenţă ale elementelor de rigidizare nu va fi mai mic
decât W1 conform B.3, iar presiunea pd conform parag.4,D.2. în loc de p.
4. În cazul diafragmelor la tancurile petroliere, vezi de asemenea,
parag.24,D.

Paragraful 17
GURI DE MAGAZII

A. Generalităţi

1. Guri de magazii în puntea de bord liber şi în punţile suprastructurilor


1.1. Referitor la împărţirea gurilor de magazii după poziţie, vezi
parag.1,H.6.7.
1.2. Ramele gurilor, care sunt acoperite cu prelate etanşe, trebuie să aibă
următorul înălţimi minime:
Guri în poziţia 1 : 600 mm
Guri în poziţia 2 : 450 mm

2. Guri de magazii în interpunte

126
2.1. Pentru gurile de magazii situate sub puntea de bord liber, nu trebuie
admise rame, atâta vreme ce nu au rezultat dintr-un calcul de rezistenţă.

B. Ramele gurilor de magazie şi curenţii din corespondenţă

1. Grosimea ramelor gurilor de magazie pe puntea de bord liber nu trebuie să fie


mai mică decât::
t  6,0  0,0833  L  mm
t min  8,5 mm
t max  11,0 mm
2. Ramele gurilor de
magazie cu înălţimea de 600 mm şi mai mult, în partea lor superioară va trebuie
să aibă o întăritură orizontală.
La o înălţime mai mare de 1,2 m la mijlocul înălţimii ramei, se va
prevedea o întăritură longitudinală suplimentară.
Ramele longitudinale se vor mai întări şi cu suficienţi montanţi şi
suficiente gusee, iar cele care participă la rezistenţa generală vor fi supuse şi
unui calcul de stabilitate.
6. Despre rotunjirea colţurilor, vezi parag.7,A.3. Pentru vrachiere, vezi
parag.23,B.9.
7. Despre ramele dimensionate prin calcul de rezistenţă, vezi parag.10.

Paragraful 19
Legături sudate

4.2. Legături între extremităţile profilelor şi table


4.2.1. Legăturile sudate între extremităţile profilelor şi table pot fi
executate în acelaşi plan sau prin suprapunere.
Legăturile se pot executa conform fig.19.17, fără calculul cusăturilor
sudate.

127
128
Fig.19.17

Paragraful 23
Întărituri pentru încărcături grele, vrachiere şi mineraliere

A. Întărituri pentru încărcături grele

1. Generalităţi
1.1. Pentru navele care transportă ocazional sau permanent încărcături
grele (oţel, minereu, fosfat, etc.) şi nu intenţionează să aibă semnul de clasă
“BULK CARRIER” (vezi B.) sau “ORE CARRIER” (vezi C) se recomandă
întărituri conform următoarelor calcule.
1.2. Navele care satisfac aceste cerinţe vor avea semnul de clasificaţie
“STRENGTHENED FOR HEAVY CARGO”.
1.3. Se recomandă ca în zona lucrului cu greifere, elementele de osatură
să fie întărite sau protejate.
2. Dublu fund
2.1. La sistemul longitudinal de osatură distanţele între varange nu trebuie
să depăşească înălţimea dublului fund. Sarcinile longitudinalelor de dublu fund,
corespund parag.9,B.
Pentru sistemul longitudinal, vezi parag.8,B.7.5.
2.2. Pentru dublu fund în sistem transversal de osatură, varangele vor fi
dispuse la fiecare coastă, după parag.8,B.6.
2.3. Referitor la învelişul dublului fund, punţile tancurilor inferioare şi
zonei de acţiune a greiferelor, vezi B.4.4.
3. Rezistenţa longitudinală
Un calcul de rezistenţă longitudinală poate fi cerut indiferent de lungimea
navei.

B. Vrachiere

1. Generalităţi
1.1. Prin vrachiere se înţeleg nave cu o singură punte cu lungimea peste
90 m, compartiment de maşini la pupa şi cu întărituri adecvate mărfii de
transportat.
1.2. Vrachiere cu însemnul “BULK CARRIER”, în urma semnului de
clasă. În certificatul de clasă se vor menţiona magaziile care vor naviga goale la
încărcare cale alternante. De asemenea, în certificatul de clasă se va menţiona, în
mod expres, pentru ce variante de încărcătură sunt prevăzute întăriturile
specifice.

129
1.3. Pentru vrachiere sunt valabile prescripţiile prevăzute în parag.1-22,
atât timp cât în acest paragraf nu sunt prevăzute alte prescripţii. Mai departe,
trebuie să avem în atenţie A.1.3.
1.4. Pentru vrachierele care transportă şi produse petroliere, sunt valabile
prescripţiile parag.24,G.
1.6. Se recomandă o analiză a tensiunilor fundului pe baza calculului cu
un program oferit de G.L.

2. Rezistenţă longitudinală
Sunt valabile cele expuse la A.3.

3. Notaţii
coeficientul de material, k  conform parag.2,B.2.
adausul pentru coroziune, t k  conform parag.3,K.1.
sarcina pe plafonul dublului p i  fund după parag.4,C.2., în [kN/m2]
(creastă de val) p
p 'a  10T  0  kN / m 2 
(gol de val) p2
p 'a  10T  0  kN / m 2 
vezi parag.4,A.2.2. p 02

presiunea pe orizontală a p Lh  mărfii, conform parag.4,C.1.4.
tensiunea normală din  L  încovoierea generală de proiectare, în
[N/mm2], conform parag.5,E.4. (creastă sau gol de val, care caz intră în studiu).
tensiunea în osatura   ,   
'

longitudinală pe direcţia
longitudinală a navei, în [N/mm2], ca urmare a sarcinii “p”.
tensiunea în osatura   transversală pe direcţia transversală a
q

navei, în [N/mm2], ca urmare a sarcinii “p”.


tensiunea tangenţială în   osatura longitudinală şi transversală,
ca urmare a sarcinii “p”.

130
Fig.23.1

4. Dimensionarea fundului
4.1 Generalităţi
Dimensiunile elementelor constructive ale dublului fund în zona de
încărcare, ca suport central, varange, longitudinale, se pot determina după
parag.8,B. Pentru lăţimea navei “B”, conform Fig.23.1, se va lua lăţimea “B ’ ”.
Lăţimea “B’ ” nu se va lua mai mică decât 0,8B. Dimensiunile estimate se vor
confrunta cu cele determinate conform 4.2.

4.2. Calcul

131
4.2.1. Generalităţi
Calculul fundului pentru două sau mai multe magazii consecutive trebuie
făcut atât pentru gol, cât şi pentru creasta de val.
4.2.2. Sarcini
pentru magazii p  p i  p 'a  kN / m 2 
încărcate
pentru magazii goale p  p 'a  kN / m 2 
4.2.3. Tensiuni admisibile
● 1 Tensiuni normale
● 1.1 La folosirea programelor de element finit:
 n   L     230 / k  N / mm 
2

●1.2. La folosirea
programelor pentru reţele de bare:
 n   L   '  0,3   q  230 / k  N / mm  2

Tensiunile şi nu 
 'q
trebuie ă depăşească 150/k [N/mm2], tensiunea nu trebuie să depăşească
195/k [N/mm2].
Atenţionăm, la însumarea tensiunilor ca introducerea tensiunilor să se
facă cu semnul corect.
●2. Tensiuni tangenţiale
  100 / k  N / mm  2

●3. Tensiunea
echivalentă
Osatura  v   2n  3 2  230 / k  N / mm  2

longitudinală:
Osatura  vq   q2  3 2  230 / k  N / mm  2

transversală:

4.2.4. Stabilitatea
Plăcile izotrope şi ortotrope se vor verifica la stabilitate (vezi şi
parag.3,F.)
4.2.5. Calculul aproximativ pentru încărcare neuniformă
4.2.5.1. La încărcare neuniformă cu magazii goale între magazii pline,
calculul momentelor încovoietoare şi forţele tăietoare maxime în grinzile
longitudinale şi transversale se poate face aproximativ cu următoarele formule.
Formulele se bazează pe ipoteza că dublul fund se reazemă pe bordaje şi
pereţii transversali. Influenţa pereţilor longitudinali sau pontililor trebuie trataţi
deosebite.
Grosimile determinate cu 4.1., în general nu trebuie să fie mai mici.

Notaţii pentru calcul


deschiderea grinzii   longitudinale, în [m], măsurată între
pereţii transversali etanşi.

132
deschiderea grinzilor b  transversale de fund, în [m]; “b” este
egal cu lăţimea navei, “B” atunci când dublul fund se extinde orizontal până la
bordaj; la nave cu tancuri de gurnă “b” este distanţa dintre tancurile de gurnă.
momentul de inerţie mediu a i  grinzilor transversale de fund, pe
q

metrul de lungime a magaziei.


I q  n q  1
iq  m 4
/ m
momentul de inerţie a I q 
grinzii transversale, în [m4]
numărul grinzilor transversale n  între pereţii ce mărginesc magazia.
q

constanta torsională a tancului I T  de gurnă


4  A 2m
I 
secţiunea transversală a T Au im/ ti
m  4

tancului de gurnă, în [m2]


lăţimea laturilor poligonului ce u i  materializează conturul tancului de
gurnă, în [mm]
grosimea laturilor poligonului t i  ce materializează conturul tancului de
gurnă în [mm]
distanţa dintre grinzile e  transversale, în [m]
q

distanţa dintre grinzile e   longitudinale, în [m]


coeficienţii de moment m x1 , m y1 
pentru direcţia longitudinală şi 
transversală m x 2 , m y 2  
după diagramele 23.1, 23.2 şi 23.4 m 
x3
coeficienţii forţelor tăietoare f , f 

x 1 y1
după diagramele 23.2 şi 23.5.

coeficientul rigidităţii f x 2c, f y2
torsionale după următoarea formulă:

I
c8

,
330,8'; T
în zona b/4 de P.D. pentru B  i
q

grinzile longitudinale, respectiv


în zona /4 de la mijlocul magaziei pentru grinzile transversale
în celelalte zone   0,6
4.2.5.2. dacă o magazie plină se află între două magazii goale, atunci
momentele încovoietoare şi forţele tăietoare în grinzile longitudinale şi
transversale se vor determina cu următoarele formule:
Momente încovoietoare la mijlocul magaziei:
- grindă longitudinală:
M x1  m x1  p  B ' 2  e   kNm
- grindă transversală:
M y1  m y1  p  B ' 2  e q  kNm
Forţe tăietoare pe
reazeme
- pe pereţii transversali etanşi:

133
Q x1  f x1  p   e     kN
- pe tancul de gurnă:
Q y1  f y1  p  b  e q    kN
4.2.5.3. Dacă două
magazii vecine se află între două magazii goale, atunci momentele încovoietoare
şi forţele tăietoare în grinzile longitudinale şi transversale se determină cu
următoarele formule:
Momente încovoietoare maxime în magazie:
- grindă longitudinală:
M x 2  m x 2  p  B'2  e   kNm
- grindă transversală:
M y 2  m y 2  p  B '2  e q  kNm
Momente de
încastrare pe peretele dintre magaziile pline
- grindă longitudinală:
M x 3  m x 3  p  B'2  e   kNm
Forţe tăietoare pe
reazeme:
- pe pereţii transversali etanşi:
Q x 2  f x 2  p   e     kN
- pe tancul de gurnă:
Q y2  f y2  p  b  eq    kN
4.2.5.4. Modulele de
rezistenţă şi ariile secţiunilor transversale ale inimilor se vor dimensiona în aşa
fel încât tensiunile admisibile date în 4.2.3. să nu fie depăşite. Suma tensiunilor
normale se va face conform 4.2.3.1.1.

