Sunteți pe pagina 1din 21

Cuprins

Introducere …………………………………………2

I. Metode de studiere și măsurare a timpului elementelor procesului


de muncă

1.1 Noțiuni generale ..................................... .................................3

1.2 Elementele procesului de muncă .................................. ...........3

1.3 Metode de studiere şi măsurare a timpului de muncă .............. 4

1.4 Fotografierea individuală a timpului de muncă .......................6

1.5 Fotografierea colectivă a timpului de muncă .......................... 7

1.6 Autofotografierea locului de muncă …………………….…… 8

1.7 Sistemul de recompense a personalului ................................. 9

II. Exemple de calcul a fotografierii

2.1 Problema 1 ……………………………………………….…. 12

2.2 Problema 2 ……………………………………….…………. 14

2.3 Problema 3 …………………………………….…………….17

Concluzii ……………………………………………………………… 20

Bibliografie ……………………………………………………………. 21

1
Introducere

In toate domeniile de activitate rezultatele obtinute depind de modul de


utilizarea a timpului, care constituie etalonul de crestere raportare a
productivitatii muncii, principala sursa de crestere avutiei nationale si a nivelului
de trai.
Timpul reprezinta o pretioasa sursa a cadrelor de conducere care are unele
caracteristici importante, necesar a fi cunoscute de catre conducatori si anume,
este oresursa unica neputand fi inlocuita, se consuma in ritm constant,
independent devointa oamenilor; timpul pierdut este irecuperabil; nu se poate
stoca; este egal pentru toti oamenii, iar pentru conducatori are o valoare
deosebita; costa bani pe fiecare individ, dar mai ales intreaga societate.

Aceste trasaturi caracteristice evidentiaza importanta insusirii de catre fiecare


conducator a modului de gestionare si utilizare a timpului propriu si al
colaboratorilor. Eficienta activitatii de conducere este determinata substantial de
modul in care conducatorii isi planifica si isi organizeaza timpul propriu de
munca.
Munca reprezinta cheltuirea de catre om a energiei sale fizice si nervoase, in
relatiile cu obiectul muncii, pentru crearea sau insusirea prin schimb a bunurilor
de care are nevoie. Privita ca activitate specific umana munca are un sens
fiziologic,economic, psihologic si sociologic, iar, prin aspectele care definesc
aceste sensuri, o identitate proprie in comert.

Nivelul productivitatii muncii este influentat de factori directi: progresul tehnic,


organizarea muncii, calificarea personalului, cointeresarea materiala si de factori
indirecti: profilul economico-social al teritoriului unde este amplasata reteaua
comerciala, proprietatile marfurilor, nivelul si dinamica preturilor, marimea
unitatilor.

2
I. Metode de studiere și măsurare a timpului elementelor
procesului de muncă

1.1 Noțiuni generale

Normarea muncii este o activitate de cercetare analitică a procesului de muncă


cu ajutorul unor metode şi procedee adecvate şi de stabilire a cantităţii de
muncă real necesară pentru efectuarea în condiţii normale de lucru şi cu
respectarea condiţiior de calitate prescrise, a unor operaţii, lucrări, servicii sau
alte activităţi utile.

Fazele normării muncii :

- Organizarea muncii sau studiul metodelor de muncă: reprezintă activitatea


de cercetare a proceselor şi condiţiilor de muncă, a altor factori care
determină utilizarea corespunzătoare a forţei de muncă, precum şi activitatea
de aplicare a măsurilor rezultate pe această bază.

- Măsurarea muncii: cuprinde două etape respectiv înregistrarea timpului de


muncă şi stabilirea timpului strict necesar pentru efectuarea operaţiilor,
lucrărilor, serviciilor sau activităţilor după noua metodă, îmbunătăţită.
Rezultatul acţiunii comune a celor două etape îl reprezintă elaborarea de
norme de muncă fundamentate.

