1

CURS GEOGRAFIA CONTINENTELOR

EUROPA DE VEST
CADRUL NATURAL
Scoţia - regiune a highlands-urilor şi lowlands-urilor
- datorită amplasării,. lipsei de protecţie vânturile sunt mai puternice, iar c1ima este mai umedă ;
- Ben Nevis (1343m), Ben Macdhui (1309m), Ben More (1130m) situate In M. Grampian;
- relieful Scoţiei este dominat de o alternanţă de masive peneplenizate cu aspect de podişuri, acoperite de lande
(M. Caledonici, M. Grampian, M. Scoţiei de Nord) şi depresiuni (Glen More) - ce separă M.Caledonici (M.
Scoţiei de Nord) de M. Grampian; un graben adânc străbătut de Canalul Caledonian ;
- regiunea de lowland, Glasgow-Edinburgh - separă M. Grampian de M. Scoţiei de Sud;
- în zona litorală apar câmpii joase.
M. Scoţiei de Nord (M. Caledonici)
- 1182m, altitudinea maximă; orientaţi NE-SV; fiorduri (Moray, Lome); ploi orografice (2000mm/an) pe versantul
occidental (bariera orografica).
M. Grampian
- interfluvii larg ondulate; lande şi turbării; vf Ben Nevis (1343m); cutări caledonice.
M Scoţiei de Sud
- altitudini în jur de 800m (Brood Law, 839m); In sud se afta M. Cheviot (816m);
- fjorduri (Clyde, Forth).
M Pennini
- interfluvii netede (600-800m) – 893 m, Cross Fell; orientare N-S; cutări caledonice; In partea de nord vest se afta
masivul Cumberland (978m).
M Cambrieni (Tara Galilor - Wales)
- altitudinea maximă Snowdon, 1085m; hercinici şi caledonici; separaţi în nordul peninsulei prin câmpia
Liverpool; orientare nord-sud; culmi intens şlefuite, aspect de podiş şi coline.
Cornwall
- 500-600m altitudine, vf. Dartmoor, 621m; varstă hercinica;
- golful Bristol o separă de M. Cambrieni;
- coline joase (Muntii Cornwall); vârfuri dezvoltate pe granite;
- climă blândă (Coasta de Azur a Angliei) ;
- nu a fost afectată de glaciaţia pleistocenă.
Anglia de SE
- Depresiunea Londrei şi Câmpiile din Estul Angliei: Campia Londrei, Midlands;
2

- bazin epihercinic (bazinul Londrei); câmpii şi coline; roci argiloase; depozite jurasice şi cretacice ; ţărm cu
estuare şi golfuri ;
- relief strctural, cueste: Cotswolds Hills (326m), Chiltern, Downs (sub 500m), Cleveland Hills (454m).
Masivul Central Francez
- situat în partea de sud a Franţei ;
- reprezintă partea cea mai înaltă a zonei hercinice (Puy de Sancy 1886m) ;
- constituit predominant din formaţiuni cristaline şi vulcanice dar şi roci sedimentare mezozoice (calcare in sud şi
sud-vest) şi terţiare în interior in lungul Loarei şi afluentului sau Allier) ;
- masive, podişuri, depresiuni (Le Puy, Forez, Limagne), grabene (Allier, Loire), conuri vulcanice (stratovulcani) ;
- înalţimi vulcanice: Mont Dore (1886), Cantal (1856), Puy de Dome (1456), Aubrac;
- prezintă masivitate (este inconjurat de depresiuni : Culoarul Rhone-Saone în est, Basinul Aquitaniei in vest,
Basinul Parisului in nord şi Câmpia Languedoc in sud) ;
- este asimetric (versantul estic abrupt iar cel vestic prelung);
- relief carstic (doline, lapiezuri, chei) -Podisul Causses (în sudul şi sud-vestul masivului);
- partea nord-vestică a masivului are aspect de podiş (Podişul Limousin);
- marginea estică şi sud-estică este abruptă şi faliată (culmile: Lyonais, Vivarais, Cevennes);
- spre nord Masivul Central Francez trimite doi pinteni mai scunzi: Masivul Morvan (902m) şi Cote d'Or (636m);
- trecerea spre Basinul Parisului se face prin intermediul podişurilor Berry şi Burgundiei.
Masivul Armorican
- situat in nord-vestul Franţei ; unitate hercinică (din arcul armorican); înălţimi reduse (sub 550m);
- alcătuit din şisturi cristaline şi roci sedimentare;
- este fragmentat, alcătuit din trei compartimente principale: Breton, Normand, Gatine;
- relief appalachian, megaliţi;
- câmpii deluroase erozivo-structurale, coline (Colinele Cherbourg); colinele Gatine-bombare a fundamentului
cristalin;
- ţărm cu riass şi anse;
Bazinul Aquitaniei
- situat între M. Pirinei (sud), Masivul Central Francez (est), Masivul Armorican (nord) şi Oceanul Atlantic (vest);
- bazin de sedimentare ce cade in trepte spre litoral;
- predomina relieful de câmpie (Campia Landelor in vest) care se dezvoltă pe formaţiuni mezozoice şi terţiare;
- contactul cu Masivul Central Francez;
- la poalele nordice ale M.Pirinei se găseşte Piemontul Lannemezan (Colinele d' Armagnac);
- relief structural (pe structuri monoclinale);
- relief de acumulare (litorală-dune litorale, fluviatilă, torenţială);
3