4.3. Varange sub pereţi gofraţi


Sub talpa pereţilor gofraţi se vor prevedea varange etanşe.

4.4. Învelişul dublului fund şi plafonului înclinat al tancului de gurnă


4.4.1. Grosimea învelişului dublului fund şi al plafonului înclinat al
tancului de gurnă se determină conform parag.8,B.4.
La determinarea sarcinilor pe învelişul dublului fund pi nu se va lua
pentru densitatea mărfii o valoare mai mică decât 1 t/m3.
La dimensionarea plafonului tancului de gurnă, pentru sarcina p i se va
introduce valoarea minimă obţinută la o înclinare a navei cu 20º.
4.4.2. În cazul folosirii greiferelor, grosimile obţinute după parag.8,4.1 se
vor îngroşa cu 5 mm, sau se vor lua alte măsuri de protecţie.
4.4.3. Dacă grosimea învelişului se întăreşte conform următoarei formule,
atunci în certificatul de clasă se va adăuga semnul “G”:
t   0,1L  5 k  mm
G

134
Grosimea nu trebuie să depăşească 30 mm.

5. Longitudinalele de bordaj, întărituri longitudinale, coaste de cală


5.1. Longitudinalele se dimensionează după parag.9,B. Întăriturile
longitudinale din tancul de gurnă se dimensionează conform modulului de
rezistenţă prescris pentru longitudinalele de bordaj. Dimensiunile se vor verifica
şi sub jurisdicţia sarcinilor date de 4.4.1. Pentru întăriturile longitudinale din
tancurile antiruliu în zona punţii superioare recomandăm parag.9,B.1.5.
5.2. Pentru modulul de rezistenţă al coastelor de cală se va accepta o
majorare de 20% peste cel obţinut după parag.9,A.2.

6. Tancuri antiruliu
6.1. Grosimea învelişului tancului antiruliu se determină după parag.12.
Grosimea nu trebuie să fie mai mică decât cea obţinută cu următoarea
formulă:
t t
'
1 z / e  mm

krit krit 0

distanţa câmpului de z
placă faţă de intersecţia centurii cu lăcrimare
distanţa de la axa neutră la e 0  intersecţia centurii cu lăcrimara
grosimea critică după t krit  parag.7,A.5.2.
6.2. Dacă pereţii longitudinali ai tancului antiruliu şi învelişul exterior din
zona tancului antiruliu sunt întăriţi transversal, atunci întăriturile transversale a
pereţilor longitudinali se vor dimensiona după parag.12, iar coastele învelişului
exterior se vor dimensiona după parag.9,A.3. Momentul de inerţie al acestor
coaste şi întărituri se vor determina după parag.3,F.4.3.

7. Cadre în tancurile laterale


Cadrele din tancurile laterale se dimensionează după 12,B.3. Se va admite
în calcul cea mai mare valoare a sarcinii obţinută din presiunea apei sau
presiunea mărfii.
Cadrele din tancurile laterale de gurnă se vor verifica şi la sarcina dată de
4.4.1.

8. Pereţii din magazii

8.1. Dimensionarea pereţilor din magazii se face după cum urmează:

●1 Grosimea învelişului nu trebuie să fie mai mică decât:


t  1,1  a p  k  t
Lh
 mm
k

distanţa dintre întărituri, a


în [m] (pentru pereţii gofraţi vezi parag11,B.4.1)
Grosimea învelişului nu trebuie să fie mai mică decât cea obţinută pentru
pereţii etanşi după parag.11, dar nu mai puţin de 9 mm.

135
●2 Modulul de rezistenţă a întăriturilor pereţilor şi a gofrelor pereţilor
gofraţi nu va fi mai mic decât:
W  k  c  a  2  p Lh  cm 
3

La pereţii gofraţi în loc


de “a” se va introduce “e”.
lungimea întăriturii inclusiv   guseele de la capete, în [m]
la dublă încastrare c  0,55
la simplă rezemare la unul c  0,75
sau la ambele capete.

Modulul de rezistenţă nu trebuie să fie mai mic decât cel determinat după
parag.11,B.3.
În secţiunile de rezemare aria secţiunii inimii nu trebuie să fie mai mică
decât:
A w  0,05  a   p Lh  k cm  2

8.2. Prinderea
pereţilor gofraţi de punte.
8.3. Prinderea pereţilor gofraţi de bordaj.

9. Rame guri de magazii


Ramele gurilor de magazii se vor dimensiona suficient, pentru a face faţă
stricăciunilor pe care le pot provoca greiferele. Se recomandă o grosime minimă
de 15 mm. Se vor prevedea gusee de rigidizare la fiecare două intervale
regulamentare. Ramele longitudinale se vor prelungi dincolo de colţul magaziei
pe o distanţă potrivită.

C. Mineraliere

1. Generalităţi
1.1 Prin mineraliere înţelegem nave cu o singură punte, compartimentul
de maşini la pupa şi doi pereţi longitudinali între care se află magaziile
pentru încărcătura cu minereu.
1.2. Navele care răspund condiţiilor de mai sus, după însemnul de clasă,
vor avea informaţia “ORE CARRIER”. În certificatul de clasă, la încărcarea
alternativă, se vor menţiona magaziile care rămân goale. Mai departe, în

136
certificatul de clasă, se va menţiona pentru ce mod de încărcare este întărită
nava.
1.3. Pentru navele imaginate în acest paragraf sunt valabile prescripţiile
de la parag.B., atâta timp cât în parag.C., nu sunt date alte prescripţii.
1.4. Pentru mineraliere destinate a transporta şi produse petroliere, sunt
valabile şi prescripţiile de la parag.24,G.

2. Dublu fund
2.1. Dublul fund între pereţii longitudinali, sub magazia pentru minereu,
se va înălţa, astfel încât să se obţină o stabilitate convenabilă.
2.2. Calculele privind structura fundului se va face conform B.4.2, iar
calculele privind structura dublului fund, conform B.4.4.

3. Pereţi transversali şi longitudinali


3.1. Distanţa dintre pereţii transversali în tancurile laterale, care se
folosesc ca tancuri de balast, vor corespunde prescripţiilor parag.24, pentru
petroliere.
3.2. Pereţii din magazii supuşi la presiunea minereului se vor dimensiona
conform B.8. Pereţii longitudinali vor trebui să îndeplinească prescripţiile de la
petroliere (cel puţin).

137
138
139
140
141
Paragraful 24
Petroliere

A. Generalităţi

1. Aplicare
1.1. Prescripţiile următoare de dimensionare sunt valabile pe nave tanc,
destinate a transporta produse petroliere în vrac cu punct de inflamabilitate în
spaţii închise de 60ºC şi mai puţin şi presiunea de evaporare sub presiunea
atmosferică, precum şi alte produse lichide cu proprietăţi asemănătoare. Atâta
timp cât în acest paragraf nu sunt date prescripţii speciale, atunci sunt valabile
cele de la parag.1-22.
1.2. Prin produs petroliere, în viziunea acestui paragraf, înţelegem petrol
provenit din pământ sub diverse forme inclusiv ţiţei, sau produse obţinute în
rafinării.
1.6. Prescripţii pentru nave L  90m
tanc mici (), vezi H.
Prescripţii pentru nave care pot transporta, fie încărcătură lichidă, fie
încărcătură uscată, vezi G.
1.7. Pentru nave tanc care transportă produse petroliere cu punct de
inflamabilitate peste 60ºC, în spaţii închise, nu trebuie să respecte prescripţiile
4.4, 4.5., etc. ale acestui paragraf.
1.8. Dacă încărcătura petrolieră se încălzeşte, se va consulta şi paragraful
12,A.6.
1.9. Picul pupa şi picul prova nu se vor folosi pentru transportul
produselor petroliere.
Observaţie:
În general, trebuie respectate prescripţiile MARPOL 73/78, ultima ediţie.

3. Dispunerea tancurilor de încărcare

3.1. Generalităţi
3.1.1. Prescripţiile din acest subparag. respectă regula 13F din MARPOL
73/78.

142
3.1.2. Atâta timp cât sunt prescrise dublu bordaj şi dublu fund, aceste
spaţii nu se vor folosi pentru încărcătură cu produs petrolier.

3.2. Dublu bordaj


3.2.1. Dublul bordaj se va dispune pe toată lungimea tancurilor de
încărcare, de la nivelul dublului fund până la puntea superioară. Distanţa între
bordaj şi dublu bordaj nu va fi mai mică decât:

 nave de 5000 tdw şi mai mari:


tdw
w  0,5   m
20000
sau
; se va lua valoarea w  2,0m
mai mică
w min  1,0m

 2 nave mai mici decât 5000 tdw:


tdw
w  0,4   m
2000
sau
w min  0,76  m
3.3. Dublu fund

3.3.1. Dublul fund trebuie să se extindă pe toată lungimea tancurilor de


încărcare. Înălţimea dublului fund nu va trebuie să fie mai mică decât:

 1 nave de 5000 tdw şi mai mari


,0/ 15 m  m 
h 2B sau
valoarea mai mică
h min  1,0  m
 2 nave mai mici de 5000 tdw
h  B / 15  m
h min  0,76  m
În zona gurnei,
distanţa dintre învelişul exterior şi dublu bordaj măsurată pe normala la gurnă nu
va trebui să fie mai mică decât cea mai mică valoare între “w” şi “h”. Pentru
lămuriri suplimentare consultaţi art.13F din MARPOL 73/78 ediţia II.

3.4. Mărimea tancurilor pentru marfă

143
3.4.1. Lungimea tancurilor de marfă între pereţii etanşi nu trebuie să fie
mai mare de 10 m sau valorile din tabela 24.1. Se va lua cea mai mare valoare.

