\/ /J"t~ \

-- f( I

PATRIARHJA ROMANA

FAPTELE IUBIRII
MILOSTIVE
Lucrarea institu.tiilor social-.filantrop ice
tnjiintate ~i administrate
de Biserica Ortodoxa Romana

BASILICA
 ;I
PATRIARHIA ROMANA
Sectorul Social-filantropic

FAPTELE lUBlRll MlLOSTlVE

Lucrarea institu.tiilor social:fUantropice tnflinfate
~i administrate de Biserica Ortodoxa Rom!na

Lucare publicata cu binecuvantarea

Preafericitului Parinte

DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortocloxe Romane

Editura BASILICA a Patriarhiei Romane

Bucure~ti - 2012
Proiect realizat de Sectorul Social-filantropic al Patriarhiei Romane.
Pr. Ilie CORNEL, Consilier patriarhal
Doina IoRDACHE
Ionita OPREA
Adriana COJOCARU
Daniela Elena FIERARU

Editor: Ion-Drago~ VLADESCU

Redactor: Ani~oara BERBECE
Tehnoredactare ~i coperta: Florin LEONTE
Ilustratia copertei: Coborarea la iad, fresca de pictor loan POPA

Prelucrare fotografii: Fericirea CHICHIDOPOLO

Fotografii asigurate de Centrele Eparhiale.

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale

, a Romaniei
Faptele iubirii milostive: lucrarea institutiilor social-filantropice
infiintate ~i administrate de Biserica Ortodoxa Romana I carte
publicata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul
Bisericii Ortodoxe Romane. - Bucure~ti: Basilica, 2012
ISBN 978-606-8141-73-2

I. Daniel, patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane

!l._ '2~ . g S- ~ 2.G G. :i
061.235( 498):28 '.$£; .2 ~ ~.r {.3

ISBN 978-606-8141-73-2
© Editura BASILICA a Patriarhiei Romane, 2012
www.editurapatriarhiei.ro
editura@patriarhia.ro
 r? rija fata de sanatatea sufleteascii ~i trupeascii a omului a fost ~i
tY este o preocupare constanta a Bisericii noastre, potrivit cu speci-
ficul invataturii
, si
' traditiei
, ortodoxe. Cultivarea exclusiva a sanatatii , fizice,
preocupare deta~ata de cultivarea sanatatii spirituale, nu reprezinta 0 va-
loare in sine. Sfanta Evanghelie ~i Traditia Bisericii subliniaza necesara le-
gatura dintre viata spirituala ~i activitatea sociala a omului, dintre rugaciune
~i actiune, dintre evlavie ~i darnicie, dintre Liturghie ~i Filantropie.
Biserica Ortodoxa incearca sa contribuie tot mai mult la alinarea
suferintei atat prin lucrarea ei liturgicii, duhovniceascii ~i pastorala, cat ~i
prin lucrarea ei filantropica ~i social-medicala. Lucrarea filantropicii sau
caritabila a Bisericii este urmarea lucrarii filantropice, vindeciitoare,
sfintitoare ~i mantuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos ca parte inte-
granta a proclamarii Evangheliei mantuirii ~i a prezentei active a lmparatiei
lui Dumnezeu. Ca atare, filantropia sociala a Bisericii nu trebuie desparfita
de Liturghia eclesiala, intrucat rugaciunea este izvor de iubire smerita ~i jert-
felnica in ~i pentru comunitate. Filantropia sociala a Bisericii este in primul
rand o filantropie pastorala, de ajutorare ~i indrumare a omului pe calea
mantuirii, a cultivarii comuniunii lui cu Dumnezeu ~i cu aproapele.
Astazi, intr-un context al secularismului agresiv, devine foarte nece-
sarii refacerea # pastrarea unitafii dintre Liturghie ~i Filantropie, dintre spi-
ritualitatea liturgica ~i opera social-filantropica. Prezenta iubitoare a lui
Hristos, prin Sfantul Duh, in cre~tinii care se imparta~esc euharistic cu El,
realizeaza legatura tainica ~i profunda intre Filantropia divina a Sfintei
Treimi ~i filantropia eclesiala ~i sociala a cre~tinilor. Pe de alta parte, dacii
spiritualitatea liturgica nu se extinde in filantropie sociala ea ramane ne-
roditoare (cf. Iacov 1, 27), dupa cum asistenta sociala care nu se incarcii de
spiritualitate liturgica pierde dimensiunea duhovniceascii ~i mantuitoare a
,,Tainei Fratelui': a semenului nostru in care este tainic prezent Hristos-Domnul,
a~teptand raspunsul iubirii noastre la iubirea milostiva a lui Dumnezeu
pentru oameni (cf. Matei 25, 31-46).

