Trăim într-o lume plină de automobile.

În orice direcţie aţi privi nu se poate să nu observaţi prezenţa

unui autovehicul; Cu toate acestea, cu toţii ştim că fiecare în parte, pentru a se deplasa, are nevoie de
combustibil. Dar până când ne vor ajunge aceste surse de energie? Ei bine - oamenii de ştiinţă estimează
că rezervele mondiale de hidrocarburi ar mai ajunge pentru maxim 38 de ani! ..asta numai cu condiţia
ca, China, să-şi reducă ritmul de devoltare economică!!!

Desigur, unii vor zice (nu din rea voinţă, ci mai degrabă din necunostiintă de cauză) că nu e cazul să ne
punem problema lipsei petrolului pentru că acesta oricum se va "reface" sau "regenera". Perfect de
acord! ..şi nu-i blamez, deşi întâi ar trebui să se documenteze temeinic şi apoi să-şi dea cu părerea ca şi
cum ar ştie tot şi nimic nu le e străin.

Teoria biogenă de formare a zăcămintelor de petrol susţine că petrolul ia naştere din organisme marine
(plancton) care după moarte s-au depus pe fundul mării, fiind acoperite ulterior de sedimente. Însă
pentru novici am să le descopăr un "mic mare" detaliu: conform acestei teorii, perioada de formare a
petrolului se întinde pe o perioadă de timp de cca. 350 - 400 milioane de ani. Vă las pe dumneavoastră
să trageţi concluziile!

Cât costă petrolul? La ora actuală, petrolul atinge un preţ de 116,57 $ barilul - şi fiecare are o opinie
despre el. Unele sunt filosofice, dar cele mai multe sunt cu rea intenţie, aşteptând să dea vina pe cineva.
Cum se poate aşa ceva, întreabă ei? Cineva trebuie să ne fi furat şi exploatat fără nici cea mai mică
mustrare de conştiinţă!

Dintotdeauna am avut la îndemână cu o mare uşurinţă petrolul, rareori oprindu-ne să ne gândim la ceea
ce este. Cum poate acest lichid limpede să facă posibil ca o grămadă de metal cu o greutate de peste
400 de tone să zboare? Cum poate un singur litru să permită unei maşini să meargă 10 de kilometri - sau
unui Prius să ruleze 17 de km, unui Smart Car 20 km?

Ţiţeiul în stare brută (nerafinat) conţine peste 17 000 de substanţe organice complexe, motiv pentru
care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, îngrăsăminte chimice,
produse alimentare, medicamente, materiale plastice, etc.) şi producerea carburanţilor.

De fapt, toată industria modernă depinde de petrol şi de produsele sale; structura materială şi modul de
viaţă în comunităţile din suburbiile care înconjoară marile oraşe sunt rezultatul unei ample alimentări cu
petrol.
După un milion de ani de când singura noastră sursă de căldură a venit doar de la ardere de foc, ce
magie a permis ca acest lucru să se întâmple generaţiei noastre? Cu siguranţă, ca urmare, suntem cea
mai bogată, cea mai privilegiată şi cea mai leneşă generaţie care a trăit vreodată pe acest Pământ -
datorită acestui lichid ciudat, şi surorilor sale, gazul şi cărbunele.

Prezenţa lor este un dar nepreţuit încă din trecutul îndepărtat; energia soarelui care a fost absorbită de
arbori străvechi, ferigi, animale, şi apoi strivite, încălzite şi fosilizate, aşteptând momentul în care
oamenii vor avea destul know-how ca să le folosească. Cu privire la dependenţa noastră faţă de aceste
vechi surse de energie, suntem imaturi din punct de vedere tehnologic. Suntem asemeni unui copil care
adoră să se hrănească de la sânii mamei lui, şi nu vrea nici măcar să se gândească să îşi procure de unul
singur hrana. Mâhnirea noastră despre preţul gazelor se potriveşte perfect cu metafora - “Nu te opri! Nu
e drept! Mai vreau!”

