UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUȘI”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, DREPT ŞI

ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
MASTER – CARIERĂ JUDICIARĂ
ANUL II

REFERAT
LA
PROCEDURI SPECIALE PRIVIND
COOPERAREA JUDICIARĂ
INTERNAȚIONALĂ ÎN MATERIE CIVILĂ ȘI
COMERCIALĂ
TEMA: Curtea de Conturi Europeană

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC,
CONF. UNIV. DR. ENEA CONSTANTIN

MASTERAND,
COJOCARU ALEXANDRA

2018
 CUPRINS

I. Istoric asupra instituţiei.....................................................................................................3

II. Organizarea Curții Europene de Conturi..........................................................................5

2.1. Structură – camere și comitete..................................................................................5

2.2. Președintele – primus inter pares...............................................................................6

2.3. Membrii – un colegiu................................................................................................6

2.4. Secretarul general......................................................................................................6

2.5. Personalul Curții – bunul său cel mai de valoare......................................................7

2.6. Reforma Curții: pe drumul către o organizație structurată în funcție de sarcini.......7

III. Activitatea Curții de Conturi Europene.........................................................................8

BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................9

2
 Curtea de Conturi Europeană

I. Istoric asupra instituţiei

Efectele destabilizatoare a două războaie sângeroase şi slăbirea poziţiei Europei în lume au dus
la conştientizarea, pe scară tot mai largă, a faptului că numai pacea și acţiunea concentrată pot
transpune în realitate visul unei Europe puternice şi unite. Încă din 1620, ducele de Sully concepe “un
corp politic format din toate statele Europei, care să poată asigura pacea veşnică şi schimburi
comerciale neîntrerupte între membrii săi”. În secolul al XIX-lea, Victor Hugo scria că “va veni o
vreme când cele două mari grupări, Statele Unite ale Americii şi Statele Unite ale Europei, vor fi
strâns legate prin comerţ şi industrie”. Cu toate acestea, ideea de Europă Unită s-a concretizat abia
după cel de-al doilea război mondial. Primii paşi s-au făcut în 1946-1957 prin constituirea OECE,
CECO, EURATOM şi CEE. Apoi până în 1973 “Europa celor şase” (Belgia, Franţa, Germania, Italia,
Luxemburg şi Olanda) devine “Europa celor nouă” prin aderarea în acel an a Marii Britanii, Irlandei
şi Danemarcei. Un nou impuls se resimte în anii 1947-1985. Aderă în această perioadă Grecia, Spania
şi Portugalia, iar în februarie se semnează Actul Unic European, care adaugă cooperarea politică celei
economice şi fixează data de 1 ianuarie 1993 pentru realizarea Pieţei Unice. În perioada 1986-1995
uniunea se extinde ajungând de la “Europa celor doisprezece” la “Europa celor cincisprezece”
prin aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei şi prin semnarea Tratatului de la Amsterdam, se lansează
moneda unica europeană, se proclamă Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi intră în
vigoare Tratatul de la Nisa. Uniunea Europeana se distinge faţă de alte organizaţii internaţionale prin
modelul său de integrare care se situează dincolo de cooperarea tradiţională între state: statele
membre ale Uniunii au transferat o parte din competenţele lor la nivel comunitar. Pe lângă puterile
naţionale, regionale şi locale, există şi o putere europeană, având la bază instituţii democratice şi
independente, mandatate să intervină în domeniile în care acţiunea comună este considerată mai
eficientă decât acţiunea separată a statelor membre conform principiului subsidiarităţii ce are menirea
de a asigura luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean.
Uniunea Europeana are propriile instituţii și instanţe comunitare: Parlamentul European,
Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie, Tribunalul de primă instanţă, Curtea
Europeană de Conturi, Comitetul Economic și Social, Comitetul Regiunilor, Banca de investiţii,
Banca Central Europeană, Fondul European de Investiții, Mediatorul European.
Instituţia ce se ocupă cu verificarea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor şi care certifică o
bună gestiune financiară este Curtea Europeană de Conturi. Sistemul finanţărilor Comunităţii prin
resursele proprii a necesitat organizarea unui control financiar extern mai stabil decât era organizat în