Tabel 24.1
Numărul pereţilor Lungimea admisibilă a tancului
longitudinali în tanc de marfă
-  bi 
  0,1L, max .0,2L
 2B 
1  bi 
  0,15 L, max .0,2L
 4B 
Tancuri centrale:
(1) : b i 0,2L
 0,2B
 bB
bi  (2) :
 i 00,,21BL
2  2BB  (3) un perete în
şi mai mult P.D:
 bi 
  0,15 L 0,2L
 4B  Tancuri
laterale:
cea mai mică distanţă intre b i  învelişul tancului şi bordaj
măsurată perpendicular pe planul diametral la nivelul liniei de plină
încărcare de vară.

3.4.2. Tancurile cu lungimea mai mare de 0,1L şi/sau cu lăţimea mai mare
decât 0,6B, vor fi verificate la rezonanţă în timpul oscilaţiilor de ruliu şi tangaj,
conform parag.12,C.1.

4.2.3. Distanţa minimă între pereţii unui coferdam este 600 mm.

13. Grosimi minime


La dimensionarea elementelor de osatură a tancurilor de marfă, grosimea
minimă nu trebuie să fie mai mică decât cea din tabelul 24.2.
De la grosimea minimă nu se vor face reduceri pentru zone de navigaţie.

L t min  mm Grosimea minimă


 m pentru:
Grindă încrucişare Alte grinzi obişnuite
 100
100  200  57,5  L / 50
25 k

144
 200  9,5  L / 100  k 11,5 k

14. Protecţia la coroziune


Sunt valabile prescripţiile din parag.1, N.3.
B. Rezistenţa grinzilor şi cadrelor

1. Generalităţi
1.1. Cadrele şi grinzile se pot redimensiona conform parag.12,B.3. Se
impune însă şi o analiză a tensiunilor conform 2. Elementele structurale supuse
la compresiune sunt de verificat conform parag.3,F.

2. Analiza tensiunilor

2.1. Pentru analiza cadrelor şi grinzilor se recomandă un program de


calcul oferit de GL.

2.2. Pentru nave cu dublu bordaj, în general, sunt de studiat următoarele


cazuri, vezi şi fig.24.1.

LC1 : Tancurile de marfă pline


T  Tmax

LC2 : Tancurile de marfă pline


T  Tmin

LC3 : Tancurile de marfă pline  cu unghi de canarisire


Tmax  Tmin
T
2
LC4 : Tancurile de balast
pline
(pescajul T  T bmax

maxim la balast)

Calculul pentru alte cazuri suplimentare (încărcare alternativă, încărcare


parţială) se poate pretinde, dacă se consideră necesar.
Sunt de luat în atenţie şi sarcinile suplimentare dinamice conform
paag.4,B.2., B.3., C.1 şi D.
Presiunea internă a lichidului se va determina după formula pentru “p 1”
conform parag.4,D.1.
unghiul de înclinare   transversală de proiectare conform
parag.4,D.1.
În general, unghiul de înclinare transversală de proiectare nu se va lua mai
mare decât:

145
  arctg 0,5  H / B

146
147
Fig.24.1

2.3. Structura dublului fund, la încărcături alternative se vor studia


cazurile pescaj maxim şi pescaj minim.
Atâta timp cât este potrivit, se pot aplica prescripţiile conforme cu
parag.23, B.4.2.5.
2.4. Pentru grinzile pereţilor transversali sunt de studiat următoarele
combinaţii de încărcare:
 1 tancul central şi cel lateral plin, tancurile vecine goale
 2 tancul central plin, tancurile laterale goale
 3 tancul central gol, tancurile laterale pline

3. Tensiuni admisibile

3.1 În ramele transversale şi grinzile pereţilor pentru cazurile de încărcare


date în 2 ●, tensiunile nu trebuie să depăşească următoarele valori:
Tensiuni normale şi de încovoiere:
 x  150 / k  N / mm 
2

Tensiuni tangenţiale:
 x  150 / k  N / mm 
2

Tensiuni echivalente:
 v   x  3 2  180 / k  N / mm 
2

tensiunea în grindă pe direcţie  x  longitudinală.


La încărcarea cu “p2” conform parag.4,D.1, nu trebuie depăşite tensiunile
prevăzute în parag.12,B.3.2.

3.2. În grinzile longitudinale de fund şi de punte, suma tensiunilor


echivalente obţinute din încovoierea longitudinală totală pe mare agitată şi
solicitarea locală, nu trebuie să depăşească 230/k [N/mm2].

C. Pereţi longitudinali şi transversali etanşi

1. Dimensiuni
1.1. Dimensionarea pereţilor se face după parag.12. Pentru grosimea
minimă se va lua în atenţie A,13. Referitor la analiza tensiunilor şi stabilităţii
este valabil B.1.1.
1.2. Filele superioare şi inferioare a pereţilor longitudinali nu trebuie să
aibă o lăţime mai mică decât o,1H şi nu trebuie să aibă o grosime mai mică
decât:
t min 0,75  1 fila superioară: x
grosimea punţii

148
t mion  0,75  2 fila inferioară: x
grosimea fundului
1.3. Modulul de rezistenţă a întăriturilor orizontale pentru pereţii
longitudinali se va determina ca şi pentru longitudinale conform parag.9,B., dar
nu mai mic decât “W2” determinat conform parag.12,B.3.
1.4. Elementele de  zul  100 / k  N / mm 2 
rigidizare trebuie să continue
pe grindă şi astfel prinse de inimă, astfel încât să preia forţe ce induc tensiuni
tangenţiale admisibile .

2. Pereţii coferdamurilor
Pereţii ce delimitează coferdamul de un tanc de încărcare trebuie să aibă
aceeaşi rezistenţă ca şi pereţii ce despart tancurile de încărcare. Dacă se despart
de tancuri de serviciu sau de balast, atunci vor respecta prescripţiile de la
parag.12. Mărginesc compartimentul de maşini atunci sunt suficiente
prescripţiile de la parag.11.

D. Pereţi (diafragme) pentru oscilaţii

1. Generalităţi
1.1. Aria găurilor diafragmelor trebuie să reprezinte (să însumeze) cam
5% - 10% din aia peretelui.
1.2. Fila superioară şi inferioară a unei diafragme din PD. se va
dimensiona după C.1.2. În aceste file nu se recomandă decupări mari.

2. Dimensiuni
2.1. Grosimea diafragmelor se va determina în aşa fel încât forţele
preluate să nu inducă tensiuni tangenţiale mai mari de 100/k [N/mm 2]. Mai
departe, fiecare câmp de placă se va supune unui calcul de verificare la
stabilitate. În nici un caz, grosimea nu va fi mai mică decât cea recomandată de
A,13.
2.2. Întăriturile şi grinzile se determină ca la pereţii etanşi, conform
parag.4,D.2, iar presiunea folosită “p” va fi “pd”.

H. Tancuri petroliere mici

1. Generalităţi
1.1. Următoarele prescripţii sunt valabile pentru nave tanc cu lungimea
mai mică de 90 m (de ex. tancuri costiere, nave de buncheraj şi tancuri pentru
apă). Dacă în următoarele nu sunt alte prescripţii anume, atunci sunt valabile
prescripţiile de la A-G.

149
1.2. Navele tanc mici se pot construi în sistem longitudinal sau transversal
de osatură, sau sistem combinat de osatură cu coaste pe bordaj şi longitudinale
pe fund şi punte. Pentru punte se recomandă sistemul longitudinal de osatură.
1.3. Puntea poate să fie continuă din bord în bord sau poate să prezinte un
trunc. Pentru rapoartele admisibile L/H corespunzătoare diferitelor zone de
navigaţie (vezi parag.1,A.1), la tancurile cu trunc se va folosi înălţimea de
construcţie ideală “H’”:
H  e B  e 'D
şi = vezi parag.5,A.5 şi e'DB
C.4.1.
1.4. Se pot prevedea doi pereţi longitudinali etanşi sau numai la unui în
P.D. Pereţii longitudinali trebuie să treacă prin toate tancurile de încărcare,
inclusiv prin coferdamuri.
1.5. Pentru nave tanc cu lungimea peste 24 m se va respecta
recomandarea pentru înălţimea etravei după A,6.1.
1.6. Un trunc cu înălţimea suficientă, poate juca rol de pasarelă.

2. Cadre şi grinzi
2.1. cadrele şi grinzile se dimensionează după parag.12,B.3. În cazul
recomandării unei analize a tensiunilor şi stabilităţii învelişurilor, aceasta se va
face conform B.1.1.
2.2. Reduceri pentru diverse zone de navigaţie nu sunt admise.

3. Coaste
3.1. Dimensiuni
3.1.1. Modulul de rezistenţă al coastelor în zona încărcăturii nu trebuie să
fie mai mic decât:
W1  k  0,55  a  2  p cm 
3

respectiv
W2  k  0,44  a  2  p 2 cm 
3

k, , p şi p2 = vezi 
parag.12,B.1.
3.1.2. Profilul coastei trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni pe toată
înălţimea bordajului.

3.2. Prinderea la extremităţi

3.2.1. La extremităţi, coastele vor fi prevăzute cu gusee flanşate conform


parag.3,D.2.
Guseul de gurnă trebuie să cuprindă toată gurna şi să se lege de prima
longitudinală de fund.
Guseul de la extremitatea superioară se va lega de prima longitudinală a
punţii.

150
3.2.2. Dacă coastele au deschideri mari, ele se vor întări cu platbenzi
(nervuri) sau gusee (împotriva flambajului lateral). Coastele se vor prinde de
stringheri cu platbenzi (nervuri) sau gusee, care se vor extinde până la platbanda
stringherului.

4. Puntea
4.1. Dimensiunile punţii se determină după parag.7.
Grosimea învelişului nu va fi mai mică decât:
- la sistemul longitudinal:
a  10
3

t   mm
85  0,15L
krit
- la sistemul
transversal:
a  10
3

t   mm
65  0,2L
krit
Grosimea minimă nu
trebuie să fie mai mică decât cea dată de A.13, respectiv nu trebuie să fie mai
mică decât cea prescrisă pentru pereţii tancurilor.
4.2. Pentru tancurile cu trunc, la dimensionare se va da ca bază înălţimea
de construcţie ideală “H’”, după 1.3.
Grosimea determinată cu “H’” este valabilă pentru întreaga punte,
inclusiv truncul.
Dacă la acelaşi sistem de osatură şi la aceeaşi distanţă regulamentară,
grosimea punţii rezultă mai mare decât a fundului, atunci se va admite pentru
ambele grosimea medie a celor două învelişuri.
4.3. Grosimea pereţilor laterali a truncului va fi egală cu cea a bordajului
la extremităţi, cu luarea în considerare a distanţei intercostale, dar nu mai mică
decât cea prescrisă pentru pereţii de tanc după A.13.
4.4. Pereţii laterali ai truncului trebuie rigidizaţi. Cadrele se
dimensionează după 2., deschiderea grinzii luându-se înălţimea truncului.
Modulul de rezistenţă nu trebuie să fie mai mic decât traversa cadru a punţii
tancului.

