TERMOTEHNICA

Notite de Curs
Notiuni introductive

Termodinamica - studiul fenomenelor, de orice natură, în care are loc un

transfer de energie sub forma de căldură și lucru mecanic.

Numele - limba greacă (therme = căldură, dynamis = forță)

- creat de lordul Kelvin care a formulat și prima definiție a
termodinamicii.

Termodinamica - una din cele mai bine structurate logic ramuri ale fizicii.

Inceputul secolului al XIX-lea - necesitatea practică de a optimiza randamentul

motoarelor cu abur, termodinamica a devenit una din disciplinele clasice ale
fizicii teoretice.

Baza teoretică a termodinamicii - număr restrâns de principii, care sunt

generalizări și abstractizări ale unor fapte experimentale.
Notiuni introductive

Operele lui Josiah Willard Gibbs au extins domeniul de preocupare al

termodinamicii de la orientarea spre randamentul mașinilor termice către
studiul caracteristicilor substanțelor și sistemelor.

Aplicațiile practice sunt și ele numeroase și variate, de la frigider și încălzire

centrală la energie regenerabilă și prognoză meteorologică.
 Definitie

• Termotehnica - disciplină care derivă din fizică

• scop: studiul proceselor de transformare a energiei şi interacţiunea
între miscarea termică cu alte forme de mişcare.

• rol: de a forma gândirea inginerească în vederea creşterii eficienţei

echipamentelor energetice, ceea ce însemnă
• reducerea consumurilor de combustibil şi materii prime,
• operarea instalaţiilor şi echipamentelor cu costuri minime în
condiţii de siguranţă şi securitate în funcţionare
• reducerea impactului ecologic al echipamentelor energetice la
conservarea mediului înconjurător.

• În pregătirea inginerească - contribuţie conceptuală fiind o ştiinţă

axiomatică şi oferă un model de abordare a problemelor inginereşti.
Clasificarea termodinamicii

•Termodinamica fundamentală

• oferă fundamentul axiomatic al termodinamicii,

respectiv postulatele şi principiile termodinamicii
• permit structurarea unui mod de abordare a problemelor din
natură.
•Postulatele sunt enunţuri emise pe baza experienţei
empirice acumulate de-a lungul timpurilor care au un
caracter de generalitate.

• Postulatul 1: evoluţia la starea de echilibru.

• Postulatul 2: noţiunea de temperatură.
Clasificarea termodinamicii

• Principiile sunt tot enunţuri emise pe baza experienţei empirice, dar spre
deosebire de postulate, permit introducerea unor mărimi de stare şi a unor legi
ce guvernează procesele din natură.

• Principiul I al termodinamicii: introduce legea conservării energiei, iar ca

mărime de stare introduce energia internă.

• Principiul al II-lea al termodinamicii: se referă la ireversibilitatea

proceselor în natură şi introduce ca mărime de stare entropia.

• Principiul al III-lea al termodinamicii: se referă la evoluţia sistemelor

către 0 K (Kelvin) sau repaus absolut şi permite fixarea entropiei la 0 K.
• În afara principiilor, termodinamica fundamentală, operează cu o serie de
metode care derivă din axiomele termodinamice:
• metoda potenţialelor termodinamice.
• metoda minimizării entropiei generate de diferite sisteme, etc.
Clasificarea termodinamicii

• Termodinamica aplicată: este acea parte a

termodinamicii care studiază interacţiunea
mişcării termice cu alte forme de mişcare.
• termodinamica fizică: studiază interacţia mişcării termice
cu diferite procese fizice: magnetizare, electrizare, stare de
fază (solid, lichid, etc.).
• termodinamica chimică: studiază condiţiile de derulare a
anumitor reacţii chimice sau condiţiile pentru atingerea
echilibrului chimic.
• termodinamica tehnică (termotehnică): studiază în
principal conservarea energiei în sistemele termomecanice
precum şi interacţiunea dintre mişcarea termică şi alte
forme de mişcare în sistemele termomecanice .
 Clasificarea termodinamicii

•Termotehnica operează în general cu lucrul mecanic şi căldura ca

forme de energie, studiind comportamentul sistemului termomecanic
sub influenţa acestor forme de energie.
•În funcţie de natura proceselor:
• termostatica: studiul proceselor la starea echilibrului termodinamic, condiţiile necesare
pentru atingerea echilibrului precum şi condiţiile pentru ieşirea din starea de echilibru.
• termocinetica: studiază procesele de transfer de căldură, condiţiile necesare de
maximizare sau minimizare a fluxurilor.
• termodinamica: studiază procesele termodinamice ale sistemelor care evoluează de la o
stare de echilibru la alta, interacţiunea dintre diferite sisteme termodinamice, influenţa
diverselor fluxuri de energie asupra proceselor de transformare.
• Termodinamica reprezintă cadrul care asigură fundamentul pentru analiza şi optimizarea
unui proces.
• termodinamica proceselor ireversibile – studiază fenomenele care se derulează în
afara stării de echilibru.
• termodinamica proceselor în timp finit – studiază influenţa mişcării termice asupra
proceselor fizice (transformare în care natura substanţei rămâne aceeaşi).
Metode utilizate în termodinamică
Metoda macroscopică (empirică):
• studiază sistemele macroscopice fără a ţine seama de structura intimă a
acestora.
• se analizează fluxurile energetice şi de masă schimbate în interacţia
sistemelor termodinamice cu alte sisteme sau cu mediul înconjurător.
• Pe baza acestei observaţii se emit legi cu caracter general.
• Exemplu: Gazul din interiorul unui cilindru cu piston este considerat un
corp macroscopic.
Metoda statică (microscopică):
• se iau în considerare particulele care formează structura intimă a sistemelor
termodinamice.
• Pentru aceste particule se definesc legi statice de mişcare, de distrubuţia
energiei cinetice şi potenţiale şi se estimează comportamentul sistemelor în
ansamblu.
• Dacă ne referim la acelaşi exemplu (gazul) vom lua în considerare structura
intimă a gazului.
• Rezultatele obţinute pe baza metodei statice trebuie să concorde la limită cu
rezultatele obţinute pe baza metodei macroscopice.
Notiuni fundamentale

Sistemul termodinamic este un

ansamblu de elemente, corpuri sau
sisteme delimitate în sens geometric
sau în mod abstract de o anumită
frontieră (limită sau învelis).

Starea unui sistem reprezintă totalitatea proprietătilor sistemului la un

moment dat.
Un sistem termodinamic este caracterizat prin proprietătile sale.
Proprietătile care pot caracteriza un sistem pot fi calitative sau cantitative.
Notiuni fundamentale

Proprietătilor cantitative, li se asociază mărimi cantitative.

Se numeste mărime cantitativă, o mărime care poate fi măsurabilă direct

sau indirect.

O mărime măsurabilă direct sau indirect este o mărime pentru care se

precizează o unitate de măsură si o metodă de măsurare.

O mărime măsurabilă se mai numeste si parametru termodinamic.

Proprietatea care determină un anumit sistem termodinamic se numeste

mărime de stare, iar starea este definită ca multimea valorilor acestor
mărimi.
 Notiuni fundamentale

Mărimile care sunt măsurabile se numesc parametri de stare, care pot fi:
• intensivi: atunci când nu depind de masa sistemului.
• extensivi: a căror mărime depinde de masa sistemului.
Starea unui sistem termodinamic este descrisă de un anumit grup de
parametri.
Grupul de parametri se consideră complet dacă stările a două sisteme,
descrise cu aceleaşi valori ale parametrilor, nu pot fi distinse prin experienţe
efectuate la scară macroscopică.

Se pune astfel întrebarea: Care este numărul minim de parametri

necesari pentru descrierea unui sistem termodinamic?