5
 Cuvant 'lnaLnte

In contextul societatii actuale trebuie sa unim mai mult ~tiinta cu spi-

ritualitatea, arta medicala cu rugaciunea, cuvantul bun cu fapta caritabila,
grija pentru sanatatea noastra, inclusiv morala, cu grija pentru sanatatea
celor din jurul nostru ~i a celor mai departe de noi. Pentru realizarea acestui
demers este nevoie ~i de o cooperare mai sustinuta a Bisericii cu diferite
asociatii, fundatii ~i organizatii umanitare. 0 asemenea lucrare, esentiala
in plan comunitar, este ins a cu adevarat benefica doar in masura fn care
Biserica nu-~i diminueaza vocafia ei pastorala ~i sfinfitoare.
Grija Statului fata de cetatenii aflati in nevoi se na~te ~i se manifesta
adesea dintr-o ratiune pragmatica a stabilitatii, echilibrului ~i dezvoltarii
societatii. In acest caz, actul filantropic devine inevitabil mai mult un set
de masuri aplicate in planul asistentei sociale pentru ameliorarea calitatii
vietii celor mai defavorizati ~i marginalizati membri ai societatii.
Filantropia cre~tina insa nu se margine~te doar la a darui saracilor ~i
bolnavilor cele de trebuinta trupului, ci este izvorata din credinfa fnsofita
de rugaciune, ~i are ca scop nu numai sanatatea trupului, ci ~i mantuirea
sufletului celui pe care Biserica il sprijina in lupta sa cu saracia, suferinta
sau boala.
Albumul de fata, realizat de Sectorul (Departamentul) Social Filantropic
al Patriarhiei Romane, cuprinde o prezentare selectiva ~i succinta a furni-
zorilor de servicii sociale acreditati,
'
care sunt activi in asezaminte, centre
'
socio-medicale, ori programe coerente multi-anuale sprijinite de Biserica
Ortodoxa Romana.
Evanghelia mantuirii ~i a vietii ve~nice ne invata ca persoanele care
ajuta pe cei saraci, bolnavi ~i singuri, pot deveni mainile iubirii milostive a
lui Hristos pentru oameni ~i aparatori ai demnitatii umane.
Le multumim tuturor celor ostenitori in aceasta opera de caritate ~i ii
indemnam sa continue ~i sa sporeasca lucrarea social-filantropica a Bisericii
noastre. Ca semn de pretuire a acestei lucrari, binecuvantam cu bucurie
publicarea albumului Faptele iubirii milostive, la Editura BASILICA a
Patriarhiei Romane.