5. Învelişul exterior
Grosimea învelişului exterior se va determina după parag.6. La tancurile
cu trunc, grosimile se vor determina cu “H’”. Grosimea minimă nu trebuie să fie
mai mică decât cea determinată după A,113, respectiv grosimea prescrisă pentru
pereţii de tanc.

151
SELECŢIUNI DIN MARPOL 73/78 EDIŢIA II CU
PRIVIRE LA PETROLIERE

Regula 13
Tancuri de balast separat, tancuri de balast curat şi spălarea cu ţiţei
Sub rezerva prevederilor regulilor 13C şi 13D din această anexă,
petrolierele vor respecta cerinţele acestei reguli.

Petroliere noi de 20.000 tdw şi mai mult

(1) Orice petrolier nou de 20.000 tdw şi mai mult şi orice navă care
transportă produse petroliere de 30.000 tdw şi mai mult, vor fi prevăzute cu
tancuri de balast separat şi vor corespunde paragrafelor (2), (3) şi (4) sau
paragraful (5), după cum este cazul, din această regulă.
(2) Capacitatea tancurilor de balast separat va fi astfel determinată încât
nava să poată fi exploatată în siguranţă în voiajele în balast fără a se recurge la
folosirea tancurilor de marfă pentru apa de balast cu excepţia celor prevăzute în
paragraful (3) sau (4) al acestei reguli. Totuşi, în toate cazurile, capacitatea
tancurilor de balast separat trebuie să fie cel puţin astfel încât orice condiţii de
balast în oricare parte a voiajului, inclusiv condiţiile corespunzătoare numai
greutăţii navei goale plus balastul separat, pescajele şi asieta navei să poată
satisface fiecare din următoarele cerinţe:
(a) pescajul de construcţie la mijlocul navei (dm) în metri (fără a lua în
consideraţie vreo deformare a navei) nu va fi mai mic de:
dm  2,0  0,02L;
(b) pescajele la perpendicularele prova şi pupa vor corespunde acelora
determinate de pescajul la mijlociul navei (dm) aşa cum se specifică în alineatul
(a) al acestui paragraf, împreună cu o apupare de cel mult 2,015L;
(c) în orice caz, pescajul la perpendiculara pupa nu trebuie să fie mai mic
decât cel necesar pentru a obţine imersiunea completă a elicei (elicelor).
(3) Apa de balast nu va fi în nici un caz transportată în tancuri de marfă,
exceptând:
(a) acele voiaje rare când condiţiile atmosferice sunt atât de severe încât,
după părerea comandantului, este necesar să se transporte o cantitate
suplimentară de apă de balast în tancurile de marfă pentru siguranţa navei;
(b) cazurile deosebite în care caracterul specific al exploatării unui
petrolier face necesară transportarea unei cantităţi de apă de balast în plus faţă
de cea cerută de paragraful (2) al acestei reguli, cu condiţia ca o astfel de
exploatare a petrolierului să intre în categoria cazurilor excepţionale stabilite de
către Organizaţie.
Această cantitate suplimentară de apă de balast va fi prelucrată şi
descărcată în conformitate cu regula 9 din această anexă şi în conformitate cu

152
cerinţele regulii 15 din această anexă, iar operaţia va fi menţionată în Jurnalul de
înregistrare a hidrocarburilor conform prevederilor regulii 20 din această anexă.
(4) În cazul petrolierelor noi, balastul suplimentar permis conform
prevederilor paragrafului (3) din această regulă va fi transportat în tancurile de
hidrocarburi numai dacă aceste tancuri au fost spălate cu ţiţei în conformitate cu
regula 13B din această anexă, înaintea plecării dintr-un port de descărcare a
hidrocarburilor sau terminal.
(5) Neţinând seamă de prevederile paragrafului (2), din această regulă,
condiţiile de balast separat pentru petrolierele mai mici de 150 m lungime vor fi
spre satisfacţia Administraţiei.
(6) Fiecare petrolier nou de 20.000 tdw şi mai mult va fi prevăzut cu o
instalaţie de curăţire a tancurilor de hidrocarburi folosind spălarea cu ţiţei.
Administraţia se angajează să asigure că instalaţia corespunde pe deplin
cerinţelor regulii 13B din această anexă pe o perioadă de un an de când
petrolierul a fost folosit pentru prima dată în activitatea de transport a ţiţeiului
sau la sfârşitul celui de-al treilea voiaj de transport al ţiţeiului potrivit spălării cu
ţiţei, care din acestea are loc mai târziu. În afara cazului când aceste petrolier
transportă ţiţei care nu este compatibil spălării cu ţiţei, petrolierul va exploata
instalaţia în conformitate cu cerinţele acestei reguli.

Petroliere în serviciu de 40.000 tdw şi mai mult

(7) Sub rezerva prevederilor paragrafelor (8) şi (9) din această regulă, fiecare
petrolier în serviciu de 40.000 tdw şi mai mult va fi prevăzut cu tancuri de
balast separat şi va corespunde cerinţelor paragrafelor (2) şi (3) din această
regulă de la data intrării în vigoare a acestei convenţii.
(8) Petrolierele în serviciu la care se referă paragraful (7) din această
regulă, în loc să fie prevăzute cu tancuri de balast separat, pot să aplice un
procedeu de curăţire a tancurilor de hidrocarburi folosind spălarea cu ţiţei în
conformitate cu regula 13B din această anexă în afara cazului când petrolierul
este destinat a transporta ţiţei care nu este compatibil spălării cu ţiţei.
(9) Petrolierele în serviciu la care se referă paragraful (7) sau (8) din
această regulă, în loc să fie prevăzute cu tancuri de balast separat sau să aplice
un procedeu de curăţire a tancurilor de hidrocarburi folosind spălarea cu ţiţei,
pot să funcţioneze cu tancuri de balast curat în conformitate cu prevederile
regulii 13A din această anexă pentru următoarea perioadă:
(a) pentru petroliere de 70.000 tdw şi mai mult, până la doi ani de la data
intrării în vigoare a acestei cerinţe;
(b) pentru petrolierele de 40.000 tdw şi mai mult, dar sub 70.000 tdw până
la patru ani de la data intrării în vigoare a acestei cerinţe.

Navele în serviciu de 40000 tdw şi mai mult care transportă produse


petroliere

153
(10) De la data intrării în vigoare a acestei convenţii, fiecare navă în
serviciu de 40.000 tdw şi mai mult care transportă produse petroliere va fi
prevăzută cu tancuri de balast separat şi va corespunde cerinţelor paragrafelor
(2) şi (3) din această regulă sau, ca alternativă, va funcţiona cu tancuri de balast
curat conform prevederilor regulii 13A din această anexă.

Un petrolier considerat ca petrolier cu balast separat

(11) Orice petrolier căruia nu I se cere să fie prevăzut cu tancuri de balast


separat conform paragrafului (1), (7) sau (10) din această regulă poate, totuşi, să
fie considerat ca petrolier cu balast separat, cu condiţia ca el să corespundă
cerinţelor din paragrafele (2) şi (3) sau paragraful (5) după cum e cazul, din
această regulă.

Regula 13A
Cerinţe pentru petroliere cu tancuri de balast curat

(1) Un petrolier care operează cu tancuri de balast curat în conformitate cu


prevederile regulii 13 (9) sau (10) din această anexă, va avea o capacitate
adecvată, destinată numai transportului de balast curat, după cum se defineşte în
regula 1 (16) din această anexă, pentru a corespunde cerinţelor regulii 13 (2) şi
(3) din această anexă.
(2) Măsurile şi procedeele funcţionale pentru tancurile de balast curat vor
corespunde cerinţelor stabilite de Administraţie. Aceste cerinţe vor cuprinde cel
puţin toate prevederile “Specificaţiilor pentru petrolierele cu tancuri de balast
curat”, adoptate de Conferinţa Internaţională din 1978 privind securitatea
petrolierelor şi prevenirea poluării, din rezoluţia 14 şi care pot fi revizuite de
Organizaţie.
(3) Un petrolier care operează cu tancuri de balast curat va fi echipat cu
un instrument de măsurare a conţinutului de hidrocarburi, aprobat de
Administraţie pe baza specificaţiilor recomandate de Organizaţie, pentru a
permite supravegherea în timpul descărcării a conţinutului de hidrocarburi din
apa de balast. Instrumentul pentru măsurarea conţinutului de hidrocarburi va fi
instalat nu mai târziu decât la prima vizită a petrolierului programată în şantier
care urmează intrării în vigoare a prezentului protocol.
Până la data instalării unui astfel de instrument, înainte de descărcarea
balastului se va stabili prin examinarea apei de balast din tancurile destinate în
acest scop că nu a avut loc nici o contaminare cu hidrocarburi.
(4) Fiecare petrolier care operează cu tancuri de balast curat va fi prevăzut
cu instrucţiuni de exploatare a tancurilor de balast curat care s prezinte în detaliu
instalaţia şi descrierea procedeelor de exploatare. Acest manual va fi spre satisfacţia
Administraţiei şi va conţine toate informaţiile prezentate în specificaţiile la care se

154
referă paragraful (2) din această regulă. Dacă se face o modificare care afectează
instalaţia tancurilor de balast curat, instrucţiunea de exploatare va fi revizuită
corespunzător.

