Sunteți pe pagina 1din 3

Armonizare, tranziţie şi convergenţă contabilă în America de Sud

Normalizarea şi armonizarea contabilă


Fenomenul contabil contemporan prezintă caracteristici axate pe nevoia de
armonizare,convergenţă, compatibilitate şi uniformitate în contabilitate, constituind şi obiectivele
generaleale acestui domeniu. Principalele fenomene care guvernează procesul reformei
contabilecontemporane la nivel modial sunt: normalizarea, armonizarea, convergenţa,
conformitatea şiinternaţionalizarea contabilităţii. Aceste fenomene acţionează atât în mod
individual, cât şi într-o relaţie de intercondiţionare reciprocă.
Normalizarea contabilă este procesul prin care se armonizează elaborarea şi
prezentareasituaţiilor financiare, tratamentele contabile şi terminologia caracteristică.
Armonizarea contabilă este procesul prin care normele contabile sunt modificate astfelîncât să
poată fii comparate cu alte reglementări.
Dacă normalizarea contabilă este procesul de armonizare al prezentării situaţiilor
financiare, a metodelor de contabilitate şi a terminologiei, convergenţa contabilă este procesul
prin care standardele sunt dezvoltate de aşa natură încât să conducă spre acelaşi scop
prinevidenţierea asemănărilor de la nivel naţional -regional-internaţional.
Conformitatea contabilă este procesul prin care este asigurată concordanţa în acţiunea
şiconţinutul regulilor de prezentare şi întocmire a situaţiilor financiare. Cu alte cuvinte, este
vorbadespre o aliniere a reglementărilor contabile cu regulile prezentate de organismele
regionale şiinternţionale de normalizare contabilă.
Internaţionalizarea contabilităţii provine din preocupările de convergenţă şi
armonizareinternaţională a pricipiilor, regulilor şi practicilor specifice contabile.
Toate aceste caracteristici ale procesului contabil, definite mai sus, nu trebuie privite şi
interpretate în mod separat, ci ca un tot unitar între care există legături de condiţionare şi
decoordonare reciprocă. Astfel normalizarea contabilă, presupune crearea regulilor sau normelor
contabile, reguli care sunt perfecţionate în sensul existenţei unui numitor comun în ceea ce
priveşte modul de acţiune şi aplicare în vederea realizării comparabilităţii conţinutului şi
interpretării informaţiilor contabile. După îndeplinirea acestor condiţii, ele trebuie aplicate
lascară mondială prin fenomenul de intern aţionalizare.
Procesul normalizării contabile este structurat în doua sfere principale şi anume:normalizarea
contabilă naţională şi normalizarea contabilă internaţională. Prin noţiunea de normalizare
contabilă internaţională trebuie realizată diferenţierea dintre normalizarea contabilărealizată de
organismele contabile internaţionale care nu aparţin prin cultură şi influenţe unei naţiuni anume,
şi normalizarea contabilă regională care din punct de vedere al culturii şiinfuenţelor înglobează
un conglomerat de asemenea elemente.
Scopul fundamental al normalizării contabile este de a crea un cadru contabil de referinţăcare
vizează trei aspecte:
a)obţinerea de informţii omogene privind activitatea întreprinderilor de către autorităţile statului;
b) prezentarea de informţii utile pentru utilizatorii de situaţii financiare, în special în ceea ce
priveşte comparaţiile în timp şi spaţiu, atât între întreprinderi, cât şi în legătură cu exerciţiile
anterioare sau viitoare;.
c)gestiunea eficientă a resurselor financiare la nivelul unei ţări
În prezent, cel mai important organism internaţional care vizează realizarea acestui process
complex este Consiliul Standardelor Internţionale de Contabilitate (IASB), organismspecializat
în principal în elaborarea de norme pentru burse de valori şi societăţile internaţionale.Acest
organism este considerat promotor al normalizării contabile internaţionale. Armonizarea
contabilă internaţională realizată de acest organism contabil, reprezintă o necesitate impusă
decerinţele utilizatorilor situaţiilor financiare. Necesitatea acestui proces este prezentată de
următorii factori:
a) fenomenul globalizării economiilor şi a pieţelor de capitaluri;
b)crearea unor centre de putere regionale, prin extinderea graniţelor Uniunii Europene care
aredrept consecinţă ascensiunea procesului de circulaţie internaţională a capitalurilor ;
c) diversificarea metodelor concurenţiale pe plan modial;
d)conceperea unui sistem contabil uniform şi general capabil să determine o funcţionareeficientă
a activităţilor întreprinderilor ;
e)crearea unei convergenţe optime între sistemul intern şi extern din punct de vedere al
informării financiare.

