Sunteți pe pagina 1din 2

Olimpiada de limbă, comunicare şi literatură română

17 februarie 2015
Clasa a VI-a / secția minorităţi - etapa locală-

Se acordă 10 puncte din oficiu


Timpul efectiv de lucru este de 3 ore
Citeşte cu atenţie următoarele texte:
A. ”Ia te uita! S-a terminat…şi doar alaltăieri l-am cumpărat?!
Uimirea băieţelului din clasa a III-a era neprefăcută. Nu, nu aveam de-a face cu unul din aceia care pitesc
caietul în ghiozdan şi zic cu nevinovăţie:
— Mi s-a terminat caietul, tovarăşe învăţător. N-am putut scrie tema, N-am avut pe ce…
Caietul cu pricina se isprăvise, cu adevărat! Ciudat însă: s-a împuţinat — ce zic eu? — s-a topit, da,
acesta era cuvântul potrivit, s-a topit ca o zăpadă sub razele soarelui. Nu mai rămăsese din el decât o
pojghiţă de caiet, la umbra celor două coperţi… Toate celelalte file şi-au luat zborul, smulse parcă de un
vânt ciudat… (...)
Aşa mă frământam într-una din zilele trecute, martor fiind la exclamaţia băiatului. Caietul se
terminase, nu încăpea îndoială. Mă uitam la coperţile uscate, ca nişte aripi jumulite, fără puteri…Şi, în timp
ce căutam să dezleg misterul, auzii chiar lângă mine un clinchet de bicicletă Am tresărit.
— Cine a intrat cu bicicleta în clasă?
— Eu. Vorbea o foaie de caiet. Ciudat! O foaie cu pătrăţele, exact ca cele din caietul ce-l aveam în
mână.
— Mă plimb de alaltăieri, continuă foaia. Şi nu sunt singură, căci n-am plecat la o plimbare
oarecare, ci într-o adevărată cursă de ciclişti. Sunt însă singura care am mai rămas pe drum. Poate pentru
că roata din faţă e niţel în „opt” şi n-am nici şa. A uitat băieţaşul să mi-o deseneze. Dar nu-i nimic… Noi,
foile de hârtie, putem pedala şi aşa. Priviţi, am încălecat pe-o roată şi v-am spus povestea toată…
„Aşadar, molima caietului a fost pasiunea pentru desen a stăpânului,” îmi ziceam, încercând să-mi
dau seama cam câte biciclete o fi trimis în turul clasei ciclistul nostru când, deodată, un zbârnâit ce cobora
şi se îngroşa, îmi îndreptă cercetările în altă direcţie. Spre tavan. Era un avion.
— Ciudat! am exclamat. Aterizezi pe un caiet?!
— De aici am plecat, aici mă întorc. Acesta e aerodromul meu obişnuit. Priviţi ce aripi am, ce fuzelaj,
ce coadă… Vă place zborul meu lin, elegant? Dar câtă străduinţă a trebuit din partea constructorului, nu mă
întrebaţi!? Câte modele şi câte zboruri de încercare! … Aproape că i s-a terminat caietul. Dar mi se pare că
vă deranjez cu zbârnâitul meu. Văd că sunteţi îngândurat…
—Da. Fac o socoteală, am răspuns. Caietul a avut alaltăieri 50 de file. Cinci-şase biciclete, cinci-
şase aeromodele fac cel mult o duzină de foi… în vânt, ca să zic aşa. Dar unde or fi pierit celelalte? (...)”
(Mircea Sântimbreanu, Mi s-a terminat caietul )