1.2 Elementele procesului de muncă

Procesul de muncă este acea latură a procesului de producţie care reprezintă


activitatea executantului în cadrul producţiei materiale sau în îndeplinirea unei
funcţii în sfera neproductivă.

în cadrul fiecărui proces de producţie întâlnim o serie de operaţii (tehnologice,


de control şi de transport).

Operaţia de muncă este acea parte a procesului de muncă de a cărei efectuare


răspunde un executant pe un anumit loc de muncă, prevăzut cu anumite utilaje şi
unelte de muncă, acţionând asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale
muncii în cadrul aceleiaşi tehnologii.

3
Operaţiile formează, de obicei, obiectul determinării duratei de muncă. Astfel că
în vederea determinării duratei de muncă a unui proces de muncă, este necesar
să se măsoare durata fiecărei operaţii iar, uneori, chiar durata elementelor sale
componente: faze, treceri, mânuiri şi mişcări.

Faza este acea parte a operaţiei de muncă care se caracterizează prin utilizarea
aceleiaşi unelte de muncă şi aplicarea aceluiaşi regim tehnologic, obiectul
muncii suferind o singură transformare tehnologică.

Mânuirea este partea procesului de muncă reprezentând un anumit grup de


mişcări ale unui executant determinate de un scop bine definit.

Mişcarea este cel mai simplu element al activităţii executantului, care constă
dintr-o deplasare, luare de contact sau desprindere a acestuia de utilaj sau de
organele sale de comandă, de unealta de lucru sau de obiectul muncii asupra
căruia acţionează. Complexul de mişcări constă în gruparea de mişcări
succesive, făcută în scopul sistematizării şi raţionalizării activităţii executantului
în cadrul procesului de muncă.

Studierea timpului de muncă în procesul de producţie necesită cercetarea


concomitentă a situaţiei în timp: a executantului, mijlocului de muncă şi a
obiectului muncii.

1.3 Metode de studiere şi măsurare a timpului de muncă

Măsurarea şi studierea consumului de timp de muncă constituie un


instrument pentru cunoaşterea reală, exactă a metodelor de muncă folosite şi
pentru depistarea lipsurilor şi deficienţelor în folosirea acestora.

- Evidenţierea pierderilor de timp şi a cauzelor acestora;


- Compararea mai multor metode de muncă în vederea alegerii
celei mai eficiente;
- Stabilirea timpilor de muncă normaţi;
- Verificarea calităţii normelor de muncă.

4
Fazele:

- Pregătirea măsurătorii cuprinde:


- analiza modului de organizare a locului de muncă, a
condiţiilor de muncă, a modului de aprovizionare cu materii
prime etc;
- stabilirea metodei de efectuare a măsurării în funcţie de
scopul analizei şi condiţiile de muncă;
- pregătirea fişelor de observare necesare pentru fiecare
măsurare.
- Efectuarea măsurării: se realizează diferit, în funcţie de
metoda de măsurare aplicată.
- Prelucrarea datelor : constă în analiza rezultatelor obţinute
din măsurări.

Scopul:

Această măsurare serveşte la:

 Scoaterea în evidenţă a pierderilor de timp şi a cauzelor acestora


 Compararea diverselor metode de muncă în vederea stabilirii
celei mai eficiente
 Stabilirea normelor şi normativelor de muncă
 Verificarea calităţii normelor şi normativelor de muncă.
Măsurarea timpului de muncă cuprinde următoarele etape:

- Pregătirea măsurării
- Măsurarea propriu-zisă
- Prelucrarea şi analiza datelor

Există următoarele metode de măsurare a timpului de muncă:

Metode cu înregistrare directă a timpului


 Fotografierea individuală şi colectivă o
Fotocronometrarea individuală şi colectivă.
 Cronometrarea continuă, repetată, selectivă şi selectiv-
grupată.

