Bolile sistemului osos

Osteoporoza

Osteoporoza înseamnă "os poros". Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului,
osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densității minerale
osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în
urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.

Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale. Ele sunt însă mai puțin
dense, prin pierdere de substanță osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund
afectată - asemenea unei țesături vechi, cu urzeala subțiată și pe alocuri ruptă.

După vârsta de 35 de ani osul pierde în mod continuu din substanța sa, un fenomen normal și natural
odată cu înaintarea în vârstă. Această pierdere poate deveni însă o problemă serioasă dacă "rezerva
osoasă" inițială a fost prea mică sau dacă pierderea de substanță osoasă se face prea repede. Rezultatul
este creșterea riscului de fractură, fie printr-o cădere obișnuită, ca în cazul încheieturii mâinii sau
șoldului, fie printr-un efort moderat de ridicare, ca în cazul vertebrelor.

Factori de risc[modificare | modificare sursă]

Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex
feminin (aprox.80% dinte pacienții cu osteoporoză sunt femei), mai ales dacă au avut deja menopauza, și
chiar și mai mult dacă au avut-o înainte de vârsta de 45 de ani.

Alți factori de risc:

vârsta peste 65 de ani

tratament cronic cu corticosteroizi

aport inadecvat de calciu alimentar

activitate fizică insuficientă

greutate corporală prea mică

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

Din motive legate de obiectivitate diagnostică, osteoporoza este definită de Organizația Mondială a
Sănătății (OMS) ca o scădere a densității minerale osoase cu mai mult de 2,5 deviații standard față de
media persoanelor tinere de același sex, măsurată cu DEXA. Deși există posibilități de tratament al
osteoporozei, prevenția este în continuare pe primul loc în efortul de a reduce incidența fracturilor.
Datorită legăturilor dintre densitatea osoasă și activitatea hormonală, femeile sunt mai expuse decât
bărbații, mai ales în primele decade după menopauză.

Diagnosticul de osteoporoză nu se poate pune doar prin examinarea persoanei respective, cu excepția
situației în care aceasta are o deformare caracteristică dobândită a coloanei vertebrale sau dacă a scăzut
evident în înălțime. Examinarea sângelui este de regulă normală, iar radiografia nu poate diagnostica
boala decât într-o fază avansată, de exemplu evidențiind una sau mai multe fracturi vertebrale.

Singura modalitate prin care se poate pune diagnosticul de certitudine pentru o densitate osoasă redusă
este densitometria. Aceasta se poate face prin:

tomografie computerizată cantitativă - metodă scumpă și greu accesibilă, nu s-a impus încă în
diagnosticul de rutină al osteoporozei

absorbțiometrie duală (DEXA) - este o examinare radiologică cu doză mică de iradiere, care vizualizează
șoldul, coloana vertebrală sau ambele, și reprezintă în prezent "standardul de aur" în diagnosticul
osteoporozei și în urmărirea eficienței tratamentului

densitometria ultrasonică - măsoară atât densitatea osoasă, cât și calitatea osului (arhitectura și
elasticitatea); este practic un tip specializat de ecografie; fără a fi atât de precisă ca DEXA, metoda este
utilă în evaluarea riscului de fractură, la un preț de cost mai redus și fără iradiere, dar nu poate servi la
urmărirea eficienței tratamentului

Persoanele diagnosticate cu osteoporoză pot face destul de multe lucruri pentru a opri evoluția bolii și a
evita fracturile:

 pot utiliza medicație specifică

 pot să-și asigure un aport adecvat de calciu și vitamina D
 pot să-și crească nivelul de activitate fizică
 pot să prevină căderile
 pot folosi protectoare de șold
 Cifoza

Cifoza este o deformare a coloanei vertebrale, ce duce la o proeminenta dorsala. Exista mai multe tipuri
de cifoza, printre care si cifoza specifica femeilor cu o varsta inaintata. Cifoza legata de varsta apare, de
obicei, dupa ce osteoporoza slabeste oasele coloanei vertebrale pana in momentul in care acestea se
pot tasa, fractura etc.

Alte tipuri de cifoza sunt intalnite la copii sau la adolescenti, ca urmare a malformatiei coloanei
vertebrale. Cifoza usoara poate cauza probleme usoare, insa cazurile severe pot provoca dureri foarte
greu de suportat. Tratamentul acestei afectiuni depinde de varsta, cauza etc.

Simptomele cifozei

Simptomele care apar cel mai frecvent sunt durerile de spate, oboseala, dificultatea la respiratie,
oboseala musculara, rigiditatea spatelui. In cazurile usoare, este posibil sa nu existe simptome sau
semne de luat in seama. In plus, in partea superioara a coloanei poate aparea o curbura accentuata. In
situatiile grave, pacientii pot observa ca simptomele se agraveaza cu timpul. In cazuri rare, acest aspect
poate conduce la compresia maduvei spinarii, cu aparitia problemelor neurologice, printre care
pierderea controlului asupra vezicii urinare si a anumitor simturi etc.

Tipuri de cifoza

Exista trei tipuri de cifoza: cifoza posturala, cifoza Scheuermann si cifoza congenitala. Cifoza posturala
este cel mai frecvent tip de cifoza si se intalneste mai des in cazul fetelor decat al baietilor. Apare, de
obicei, in adolescenta, ca urmare a posturii gresite si presupune o slabire a muschilor si a ligamentelor
spatelui (muschii paraspinosi). Acest tip de cifoza se dezvolta progresiv si duce la curbarea severa a
spatelui.

Cifoza Scheuermann poate fi observata in adolescenta, fiind rezultatul unei deformari structurale a
vertebrelor. Poate provoca aparitia scoliozei. Motivul acestei afectiuni nu este pe deplin cunoscut. Cifoza
congenitala este tipul de cifoza cel mai rar intalnit, cauza fiind o dezvoltare anormala a vertebrelor inca
dinainte de nastere.
Exista si alte tulburari care pot conduce la cifoza in cazul adultilor. Printre acestea, se numara artrita
degenerativa, infectiile coloanei vertebrale, precum si anumite tumori.

Tratamentul cifozei

totul-despre-cifoza-2Cifoza posturala poate fi tratata cu ajutorul exercitiilor fizice si fizioterapiei, care

ajuta la intarirea muschilor si la corectarea posturii. Medicamentele antiinflamatoare ajuta la tratarea
durerilor usoare. Curbura spatelui nu se inrautateste cu timpul, iar chirurgia nu este necesara in cazul
acesta. Cifoza Scheuermann este initial tratata printr-o combinatie de fizioterapie si medicamente cu
proprietati antiinflamatoare. Daca pacientul este inca in crestere, o proteza poate fi eficienta. Protezele
sunt recomandate pentru curburile de 45 de grade pana in momentul in care pacientul se opreste din
crestere. In unele cazuri, se recomanda interventia chirurgicala. Scopul interventiei este de a corecta
deformarea cauzata de cifoza, de a calma durerea si de a alinia vertebrele. Tratamentul cifozei
congenitale implica interventia chirurgicala, dar in copilarie, pentru a imbunatati starea, inainte ca ea se
se inrautateasca.