Sunteți pe pagina 1din 4

Tehnologii Free Energy: Viktor Schauberger - Vrăjitorul apei

Genialului Viktor Schauberger, un silvicultor austriac care a trăit între anii 1885 şi 1958 a
fost supranumit "Vrăjitorul apei".
Datorită unui dispozitiv de purificare a apei pe care l-a proiectat şi realizat, Schauberger ne
revelează, precum un adevărat magician, secretele lichidului dătător de viaţă – APA. Deviza
inventatorului austriac era „să înţeleagă natura, apoi să o copieze”. În anii ‘30, observând
vârtejurile de apă din râuri, i-a venit ideea unor maşinării al căror principiu l-a definit astfel:
„Dacă aerul sau apa se învârtesc într-o formă ondulată numită coloidală, rezultă o acumulare de
energie care poate să provoace levitaţia.” Plecând de aici, el a enunţat un principiu conform
căruia energia se obţine în mod natural prin implozie, şi nu prin explozie, precum în motoarele
actuale. Această teorie se bazează pe un principiu universal al mişcării, ce include două
aspecte, pe de o parte, mişcarea implozivă, unificatoare, cea care susţine viaţa, iar pe de altă
parte, mişcarea explozivă, cea care conduce la epuizarea resurselor vitale.
Primul tip de mişcare, imploziv, generează răcire, creşterea puterii de absorbţie şi sănătate sau
altfel spus sistemul să meargă în direcţia scăderii entropiei, adică a creşterii ordinii. Al doilea tip
de mişcare, cel exploziv, generează căldură, presiune, fragmentare, boală şi chiar moarte. Iată
ce declara Viktor Schauberger despre gravitaţie: „...în momentul în care toate subsistemele
turbionare sunt sincronizate, are loc o eliberare imensă de energie. Forţele implicate sunt
capabile să creeze sisteme complexe şi să genereze DIAMAGNETISM. Diamagnetismul este
opusul „gravitaţiei” şi explică modul în care fiinţele se pot ridica pe suprafaţa terestră.
Principiile de bază ale invenţiilor lui Viktor Schauberger

"Trebuie să pun la punct acele tehnologii care vor proteja sau salva viaţa, cu o sursă de
energie, care produc energie aşa de ieftin încât fusiunea nucleară va fi nu numai
neeconomică, însă ridicolă. Aceasta este sarcina care mi-am stabilit-o în timpul scurt de
viaţă care mi-a mai rămas" Viktor Schauberger ...o scrisoare către Aloys Kokaly, in 1953.
Unul din principiile fundamentale ale invenţiilor lui Viktor Schauberger este vortexul.
Uraganele, furtunile, tornadele, cicloanele şi oricare din toate acestea sunt unele din cele mai
distructive furtuni şi forţe pe planeta noastră, toate formând clasica formă de spirală vortex.
Un inventator american a construit şi brevetat o pompă de apă pe piston din informaţia
implicând debitul în spirală pe care el pretinde că a întrezărit-o de la o vizită la Piramida
Egipteană. Umanitatea încearcă în realitate să utilizeze vortexul în spirală în arme de distrugere
folosind o ţeavă încărcată în mâini într-o direcţie ca să dea proiectilelor stabilitate de zbor,
distanţă şi acurateţe.
Simţul practic şi propriile invenţii ale lui Viktor Schauberger, ne dau indiciile către cum vom
putea să racordăm acest potenţial de energie după cum se pare aproape nemărginit. Noi am
descoperit deja, prin propriile teorii ale lui Schauberger, şi mai apoi confirmat de savanţi ca de
exemplu Hebrand şi Hasselburg că există mai multă energie şi putere disponibilă în curgerea
apei, accelerată printr-o spirală vortex decât este disponibilă din acelaşi volum de apă reţinută şi
apoi vărsată peste un baraj, pe o scală de 9:1, în favoarea primului, forţa vortexiană. Curată,
ambiental favorabilă, energia nelimitată este disponibilă peste tot în jurul nostru, totuşi, datorită
condiţionării noastre din partea "marii afaceri" şi celorlalţi, noi refuzăm să acceptăm şi să privim
îndeaproape la aceste alternative.
Schauberger poate că a murit, dar unele din ideile sale rămân. El a sugerat ca noi să privim la
ciclul de răcire (implozie) şi nu întotdeauna să ne focalizăm asupra risipei de căldura produsă
de la dispozitivele noastre (fisiune, exploziile de la motoarele cu combustie internă, turbinele de
jet, etc.). Forţa explozivă pe care noi o folosim să producem energie, ca de exemplu în ciclul
combustiei auto, tinde să fie dăunător pentru mediu, în timp ce implozia (echivalent-calea
Naturii) ar putea să nu fie. Ar trebui să lucrăm cu legile forţelor naturale în locul folosirii risipei
energiei explozive care sunt opuse lor.
Ca să aducă putere maşinilor ei, ştiinţa de astăzi dă prioritate unui proces de oxidare sau
metabolic, unde oxigenul (oxigenul atmosferic) - substanţa importantă a respiraţiei - consumă
scăzutul oxid sau pro-toxid (o formă de calc sau calx) care conţine factori de creştere de valoare
şi care este o sustanţă care ajută la formarea geo-sferei. Această schimbare a substantei
(metabolism) este menţionată ca procesul "normal" de combustie şi lumea are greşita părere,
că acesta dă naştere la acele forţe de ducere, de schimbare şi orientare care mişcă şi animă
corpurile noastre. Acest proces "normal" de combustie, al cărui produs dinamic Natura îl
foloseşte să divizeze, să descompună şi să elimine evoluţia necorespunzătoare, este declanşat
în aşa fel încât la aproape +40 grade Celsius (+104 grade Fahrenheit) datorită aplicării căldurii
sau focului, oxigenul devine agresiv şi beligerant. Dacă este încălzit mai departe, atunci devine
chiar mai liber şi mult mai periculos, ducând la descompunerea sângelui, apei şi sevei. La acest
punct toate funcţiile vieţii a oricărui fel de lucruri care cresc, trăiesc şi se mişcă autonom
încetează ... calea lui Viktor Schauberger, aşa cum vom vedea, este complet diferită.
Conducta - Prima etapă