5
 Autofotografierea

Metode cu înregistrare indirectă a timpului

 Observarea instantanee

 Filmarea

 Oscilografierea

 Cronometrarea continuă, repetată, selectivă şi selectiv-


grupată.
 Autofotografierea

Fotografierea individuală şi colectivă şi autofotografierea

Scopul fotografierii timpului de muncă:

- Analiza structurii timpului de muncă şi proiectarea unei structuri


raţionale
- Proiectarea şi implementarea măsurilor organizatorice cu precizarea
termenului de timp şi responsabililor
- Furnizarea datelor pentru recalcularea normelor de muncă.

1 .4 Fotografierea individuală a timpului de muncă:

Fotografierea individuală are ca obiect observarea unui singur


muncitor care serveşte unul sau mai multe locuri de muncă sau maşini pe durata
unui schimb.

Se desfăşoară în 3 etape:

 Pregătirea fotografierii - se aleg locurile de muncă ce urmează a fi


observate.
 Fotografierea propriu-zisă - înregistrarea în foaia de fotografiere
individuală a tuturor consumurilor de timp în ordinea de succesiune a
acţiunilor executanţilor. Pentru obţinerea unor rezultate mai exacte
observarea se va efectua în timp de 2-3 zile.

6
 Prelucrarea şi analiza datelor - punerea în evidenţă a diferenţelor dintre
nivelul înregistrat al categoriilor de timp din structura timpului de muncă
şi nivelul admisibil stabilit prin studii analitice sau prin diferite normative.
Pe baza analizei se elaborează metodele îmbunătăţite de muncă.

Fișa de observare
Tipul de activitate Timpul Durata, Simbolul Observaţii
curent min

Analiza fotografierii timpului de muncă


Categoria de timp Durata efectivă, min Durata Abaterea
admisibilă, absolută,
min min
1 2 3 Media
zi zi zi aritmetică

De asemenea, se elaborează balanţa proiectată a timpului


de muncă.

Balanţa timpului de muncă


Durata efectivă Durata proiectată, Abaterea
Categoria de timp ,min min absolută, min

1.5 Fotografierea colectivă a timpului de muncă

Constă în efectuarea de observări simultane asupra a trei sau mai mulţi


muncitori care servesc unul sau mai multe locuri de muncă, indiferent dacă sunt
sau nu legate între ele prin procesul de producţie. Atunci când se observă munca
a cel mult 3 muncitori, observările se înregistrează în mod continuu însă pe o
fişă de observaţie triplă. în cazul observării unui număr mai mare de 3 muncitori
înregistrarea se face numai la anumite intervale de timp stabilite în prealabil,
notând toate categoriile consumului de timp care au avut loc în intervale

7
respective la fiecare loc de muncă. Numărul total de observări multiplicat cu
durata interviului de observare este egal cu durata totală a schimbului de muncă.

Fişa de fotografiere colectivă


Intervalul Categoria de timp
înregistrării I muncitor II muncitor III muncitor IV
muncitor

în etapa de analiză şi prelucrare a datelor se calculează următorii indicatori:


 Coeficientul de utilizare productivă a timpului de muncă - ponderea
categoriilor de timp reglementate, dar care nu depăşesc valorile
admisibile, în durata totală a schimbului.
 Coeficientul de utilizare neproductivă a timpului de muncă -
ponderea categoriilor nereglementate şi a depăşirilor la categoriile
reglementate în durata totală a schimbului.
 Indicatorul creşterii productivităţii muncii se stabileşte prin relaţia:

Kpm = (Pd-Pe)/(100-(Pd-Pe))*100%,

Unde :
Pd - ponderea depăşirilor la categoriile de timp;
Pe - ponderea economiilor la categoriile de timp.
Acest indicator ne arată cu cîte procente va creşte productivitatea muncii,
dacă se vor înlătura pierderile de timp pe parcursul schimbului.

1.6 Autofotografierea timpului de muncă — efectuarea observaţiilor de însuşi


executantul procesului de muncă. Se urmăresc numai întreruperile de muncă în
vederea analizei cauzelor care le generează. în fişa de observare muncitorul
notează denumirile întreruperilor de muncă, durata, cauzele, face propuneri
pentru înlăturarea pierderilor.

