UNIVERSITATEA „ ȘTEFAN CEL MARE ’’ SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA : RELAȚII INTERNAȚIONALE ȘI STUDII EUROPENE
DISCIPLINA : INTRODUCERE ÎN STUDII EUROPENE
ANUL I , GRUPA I

CONFLICTUL INTERNAȚIONAL

AUTOR COORDONATOR
CIUCIUC MĂDĂLINA CLAUDIA LECTOR DOCTOR UNIVERSITAR
COZIANU ANDREEA-IOANA

08 .12.2017

1
CUPRINS

INTRODUCERE ..........................................................................................................3
CAUZELE RĂZBOIULUI ...........................................................................................3
NIVELELE DE ANALIZĂ ALE RĂZBOAIELOR ....................................................3
Nivelul individual .........................................................................................................3
Nivelul intern ................................................................................................................3
Nivelul interstatal .........................................................................................................3
Nivelul global ...............................................................................................................3
CONFLICTELE DE INTERESE .................................................................................3
Conflicte legate de interese tangibile............................................................................4
CONFLICTELE DE IDEI ............................................................................................4
TIPURILE DE RĂZBOI...............................................................................................6
CONCLUZII..................................................................................................................7
BIBLIOGRAFIE ...........................................................................................................8

2
INTRODUCERE - Conflict înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două
sau mai multe părți. Conflictul poate fi sau nu violent.Conflictul armat dintre state poate
evolua în război .

CAUZELE RĂZBOIULUI
 CONFLICTUL
Conflictul poate fi definit ca un diferend în ceea ce privește rezultatele preferate într-o
situație de negociere .
În momentul conflictului , violența este cea care poate izbucni în orice clipă .
 VIOLENȚA
Violența este și va fi mereu un factor de influențare în anumite situații de negociere .
 DORINȚA DE A DEȚINE PUTEREA MAXIMĂ
O importantă cauză a războiului este dorința de a deține puterea supremă , dorință ce se
regăsește în interiorul tuturor statelor puternice.

NIVELELE DE ANALIZĂ ALE RĂZBOAIELOR

 NIVELUL INDIVIDUAL ;
 NIVELUL INTERN ;
 NIVELUL INTERSTATAL ;
 NIVELUL GLOBAL ;

NIVELUL INDIVIDUAL
Nivelul individual se bazează mai mult pe teoria realismului , astfel încât , nivelul individual
susține că apelul la război și la alte forme de violență începe din cauza unor decizii conștiente
și gândite de ambele părți .

NIVELUL INTERN
Nivelul intern de analiză , trimite la caracteristicile statelor sau ale societăților care pot fi mai
mult sau mai puțin înclinate către foloairea violenței în soluționarea conflictelor .

NIVELUL INTERSTATAL
Teoriile de la nivelul interstatal explică războaiele prin prisma de putere între principalii actori
din sistemul internatțional.De exemplu, teoriile tranziției puterii susțin că din conflicte
izbucnesc războaie de amploare atunci când puterea este relativ egal distribuită și o putere în
creștere amenință să depășească un hegemon (conducător) în declin, în ceea ce privește
poziția globală.

NIVELUL GLOBAL
Unii teoreticieni afirmă că războiul și forța militară devin desuete (necorespunzătoare) ca
factori de influențare în cadrul conflictelor internaționale, deoarece nu mai sunt eficiente în
universul complex și interdependent al zilelor noastre. Războiul era odată considerat o cale
normală de soluționare a disputelor, însă, în prezent este considerat dezagreabil.

CONFLICTELE DE INTERESE
O metodă de a privi conflictele internaționale este de a presupune că toate statele doresc să
dețină maximum de putere în raport cu celelalte state. În asemenea cazuri, conflictul devine o
situație universală între state, iar acestea se luptă pentru putere, statut și alianțe în sistemul
internațional.

