Sunteți pe pagina 1din 334
‘Un cowboy vrea 9a fie predicator. Pica unui om certat . cu legea care vrea schimbe plamurile. a TN DRUM SPRE UN INTERVIU pentru un post la o biseric’ din Piney Woods, Texas, lui Crockett Ar chernufiveni acrede ci e silit si se dea jos din tren de citre un riuficktor si prezentat fiicei birbatului ca predicatorul pe care ea il ceruse de ziua ei de nastere. F hotirat sidea bir cu fagitii, lucru mult mai lesne daci si-ar putea hua géndul de la Joanna Robbins side la cererea ei neobignuita. Lami la rand, Joanna se rugase pentru un pastor. Un om care sii readuc’ la viatit bisericuta abandonata din s4nul comunititii in care trtia. Un om care sa fi fie ali turi in implinirea promisiunii facute mamei aflate pe patul de moarte. Dar, tocmai cand se pirea ci rugiciunile fi erau ascultate, se vadegte c& pastorul se afla acolo impotriva vointei sale si ck viseazi sa igi urmeze chemarea in alta parte. S& fie oare vreo cale prin care s Zl poata convinge pe “— A z i & cil Crockett c& a ajuns tocmai in locul unde fi era destinat sa fie? Cu amestecul tipic de umor, istorie gi fictiune western plin de savoare, finalista in dou randuri a RITA Award i autoarea de succes Karen Witemeyer ne oferii o poveste de dragoste din Texas care are toate sansele si vi fure inima. ISBN 978-973-7908-94-0 | LIFE PUBLISHERS ROMANIA. wwwiliferomania.co eo Autoarea romanului de succes Mireasd trasa la sorti Rapirea Predicatorului KAREN WITEMEYER Pus ‘Oniginally published in English under the title: Stealing the Preacher iy Bethany House Publishers, a division of Baker Publishing Group, | Rapids, Michigan, 49516, U.S.A. Copyright © 2013 by Karen Witemeyer All vights reserved. \ iepturile de autor pentru edigia tn limba romand: ©) 2017 Life Publishers International ilild, Missouri, SUA >i Lite Publishers International Su, loan Comneli nt 4, Oradea, Rominia lls 0.959 177 636; RDS: 0771 746 787; Mobil: 0744 624 236 1+ mail: edicuralifeg@gmail.com, Website: wwwliferomania.ro lioate drepturilerezervate. Nicio parte a acestei publicagii nu poate fi reprodusd, copiati sau transmisi prin orice {el de mijloace-clectronice, mecanice, fotocopiere, tnregistrare, sau oricare aleul-cu ewepila unor citate scurte incluse in artiole de criticd sau recenai tipStite, fark permisiunea fprealabild « editurli Vad nu exit alte precizari, tuulucerea Dumitru Cornilescu. cele biblice sunt late din $finta Scripeur’, Waclucereu: Armalia Moldovan Valtvarea: Narcisa [iulete Uehnuredavtanea: Daniel Ardelean Adaptare voperti: Georgian Radulescu Descrierea CIP a Bibliotecii Nasionale a Romaniei WITEMEYER, KAREN Rapirea predicatorului / Karen Witemeyer. - Oradea : Life, 2017 ISBN 978-973-7908-94-0 BAUUI1-31=135.1 Romanian Edition. Printed in Romania. ‘Tuturor pastorilor care proclama adevarul lui Dumnezeu cu indrizneali gi cu griji pentru oile lui, cu bunatate plina de iubire. ‘V& mulyumim ca afi rispuns chemirii lui, chiar si atunci cand calea pe care va indruma nu este cea pe care ati asteptat-o. Inima omului se gandeste pe ce cale st meargé, dar Domnul ti indreapta pasii. PROVERBE 16:9 BurseELon County, Texas—1885 rockett Archer isi intinse picioarele pe culoar in timp ce trenul se deprta de gara din Caldwell. Ramanea numai o oprire scurta in Somerville inainte s4 soseasci in Brenham—locul in care lucrarea viefii sale avea si inceapa. Un zambet larg i se intinse pe chip, cum sta cu gandul la viitorul lui. Oare aga se simtise $i Avraam pe drumul spre Canaan? Emotia ficea si ti vacneascd singele prin vene. Certitudinea unui rost in viata ti sporea cu fiecare bitaie a inimii. Acel sentiment unic de satisfactie pe care omul il simte numai cand rispunde chemarii directe a Domnului. — Mami, nenea cela rade de palaria ta. Un copilandru se zgaia peste scaunul din fata lui Crockett, aratand cu un deget acuzator spre el. Mama pufni gi intinse mana si isi aranjeze partea de dinapoi a pliriei—de parca palaria ar fi fost rnit4 in amorul propriu. — Unii oameni n-au maniere, bombéni ea, aruncand o privire aprigi peste umiar, in timp ce igi triigea baiatul de brat, in incercarea de a-l face s se intoarc’. — N-am vrut sa arat lipsa de respect fata de palaria dumnea- voastra, doamna. Crockett se intinse in fara si se scuze dar, de fapt, in timp ce se gandea mai bine la fapta cumplita, savarsita impotriva articolului de galanterie in discugie, pornirea de a rade ameninga sf ti ramAna in gat. Pene albastre se ifeau din toate colturile, de 7 KAREN WITEMEYER parcd o familie de gaite o folosiseri pe post de stinghie in timp ce isi schimbau penele. Stépanindu-si pornirea de a rade, isi disciplina trisaturile ca si compuni o mina serioasi. —Gandurile mele erau cu totul in alti parte, va asigur. — Atunci de ce zambeati cu gura pani la urechi? Banuiala se intrez4rea in tonul baiatului. $i nu era de mirare. Daca exemplul din fata lui era un semn al gustului obignuit al femeii in materie de podoabe pentru cap, bietul baiat se lupta probabil pentru onoarea mamei sale intr-ale galanteriei in mod frecvent. — Mi gindeam pur gi simplu la toate lucrurile extraordinare care mA asteapta la capatul acestei cAlatorii i care ma fac fericit. Crockett ficu semn cu ochiul baiatului. Esti nerabdator s& ajungi inasic? tul ridicd din umeri. Nu chiar, Ne ducem s-o vedem pe mitusa mea de-a doua, Ida, Se uit’ la Crockett pus in incurcdtura. Miroase ciudat. Anulrew Michael Bailey! Cum ai putut spune aga ceva? $i inca woul stdin, a lui Andrew il smuci si se intoarcd in fara, iar Crockett it, lisandu-se pe scaun, in vreme ce femeia fiului ei in goapte taioase. Cel putin aceasta parea si fi uitat de incidentul cu palaria. Crockett hotari s4 se socoteascd hinecuvantat, Dac draga de batrand matusi Ida locuia in Brenham, era cel mai nimerit ca nepoata ei si se preocupe mai mult de gura slobodi a fiului ei, decdt de parerile legate de pilirie ale pastorului cel now. »Pastorul cel nou.” Inima fi crestea in piept. Dupa cei trei ani de ucenicie pe angi ministerul din Palestina, Texas, localitate aflati in apropierea fermei unde crescuse, si dupa ce finuse cuvantiri ca invitat in orice bisericd din zona, unde ii era ingiduit la amvon, i se oferea pani la urma sansa de a gine predici cu norma intreagi. Oh, mai era un confrate care concura pentru aceeasi misiune, insé Crockett stia in inima lui cd vremea lui sosise. Domanul il 8 RAPIREA PREDICATORULUI pregatise pentru ziua aceea, inci din vara in care