Sunteți pe pagina 1din 6

Clasificarea efortului in functie de

sursele de energie
1) Sistemul ATP-CP (fosfagen – anaerob alactacid)

 1000mM = 1Mol = 1mol ATP elibereaza 7-12 kcal;


 in masa musculara sunt 570-690 mM fosfagene = 5.7-6.9 kcal energie sub forma de ATP.
 Sistemul ATP-CP furnizeaza energie 6-10 sec.

CONCLUZII:

 cantitatea totala de fosfagene (ATP-CP) elibereaza sub 1 mol energie sub forma ATP
(0.570-0.690);
 este sursa cea mai rapida de ATP – sistemul nu depinde de o serie lunga de reactii; nu
depinde de oxigen; CP si ATP sunt inmagazinate direct in fibra musculara.

2) Sistemul glicolizei anaerobe (sistemul acidului lactic)

 Este al doilea sistem anaerob prin care ATP-ul este resintetizat in muschi;
 Glicoliza anaeroba implica degradarea partiala a glucidelor in absenta oxigenului pana la
acid lactic.
 Ciclul se numeste Embden-Meyerhoff si este compus din 12 reactii distincte:

(Glicogen – glucoza – acid piruvic – acid lactic) => ENERGIE => ADP+Pi -> ATP

 In timpul glicolizei anaerobe se refac 3 moli ATP, plecand de la degradarea a 180 g


glicogen sau 2 moli ATP plecand de la glucoza;
 Cu toate acestea, in cursul exercitiului, productia de ATP este mai mica de 3 moli.
 In cursul unui exercitiu intens glicoliza inceteaza sa functioneze cand se acumuleaza 60-70
gr. acid lactic in muschi, rezultand faptul ca doar 1-1,2 moli ATP pot fi resintetizati prin
formarea a 60-70 gr. acid lactic in cursul unui exercitiu fizic intens.
 In concluzie, glicoliza anaeroba duce la:
 a.) formarea acidului lactic;
 b.) nu necesita prezenta oxigenului;
 c.) nu foloseste decat glucide;
 d.) elibereaza o cantitate de energie suficienta pentru refacerea a aproximativ 1 mol ATP;
 Dureaza aproximativ 40-50 sec.
3) Sistemul aerob de productie a ATP-ului

Reactiile aerobe se impart in:

a) glicoliza aeroba

b) ciclul Krebs

c) sistemul de transport al electronilor

a) Glicoliza aeroba:

– este prima serie de degradari ale glicogenului in CO2 si H2O;

– nu apare acid lactic in prezenţa oxigenului;

– oxigenul permite indepartarea acidului piruvic;

– in glicoliza aeroba 1 mol glucoza se scindeaza in 2 moli de acid piruvic;

– aceasta reactie elibereaza energie pentru refacerea a 3 moli de ATP.

b) Ciclul Krebs – acidul piruvic este degradat in ciclul Krebs dupa ce a pierdut un CO2. Aici au
loc doua reactii importante:

– eliberarea de CO2 care este inlaturat la nivelul plamanilor;

– oxidatia: eliberarea de ioni de hidrogen (H+) si electroni (e–) care intra in lantul transportului de
H2 sau “lantul respirator”.

c) Sistemul transportului de electroni

Atomii de H2 luati prin intermediul ciclului Krebs (sub forma de ioni H+ si electroni e–) sunt
cedati atomilor de oxigen de la plamani pentru a forma H2O. Seria de reactii care formeaza H2O
este “lantul transportului de H2 sau “lantul respirator”.

Pentru fiecare pereche de electroni (2e–) exista o energie eliberata pentru a asigura resinteza a 3
moli ATP. Sunt eliberate in total 12 perechi de electroni, incepand de la 1 mol glucoza. Rezulta
36 moli ATP.

Concluzie: in cursul metabolismului aerob se produc 39 moli ATP.

1. Guyton (1986) concluzioneaza raportand sursele de energie la timp:

– sistemul fosfagenelor (anaerob 8-10 sec. – anaerob alactacid);

– sistemul glicolizei anaerobe (30-40 sec. – anaerob lactacid);

– sistemul glicolizei aerobe nelimitat (atata cat durează elementele nutritive).


Tabel – Corespondenta surselor energetice cu parametrii solicitarii:
Sursa energetica Frecventa cardiaca Durata solicitarii

aeroba
120-150 b./min. peste 300 sec.
aerob-anaeroba 160-190 b./min. 121-300sec.
anaerob-lactacid 180-190 b./min. 21-120 sec.
1-20 sec.
anaerob-alactacid 170-190 b./min.

Tabel – Aprecierea efortului aerob-anaerob in functie de frecventa cardiaca:


Frecventa b./min. Procentul de efort aerob-anaerob

probabil 100% aerob, fara efect sau cu foarte mic efect asupra sistemului
sub 120
anaerob

120-150 90-95% aerob 5-10% anaerob

150-165 65-85% aerob 15-35% anaerob

165-180 50-65% aerob 35-50% anaerob

peste 180 peste 50% anaerob

Substratul energetic al
contractiei musculare
Sursa principala de energie in contractia musculara este ATP care prin scindare elibereaza o
energie de 9-10.000 cal./mol din care o parte este transformata in energie mecanica si o parte in
caldura.

Cercetari recente se refera la cantitatea de ATP hidrolizata in contractie, care nu este constanta,
depinzand atat de durata contractiei, cat si de lucrul mecanic care a fost efectuat. Situsurile
hidrolizei sunt situate la nivelul puntilor, existand doua situsuri ATP –azice pentru fiecare punte
transversala. Concentratia puntilor este de 0,16 micromoli/g muschi umed.