8
Fişa de observare pentru autofotografiere
Denumirea începutul Sfârşitul Durata, min Cauza
pierderilor de
timp

1.7 Sistemul de recompense a personalului

Recompensele personalului este un domeniu de activitate deosebit de important


pentru organizație prin intermediul căruia se influențează atît comportamentul
angajaților cît și eficiența organizației.

Sistemul de recompense a angajaților reprezintă totalitatea veniturilor materiale


și bănești, a înlesnirilor și avantajelor prezente sau viitoare, determinate direct
sau indirect de calitatea de angajat și de activitatea desfășurată de acesta.

Elementele componente ale sistemului de recompense, mărimea și ponderea lor


sunt determinate de rolul, utilitatea și necesitatea socială a activităților prestate
sau a produselor obținute.

Privită prin prisma analizei valorii, recompensa are două dimensiuni:

 Utilitatea, reprezentînd recompensa intrisecă, concretizată în sentimentul


de realizare, de recunoaștere a meritelor, de satisfacție în muncă, de
dezvoltare personală și poziție în societate;
 Costul, reprezentînd recompensa extrinsecă, caracterizată în recunoașter-
aea oficială, materială sau nematerială, a activității și calității angajatului.

Sistemul de recompense este alcătuit din două componente:

- Recompense indirecte;
- Recompense directe;

Recompense indirecte este alcătuit din alte trei componente:

9
1. Programul de protecție:

- Asigurări medicale;
- Asigurări de viață;
- Asigurări de accidente;
- Asigurări pentru incapacitate de muncă;
- Prime de pensionare;
- Pensii;
- Ajutor de șomaj;

2. Plata timpului nelucrat:

- Concedii de odihnă;
- Sărbători legale;
- Concedii medicale;
- Aniversări;
- Stagiu militar;
- Pauza de masă;
- Timpul de deplasare;

3. Servicii și alte recompense:

- Facilități pentru petrecerea timpului liber;


- Mașină de serviciu;
- Consultații financiare;
- Plata scolarizării;
- Concedii fără plată;
- Echipament de protecție;
- Plata transportului;
- Mese gratuite;
- Servicii specifice;

Recompensele directe este alcătuită din patru componente:

1. Salariul de bază;
2. Salariul de merit;
3. Sistemul de stimulente:
- Premiile;

10
- Comisioanele;
- Adaosuri și sporuri de salariu;
- Salariul diferențiat;
- Cumpărarea de acțiuni;
- Participarea la profit;

4. Plata amînată:
- Planuri de economii;
- Cumpărarea de acțiuni;
- Distribuirea veniturilor în timpul anului;
- Distribuirea veniturilor la sfîrșitul anului;

II. Exemple de calcul a fotografierii

Fotografierea timpului de muncă reprezintă o observare neîtreruptă şi


măsurare a timpului cheltuit în care observatorul fixează strict tot ce se întâmplă
la locul de muncă pe perioada întregului schimb. În dependenţă de obiectul ales
fotografierea zilei de muncă poate fi:

1) Timpul de pregătire – încheere (Tpi)- reprezintă un normativ al


fotografierii individuale a zilei de munca si reprezintă timpul in care
executantul înainte de a începe lucrul îşi pregăteşte locul de munca cu
toate cela necesare pentru ca pe parcursul zilei de munca sa nu duca lipsa
de scule,materie prima,dispozitive,etc. Şi după finalizarea timpului de
munca muncitorul îşi aduce locul de munca in starea iniţială;

2) Timpul operativ (Top)- este timpul in care executantul efectuează sau


supraveghează lucrările necesare modificării calitative si cantitative a
obiectului muncii efectuînd si obtiuni ajutatoare pentru ca modificarile
sa aiba loc;
3) Timpul de deservire a locului de munca (Tdl)-este timpul in care
executantul asigura mentinerea in stare de funcitiune a utilajului,
dispozitivelor si verificatoarelor precum si organizarea,
aprovizionarea, ordinea si curatirea locului de munca;

11
4) Timpul de odihna si necesitati fiziologice (Tonf)-reprezinta timpul pe
care muncitorul il foloseste pentru a-si asigura odihna si necesitatile
fiziologice;
5) Timpul de intreruperi nereglamentate (Tinr)-consta din timpul de
intreruperi dependente de executant si independente de executant.