Răspunsul la aceasta intrebare îl oferă Postulatul lui GIBBS: un

sistem termodinamic format din „i” corpuri, poate fi descris cu
ajutorul a „i+2” parametri.
Notiuni fundamentale
Parametri de stare se caracterizează printr-o serie de proprietăţi. În
termodinamică operăm cu mărimi caracterizate de funcţii continue şi
derivabile.
 Notiuni fundamentale

Proprietăţile frontierei determină

clasificarea frontierei în următoarele
categorii:
turbină cu gaze calorifer
•sistem termodinamic deschis: frontiera permite
sistem deschis sistem deschis
schimbul de masă; în acest caz, se foloseşte
terminologia de volum de control, frontiera se
numeşte suprafaţa de control, iar secţiunile traversate
de debite masice se numesc secţiuni de intrare sau
de ieşire;
•sistem termodinamic închis: frontiera nu
permite schimb de masă;
•sistem termodinamic izolat: frontiera nu
permite schimb de energie; termos
sistem închis cilindru cu piston
•sistem izolat adibatic: frontiera permite
sistem izolat adiabatic sistem închis
doar schimbul de lucru mecanic.
Notiuni fundamentale

Din punct de vedere al compoziţiei sistemele temodinamice pot fi:

•omogene: atunci când proprietăţile fizice şi chimice sunt acelaşi în

toate punctele sistemului.
•neomogene (eterogene): când proprietăţile diferă în diferite puncte
ale sistemului.

Sistemele pot să difere din punct de vedere fizic sau chimic:

•proprietăţile fizice diferă în diferite puncte ale sistemului, sistemul
numindu-se polifazic.
•atunci când proprietăţile diferă din punct de vedere chimic, sistemele
pot fi amestecuri de gaze sau amestecuri de specii chimice.
•o porţiune de mediu continuu care are aceleaşi proprietăţi fizice se
numeşte fază.
Echilibru termodinamic

• atunci când mediul înconjurător aferent unui

sistem termodinamic se caracterizează prin
valoarea constantă a mărimilor de stare, se spune
ca sistemul este în echilibru extern.
• atunci când mărimile de stare care caracterizează
un sistem termodinamic au o valoare constantă se
spune că sistemul este în echilibru intern.
Postulatul I al termodinamicii

Orice sistem termodinamic lăsat să evolueze liber fără a fi influenţat

sub anumite potenţiale sau fluxuri externe, evoluează de la sine
către starea de echilibru.

• Echilibrul termodinamic se caracterizează prin următoarele

proprietăţi:
• reciprocitatea: două sisteme termodinamice aflate iniţial la starea de
echilibru termodinamic vor evolua după ce au fost puse în contact către o
nouă stare de echilibru sau îşi vor păstra starea iniţială în mod reciproc.
• tranzitivitatea: două sisteme aflate în echilibru cu un al treilea, sunt în
echilibru între ele (legea fundamentală a termometriei).
• distribuţia unică a energiei de la starea de echilibru: pentru fiecare stare
de echilibru distribuţia energiei între diferite corpuri ce compun diferite
sisteme este unică.
Postulatul al II-lea al termodinamicii

Un sistem termodinamic la starea de echilibru, poate fi descris cu

ajutorul unui numar de parametri externi la care se adauga în mod
obligatoriu un parametru intern care descrie starea de echilibru intern
al sistemului termodinamic.

F a1 , a 2 ,..., a n , T 
T  temperatur a - parametru intern

Consecinte:
•postulatul introduce noţiunea de temperatură ca parametru de stare
asociat stării de echilibru termodinamic,
•procese cvasistatice (independente de timp).
•temperatura poate fi definită pentru corpuri macroscopice.
Temperatura

Atunci când într-un corp există un număr mai

mare de 1023 particule, rezultă un corp
macroscopic şi atunci se poate defini
temperatura.

Pentru măsurare:
- etalon.
- mod de măsurare.
Pentru temperatură folosim scara de
temperatură.

O scară de temperatură presupune existenţa

unor puncte (stări reproductibile) şi a unui
sistem de divizare asociat acestor stări.
 Transformari

t 0C  t F  32
5 0 - grade Fahrenheit în grade Celsius.
9
T  t 0C  273,15 - grade Celsius în grade Kelvin.

Sa se determine temperatura de 295°C în grade absolute în grade Fahrenheit.

Pentru a determina temperatura de 295°C în grade absolute se aplica

urmatoarele relatii de transformare a temperaturii din grade Celsius in grade
absolute (Kelvin) :
T = t°C +273,15 = 295+ 273,15 = 568,15 K
Pentru a determina temperatura de 295°C în grade Fahrenheit se aplica
urmatoarele relatii de transformare a temperaturii din grade Celsius
in grade Fahrenheit:
t F  t C  32  295  32  563 F
9 9
5 5
 Transformări

Să se determine temperatura de 200 K în grade Fahrenheit si in grade

Celsius.

Pentru a determina temperatura de 200 K în grade Fahrenheit si in

grade Celsius, se exprima mai intai temperatura in grade Celsius si apoi in
grade Fahrenheit, cu ajutorul urmatoarei relatii:

t°C = T - 273,15 = 200 - 273,15 = - 73,15 °C

 t C  32   73,15  32  99,67 F
9 9
t F
5 5
 Transformări

Să se determine temperatura de 25 °F în grade absolute si in grade

Celsius.

Pentru a transforma temperatura din grade Fahreinheit in grade Celsius se

aplică următoarea formulă:
tC 
5
t F  32  5 25  32  3,88 C
9 9
Relaţia de transformare a temperaturii din grade Celsius in grade absolute
(Kelvin) este următoarea:

T = t°C +273,15 = -3,88 + 273,15 = 269,27 K

Transformări

Relaţii utile:
1 bar = 105 N/m2 =105 Pa
1 atm = 1,01325•105 N/m2 = 760 torr= 760 mmHg
1 kgf/m2 = 1 mmH2O = 9,80665 N/m2

1 psi  1lbf / in 2  6894,8Pa

1lb  0,4536kg
1in  2,54cm
 Transformări

Relaţii utile:
1 bar = 105 N/m2 =105 Pa
1 atm = 1,01325•105 N/m2 = 760 torr= 760 mmHg
1 kgf/m2 = 1 mmH2O = 9,80665 N/m2

1 psi  1lbf / in 2  6894,8Pa

1lb  0,4536kg
1in  2,54cm
 Transformări

Presiunea absolută a unui fluid Pa – presiunea exercitată de fluid

considerând drept nivel de referinţă vidul absolut.

Presiunea barometrică (atmosferică) Pb – presiunea exercitată de

straturile de aer atmosferice.

Presiunea relativă Pr – (presiune manometrica Pm ) presiunea exercitată

de fluid, considerând drept nivel de referinţă presiunea barometrică.

Presiunea absolută se calculează ca fiind suma dintre presiunea barometrică şi

presiunea manometrica:
pa=pb + pm

Presiunea absolută se calculează ca fiind diferenţa dintre presiunea

barometrică şi presiunea vacuumetrică:
pa=pb - pv
 Transformări

Supapa de siguranta a unui cazan de abur este reglata la 9,5 bar.

Sa se determine presiunea absoluta a aburului din cazan, la
deschiderea supapei si sa se exprime in N/m2 si atm, stiind ca
barometrul indica o presiune atmosferica de 748 torr.
Rezolvare:
Presiunea absolută se calculează ca fiind suma dintre presiunea
barometrică şi presiunea manometrica:
pa=pb + pm
Pentru a efectua operaţia de adunare, cele două presiuni trebuie
exprimate în aceeaşi unitate de măsură:
Astfel, se vor transforma 748 torr în N/m2 s
760 torr ------------------ 1,01325 • 105 N/m2
748 torr ------------------- x N/m2
x = (748:760) • 1,01325• 105 N/m2
x =0,997• 105 N/m2
 Transformări

Rezolvare:
şi 9,5 bar se transforma în N/m2
1 bar ------------------------- 105 N/m2
9,5 bar ---------------------- x N/m2
x = 9,5• 105 N/m2
pa=pb + pm = 0,997 • 105 + 9,5• 105 = 10,497 • 105 N/m2
pa = 10,497 • 105 N/m2
Se află valoarea presiunii absolute în atm:
1 atm --------------------- 1,01325 • 105 N/m2
x atm --------------------- 10,497 • 105 N/m2
x =(10,497• 105) : (1,01325• 105) N/m2
x = 10,359 atm
pa = 10,359 atm
 Transformări
• 2 . Vacuumetrul condensatorului unei masini cu abur indica o
presiune vacuumetrica de 0,34 bar, in timp ce presiunea
barometrica este de 734 mmHg.
• Sa se determine presiunea absoluta in condensator in Pa, bar,
torr, atm, PSI si mmH2O.
 Transformări
2 . Vacuumetrul condensatorului unei masini cu abur indica o presiune vacuumetrica de
0,34 bar, in timp ce presiunea barometrica este de 734 mmHg.
 Sa se determine presiunea absoluta in condensator in Pa, bar, torr, atm, PSI si
mmH2O.