t DANIEL
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

6
 1. Preliminarii

De-a lungul istoriei umane, lumea a fost framantata de foarte multe

crize: de la cea religioasa ~i moral-spirituala, la cea sociala ~i politica, pana la
cea economica ~i ecologica. Lumea (post)moderna nu e nid ea ferita de astfel
de crize. Secularizarea, ca produs al Iluminismului, a dus la indepartarea
omului de Dumnezeu, capatand noi valente in ultimul timp. Postmodernis-
mul, globalizarea ~i consumismul nu ~i-au spus inca ultimul cuvant. Insa in
ecuatia crizelor moderne Biserica este chemata sa dea un raspuns adecvat.
Solutionarea crizelor existente poate fi rezolvata de cre~tinism, insa
nu de unul teoretic, d de un cre~tinism autentic, trait in Duhul Adevarului
~i al Intelepdunii, in Duhul iubirii desavar~ite a lui -Hristos. Nu o teorie
despre Dumnezeu ~i despre lisus Hristos cauta omul zilelor noastre, cad e
plina lumea de sisteme filosofice, teosofice ~i de mantuitori de servidu ai
istoriei. Omul de azi, obosit, stresat ~i dezorientat are nevoie de o intalnire
vie cu Dumnezeu, de traire cu Hristos ~i in Hristos, cad omul este o fiinta
infometata, in primul rand, de Dumnezeu. ,,Iata, vin zile, zice Domnul
Dumnezeu, in care voi trimite foamete pe pamant, nu foamete de paine ~i
nu sete de apa, d de auzit cuvintele Domnului" (Amos 8, 11).
Biserica, institutie teandrica (divino-umana), nu se confunda cu so-
detatea, dar nici nu se separa total de ea. ,,Biserica viaza in sodetate, ea
insa~i fiind o sodetate religios-morala, care este totu~i mai mult decat atat:
ea este sodetatea oamenilor credindo~i, cu Dumnezeu ~i prin Dumnezeu
intreolalta' 1 • Astfel, Biserica se ocupa de fiecare suflet in parte, dar poarta
~i grija comunitatii, cad: ,,Din creatia lui Dumnezeu face parte ~i alcatuirea
sodala, care este proprie fiintarii umane" 2 • Biserica n-a :facut niciodata

1
Pr. Ion STANCU, ,,Exigentele misiunii Bisericii in lumea secularizata', in: Glasul
Bisericii, nr. 5-8/1996, p. 43.
2
Ionel UNGUREANU, Personalizarea socialului. intelegeri teologice ale realit(ifii sociale,
Ed. Doxologia, Ia~i, 2011, p. 9.

7
 Faptele tubtrL[ m[lostlve

abstractie de aceasta realitate sociala, insa misiunea pe care Hristos a

incredintat-o Bisericii sale nu este de ordin politic, economic ori social,
ci eminamente religios. Insa tocmai din aceasta misiune religioasa decurg
indatoriri care pot contribui la intarirea comunitatii intre oameni. Mitro-
politul Hierotheos Vlachos, in cartea sa Psihoterapia ortodoxa, a ajuns la
concluzia ca Ortodoxia nu poate fi o filosofie sau etica seaca, ci o metoda
de vindecare. 3 Ea il vindeca pe om. Preotul nu ,,da bilete" pentru ca omul
sa intre in Rai, ci il tamaduie~te, astfel ca Dumnezeu sa se faca pentru el
lumina - ~i aceasta este Imparatia cerurilor - iar nu intuneric, adica iad ~i
instrainare. 4 Trebuie sa privim Ortodoxia cape un tratament ~i o ~tiinta a
vindecarii. Principala convingere a Mitropolitului Hierotheos Vlachos este
ca Ortodoxia nu aduce un sistem de comportare morala, ci asigura un tra-
tament vindecator care tamaduie~te eel mai profund aspect al personali-
tatii omene~ti. 5 Mitropolitul Hierotheos Vlachos pune astfel in lumina o
invatatura fundamentala a Parintilor Bisericii, ~i anume ca sufletul omului
sufera de o boala care ii perturba legatura cu Dumnezeu ~i cu aproapele,
ba chiar ~i cu lumea. Biserica este un spital care prime~te pe toti oamenii
~i le tamaduie~te bolile duhovnice~ti.
Grija fata de sanatatea umana - atat spirituala, cat ~i trupeasca - a fost
dintotdeauna o preocupare a Bisericii. Din perspectiva ortodoxa insa,
mentinerea sanatatii fizice deta~ata de sanatatea spirituala nu este 0 valoare
neconditionata. 6 Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Romane, a subliniat in repetate randuri importanta unitatii dintre Liturghie
~i filantropie: ,,Prezenta iubitoare a lui Hristos, prin Sfantul Duh, in cre~tinii
care se imparta~esc euharistic cu El, face legatura intre Filantropia divina a
Sfintei Treimi ~i filantropia eclesiala sau sociala a cre~tinilor" 7 • Referindu-se
la problema aceasta Pr. prof. dr. Dumitru Popescu remarca: ,,Dupa ce multe
decenii Biserica a fost obligata sa-~i desfa~oare activitatea ei doar in cadrul
laca~urilor de cult, in fostul regim, astazi este chemata sa contribuie la re-
na~terea spirituala ~i morala a unei societati romane~ti confruntata de racile