3
CECO, CEE şi EURATOM şi menţinut cu modificările prin tratatul de fuziune din 1965. Crearea
Curţii Europene de Conturi s-a înscris în logica consolidării finanţării Comunităţii prin resursele
proprii şi în aceea a responsabilităţii Parlamentului European de a acorda descărcare Comisiei pentru
execuţia bugetului.
Comunitatea Europeană nu dispunea de o Curte de Conturi înainte de 1977. Acest organ creat
prin tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975 şi intrat în vigoare in iulie 1977, a urmat vechilor organe
de control extern a Comunităţii şi în particular Comisiei de control a Comunităţii Economice care a
fost instituită prin Tratatul de la Roma. Importanţa atribuită Curţii Europene de
Conturi se reflectă în decizia intervenită chiar la Maastricht, de a ridica Curtea Europeană de Conturi
la rang de instituţie. Cerută cu insistenţă chiar de Curtea însăşi, încă din noiembrie 1990 această
decizie da mai multă greutate luărilor de poziţie, permiţând astfel ameliorarea gestiunii financiare a
comunităţii Europene.
Dotată cu personalitate morală şi autonomie financiară, Curtea Europeană de Conturi a
Comunităţii Europene, cu sediul la Luxemburg, nu este un organ de jurisdicţie în ciuda numelui său:
statutul său este comparabil din acest punct de vedere cu cel al Curţii de Conturi germane, care nu are
nici o putere de sancţiune.
Această misiune formulată în termeni generali nu conferă Curţii Europene de Conturi putere de
jurisdicţie asupra conturilor. Rolul său este de a informa instituţiile europene asupra legalităţii şi
regularităţii operaţiilor realizate pentru o bună gestiune financiară a Comunităţii1. Curtea Europeană
de Conturi controlează execuţia bugetului şi asistă Parlamentul şi Consiliul.
Din punct de vedere istoric, crearea Curţii Europene de Conturi coincide cu modelarea puterilor
Parlamentului European. Relaţiile Curţii Europene de Conturi cu Parlamentul au fost întotdeauna
stricte, rigide şi mult mai flexibile şi mai întărite cu Comisia de la Bruxelles. Totuşi, Curtea
Europeană de Conturi nu este un organ legat de Parlament, diferenţa resimţindu-se în raport
cu instituţiile naţionale de control financiar belgiene, spaniole sau britanice, ea veghind la ocrotirea
independenţei sale, mai ales în programarea controalelor sale. Crearea Curţii Europene de Conturi a
coincis cu două evenimente particulare importante: lărgirea puterilor Parlamentului European în
materie de control bugetar şi finanţarea integrală a bugetului Uniunii Europene din resurse proprii.
Existenţa unui buget propriu al Uniunii Europene, distinct de cel al statelor membre, şi faptul că
autonomia financiară fusese acordată instituţiilor europene sunt două elemente care pledează, prin
esenţa lor, în favoarea creării unui organ de control extern specific pentru veniturile şi cheltuielile
comunitare. Rolul controlului extern nu este totuşi de a da un aviz cu caracter politic asupra
orientărilor pe care autoritatea responsabilă de gestiune înțelege să le realizeze.

1
V. Constantinesco, Robert Kovar, Denys Simon – Traite sur L’UE – Comentaire article par article, Ed. Economico,
Paris, 1995, p. 639.

4
 Pronunţându-se asupra aplicării lor şi asupra traducerii lor în măsuri concrete, controlul extern
are mai curând misiunea de a întreba, punând în opera schimbările considerate ca necesare, indicând
unde şi de ce trebuie intervenit. Respectarea principiului separaţiei puterilor constrânge controlul
extern la a lăsa responsabililor cu gestiunea fondurilor publice dreptul de a decide cu privire la calea
de urmat.
În concluzie, activitatea de control luată în sens larg nu are un obiectiv unic de a dezvălui
deficienţele sau de a da naştere sancţiunilor. Ea constituie înainte de toate o manieră eficace de
ameliorare a gestiunii şi, pe cale de consecinţă, rezultatele spre care ea trebuie sa tindă.
Misiunea Curţii Europene de Conturi, pe care o îndeplineşte într-o totală independenţă,
contribuie de o manieră fundamentală la transparenţa actelor din cadrul Uniunii Europene.