Rezolvare:

Se transforma 734 mmHg in bar:

760 mmHg …………………….. 1,01325 bar
734 mmHg ……………………... x bar

Pa= pb – pv = 0.9785 bar – 0.34 bar = 0.6385 bar

Se transforma 0.6385 bar in Pa:

1 bar ……………….. 105 Pa
0.6385 bar ………….. x Pa
 Transformări
x=

Se transforma 0.6385 bar in torr :

1.01325 bar ……… 760 torr
0.6385 bar ………… x torr

Se transforma 0.6385 bar in atm:

1 atm ……….. 1.01325 bar
x atm ………... 0.6385 bar
 Transformări
Se transforma 0.6385x105 Pa in Psi :
1 Psi ………… 6895 Pa
x Psi ………… 0.6385 * 105 Pa

x=9,26 PSI

Se transforma 0.6385 x 105 Pa in mmH2O:

1 mmH2O ………… 9.8 Pa
x mmH2O ………… 0.6385 * 105 Pa
x = 6515 mmH2O

Raspuns final:
Pa (presiunea absoluta) = 0.6385 x 105 Pa = 0.6385 bar = 478.9 torr =
0.63 atm = 9.26 Psi = 6515 mmH2O
 Transformări
3. La instalatia de ventilare a unei hale industriale, presiunea aerului
ventilat se masoara cu un manometru tub in forma de U, umplut cu
un lichid a carui densitate este ρ1 =8,0 kg/dm3. Inaltimea coloanei de
lichid a manometrului este h1=0,25 m, iar inaltimea coloanei de
mercur a barometrului este h2=0,765 m.
Sa se calculeze presiunea absoluta a aerului ventilat in N/m2 stiind ca
densitatea mercurului este ρ2=13,6 kg/dm3.
Rezolvare:
Stiind ca presiunea masurata prin inaltimea h a unei coloane de lichid cu
densitatea ρ, este: p =ρgh, se obtine:
pm= 8•103 •9,8 • 0,25 = 0,1962 • 105N/m2
pb= 13,6 •103 •9,8 • 0,765 = 1,021 • 105N/m2
pa= 0,1962 x 105 + 1,021 x 105 = 1,2172 x 105 N/m2
Ecuatia termica de stare
Ecuatia termica de stare
Ecuatia termica de stare
Ecuatia termica de stare
Stari de referinta

• Pentru a putea compara proprietăţile termodinamice ale diferitelor

substanţe, mai ales ale gazelor, în aceleaşi condiţii de presiune şi
temperatură, este necesară definirea unei stări de referinţă, numită
de obicei stare normală şi care poate fi uşor reprodusă practic în
condiţii de laborator.
• În prezent sînt acceptate două stări de referinţă, definite prin
anumite valori ale presiunii şi temperaturii.
• Starea normala fizică, notată cu indice “N”, în care temperatura este
tN = 0°C (sau TN = 273,15 K) şi presiunea pN = 760 mmHg = 760 torr = 1
atm = 101325 N/m2 = = 101325 Pa = 1,01325 bar;
• 2. Starea normală tehnică, notată cu indicele “n”, în care temperatura
este tn = 20°C (sau Tn = 293,15 K) şi presiunea pn = 1 kgf/cm2 = 1 at =
98066,5 Pa ≅ 0,981 bar.
 Modele folosite in termodinamică
In general, sistemele de conversie a energiei au doua componente
generice:
se refera la agentul termodinamic care evoluează parcurgând anumite
transformări
structura sau sistemul care permite evoluţia agentului termodinamic

In studiul proceselor parcurse de agentii termodinamici, prima etapa o

reprezinta modelarea agentului termodinamic.
Modelarea agentilor termodinamici se realizeaza in functie de
obiectivele urmarite intr-un anumit studiu.
Etapele de modelare pornesc de la modele simple care sa poata pune in
evidenta aspecte globale cu privire la conversia energiei si pot evolua
catre modele care tin seama de proprietatile termofizice in care pot
aparea schimbari de faza sau modificari ale compozitiei chimice a
agentului.
Modele folosite in termodinamică

Prima clasa o reprezinta clasa de modele de gaz

perfect sau gaze semiperfecte.
Cea de-a doua clasa de modele o reprezinta
modelele de tip gaze reale care pot pune in
evidenta fenomene de lichefiere sau vaporizare,
in vederea evidenţierii formelor de energie
necesare in aceste procese de schimbare de faza.
Cea de-a treia clasa de modele o reprezintă
modelele polifazice in care pot apărea
neomogenitati atât in punct de vedere fizic cat si
din punct de vedere chimic.
 Modele folosite in termodinamică

Modelul de gaz perfect (ideal) – structura macroscopica a unui gaz se

considera ca fiind formata dintr-un număr mare de molecule stabile din
punct de vedere chimic, având o forma sferica, perfect elastice, volum
neglijabil.
particule uniforme care interactioneaza numai prin ciocniri perfect
elastice.
intre particulele gazului nu exista forte de coeziune.

Proprietati ale gazului perfect

nu are vascozitate (lipsa vascozitatii este determinata de lipsa fortelor de
coeziune dintre particule)
un astfel de gaz nu se lichefiaza
prin comprimarea gazului, datorita ipotezei ca volumul particulelor este
neglijabil, la nivel macroscopic, volumul gazului tinde la zero.
Atat densitatea cat si caldura specifica au valori constante indiferent de
temperatura.
Modele folosite in termodinamică

• Modelul de gaz semiperfect este modelul la care se face

abstracţie de anumite proprietati ale gazului perfect.

Cel mai des folosit model de gaz

semiperfect este acela la care căldura
specifică se consideră dependentă de
temperatură.
Modelul de gaz perfect

Gazele din natură, la presiuni mici si temperaturi mari, se

aproprie de gazul ideal, iar legile pentru aceste gaze reale
prezintă abateri mici de la legile gazului ideal.

În domeniul de presiuni si temperaturi uzuale pentru

functionarea masinilor si instalatiilor termice, gazele tehnice
urmează legile gazului ideal cu abateri relativ reduse.
Datorită acestui fapt au putut fi deduse experimental legile
gazelor ideale.

Aceste legi nu sunt însă aplicabile vaporilor, care sunt gaze

aflate în vecinătatea domeniului lor de lichefiere.
 Modelul de gaz perfect
Pentru transformările simple ale gazelor intre doua
stări de echilibru, (1) si (2), au fost deduse
experimental următoarele legi:
• a) Legea Boyle – Mariotte (pentru evoluţia izotermă,
T = cst)

p1V1  p 2 V2  pV  cst
b) Legea lui Gay – Lussac (pentru evoluţia
izobară, p = cst)
V1 V2
  cst
T1 T2
c) Legea lui Charles (pentru evoluţie
izocoră, V = cst)
p1 p 2
  cst
T1 T2
Ecuaţia termică de stare a gazelor
ideale
Pentru 1 kg de gaz ideal, se
consideră (1) şi (2), două stări
oarecare ale gazului.

Indiferent de poziţia punctelor 1 şi 2,

se poate ajunge din starea (1) în
starea (2) printr-o evoluţie izotermă
(1-x) apoi o evoluţie izobară (x-2).