implinise cincisprezece ani si de cnd fratele siu mai mare, Travis, i-a propus s& se ocupe de pregatirea spirituala a familiei sale. La inceput fusese pur si simplu o sarcina ca oricare alta, dar curand a devenit un misionariat. Cu paringi decedati, cu vieti izolate si nesigure, cei patru frati Archer aveau nevoie de o credinta mai profunda decat binecuvantarea ocazionala de la cind. Aveau nevoie de o credin& care s4 patrunda fiecare aspect al vietii lor. Crockert isi asumase raspunderea de a avea grija de sufletele familiei sale, dar pe masura ce el gi frayii lui ajungeau la varsta maturitatii, o doringa tot mai arzatoare de a merge mai departe de laturile casei ti dadea un imbold de a-si largi orizontul. Din cate se pare, se lirgise tocmai spre Brenham. Barbatul se rezemé cu cotul de geanta pusa pe scaunul de alaturi si rememord punctele cheie ale predicii pe care o scrisese $i repetase pentru serviciul religios de a doua zi. Se concentra la cele sufletesti, iar peisajul ce se tntindea la fereastra sa pieri tn ceaga. Rosti in soapta un verset din 1 Petru dar, inainte si incheie citatul, vagonul se zgalrai puternic. Se prinse cu mAna de spatarul scaunului din fafa in ultima secunda, scdpand ca prin urechile acului si evitand sa fie aruncat inainte pe culoar cu toatd greutatea, Rogile locomotivei scragneau pe sine. Calatorii se clatinau haotic prin vagon. Femeile stiteau cu gura cascati. Copii plangeau. ‘Trenul incetini treptat in scragnetul continuu. — Ce se-ntampla, mama? Andrew se tanguia in timp ce mama isi strangea trupul protector in jurul fiului. — Pesemne-i ceva pe sine. Crockett ridic& tonul s4 acopere vacarmul. — De-ndata ce trenul se opreste, echipajul va elibera liniile si ne yom continua drumul. Nu tre’ s4-ti fie teama, barbatele. Dar, chiar in timp ce rostea vorbele acestea, fiorul unei nelinisti se strecura intre umerii lui Crockett. O femeie aflaté cu cdteva randuri mai in fafa scoase un fipat strident gi arta spre ceva dincolo de geamul ei. Barbatul de alaturea se intinse si vada mai 9 KAREN WITEMEYER singurul cuvant care avea s4 bage negresit spaima in inima oricarui calator. —Banditi! Crockett duse mana instinctiv la sold, ca si descopere doar cA nu avea pistolul. isi lisase armele la ferm’. Mai bine de zece ani lucrase pe pamantul familiei Archer, avand mereu o pusca la indemana, ori un pistol prins la brau. De obicei le avea pe amandoua. Taté-l acum dand fata cu o banda de hoti de tren, fara nimic la el decat ascusimea mingii, de vreme ce mentorul siu fl incredingase cd navetistii erau singurii predicatori care cdlétoreau tnarmati. Ar fi trebuit s il asculte pe Travis, fratele care il sfatuise 4 isi puna o arma in bagaj. Poate atunci nu mai statea acolo, in tren, fara nicio aparare. El insa dorise prea mult si fac& o impresie buna. Totusi, nefiind omul care sa stea cu mainile in san, Crockett sari in picioare si se ginu bine s4 nu cada in timp ce trenul incetinea. Mergand aplecat pe culoar, se prinse bine cu mAinile de doud spitare gi se lisa peste geanta cu produse a unui vanzitor ca si vada ce era dincolo de geamul murdar. Numéra patru barbagi. Erau cu pustile la vedere. Aveau fetele acoperite. Caii parcurgeau cu repeziciune distanga dintre ei si tren. — Doamne ajuti-ne, se rugi Crockett in barb’. in timp ce trenul incetinea aproape si se opreasc&, banditii ajunsera in rand cu vagonul de pasageri. Unul dintre calaregi ramase in urmi, disparand de sub ochii lui Crockett. Ceilalgi trei o luard fnainte. Se auzi o bufnitura in spatele vagonului. Primul hot era in tren. Crockett isi ocupa iar locul. Tocmai cAnd usa din spate se tranti violent in laturi, alti doi bandigi se napustira in vagon prin partea din fara. ~Toati lumea si-si pund mainile sa le viz! $eful scoase un al doilea pistol din tocul stang. Cu cate o arma in fiecare mand, ochi ambele laturi ale vagonului, masurand cu privres pasagerii barbati care pareau mai curajosi sa sari la bataie. intre timp, trenul se opri cu totul, zgalpaind pasagerii pentru ultima 10 RAPIREA PREDICATORULUI cara. Postura sefului ramase neclintitd. Statea la fel de nemiscat precum un corsar batran pe puntea unui vas. Murmure inspaiméntate se auzeau prin vagon, tonalitatea ascutindu-se tot mai tare pana ce una dintre femei sari in picioare. —Tre’ si ies. Lasati-ma si plec! Arma din mana stanga a sefului fu deodat& indreptat’ spre pieptul ei. ~ Stipaneste-fi mai bine femeia, domnule. Ochii lui aprigi se ingustara pe deasupra mastii de panzi neagra ce fi acoperea gura si nasul. N-am de gand s-mpusc pe careva, da’ socotelile se pot schimba cat ai bate din palme. Partenerul femeii o prinse din spate si o facu s& se aseze la loc, pe scaun. Ea se planse, dar isi ingropa fata la adapostul bragului barbatului si nu mai scoase niciun cuvant. Multumit, rauficdtorul isi indrepta atengia spre ceilalti cdlatori. —N-aveti niciun motiv sd vi aprindeti, oameni buni. De-ndati ce capitim ce dorim, ne ducem pe drumu’ nostru. Ficu un pas pe culoar; $i inci unul. Banditul care intrase odat& cu el stitea lang soba cu cérbuni, in partea de dinainte a vagonului. Crockett arunca o privire barbatului din spate. Acesta bloca iesirea cu arma pregatita. Crockett igi intoarse atengia spre lider. Ceva nu era in regula la bandigii acestia. Din povestirile pe care le citise gi din istorisirile pe care le auzise, jafurile erau de regula puse la cale de tinerei ce faceau pe vitejii, dornici si arate ca se pricepeau la mAnuirea armelor. Banda aceasta parea prea calcula. Arita prea multi stipanire de sine. Prea... in varsté. Crockett se uitd la ei mai cu luare aminte. Cel de langa soba se intoarse s4 se uite pe fereastra si Crockett i 24ri parul incdruntit la guler, pe sub palarie. Cel din mijloc avea 0 piele groasa, cat se vedea pe deasupra mistii. Ridurile adanci din jurul ochilor tridau o viapi erdita in aer liber, cu ochii mijiti Ia soare. $i, desi privirea-i era aspra inadins, postura usor adusi de spate a omului, din partea de dinapoi, ti aminti lui Crockett de mentorul sau in varsta de gaizeci de ani, cand il chinuiau durerile de incheieturi de la prea mult lucru in gradina. abe KarEN WITEMEYER Crockett igi continua observatiile cand un barbat in costum inchis la culoare intinse mana cu un ceas de lux din aur, tinand Jangul atarnand din pumn. — Poftim. Ia-I gi plecagi. Seful privi incruntat ceasul, de sus, ca si cum era jignit. —Tineti-va lucrurile de prey, mardi el. Nu