Metode Alternative de Solutionare a Conflictelor

INTRODUCERE
Metodele alternative de soluționare a conflictelor sunt niște căi alternative declarate de
legea Republicii Moldova și nu numai, deoarece și alte state ale lumii recunosc pe lîngă
instanțele sale naționale și cele alternative, adică modalități alternative de soluționare a
conflictelor, litigiilor, neînțelegerilor dintre două sau mai multe părți. Metodele date de
soluționare a conflictelor sunt deseori mult mai rapide și mai puțin costisitoare, aceste metode
economisesc timp, distanțe, simplifică procedura și multe alte formalități pot fi excluse la libera
alegere a părților aflate în conflict.
În lucrarea dată ne vom referi la doar patru modalități alternative de soluționare a
conflictelor, aceste căi alternative după cum cunosc eu în Republica Moldova pe larg sunt
aplicate, inclusiv sunt și reglemetări legale de care părțile într-un conflict pot să se conducă sau
să-și bazeze în totalitate după anumite principii, litigiul apărut să-l reglementeze după o anumită
procedură impusă de legile, regulamentele și alte norme specifice din domeniul dat din
Republica Molodova.
Metodele alternative apar ca o necesitate de a rezolva unele conflicte fără a implica
autoritățile publice ale statului, altă ideie este acea de păstrare a confidențialității dintre părți, și
nu în ultimă măsură dorința oamenilor de a soluționa un conflict pe cale pașnică, în mod civilizat
fără a fi impuși la unele constrîngeri din partea statului.
Principiul de bază al metodelor alternative este consemțămîntul liber exprimat al părților
de a merge la soluționarea conflictelor printr-o cale alternativă, adică una mai ușoară, mai rapidă,
mai ieftină și poate în unele cazuri mult mai corectă mai justă, fiind rezolvate problemele în baza
principiului echității.
Metodele alternative de soluționare a conflictelor sunt deseori aplicate deoarece
persoanele care doresc rezolvare cît mai rapidă și justă a cauzelor evită instanțele de judecată,
deoarece pe rolul instanţelor de judecată a crescut în mod dramatic numărul dosarelor, sistemul
judiciar fiind copleşit de creşterea fără precedent a numărului litigiilor dintre persoane fizice sau
juridice iar eficienţa justiţiei aflându-se într-un moment de cumpănă. Numărul litigiilor se
mărește din an în an, corectitudinea acestora deseori nu se bazează pe principiile obiective, astfel
persoanele caută unele căi obiective pe care se le folosească pentru a soluționa conflictele sale,
deseori persoanele aleg persoana care să soluționeze disputa, ceea ce într-o instanță de judecată
este imposibil.
Deci problemele de bază în lucrarea dată se bazează pe explicare căilor alternative de
soluționare a conflictelor, definirea lor, explicare procedurilor și modalităților prin care
persoanele fizice sau juridice pot soluționa un conflict.
Moldalitățile alternative de bază sunt:
• Medierea
• Negocierea
• Concelierea
• Arbitrajul
Cum spuneam mai sus, aceste căi alternative de soluționare a conflictelor sunt importante
prin faptul că persoana poate să o aleagă la dorința proprie și la necesitate în funcție de
problemele iscate intre cei aflați într-o dispută.
Aceste procese sunt mult mai relaxante, adică nu provoacă stres pentru părți, însă sunt la
fel de obligatorii ca și o hotărîre a instanțe de judecată.Prețul proceselor date sunt relativ mai
mici, adică nu există taxele legale, există daor o remunerare a persoanei ce nemijlocit se ocupă
de ameliorarea conflictului dintre părți. Rapiditatea se exprimă prin faptul că părțile pot alege
modalitatea de desfășurare a proceselor, locul (birou, cafenea, centru comercial, în alte locuri de
agrement, șantiere), timpul (ora tîrzie, ora dimineței), intervalul de timp de la începerea și
incetarea disputelor (perioada totală).
Medierea, negocierea, concelierea și arbitrajul sunt ca o alternativă față de monopolul
instanțelor de judecată în soluționarea conflictelor, ele găsindu-şi utilitatea cu privire la drepturi
asupra cărora părţile pot dispune.
1. Medierea ca metodă alternativă de soluționare a conflictelor
Medierea este în general definită drept intervenţia într-o negociere sau conflict a unei
terţe persoane neutre, imparţiale şi fără putere de decizie (mediatorul), care asistă părţile
implicate şi le ajută să ajungă în mod voluntar la o înţelegere mutual acceptată, în vederea
încheierii conflictului. În literatura de specialitate, într-o altă definiţie, medierea este o negociere
asistată. Christopher W. Moore vede medierea ca pe un dialog sau negociere cu implicarea unei
terţe părţi, afirmând că fără negociere nu există mediere.
 Prin mediere înțelegem o formă alternativă de rezolvare a disputelor între două sau mai
multe părți ce doresc să ajungă la o înțelegere, cu ajutorul unei terțe persoane, specializate în
calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al părților) state, organizații,
comunității, indivizi.
Potrivit legislației Republicii Moldova, și anume legea nr. 134 din 14.06.2007 cu privire
la mediere, prin mediere înțelegem modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre
părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane.
Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă
să faciliteze negocierile dintre ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea conflictului prin
obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile, eficiente şi durabile. Părţile pot recurge la mediere
benevol, inclusiv după pornirea unui proces în instanţa judecătorească sau arbitrală, în orice fază
a acestuia, convenind să soluţioneze, pe această cale, orice conflict în materie civilă, comercială,
de familie, contravenţională, penală, precum şi în alte materii, în condiţiile legii.
În orice convenţie, părţile pot prevedea o clauză de mediere. Validitatea clauzei de
mediere este independentă de validitatea convenţiei. Autorităţile, inclusiv cele judecătoreşti, vor
informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii de mediere şi le vor
recomanda să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.
Medierea se efectuează în baza principiilor accesului liber şi egal la această procedură,
liberului consimţămînt, confidenţialităţii, imparţialităţii, neutralităţii, independenţei şi liberei
alegeri a mediatorului. Persoana care doreşte să desfăşoare în mod profesionist activitate de
mediator are obligaţia de a absolvi cursurile de pregătire iniţială a mediatorilor şi de a fi atestată
de către Consiliul de mediere.

https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/drept/metode-alternative-de-solutionare-a-conflictelor-
354508.html