In cursul contractiei, o punte transversala poate hidroliza mai multe molecule de ATP, singura
explicatie rezonabila fiind ca puntile pot actiona de mai multe ori. Este important sa cunoastem
rata maxima la care muschiul hidrolizeaza ATP-ul.

Pentru muschiul sartorius, acesta este de 1,4 micromoli ATP/g muschi umed, la 0o C. Rata la 20o C
va fi de patru ori mai mare. Neglijand cantitatea mica de ATP consumat de catre mecanismul de
actiune, noi putem calcula ca la 20 de grade ATP-ul consumat de catre punti este de 35 moli
ATP/sec./mol de punti (K.Coriuti, 1993).

Scindarea ATP si eliberarea de energie se realizeaza de catre miozin–ATP-aza care in muschi se


afla sub doua forme: forma inactiva si forma activa.

Contractia musculara consta, in esenta, in interactiunea ATP cu complexul actomiozinic in


prezenta CA++, reactie exploziva exergonica ce marcheaza de fapt inceputul contractiei musculare.

 In timpul perioadei de contractie activa, initial se formeaza un complex tranzitoriu de


miozina – ATP:

miozina + ATP –> miozina – ATP

 Formarea legaturii de scurta durata:

miozina P + actina –> actomiozina + P + energie (contractie)


 Eliberarea legaturilor (relaxarea finala):

actomiozina + ATP –> miozina ATP + actina.

Rezerva in ATP a fibrelor musculare este insa foarte mica si ar fi complet epuizata intr-o contractie
tetanica de 20 secunde. De aceea ATP este continuu refacut prn mai multe cai metabolice.

 In eforturi bruste si de scurta durata – rezerva de ATP se reface prin:

a.) Scindarea creatinfosfatului (CP ) sub actiunea fosfocreatinchinazei, cu eliberarea unei energii
de 8500 cal./mol, care este transferata moleculei ATP prin intermediul ADP (reactia Lohman)
reversibila: CP + ADP < fosfocreatinkinaza > ATP + creatina.

b. Pe calea catalizata de adenilatkinaza: 2 ADP < adenilatkinaza > ATP si AMP.

Aceste doua modalitati se produc foarte rapid asigurand muschiului in cateva secunde o cantitate
mare de ATP (compus macroenergic).

 In eforturile de lunga durata – refacerea ATP se face prin glicoliza si glicogenoza.

In lipsa oxigenului, degradarea glicogenului se face de catre tesutul muscular si implica


parcurgerea etapelor metabolice anaerobe din ciclul Embden-Mayerhof-Parnas.

Procesul incepe prin fosforoliza glicogenului cu formare de ester glucoza-1 fosforic sub actiunea
fosforilazei si se termina prin reducerea acidului piruvic in acid lactic.

Acidul lactic rezultat este oxidat numai in proportie mica la nivelul muschiului striat, cea mai mare
parte trece in exteriorul fibrei musculare si este transportat la nivelul miocardului, ficatului,
rinichiului, unde va fi utilizat in procesele de oxidare (gliconeogeneza) mult mai intense decat la
nivelul muschiului.

S-a demonstrat ca muschiul poate folosi in eforturi lungi, in afara glucozei si glicogenului si acizii
grasi nesaturati.

Pentru eforturile intense si de lunga durata calea de furnizare a energiei musculare ramane
oxidarea. In conditii de aerobioza, piruvatul intra intr-un ciclu de reactii metabolice care alcatuiesc
ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs), degradarea fiind totala, pana la CO2 si H2O cu eliberare
de ATP (38 de molecule dintr-o singura molecula de glucoza consumata).
Ciclul Krebs denumit de Polonovski „moara de ardere a acidului piruvic”, este sistemul energetic
principal ce asigura refacerea rezervei celulare in ATP, tesutul muscular avand intregul
echipament enzimatic implicat in acest ciclu.

In concluzie, la sfarsitul tuturor transformarilor biochimice in cursul repausului si contractiei


musculare, principalele substante care se consuma sunt: O2 (13% din O2 este cheltuit prin oxidarea
substantelor glucidice, 87% pentru oxidarea celor lipidice) si glicogenul, iar in eforturile mari si
prelungite se mai consuma si lipide.

In repaus sau in timpul unui travaliu usor si de scurta durata, cand aprovizionarea cu oxigen a
muschiului este satisfacatoare, ATP este suficient pentru desfasurarea activitatii musculare. Intr-
un efort intens (alergare 100m plat) nevoile sunt mult mai crescute. Acest consum crescut de
oxigen, implica un aflux sanguin muscular sporit, ceea ce impune adaptarea, in sensul unei
intensificari a activitatii circulatorii, adaptare care se poate face abia dupa 1-2 minute. Acest
decalaj de timp face ca muschiul sa actioneze un timp in conditii de anaerobioza.

In faza a doua – faza aeroba a contractiei – sangele asigurand aportul de oxigen, glucoza si acizi
grasi, se refac rezervele energetice, permitand acoperirea cheltuielilor necesare eforturilor
indelungate si excesive.

In ceea ce priveste localizarea topografica a celor doua etape de degradare a glucidelor se pare ca
glicoliza are loc in sarcoplasma, in timp ce degradarea oxidativa s-ar petrece la nivelul
sarcozomilor.

In timpul contractiei musculare se produce o cantitate de caldura in plus fata de caldura musculara
de repaus. Cresterea termogenezei musculare este precoce, procedand in timp modificarile
dinamice contractile, ea continua in timpul contractiei si persista si dupa relaxarea muschiului un
timp variabil.

Bibliografie:

[] Nenciu, G., (2002), Fiziologia generala si a efortului fizic I, Editura F.R.d.M., Bucuresti

S-ar putea să vă placă și