II. Organizarea Curții Europene de Conturi

Atunci când Curtea Europeană de Conturi fusese creată în 1977 existau în toate
statele membre ale Comunității Europene instituții însărcinate cu controlul conturilor pentru fiecare
din aceste state.
Curtea funcționează sub forma unui organ colegial compus din 28 de membri, câte unul din
fiecare stat membru al Uniunii Europene. Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea
Parlamentului European, pentru un mandat de șase ani, cu posibilitatea de reînnoire. Membrii aleg din
rândul lor un președinte, pentru un mandat de trei ani, cu posibilitatea de reînnoire.
II.1. Structură – camere și comitete
Curtea este organizată în cinci camere, în cadrul cărora sunt repartizați membrii Curții și
personalul de audit. Membrii fiecărei camere aleg un decan pentru un mandat de doi ani, care poate fi
reînnoit.
Fiecare cameră are două domenii de responsabilitate:
 adoptarea de rapoarte speciale, rapoarte anuale specifice și avize; și
 elaborarea raportului anual privind bugetul general al UE și a raportului anual privind
fondurile europene de dezvoltare, în vederea adoptării lor de către plenul Curții.
Curtea se reunește în colegiul complet de 28 de membri de aproximativ două ori pe lună pentru
a dezbate și a adopta diferite documente, cum ar fi principalele publicații anuale ale Curții – raportul
privind bugetul general al UE și raportul privind fondurile europene de dezvoltare.
Comitetul pentru controlul calității auditului este format din membrul responsabil de controlul
calității auditului și din doi alți membri proveniți din oricare dintre cele cinci camere. Acest comitet

5
se ocupă de politicile de audit ale Curții, de standardele și metodologia sa de audit, de sprijinul pentru
audit și de dezvoltarea acestuia, precum și de controlul calității auditului.
Comitetul administrativ este compus din decanii camerelor, președintele Curții, membrul
responsabil de relațiile instituționale și membrul responsabil de controlul calității auditului. Comitetul
se ocupă de toate problemele administrative și de deciziile referitoare la aspecte legate de comunicare
și de strategie.

II.2. Președintele – primus inter pares

Curtea de Conturi Europeană este condusă de un președinte care este ales de către membri, din
rândul acestora, pentru un mandat reînnoibil de trei ani. Rolul său este acela de primus inter pares–
cel dintâi dintre egali. Președintele prezidează reuniunile Curții și se asigură că deciziile Curții sunt
puse în aplicare și că instituția și activitățile acesteia sunt bine gestionate.
La data de 13 septembrie 2016, domnul Klaus-Heiner Lehne, membrul german al Curții, a fost
ales în funcția de președinte al Curții de Conturi Europene, devenind astfel cel de al 11-lea președinte
al instituției.

II.3. Membrii – un colegiu

Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului European, în urma
nominalizării lor de către statele membre respective. Membrii sunt numiți în funcție pentru un mandat
reînnoibil de șase ani. Ei trebuie să își exercite îndatoririle în deplină independență și în interesul
general al Uniunii Europene.
Pe lângă apartenența la colegiul Curții, membrii sunt repartizați într-una dintre cele cinci
camere. Aceștia adoptă rapoartele de audit și avizele și iau decizii cu privire la aspecte mai largi de
ordin strategic și administrativ. De asemenea, fiecare membru este responsabil de o serie de sarcini
specifice, în principal în domeniul auditului. Activitățile de audit care stau la baza elaborării unui
raport sunt desfășurate de personalul de audit al Curții, sub coordonarea unui membru, care este
asistat de un cabinet. Membrul prezintă apoi raportul spre adoptare la nivelul camerei și/sau la nivelul
plenului Curții. Odată adoptat, raportul este prezentat Parlamentului European, Consiliului și altor
părți interesate relevante, precum și mass-mediei.

