Sunteți pe pagina 1din 1

Concluzii

Aşadar, având în vedere analiza realizată pot spune că într-adevăr adoptarea monedei
unice determina avantaje pentru orice stat membru a Zonei Euro, avantaje ce decurg în principal
din eliminarea riscului de schimb valutar. În perioada premergătoare crizei economico-
financiara, toate statele se grăbeau să adopte moneda unică pentru a beneficia de avantajele
generate, însă o dată cu instituirea crizei în statele europene au început treptat să iasă la iveală şi
costurile determinate de moneda euro.

Astfel, au apărut noi costuri ocazionate de criza datoriilor suverane şi instituirea


mecanismelor de rezoluţie. În plus a fost şi exemplul unor state membre Zonei Euro, precum
Italia care s-a împrumutat mai scump decât România sau Cehia. Cu cât au devenit mai evidente
costurile generate de adoptarea monedei unice, cu atât statele membre Uniunii Europene, dar
care nu fac parte din Zona Euro, au devenit mai reticente cu privire la acest subiect şi au decis să
adopte o atitudine de expectativă.

Prin urmare, înainte de a lua decizia de a adopta moneda unică, trebuie să te asiguri că
economia statului este destul de stabilă încât o dată intrat în Zona Euro, şansele de a redresa
economia unui stat scad, întrucât există mai puţine mijloace de intervenţie a Băncii Naţionale în
economie, iar intrarea în Zona Euro presupune adoptarea unei strategii şablon care nu îţi permite
prea multă flexibilitate.

S-a demonstrat şi faptul că ideea potrivit căreia o dată intrat în Zona Euro, toate celelalte
state vor contribui la sprijinirea statului nou intrat; solidaritatea la nivelul Zonei Euro este deja
pusă la încercare, existând riscul să se deterioreze şi mai puternic în situaţia în care noi state
privite ca fiind insuficient pregătite ar adera la Zona Euro.