Paradoxul acestei vertiginoase creşteri a preţurilor este faptul că ele nu sunt cauzate de un anume
deficit ci de către speculanţii de finanţe, dar care au capturat din frică de lipsa unei căi sigure ca o
modalitate de a face ceva bani. În cazul în care nu erau speculanţii la mijloc, petrolul ar putea fi încă 116
$ barilul, nu 160 $.

Unde se duc toţi banii? O felie merge la speculanţi, tineri de 29 ani în tricou D&G care pur şi simplu vor
să facă cât mai mulţi bani. Restul se duce la companiile de petrol ca profit brut pe care proprietarii lor îi
pot utiliza pentru a cumpăra iahturi de lux şi terenuri de golf şi, posibil, pentru a-i ascunde în conturi
bancare. Da, fii furios - pare o reacţie justificată. Dacă s-ar putea percepe o taxă de poluare care ar putea
fi folosită pentru a reduce alte taxe şi să accelereze nivelul de educaţie ecologică a lumii…

Deci, haideţi să fim raţionali pentru un moment. Cât petrol a mai rămas şi cât de aproape suntem de a
ne delăsa de el?

Suntem aproape la jumătatea rezervelor de petrol din surse convenţionale din lume, de aproximativ
două trilioane de barili. Mai există circa o mie de miliarde de barili rămaşi, care este mult - cu excepţia
faptului că ardem 32 de miliarde de barili pe an, ceea ce înseamnă că - în acest ritm - el se va epuiza în
aprox. câteva zeci de ani. Sunt o mulţime de surse neconvenţionale de petrol, cum ar fi nisipurile cu
păcură din Alberta, dar acestea produc doar 1 milion din 86 de milioane de barili pe care-i ardem în
fiecare zi, astfel în timp ce ea poate face unii oameni foarte bogaţi, este prea puţin semnificativă pentru
a face o diferenţă.
Doar lipsa petrolului ar trebui să ne convingă de faptul că trebuie să găsim surse de energie alternative?
Eu zic că mai sunt şi alte motive vitale şi poate chiar mai importante cum ar fi, spre exemplu, poluarea.

Utilizarea petrolului provoacă poluări masive ale aerului în multe oraşe. Gazele de eşapament evacuate
de autoturisme şi de alte maşini cu combustie internă conţin gaze otrăvitoare cum ar fi monoxidul de
carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot şi plumb. Unii dintre aceşti agenţi de poluare reacţionează cu
lumina soarelui producând acel smog neplăcut, fotochimic, care pluteşte deasupra multor oraş, cum ar fi
Los Angeles sau Mexico City. Atunci când acizii de azot se combină cu picăturile de apă din nori, ia
naştere ploaia acidă care poluează lacurile şi râurile, distrugând şi pădurile. S-au făcut paşi importanţi
pentru a micşora efectul gazelor de eşapament. Se produce benzină fără plumb, iar unele maşini sunt
dotate cu filtre catalitice care transformă gazele nocive în gaze inofensive. Însă eficienţa acestor
îmbunătăţiri este diminuată de creşterea consumului de petrol.

Adevărul este că speculanţii ne fac o favoare enormă: acordându-ne un avans artificial de avertizare a
ceea ce vine - prin care ne anunţă că “sânii mamei natură” nu vor mai da hrană multă vreme. De aici
înainte, avem o alegere foarte vitală: fie ne utilizăm inteligenţa pentru a crea o lume “postcarbon” - şi
rapid – sau să ne plângem că civilizaţia noastră se prăbuşeşte în jurul nostru, fără automobile, fără
camioane, fără ferme, fără nimic. (Shakespeare, Cum nu vă place).