Problema 1

Date iniţiale:

Fişa de observare pentru muncitoarele ce se ocupă cu ambalarea inghetatei.

Data observării: 22.04.2016

Începutul observărilor: 8:00

Sfârşitul observărilor: 17:00

Lucrul: Ambalarea inghetatei

Condiţiile de muncă: Normale

Muncitoare: NUME PRENUME

Vârsta: 27 ani

Vechimea în muncă: 5 ani

Vechimea în domeniul dat: 5 ani

Observator: NUME PRENUME

Determinăm durata timpului de muncă pentru fiecare etapă iar rezultatul


obţinut îl introducem în tabel:

Nr. Timpul
Durata
de Tipul activităţilor curent Simbolul
(min)
ordine (h, min)

1. Începutul observării 8.00

12
2. Pregătirea locului de muncă 8.15 15 Tpî

3. Ambalarea inghetatei 10.00 105 Top

4. Staţionarea din cauza lipsei de lăzi 11.00 60 Tîi

5. Ambalarea inghetatei 11.25 25 Top

6. Discuţii particulare 11.55 30 Tîd

7. Curăţenia la locul de munca 12.00 5 Tpî

8. Pauza de masa 13.00 60 Ton

9. Discuţii particulare 13.10 10 Tîd

10. Ambalarea inghetei 14.55 105 Top

11. Discuţii particulare 15.10 15 Tîd

12. Ambalarea inghetatei 16.35 85 Top

13. Staţionarea din cauza lipsei de lăzi 17.00 25 Tîi

14. Curăţenia la locul de munca 17.30 30 Tpî

Total 570

1. Determinăm totalul de timp de pregătire-încheiere (Tpî):


Tpî = 15 + 5 + 30 = 50 minute

2. Determinăm totalul de timp operativ (Top):


Top = 105 + 25 + 105 + 85 =320 minute

3. Determinăm totalul de timp de odihnă şi necesităţi fiziologice (Ton):


Ton = 60 minute

4. Determinăm timpul de întreruperi nereglamentate dependente de


executant (Tîd):
Tîd =30+10+15=55 minute

5. Determinăm timpul de întreruperi independente de executant (Tîi):


Tîi =60+25= 85 minute

13
6. Determinăm timpul total de observare a duratei schimbului:
Tsc = Tpî + Top+ Ton+ Tîd+ Tîi=50+320+60+55+85=570

7. Determinăm coeficientul de folosire a timpului de muncă (Kftm):


Tpiî  Top  Ton  (50  320  60)
K ftm   100%   100%  75,44%
Tsc 570

8. Determinăm coeficientul de încărcare a lucrătorului (Kîm):


Top  T pi  (320  50)
K îm   100%   100%  64,91%
Tsc 570

9. Determinăm cheltuielile dependente de executant (Cde):


T 55
Cde  id  100%   100%  9,65%
Tsc 570

Concluzii:

In urma efectuării calculelor în această lucrare am ajuns la următoarea


concluzie: timpul de lucru folosit de muncitoare este de 75,44%, avînd un
program încărcat pîna la 64,91%.Astfel îmbunătăţirea disciplinei la locul de
munca va ridica productivitatea muncii cu 9,65%.

Problema 2

Date iniţiale:

Fişa de observare pentru muncitorilor ce se ocupă de deservire clienților.