1 cst p2 cst
p1 ,V1 , T1 T  p2 ,Vx , T1   p2 ,V2 , T2
 Ecuaţia termică de stare a gazelor
ideale
Din relaţiile între parametrii de stare pentru cele
două evoluţii, rezultă:
p1V1 
p1V1  p2Vx  Vx 
p2  p1V1  T1   p1V1 p2V2 pV
   cst  mR
   V  
2  T1 T2 T
Vx T1 p2  T2 
 
V2 T2 
unde R este constanta caracteristică a
gazului ideal [J/kg K]

R   pV  / [m]T   N / m2 m3  / kg  K  N m / kg K  J / kg K

 p V  mRT
ecuaţia termică de stare a gazului ideal
sau
p v  RT
 Ecuaţia termică de stare a gazelor
ideale
Ecuaţia termică de stare pentru modelul de gaz perfect (Clapeyron): pv  RT
In formă diferenţială: pdv  vdp  R dT : pv
dv dp R
  dT
v p pv
dv dp dT
 
v p T
Pentru o cantitate m de gaz : p v m  m RT adică pV  m RT
V m . .
Pentru sisteme deschise p  Ri T sau p V  m RT
 

unde  este timpul în care gazul parcurge sistemul deschis,

iar V şi m sunt debitele volumice, respectiv masice.
 Aplicaţie nr. 1
1. In focarul unui cazan de abur se produce orar, un
volum de 15600 m3 gaze arse, la temperatura de
1500K. După ce au străbătut suprafeţele de
încălzire ale cazanului, timp in care se răcesc la
presiune constanta, gazele arse ajung in coşul
agregatului cu temperatura de 500 K.
Sa se calculeze debitul volumetric de gaze arse care
ies prin coşul cazanului.
Aplicaţie nr. 1

• Date problema:
V1 =15600m3/h
T1 =1500K
p = ct
T2=500K

V2 =?
 Aplicaţie nr. 1

Aplicam legea transformarii

izobare:

V1 T1 V1 T1   T2 500
    V2  V1  15600  5200m 3 / h
V2 T2 V2 T2 T1 1500
 Aplicaţie nr. 2

• 2. Bioxidul de sulf ocupa, la presiunea de 6 bar si

temperatura de 400 K, un volum de 1,5 m3.
Ce volum va ocupa aceeași cantitate de bioxid de
sulf la presiunea de 30 bar si temperatura de 600 K
si care este masa gazului?
 Aplicaţie nr. 2
• SO2 => RSO2= 129,8 J/kgK
• p1=6bar
• V1=1,5m3
• T1=400K
• P2=30bar
• T2=600K
__________
• V 2= ? m 3

• m =?
 Aplicaţie nr. 2

p1V1 p2V2 p1V1T2 6 1,5  600

  V2    0,45m3
T1 T2 p2T1 30  400

Masa se calculează din ecuaţia de stare:

p 2V2 30  10 5  0.45
p 2V2  mRT2  m    17,3kg
RT2 129,8  600
 Aplicaţie nr. 3

• Intr-un rezervor inchis se gasesc 5 kg oxid de

carbon, la presiunea de 2 bar si temperatura de
298K.
• Care va fi presiunea finala a gazului, daca este
incalzit pana la temperatura de 773 K si care este
volumul rezervorului in care se gaseste oxidul de
carbon?
 Aplicaţie nr. 3

•Date problema:
m = 5 kg CO
p1 = 2bar
T1=298K
T2=773K
RCO=296,84 J/kgK
p2=?
V1=V2=ct=?
 Aplicaţie nr. 3

• Se aplica legea transformării izocore:

p1 p 2 p1T2 2  10 5  773
  p2    5,18  10 5 N / m 2
T1 T2 T1 298
• Din ecuaţia de stare, aflam volumul:

m1 RCOT1 5  296,84  298

p1V1  m1 RCOT1  V1    2, 21m 3

p1 2  10 5
 Aplicaţie nr. 4

Intr-un rezervor se găsesc 10 kg oxid de azot.

Care este masa hidrogenului care poate fi
introdusa in rezervor, după evacuarea
oxidului de azot din acesta, in aceleaşi
condiţii de presiune si temperatura?
Aplicaţie nr. 4

mNO=10 kg NO
p, V si T=ct
RNO=276,16 J/kgK
RH2=4124,4 J/kgK
mH2 = ?
 Aplicaţie nr. 4

Se scriu ecuaţiile de stare atât pentru oxid de azot cât şi pentru hidrogen.

Pentru azot:
pV  mNO RNOT
Pentru hidrogen: pV  mH 2 RH 2 T
RNO 276,16
 m NO RNO  mH 2 RH 2  mH 2  m NO  10  0,67kg
RH 2 4124,4
 Aplicaţie nr. 5

Intr-un cilindru cu volumul de 1 m3, închis cu un piston mobil, se găseşte o

cantitate de aer, aflata iniţial la temperatura de 55 °F si presiunea de 1,1 bar, care
este supusa următoarelor transformări succesive:
- comprimare la temperatura constanta pana la presiunea de 3 bar,
- si încălzire la volum constant pana la temperatura de 392 °F.

Să se determine:

Parametrii p, V, T, la sfârşitul fiecărei transformări şi să se reprezinte evoluţiile

aerului în diagrama dinamică;
Constanta de gaz perfect R=287 J/kg K.
 Aplicaţie nr. 5

Rezolvare:
• Parametrii p, V, T, la sfârşitul celor doua transformări pe care le
suferă cantitatea de aer, aflată iniţial la p1 = 1,1 bar = 1,1•105 Pa,
V1= 1 m3 şi
T1  t1C  273,15 
5
t F  32  273,15  5 55  32  273,15  285,92K
9 9
Se determină în ordinea în care se succed:

(1-2) comprimare la temperatura constanta pana la presiunea

p2=3 bar =3•105 Pa
T2 = T1 = 285,92 K,
iar volumul se calculează astfel:
p1 1,1  105
p1V1  p2V2  V2  V1  1  0,37m 3

p2 3  105
 Aplicaţie nr. 5

• (2-3) încălzire la volum constant pana la temperatura:

 273,15  t  F  32  273,15  392  32  273,15  473,15K

5 5
T3  t 3  C
9 9

Volumul V3= V2= 0,37 m3, iar presiunea se află din relaţia:

p2 p3 T 473,15
  p3  3 p2  3  105  4,96  105 Pa
T2 T3 T2 285,92
 Aplicaţie nr. 5

Pentru aceste valori ale mărimilor de stare, în diagrama p – V se reprezintă grafic

procesele:
 Legea lui AVOGADRO

Două sau mai multe gaze diferite, care la aceiaşi presiune şi temperatură
ocupă acelaşi volum, au şi acelaşi numar de molecule.

Masa gazului din volumul considerat este proportională cu masa moleculelor

adică cu masa moleculară a gazului respectiv.

Unitatea atomică de masa (UAM) reprezintă a 12-a parte din izotopul C12.

Masa moleculară reprezintă masa unei molecule exprimată în unităţi de masă.

Legea lui AVOGADRO

Molul reprezintă cantitatea de substanţă a cărei masă se

exprimă în grame şi este numeric egală cu masa sa
moleculară.

Kmolul reprezintă cantitatea de substanţă a cărei masă se

exprimă în kilograme şi este numeric egală cu masa sa
moleculara.

Numărul de particule cuprinse într-un mol de substanţă în

coeficientul lui Avogadro este o constantă şi are valoarea
următoare:

N  6,0221417930 1023 mol 1

 Legea lui AVOGADRO
• Volumul unei cantităţi dintr-un gaz, egală cu masa
moleculară, este acelaşi in aceleaşi condiţii de presiune şi
temperatură, oricare ar fi natura gazului.
• Volum molar 3
VM  22,413 996 m
kmol
unde V reprezintă la volumul molar
M

- pentru un kmol de substanţă

pVM  T
unde  reprezintă constanta universală pentru gazele
perfecte,

unde:
  8314,472 J
kmol  K
 Alte forme ale ecuatiei termice de
stare

unde:
pv  RT
p - p – presiune [Pa]
 RT  p  RT - R - constanta de gaz perfect [ J/kgK]
 - M – masa moleculara
pV  mRT - v – volum specific [m3/kg]
- V – volum [m3]

R - m – masa [kg]
M - T – temperatura [K]
m  - numărul de moli de substanţă.

M
m
pV   T   T
M
 Amestecuri de gaze perfecte

Se numeste amestec de gaze perfecte, gazul perfect format din

molecule identice din punct de vedere fizic, dar diferite din punct
de vedere chimic.

Intr-un amestec de gaze perfecte avem mai multe componente, o

componenta definindu-se ca fiind un gaz perfect elementar ale
carui molecule sunt identice din punct de vedere chimic.

Definim volumul elementar V ca fiind volumul pe care l-ar ocupa

i

particulele componentei i, in aceleasi conditii de presiune si

temperatura la care se afla intregul amestec.