II.4. Secretarul general

Secretarul general este funcționarul cu cel mai înalt grad în instituție și este numit în această
funcție de Curte, pentru un mandat reînnoibil de șase ani. El este responsabil de gestionarea
personalului și de administrare, în domeniul resurselor umane, al finanțelor și serviciilor generale, al
informației, spațiului de lucru și inovației și al traducerilor și serviciilor lingvistice. Secretarul general
este, de asemenea, responsabil de secretariatul Curții. Funcția este ocupată în prezent de domnul

6
Eduardo Ruíz García, care a fost numit secretar general al Curții la 16 martie 2009. Mandatul său a
fost reînnoit la 16 martie 2015.

II.5. Personalul Curții – bunul său cel mai de valoare

Efectivul de personal al Curții numără aproximativ 900 de persoane cu sarcini în domeniul
auditului, al traducerilor și al administrației. Personalul de audit dispune de o formare și o experiență
profesională variată, atât în sectorul public, cât și în cel privat, fiind specializat, de exemplu, în
contabilitate, gestiune financiară, audit intern și extern, drept sau economie.
Personalul Curții cuprinde și traducători pentru 23 de limbi oficiale ale UE, al căror rol este de a
asigura faptul că publicațiile Curții pot fi citite de cetățenii UE în limba dorită. La fel ca toate
celelalte instituții ale UE, Curtea angajează resortisanți ai tuturor statelor membre. În calitate de
funcționari publici ai UE, membrii personalului Curții intră sub incidența Statutului funcționarilor
Uniunii Europene.
Curtea este împărțită în 10 direcții (de audit și administrative) care, la rândul lor, formează
echipe flexibile constituite în funcție de sarcinile de care sunt responsabile, astfel încât să asigure o
exploatare optimă a resurselor și dezvoltarea expertizei necesare.
Curtea aplică o politică activă a egalității de șanse, iar personalul său este format din proporții
aproape egale de bărbați și de femei.
Curtea de Conturi Europeană se poate mândri cu formarea, începând din 1977, a unui efectiv de
personal dedicat, profesionist și experimentat, a cărui misiune constă în protejarea intereselor
financiare ale cetățenilor UE.

II.6. Reforma Curții: pe drumul către o organizație structurată în funcție de sarcini

Pe baza strategiei instituției pentru perioada 2013-2017 și ca răspuns la observațiile formulate
de Parlamentul European cu privire la rolul viitor al Curții, ținând totodată seama de rezultatele
evaluării internaționale inter pares realizate în 2014 în legătură cu metodologia sa de audit al
performanței, Curtea a decis să procedeze la o reformă a organizării sale interne.
Reforma s-a bazat pe patru principii:
- un răspuns flexibil la un mediu în rapidă schimbare;
- o alocare flexibilă a resurselor către sarcinile de audit prioritare;
- o prezentare în timp util a rezultatelor activității Curții;
- o mai bună comunicare cu privire la rolul și activitatea Curții.
Reforma a fost pusă în aplicare începând cu 1 ianuarie 2016.

7
 III. Activitatea Curții de Conturi Europene
 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și
cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost
contabilizate corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând inclusiv
controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările membre și
în țările care primesc ajutor din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și
guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European de
Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl
examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia gestionează bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii
pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.
 Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact asupra
gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme legate de
finanțele publice ale Uniunii.
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele pe
care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:
 ce auditează
 cum auditează
 cum și unde își prezintă constatările.
Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene, principalul
organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu
autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ 80 %)
împreună cu acestea.
Cum lucrează Curtea de Conturi?
Ea efectuează 3 tipuri de audit.
 Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu acuratețe
situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar încheiat.
 Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.
 Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât mai
puțin resurse, într-un mod cât mai economic. Curtea este constituită din grupuri de
audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte și avize care sunt adoptate de membrii Curții,
devenind astfel oficiale.
8
 BIBLIOGRAFIE

1. Agape Comsa Dana; Dominte Nicoleta-Rodica, Structuri ale Uniunii Europene.

Elemente de legislaţie specifică, Bucureşti, Editura Economică, 2001.
2. Miron Dumitru, coord. Economia Uniunii Europene, Bucureşti, Editura Luceafărul,
2002.
RESURSE INTERNET
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_de_conturi_european%C4%83
4. http://eca.europa.eu/
5. http://www.civitas.org.uk/eufacts/download/IN.6.Court%20of %20Auditors.pdf