Data observării: 22.04.2016

Începutul observărilor: 9:30

Sfârşitul observărilor: 18:30

Lucrul: Agent vînzări

Condiţiile de muncă: Normale

14
Muncitor: NUME PRENUME

Vârsta: 27 ani

Vechimea în muncă: 5 ani

Vechimea în domeniul dat: 5 ani

Observator: NUME PRENUME

Nr. de Tipul de acțiune Timp Durata Simbol Observări


ordine (h, min) (min)
1. Venirea la locul de muncă 9:35 5 Tdl
2. Pregătirea locului de muncă 9:40 5 Tpî
3. Deservirea clientului 10:00 20 Top
4. Primirea și informarea cu 10:30 30 Top
scrisorile din poșta
electronică
5. Primirea din contabilitate a 10:45 15 Tpî
conturilor achitate și facerea
cunoștinței ce ele.
6. Verificarea existenței mărfii 11:05 20 Top
plătite la depozit
7. Deservirea clientului 11:15 10 Top
8. Părăsirea locului de muncă 11:20 5 Tonf
pentru necesități fiziologice
9. Îndeplinirea comenzilor de 11:45 25 Top
furnizori
10. Deservirea clienților 13:00 65 Top
11. Discuții la telefon cu 13:05 5 Top
furnizorii despre comenzi
12. Deservirea clienților 14:30 85 Top
13. Prînzul 15:30 60 Tonf
14. Deservirea clienților 17:30 120 Top
15. Părăsirea locului de muncă 17:35 5 Tonf
pentru necesități fiziologice
16. Odihnă 17:40 5 Tdl
17. Discuții particulare 17:57 17 Tdl Vorbește la
telefon cu
vecinii
18. Deservirea clienților 18:15 18 Top
19. Alcătuirea planului pentru 18:25 10 Top
ziua următoare

15
20. Deconectarea calculatorului 18:28 3 Tpî
și curățenia la locul de muncă
21. Părăsirea locului de muncă 18:30 2 Tpî

22. Total 540 min

Înainte de toate analizăm cît de efectiv se anlizează timpul de muncă. Pentru


aceasta vom utiliza formula coeficientul de utilizare a locului de muncă:

1. Determinăm totalul de timp de pregătire-încheiere (Tpî):


Tpî = 5 + 15 + 3 + 2 = 25 minute

2. Determinăm totalul de timp operativ (Top):


Top =418 minute

3. Determinăm totalul de timp de odihnă şi necesităţi fiziologice (Ton):


Ton = 75 minute

4. Determinăm timpul de deservire al locului de muncă (Tdl):


Tdl = 22 minute

5. Determinăm timpul total de observare a duratei schimbului:


Tsc = Tpî + Top+ Ton+ Tdl =25+418+75+22=540 minute

6. Determinăm coeficientul de folosire a timpului de muncă (Kftm):

T  Top  Ton  (25  418  75)


K ftm  100%  100%  95,93%
piî

Tsc 540

7. Determinăm coeficientul de încărcare a lucrătorului (Kîm):

T  T pi  (418  25)
K îm  100%  100%  82,04%
op

Tsc 540

8. Determinăm cheltuielile dependente de executant (Cde):

Tdl 22
C de  100%  100%  4,07%
Tsc 540

16
Concluzii:

În urma analizei datelor prelucrate am observat că avem posibilitatea de


mărit productivitatea muncii muncitorului prin înlăturarea Tdl, o dată cu
înlăturarea Tdl, putem majora productivitatea cu 4%.

Problema 3

Fişa de observare pentru muncitorilor ce se ocupă de strungire.