pentru ele am venit. Atunci de ce s4 sechestreze un vagon de cAlatori dacé nu aveau de gind si jefuiasc pasagerii? Stiteau oare doar cu ochii pe ei in vreme ce al patrulea scotocea prin vagonul cu bagaje? Crockett se apleca in fata, numai cat s4 vada pe geamul din partea cealalta. Al patrulea barbat adunase caii pe latura dinspre apus a sinelor gi statea cu pusca atintita spre motor. — Atunci pentru ce ati venit? intreba omul cu ceasul. Spune-ne ca si-fi putem da si sa ispravim cu tine si cu gasca ta. Liniile din jurul ochilor raufictorului se adncir’ in timp ce barbatul cerceta vagonul din priviri dupa ce cduta. Cand ochii fi ajunsera la Crockett, ramasera pret de o clipa asupra lui, apoi se indreptara in altd parte. Crockett isi simi gura uscata. Barbatul ridic& nemultumit din sprancene pana la incheierea cautirii. fn cAteva secunde, racneste in tot vagonul intentia cu care venise. — Am venit dupa predicator! rockett inlemni. .»Venise dup’... ce?” Mintea ti juca feste negresit. Nu era cu puting’ ca omul sd fi spus ce credea ci auzise. Raufacatorul aruncd o privire mAnioasa la cAlatori si flutura pustile dintr-o parte in alta. — Care dintre voi e pastoru’? Sa nu crezi cd ma poti pacali numa pentru ca nu porti guler alb. Stiu c4-i in trenu’ asta si n-am sa plec pan ce nu dau de el. Crockett aproape duse mana la cravata in forma de snur de la gat, dar se opri inainte de a se trada. Nu purtase niciodata un guler clerical. Fratele Ralston spunea mereu c4 nu hainele, ci caracterul ar trebui si poarte marturia chemirii sale. Faptul cA a calcat pe urmele mentorului sau ii salvase probabil viaga. — Tu! latra rauficdtorul la comis-voiajorul din partea cealaltd a vagonului. Tu pari predicator, cu goalele tale aratoase si mainile nelucrate. -N...n... nu, domnule. Barbatul care ridicase mAinile in semn de predare in clipa in care bandigii urcasera fn tren isi ascundea acum palmele, ingrijorarea facandu-i riduri pe frunte in timp ce isi privea atent palmele netede. —Eusunt d. . doar comis-voiajor. Vedeti? fi desficu incet geanta de drum. Leacuri patentate. — Pfui! Talharul se departa scarbit si se intoarse cu fafa la Crockett. Ochi ca de ofel, de un albastru deschis, il cercetau. Obignuit s4 incruciseze privirea cu strainii nedoriti dupa anii in 13 KAREN WITEMEYER care igi pizise ferma de intrusi, Crockett rezista privirii birbatului, desi misiunea i-ar fi fost mult mai usoara daca el ar fi fost cel care si tind pusca. Ochii banditului se tngustari mult, apoi si-i indrepta spre costumul lui Crockett. O spranceana se ridica pana la borul pilariei negre a barbatului care studia atent finuta ingrijitd a lui Crockett dar, cand fi zari mainile asprite de munca, banditul mormai nemulfumit si trecu mai departe cu pasi hovirati. Crockett nu fusese niciodata mai recunoscator pentru bataturile si cicatricile lui. In timp ce raufacatorul isi continua ciutarea prin vagon, Crockett isi ficu propria cercetare a calatorilor. Care si fie predicatorul pe care bandigii il ciutau? Cel din faya care igi oferise ceasul? Cel cu doua randuri mai in fata imbracat ca un fermier, dar care statea cu capul plecat, de parca se ruga? Coincidenga ca hogii sa puna stapanire tocmai pe trenul acela, in c4utarea unui pastor, cidea greu pe umerii lui Crockett. Cu toate acestea, era sigur c4 nu avea cum si fie el cel cAutat. Nu pusese niciodat& piciorul prin locurile acelea. Mai si fie. Pana in urmé cu vreo cagiva ani, el nici nu fusese vreodata undeva. Nimeni nu stia cd se afla in trenul acela in afara de familia lui, de fratele Ralston si de batranii bisericii din Brenham. — imi pierd ribdarea, oameni buni. Seful mardi avertismentul, facand cale intoarsa pe culoar, cu pasi indesati. Daca pastoru’ nu se di pe fara, mi fac foc gi par. $i io cand mi ofirisc, imi tremurd destiu’ pe tragaci. — Mami, nenea o si ne-mpuste? Vocea stinsi a lui Andrew fi trecu lui Crockett ca un fier ars prin inima. — $sggt, Andy, suiera mama lui, sinandu-I mai bine sub bragul ei. a stranse din dingi. ,Nu era cinstit.” Sa chinuiasca femei si copii. Ceva trebuia facut. — De unde stii c& omul pe care-I cauti e macar in trenul Asta? Crockett se ridica tncet, avand griji si sind minile sus. Ochi de Ofel raspunsera provocarii ard a clipi. — Citegte-i ingtiingarea. E| dadu ordinul peste umar pe un ton ristit, facand un gest scurt din barbie. RAPIREA PREDICATORULUI Barbatul de langi soba bagi mana in jacheta ‘i scoase 0 foaie impaturita de hartie. Tinand-o de o margine, el o flutura si se desfaca. — ,Intampinagi...” Se opri, isi drese vocea o dati, apoi finu ingtiingarea mai departe de fati si miji_ ochi tAmpinagi predicatorii. Primigi-i cu calduri pe cei doi can... di... dagi in gara din Brenham, simbata dupi-amiaz3. Vor ajunge cu trenul de amiazi de la Houston si de doui si un sfert de la Milano. Se vor servi fursecuri si limonada” O greutate se lasa pe pieptul lui Crockett, in timp ce cuvintele bombastice ale nelegiuitului se infigeau in el precum cuiele intr-un cosciug. ,Cum...?” Cum sf fie el predicatorul pe care il cdutau? Negarea vuia in sinea lui, dar se scutura de ea si indrepta umerii. De ce nu conta. Ce conta era si dea jos banditii din tren, — Eu sunt omul vostru. —N-ai tu fag de pastor. Seful agita arma spre el. Stai jos. Crockett nu se clinti. — Vezi ce am in geanta. Ai sd gasesti Biblia si in coperta din fagd € 0 pagina impaturité cu notite din predici. chi de Ofel isi trecu pistolul in mana dreapta si apropie teava la o distanya de cAtiva centimetri de pieptul lui Crockett. — Di-te la o parte, tinere. Crockett ficu ce fi cerea, iesind pe culoar. Cu ochii agintiti asupra lui Crockett, banditul puse arma din ména stangi in toc si se intinse dupa geanta. Crockett se gandi serios si fi smulgé pistolul din mand, in clipa tn care acesta isi plecase privirea spre geanta pe care voia si o deschidi, numai ci omul nu ti didu prilejul nicio clipa. Oalack ce puse mana pe geanta, o arunca confratelui din spatele vagonului gi facu toate acestea fara a-si dezlipi ochii de la fata lui Crockett. = Aicea-i, sefule, confirma cu glas tare cel de-al treilea bandit. Biblia. Insemnirile. Are chiar si niste ziare pe dedesubt—toate cu nume bisericesti. ~ Ei bine, oameni buni, anunya Ochi de Orel. Se pare c-am gasit ce cdutam. fl prinse pe Crockett de brag si il stranse ca intr-o menghina. Acum, domnule Predicator, hai sa te dim jos din tren 15 KAREN WITEMEYER pentru ca oamenii astia