3
CONFLICTE LEGATE DE INTERESE TANGIBILE :
1. DISPUTE ASUPRA GRANIȚELOR ȘI ÎNCERCĂRI DE SECESIUNE ;
2. CONFLICTE REFERITOARE LA CONTROLUL GUVERNELOR NAȚIONALE ;
3. CONFLICTE ECONOMICE REFERITOARE LA COMERȚ, BANI, RESURSE
NATURALE, ȘI TRAFIC DE DROGURI ;

1.DISPUTE ASUPRA GRANIȚELOR ȘI ÎNCERCĂRI DE SECESIUNE ;

Între conflictele internaționale legate de bunurile tangibile, cele referitoare la teritorii au o
importanță specială, datorită naturii teritoriale a statului. Conflictele pentru controlul asupra
teritoriului se împart în două categorii :
 Disputele teritoriale ( pentru a stabili unde se trasează granițele ) ;
 Conflictele pentru controlul asupra unor state întregi ;
Întrucât statele își prețuiesc propriul teritoriu cu un devotament aproape fanatic, disputele
legate de granițe tind să se numere printre cele mai dificil de tratat în RELAȚIILE
INTERNAȚIONALE. Din cauza asocierii lor cu integritatea statelor, teritoriile sunt prețuite
mult peste valoarea economică pe care o au. De exemplu, după ce Israelul și Egiptul au făcut
pace în 1978, le-a luat un deceniu să rezolve o dispută în privința graniței de la Taba, o fâșie
mică de plajă pe care constructorii israelieni ridicaseră un hotel ce depășea puțin vechea
graniță. În cele din urmă, Egiptul a preluat fâșia. Eforturile unei provincii sau regiuni de a se
rupe de un stat, constituie un tip special de conflict asupra granițelor – nu asupra granițelor a
două state existente ci asupra eforturilor unei regiuni substatale de a trasa granițe
internaționale în jurul său, definindu-se ca stat nou.

2.CONFLICTE REFERITOARE LA CONTROLUL GUVERNELOR NAȚIONALE ;

În ciuda numeroaselor dispute minore legate de graniț care continuă să chinie globul, cele mai
multe încercări de control asupra teritoriului nu implică modificarea granițelor.
Ele vizează mai degrabă care guvern va prelua controlul asupra unui state întreg.
Este probabil ca aceste conflicte internaționale legate de controlul asupra guvernelor,
împreună cu disputele teritoriale, să ducă la folosirea violenței.

3.CONFLICTE ECONOMICE REFERITOARE LA COMERȚ, BANI, RESURSE

NATURALE, ȘI TRAFIC DE DROGURI ;
Competiția economică este cea mai răspândită formă de conflict în relațiile internaționale,
deoarece, tranzacțiile economice sunt ramificate. Orice vânzare realizată și orice afacere
încheiată peste granițele internaționale atrage o soluționare a unor interese conflictuale.
-Costa Rica dorește ca prețul cafelei, pe care ea o exportă, să crească ;
-Canada, care importă cafea, dorește ca prețul să coboare ;
-Angola dorește ca producătorii străini de petrol angolez să primească mai puține beneficii din
vânzările de petrol ;
Cu toate acestea, astfel de tranzacții economice conțin, pe lângă elementul intereselor
conflictuale, și o componentă puternică de câștig economic. Folosirea violenței ar duce la
întreruperea și la diminuarea profitului, cu mult mai mult decât s-ar câștiga ca urmare a
folosirii ei. Astfel, conflictele economice nu duc în general la implicarea forțelor militare și la
război.

CONFLICTELE DE IDEI
Dacă toate conflictele internaționale ar fi strict materiale, ar putea fi mai ușor de soluționat.
Considerând că s-ar dispune de suficienți factori de influențare pozitivi – o plată într-o
anumită formă -, orice stat ar accepta condițiile altuia asupra unei chestiuni disputate.

4
Mai dificile sunt tipurile de conflict în care intră în joc elemente nonmateriale cum ar fi ura
etnică, fervoarea (înfocarea ) religioasă sau ideologia.