Factori de influenţă în procesul de convergenţă contabilă


Procesul de normalizare, convergenţă şi armonizare contabilă, este influenţat de o serie de factori
atât din mediul extern al activităţii întreprinderii cât şi din mediul intern.
În categoria factorilor externi menţionăm: factori politico-economici, juridici, culturali şisociali.
În categoria factorilor interni sunt prezentaţi factori care influenţează modul de finanţare al
activităţii întreprinderii.
Factorii politico-economici au determinat în primul rând crearea în timp a două tipuri desisteme
economice şi implicit a sistemelor contabile proprii acestora: sistemul liberal şi sistemul
centralizat sau totalitar.
Sistemul liberal este specific ţărilor vest europene, Americii de Nord, Japoniei şi Australiei, în
care puterea publică reglementează activitatea întreprindelor din punct de vederecontabil, dar nu
joacă un rol determinant în conducerea lor. În cadrul acestor sisteme, informaţiile financiare sunt
utile în principal investitorilor pentru determinarea capacităţiiîntreprinderii de a realiza câştiguri
viitoare. Contabilitatea are deci menirea de a comunicainformaţii care să prezinte rentabilitatea
întreprinderilor. Din aceste considerente situaţiilefinanciare trebuie să prezinte informaţii care să
furnizeze imaginea reală a situaţiei financiare şi a performanţelor întreprinderii.
Sistemul centralizat cuprinde în principal ţările foste comuniste care sunt în prezent într-un
proces de tranziţie, situaţie valabilă şi în cazul României. Până în 1990, principalul utilizator al
informaţiei contabile era statul. Cererea de informaţii contabile nu provenea din partea unor
grupuri de utilizatori, fapt care făcea din informaţia contabilă furnizată una cu caracter tehnic,
principalul obiectiv fiind înregistrarea corectă şi completă a operaţiunilor financiare. După anii
’90, aceste ţări au adoptat treptat prevederile directivelor europene şi aleStandardelor
Internaţionale de Contabilitate.
Factorii juridici sunt prezentaţi prin cele doua sisteme de drept dominante la nivel modial:
sistemul de drept roman sau continental şi sistemul de drept cutumiar.
Sistemul de drept roman se caracterizează prin faptul că normele juridice sunt de natură scrisă. În
cadrul acestui sistem de drept, reglementările contabile au ca scop impunerea de regulispecifice
contabilităţii, iar cultura contabilă natională influenţează flexibilitatea şi adaptabilitatea normelor
contabile.Sistemul de drept cutumiar este specific culturii ţărilor anglo-saxone, în care sistemul
contabil se caracterizează printr-un minim de reglementări contabile şi printr-un sistem de
autoreglementare realizat prin actul organizator al profesiei contabile. La o analiză mai atentă a
celor două sisteme de drept, se observă că sistemul continental prezintă un grad mai scăzut de
flexibilitate faţă de cel prezentat în ţările cu drept cutumiar. În cazul ţărilor de drept roman,
legislaţia este mai abundentă, în timp ce în ţările de drept cutumiar,legea nu enunţă decât
anumite principii; profesia contabilă este chemată să rezolve aspectele practice.
Factorii culturali influenţează modul de adaptabilitate şi flexibilitate al normelor.Factorii sociali
influenţează normalizarea contabilă din punct de vedere al validării acestora, motiv pentru care
diferenţierile sunt evidente de la un stat la altul. Această diferenţiereeste influenţată şi de faptul
că organismele internaţionale de normalizare contabilă nu au putere coercitivă în procesul
aplicării acestora în sistemele contabile naţionale.
Finanţarea activităţii întreprinderii influenţează atât activitatea desfăşurată de întreprindere cât şi
modul în care sunt prezentate informaţiile în situaţiile financiare. Principalele modalităţi de
finanţare, sunt în strânsă corelaţie cu mecanismele celor două sisteme de contabilitate dominante
pe plan modial:
a)finanţarea prin intermediul creditelor bancare (îndatorare);
b)finanţarea prin intermediul capitalurilor proprii (autofinanţarea).
Cu titlu de excepţie, există un factor care influenţează atât mediul intern al întreprinderii,cât şi pe
cel extern. Acest factor este fiscalitatea, care trebuie privită şi judecată prin prisma raportului
conectare-deconectare a contabilităţii faţă de pârghiile fiscale.