Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eroziunea Solului
Eroziunea Solului
Eroziunea Solului
M II
În perioadele de secetă, debitul scade mult, adesea seacă sau îşi pierde apa în
depozitele de pietriş sau de nisip ale albiei. Eroziunea produce greutăţi şi în
transporturi. Şoselele şi căile ferate sunt rupte de şuvoaiele care curg prin făgaşe şi
ogaşe. Alteori, aceste linii de comunicaţie sunt împotmolite cu material erodat şi
circulaţia este întreruptă. Eroziunea reprezintă cea mai mare primejdie pentru
centralele hidroelectrice, dacă bazinul de recepţie al râului care le alimentează este
supus procesului de eroziune. Odată împotmolit, lacul de acumulare nu mai
conţine cantitatea de apă necesară pentru a furniza energia electrică. Multe lacuri
de acumulare construite cu sume uriaşe au fost părăsite din cauza împotmolirii cu
material erodat. Eroziunea de adâncime distruge aşezările omeneşti. Multe
gospodării ţărăneşti şi uneori sate întregi din Podişul Mehedinţiului, din bazinul
superior al Buzăului, din bazinul Barladului, Jijiei şi din alte zone au trebuit
mutate din cauza eroziunii şi a deplasărilor de teren.
Eroziunea în România
Două treimi din teritoriul agricol şi silvic şi 60% din suprafaţa arabilă a României
au un relief frământat, susceptibil de a fi erodat. După datele statistice existente,
mai mult de două treimi din terenul arabil poate fi afectat într-o măsură destul de
mare de fenomenul de eroziune. De aceea, se consideră că pentru România
problema combaterii fenomenului de eroziune este o problemă deosebit de
importantă şi de aceea sunt necesare măsuri urgente de prevenire, stăvilire şi
combatere a acestui fenomen - proces dinamic, care produce an de an pagube din
ce în ce mai mari. În ultimii ani, s-au depus eforturi susţinute pentru combaterea
eroziunii şi punerea în valoare a terenurilor erodate din România. În zonele
deluroase, solul a fost bine apărat de pădurile existente şi de pajiştile înţelenite.
După defrişarea masivă a pădurilor, solul a fost expus unei eroziuni accelerate.
Păşunile situate pe pante mari, folosite neraţional, cu încărcătură mare de
animale, cu scoaterea la păşunat primăvara devreme, înainte ca iarba să crească,
cu păşunatul imediat după ploi, sunt astăzi în cea mai mare parte ruinate de
eroziunea de suprafaţă şi de adâncime, fiind brăzdate de numeroase făgaşe, ogaşe
şi ravene. Şi în cazul izlazurilor se poate constata, în primul rând, că pe suprafeţe
relativ mici au apărut numeroase ogaşe şi ravene. Suprafeţe mari de teren sunt
pierdute parţial sau total din cauza exploatării neraţionale a acestora, pierderile
economico-financiare fiind foarte mari.