CONFLICTE DE IDEI MAI PUȚIN TANGIBILE :

 CONFLICTE ETNICE ;
 CONFLICTE RELIGIOASE ;
 CONFLICTE IDEOLOGICE ;
 CONFLICTUL ETNIC ;

CONFLICTUL ETNIC este poate cea mai importantă sursă de conflict în numeroasele
războaie care au loc în prezent peste tot în lume. Grupurile etnice sunt grupuri mari de
persoane care împărtășesc legături ancestrale (strămoșești ), de limbă, cultură sau religie. Deși
conflictele între grupurile etnice prezintă deseori aspecte materiale, conflictul etnic în sine își
arată rădăcinile într-o aversiune (dezgust ) sau într-o ură pe care membrii unui grup etnic le
resimt în mod sistematic față de un alt grup etnic.
Astfel, conflictul etnic nu este bazat pe cauze tangibile (ce face cineva) ci pe cauze
nonmateriale ( ce reprezintă cineva). Etnocentrismul, sau părtinirea în favoarea grupului,
reprezintă tendința de a vedea propriul grup în termenii favorabili,iar un grup neacceptat în
termeni nefavorabili.Unii specialiști consideră că etnocentrismul are rădăcini în înclinația de a
proteja indivizi foarte apropiați ca și grad de rudenie.Părtinirea în favoarea unui grup este
mult mai puternică atunci când celălalt grup arată diferit, vorbește o altă limbă sau are alte
preferințe religioase. Mult prea ușor acest diferit grup, poate fi dezumanizat și despuiat de
orice drepturi ale omului. Această dezumanizare include folosirea comună a numelor de
animale (porci, câini, etc.) la adresa membrilor acelui grup . Propaganda americană în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial i-a descris pe japonezi ca fiind maimuțe.

CONFLICTUL RELIGIOS - Un motiv pentru care conflictele etnice depășesc nemulțumirile

materiale este acela că își găsesc exprimarea prin conflicte religioase.
Dar, diferențele religioase mențin posibilitatea izbucnirii unui conflict și a transformării unui
conflict existent într-unul mult mai dificil, deoarece religiile implică valori esențiale, care sunt
considerate adevăr absolut. Membrii acestor mișcări își organizează viața și comunitățile în
jurul convingerilor lor religioase ; mulți sunt dornici să se sacrifice și chiar să moară pentru
aceste convingeri. Mișcările fundamentaliste au devenit mai puternice și mai amplenîn
ultimele decenii în creștinism, islamism, iudaism, hinduism și alte religii. De exemplu, o
mișcare islamică în Turcia și o mișcare creștină în SUA încearcă, amândouă, să modifice
tradițiile laice foarte vechi, prin includerea valorilor religioase în procesul de guvernare.
Fundamentaliștii evrei construiesc așezări în teritoriile ocupate de Israel și jură să rămână pe
acest pământ chiar dacă guvernul lor îl evacuează. Fundamentaliștii creștini din SUA își
conving guvernul să se retragă din Fondul ONU pentru populație, din cauza concepției
organizației asupra planningului familial. Toate aceste acțiuni contravin într-un mod sau altul
normelor sistemului internațional și premiselor realismului.

CONFLICTUL IDEOLOGIC
Ideologia este, într-o mare măsură, la fel ca și religia : ea simbolizează și intensifică
conflictele între grupuri și state, mai degrabă decât le provoacă.Ideologiile au o putere ceva
mai mică asupra valorilor esențiale și adevărului absolut decât religiile, așadar, pentru realiști,
diferențele ideologice dintre state nu au prea multă importanță. De exemplu, în timpul
Războiului Rece a existat o luptă ideologică la nivel global între democrație și comunism.
Însă, alianțele și competițiile militare din acea luptă erau destul de detașate de factorii
ideologici. Cei doi uriași comuniști ( Uniunea Sovietică și China ) nu au rămas împreună