Regula 13B
Cerinţe pentru spălarea cu ţiţei

(1) Fiecare instalaţie de spălare cu ţiţei care se cere a fi prevăzută în


conformitate cu regula 13 (6) şi (8) din prezenta anexă va corespunde cerinţelor
din această regulă.
(2) Instalaţia de spălare cu ţiţei, echipamentele şi amenajările aferente vor
corespunde cerinţelor stabilite de Administraţie. Aceste cerinţe vor conţine cel
puţin prevederile “Specificaţiilor pentru proiectarea, exploatarea şi comanda
instalaţiilor de spălare cu ţiţei” adoptate de conferinţa internaţională din 1978
privind securitatea petrolierelor şi prevenirea poluării, din rezoluţia 15 şi care
pot fi revizuite de Organizaţie.
(3) O instalaţie de gaze inerte va fi prevăzută în fiecare tanc cu
hidrocarburi şi tanc de reziduuri în conformitate cu regulile corespunzătoare ale
capitolului II-2 din Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii
omeneşti pe mare, modificate şi adăugate de către protocolul din 1978 referitor
la Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare.
(4) În privinţa balastării tancurilor de marfă un număr suficient de tancuri
de marfă vor fi spălate cu ţiţei înaintea fiecărui voiaj în balast pentru ca, având
în vedere activitatea comercială a petrolierului şi condiţiile atmosferice probabil,
apa de balast să fie pusă numai în tancurile de marfă care au fost spălate cu ţiţei.
(5) Fiecare petrolier care operează cu instalaţii de spălare cu ţiţei va fi
prevăzut cu instrucţiuni de exploatare şi echipament, prezentând în detaliu
instalaţia şi echipamentul şi descrierea procedeelor de exploatare. Acest manual
va fi spre satisfacţia Administraţiei şi va conţine toate informaţiile prezentate în
specificaţiile la care s-a referit paragraful (2) din această regulă. Dacă se face o
modificare care afectează instalaţia de spălare cu ţiţei, manualul de exploatare şi
echipamente va fi revizuit în conformitate.

Regula 13C
Petroliere existente angajate în voiaje specifice

(1) Sub rezerva prevederilor paragrafului (2) al acestei reguli, regula 13


(7) la (10) din această anexă, nu se va aplica la un petrolier existent angajat
numai în voiaje specifice între:
(a) porturi sau terminale din interiorul statului parte la prezentul protocol;
sau
(b) porturi sau terminale ale statelor părţi la prezentul protocol, când:
(i) voiajul are loc în întregime în cadrul unei zone speciale definite

155
în regula 10 (1) din această anexă; sau
(ii) voiajul are loc în întregime în cadrul altor limite desemnate de
Organizaţie.
(2) Prevederile paragrafului (1) din această regulă se vor aplica numai
când porturile sau terminalele unde se încarcă hidrocarburi pentru aceste voiaje
sunt prevăzute cu instalaţii de colectare adecvate pentru preluarea şi tratarea
întregii cantităţi de apă de balast şi de spălare a tancurilor de la petrolierele care
le folosesc îndeplinindu-se următoarele condiţii:
(a) sub rezerva excepţiilor prevăzute la regula 1 din această anexă, toată
apa de balast inclusiv apa de balast curat şi reziduurile rezultate de la
spălarea tancurilor vor fi reţinute la bord şi transferate la instalaţiile de
colectare, iar înregistrarea corespunzătoare la Jurnalul de înregistrare a
hidrocarburilor conform prevederilor regulii 20 din această anexă este
confirmată de către autoritatea competentă a statului portuar;
(b) s-a ajuns la un acord între Administraţie şi guvernele statelor portuare
la care se referă alineatul (1) (a) sau (b) din această regulă în privinţa
folosirii unui petrolier în serviciu pentru o activitate comercială
specifică;
(c) caracterul adecvat al instalaţiilor de colectare în conformitate cu
prevederile respective ale acestei anexe la porturile sau terminalele la
care se face referire mai sus, în sensul acestei reguli, este aprobat de
către guvernele părţilor la prezentul protocol, în interiorul cărora sunt
situate aceste porturi sau terminale; şi
(d) Certificatul internaţional de prevenire a poluării cu hidrocarburi este
vizat în sensul că petrolierul este angajat numai în această activitate
comercială specifică.

Regula 13D
Petroliere existente care au amenajări speciale de balast

(1) Dacă un petrolier existent este construit astfel sau funcţionează în


asemenea mod încât oricând corespunde cerinţelor de pescaj minim şi asietă
prezentate în regula 13 (2) din această anexă fără a recurge la folosirea apei de
balast, se va considera că satisface cerinţele pentru tancurile de balast separat la
care se referă regula 13 (7) din această anexă, cu condiţia ca următoarele condiţii
să fie respectate:
(a) procedeele de operare şi instalaţiile de balast sunt aprobate de
Administraţie;
(b) se ajunge la un acord între Administraţie şi guvernele statelor portuare
părţi la prezentul protocol interesate dacă cerinţele de pescaj şi asietă
se realizează printr-un procedeu de operare; şi

156
(c) un Certificat internaţional de prevenire a poluării cu hidrocarburi este
vizat în sensul că petrolierul funcţionează cu amenajări speciale de
balast.
(2) În nici un caz nu trebuie să se transporte apă de balast în tancurile de
hidrocarburi cu excepţia cazului când condiţiile meteorologice sunt aşa de grele
încât, după părerea comandantului, pentru siguranţa navei este necesar să se
introducă apă de balast suplimentară în tancurile de hidrocarburi. Această apă de
balast suplimentară trebuie tratată şi descărcată în conformitate cu regula 9 din
această anexă şi se va face o menţiune în Jurnalul de evidenţă a hidrocarburilor
conform prevederii regulii 20 din această anexă.
(3) O Administraţie care a vizat un certificat în conformitate cu alineatul
(1) (c) din această regulă va informa Organizaţia asupra detaliilor acestuia
pentru a fi transmis părţilor la această convenţie.

Regula 13 E
Amplasarea protectivă a spaţiilor de balast separat

(1) În fiecare petrolier nou de 20.000 tdw şi mai mult şi fiecare navă care
transportă produse petroliere de 30.000 tdw şi mai mult, tancuri de balast
separat necesare realizării capacităţii pentru a respecta cerinţele regulii 13 din
această anexă, care sunt amplasate în cadrul lungimii tancurilor de hidrocarburi,
vor fi dispuse în conformitate cu cerinţele paragrafelor (2), (3) şi (4) din această
regulă pentru a oferi o măsură de protecţie împotriva scurgerii hidrocarburilor în
caz de eşuare sau coliziune.
(2) Tancurile şi spaţiile de  L t  balast separat alte decât tancurile de
hidrocarburi din cadrul lungimii tancurilor de marfă vor fi dispuse
astfel încât să satisfacă următoarea cerinţă:
 PA c   PA s  J L1  B  2D  
unde:
suprafaţa laterală în m2 pentru PA c  fiecare tanc sau spaţiu de balast
separat altul decât un tanc de hidrocarburi, bazată pe dimensiunile de construcţie
proiectate.
suprafaţa învelişului fundului PA s  în m2 pentru fiecare astfel de tanc
sau spaţiu, bazată pe dimensiunile de construcţie proiectate.
lungimea în m între L t  extremităţile prova şi pupa ale
tancurilor de marfă.
lăţimea maximă a navei în m B  definită în regula 1 (21) din această
anexă
înălţimea de construcţie în m D  măsurată pe verticală la centrul navei
de la chilă până la vârful traversei punţii de bord liber la bordul navei. La navele
care au intersecţia dintre tabla lăcrimară şi centura rotunjită, înălţimea de
construcţie va fi măsurată până la punctul de intersecţie al liniilor de construcţie

157
ale punţii şi bordajului lateral, liniile extinzându-se ca şi când selatura ar fi de
proiecţie unghiulară.
pentru petroliere de 20.000 J  0,45
tdw, 0,30 pentru petrolierele de 200.000 tdw şi mai mult, sub rezerva
prevederilor paragrafului (3) din această regulă.
Ori de câte ori simbolurile prezentate în aceste paragraf apar în prezenta
regulă, ele au înţelesul precizat în acest paragraf.
(3) Pentru petrolierele de 200.000 tdw şi mai mult, valoarea lui “J” poate
fi redusă după cum urmează:
sau 0,2 oricare este mai   O c  O s 
mare J redus  J   a  
  4O A 
unde:
pentru petroliere de 200.000 a  0,25
tdw
pentru petroliere de 300.000 a  0,40
tdw
pentru petroliere de 420.000 a  0,50
tdw şi mai mult
Pentru valori intermediare ale capacităţii deadweight valoarea lui “a” va fi
determinată prin interpolare lineară.
definit în regula 23 (1) (a) din O c  această anexă
definit în regula 23 (1) (b) din O s  această anexă
scurgerea de hidrocarburi O A  permisă cerută de regula 24 (2) din
această anexă.
(4) În determinare lui “PAc” şi “PAs” pentru tancurile şi spaţiile de balast
altele decât tancurile de hidrocarburi se aplică următoarele:
(a) lăţimea minimă a fiecărui tanc lateral sau spaţiu lateral fiecare din
acestea extinzându-se pe întreaga înălţime a bordului navei sau de la
punte la partea superioară a dublu fundului nu va fi mai mică de doi
metri. Lăţimea va fi măsurată în interiorul bordajului de la bordul
navei în unghi drept la centrul navei. Dacă se prevede o lăţime mai
mică tancul lateral sau spaţiul lateral nu va fi luat în consideraţie la
calcularea zonei de protecţie “PAc”; şi
(b) înălţimea verticală minimă a fiecărui tanc sau spaţiu din dublu fund va
fi de B/15 sau 2 m, care din aceste este mai mică. Dacă se prevede o
înălţime mai mică tancul sau spaţiul din dublu fund nu va fi luat în
consideraţie la calcularea zonei de protecţie “PAs”.
Lăţimea şi înălţimea minimă la tancurile laterale şi tancurile din dublu
fund vor fi măsurate separat de zona santină, iar în cazul lăţimii minime, va fi
măsurată separat de zona intersecţiei dintre tabla lăcrimară şi centură.

158
Regula 13 F
Prevenirea poluării cu hidrocarburi în caz de coliziune sau eşuare

(1) Prezenta regulă se va aplica petrolierelor de 600 tone deadweight şi


mai mult:
(a) al căror contract de construcţie este încheiat la sau după 6 iulie 1993,
sau
(b) în lipsa unui contract de construcţie, ale căror chile au fost puse sau se
află într-un stadiu similar de construcţie la sau după 6 ianuarie 1994,
sau
(c) a căror livrare se face la sau după 66 iulie 1996, sau
(d) care au fost supuse unei transformări importante:
(i) al cărui contract este încheiat după 6 iulie 1993; sau
(ii) în lipsa unui contract, ale cărei lucrări de construcţie au început
după 6 ianuarie 1994; sau
(iii) care se încheie după 6 iulie 1996.
(2) Orice petrolier de 5.000 tdw sau mai mult trebuie:
(a) în locul cerinţelor aplicabile ale regulii 13 E, să satisfacă cerinţele
paragrafului (3), dacă nu se supune prevederilor paragrafelor (4) şi
(4); şi
(b) să satisfacă, dacă este cazul, cerinţele paragrafului (6).
(3) Tancurile de marfă trebuie protejate pe toată lungimea lor de tancuri
de balast sau spaţii altele decât tancurile de marfă şi de combustibil după
cum, urmează:

(a) Tancuri sau spaţii laterale


Tancurile sau spaţiile laterale se vor extinde fie pe toată înălţimea
bordului, fie de la partea superioară a dublului fund la puntea cea
mai de sus, fără a ţine seama dacă îmbinarea dintre tabla lăcrimară
şi centură este rotunjită. Ele trebuie să fie astfel dispuse încât
tancurile de marfă să nu fie în nici o parte la o distanţă de linia
teoretică a învelişului bordajului mai mică decât distanţa w care,
după cum se arată în fig.1, se măsoară la orice secţiune transversală
perpendicular pe bordaj, aşa cum se specifică mai jos:
DW
w  0,5   m
20000 sau
oricare dintre w  2,0 m
aceste valori este mai mică.
Valoarea minimă a w  1,0 m
lui .