Legea lui Amagat – Volumul amestecului format dintr-un numar n de

componente este egal cu suma volumelor elementare.

n
Vam  Vi
i
 Amestecuri de gaze perfecte
• Se numeste presiune partiala a componentei i dintr-un
amestec, pi, presiunea pe care ar exercita-o particulele
componentei i din amestec daca ar ocupa intregul volum
al incintei (Vam) la temperatura Tam.

Legea lui Dalton: Presiunea exercitata de particulele componente ale unui amestec
este egala cu suma presiunilor partiale ale componentelor din amestec:
n
Pam   Pi
i 1

Particulele unei componente a

unui amestec se comporta ca si
cum ar ocupa intregul volum al
incintei, la aceeasi temperatura
cu intregul amestec.
 Amestecuri de gaze perfecte

Pentru a caracteriza amestecurile de gaze perfecte folosim notiunea de

participatii: m
fm  i
• Participatie masica: mam i

i
fM i 
• Participatie molara:  i
Vi
f vi 
• Participatie volumica: Vam

• Notiunea de participatie este echivalenta

 cu cea de concentratie.
i
M
m mi i M i am i fM M i
f mi  i     i

mam  mi  i M i
  i M i  fM M i

i

am

mi 1 mi 1
i
fm Vi Vi  i M i vi i
 
Mi

M i mam

Mi i
f vi      f Mi
Vam Vi   i M i vi   i
fM i
 i  mi 1 mi
M m
1
 M f mi
Mi i am i
 Amestecuri de gaze perfecte

• Concentratia (participatia) volumica este egala cu participatia

molara.
• Masa moleculara
m m aparenta  i M i
m pentru1 un amestec:
M am  am
 am
 am
    M i f Mi
 am  i mi
M
1
 M f mi
 am
i i
Constanta unui amestec

piVam  mi Ri Tam

Vam  pi  Tam  mi Ri
pamVam  Tam  mi Ri  Tammam Ram

Ram 
 mR i i
 f mi Ri
mam
 Aplicaţie nr. 1
Un gaz uscat, provenit din distilare, are următoarea compoziţie volumetrică:
5% CO2; 0.2% H2S; 27% CO; 13% H2; 0,7% CH4; 52,1% N2; 2%O2.

Să se determine constanta gazului perfect pentru amestec, participaţiile masice alee gazelor
componente în amestec si densitatea amestecului in conditiile starii normale fizice.

Se dau:
RCO = 189 J/kgK ; RH S = 130 J/kgK ;RCO = 297 J/kgK ;RH = 4127 J/kgK ;
2 2 2

RCH = 518 J/kgK ; RN = 297 J/kgK ; RO = 260 J/kgK .

4 2 2

ρCO = 1,97 kg/m3 ; ρH S = 1,54 kg/m3; ρCO = 1,25 kg/m3; ρH = 0,09 kg/m3;
2 2 2

ρCH = 0,71 kg/m3; ρN = 1,25 kg/m3; ρO = 1,43 kg/m3.

4 2 2
 Aplicaţie nr. 1

Rezolvare:

Constanta gazului perfect al amestecului se obtine cu valorile rotunjite al constantelor

gazelor componente:

n
1
Ram   f mi Ri  n
f vi
i 1

i 1 Ri
 Aplicaţie nr. 1

Rezolvare:

1
Ram   326,5KJ / kgK
0,05 0,002 0,27 0,13 0,007 0,521 0,02
     
189 130 297 4127 518 297 260
Aplicaţie nr. 1

Rezolvare:

Participatiile masice:

Ram
f mi  f vi
Ri
 Aplicaţie nr. 1

Rezolvare:
326,5 326,5
Participatiile masice: f mCO2  5  8,6% ; f mH 2 S  0,2  0,5%
189 130
326,5 326,5
326,5 f mH 2  13  1% ; f mCH4  0,7  0,5%
f mCO  27  29,7% ;
4127 518
297

326,5 326,5
f mN 2  52,1  57,2% ; f mO2  2  2,5%
297 260
 Aplicaţie nr. 1

Rezolvare:

Densitatea amestecului:
n
 am    i f vi
i 1
 Aplicaţie nr. 1

Rezolvare:

Densitatea amestecului:

kg
 am  1,97  0,05  1,54  0,002  1,25  0,27  0.09  0,13  1,25  0,521  1,43  0,02  1,13
m3
Experimentul lui Joule
 Formulările primului principiu al
termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii, care exprimă legea generală a

conservării energiei şi transformării energiei în procesele termice, are
următoarele formulări:

a) Energia unui sistem termic izolat se menţine constantă.

b) Nu se poate realiza o maşină termică cu funcţionare continuă care să
producă lucru mecanic fără a consuma o cantitate echivalentă de
căldură.
O astfel de maşină care ar produce lucrul mecanic continuu fără să
consume căldură în cantitate echivalentă se numeşte perpetuum
mobile de speţa I.
c) Perpetuum mobile de speţa I este imposibil.
 Exprimarea matematică a principiului I
pentru sisteme închise

• Fie un sistem inchis oarecare. In conformitate cu Principiul I

energia schimbată de un sistem închis cu mediul, sub formă de
căldură şi lucru mecanic trebuie să se regăsească în variaţia
marimii de stare interne a sistemului. Aceasta mărime se
numeşte energie internă şi se noteaza cu “U”.
• Energia internă este o mărime de stare care reprezintă energia
termică a unui corp, într-o stare termodinamică oarecare.
• Este o mărime de stare, adică depinde doar de starea sistemului
la momentul respectiv şi nu depinde de drumul parcurs de
sistem pentru a ajunge în starea respectivă.
• Unitatea de masura in SI este J.
• Este o mărime de stare extensivă, deci se poate defini şi energia
internă specifică:
u
U
J / kg
m
unde m - masa corpului.
 Exprimarea matematică a principiului I
pentru sisteme închise
În calculele din sistemele termomecanice nu interesează valoarea
absolută a energiei interne, ci numai variaţia sa atunci când sistemul
trece dintr-o stare în altă stare:
U U 2 U1 J
unde: U - energia internă a sistemului în starea finală
2

U - energia internă a sistemului în starea iniţială.

1

• Ţinând cont de convenţia de semne, pentru o transformare dintr-o

stare 1 în starea 2:
• U -U =Q -L
2 1 12 sau 12

• ΔU = Q - L = Q – p(V -V )
12 12 12 12 2 1

• unde: Q – caldura neta primita de sistem; L - lucru mecanic net

12 12

efectuat de sistem
In marimi specifice: u - u = q - l 2 1 12 12

• Pentru o transformare elementară:

• du = δq - δl = δq - p dv
 Principiul I al termodinamicii aplicat
sistemelor deschise
• In analiza sistemelor deschise se utilzeaza
notiunea de volum de control - volum
geometric la care sunt precizate suprafetele
prin care se schimba substanta.
• Pentru aplicarea principiului I al
termodinamicii este nevoie de introducerea
termenului de entalpie.

ENTALPIE – suma dintre energia interna a sistemului aferent

volumului de control si lucrul mecanic de dislocare net pe care il
primeşte agentul termodinamic in procesul de transformare.
Entalpia este o mărime extensiva:
 Principiul I al termodinamicii
aplicat sistemelor deschise
• Fiind suma o doua marimi de stare, entalpia este o marine de stare:

• Expresia diferentiala a Principiului I al termodinamicii pentru sisteme deschise:

• De obicei, pentru sistemele deschise se scrie bilantul termic folosindu-se entalpia

agentilor termici.
• Principiul I permite calculul caldurilor de reactie si a fluxurilor energetice asociate
proceselor chimice sau proceselor fizice.
• Principala limitare ale principiului I al termodinamicii consta in faptul ca determina o
evaluare cantitativa a formelor de energie implicate in procese termice dar nu realizează
o evaluare calitativa a acestora, astfel valori egale de căldura sau de lucru mecanic sunt
echivalente din perspectiva principiului I al termodinamicii chiar daca au calitati diferite.
 Analiza ciclurilor termodinamice
• Pentru ca o maşină termică să poată produce un
efect util in mod continuu, aceasta trebuie sa
parcurgă in mod ciclic o succesiune de transformări
termodinamice. O astfel de succesiune de
transformari termodinamice reprezintă un ciclu
termodinamic.
• Prima etapă in modelarea funcţionării unei maşini
termice constă in asocierea unui ciclu
termodinamic. Astfel maşina cu abur cu piston
funcţionează după ciclul Carnot, motorul cu
aprindere prin scanteie dupa ciclul Beau de Rochas –
Otto s.a.m.d.
 Analiza ciclurilor termodinamice
• Fie un ciclul termodinamic oarecare reprezentat in figura alăturata. Se
observa ca o caracteristica fundamentala a unui ciclu termodinamic consta in
faptul ca, in urma parcurgerii unei serii de transformări termodinamice
sistemul revine periodic la starea iniţiala.