Bazinul Parisului
- situat în partea central-nordică a Franţei;
- bazin de sedimentare (corespondentul peste Marea Mânecii a Bazinului Londrei) ; alcătuit dominant din
formaţiuni cretacice şi terţiare ( calcare, argile, nisipuri, loessuri);
- relief de câmpie deluroasă, cu cueste şi suprafeţe erozivo-structurale, aşezate in trepte şi aliniate sub formă de
semicercuri (cu deschiderea spre nord-vest); subdiviziuni: Câmpia Normandiei, Câmpia Champagne, Câmpia
Picardie, Câmpia Senei, Câmpia Sologne, Colinele Artois etc.);
Podisul Lorenei
- unitate hercinică; se invecinează cu Bazinul Parisului (vest), Pod.Ardeni (nord), Masivul Sistos Renan, M.Vosgi
(est) ăi Mas. Central Francez (sud);
- altitudini între 200-500m;
- alcatuit geologic din depozite sedimentare triasice şi jurasice, dispuse monoclinal, cu înclinare spre vest;
- relief structural-cueste cu aşezare semicirculară (cuestele Moselle ~i Meuse); spre sud-podisurile Langres şi
Bourgogne.
Muntii Vosgi
- unitate hercinică situata în estul Pod.Lorenei;
- horst cristalin; înălţimi de1423m;
- versanţi asimetrici ( cel vestic prelung iar cel estic abrupt), coline (subvosgiene);
Podişul Arden;
- unitate hercinica; şisturi cristaline;altitudini reduse; 500-600 m.

Munţii Pirinei
- unitate alpină; alcatuiţi din roci cristaline şi sedimentare; pânze de şariaj; culmi cu dispunere diferită pe cele trei
sectoare; altitudini mari (3404 m - Pico de Aneto, din Masivul Maladetta);
Alpii Fnmcezi
- cutări alpine; şisturi cristaline cu intruziuni granitice (în centru), roci sedimentare (în special calcare);

- altitudini ridicate ( 4810m - Mont Blanc);

- pânze de şariaj (formate în a doua parte a terţiarului);
- intensă fragmentare (culoare de vale);
- relief glaciar: gheţari de tip alpin şi dauphine, creste alpine, văi glaciare; în masivul Mont Blanc-gheţarul Mer de
Glace;
- subdiviziuni: Alpii Maritimi, Alpii Savoie, Alpii Provence, Alpii Dauphine.
Culoarul Rhone şi litoralul mediteranean
4