5
pentru mult timp. India, o țară democratică și capitalistă a ales să nu se alieze cu SUA , și
astfel, cele două super-puteri rivale au reușit să trăiască respectând în cea mai mare parte
regulile sistemului internațional, cum ar fi păstrarea de către ambele a calității de membru al
ONU. Conflictele sunt soluționate când un proces de negociere explicit sau implicit ajunge la
un rezultat acceptabil pentru ambele părți. Acceptabil nu înseamnă că ambele părți sunt
fericite sau că rezultatul este corect ci doar că nici una dintre părți nu consideră că merită
efortul de a încerca să schimbe rezultatul.
Războiul și alte acțiuni violee întreprinse în cadrul conflictelor internționale auca scop
soluționarea conflictelor în termeni favorabili, aplicând violeța ca pe un factor negativ de
influențare .

TIPURILE DE RĂZBOI
Războiul a fost definit în diverse moduri. Pentru scopurile actuale, putem defini războiul ca pe
o violență de durată între grupuri la care forțele armate ale statului participă cel puțin de o
parte . Există zone neclare ale acestor definiții.O luptă militară care nu este continuată în timp
poate fi considerată sau nu război. De exemplu, scurtele ciocniri de graniță între chinezi și
sovietici, în Martie și Iulie 1969, au provocat o serie de bătălii de mică amploare în câteva
locuri de-a lungul graniței, în timpul cărora câteva sute de oameni au fost uciși.
Războaiele sunt diverse.
Câteva tipuri de războaie tind să izbucnească în situații diferit și afectează în mod diferit
tratativele asupr soluționării conflictelor.
-Războiul hegemonic este unul pentru control asupra întregii ordini mondiale. Această
clasă de război este de asemenea cunoscută ca război mondial, război global, război general
sau război sistemic.
- Războiul total este lupta purtată de un stat pentru a cuceri și ocupa un alt stat. Scopul este
de a ajunge în capitală și de a forța guvernul să se predea, care poate fi înlocuit ulterior cu
unul ales de cuceritor. Războiul care a avut loc în Irak în 2003 este un caz clasic.
- Războiul limitat include acțiuni militare întreprinse pentru a câștiga un obiectiv fără a
urmări capitularea și predarea inamicului. De exemplu, războiul condus în 1991 de SUA
împotriva Irakului a recâștigat teritoriul kuweitian, însă nu s-a extins înspre Bagdad pentru a
răsturna guvernul lui Saddam Hussein.
-Războiul civil se referă la războiul între facțiuni (partide ) din cadrul unui stat care
încearcă să determine sau să prevină instalarea unui nou guvern pentru întregul stat sau pentru
o parte teritorială a sa.
Războiul Civil american din 1860 este un exemplu bn de război civil de secesiune, la fel cum
este și războiul care a avut loc în anii '‘80 în provincia Eritreea din Etiopia.
-Războiul de gherilă care include anumite tipuri de războaie civile, reprezintă o luptă fără
linii de front.
Forțe neregulate operează în mijlocul populațiilor civile, fiind adesea ascunse sau protejate de
acestea.
Scopul nu este acela de a înfrunta în mod direct o armată inamică ci mai degrabă de a p hărțui
și de a-i provoca pierderi, astfel încât acțiunile sale să devină treptat limitate, eliberând astfel
teritoriul de sub controlul său.

6
CONCLUZII
Războiul devine tot mai neregulat și se apropie tot mai mult de tipul de gherilă, îndepărtându-
se de cel convențional, al ciocnirii între armate de mari dimensiuni ale statelor.
Toate cele șase tipuri de conflict pe care tocmai le-am analizat pot fi purtate pe cale pașnică
sau prin violență. Putem înțelege mai bine conflictul prin examinarea factorilor de influențare,
violenți sau de alt tip, care intervin în conflictele internaționale .

7
BIBLIOGRAFIE
CONFLICTUL INTERNAȚIONAL - Relații internționale, Joshua S. Goldstein, Jon C.
Pevehouse, editura Polirom, 2008, pp. 231-275.