cumsecade sa se poati bucura de restul calatoriei. Crockett se supuse escortei fortate, cu feava pistolului care {ll finea la respect infipt in spate. Riuficatorii puteau detine controlul pentru moment, dar va fi rabdator pana s-o intoarce roata. Odata departe de femei si de copii, Crockett nu mai trebuia si igi facd griji ci vreun om nevinovat va fi prins in schimbul de focuri. Va trece la fapte, la timpul cuvenit. ‘Trebuia sé ajungi la o tntdlnire gi sa obsina o slujba. Nicio banda de hoti de tren uitati de uitagi de lume nu avea si-i strice planurile. ~~ Dupi o ord de alergat tn galop, seful le striga intr-un final si se opreasca lng albia unei ape. Crockett reugise si se gina in sa in timpul galopului istovitor, desi mAinile ti erau legate la spate. Umerii il ardeau de la postura incomoda gi coapsele il dureau, dupa ce incercase din rasputeri si stea pe cal. Cu toate acestea, durerea il tinuse treaz si cu mintea la cap. Barbatul care rimasese cu caii in timpul asaltului cobori primul. — Inca suntem in putere, 'sa-i, Silas? II masura din ochi pe seful bandei. N-ai parte de aga fior la manatw’ vitelor, zic bine? isi trase masca pana la grumaz gi trase o dusc’ zdravan’ din plosca, fird si-i pese, din cate se prea, ci Crockett ti vedea faga. — Sunt cam batran pentru asemenea fiori. Barbatul din dreapta lui Crockett scoase un geamit teribil cand. se ridica in scara. — Nu trebuia sa sari in tren, Carl. Jur ca n-o si mai pot umbla bine o luna dup’ ce m-am dat cu soldu’ de vagon. Igi frecd locul dureros si se arta a schiopita grozav, in timp ce tsi ducea calul la ap’. — Las vaicareala, Frank. Silas finu strans de fraiele calului lui Crockett cind sari din sa. Le avusese in maini tot drumul, neincrezator cA prizonierul il va urma supus. Destept personaj. Crockett isi dadea deja seama ca aveau nevoie de el pentru un scop anume gi ci, oricare ar fi fost 16 RAPIREA PREDICATORULUL acela, fi va impiedica pesemne s& fi tragi un glong in spate, de cumvya incerca si o rupi la fuga. Era insi puyin probabil sa se poati gina tn ga, la un galop intins, cu miinile legate la spate, chiar daca Silas lasa fraiele. Astfel, alese si isi petreaci timpul plinuind ce sa fac& atunci cand se vor opri. Acum c& momentul sosise, era vremea sa treacd la actiune. Tot ce fi trebuia era ca Ochi de Ofel s se apropie nigel. Silas veni, insd numai pana in dreptul capului calului lui Crockett. Se opri ca sa mAngaie botul calului. Crockett isi stapani dezamigirea. — Jasper, adu plosca ta pastorului. Pare un pic cam sleit. Al treilea bandit ficu ce i se cerea, dar, pe cand se apropia, Crockett surprinse in treacit privirea aspra pe care acesta o trimise sefului. — Asta-i o nebunie, sefu’. Vocea-i stinsa abia se auzi, dar, in liniste de-o taiai cu cutitul, Crockett reusi sé auda cuvintele soptite. — Ai fagiduit domnigei Martha ci te lasi de hogii. Nu te stiu sa-ti calci vreodata cuvantu’. Mai ales fara de nevasta-ta. Am dus 0 viaya cinstitd prea mult vreme, ca acuma si punem in primejdie totul, cu o nebunie ca asta. — Nu mi-am calcat cuvantul, raspunse Silas pe un ton apasat, cu fata rosie ce vadea ca se caznea sA isi stapaneascd furia. Martha a fost lucru’ cel mai bun ce mi s-a-ntamplat vreodati gi n-as intina amintirea ei, incalcand un legamAnt facut in faya ei. N-am furat nici cat negru sub unghie azi si stii asta. — Ai furat pastoru’. Jasper inclina capul in directia lui Crockett, desi niciunul nu se uita spre el. Ceea ce era de bine-fiindca, altfel, il puteau observa cum isi scotea cizmele din scara, ori cum slabea legaturile cand le forga pe sa. — Nu Lam furat, strui Silas. L-am tmprumutat numa’. O si-l lism si plece dupa ce Joe ispraveste cu el. Jasper ofté si clatina din cap, mustata lui cérunta si lunga neputand sA ti mascheze dezamagirea. = $tiu ci-fi iubesti copilu’, Si. Tog il iubim. Da’ asta nu-ia bine. 17 KAREN WITEMEYER — Evo sf hotarasc ce-i bine pentru familia mea. Silas smulse plosca din mana lui Jasper si merse yanyos la st4nga lui Crockett. Carl si Frank adapau caii la cagiva metri mai incolo. Jasper era intors cu spatele. Nu se putea ivi un prilej mai bun. Crockett ridic genunchiul, infipse cizma stanga in pieptul barbatului si tl impinse cu toata puterea. Plosca se izbi zgomotos de pamant. Silas se poticni indarat, ricnetul lui trigand semnalul de alarma. Crockett sari din saua calului si reusi si tsi elibereze mana dreapta din legituri. Lovi cu pumnul in maxilarul lui Silas, inainte ca omul sf isi recapete echilibrul. Nelegiuitul se clatina indarat, cu fraiele calului inca incurcate printre degete. Calul necheza din pricina c& era bruscat si se smuci, incercand sa scape. Pastorul se folosi de aceasta tulburare si o lua la fuga spre copaci. Silueta unei cladiri se profila inspre apus. O casi insemna oameni. Oamenii insemnau ajutor. Se ruga numai sa fi avut dreptate in privinga banditilor care nu voiau sa traga un glont in el. Se auzi un foc de arma, urmat de strigite manioase care fi cereau sA stea pe loc. Dar, din vreme ce niciun plumb nu pitrunse in el, Crockett fugea mai departe. Se incovoie cand trecu pe sub crengile cAtorva stejari, ficdnd zigzag de la un copac Ia altul, profitand de orice pavaza pe care i-o dadea terenul. Se apropia tot mai mult de clidire. Sa fie o sura? Trebuia numai si se sind pe picioare. Auzea niste copite lovind pamantul dinapoia lui. Inima lui Crockett bitea de trei ori mai iute. fl ajungeau din urma. $i el se departa de adapostul copacilor. O pajiste se intindea intre el si pasunea imprejmuité. Galopul printre copaci nu ti ingiduia decat int&rzierea capturarii, nu gi scéparea. Singura lui salvare era s4 sari gardul si s& spere ci Silas si banda lui nu ar risca si fie demascagi, in incercarea de a-l urmari pe terenul ce apartinea cuiva. Cu plamanii arzand, Crockett o zbughi dinspre palcul de copaci in directia gardului. Zgomotul copitelor dinapoia lui se inteti. Un ‘vajait usor fi ajunse la urechi cu o secunda nainte ca un lasou sa ti cada peste cap si peste umeri. Crockett prinse funia cu disperare, 18 RAPIREA PREDICATORULUI ins pana s& o poata apuca intre degetele mari, lagul se stranse in jurul pieptului sil trase cu putere indarat. Intr-o fracfiune de secunda cizu la pamant, cu ochii agintigi la cet. Tocmai fusese prins in lasou, precum un vigel de lapte la vremea marcatului. In timp ce statea intins, nemiscat, cu capul zvacnind in locul unde se lovise de pamant, Crockett se ruga s