- culoar larg situat între Mas.Central Francez (in vest) şi Alpii Francezi şi Jura (în est);
- culoarul Rhone continuat cu Saone este separat de Câmpia de graben a Rhinului prin Poarta Burgunda;
- graben de mari dimensiuni;
- lunci, terase, piemonturi (la contactul cu regiunile înalte);
- câmpie aluvială şi deltacă (spre litoral), Campia Languedoc între Marsilia şl Narbonne).
Câmpia Nord Europeană (Olanda, Belgiei)
- spre sud vine în contact cu marginea malta a Pod. Ardeni iar spre est se continuă cu Câmpia Germano-Poloneză;
- spre nord limita se desfasoară în lungul ţărmului Mării Nordului ;

- litoralul olandez este nisipos, cu insule (zona Wadden)- I-Ie Frisice de Vest, diguri nisipoase (10m) sub care se
găsesc depozite cuatemare, golfuri supuse intens modelării (la gura râurilor Escaut, Maas, Rhin), plaje amenajate,
dune;

- I-Ie Frisice de Vest-dune înecate, separate de continent în urma mişcărilor recente de scufundare a uscatului şi
ultima transgresiune;
- Polderland (Olanda, Belgia-Flandra) -relief cu poldere, diguri, canale;
- câmpii interioare (Olanda)- aluviale (deltaice) şi nisipoase, coline glaciare (morene), canale, braţe largi (Vecht),
depozite loessoide;
- altitudini sub 200m (în zona polderelor sub 0 m);
- relief glaciar, fluviatil, structural;
- subunităţi: Câmpia Flandrei, Câmpia Zeeland, Câmpia Holland, Platoul Drenthe, Brabant, Gelderland.

Conditii climatice
- Europa de vest prezintă un climat temperat oceanic, cu variaţii în teritoriu în funcţie de condiţiile locale;
- Marea Britanie: clima este blandă, cu ploi prelungite, ceaţă (foarte frecventa iarna) şi geruri foarte rare; regiunea
de sud-est este cea mai rece iama (3° C), dar şi cea mai caldă vara (17°C) datorită apropierii de continent; influenţa
aerului nordic rece; zăpada şi îngetul durează scurt timp; precipitaţiile variază între 1500-2000 mm pe coastele şi
versanţii montani vestici şi 700-800 mm în est;
Precipitatii medii anuale
- Irlanda : se caracterizează prin temperaturi relativ ridicate, iemi blande (foarte rar cad zăpezi), veri răcoroase
precipitaţii bogate tot timpul anului;
- Franţa: clima prezintă variaţii de la vest spre est şi cu înălţimea; iernile sunt blânde, cu temperaturi pozitive (atingând
chiar 7°C in nordul Pen.Bretagne); temperaturile pe timpul verii sunt cuprinse între 16°C (CoI.Artois, Pen.Bretagne) şi
20°C (în Bazinul Aqvitaniei); zăpezi rare, vânturi de vest (aer umed şi cald tot timpul anului), vânturi de nord şi nord-est
5

