Tipuri de structuri transfrontaliere:

Euroregiuni

Unele dintre cele mai frecvente structuri transfrontaliere sunt “euroregiunile”. Desi nu pot
fi considerate entitati legale sau organizatii, ele au multe caracteristici comune:
· caracter permanent;
· identitate diferita de a membrilor sai;
· resurse administrative, tehnice si financiare proprii;
· capacitate decizionala proprie.

Aria geografica a euroregiunilor este determinata in special de gradul de integrare socio-

economica al unei arii geografice relative concentrate. Euroregiunile se focuseaza pe
cooperarea la nivel operativ pe rezolvarea problemelor locale si incearca sa previna
conflictele, prin promovarea unor solutii care sa vina in sprijinul celor mai afectate
grupuri de cetateni. Euroregiunile transfrontaliere nu sunt titluri de glorie noi pentru
conducerile locale sau regionale, ci platforme de interferenta pentru institutiile publice si
private existente. Cu toate ca reprezinta structura principala pentru derularea tuturor
activitatilor de natura transfrontaliera, implementarea celor mai multe din actiunile
incluse in planurile si programele transfrontaliere este realizata de autoritatile
competente si de alte organizatii in concordanta cu procedurile nationale.

In cazul in care nu exista tratate internationale privind cooperarea transfrontaliera pe o

granita specifica, etapele pentru infiintarea structurilor de tip euroregiune pot fi
considerate urmatoarele:
- autoritatile regionale/locale (municipalitati, judete, regiuni, etc.) constituie
asociatii dedicate cooperarii transfrontaliere, pe ambele parti ale granitei, urmand
prevederile legilor;
- aceste asociatii semneaza ulterior un acord de cooperare transfrontaliera (de
obiecei sub lege privata) care urmareste urmatoarele aspecte:
ƒ reprezentare egala in structura de conducere a Euroregiunii (consiliu,
comitet);
ƒ contributia finaciara in vederea constituirii bugetului comun al asociatiei;
ƒ secretariat comun

Daca acordul se supune legii publice si da dreptul autoritatii participante sa transfere

responsabilitati si competente structurii transfrontaliere, dar nu si drepturi constitutionale,
atunci acordul poate sa acopere si managementul proiectelor si programelor Interreg; in
caz contrar, se incheie separat un acord Interreg cu autoritatile competente ale unui stat
membru - parte in acest acord.

Criteriile Eurogiunilor stabilite de Asociatia Regiunilor de Granita Europene:

Organizare
- amalgam de autoritati regionale si locale de pe ambele parti ale granitei ;
- in anumite cazuri are adunare parlamentara;
- organizatii transfrontaliere cu secretariat permanent, cu experti si personal
administrativ ;
- respecta din punct de vedere juridic legislatia privind asociatiile si fundatiile pe
ambele parti ale granitei;
- corespund prevederilor tratatelor internationale care reglementeaza conditiile de
participare ca membru a autoritatilor locale.

Metode de lucru
- cooperarea strategica este orientata spre dezvoltare, fara masuri bazate pe cazuri
individuale;
- orientarea este intotdeauna spre contextul transfrontalier, regiunile nefiind tratate ca
entitati individuale la granita nationala;
- nu apar noi structuri administrative;
- centru al relatiilor transfrontaliere derulate de locuitori, politicieni, institutii, economie,
parteneri sociali, organizatori de evenimente culturale, etc. ;
- placa turnanta intre diverse structuri si centre de putere de pe ambele parti ale
granitelor, respectand aspectele psihologice;
- parteneriate de cooperare: pe verticala (la nivel European, guvernamental, regional,
local) si pe orizontala, de-a lungul granitei;
- implementarea deciziilor legate de cooperarea transfrontaliera la nivel national de
face in concordanta cu procedurile aplicabile de ambele parti ale granitei, pentru a
evita conflictele de putere si competenta;
- participarea locuitorilor, institutiilor si partenerilor sociali in proiecte si programe de
cooperare tranfrontaliera, precum si la procesul de luare a deciziilor
- initiativele directe si folosirea resurselor proprii sunt o preconditie pentru obtinerea
ajutorului si asistentei oferite de terti.

Elemente ale cooperarii transfrontaliere

- definirea domeniilor de actiune in concordanta cu interesele comune (ex:
infrastructura, economie, cultura);
- cooperarea in toate sectoarele vietii: munca, timp liber, cultura, etc.;
- acordarea unei atentii egale cooperarii social-culturale si cooperarii economice si in
infrastructura;
- aplicarea tratatelor si acordurilor incheiate la nivel European, privind practicile de
cooperare transfrontaliera;
- consilierea, asistenta si coordonarea cooperarii transfrontaliere, in special in
urmatoarele domenii: dezvoltare economica; turism si timp liber; transport si trafic;
dezvoltarea agriculturii; dezvoltare regionala; invovatii si transfer de tehnologie;
protectia mediului; scoli si educatie; protejarea naturiil; cooperare sociala; cultura si
sport; servicii de urgenta si sanatate publica; prevenirea dezastrelor; energie;
communicatii; recuperarea deseurilor; siguranta publica.