• Ţinând seama de aceasta caracteristică in aplicarea Principiului I al

termodinamicii la un astfel de sistem, obţinem succesiv:
 Analiza ciclurilor
termodinamice
• In consecinţă, ultima ecuaţie ne permite să evaluăm
lucrul mecanic net efectuat sau consumat pe ciclu pe
baza analizei fluxurilor de căldură primite si cedate de
sistem sau sa verificam identificarea tuturor formelor
de energie schimbate de maşina pe un ciclu.
• Daca ciclul se traseaza in coordonate p-V (diagrama
dinamica), aria marginita de grafic reprezinta lucrul
mecanic net efectuat sau consumat pe ciclu.
• Daca ciclul se traseaza in coordonate T-S, aria
marginita de grafic reprezinta caldura neta primita
sau cedata pe ciclu.
 Analiza ciclurilor
termodinamice
• Daca ciclul se deruleaza in sens orar (anti-trigonometric) ciclul este
asociat unei masini termice motoare care are ca scop producerea de
lucru mecanic.
• Daca ciclul se deruleaza in sens anti-orar (trigonometric) ciclul este
asociat unei masini termice generatoare care are ca scop transferul
caldurii de la o sursa rece la o sursa calda pe baza consumului de lucru
mecanic.
• Daca scopul principal al masinii este de a prelua caldura Q2 de la sursa
rece, atunci avem o masina sau instalatie frigorifica.
• Daca scopul principal al masinii este de a transfera caldura Q1 la sursa
calda, atunci avem o pompa de caldura.
 1) Masina termica motoare

• SC- sursa calda.

• SR- sursa rece.
Definim ca indice de performanta
randamentul motorului:

unde Q reprezinta energia

1

consumata si L reprezinta
ciclu

energia utila.
 Masina termica generatoare

Definim eficienta frigorifica care caracterizează

eficienta instalatiilor frigorifice ca fiind raportul
dintre căldura preluata de la sursa rece si lucrul
mecanic pe ciclu consumat:

• In cazul pompelor de căldura se defineşte

eficienta pompelor de căldura ca fiind raportul
dintre căldura care se transfera la sursa calda
(efectul util) si lucrul mecanic consumat pe ciclu:
Alte consecinte ale Principiului I

• Determinarea legilor de evolutie a proceselor

termodinamice si calculul caldurii si a lucrului schimbate
cu mediul exterior.
• Se numeste transformare termodinamica, procesul pe
parcursul caruia sistemul termodinamic isi schimba
starea si se evidentiaza prin schimbarea valorilor
parametrilor de stare. Un proces termodinamic incepe de
la o stare de echilibru initiala si se finalizeaza cu o stare
de echilibru finala.
• Pentru a putea urmari evolutia unui sistem in
termodinamica este necesar ca sistemul sa parcurga stari
intermediare de echilibru. O astfel de transformare se
numeste transformare cvasistatica.
• Transformarile care vor face subiectul acestui curs vor fi
transformari cvasistatice.
• Pentru a putea aplica acest model de transformare la
 Alte consecinte ale Principiului I
• Forma generala a unei transformari de stare pentru gazul perfect (in
sens cvasistatic) este:

• Astfel, fie un gaz perfect de masa m, inchis intr-o incinta si care

parcurge o transformare de la o stare 1 la o stare 2. Pentru cele doua
stari se poate scrie ecuatia de stare dupa cum urmeaza:

• De unde se obtine:
• Deci, ecuatia transformarii generale a unui gaz perfect are forma
următoare:

pV
• Transformarile termodinamice potTfi simple
ct . sau complexe. Forma cea
mai complexa a tranformarilor termodinamice a gazelor perfecte este
transformarea politropica.
 Legea transformarii politropice

• Se numeste transformare politropica, transformarea termodinamica pe parcursul careia

sistemul schimba atat caldura cat si lucru mecanic cu mediul inconjurator. Pentru a
determina legea transformarii politropice se scriu urmatoarele ecuatii:
Legea transformarii politropice
Legea transformarii politropice
 Legea transformarii politropice
Se particularizeaza transformarea politropica pentru celelalte transformari
simple ale gazelor perfecte.
1

Daca n    p n v  ct  p  1  v  ct (izocora).

Daca n  0  pv  ct  p  ct (izobara).
n

Daca n 1  pv n  ct  pv  ct (izoterma).

Daca cp
nk  (exponent adiabatic)  pv n  ct  pv k  ct (adiabatica).
cv
Calculul caldurii in transformarea
politropica
Calculul lucrul mecanic in
transformarea politropica
Calculul lucrul mecanic in
transformarea politropica
Transformările gazului perfect
Transformările gazului perfect
Transformările gazului perfect
Transformările gazului perfect
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Reversibilitatea proceselor termodinamice

• In natura, procesele sau transformarile de orice natura sunt
transformari irevesibile. Exista o multitudine de cauze care determina
ireversibilitatea proceselor din natura.
• In mod generic ele se pot grupa in urmatoarele 3 cauze:
• Fenomenul de frecare
• interna datorita fortelor de coeziune dintre particule, adica a fortelor
de vascozitate.
In orice substanta, oricat de rarefiata sau de fluida ar fi aceasta exista
vascozitate.
• superficiala sau columbiana care apare in pata de contact intre 2
corpuri in miscare reciproca, unul fata de celalalt.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

• A doua cauza a ireversibilitatii o reprezinta neliniaritatea

proprietatilor corpurilor, de exemplu neliniaritatea
proprietatilor mecanice.

Proces mecanic cvasistatic Proces mecanic dinamic de deformare

de deformare si revenire ciclica a unui epruvete.
a unei epruvete. Aria Histerezis-ului este echivalenta
cu lucrul mecanic disipat in proces.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

• A treia cauza a ireversibilitatii proceselor consta in faptul ca in

natura transferul de caldura se realizeaza la diferente finite de
caldura.
- incinta cilindrica inchisa cu un piston s
- un gaz oarecare in conditii idealizate - fara pierderi prin ne-etanseitati
si fara frecare (respectiv intre piston si peretii cilindrului sau frecare
vascoasa in gaz).
- Daca se supune pistonul, greutatii unei mase m, gazul se va comprima
si se va incalzi pana la o temperatura T1 mai mare decat temperatura
mediului Tm.
- Datorita diferentei de temperatura Tm - T1, gazul va ceda prin pereti
catre mediul inconjurator, caldura Q1.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Cand masa m se indeparteaza de pe piston, pistonul se ridica, sub

efectul diferentei de forte, determinand destinderea gazului si racirea
acestuia la temperatura T2 < Tm.
De data aceasta, gazul primeste caldura sub efectul diferentei de
temperatura Tm - T2, dar caldura primita nu este egala cu cea cedata
datorita inegalitatii diferentelor de temperatura. Astfel, pistonul nu va
reveni la pozitia initiala.

m
 Principiul al II-lea al termodinamicii

• Daca revenirea pistonului s-ar face in timp infinit prin retragerea

unor cantitati foarte mici dm (de exemplu daca masa m s-ar
inlocui cu un saculet de nisip din care sa se extraga in mod
continuu firicele de nisip), atunci pistonul s-ar intoarce la pozitia
initiala deoarece diferentele de temperatura dT dintre mediu si
gazul din interiorul cilindrului ar fi diferente infinitezimale,
permitand transferul unor calduri infinitezimale, care, integrate
ar da caldura totala schimbata cu mediul.
• In conditii reale insa transferul de caldura se face la diferente
finite, ceea ce conduce la inegalitatea dintre caldura cedata la
comprimare si caldura primita la destindere.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