Central pentru întelegerea oricărei forţe de levitaţie a lui Schauberger este că el foloseşte curba
de spaţiu cicloidală. Aceasta el a folosit-o pentru a genera două curgeri (debite) ale unui fluid
printr-o conductă - dintr-un current (debit) axial interior care se mişcă mai repede în interiorul
conductei decât celălalt curent periferic care a fost special direcţionat într-o mişcare (traiectorie)
cicloidală.
În această separare a debitului constă secretul inducerii a ceea ce Schauberger se referă ca
implozie - o forţă contrarie (inversă) dar de mult mai multe ori mai puternică decat explozia.
Această forţă unică cu toate că a fost doar o parte într-un ciclu întreg de tranziţii rezultând într-
un proces termo-dinamic care transformă aerul obişnuit, apa sau apa de mare într-o forţă super-
bio-magneto-kinetică.
Folosind termenii lui Schauberger, sarcina sa a fost să separe particulele de carbon şi oxigen
ale apei sau fluidului, să le proceseze, şi apoi să le reconstituie cu o configuraţie energetică
diferită - cu o cotă energetică mult mai mare decat a fost la început. Apoi, folosind diferite
caracteristici ale vortexului, împreună cu efectul imploziei, va canaliza rezultând eliberarea
energiei de repulsie şi folosind energia pentru propulsia kinetică a dispozitivului generator.
Patentul conductei lui Scahuberger