159
(b) Tancurile sau spaţiile dublului fund
În orice secţiune transversală, înălţimea fiecărui tanc sau spaţiu al
dublului fund trebuie să fie astfel încât distanţa h dintre fundul
tancurilor de marfă şi linia teoretică a învelişului fundului măsurată
perpendicular pe învelişul fundului, conform fig.1, să nu fie mai
mică decât cea specificată mai jos:
h  B / 15  m 
sau
, oricare dintre h  2,0 m
aceste valori este mai mică.
Valoarea minimă a h  1,0 m
lui .

(c) Zona curburii gurnei sau zonele fără o curbură clar definită a
gurnei.
Dacă distanţele h şi w sunt diferite, pentru navele ce depăşesc 1,5 h
deasupra liniei de bază, se va prefera distanţa w, după cum se indică
în fig.1.

(d) Capacitatea totală a tancurilor de balast


La petrolierele care transportă ţiţei, de 20.000 tdw şi mai mult şi
petrolierele care transportă produse petroliere, de 30.000 tdw şi mai mult,
capacitatea totală a tancurilor laterale, tancurilor dublului fund, tancurilor
din picul prova şi tancurilor din picul pupa, nu trebuie să fie mai mică
decât capacitatea tancurilor de balast separat necesară pentru satisfacerea
cerinţelor regulii 13. Tancurile sau spaţiile laterale şi tancurile dublului
fund utilizate pentru satisfacerea cerinţelor regulii 13 trebuie amplasate
cât mai uniform posibil pe lungimea tancurilor de marfă. Capacitatea de
balast separat suplimentară prevăzută pentru reducerea tensiunilor
datorate încovoierii longitudinale a grinzii echivalente a corpului navei, a
asietei etc. poate fi amplasată oriunde pe navă.

(e) Puţurile de aspiraţie din tancurile de marfă


Puţurile de aspiraţie din tancurile de marfă se pot extinde în dublul
fund sub limita definită de distanţa h, cu condiţia ca aceste puţuri
să fie cât mai mici posibil, iar distanţa dintre fundul puţului şi
învelişul fundului să nu fie mai mică de 0,5 h.

(f) Tubulatura de balast şi de marfă


Tubulatura de balast şi alte tubulaturi, ca de exemplu, tubulatura de
sondă şi de aerisire a tancurilor de balast nu trebuie să treacă prin
tancurile de marfă. Tubulatura de marfă şi alte tubulaturi ale

160
tancurilor de marfă nu trebuie să treacă prin tancurile de balast. Se
pot acorda scutiri de la această cerinţă pentru porţiuni scurte de
tubulatură, cu condiţia ca acestea să fie complet sudate sau de
construcţie echivalentă.

(4) (a) Tancurile sau spaţiile dublului fund cerute de paragraful (3) (b) pot fi
omise, dacă petrolierul este astfel conceput încât presiunea mărfii şi a
vaporilor exercitată pe învelişul fundului ce constituie unica limită între
marfă şi mare, nu depăşeşte presiunea hidrostatică externă a apei,
exprimată prin următoarea formulă:
f x h c x p c x g  100p  d n x p s x g
înălţimea mărfii în contact cu h c  învelişul fundului, în metri
densitatea maximă a mărfii, în p c  t/m2
pescajul minim de exploatare d n  în orice condiţii de încărcare
prevăzute, în metri
densitatea apei de mare, în p s  t/m2
presiunea maximă reglată a p  supapei de presiune/vacuum
prevăzută pentru tancul de marfă, în bari
factor de siguranţă = 1,1 f 
acceleraţia gravitaţională  normală (9,81 m/s2)
g

(b) Orice separaţie orizontală necesară pentru satisfacerea cerinţelor de


mai sus trebuie amplasată la o înălţime de cel puţin B/6 sau 6 m, oricare
valoare este mai mică, dar nu mai mare de 0,6 D, deasupra liniei de bază,
unde D este înălţimea de construcţie la mijlocul navei.

(c) Tancurile sau spaţiile laterale trebuie amplasate conform prescripţiilor


din paragraful (3) (a), exceptând cazul când, sub un nivel de 1,5 h situat
deasupra liniei de bază, unde h este în conformitate cu definiţia din
paragraful (3) (b), limita tancurilor de marfă se poate extinde vertical până
la învelişul fundului, după cum se indică în figura 2.

(5) Alte metode de concepţie şi construcţie a petrolierelor pot fi, de


asemenea, acceptate ca variante la cerinţele prescrise în paragraful (3), cu
condiţia ca aceste metode să asigure cel puţin acelaşi nivel de protecţie
împotriva poluării cu hidrocarburi în cazul coliziunii sau eşuării şi să fie
aprobate în principiu de Comitetul pentru protecţia mediului marin pe
baza directivelor elaborate de Organizaţie.

(6) Pentru petrolierele de 20.000 tone deadweight şi mai mult, avariile


ipotetice specificate în regula 25 (2) (b) vor fi completate cu următoarea
avarie ipotetică prin sfâşiere a fundului:

161
(a) extindere longitudinală:
(i) nave de 75.000 tone deadweight şi mai mult:
0,6 L măsurată de la perpendiculara prova;
(ii) nave cu o capacitate mai mică de 75.000 tone deadweight:
0,4 L măsurată de la perpendiculara prova;
(b) extindere transversală: B/3 în orice punct al fundului;
(c) extindere verticală: spărtură în peretele exterior al corpului.

(7) Petrolierele cu o capacitate mai mică de 5000 tone deadweight trebuie:


(a) prevăzute cel puţin cu tancuri sau spaţii ale dublului fund având o
astfel de înălţime încât distanţa h specificată în paragraful (3) (b) să
îndeplinească următoarea condiţie:
h  B / 15 (m)
cu o valoare minimă a lui ; h  0,76 m
în zona curburii gurnei sau zone fără o curbură clar definită a gurnei,
limita tancurilor de marfă trebuie să fie paralelă cu linia fundului plat la
mijlocul navei, după cum se arată în figura 3; şi

(b) prevăzute cu tancuri de marfă astfel dispuse încât capacitatea fiecărui


tanc de marfă să nu depăşească 700 m 2 dacă tancurile sau spaţiile laterale
nu sunt dispuse conform paragrafului (3) (a), satisfăcând următoarea
condiţie:
2,4DW
w  0,4   m
cu o valoare minimă a w  020000
,76m
lui .

(8) Nu se vor transporta hidrocarburi în nici un spaţiu care se extinde în prova


unui perete de coliziune amplasat în conformitate cu regula II-1/11 din
Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe
mare, aşa cum a fost modificată. Un petrolier care nu este necesar să aibă
un perete de coliziune în conformitate cu acea regulă, nu trebuie să
transporte hidrocarburi în nici un spaţiu ce se extinde în prova planului
transversal perpendicular pe planul diametral care este astfel amplasat ca
şi cum ar fi un perete de coliziune dispus conform regulii menţionate.

(9) La aprobarea concepţiei şi construcţiei petrolierelor ce urmează a fi


construite în conformitate cu prevederile acestei reguli, Administraţiile
trebuie să ţină cont de aspectele generale privind siguranţa, inclusiv
necesitatea de a asigura întreţinerea şi inspecţiile tancurilor sau spaţiilor
laterale şi ale dublului fund.

162
Fig.1 Limitele tancurilor de marfă în sensul paragrafului (3)

Fig.2 Limitele tancurilor de marfă în sensul paragrafului (4)

Fig.3 Limitele tancurilor de marfă în sensul paragrafului (7)


Regula 22
Ipoteze referitoare la avarii

163
(1) În vederea calculării scurgerii ipotetice de hidrocarburi de la petroliere, s-
au admis trei dimensiuni ale unei avarii la un paralelipiped constituit din
bordurile şi fundul navei după cum urmează. În caz de avarii la fund se vor
considera două condiţii care se aplică individual la porţiunile indicate ale
petrolierului.
(a) Avarie în borduri
(i) Extinderea 1 l c  longitudinală : sau 14,5 metri care
L 2/3

este mai mică 3


(ii) Extinderea B t c  transversală : sau 11,5 metri care
L 2/3

este mai 5
(măsurată de la bordaj mică
perpendicular pe planul
diametral la nivelul
corespunzător liniei de
încărcare de vară)
(iii) Extinderea verticală : de  v c  la linia de bază în sus fără limită

(b) Avarie la fund


Pe o lungime de 0,2 L de la Pe orice parte a navei
perpendiculara prova a
navei
(i) Extindere longitudinală : L
ls  sau 5 metri care este mai
10 mică
(ii) Extindere transversală : sau  B
t s  10 metri, 5 metri
6 care este
mai mică
dar minimum 5 metri
(iii) Extindere verticală
de la linia de bază : sau 6  vBs  metri, care este mai mică
15
(2) Când simbolurile date în această regulă apar în prezentul capitol, ele au
sensul definit în această regulă.

Regula 23
Scurgerea ipotetică de hidrocarburi

(1) Scurgerea ipotetică de  O cs  hidrocarburi în caz de avarii în bord


şi avarii la fund va fi calculată cu următoarele formule pentru
compartimentele cu găuri provenind din avarii în orice punct al lungimii navei în
măsura definită de regula 22 din prezenta anexă:
(a) pentru avarii în borduri:

164
(I) O c   Wi   K i C i
(b) pentru avarii la
fund:
(II) 1
Os    Z i Wi   Z i C i 
unde: 3
volumul în m3 al unui tanc W
W 
i i lateral avariat ipotetic aşa cum se

specifică în regula 22 din această anexă; poate fi considerat zero pentru


un tanc de balast separat.
volumul în m3 al unui tanc CCi i central avariat ipotetic aşa cum se
specifică în regula 22 din această anexă; poate fi considerat zero pentru
un tanc de balast separat.
Kb
t b ; va fi considerat zero dacă
K i  1eii i
te este egal sau mai mare decât
; va fi considerat zero dacă Z Z
v
h si h i
1
i
este egal sau mai mare decât vs
lăţimea în metri a tancului b i  lateral considerat, măsurată spre
interior de la bordajul navei pe perpendiculara la planul diametral la
nivelul corespunzător bordului liber de vară atribuit
înălţimea minimă în metri a hhi i dublului fund considerat; va fi socotit
zero atunci când nu există dublu fund.