Exemple de euroregiuni

Euroregiunea BUG este una din cele mai mari aglomerari intre Lublin (Polonia), Pinsk
(Belarus) si Luck (Ukraina), cu o populatie de peste 5 milioane de locuitori, distribuita in
cele trei tari. Regiunea Bug a beneficiat de fonduri UE pentru dezvoltarea punctelor de
frontiera, servind atat preocuparilor locale in dezvoltarea comertului si comunicatiilor, cat
si Uniunii Europene, interesata de siguranta de-a lungul viitoarelor frontiere externe.
Euroregiunea are, de asemenea, dreptul de a aplica proiecte finantate de Phare –
Facilitatea pentru Proiecte Mici, ceea ce confera o dimensiune internationala proiectelor
cu o finatare de pana la 200,000 euro, consolidand abilitatile actorilor locali si
pregatindu-i pentru integrarea in UE. In noiembrie 1998, un reprezentant al regiunii BUG
a fost ales in conducerea Societatii Europene pentru Regiuni de Granita, sporind astfel
in continuare experienta internationala in regiune,

Alte euroregiuni, cum ar fi Euroregiunea Carpatica (care cuprinde zone din Ungaria,
Polonia, Romania, Slovacia si Ucraina) sau Euroregiunea Marea Baltica (regiunea
coastiere din Danemarca/Bornholm, Letonia, Lithuania, Polonia, Suedia si
Rusia/Kaliningrad) urmaresc acelasi scop: reducerea restrictiilor la frontiere, dezvoltarea
infrastructurii in regiunile de granita, intarirea conexiunilor locale, accesul la asistenta
internationala pentru nevoile locale si crearea premizelor pentru cooperare.

Asociatii de lucru si alte organisme

Intr-un numar mare de cazuri, autoritatile regionale/locale sau alte organizatii au agreat
sa coopereze, de exemplu prin semnarea de protocoale de cooperare sau de acorduri
fara urmari juridice, infiintand anumite structuri specifice, deobicei fara personalitate
juridica proprie.

Termenul folosit pentru acest tip de structuri este „working community“ – asociatii de
lucru (communauté de travail) si cel mai obisnuit mod de cooperare este cel care implica
autoritatile regionale. Exemple includ comunitatile din Jura (Franta/Elvetia), Pirinei
(Spania/Franta) si Extremadura/Alentejo (Spania/Portugalia). Un alt tip de structura este
Regionalrat (consilii regionale), care reunesc oameni politici din partea autoritatilor
regionale de fiecare parte a granitei (ex: Austria/Ungaria au infiintat in 1993 un consiliu
regional care cuprinde regiunile Gyor-Moson-Sopron si Vas, orasele Gyor, Sopron si
Szombathely (Ungaria) si Landul Burgenland, Austria). Cooperare dintre Austria si
Ungaria are ca obiectiv crearea unei euroregiuni, iar Consiliul Regional este un prim pas
in acest sens. Pentru acest tip de organizatie se folosesc si alte denumiri, de ex. in cazul
Irlanda/Marea Britanie (Irlanda de Nord) exista trei „clustere“ (asocieri neformale) ale
autoritatilor locale (consilii districtuale in Irlanda si regionale in Irlanda de Nord),
denumite: EBRC (Comitetul Regional al Granitei de Est - East Border Regions
Committee); ICBAN (Reteaua Granitei Central Irlandeza - Irish Central Border Network);
si NWRCBG ( Grupul Regiunilor de Granita Nord Vest - North West Region Cross
Border Group).

Principalele caracteristici comune acestor structuri sunt urmatoarele:

- sunt permanente;
- uneori au o identitate diferita (ex. ICBAN in IRL/NI), dar de obicei pastreaza
denumirea membrilor lor (ex. Working Community din Galicia si Norte in
Spania/Portugalia);
- au rar competente diferite fata de membrii lor, in mod normal exista o presedintie si
un secretariat prin rotatie, iar comitelele/grupurile de lucru care reprezinta membri se
intalnesc periodic, fara a avea resurse finaciare si de personal proprii;
- iau rareori decizii diferite de cele ale membrilor lor, pastrand o forma inter-
organizationala pentru luarea deciziilor (ex: participantii in comisiile / grupurile de
lucru din structurile transfrontaliere actioneaza ca reprezentanti ai propriilor
autoritati).

Aceste structuri sunt de obicei orientate spre elaborarea de strategii (cum ar fi studii)
si/sau dezvoltarea de proiecte specifice, fara a detine au un rol important in programul
Interreg.
Exista si organisme transfrontaliere non-guvernamentale care apartin sectorului privat
sau voluntariatului. Un exemplu este “Cooperation Ireland” in Irlanda/Irlanda de Nord,
care a fost infiintata in 1979 de un numar de personalitati implicate in afaceri, sindicate,
mediul profesional si academic, si care a initiat si implementat un numar mare de
proiecte care promoveaza buna-vecinatate transfrontaliera si cooperarea in domeniile
economic, cultural sau social.

Structuri specifice pentru programe UE

Ultima categorie o constituie structurile create special pentru implementarea programului

european Interreg. Aceste structuri exista intr-o forma sau alta pentru toate granitele
interioare, cu cel putin un comitet de monitorizare a programului si un secretariat. Chiar
daca initial ratiunea de a exista pentru aceste structuri a fost managementul
programului Interreg, exista semnale rpivind consolidarea si transformarea lor in structuri
transfrontaliere permanente, in vederea altor activitati de cooperare. Un exemplu bun
este PAMINA, pe granita franco-germana. Un element important in dezvoltarea acestei
structuri a fost infiintarea unui Birou de Informatii si Consultanta pentru Probleme
Transfrontaliere, in ianuarie 1991. Biroul ofera servicii de informatii si analize pentru
sectorul public si pentru cel privat si este finatat in comun de landurile germane
Rheinland-Pfalz si Baaden Württemberg, pe granita germana, si regiunea Alsacia si
departamentul Bas Rhin, pe granita franceza.