nu fie vorba si de vreun fier inrosit cand Silas il va prezenta fiului siu. Apoi, oricine era acest Joe, trebuia sa fie cam ficnit, la fel ca tofi ceilalsi amestecagi in farsa aceea. Cine stia ce planuri avea baiatul? La urma urmei, el fusese cel care isi convinsese tatil certat cu legea si fure pastorul, intai de toate. ilas Robbins nu stia ce era de facut cu barbatul prins in funia lui Jasper. Tosi moralistii peste care diduse pana atunci erau barbati delicati, studiosi, indragostigi de propria lor voce. Silas isi méngaia barbia invinegiti cu 0 mand, foindu-se in sa si privind ameningitor la predicatorul care se cdznea si se ridice. Predicatorul acesta numai delicat nu era. — Am crezut cd de-alde voi sunteti de parere c tre’ si-ntorci obrazu’ celalalt. Saua scAryi sub Silas cand acesta se apleca in fafa. Costumul negru, elegant al pastorului era plin de praf, palaria era cazut cu faya in jos, la cagiva metri mai departe, si brafele fi erau lipite de corp, intr-un lag ce nu slibea defel. Cu toate acestea, barbatul il privi in ochi fara nicio urma de frica. —Regele David a fost un rizboinic vajnic, raspunse predicatorul, iar Biblia tl numeste un barbat dupa inima lui Dumnezeu. Daca isi poate trece prin sabie dusmanii si sa stea dinaintea Domnului cu constiinga curata, cred cd mA pot apara gi s fac la fel. Silas statu mai drept, un respect amestecat cu invidie arzandu-l ca piscitura unui sangar. In alte imprejurari se putea vedea plicandu-l pe acest individ. Dar sa placa un pastor? Mai degraba fugea desculy peste un rand de cactusi, decat si dea mana prieteneste cu un astfel de prefiicut sfingit. —Orice-ti ingiduie s4 dormi bine noaptea, Pastore. Dumnezeu stie c& singuru’ om care-i mai priceput decat un avocat la masluirea adevarului, ca sa slujeasca propriului interes, e pastoru’. 20 RAPIREA PREDICATORULUIL Silas incrucisé mainile pe cornul seii, in asteptarea reactiei birbatului. Va scoate acesta o tiradi de negiri? Va blestema? {si va apara tenace stirpea? Nu. Tot ce ficu omul fu si ridice o spranceand gi sa fac& o remarca pe un ton potolit, — Pare straniu si faci atta tiriboi ca s& pui mana pe un om al bisericii, cand ai atat de putin respect pentru ocupagia lui. Straniu? Era nefiresc in mod categoric. Dar ce alege un om s4 faca pentru ai sai nu era treaba bisericosului Astuia. — O lum spre casi, baiegi. Silas didu semnalul de plecare. isi mand la trap calul de culoarea cenusii la locul unde palaria predicatorului era cazut jos. Fara a incetini, scoase pusca din manson, se las tare spre dreapta $i ridica obiectul de la pimAnt, infigind feava pustii in deschiz3tura pentru cap. Manand calul cu genunchii, el lua paléria neagra, turtita din feava pustii si o tranti pe capul pastorului. Trebuia si fl faci pe om s& arate respectabil pentru Jo. Se simgea satisfacut s4 detina iar controlul. O fi predicatorul maj tandr cu vreo cafiva zeci de ani si mai iute de picior, numai ca Silas Robbins mai avea niste asi in mAnec4. De data asta, Regele David din faya lui nu avea si-| mai ia pe nepregitite. —Vrei si-l sui iar pe cal, sefu’? Jasper infigur’ capitul fringhiei pe dup’ cornul sei si se pregiti si descalece, dar Silas il opri ficind un gest din cap. — Pirea atat de al naibii de grabit si fugit pe pasunea noastri, ci mi gindesc si-i implinim voia. Ochii pastorului se intoarseri iute si-i intilneasca pe ai lui Silas, ca apoi s se intoarca la sura, apoi iar la Silas. Uluirea ce i se citea pe chip era nepreguita. Bietul om crezuse ca fugea spre libertate si, cand colo, el o luase drept spre barlogul hosilor unde se pregitea si fgi afle sciparea. Dac nu era o mic problema sa strice surpriza lui Jo, Silas |-ar fi lisat si plece, doar ca si fi vada expresia fefei cind ajungeau in curte gi il intalneau la usa surei. Ar fi meritat si incaseze un pumn in falc’ de la pastor. 21 KAREN WITEMEYER Silas tsi mand calul la pas domol in timp ce inconjurau pasunea. Barbatul legat de calul lui Jasper isi ascundea bine oboseala, dar trebuia sa fie sleit de puteri dupa goana aceea nebuni printre copaci. De altfel, se stia cd predicatorii se pricepeau la un singur lucru—ta vorbe. Era de la sine ingeles c4 daca Jo voia un pastor, isi dorea si aiba o conversagie cu el. Ce fel de dar va fi prefacutul daca sufla atat de greu incat, atunci cand o intalnea, nu putea scoate niciun cuvant? Dac Silas trecuse prin tot balamucul, numai ca si o surprinda cu darul acela, era o nebunie sa strice totul inainte ca ea si primeasca ce dorea. Dar oare ei ti va fi pe plac? Nelinisti de ultim moment fi stirbeau increderea. Martha fusese mereu cea care alegea de fiecare dat’ cadourile pentru ziua lui Jo. in anul ce trecuse, durerea lor era prea mare dupi moartea Marthei pentru a mai sirbatori ceva. Anul acela insi, Jo implinea doudzeci si unu de ani. Merita ceva grandios, ceva deosebit, ceva ce nu visase vreodata ci ar primi cu adevirat. Ah, Martha”. Cand ajunsera pe drumul ce ducea spre ferma lui, Silas ridica ochii la cer. ,,.Mi-e tare dor de tine, dragostea mea. ‘Tu ar trebui si pregatesti lucrurile pentru Jo. Nu eu.” Jasper avea dreptate. Martha nu ar fi agreat niciodata metodele lui, cumva insa el credea cé ea s-ar fi invoit cu darul acela. fntotdeauna i-au placut predica si mersul la biserica. $i Jo cilca pe urmele mamei sale. Cand o intrebase in siptamana de dinainte ce voia de ziua ei de nastere si rispunsul ei fusese ci voia un pastor, Silas ti citise adevarul cuvintelor in ochii ce semanau atat de mult cu ai mamei. A ras dupa aceea si a incercat si se prefaci, de parca totul era o glum’, numai ci el stia altceva. Joa lui suferea si, dintr-un motiv anume, ea credea cd un pastor ar face-o si se simt& mai bine. Silas nu avea nicio aplecare spre religie, dar, daca Jo isi dorea un predicator, Dumnezeule mare, el ti va aduce unul. Abia cand ajunseri in curtea fermei gi usa casei se deschise scAryaind, lui Silas fi trecu prin minte ci poate ar fi trebuit si facd 22 RAPIREA PREDICATORULUI si o funda din sfoara ce lega mijlocul pastorului, pentru a-I face si irate mai degraba ca un cadou gi mai pufin ca un prizonier. rm Joanna Robbins iesi din casi, cu privirea la tatil sau ca de obicei. Calul sur cu picagele pe care acesta tl célirea sirea in ochi printre caii de culoare maronie precum a capriorului, la fel cum se remarca siel printre oamenii sai. Mama spunea cA avea harul conducerii si Joanna trebuia si fie de acord. Emana autoritate, ins