• Fie o transformare oarecare care se deruleaza intre o stare initiala 1

si o stare finala 2, parcurgand o serie de stari de echilibru
intermediare.
• Se numeste transformare reversibila acea transformare la care
revenirea de la starea 2 la starea 1 s-ar face parcurgand aceleasi stari
de echilibru intermediare.
• Studiul proceselor reale este deosebit de complicat datorita
multitudinii de cauze ale ireversibilitatilor.
• De aceea, in termodinamica clasica, se modeleaza procesele prin
transformari reversibile ca limita pentru transformarile reale si apoi
se identifica directiile prin care transformarile reale pot fi aduse in
apropiere de conditiile ideale. Se poate spune ca aceasta metoda a
fost inventata de Sadi Carnot.
 Principiul al II-lea al termodinamicii
Ciclul CARNOT
• masina cu abur reprezinta una din inventiile geniului uman care a avut un
impact de exceptie asupra dezvoltarii civilizatiei umane cu consecinte
asupra tuturor domeniilor.
• Din punct de vedere tehnic, primele masini cu abur functionale au fost
concepute in Marea Britanie prin contributiile unei lungi serii de inventatori
si intreprinzatori care incepe cu Thomas Savery (1698), apoi se continua cu
Thomas Newcomen (1711) si ajunge la masina realizata de James Watt si
Matthew Boulton (1765) considerata ca fiind un sistem de referinta,
incluzand toate elementele unei masini clasice cu abur.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Producerea lucrului mecanic se realizeaza fie intr-un

cilindru cu piston, fie intr-o turbina cu aburi.

Contributia lui Watt a constat in faptul ca a demonstrat

utilitatea unui condensator.

Astfel, masina functioneaza in contact cu doua surse de

caldura: sursa calda, care transfera caldura necesara
vaporizarii apei, si sursa rece care preia caldura eliberata
prin condensarea aburului.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Daca s-ar reprezenta pe o diagrama T-S, transformarile parcurse de abur in

masina cu abur cu piston, acestea ar fi urmatoarele:
1 – 2 – vaporizare in generatorul de abur
2 – 3 – destindere in cilindru
3 – 4 – condensare in condensator
4 – 1 – comprimare in pompa de circulatie a condensului.

De remarcat faptul ca in diagrama

T-S din figura alaturata s-au
reprezentat: curba limita inferioara
(stanga) si curba limita
superioara (dreapta) care reunesc
starile care corespund inceputului
si sfarsitului vaporizarii apei.
Principiul al II-lea al termodinamicii
• In demersul sau de a studia masina cu abur si posibilitatile de
imbunatatire a functionarii acesteia, Nicolas Leonard Sadi Carnot
(1796 – 1832) si-a pus urmatoarea problema: in ce conditii o astfel
de masina ar obtine efectul util maxim?
• In 1824, Carnot, publica la Paris ideile sale in lucrarea Réflexions sur
la puissance motrice du feu et sur les machines propres à développer
cette puissance. In aceasta lucrare, circulata intr-un grup foarte
restrans, Carnot a introdus pentru prima data notiunea de proces
reversibil ca o limita idealizata a proceselor din natura.
• Folosind acest concept, Carnot a asociat proceselor din masina cu
abur, un ciclu de transformari care ii poarta numele si sunt
reprezentate in figura de mai jos.
 Principiul al II-lea al
termodinamicii
Ciclul direct conceput de Carnot, parcurs in sens orar, modeleaza
procesele din masinile termice motoare si se compune din
urmatoarele transformari:
• 1-2 - Transformare izoterma: agentul termodinamic se destinde
izotermic la T=T1=const. efectuand lucrul mecanic L12. Pentru a
efectua lucrul mecanic L12 agentul primeste caldura Q12 de la
sursa calda.
• 2-3 – Transformare adiabatica: agentul termodinamic se destinde
producand L23 . In punctul 3 pistonul a ajuns in punctul limita de
destindere. p

 3-4 – Transformare izoterma:

Comprimarea agentului termodinamic se
realizeaza la temperatura T = T2 = const.
Pentru comprimare se consuma lucrul
mecanic L34, cedandu-se caldura Q34
catre sursa rece.
 4-1 – Transformare adiabatica:
Comprimarea agentului termodinamic se
realizeaza cu consum de lucru mecanic
L41. V
 Principiul al II-lea al
termodinamicii
Atat in transformarea 1-2 cat si in 3-4, masina termica este in contact cu
surse exterioare de caldura pentru a schimba caldura.

Propagarea caldurii se realizeaza numai daca exista o diferenta de

temperatura. Astfel, se fac urmatoarele consideratii:
T1 = TSC - dT
T2 = TSR + dT
unde:
TSC este temperatura sursei calde;
TSR - temperatura sursei rece;
dT - diferenta infinitezimala de temperatura.
De remarcat faptul ca diferenta de temperatura este infinitezimala.

Aceasta ipoteza este fundamentala in abordarea propusa de

Carnot.
 Principiul al II-lea al
termodinamicii
• Pentru a rezolva problema pe care si-a pus-o Carnot, se
calculeaza randamentul unei masini motoare: L
 u
Q12
Luand in consideratie Principiul I pentru cicluri:
Observam ca cea mai simpla metoda de calcul a lucrului mecanic pe ciclu
consta in determinarea Q12 si Q34 sau raportand totul la 1 kg de agent,
ajungem la marimile specifice q 12 si q34.
RT
Astfel, din transformarea izoterma 1-2 obtinem: q  l  pdv  dv
v
v2
q12  RT1 ln
v1
v4 v
Din transformarea 3-4 obtinem: q34  RT2 ln   RT2 ln 3
v3 v4
T2v2k 1  T1v2k 1  T3v3k 1  T2v3k 1
Din transformarea 2-3 obtinem: k 1
 v2  T2
  
 v3  T1
 Principiul al II-lea al termodinamicii
k 1 k 1 k 1
• Iar din transformarea 1-4 rezulta:T1v1  T4v4  T2v4
k 1
 v4  T1
  
 v1  T2
v2 v1 v2 v
   3
v3 v4 v1 v4
Si, din ultimele doua relatii, tinand seama de proprietatile sirului de proportii
egale obtinem in final: v2 v1 v2 v3
  
v3 v4 v1 v4
Cu aceste relatii putem sa revenim asupra expresiei randamentului:
v2 v
RT1 ln  RT2 ln 3
q12  q34 v1 v4
 
q12 v
RT1 ln 2
v1
T1  T2 T
Din care, prin simplificari, obtinem expresia finala:    1 2
T1 T1
 Principiul al II-lea al termodinamicii

• Randamentul unei masini motoare Carnot depinde numai de

temperaturile maxime si minime pe care agentul termodinamic le
atinge in evolutia sa ciclica si ca randamentul are intotdeauna o
valoare subunitara.
• Extrapoland, rezulta ca cele doua directii de imbunatatire a
randamentului masinilor motoare sunt urmatoarele:
• Reducerea temperaturii T2 - ceea ce inseamna ca temperatura
sursei reci trebuie sa fie cat mai mica.
Aceasta directie este limitata de faptul ca sursa rece folosita
este in final mediul inconjurator (aerul atmosferic sau apa din
surse naturale).
Deci, din punct de vedere economic temperatura sursei reci nu
poate fi mai mica decat temperatura mediului inconjurator.
 Principiul al II-lea al termodinamicii
• Cresterea temperaturii T1

Principala limitare in aceasta directie a constat in rezistenta materialelor

la temperaturi inalte.
Astfel, cresterea randamentului a fost controlata de realizarile din
domeniul materialelor care se poate spune a fost rezolvata in deceniile 8
si 9 prin utilizarea materialelor ceramice.
Cam in aceiasi perioada a aparut cea de-a doua limitare si anume
emisiile poluante.
La temperaturi mai mari de 1100 °C, azotul din aerul cu care se
alimenteaza masinile termice formeaza oxizi cu efect nociv asupra
mediului.
In conditii speciale, prin metode avansate de control a proceselor de
ardere se poate ridica temperatura in prezent pana la 1600 °C.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Presupunand in mod implicit ca se face abstractie atat de

frecari cat si de neliniaritatea proprietatilor, ipoteza diferentei
infinitezimale permite considerarea tuturor transformarilor ca
fiind transformari reversibile si in consecinta intreg ciclul este
reversibil si poate fi parcurs in sens invers.