OK - Planul B, poate, este de preferat. Pentru transport, precum şi pentru picioare, putem folosi
biciclete, autobuze electrice, autoturisme, şi trenuri de mare viteză, dezvoltate de energia apele
oceanelor, eoliană, solară, şi de puterea geotermală. Pentru distanţele mai lungi, până când vom
dezvolta un sistem rapid de reîncărcare a bateriilor, putem folosi vehiculele electrice plug-in hibride,
care utilizează combustibil lichid de la bio-deşeuri şi hidrogen. Pentru mărfurile care se deplasează pe
uscat, putem folosi camioanele şi căile ferate electrice. Pentru transportul maritim, putem folosi energia
solară, eoliană şi a valurilor care pun în mişcare navele. Pentru cele care zboară… ei bine, uitaţi de cele
care zboară.

Dintre sursele neconvenţionale de energie voi prezenta doar două, care au beneficiat în mod special de
preocuparea specialiştilor şi au atras atenţia publicului larg, anume: hidrogenul şi biodieselul.

Principalele avantaje ale hidrogenului:

- arderea hidrogenului în motoare cu combustie internă sau turbine de gaze produce emisii neglijabile
de noxe

- dacă este folosit în baterii celulare de joasă temperatură ex. PEMFC emisiile pot fi reduse la zero
- în procesul de generare a energiei din hidrogen şi aer sau oxigen, singurul produs de reacţie este apa
distilată

- pe ţeava de eşapament nu iese decât apă

- nu există zgomot şi vibraţii ca la motorul cu ardere internă

- motoarele electrice au randament mai bun, deci se reduce şi consumul de energie etc…

Pe când hidrogenul poate fi pus sub semnul întrebării deoarece prezintă şi o serie de dezavantaje,
biodieselul poate fi considerat cu adevărat un combustibil al viitorului.

BIODIESEL este un combustibil cu caracteristici identice cu ale motorinei, dar, spre deosebire de aceasta,
nu este un derivat al petrolului, ci este derivat din ulei vegetal sau animal. În general, uleiurile vegetale,
sunt uleiurile de floarea soarelui, de soia, sau uleiul de rapiţă. Pentru a produce biodiesel din aceste
uleiuri, este necesară o reacţie chimică, care este denumită transesterificatie. Avantaje:

- este biodegradabil

- reduce emisiile cu 50%

- emisiile sale de hidrocarbon şi dioxid de carbon sunt neutre

- este sigur (punctul de aprindere este de 170 ºC)

- este uşor de amestecat cu motorină obişnuită

- preţ stabil al carburantului la consumator (deconectarea de preţul petrolului)

- dezvoltarea infrastructurii unor zone rurale prin atragerea de investitori în zonele cu potenţial agricol
pentru rapiţă

- crearea unor noi locuri de muncă pentru cultivarea rapiţei şi producţia metilesterului

- aer mai curat pentru locuitorii din zonele urbane

Are un singur dezavantaj: creşte puţin emisia de Nox.

Provocarea nu ţine de tehnologie… deja avem informaţii destule despre cum se face cea mai mare parte
din aceasta. Provocarea ţine de urgenţă - cât de repede putem face acest lucru?

Acelaşi urgenţă ne presează pe noi de cele îngrijorătoare avertismente despre încălzirea globală: trebuie
doar să faceţi acest lucru, oamenii de stiinţă a fenomenelor climatice, cum ar fi James Hansen ne
indeamnă la asta. Rapid.
Nu există timp pentru întârziere. Trebuie să acceptăm aventura, şi investiţiile uriaşe în ciclism, tranzit,
căi ferate electrice, şi casele “zero-carbon”. Trebuie să cerem ca toate vehiculele noi vândute în B.C. să
fie zero in emisii până în 2020. Avem nevoie de a cere ca toată agricultura să devină biologică, de
asemenea, până în 2020. Avem nevoie de a face aidoma Suediei, şi să ne câştigăm independenţa faţă de
petrol, până în anul 2020. Chiar dacă numai din motive pur financiare, trebuie să le facem!

Aşa că lasă deoparte temerile si grijile, şi alătură-te şi tu la ceea ce este cu adevărat nevoie – ceea ce
este o lume independentă de petrol!