dedicarea lui neclintitd fata de cei mai apropiati era calitatea ce le cAstiga loialitatea. Oamenii lui |-ar fi urmat oriunde fi ducea. La fel si ea. Cu toate acestea, in lucrul ce conta mai presus de toate, ar fi vrut ca el so urmeze pe ea, iar el nu voia. Dar era tatal‘ei si il iubea. Astfel, cand un zambet increti colturile ochilor lui cand sari de pe cal si desficu larg bragele in semn de invitatie, Joanna alungi. grijile si fugi la el. Bragele lui vanjoase o cuprinseri cu dragostea si sinceritatea pe care i le aritase toati viata. Ea se bucuri si ti cuprinse mijlocul, raspunz4ndu-i cu dragostea ei si cuibarindu-si capul la pieptul lui. —Trei zile e multd vreme, tati. Mi-a fost dor de tine. — $i mie mi-a fost dor de tine, dragostea mea. Stransoarea lui slabi si el se trase tnapoi. Da’ gi-am adus ceva cu adevarat deosebit. —Deziua mea? O asteprare plind de nerabdare fierbea inlauntrul ei, de parca era o copili ce implinea doisprezece ani, nu douazeci si unu. Dar erau oameni care se uitau Ia ei, asa cd Joanna isi stapani entuziasmul. $aua din piele scoase un zgomot infundat, facand-o pe Joanna sa isi indrepte atentia spre Jasper Mullins, mana dreapti a tatalui sau. igi trecu un picior peste spinarea calului si desficu o sfoari de pe cornul seii. fi lua palaria de pe cap, descoperind un rotund increfit in parul lui cirunt, apoi se aplecd inainte si o saruta pe obraz. Gadilatul mustafii lui moi o ficu s zAmbeasca, dar sfoara pe care el i-o puse in mand o ficu sa se incrunte. —La mulgi ani, domnigoara Jo. 23 KAREN WITEMEYER —Mulrumesc, Jasper. Frank Pickens si Carl Hurst ti strigara urari asemanatoare, inainte de a se departa urmAndu-I pe Jasper la sura. Numai dup’ ce acestia isi duser caii vizu ea limpede cine stitea captiv la capatul funiei. — Mi-ai adus un... hog de cai? Barbatul inalt era tmbracat mai bine decat orice alt hog pe care il vazuse vreodat4—nu ca ar fi vazut vreunul cu adevarat. Ea isi inchipuia insa c& acestia purtau ceva mai comod Ia tilharii. Blugi, poate. $i o cimasi de lucru din bumbac. Nu un costum la moda si cravat. Desi haina era destul de sifonat, iar pantalonii acoperiti cu un strat gros de praf. —Nu-i hog de cai, Jo. Vocea guturala a tatalui o puse pe ganduri. fl privi cu ochi intrebitori. Ficu gi el un efort si o priveasci in ochi, dar nu reusi. Rasufland greu, isi lua palaria de pe cap si o lovi de coapsa. — Fir-ar, fato. Ziceai ca vrei un pastor, asa cA asta adusu-f-am. »Un pastor?” Joanna aproape ca nu isi mai simyea genunchii. Arunca franghia de parca era un sarpe si isi apasd palma goala pe burta. Un pastor. Cu cata ardoare se rugase pentru un om al lui Dumnezeu care si apari in calea ei, unul care si o ajute si isi implineasci destinul. ‘Trebuia s4 fie un moment de mare bucurie si de recunostingi. In schimb, i se facea rau. — L-ai furat? Se abyinu s nu scoaté un geamat. Tati, cum ai putut face asta? —Nu |-am furat, ti rispunse el cu glas tare, in timp ce ea se ducea grabiti la pastor si incepea si ti desfacd legitura. L-am indemnat numa’ s4-fi facd o vizita de ziua ta. Asta-i tot. Joanna nu zise nimic. Nici nu privi predicatorul in ochi. Se concentra numai asupra nodului de la braul lui. — Am avut mare griji si nu-i fac vreun riu, cea ce nici pe departe nu as putea spune despre el. A fost cat pe ce ca pastoru’ si-mi rupi falca! La cuvintele acestea fata ridica fruntea. 24 RAPIREA PREDICATORULUL — Asta ai facut? intreba ea pe un ton scazut. Barbatul ridic& din umeri. — A parut un lucru chibzuit la momentul acela. Incercam si scap de o banda de hogi nemilosi. Doamne induri-te, dar omul acela era chiar frumos. Ochii lui aveau exact aceeasi nuanf ca pigmentul maro caledonian din trusa eide pictur, chiar dacd emanau o lumina ce ar fi fost cu neputinga de reprodus pe o panza. Linia feyei lui era puternicd si usor patrata. Nasul era proportionat perfect fata de restul obrazului. Artista din ea incepuse sa catalogheze pozitia urechilor si linia gatului cand el se smuci sa scape din legaturi, amintindu-i de lucruri mai grabnice. — Imi pare tare rau, spuse ea, chinuindu-se iar cu nodul. {ntr-un sfarsit, acesta se desficu indeajuns ca sa poata largi bucla si s4 fi elibereze mainile. EI tsi scoase de indata lasoul peste cap si isi roti umerii. Ea se dadu instinctiv indarat, nestiind ce si faci. Sunetul facut de trigaciul ce se ridica al unei arme, chiar dinapoia ei, ti dadu semnalul ca nici tatal ei nu risca nimic. Dar pastorul parea netulburat de demonstratia de forya. Continua pur si simplu sa tsi frece bratele si si isi migte degetele in stradania de a-si repune sAngele in miscare. Straniu. Cei mai multi dintre barbagii pe care fi cunostea nu aveau taria de a sta in calea tatalui ei cand acesta era intr-o dispozisie proasta, chiar si fara o arma indreptata asupra lor. in schimb, predicatorul acesta, daci era cu adevarat un om al bisericii (ea tncepea si aiba indoieli), se purta de parci prezenta intr-o curte, sub amenintarea armei, era un lucru firesc. — Cum te numesti? Joanna nu realiz c rostise gandul cu glas tare, pana ce el se intoarse cu faya spre ea. Barbatul isi lud repede paliria de pe cap, scosand la iveala un par roscat si tuns ingrijit. — Crockett Archer, domnisoara. El pleca fruntea politicos. Ea veni mai aproape. — Eu sunt Joanna Robbins. 25 KareN WITEMEYER — Ei bine, domnisoara Robbins. Oricati plicere mi-a ficut acest drum ocolitor si oricat de incdntat sunt s4 am onoarea de a te felicita de ziua ta, eu chiar tre’ s-o iau din loc. Ma tem c4 am un angajament de dinainte care e de o importanya capitala. O congregatie asteapta sosirea mea in Brenham. Privirea lui nu avea nicio riutate, iar zambetul parea destul de sincer, ins& ea simgi o urmé taioasa fn cuvintele lui. —Nu te duci nicdieri, pastore. Tatal fetei veni langa ea, cu arma la mai putin de o jumatate de metru de pieptul domnului Archer. Nu inainte ca draga mea Jo sa primeasca ce vrea de la tine. Joanna inchise ochii ingrozita. Ceea ce draga lui Jo voia in clipa aceea era ca pamAntul si se despice si sd o inghit cu totul. 