Iată cum a făcut: Dacă vă uitati la modelul aspectului scurgerii (spectrului aerodinamic), poate fi
văzut ceea ce această conductă a creat şi aceasta a fost o curgere cicloidală periferică care a
acţionat centrifugal, aproape de peretele ţevii. Această mişcare va începe să scoată afară şi să
exploateze carbonul organic din apa complet curgătoare. Corespunzător, strâns la centrul
conductei a fost atras oxigenul anorganic rotindu-se sub forţa centripetă reactivă. Descoperirea
sa încât carbonul apei (şi aerului) reacţioneaza sub o influenţă centrifugă, în timp ce oxigenul
reacţionează la o forţă centripetă a venit după mulţi ani de experimentare şi observare
anterioară.
Paletele culisante de ghidare speciale asigură, în interiorul ţevii, să rotească curgerea fluidului
periferic. De asemenea acestea au fost puse special la intervale specifice în lungime, pe
întreaga lungime a ţevii, pentru infiltrarea unei alternări de creştere şi descreştere a presiunii
debitului de-a lungul ţevii, care rezultă în general în răcirea temperaturii întregii mase de apă
(încă una din descoperirile lui Schauberger - Viktor Schauberger Patent englez: Conducta de
apă, din 1934 ).
Ceea ce a apărut sub influenţa acestor forţe de mişcare opuse, înăuntrul apei, a fost un proces
metabolic de transformare, sau ca şi explicaţiile lui Schauberger, "Este de asemenea ştiut că
disocierea şi recompunerea, deci rearanjarea atomilor, poate fi obţinută în substrat cu ajutorul
proceselor catalitice. Din acest punct de vederea s-a observat că aceste procese au loc într-un
ciclu caracteristic sau ritm oscilatoriu până când o nouă stare de echilibru se stabilizează" .
Procesele pe care el le poate genera prin folosirea mişcării-curbe-spaţio-cicloidale înăuntrul
unui spaţiu închis va conduce aproape la producerea instantanee a unui produs de sinteză
inferior şi a unuia superior, care constituie partea de disociere a procesului.
Prin răcirea apei densitatea creşte. Diferenţa rotirii centrale a miezului (de oxigen) şi spiralele
periferice ale carbonului rotesc fiecare una celeilalte ingredientele bipolare constant, şlefuind ca
intervenţia rindelei prin alunecare împotriva paletelor de culisare ale pereţilor exteriori. Acest
proces de rupere sau rafinare induce mai departe o disociere a micro-particulelor celor 2 fluide
de curgere separate, în primul rând un proces pe care Schauberger l-a numit efectul oligo-
dimanic al descompunerii şi deci o eliberare a influenţelor suplimentare, şi în al doilea rând,
printr-o contractare şi densificare ale ambelor elemente de oxigen şi carbon, creând în felul
acesta o reducere în volum.
Ca rezultat, miezul axial al fluidului accelerează înaintea curgerii periferice (spiralat) în felul
acesta mărind diferenţa potenţială dintre cele două debite. Apoi, în ceea ce doar poate fi descris
ca un mecanism extrem de declanşare a reacţiilor în lanţ bio-electrice, apare acolo o
interacţiune între rezidurile şlefuite ale carbonului şi debitul axial al oxigenului. Pe această cale,
precum Schauberger a exprimat clar,"Dacă această stare (a interacţiunii) este atinsă la punctul
de anomalie (de 3,98 grade C sau 39,164 grade F), apoi rezidurile organice extrem energizate
(particulele anterioare ale carbonului) se leagă de omologii lor îngrăşati (de oxigen), şi produsul
natural de sinteză este complet" .
Cineva ar putea presupune că această "apă încărcată" ar fi ca şi un fluid în formă coloidală,
cum moleculele sale ar avea infiltrate în ele o puternică, încărcare electrică negativă, dar,
conform lui Schauberger, aceasta nu a fost cazul. El a demonstrat că acest proces a fost o mult
mai înaltă formă de energie. "Dacă pe de altă parte o masă tri-polară este despărţită prin
intensificarea aspirării şi reducerea temperaturii influenţelor dinamice, atunci adevărata
substanţă creativă (rezidurile de carbon) vor fi expuse temperaturilor revitalizante (răcitoare). În
acest caz miezul materiei care ajută la formare devine liber, unipolar şi extrem de activ care
leagă, consumă şi digeră oxigenul, care a devenit pasiv sub altă influenţă dinamică. Produsul
final al acestei disocieri magnetolitice este predominant ionul încărcat magnetic, ale cărui forţe
formative şi levitative, care ca şi orice altceva în Natură poate fi înţeles ca un efect indirect,
poate fi intensificat de peste 96%. Plin cu forţa levitativă, aceşti ioni absorb în sus materia
inferioară şi dispozitivul de generare în trezirea lor...". Aceasta a fost o descoperire necunoscută
anterior de ştiinţa la acel moment.
În concluzie aşadar, din descrierea anterioară cu ce se întâmplă în interiorul acestei conducte
speciale, la această etapă în procesul de tranziţie există o forţă RADIAL-CĂTRE-AXIAL
(centripetă), şi recţia în lanţ, care produce o puternică trasformare dinamică asupra fluidului
care traversează conducta, a cărei reacţie urmează să accelereze într-o mişcare perpendiculară
de-a lungul axei longitudinale: printr-o asemănare electronică aceasta este cumva similar unui
electrod-inel exterior şi unui electrod central axial, la care un câmp electric neuniform există să
creeze o combinaţie oscilatoare a reacţiilor electroforetice şi a potenţialului de curgere. Reacţiile
care vor apărea pe fluid vor fi de generare alternativă a energiei electro-kinetice şi de
accelerare de către energia electro-kinetică.

Sursa articol şi poze: http://www.energielibera.net/Tehnologiile-vortexului/principiile-de-baza-


ale-inventiilor-lui-viktor-schauberger.html