Lucrarea nr.

Inducţia electromagnetică

1. Materiale necesare:
 Generator de semnal solinoidal
 Un set de bobine cu raze diferite şi număr diferit de spire
 Voltmetru
 Ampermetru
 Fire pentru conexiuni

2. Consideraţii teoretice
Fenomenul inducţiei electromagnetice stă la baza funcţionării majorităţii
maşinilor electrice generatoare. El a fost descoperit de către Faraday (1831) şi
constă în apariţia unei tensiuni electromotoare într-un circuit în care există o
variaţie în timp a fluxului magnetic. Experienţele prin care a fost pus în evidenţă
fenomenul sînt date în figura1.

Figura 1

Un galvanometru G este legat la bornele unei bobine B 1. La introducerea

bruscă a unui magnet permanent în interiorul bobinei, galvanometrul deviază
într-un sens, iar la scoaterea sa din bobină galvanometrul deviază în sens
contrar. De asemenea, la închiderea întreruptorului K galvanometrul deviază într-
un sens, iar la deschidere în sens contrar.
Legea inducţiei electromagnetice afirmă că tensiunea electromotoare indusă
într-o spiră este egală cu viteza de variaţie a fluxului prin suprafaţa spirei, luată
cu semn schimbat. Din punct de vedere matematic, aceasta se exprimă astfel:
df
e= (1)
dt
În prezenta lucrare se va studia fenomenul de inducţie magnetică în
situaţia când în interiorul unei bobine lungi, parcurse de un curent sinusoidal, se
găseşte o altă bobină, la bornele căreia ia naştere o tensiune electromotoare
indusă. În acest caz, în interiorul bobinei lungi, ia naştere un câmp magnetic
uniform de inducţie:
 m0 N1i m0 N1 I max
B= = sin wt (2)
l1 l1
unde N1 este numărul de spire al bobinei inductoare, l este lungimea ei, iar
I = I 0 sin wt este curentul sinusoidal care o străbate. Fluxul prin bobina a doua
este exprimat prin relaţia:
m N1 N 2 S 2
f = N 2 BS2 = I max sin wt (3)
l1
unde S2 este secţiunea celei de-a doua bobine, iar N2 este numărul său de spire.
Aplicând acum legea inducţiei electromagnetice (1), se obţine pentru
tensiunea indusă valoarea:
m N1 N 2 S 2
e =w I max cos wt (4)
l1
sau
m N1 N 2 S 2 I
U ef = w [V ] (5)
l1

3. Procedeul experimental
Se realizează montajul din fig.2, în care bobina 1 este bobina inductoare,
bobina 2 este bobina în care se induce tensiunea. Alimentarea bobinei
inductoare se face de la o sursă de semnal sinusoidal , iar tensiunea indusă în
bobina 2 se măsoară cu ajutorul unui voltmetru. Curentul din circuitul inductor se
măsoară cu ajutorul unui ampermetru.

Figura 2

Pentru o bobină dată şi o frecvenţă de alimentare a bobinei inductoare fixă,

se trasează dependenţa U = f ( S 2 ) pentru N2 (număr de spire) constant, unde S
este secţiunea bobinei 2 şi U = f ( N 2 ) pentru secţiunea S2 constant.
Cu ajutorul relaţiei (5) se va calcula valoarea U ef şi se va compara cu
valoarea măsurată.
În timpul efectuării măsurătorilor se urmăreşte ca curentul ce trece prin
circuit şi frecvenţa să se menţină constantă.
Valoarea razei şi a secţiunii bobinei se va trece pe tabel în metri şi
respectiv metri pătraţi. Pentru calculul secţiunii se va aplica formula:
S 2 = p r 2 = 3,14r 2 �
m2 �
� � (6)
Valoarea permiabilităţii magnetice este m = 4p �
10-7 [ NA-2 ] . Iar pentru w se va
folosi relaţia (7) :
w = 2pn (7)

4. Tabele

Tabelul 1:
Mărimi măsurate Mărimi calculate
Nr. N2= const r2 (m) U (V) I (A) n (Hz) N1 L1 (m) S2 Uef (U)
(spire) (m2) (V) %

Tabelul 2:
Mărimi măsurate Mărimi calculate
Nr. r2= const N2 U (V) I (A) n (Hz) N1 L1 (m) S2 Uef (U)
(m) (spire) (spire) (m2) (V) %

5. Grafice

Pentru a construi dependenţa U = f ( S 2 ) se va completa tabelul 1, iar pentru

a construi dependenţa U = f ( N 2 ) se va completa tabelul 2.