Ori de câte ori simbolurile date în acest paragraf apar în acest capitol,
acestea au sensul definit în prezenta regulă.

(2) Dacă între tancurile laterale de O WS


l cici hidrocarburi este amplasat un spaţiu
gol sau un tanc de balast separat cu o lungime mai mică decât definit de regula
22 din această anexă, din formula (I) poate fi calculat pe baza volumului care
este volumul real al unui astfel de tanc (atunci când sunt de capacitate egală) sau
al celui mai mic din cele două tancuri (dacă nu au aceeaşi capacitate) adiacente
unui astfel de spaţiu, înmulţit cu definit mai jos şi luând pentru toate celelalte
tancuri laterale implicate în această coliziune valoarea volumului total real.
l
Si  1  i
unde lungimea în metri a spaţiului l i  l c
gol sau a tancului de balast separat
considerat.

(3) (a) Tancurile din dublu fund goale care conţin apă curată se vor lua în
considerare numai când tancurile de deasupra conţin marfă.
(b) Când dublul fund nu se întinde pe întreaga lungime şi lăţime a tancului
respectiv, dublu fund este considerat inexistent şi volumul tancurilor de
deasupra zonei avariei de fund va fi inclus în formula (II) chiar dacă
tancul nu este considerat avariat din cauza existenţei parţiale a unui astfel
de dublu fund.

165
(c) Puţurile de aspiraţie pot fi h i neglijate la determinarea lui cu
condiţia ca aceste puţuri să nu aibă o suprafaţă excesivă, să se extindă sub
tanc pe o distanţă minimă şi în nici un caz mai mult de jumătate din
înălţimea dublului fund. Dacă adâncimea unui astfel de puţ depăşeşte
jumătatea înălţimii dublului fund, va fi luat egal cu înălţimea dublului
fund minus înălţimea puţului.
Tubulatura care deserveşte astfel de puţuri dacă este amplasată în
interiorul dublului fund va fi prevăzută cu valvule sau alte dispozitive de
închidere amplasate în punctul de racordare la tancul deservit pentru a
împiedica scurgerea de hidrocarburi în caz de avarie la tubulaturi. Aceste
tubulaturi vor fi amplasate cât mai deasupra tablei dublului fund. Aceste
valvule trebuie să fie ţinute închise în permanenţă în marş atunci când
tancurile conţin hidrocarburi şi pot fi deschise numai pentru un transfer de
marfă necesar pentru a corecta asieta navei.

(4) În cazul când avariile la fund O s cuprind simultan patru tancuri


centrale, valoarea lui poate fi calculată cu formula:
(III) 1
O  Z W  Z C 
s i i i i
4
(5) Administraţia poate aprecia ca O v ss limitată scurgerea de hidrocarburi în
caz de avarie la fund, dacă în fiecare tanc de marfă există o instalaţie de
transfer a încărcării lichide având o mare capacitate de aspiraţie în caz de
avarie, capabilă de a efectua transferul dintr-un tanc spart sau tancuri
sparte în tancurile de balast separat au în tancurile de marfă disponibile,
dacă se poate asigura că astfel de tancuri au suficient spaţiu liber. Cele
spuse mai sus nu sunt valabile decât dacă instalaţia este capabilă să
transfere în două ore de funcţionare hidrocarburi în cantitate egală cu
jumătate din capacitatea celui mai mare tanc spart implicat şi dacă există
capacitate echivalentă disponibilă în tancurile de balast sau de marfă.
Avantajele acestei situaţii se mărginesc la a permite calculul lui cu
formula (III). Tubulaturile pentru astfel de aspiraţii vor fi instalate la o
înălţime cel puţin egală cu extinderea verticală a avariei de fund
Administraţia va comunica Organizaţiei informaţii asupra dispoziţiilor
acceptate de ea, pentru a fi difuzate celorlalte părţi la convenţie.

Regula 24
Dispunerea tancurilor de marfă şi limitarea
dimensiunilor lor

(1) Orice petrolier nou trebuie să satisfacă prevederile prezentei reguli. În


termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenţii, orice

166
petrolier existent trebuie să corespundă prevederilor acestei reguli dacă
aparţine uneia din cele două categorii ce urmează:
(a) petroliere livrate după 1 ianuarie 1977; sau
(b) petroliere care îndeplinesc simultan următoarele condiţii:
(i) livrarea este anterioară datei de 1 ianuarie 1977; şi
(ii) comanda este ulterioară datei de 1 ianuarie 1974, sau
dacă nu s-a dat o comandă anterioară, chila a fost pusă
după 30 iunie 1974 sau petrolierul nu a atins un stadiu
de construcţie similar decât după această dată.

(2) Dimensiunile şi dispunerea 400O 3


DW
cs

tancurilor de marfă
petroliere trebuie să fie astfel încât scurgerea ipotetică de hidrocarburi
sau calculată aşa cum se prevede în regula 23 din această anexă nu
depăşeşte în nici un punct din lungimea navei 30.000 metri cubi sau , dacă
această din urmă valoare este superioară, dar maximum 40.000 metri cubi.

(3) Volumul oricărui tanc lateral de lt cc marfă de la bordul unui petrolier nu va


depăşi 75% din limitele scurgerii ipotetice de hidrocarburi menţionată în
paragraful (2) din prezenta regulă. Volumul oricărui tanc central de marfă nu va
depăşi 50000 metri cubi. Totuşi, la petrolierele cu balast separat aşa cum sunt
definite în regula 13 din această anexă, volumul permis al unui tanc lateral de
marfă situat între două tancuri de balast separat, fiecare depăşind lungimea de
poate fi mărit până la limita maximă a scurgerii ipotetice de hidrocarburi cu
condiţia ca lăţimea tancurilor laterale să fie mai mare decât .

(4) Lungimea fiecărui tanc de marfă nu trebuie să depăşească 10 m sau una


din următoarele valori, oricare din acestea este mai mare:
(a) dacă nu există un perete longitudinal în interiorul tancurilor de marfă:
 bi 
 0,5  0,1L
cu condiţia ca această  B 
valoare să nu depăşească 0,2 L.
(b) dacă există un perete longitudinal central în interiorul tancurilor de
marfă:
 bi 
 0,5  0,1L
 B  (c) dacă există doi sau mai
mulţi pereţi longitudinali
în interiorul tancurilor de marfă:
(i) pentru tancurile de marfă laterale: 0,2 L
(ii) pentru tancurile de marfă centrale:
(1) dacă este egal b i cu sau mai mare de o cincime: 0,2 L
(2) dacă este mai bBi mic de o cincime:
- dacă nu există B perete longitudinal central:

167
 bi 
 0,5  0,1L
- dacă există  B 
un perete longitudinal central:
 b 
 0,25 i  0,15 L bi
 B  (d) este distanţa
minimă de la bordul
navei la peretele longitudinal exterior al tancului considerat, măsurată
înspre interior perpendicular pe planul diametral la nivelul corespunzător
bordului liber de vară atribuit.
(5) Pentru a nu depăşi limitele de volum stabilite în paragrafele (2), (3) şi (4)
din această regulă şi indiferent de tipul acceptat de instalaţie pentru
transferul încărcăturii care a fost montată, dacă această instalaţie leagă
între ele două sau mai multe tancuri de marfă, se vor prevedea valvule sau
alte dispozitive similare de închidere pentru a izola tancurile unele de
altele. Aceste valvule sau dispozitive vor fi închise când petrolierul este în
mare.
(6) Tubulaturile care trec prin vt cc tancurile de marfă şi sunt situate la o
distanţă mai mică de de bordajul navei sau mai mică de faţă de fundul navei
vor fi prevăzute cu valvule sau dispozitive similare de închidere în locul în care
se deschid în orice tanc de marfă. Aceste valvule vor fi închise în permanenţă în
mare atunci când tancurile conţin încărcătură de hidrocarburi, putând fi deschise
numai pentru un transfer de încărcătură necesar restabilirii asietei navei.
Regula 25
Compartimentare şi stabilitate

(1) Orice petrolier nou se va conforma criteriilor de compartimentare şi


stabilitate de avarie specificate în paragraful (3) din această regulă, după ce a
suferit avaria ipotetică în bord sau la fund specificată în paragraful (2) din
prezenta regulă, pentru orice pescaj de exploatare corespunzător condiţiilor reale
de încărcare parţială sau totală compatibile cu asieta şi rezistenţa navei precum
şi cu greutatea specifică a încărcăturii. Această avarie va fi aplicată tuturor
punctelor posibile ale lungimii navei după cum urmează:
(a) la petrolierele cu o lungime mai mare de 225 m, în orice punct de pe
lungimea navei;
(b) la petrolierele cu o lungime mai mare de 150 m, dar nedepăşind 225 m
în orice punct de pe lungimea navei, cu excepţia peretelui etanş dintre
prova sau pupa care limitează compartimentul maşinii situat la pupa.
Compartimentul maşini va fi tratat ca un singur compartiment
inundabil:
(c) la petrolierele nedepăşind lungimea de 150 metri, în orice punct de pe
lungimea navei între pereţii transversali adiacenţi cu excepţia
compartimentului maşini. Pentru petrolierele cu o lungime de 100
metri sau mai puţin la care nu se pot respecta toate cerinţele

168
paragrafului (3) din această regulă fără a dăuna calităţilor de
exploatare ale navei, Administraţia poate admite derogări de la aceste
cerinţe.
Condiţiile în balast în care petrolierul nu transportă hidrocarburi în
tancurile de marfă excluzând orice reziduuri de hidrocarburi, nu vor fi luate în
consideraţie.