26 € pare ca ma aflu la dispozitia dumitale, domnisoara Robbins. Crockett nu se stridui deloc s4 isi ascunda nemultumirea gi simi numai un mic fior de vinovagie cdnd fica celui care il rapise tresiri. Oricum, pentru numele lui Dumnezeu, ce voia fata de la un pastor? Avea vreun sof pregatit si legat in cas care astepta s fie cununat? Bietul nefericit fusese probabil si el rapit. Cu un calus in gura si legat cu langul de soba, firi indoiala. Nu din pricina ci o astfel de femeie avea nevoie de languri ca sa castige atengia unui barbat in imprejurii firesti. Pielea ei alba ca laptele, ochii galesi si bogitia aceea de cAtliongi de un roscat auriu, ce ti dideau un aer de znd, ar indeplini o asemenea misiune. Dar cu un tata hog de trenuri si cu o banda traind liber la ferma ei, imprejuririle erau departe de a fi normale. O parte din el isi dorea ca ea si fi fost cu adevirat acel Joe pe care sil inchipuise, Macar atunci putea sa se bata ca si scape. Dar faptul ca era femeie complica lucrurile. Iar situagia aceea ridicoli era deja destul de incurcata. Joanna Robbins ridici fruntea, privirea ei intalnind-o pe a lui pret de numai o secund3, inainte de a luneca repede undeva pe langa barbia lui. — Daca domnul Archer este de acord si mi-nsofeasc’ la o plimbare scurtd, as fi fericita s4-i imprumut un cal ca sa poata face drumul pana in Deanville mai tarziu, in seara asta. De acolo poate aranja un transport pani in Caldwell ca si-si vada de treburi. 27 KAREN WITEMEYER Arma indreptata spre pieptul lui Crockett cobort cagiva centimetri cand Silas se tntoarse sa isi priveasca atent fica. — Asta-i tot ce vrei, Jo? O plimbare? . Pana si lui Crockett ti veni cu greu a crede. Dar glasul ei se auzise cu o sinceritate ticutd pe care nu o putea tigadui. Ea ridicd incet capul. Ochii ei de un gri-albistrui il implorau. —Nu e tot ce vreau, dar asta-i tot ce-ti cer. Cum putea un barbat sa o refuze? Crockett ofta in sinea lui. Avea tot dreptul si nu raspunda cererii ei. Totusi, numai la gandul acesta se simtea mic si neputincios. Nu. Fusese chemat pentru un fel mai inalt, pentru o cale mai ingusta. De altfel, daca o plimbare cu fata l-ar mulyumi pe tatal ei si, in felul acesta, si-ar cAstiga libertatea, merita si facd 0 concesie. Trebuia si ajung’ intr-un oras cat mai curind posibil si si trimita o telegrama batranilor bisericii din Brenham. Or fi auzit deja cele intamplate si, cu siguranta, erau ingrijorati. $i, degi voia sa le alunge temerile, si mai mult dorea si le alunge pe ale sale, gisind alt zi pentru prezentarea sa. Batranii bisericii ti comunicasera doringa lor de a lua o decizie si de a avea un pastor permanent in functie, cat mai curand posibil. {ntarzierea din ziua aceea, indiferent cit de scandaloase erau imprejurarile, nu avea s& ti fact vreun favor. — As fi incAntat s& te-nsoyesc oriunde doresti si mergem. Crockett schigé o pleciciune scurti, apoi isi puse palaria pe cap siti oferi bragul. Joanna stranse din gene si obrajii prinsera culoare, dar sovai numai o clipa inainte de a-si strecura degetele pe sub bragul lui. Un zambet timid aparu pe buzele ei. —Jgi mulgumesc. Se suci pe cAlcAie gi se intoarse cu faa la tatal ei. — Vom face o mic plimbare pana in curtea bisericii si-napoi, tati. Nu stam mult. — Nici nu veti fi de capu’ vostru, bombani Silas. Am de gand si stau cu ochii pe voi. El vorbise fiicei lui, dar Crockett nu avea nici urma de indoiala spre cine era lansata ameningarea din spatele cuvintelor. 28 RAPIREA PREDICATORULUI -Nu. Greutatea acelui singur cuvant il ficu pe Crockett si se intoarcd si sA priveascd femeia pe care o crezuse supusa. — Am nevoie de intimitate in conversagia mea cu pastorul. Curtea bisericii se vede de la lucarnele din podul casei. Ne poti urmiri de acolo dac& simi ci trebuie. Poti si-ti folosesti chiar si binoclul. Dar mergem neinsogiti. Silas lud mAna cealaltd a Joannei si o trase ugor depirtind-o de Crockett. —Nu-mi place povestea asta, Jo. E un necunoscut. —Tu Lai adus aici, tati. Crockett igi ascunse zAmbetul. Poate ci Joanna nu folosea un Colt. 45 la fel ca tatil ei, ins priceperea in a-gi atinge scopul se videa firi tigada. Batranul arita de parca inghigise o pari cu ghimpi. -E predicator, fi aminti ea tatalui in timp ce se elibera usor, dar hotarat, din stransoarea lui. Voi fi bine. Joanna se duse langa Crockett si il lua iar de brag. = Mergem? Zambetul ei era doar de form’. {si putea da seama dup’ tremurul degetelor pe maneca hainei lui si dupa felul in care privirea ei fugea de la ochii lui la urechea stings. O lis anume si astepte raspunsul, pana ce ochii fetei ti intalniri din nou pe ai sii. Apoi fi ficu semn cu ochiul, simtindu-se mai stapan pe sine decat fusese in ultimele ceasuri. Ea inalti sprancenele si ficu ochii mari. Apoi colful gurii ei se arcui intr-un inceput de zambet sincer. Nelinistea pe care o simgise de cind fusese obligat s4 coboare din tren se ridica de pe umerii lui Crockett, asa cd el se trezi cA fi raspunde cu un zambet. — Ia-o inainte, domnisoara Robbins. —J-ai luat cugitw’? strig’ Silas din spatele lor. Joanna ofté, dar intoarse capul si raspunda. — Da, domnule. 29 KAREN WITEMEYER Crockett se uita peste umar la randu-i gi se trezi amenintat pe loc de o privire crunté ce figiduia urmiri teribile, de cumva se intampla vreun rau domnigei de alaturi. — Stie s& foloseasca un cutit, Pastore. Silas igi scoase cutitul din tocul prins de cureaua pustii si trecu degetul mare de-a lungul lamei ascutite. Eu am invatat-o. Ai face bine sA tii minte asta in timp ce va preumblati. — Un lucru linistitor, intr-adevar, remarcd sarcastic Crockett, mai cu seama cd sunt neinarmat. Fara-ndoiala o voi lasa tn fruntea apararii de cumva ne ies niste banditi in cale. Silas ti aruncd o privire urata la vorbele taioase, dar Crockett nu lua seama. Joanna Robbins era probabil in stare 4 manuiascd multe feluri de arme, cu o pricepere ce i-ar face de rusine pe cei mai multi barbati, numai ci Crockett stia in sinea lui cd ea nu era felul de femeie care si le foloseascd daca nu era nevoita. $i, cu cat il urmarea pe Silas interactionand cu fica lui, cu atat pastorul se convingea ci omul semana mai mult cu un cAine care latri, dar nu musci. De fapt, ti amintea foarte tare de fratele sau, Travis. Oh, daca era fortat de imprejurari, trecea la fapte si era dur. Totusi, pana in clipa aceea, Silas doar arunca ameninyari sumbre care fi treceau prin minte. — Sunt cu ochii pe voi, pastore. Cu un gest iute din incheietura mainii, Silas isi vanturd cugitul. ‘Varful lamei se infipse in pamént, la numai dowd degete de cizma lui Crockett. Acesta din urma isi simgi sAngele zvacnind la ceafi, dar rezista instinctului de a sari indarat. Ridic4nd privirea de la mAnerul cutitului, la faya lui Silas, Crockett citi vapaia triumfului in ochii adversarului sau. Pesemne cdinele cel batran avea coli pana la urma. — $i, Joanna, zise Silas ameningand cu degetul, daci nu esti inapoi intr-un ceas, vin dupa tine, fie ci-i o problema care te priveste ori ba. Pricepi? — Da, tati. Se prea c& 24na provocase indeajuns dragonul in ziua aceea. 