(iama) ; precipitaţii relativ bogate (600-1000mm) în câmpie, peste 500mm în Mas.Armorican; în sud-influenţa
mediteraneană (Cul. Rhone, Câmpia Languedoc); Mas. Armorican prezinta umiditate bogată, ceţuri dese, zăpezi rare; în
Bazinul Aqvitniei influenţa oceanică este atenuată, ierni ceţoase, veri călduroase (20-21 °C) şi uscate, ploi de toamnă ; în
Bazinul Parizian se evidenţiaza o mai precisă delimitare între vară şi iarnă, ierni mai reci (3°C la Paris) iar verile mai
calde (18-19°C), interferenţ între clima oceanică şi cea continentală (c1imă pariziană); Mas.Central Francez-climat de
tranziţie cu ierni mai aspre datorită înălţimii (sub O°C) cu zăpezi, veri calde (10-12° C pe înalţimi), precipitaţii medii
anuale de 1000-2000 mm ; Alpii francezi prezintă o zonalitate verticală bine exprimată; datorită specificului ei a fost
denumită climă alpină; temperaturile sunt scăzute (la 2000m se înregistrează 6° C); precipitaţiile cele mai bogate cad în
masivele marginale (peste 1500mm); versanţii dinspre Marea Mediterană prezintă o c1imă mai blandă.
Elemente de hidrografie
- în Marea Britanie întâlnim numeroase râuri, legate între ele prin canale;
- Severn (655 Km), Tamisa (635 Km), Trent (izvorâte din sudul M.Penini şi se varsă în Golful Humber), Mersey,
Spey (în nordul M.Grampian), Ouse (izvoreşte din M.Penini şi se varsă în Golful Humber), Clyde, Nene etc.
- râurile sunt scurte, bogate în apă, nu îngheată iarna şi sunt importante pentru navigaţie;
- aproape toate râurile se termină cu estuare;
- lacuri glaciare (special în Scoţia);
- în Irlanda eel mai important râu este Shanon (665 km);
- alimentarea se face din izvoare carstice şi din lacurile de aceeaşi origine (cel mai mare este Lough Neagh);
- în Europa de vest continentală râurile sunt mai lungi, cu bazine hidrografice şi debite mai mari; perioada de
îngheţ foarte scurtă, alimentare pluvio nivală;
- râuri importante: Rhinul (cu braţele Waal, Lek, Vecht), Rhonul (cu afluenţii Saone, Isere, Durance), Sena (cu
Oise, Marne, Y onne), Loire (cu Cher, Allier, Vienne), Garonne (cu Lot, Tarn, Baise);
- alte râuri: Meuse (Maas) cu Sambre, Dordogne (cu Vezere şi Isle), ScheldeEseaut, Moselle ;
- estuare-Sena, Loire, Garonne (estuarul La Gironde în care se mai varsă şi Dordogne), Maas, Schelde;
- delte-Rhone (Camargue), Rhin;
- sistem de canale bine dezvoltat: Rhin-Maas, Maas-Schelde, Canalul du Midi, Marne Rhin, Can.Burgundiei (între
Doubs şi Yonne), Can. Brest etc.
- reţea subterană în regiunile carstice (Mas. Central Francez);
- lacuri vulcanice (Bouchet- M.C. Francez), lacuri glaciare (In Alpii Francezi), mlaştini (Câmpia Olandei şi
Belgiei).
Elemente biopedogeografice
- Europa de vest aparţine zonei pădurilor de foioase;
- regiunile montane prezintă o etajare a vegetaţiei, faunei şi solurilor;
- în Europa de Vest vegetaţia primară (pădurea de foioase) a fost înlăturată de pe cea mai mare parte;
6

- fauna este specifică pădurii de foioase (predomină păsările);

- faţada Franţei la Marea Mediterană prezintă o vegetaţie mediteraneană;
- solurile cele mai răspândite sunt cele brune;
- în Marea Britanie în regiunile litorale predomină asociaţiile de ericacee (Vaccinium vitis-idaea, Vmyrtillus,
Calluna vulgaris); pădurile reprezintă 4-5% din suprafaţă (stejar, fag, artar); în nord sunt soluri podzolice iar în sud
soluri brune de pădure; solurile de mlaştină şi turbăriile ocupă suprafeţe mari;
- în lrlanda paşunile şi fâneţele ocupa 2/3 din teritoriu;
- în Olanda vegetaţia forestieră a fost înlocuită aproape în totalitate; în nord şi est apar turbării şi vegetaţie de landa;
- în Belgia pădurea se găseşte în Pod. Ardeni (stejar, fag, mesteacăn);
- în Franţa vegetaţia forestieră reprezintă 26,9% din teritoriu (apare în Alpi, Jura, Vosgi, Pirinei, Morvan, Landes,
Berry etc.);
- speciile rare din acest spaţiu sunt protejate în numeroase rezervaţii şi parcuri: P.N. Cevenne, P.N. La Vanoise,
P.N. Mercantour, P.N. des Pyrenees (în Franţa), P.N. Hautes Fagnes (în Belgia), P.N. Veluwe, P.N. Naardermeer
(în Olanda) etc.
7