B.” În caietul de limba română, Punctul nu ducea o viaţă tocmai uşoară. Trudea din zori şi până în
seară pentru a pune capăt propoziţiilor şi frazelor, însă nimeni nu-l aprecia cum se cuvine. Ba dimpotrivă,
din cauza mărimii (sau mai exact a micimii) sale era mereu ţinta batjocurii unor semne ortografice
impozante, ce îşi dădeau importanţă.
- Nu te uiţi la tine cum arăţi, Punctule? îl lua peste picior Semnul de Întrebare care le punea întrebări
altora, însă niciodată nu aştepta un răspuns, într-atât era de înfumurat. Nu vezi că eşti atât de mic şi de
pricăjit încât aproape că nu exişti?
- Eşti ca o pată! exclama Semnul de Exclamare care îşi petrecea toată ziua mirându-se, chiar şi
atunci când nu era cazul. O pată de ruşine pe obrazul preacinstitului nostru caiet de română!
- Ca să-l citez pe stimabilul domn Semn de Exclamare, eşti "o pată de ruşine" şi nimic altceva, se
băga în seamă o ghilimea care vorbea mereu în citate, fiindcă era total lipsită de personalitate.
- Ca să fac o paranteză, ne-am putea lipsi bucuroşi de tine! intervenea o paranteză. Mai mult încurci
decât descurci frazele, iar atunci când ele curg mai frumos, tu, în loc să stai liniştit în banca ta, faci exces
de zel şi le pui punct! închid paranteza.
- Ai pus punctul pe i, draga mea! îi dădea dreptate o Liniuţă de Unire, care încerca să se pună bine
cu toată lumea, căci nu se ştia când o să-i iasă lipeala cu o persoană influentă. Aş mai spune şi eu câteva
la adresa Punctului, însă trebuie să plec ca să despart în silabe cuvântul punct-u-a-ţi-e!
Bietul Punct îndura toate aceste vorbe de ocară, aşteptând în zadar o încurajare măcar din partea
cuvintelor, însă acestea erau mereu tăcute. Singura sa prietenă era Virgula, aproape la fel de oropsită ca şi
el, căci de multe ori Semnele ortografice îi reproşau că se amestecă aiurea printre cuvinte şi râdeau de ea
că semăna cu o râmă.
- Aşadar, sfatul meu este să pleci de aici! îi spuse ea Punctului şi, ca aproape de fiecare dată, îşi
începu discursul cu un cuvânt urmat de o virgulă, pentru a-i da propoziţiei o anumită intonaţie. În caietul de
română, nimeni nu-ţi recunoaşte valoarea.
- Asta aşa e! Dar n-am unde să mă duc într-altă parte. Punct.
Punctului aproape că-i venea să plângă.
- Fraiere, ghiozdanul e mare! Iar dacă nu ai curajul să pleci de unul singur, aş putea să vin cu tine.
Virgula visa de mult să plece într-un alt loc, unde ar fi avut un cuvânt important de spus. Când şi-a
dat seama că va avea un tovarăş de drum, Punctul s-a mai înseninat şi şi-a adunat repede catrafusele.
Într-o noapte în care toate Semnele dormeau, fiecare în propoziţia lui, Punctul şi Virgula au părăsit
fără regrete caietul de română, lăsând în urma lor doar două mici dâre de cerneală.
Au mers zile întregi prin pustiul alb al unui caiet nou pe care nu era scris nimic şi, în cele din urmă,
au bătut la poarta caietului de aritmetică. (...)”
(Adina Popescu, O poveste cu un punct şi o virgulă)

a) LECTURA (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului (40 puncte)


1. Identifică un câmp semantic comun celor două texte, transcriind câte doi termeni din fiecare text propus.
16 p.
2. Numeşte câte un sinonim contextual pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în textele propuse:
Se isprăvise, înfumurat 4 p.
3. Selectează, din textele de mai sus, o imagine vizuală şi o imagine auditivă. 4 p.

II. Scriere imaginativă (25 de puncte)


Redactează o compunere, de 15 - 20 de rânduri, în care să continui unul din textele de mai sus, povestind o
întâmplare în care ai fost și tu implicat.

Vei avea în vedere:


- continuarea relatării la persoana I;
- îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi descrierea;
- relatarea unei întâmplări surprinzătoare, originale;
- folosirea unui vocabular expresiv;
- înlănţuirea logică a ideilor;
- respectarea regulilor de scriere, de punctuaţie, de aşezare în pagină, de lizibilitate
(punctajul se aplică numai dacă textul redactat are cel puţin 15 rânduri).

Pentru redactare vei obţine pentru ambele compuneri — II şi III — 15 puncte


- respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de
compunere indicat

b) PRACTICA RAŢIONALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ A LIMBII (10 puncte)


1. Precizează rolul cratimei în structurile subliniate: să-mi dau seama, să-l citez 4p
2. Exprimă o părere despre personajul ”Punctul”, pe baza fragmentului dat. 6p

c) ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII (20 de puncte)


1. Precizează mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format următoarele
cuvinte din text: exclamaţia, Liniuţa de Unire 4p
2. Transcrie din textul B). două perechi de antonime. 8p
3. Rescrie două propoziţii în care predicatele sunt exprimate prin verbe la timpuri diferite. 8p

Mult succes!

S-ar putea să vă placă și