(2) În ceea ce priveşte extinderea şi caracterul avariei ipotetice se aplică


următoarele prescripţii:
(a) Avaria bordajului
(i) Extinderea longitudinală 1/3 (L2/3) sau 14,5 metri, oricare din
acestea este mai mică
(ii) Extinderea transversală B/5 sau 11,5 metri, oricare din acestea
este mai mică
(De la suprafaţa interioară a
bordajului navei perpendicular
pe planul diametral la nivelul
liniei de încărcare de vară)
(iii) Extinderea verticală De la linia de intersecţie a feţei
superioare a tablei fundului cu
planul diametral în sus, fără
limită
(b) Avaria fundului Pentru 0,3 L de la Oricare altă parte a navei
perpendiculara
prova a navei
(i) Extinderea 1/3(L2/3) sau 14,5 1/3(L2/3) sau 5 metri, oricare
longitudinală metri, oricare din din acestea este mai mică
acestea este mai
mică
(ii)Extinderea B/6 sau 10 metri, B/6 sau 5 metri, oricare din
transversală oricare din acestea acestea este mai mică
mai mică
(iii)Extinderea B/15 sau 6 metri, B/15 sau 6 metri, oricare din
verticală oricare din acestea acestea este mai mică măsu-
este mai mică mă- rată de la linia de intersecţie
surată de la linia a feţei superioare a tablei
de intersecţie a fe- fundului cu planul diametral.
ţei superioare a
tablei fundului cu
planul diametral

169
(c) dacă orice avarie cu o extindere mai mică decât extinderea maximă a
avariei specificate în alineatele (a) şi (b) va crea o condiţie mai gravă, o
astfel de avarie trebuie luată în consideraţie;

(d) în cazul unei avarii care implică pereţii transversali aşa cum se specifică
în alineatele (1)(a) şi (b) din această regulă, distanţa între pereţii
transversali etanşi, va fi cel puţin egală cu extinderea longitudinală a
avariei ipotetice specificată în alineatul (a) din aceste paragraf pentru ca
aceşti pereţi să poată fi consideraţi eficienţi. Dacă pereţii transversali sunt
aşezaţi la o distanţă mai mică, unul sau mai mulţi din aceşti pereţi etanşi
vor fi consideraţi ca inexistenţi pentru calcularea compartimentelor
inundate;

(e) în cazul unei avarii între pereţii transversali etanşi adiacenţi aş cum se
specifică în alineatul (1)(c) din această regulă, se va considera că nici un
perete transversal principal sau un perete transversal care limitează
tancurile laterale sau tancurile din dublu fund nu este avariat decât dacă:
(i) distanţa dintre pereţii adiacenţi este mai mică decât extinderea
longitudinală a avariei ipotetice specificată în alineatul (a) din acest
paragraf; sau
(ii) într-un perete transversal există o baionetă sau nişă cu o lungime mai
mare de 3,05 metri, amplasată în cadrul penetraţiei avariei ipotetice.
Baioneta formată de peretele picului pupa şi de plafonul tancului picului
pupa nu va fi considerată baionetă în înţelesul acestei reguli.
(f) dacă în limitele extinderii avariei ipotetice se află tubulaturi, conducte sau
tunele se vor lua măsuri pentru ca inundarea progresivă să nu se poată
extinde prin acestea la alte compartimente decât acelea considerate
inundabile în fiecare caz de avarie.

(3) Se va considera că petrolierele respectă criteriile de stabilitate de avarie


dacă satisfac următoarele cerinţe:
(a) linia de plutire finală, ţinând seama de afundare, înclinare şi asietă va
fi sub marginea inferioară a oricărei deschideri prin care poate avea loc o
inundare progresivă. Aceste deschideri vor include tubulaturile de
ventilaţie şi acelea care sunt închise prin porţi sau capace de bocaporţi
etanşe şi pot exclude acele deschideri închise prin capace etanşe pentru
guri de vizitare şi hublouri la nivelul punţii, capace mici pentru gurile
tancurilor de marfă care păstrează un înalt grad de integritate a punţii,
porţi etanşe glisante comandate de la distanţă şi hublouri din borduri de
tip fix;

170
(b) în stadiul final de inundare, unghiul de înclinare datorat inundării
asimetrice nu va depăşi 25º, cu condiţia ca acest unghi să poată atinge 30 º
dacă nu are loc imersiunea muchiei punţii.

(c) stabilitatea în stadiul final de inundare trebuie verificată şi poate fi


considerată suficientă dacă curba braţelor de redresare se extinde cel puţin
20 grade dincolo de poziţia de echilibru împreună cu braţul de redresare
maximă remanentă care trebuie să fie cel puţin 0,1 metri şi să se situeze
într-un domeniu de până la 20 grade; aria de sub curbă în limitele acestui
domeniu nu trebuie să fie mai mică de 0,0175 metri radiani. Deschiderile
neprotejate nu trebuie să fie imerse în acest domeniu decât spaţiul
respectiv este considerat ca fiind inundat. În limitele acestui domeniu
poate fi permisă imersarea oricărei deschideri menţionate în alineatul (a)
al acestui paragraf şi a altor deschideri ce pot fi închise etanş.

(d) Administraţia se va asigura că stabilitate navei este suficientă în stadiile


de inundare intermediare:

(e) măsurile de egalizare ce necesită mijloace mecanice, cum ar fi valvule sau


tubulaturi pentru egalizare transversală, dacă există, nu vor fi luate în
consideraţie în scopul reducerii unghiului de înclinare sau atingerii limitei
minime de stabilitate reziduală pentru îndeplinirea cerinţelor alineatelor
(a), (b) şi (c) ale acestui paragraf şi trebuie menţinută o stabilitate
reziduală suficientă în timpul tuturor etapelor când este utilizată
egalizarea. Încăperile care sunt legate de tunele cu suprafaţă mare în
secţiunea transversală pot fi considerate comune.
(4) Cerinţele paragrafului (1) din această regulă vor fi confirmate prin calcule
care iau în consideraţie caracteristicile de bază ale navei, dispunerea,
configuraţia şi conţinutul compartimentelor avariate, precum şi distribuţia,
greutăţile specifice şi efectul suprafeţei libere a lichidelor. Calculele se
vor baza pe cele ce urmează:

(a) se va ţine seama de orice tanc gol sau umplut parţial, de greutatea
specifică a încărcăturii precum şi de scurgerea de lichide din
compartimentele avariate;
(b) permeabilităţile ipotetice pentru spaţiile inundate ca rezultat al
avariei trebuie să fie după cum urmează:

Spaţii Permeabilităţi
Destinate proviziilor 0,60
Ocupate de încăperi de locuit 0,95
Destinate de încăperi de maşini 0,85
Spaţii goale 0,85

171
Destinate lichidelor consumabile de la 0 la 0,95*
Destinate altor lichide de la 0 la 0,95*
*
Permeabilitatea compartimentelor parţial umplute trebuie să fie
compatibilă cu cantitatea de lichid transportată în compartiment. Ori de
câte ori avaria pătrunde într-un tanc ce conţine lichide, conţinutul acelui
compartiment va fi considerat complet pierdut şi înlocuit cu apă sărată
până la nivelul planului final al echilibrului.

(c) Nu se va ţine seamă de flotabilitatea suprastructurilor aflate direct


deasupra avariei din bord. Totuşi, părţile neinundate ale suprastructurilor
situate în afara limitelor avariei pot fi luate în consideraţie cu condiţia ca
ele să fie separate de spaţiul avariat prin pereţi etanşi, iar cerinţele
alineatului (3)(a) din această regulă privind aceste spaţii intacte să fie
satisfăcute. Porţile etanşe cu balamale pot fi acceptabile în pereţii etanşi
din suprastructură.

(d) Efectul suprafeţei libere va fi calculat la un unghi de înclinare de 5 grade


pentru fiecare compartiment. Administraţia poate cere sau admite
calcularea corecţiilor pentru suprafeţele libere pentru un unghi de
înclinare mai mare de 5 grade la tancurile parţial umplute.

(e) La calculul efectului suprafeţelor libere ale lichidelor consumabile se


presupune că, pentru fiecare tip de lichid cel puţin o pereche de tancuri
transversale sau un singur tanc central are o suprafaţă liberă, iar tancul sau
combinaţia de tancuri de luat în consideraţie va fi aceea la care efectul
suprafeţei libere este maxim.

(5) Comandantul oricărui petrolier nou şi persoana care răspunde de un


petrolier nou fără propulsie căruia i se aplică această anexă vor primi într-un
formular aprobat:
(a) informaţii referitoare la încărcarea şi distribuirea încărcăturii,
necesare pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentei
reguli; şi
(b) date asupra capacităţii navei de a se conforma cu criteriile de
stabilitate de avarie aşa cum sunt stabilite de prezenta regulă,
inclusiv efectul derogărilor care ar putea fi aprobate conform
alineatului (1)(c) din această regulă.

172
VARIANTE CONSTRUCTIVE DUPĂ MARPOL 73/78
Ediţia a II-a

173
174
175
176
177
178
179
180
SELECŢIUNI DIN RNR 95

1.6.4. Distanţa regulamentară normală

1.6.4.1. Distanţa regulamentară normală (distanţa intercostală în cazul


sistemului transversal sau distanţa între longitudinale în cazul sistemului
longitudinal) în zona centrală a navei, este valoarea determinată cu formula:

(1.6.4.1.) a 0  0,002L  0,48,  m

1.6.4.2. Se admit abateri de la distanţa regulamentară în regiunea centrală a


navei până la ±25% ; abateri mai mari pot fi admise numai cu acordul special al
RNR.

1.6.4.3. Distanţa regulamentară adoptată nu va depăşi următoarele valori:


- în picuri
…………………………………………………………………… 0,6 m
- între peretele picului prova şi secţiunea dispusă la 0,2L de la
perpendiculara prova …………………………………………… 0,7 m
- în celelalte regiuni ……………………………………………… 1,0 m

2.4.5. Tabla marginală


Tabla marginală înclinată trebuie să aibă pe întreaga lungime a
navei o lăţime cel puţin egală cu:

(2.4.5.) b  0,0035L  0,39,  m

Dacă tabla marginală este orizontală, lăţimea ei va fi cel puţin egală


cu lăţimea guseului de gurnă, determinată conform 2.5.3., plus înălţimea
profilului coastei şi 50 mm. În cazul prinderii osaturii bordajului de dublu fund
fără gusee de gurnă, lăţimea tablei marginale orizontale va fi cel puţin egală cu
0,1 B însă nu mai mare de 2 m.
În magazii grosimea tablei marginale orizontale va fi cu 1 mm mai
mare, iar a celei înclinate cu 2,5 mm mai mare decât grosimea fără adăugiri a
învelişului dublului fund în aceeaşi regiune.
În compartimentul căldări grosimea tablei marginale va fi cu 2 mm
mai mare decât grosimea tablei marginale din magazii.

181
Fig.2.4.6.1.

3.5.2. Varange

3.5.2.1. Osatura fundului tancurilor de marfă între pereţii transversali


trebuie prevăzută cu varange. Distanţa între varange “a” este funcţie de
lungimea navei şi nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul 3.5.1.

L, [m] 150 şi 200 250 300 350


mai puţin
a, [m] 3,75 4 5 6 7

182