Data observării: 22.04.2016

Începutul observărilor: 8:00

Sfârşitul observărilor: 17:00

Lucrul: Strungar

Condiţiile de muncă: Normale

Muncitor: NUME PRENUME

Vârsta: 27 ani

Vechimea în muncă: 5 ani

Vechimea în domeniul dat: 5 ani

Observator: NUME PRENUME

Nr. de Tipul de acțiune Timp Durata Simbol Observări


ordine (h, min) (min)
1. Venirea la locul de muncă 8:00 Tpî
2. Ungerea mașinii unelte 8:06 6 Tpî
3. Primirea desenului de 8:11 5 Tpî
execuție
4. Primirea sculelor și 8:14 3 Tpî
indicațiilor
5. Instructajul maistrului. 8:18 4 Tpî
6. Primirea semifabricatelor 8:27 9 Tpî

17
7. Reglarea mașinii unelte 8:40 13 Tpî
8. Prelucrarea pieselor 10:20 100 Top
9. Schimbarea sculei 10:24 4 Tpî
10. Prelucrarea pieselor 11:48 84 Top
11. Discuții cu vecinii 11:53 5 Tde
12. Plecarea la prînz 12:00 7 Tde
13. Prînzul 13:00 - - -
14. Plecarea după scule 13:04 4 Tie
15. Schimbarea sculei 13:07 3 Tpî
16. Prelucrarea pieselor 14:22 75 Top
17. Odihnă și necesități 14:26 4 Tonf
fiziologice
18. Schimbarea sculei 14:31 5 Tpî
19. Schimbarea curelei de 14:50 19 Tie
acțiune
20. Prelucrarea pieselor 16:35 105 Top
21. Prezentarea pieselor la 14:43 8 Tpî
serviciul de control
22. Curățenia la locul de muncă 16:55 13 Tpî
23. Părăsirea locului de muncă 17:00 5 Tde
24. Total 480 min

1. Determinăm totalul de timp de pregătire-încheiere (Tpî):


Tpî = 72 minute

2. Determinăm totalul de timp operativ (Top):


Top =364 minute

3. Determinăm totalul de timp de odihnă şi necesităţi fiziologice (Ton):


Ton = 4 minute

4. Determinăm timpul de deservire al locului de muncă (Tde):


Tde = 17 minute

5. Determinăm timpul de întreruperi independente de executant (Tie):


Tie = 23 minute

6. Determinăm timpul total de observare a duratei schimbului:


Tsc = Tpî + Top+ Ton+ Tde+ Tie=480 minute

18
În exemplul nostru Tpî constitue 72 min-15%, Top -75.83%, Tde – 3.54 %,
Tie – 4.8%, Ton - 0.83%.

Aceste date ne oferă o imagine clară a structurii timpului de muncă și


caracteristicile lor cantitative.

7. Determinăm coeficientul de folosire a timpului de muncă (Kftm):

K ftm 
T piî  Top  Ton  Tie 
100% 
(25  418  75  23)
100%  96.46%
Tsc 480

8. Determinăm coeficientul de încărcare a lucrătorului (Kîm):

T  T pi  (364  72)
K îm  100%  100%  90.8%
op

Tsc 480

9. Determinăm cheltuielile dependente de executant (Cde):

Tid 17
C de  100%  100%  3.54%
Tsc 480

Concluzii:

În urma analizei datelor prelucrate am observat că avem posibilitatea de


mărit productivitatea muncii muncitorului prin înlăturarea Tie, o dată cu
înlăturarea Tie, putem majora productivitatea cu 3,5%.

19
Concluzii

Fotografierea locului de muncă se consideră ca un element ce contribuie la


calculul capacităţii de producţie a unor secţii şi ateliere, precum şi la
desfăşurarea lucrului după grafic.

Fotografierea locului de muncă este și un important instrument pentru satbilirea


nivelului de eficiență la care lucrează un muncitor precum permite și înlăturarae
cheltuielilor de timp neproductive astfel putem mări volumul de producție
realizată.

Fotografierea locului de muncă este şi un instrument de planificare. Ea se


aplică în planificarea forţei de muncă atât operativ în producţie, la repartizarea
lucrătorilor pe muncitori, cît şi în planificarea anuală şi de perspectivă, când se
calculează necesarul de forţă de muncă.

S-ar putea să vă placă și