Ciclul Carnot direct, parcurs in sens orar, modeleaza procesele

din masinile termice motoare.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Ciclul Carnot invers, parcurs in

sens anti-orar, modeleaza
procesele din masinile termice
generatoare.

Presupunad ca avem doua masini

in contact cu aceleasi surse de
caldura, se va obtine ciclul din
figura, unde se fac urmatoarele
consideratii:

TI = TSC + dT
TII = TSR - dT
 Principiul al II-lea al termodinamicii
Masinile generatoare pot fi instalatii frigorifice sau pompe de
caldura si ar functiona parcurgand urmatoarele transformari:

1-4 Transformare adiabatica: agentul frigorific se destinde

adiabatic intr-un detentor efectuand lucrul mecanic
L14  L41
4-3 Transformare izoterma: agentul frigorific se destinde
izoterm la temperatura T=TII=const. preluand caldura de la
sursa rece pe masura ce efectueaza lucrul mecanic

L43  L34
Q43  Q34
 Principiul al II-lea al termodinamicii

3-2 Transformare adiabatica: agentul frigorific este

comprimat cu un consum de lucru mecanic L32 = -L23 .

2-1 Transformare izoterma: agentul frigorific este

comprimat izoterm la T=TI=TSC+dT=cons., cedand caldura
Q21 = -Q12 sursei calde pe masura ce se consuma lucrul
mecanic L21 = -L12.

Se observa ca diferentele de temperatura se considera de

data aceasta cu semne schimbate si acest lucru este posibil
numai pentru ca acestea sunt cantitati infinitezimale.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Eficienta frigorifica

• Pentru instalatii frigorifice se introduce ca

indicator de performanta energetica eficienta
frigorifica ca fiind efectul util raportat la
energia consumata respectiv caldura
absorbita de la sursa rece raportata la lucrul
mecanic consumat pe ciclu:

q34 q34 T2 1 
f       1  1
lc q12  q34 T1  T2   c 
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Eficienta pompelor de caldura

Similar pentru pompele de caldura, eficienta este

definita prin caldura transferata sursei calde
raportata la lucrul mecanic pe ciclu:

q12 q12 T1 1
p     1
lc q12  q34 T1  T2  c
 Principiul al II-lea al termodinamicii

• Un astfel de model este un model idealizat care

permite estimarea conditiilor in care se poate obtine o
eficienta maxima pentru o masina motoare.

• Acest lucru permite sa se identifice directiile de

cercetare pentru cresterea randamentului motoarelor
reale.

• Din punct de vedere conceptual, importanta ciclului

Carnot este imensa pentru ca asigura fundamentul
teoretic pentru directionarea cercetarilor.
 Principiul al II-lea al termodinamicii

Se observa ca orice proces ciclic poate fi

considerat ca o suma infinita de cicluri Carnot, cu
conditia de a fi in contact cu un numar infinit de
surse de caldura.

In consecinta, concluziile obtinute pe baza analizei

ciclului Carnot pot fi extrapolate la orice masina
care functioneaza dupa un ciclu reversibil.
Principiul al II-lea al termodinamicii

Enunuturi echivalente ale Principiului al II-lea al

termodinamicii
• Ideile lui Carnot au fost circulate intr-un cerc foarte
restrans de persoane si probabil ca ar fi fost uitate daca
nu ar fi fost continuate de Benoit Paul Émile Clapeyron
intre 1830 si 1840.
• Specialistii in istoria stiintei, considera ca desi initiata
prin contributiile lui Carnot, formularea Principiului al II-
lea a fost realizata de Rudolph Clausius si William
Thomson (Lord Kelvin), folosind diferite exemple, intre
1850-51.
• Ulterior, o larga pleiada de savanti au contribuit la
clarificarea si structurarea in forma actuala.
• Chiar si in prezent sunt cercetatori care lucreaza in
clarificarea aspectelor de aplicare a Principiului al II-lea
Principiul al II-lea al termodinamicii

Formularile de referinta ale Principiului al II-lea:

• Enuntul lui Max Planck: „este imposibil sa se realizeze o

masina termica care sa lucreze un ciclu intreg producand nici
un alt efect decat al ridicarii unei greutati si racirii unei surse
de caldura, fiind in contact cu o singura sursa de caldura”.
Principiul al II-lea al termodinamicii

• Enuntul lui William Thomson (Lord Kelvin): „este

imposibil ca prin actiuni materiale neinsufletite sa se
obtina efecte mecanice din orice portiune de materie
prin racirea sa sub temperatura celei mai reci din
obiectele inconjuratoare”.
• „Perpetuum mobile de speta I” – o masina termica care
ar produce la nesfasit lucru mecanic fara a consuma
caldura de la nici o sursa;
Principiul al II-lea al termodinamicii

• „Perpetuum mobile de speta a II-a” – o masina termica

care ar produce lucru mecanic la nesfarsit consumand
caldura doar de la o singura sursa.
• Pe baza acestei clasificari enunturile celor doua
Principii in forma urmatoare:
• Principiul I: „este imposibil sa se realizeze un
perpetuum mobile de speta I”.
• Principiul II: „este imposibil sa se realizeze un
perpetuum mobile de speta a II-a”.
 Unitati de masura
Energia reprezintă capacitatea de a efectua un lucru mecanic.
• Un Joule reprezintă o cantitate mică de energie şi de aceea este mai des utilizată o
altă
• unitate de măsură, kilowatt-ora (abreviată kWh).
Conversia intre unităţi este: 1 kWh = 3,6 milioane Jouli (abreviat 3,6 MJ).
Intr-un regim de funcţionare continuă 1 kWh de energie vă va asigura, de exemplu:
• 2 zile de utilizare a unei lămpi fluorescente mici
• 10 ore de utilizare a televizorului
• 5 ore de utilizare a PC-ului
• 70 minute de utilizare a cuptorului cu microunde
• 60 minute de tuns iarba
• 4 minute de funcţionare a boilerului din gospodărie la capacitate maximă
• 100 secunde de funcţionare a unei maşini mici la putere maximă
Comparaţii între combustibili
Unele indicaţii in acest sens (utilizând valorile medii) sunt
prezentate mai jos.
• 1 kg de antracit (4% umiditate) = 36MJ = 10 kWh
• 1m3 gaz natural = 39 MJ = 10,8 kWh
• 1 litru de benzină = 34 MJ = 9,4 kWh
• 1 litru de motorină = 40 MJ = 11,1 kWh
• 1 litru gaze petroliere lichefiate = 41 MJ = 11,4 kWh
• 1 litru păcură = 44 MJ = 12,2 kWh

• Prin comparaţie, 1kg de combustibil regenerabil cum ar

fi biomasa lemnoasă conţine, de obicei 4,2 kWh.
Puterea reprezintă ritmul in care se efectuează lucru mecanic.

In continuare se prezintă in scop ilustrativ puterea unor

echipamente:
• PC-uri: 50-200 W (consum)
• Cuptoare cu microunde: 650-850W (consum)
• Aparate de tuns iarba: 1-1,7kW (consum)
• 20m2 de panouri fotovoltaice: 2,5kWvarf (producere)
• Boiler pe peleti de uz casnic: 15kW (producere)
• Turbina eoliană cu ax orizontal de 50 m diametru : 500kWvarf
(producere)
• Turbine cu abur: pană la 60 MW (producere)
• Turbine cu gaz: pană la 100 MW (producere
Relaţia între Energie şi Putere

• Energia şi puterea sunt două noţiuni strans legate intre

ele.
• Utilizarea puterii pe o perioadă dată de timp va avea ca
rezultat fie producerea fie consumul de energie.
• Energia (kWh) = Puterea (kW) x timp (ore)
• Exemple
• 1. Un incălzitor electric cu puterea nominală de 1kW aflat
in funcţiune timp de:
• 1oră va consuma 1 x 1 = 1kWh
• 30minute va consuma 1 x (30/60) =0,5 kWh
2. O lampă fluorescentă cu o putere nominală de 20 Watt
aflată in funcţiune timp de 8 de ore va consuma (20/1000)
x 8 = 0,16 kWh