30 RAPIREA PREDICATORULUI Simgindu-se ca prinsd intr-o clepsidra cu nisip, ce ameninga s4 0 ingroape daca nu rostea toate cuvintele tntr-un ceas, Joanna incepu o tirada a doringelor in clipa cand ajunsera la drum gi lao distanga sigura de urechile tatalui ei. — M-am rugat sa vind un pastor. Domnul Archer incetini putin pasii, dar reveni degraba la mersul de dinainte. — De ce ai nevoie de unul? Ea fi trase mana de sub braful lui si rimase cu privirea la pamantul din fata ei, in timp ce mergeau. Faptul ca il atingea insemna o distragere pe care nu si-o ingiduia in clipa aceea. $i chiar daca glasul lui suna prietenos si curios din politete, ea se simti deodati foarte necoapta $i pusi pe nebunii. Oare de ce gandurile si planurile erau mereu mai clare in hotarele mintii omenesti decat atunci cand erau rostite cu buzele? — Ca sa salvez sufletul tatalui meu. Zgomotul facut de pasii pastorului inceté. Dar Joanna isi continua drumul, fiind convinsi ca el isi va reveni din stupoare, dintr-o clipa in alta. De altfel, ti venea mai usor si igi continue drumul, decit si vada expresia uluiti pe care sigur el 0 avea pe chip. ~E un om cu inima buna. Ea se gribi si adauge ,cu adevirat”, inainte ca el sé poata contesta cele spuse. S-ar putea ca tata s4 nu se arate multora asa cum e, dar atunci cand face acest lucru, se daruieste cu totul. Ar fi trebuit si vezi cum a iubit-o pe mama. Ea il tmblAnzea, spunea el. Il ficea si rida. fl Picea un om mai bun. Inclin sa cred c-a fost mereu un om bun; avea numai nevoie de cineva care si creadi in el. Pierderea ei aproape cA I-a distrus. Treceau pe sub umbra unui stejar impunator si Joanna se lupta cu mahnirea ce isi ficea simgitd prezenga in timp ce se gindea la mama ei. — $i-a facut un scop din a se tine puternic pentru mine. Pentru oamenii lui. Pentru ferma noastra. Nu-i omul care si dezamageasca oamenii care depind de el. — Dar talhreste trenuri. 31 KaREN WITEMEYER Picioarele lungi ale fratelui Archer o ajunsera din urma in scurt timp. Ea ti aruncd o privire cu coada ochiului. Fruntea lui increyit& trada mai mult un barbat care se ciznea s& priceapa lucruri care se bateau cap in cap, decdt unul care s4 manifeste o dezaprobare tacita. Multumind Domaului pentru micile miracole, ea continua cu dezvaluirile. —E un fermier cinstit de saisprezece ani. Joanna lovi o pietricicd aflaté pe drum, in fata ei, aprinzandu-se in apararea tatalui sau. — In tinerege o fi jefuit niste postalioane gi vreo cateva trenuri, dar s-a-ndreptat. — Cer iertare, domnigoara, o intrerupse pastorul. Hazul pe care ea il simgea in vocea lui o duru. Dar omul pe care I-am intalnit azi a tinut un vagon intreg cu calatori in gura pustii si l-a rapit pe unul dintre ei. Nu pare un om att de-ndreptat, dupa mine. Joanna se intoarse iute sa il priveasca, cuvintele amestecandu-se in mintea ei ca puii serpilor cu clopofei in cuib. — Nu infelegi c-a facut tot ce-a facut numai din dragoste? Ea despica aerul cu mana. Nu-i aprob metodele, dar motivele lui au fost curate. N-avea habar ce voiam de la un pastor. Dac stia, poate nu te aducea niciodata. Tot ce stia era cd mi-era dor de mama. Din yreme ce eu si mama mergeam totdeauna impreund la serviciul religios, trebuie si fi sperat c’, daca ag avea un pastor prin preajma, mi-ar trece un pic durerea. Asta l-a indemnat. Nu o nevoie trasnita de a pune lumea pe jar. Domaul Archer nu scotea niciun cuvnt. Se uita pur si simplu lung la ea, de parca fata era o ciudatenie intr-un magazin de curiozitati. Poate chiar asta era. Dumnezeu ti era martor Joannei cd aga se simgea in cele mai multe zile. Ciudata Joanna Robbins. Fata care prefera si se ascunda in podul casei tatalui sau, cu acuarelele ei, in loc s4 meargi la un dans in hambar. Cea care nu stia niciodati ce si spuna ori cum si fie la fel ca ceilalyi. Cea a carei piele era prea alba, care avea prea multi pistrui si ai cdrei ochi erau prea lipsiti de culoare pentru a pune mana vreodati pe un cavaler. 32 RAPIREA PREDICATORULUI Pirul ei semina cu firele de arama abia desfacute de pe bobina, cArliontii igindu-i-se in toate directiile, oricate ace igi infigea in par. Indarjirea ti slabi putin. Dar, la ce si se agtepte? Ca strainul acela pe care tatil ei il tinuse sub ameningarea armei i fl tarase pe toate partile sA fie impresionat de pledoaria ei arzAtoare? Omul ficea o plimbare cu ea numai ca si isi ating’ un scop. isi voia libertatea gi ea era pretul pe care era foryat si il pliteasc’. Chiar daci era un om al lui Dumnezeu, tot om se chema, unul care avea tot dreptul si aiba resentimente fafa de ea si de familia ei. Joanna se intoarse cu spatele si o lua printre copaci. Din fericire, el o urmi. fi auzea cizmele zdrobind iarba uscata si ramurelele moarte dinapoia ei. Traseul obignuit dintre casi si bisericd lua cam douazeci de minute si, chiar dac& locuia mai aproape de cladire decat oricare dintre vecinii ei, in ziua aceea distanta se dovedi prea mare. Si meargi de-a curmezigul campului deschis le-ar scurta drumul cu vreo cinci minute. Din vreme ce tatal le numara fara indoiala fiecare secunda pe ceas, pana si poati porni in goand dup’ ea, cinci minute se puteau dovedi cruciale. Curand se intreziti partea din spate a bisericii vechi. O usi dosnici didea spre camerele personale ale fostului preot, pe care acesta le adaugase bisericii, ca s4 nu fie o greutate pentru familiile din zona, care s-ar fi simgit obligate si il primeasc& in casele lor deja prea aglomerate. Ulmi americani se inilyau de o parte si de alta a cladirii acoperite cu sindrile, fructele lor mici, de un mov inchis acoperind pamantul, Joanna trecu pe lang ei cu pasi apisafi si ficu colful spre intrarea cu clopotnita, aflata in partea de dinainte. Dacd domnul Crockett Archer era raspunsul direct la rugiciunile ei, ori doar un nefericit pe care tatil ei se nimerise si tl ripeascd, omul era acolo, si ea nu avea de gand si scape ocazia ce i se oferise. Astept& pana ce insotitorul ei aparu de dupa colt, apoi arti cu mana spre cladirea aflati in paragin’. — Vezi biserica asta, domnule Archer? Strainul cu picioare lungi puse o cizma pe una din treptele din fata lui si se rezema cu bratul pe coapsd. Arata un interes sincer 33