Ecografia

Ecografia medicală (ultrasonografia) este o metodă imagistică medicală de diagnostic bazată pe

ultrasunete, folosită pentru a vizualiza diferite structuri (ca mușchi, tendoane, organe interne). Ecografia
permite deteminarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor și evidențierea unor
leziuni, pe baza imaginilor obținute în timp real, frecvențele folosite în scop diagnostic fiind între 2 și 18
Mhz. Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvența mai mare decât limita superioară a auzului uman (>20
kHertzi) care pot penetra un mediu și pot fi folosite pentru a măsura caracteristicile undei reflectate,
oferind detalii structurale interne ale mediului respectiv, sau pentru a administra energie în mod țintit
pe diferite organe și țesuturi.

Ecografia este folosită de mai bine de 50 de ani și a devenit una dintre cele mai larg utilizate unelte
diagnostice în medicina modernă. Din punct de vedere tehnologic este ieftină și portabilă, prin
comparație cu alte metode imagistice precum tomografia computerizată sau rezonanța magnetică
nucleară. Ecografia este și o metodă sigură deoarece nu utilizează radiații ionizante mutagene, care pot
duce la rupturi cromozomiale și favoriza apariția cancerului.

Ecografia este utilă multor ramuri medicale. În anestezie, ea permite ghidarea acului pentru injectarea
anestezicelor local, lângă plexurile nervoase. În cardiologie permite diagnosticul unor afecțiuni precum
insuficiența cardiacă (dilatarea unor compartimente ale inimii), valvulopatii (funcția defectuoasă a
valvelor inimii); medicina de urgență folosește ecografia pentru a confirma sau exclude urgențe
medicale de tipul tamponadei cardiace sau hemoperitoneului.

Imaginile ecografice ale organelor interne permit medicilor gastroenterologi și interniști diagnosticarea
unor boli hepatice (ciroză, steatoză, cancer hepatic), pancreatice (chisturi, pancreatită cronică, tumori),
biliare (calculi biliari, colecistită, colagiocarcinom), renale (calculi, tumori) sau splenice. În ginecologie
ecografia permite vizulizarea și evaluarea uterului și ovarelor și afecțiunilor acestora (ovar polichistic,
fibrom uterin), iar în obstetrică permite monitorizarea dezvoltării normale a fătului și detecția unor
malformațiilor congenitale. Medicii urologi pot diagnostica afecțiuni ca adenomul de prostate pe baza
ecografiei, iar neurologii pot evalua fluxul sanguin în artere de importanță majoră (ex. carotide) la
pacienți cu risc cardiovascular crescut.

Ecografia poate fi utilizată și în scop intervențional, în ghidarea biopsiilor (prelevare de țesut din diferite
organe), în evacuarea unor colecții sau injectarea unor substanțe cu scop terapeutic (antibiotice,
citostatice), în tratamentul unor tumori prin energie termică țintită (ultrasunete de înaltă energie),
litotripsie (spargerea calculilor), tratamentul cataractei(facoemulsifiere) și chiar cu efect procoagulant.

Pregătirea pacientului pentru ecografie abdominală constă în post alimentar (inclusiv băuturi acidulate
și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație, astfel ca stomacul să fie gol și conținutul gazos
intestinal să fie redus, permițând vizualizarea adecvată; se vor bea 1-1.5 litri lichide (apa plată, ceai). Cu
24 de ore înainte, nu se consumă dulciuri, se evită alimente care pot fermenta (fructe,lapte), iar cina din
ziua precedentă trebuie să fie ușoară și să nu fie servită mai târziu de ora 18.00-19:00. În cazul în care
sunteți balonat, se recomandă ca în ziua precedentă investigației să se administreze medicamente ca
Espumisan sau Sab simplex (1-2 tablete de 3ori/zi sau 1 lingură în seară dinaintea examinării și 1 lingură
cu 3 ore înaintea examinării).

În cazul ecografiei pelvine, se recomandă consumul a 1 l de apa plată într-un interval de 30 minute, cu o
oră înainte de investigație; pacientul nu trebuie să urineze, chiar dacă există această senzație, astfel
vezică urinară va fi plină și va permite vizulizarea structurilor învecinate (prostata, uter, ovare). Pe pielea
abdomenului pacientului se va aplica un gel special care favorizează transmiterea ultrasunetelor.
Ulterior se aplică și apasă ușor transductorul pentru a se vizualiza imaginea zonei respective pe ecranul
aparatului.

Transductorul este un dispozitiv care

transformă un tip de energie în altul (în
acest caz transmite ultrasunetele și
recepționează ecourile folosind efectul
piezoelectric). Transductorul conține cristale
de cuarț, care își schimbă repede forma
atunci când se aplică curent electric.
Schimbarea rapidă de formă sau vibrația
acestor cristale produce unde sonore care se
exteriorizează. Similar, când undele sonore
sau de presiune lovesc cristalele, acestea
emit curent electric. Așadar aceleași cristale
pot fi folosite pentru a trimite și recepționa
unde sonore.

Transductorul este conectat la un computer (o unitate centrală de procesare), care realizează toate
calculele și conține puterea electrică pentru transductor; există butoane de control ale pulsului
transductorului (care reglează amplitudinea, frecvența și durata pulsurilor), un ecran pentru afișarea
imaginilor, un dispozitiv de stocare a informațiilor, tastatură sau cursor și o imprimantă.

Ecografia este o investigație nedureroasă, excepție făcând cazurile în care există o afecțiune (ex. calculi
biliari, colecistită, pancreatită acută) când poate apăra disconfort sau ușoară durere la apăsarea unei
anumite zone cu transductorul.

Ecografie abdominală

Din punct de vedere fiziologic, energia ultrasunetelor are două efecte potențiale și anume: crește
răspunsul inflamator și poate încălzi țesuturile moi. Energia ultrasunetelor produce o undă de presiune
mecanică prin testurile moi, putând duce la formarea de bule microscopice și distorsiunea membranelor
celulare, modificând activitatea intracelulară și fluxurile ionice, dar aceste efecte sunt minore. Totuși,
ultrasunetele folosite la intensitate mare, pot provoca expandarea și colapsul unor colecții mici de gaz
din fluidele sau țesuturile corpului, fenomen numit cavitație. Acest fenomen nu se produce la nivelul de
putere folosit de aparatură modernă în scop diagnostic.

Ecografia are și limite: nu penetrează structurile osoase, calitatea imaginilor este slabă în cazul când se
interpune gaz între transductor și organul de interes, datorită diferențelor extreme de impedanță
acustică (ex. vizualizarea pancreasului dificilă la cei cu balonare), adâncimea de penetrarea a
ultrasunetelor este mai mică la pacienții obezi și deci acuratețea imaginii mai scăzută și limita de
rezoluție este de 3 mm (nu poate detecta structuri mai mici de aceasta dimensiune).