Caldura de dizolvare

Olaru Adrian-Antonie

Cernat Adrian-Valentin

Călduradegajatăsauabsorbită la dizolvareaunuimol de substanţăîntr-o cantitatefoarte mare

de solvent se numeşte căldură molară de dizolvare.

Procesul de dizolvare a substanţelor este însoţit de un efect termic, denumit căldură de

dizolvare, care depinde de interacţiile moleculelor sau ionilor substanţei (ex. NaCl), care se
dizolvă cu moleculele dizolvantului (H2O). De exemplu, în cazul cristalelor Na+Cl− ionice în apă,
căldura de dizolvarela presiune constantă,Hdiz , poate fi explicată în felul următor: într-o
primă etapă, sub acţiunea apei, ionii imobili de Na+ şi Cl− care ocupă nodurile reţelei cristaline
sunt îndepărtaţi unii de alţii până la distanţe atât de mari, încât forţa coulombiană de interacţiune
dintre ei devine nulă; ionii devin independenţi şi mobili în apă. Acest proces absoarbe energie
din exterior, astfel că dizolvarea sărurilor ionice are loc cu scădere de temperatură.

Caldura de dizolvare este data de suma:

ΔHdiz = ΔHretea + ΔHhidratare

unde

ΔHretea este calduraconsumata pentru ruperea legaturilor dintre ionii din reteaua
cristalina a substantelor (energia de retea ~ 100 kcal / mol), iar

ΔHhidratare este calduradegajata in procesul de solvatare (hidratare – in cazul apei) a

ionilor, prin aranjarea dipolilor solventului in jurul fiecarui ion (~ - 100 kcal/mol).

Procesul de dizolvare este endoterm daca ΔHretea >ΔHhidratare si este exoterm daca
ΔHretea <ΔHhidratare.

Procesul de dizolvare a substantelor este insotit de caldura de dizolvare, care depinde de

interactiunea ionilor sau moleculelor substantei cu moleculele dizolvantului. La dizolvarea unei
substante cristaline in apa au loc urmatoarele fenomene: a) distrugerea retelei cristaline de
catre moleculele de apa dipolare, care se interpun intre ionii sarii, energia ce trebuie cheltuita
in acest proces se numeste energie de retea Hr si b) solvatarea (hidratarea) lor cand are loc
o degajare de caldura datorita interactiunilor ion-dipol, numita energie de solvatare H s.

Conform legii lui Hess, suma cantitatilor de caldura ce insoteste un proces este
constanta.

Hdiz = H r + H s (3)

Energia de retea Hr are valoarea de cca 102 cal /mol si este pozitiva deoarece este
absorbita de sistem, iar energia de solvatare H s are cam aceeasi valoare dar este negativa,
deoarece ea este degajata de catre sistem. Entalpia de dizolvare (caldura de dizolvare) poate fi
pozitiva (dizolvarea endoterma ) sau negativa(dizolvare exoterma ) dupa cum energia de retea
este mai mare sau mai mica decat energia de solvatare. Caldura degajata sau absorbita se
masoara in calorii /mol sau in jouli/mol. Cantitatea de caldura Q primita sau cedata de un corp
de masa m si caldura specifica c depinde de variatia temperaturii t adica:

Q=mc t (4)

Produsul dintre caldura specifica si masa lui se numeste capacitate calorica :

C = m. c , Deci:

Q=C t (5)

Pentru determinarea caldurii de dizolvare se aplica ecuatia calorimetrica conform careia

cantitatea de caldura absorbita de un sistem este egala cu cea degajata de alt sistem, cu care este
in contact. In cazul dizolvarii unor saruri, caldura primita pentru dizolvare (Qp ) este egala cu cea
cedata de sistemul calorimetric (Qcal ) si de caldura cedata de solvent (Q sol ). Caldura cedata de
calorimetru este Qcal = C t , iar cea cedata de solvent este Qsol.= m s.c s. t, deci caldura
totala este:

H = Q p = Q sol + Q cal = m sc s t + C t = ( m scs + C ) t (6)

unde ms este masa solutiei ( masa apei + masa sarii ), c caldura specifica a solutiei care se poate
egala cu cea a apei (1 cal/gr.grd.). Constanta calorimetrului C se poate determina din calcul.
Entalpia de dizolvare se raporteaza la un mol de substanta.