Pentru adolescenții care îşi caută calea spre pasiune sau meserie, sistemul de educaţie de la

noi are încă multe constrângeri. O școală fără note, fără teme, fără profesori, unde
adolescenţii vin de plăcere și uneori aleargă.
Pentru ei este extrem de valoros să stea de vorbă cu niște oameni mari și să vadă dacă au trecut
prin exact aceleași dileme. Ce-o să mă fac când o să fiu mare, îmi doresc ceva, mama vrea
altceva, tata vrea altceva..colegii îmi spun altceva, eu ce să fac din toate lucrurile astea?
E un tip de educație bazat eminamente pe dialog, pe întrebări și pe răspunsuri și, uneori, ei sunt
absolut șocați când un trainer le spune tu, Ioana, și tu, Mihai, aveți opinii absolut diferite, și asta
e perfect normal și de acceptat. Efectiv, sunt ajutai să gândească critic, să fie pe propriile lor
picioare
Adolescenții nu învață în săli de clasă, ci în așa numite hub-uri creative. Nu de la dascăli, ci de la
traineri: artiști, antreprenori, comunicatori din România și din străinătate.
Învață mai întâi să fie voluntari. Să ajute, fără să primească ceva în schimb. Apoi, să-și afirme
pasiunile, indiferent că vorbim despre pictură, machiaj, blogging sau film. Iar în cele din urmă,
să scrie proiecte, ca să facă rost de bani, să obțină ce își doresc.
Nu exista note pana cand elevii nu implinesc 15 ani, nu exista un orar pe care trebuie sail urmeze
si nu exista cursuri de tip predare. Elevii decid ce materii vor sa studieze la fiecare ora si cand
vor sa sustina un examen.

Programa scolii are ca subiecte standard doar matematica, germana, engleza si studiile sociale,
fiind suplimentata cu alte cursuri mai abstracte, precum "responsabilitate" si "provocare". La
"provocare", studentii cu varste intre 12 si 14 ani primesc 150 de euro si sunt trimisi intr-o
aventura pe care trebuie sa o planifica pe cont propriu in intregime. Unii merg cu kayakul, altii
lucreaza la o ferma, altii pleaca in drumetii.

Filosofia din spatele acestor inovatii este simpla: precum cerintele pietii muncii se schimba, iar
telefoanele inteligente si internetul transforma modul in care tinerii proceseaza informatia, cea
mai importanta aptitudine pe care scoala o poate dezvolta intr-un elev este abilitatea de a se
motiva singuri, sustine Margret Rasfeld, directoarea scolii.

Scoala fara note incearca sa "reinventeze conceptul de scoala", spune directoarea. "Misiunea unei
scoli progresive ar trebui sa fie aceea de a pregati tinerii sa faca fata schimbarilor, sau, si mai
bine, sa fie incantati de schimbare. Suntem in secolul al XXI-lea, scolile ar trebui sa considere ca
e datoria lor sa dezvolte personalitati puternice."

Sa ii pui pe elevi sa asculte un profesor timp de 45 de minute si sa ii pedepsesti pentru ca

colaboreaza la un exercitiu, sustine Rasfeld, nu este doar nesincronizat cu cerintele lumii
moderne de munca, ci este si contraproductiv.

"Nimic nu ii motiveaza pe studenti mai mult decat sa descopere de la sine intelesul din spatele
unui subiect", arata directoarea.

Studentii sunt astfel incurajati sa se gandeasca la metode proprii de a dovedi abilitatile dobandite,
precum codarea unui joc de calculator, in loc sa dea un test de matematica.

Structura educationala federalizata a Germaniei, in care fiecare din cele 16 state isi planifica
propriul sistem de educatie, are o traditie in a permite ca modelele de "invatare libera" sa se
dezvolte. Insa, spre deosebire de scolile Sudbury, Montessori sau Steiner, institutia lui Margret
Rasfeld incearca sa dezvolte auto-determinarea elevilor intr-un sistem relativ strict de reguli.

Studentii care pierd timpul in timpul orelor trebuie sa vina la scoala sambata dimineata pentru a
recupera, o pedeapsa cunoscuta drept "silentium". "Cu cat ai mai multa libertate, cu atat ai nevoie
de mai multa structura", explica directoarea.