3
Mitropolit Hierotheos VLACHOS, Psihoterapia ortodoxa, traducere din limba neogreaca
de prof. Ion Diaconescu ~i prof. Nicolae Ionescu, Ed. Sophia, Bucure~ti, 2001, p. 184.
4
Mitropolit Hierotheos VLACHOS, Psihoterapia ... , p. 185.
5
Mitropolit Hierotheos VLACHOS, Psihoterapia ..., p. 189.
6
Gandirea sociala a Bisericii, volum realizat ~i prezentat de diac. loan I. lea jr. ~i
Germano Marani, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 236.
7
t DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ,,Liturghie euharistica ~i filan-
tropie sociala', in: Credinfa pentru fapte bune, Ed. Basilica, Bucure~ti, 2011, p. 187.

8
 Fllantropla cre~tlna [ntre reperele el lstorlce ~l actualltate

grave. Pentru a descoperi adevaratul sens al misiunii cre~tine in societatea

contemporana, teologia trebuie sa depa~easca separatia dualista dintre spirit
~i materie, de provenienta filosofica, care sta la baza pietismului sau activis-
mului social, pentru a da expresie responsabilitatii sociale cre~tine" 8 •
In contexul societatii moderne, filantropia Bisericii nu se poate dez-
volta autentic daca nu este bine argumentata; ,,ea nu trebuie sa fie o moda,
ci modul insu~i al existentei misionare a Bisericii in lume, icoana dinamica
a filantropiei divine, caci: «Liturghia :fara filantropie devine repede ritual
inchistat, dupa cum filantropia :fara Liturghie devine repede propaganda
pentru imagine, mai mult preamarire de sine decat lauda a Iubirii Preasfintei
Treimi»" 9• Vocatia Bisericii lui Hristos a fost dintotdeauna una slujitoare,
filantropica ~i diaconala. 10 Slujirea liturgica ~i cea diaconala a Bisericii sunt
de nedespartit - leiturgia, martyria ~i diaconia, fiindca orice slujire pleaca
de la Altar.11 Cuvantul ~i fapta se talmacesc reciproc, pentru ca esenta
cre~tinismului consta in ,,a fi pentru altul". A lupta cu pacatul, cu raul din

tine ~i din lume a fost ~i este chemarea permanenta a cre~tinilor, marturisea

Mitropolitul Antonie Plamadeala. 12
In trecut, mai ales in secolele al IV-lea ~i al V-lea, Biserica a des:fa~urat
o activitate filantropica deosebit de intensa. Filantropia Bisericii izvora~te
din dragostea fata de Dumnezeu ~i fata de aproapele. Teologii acelei pe-
rioade au scris foarte mult despre opera filantropica a Bisericii. De exemplu,
predicile Sfantului Vasile eel Mare ~i ale Sfantului loan Gura de Aur se re-
fera, in buna parte, la iubirea aproapelui manifestata in mod concret. Pe
aceasta baza se poate afirma ca, in ceea ce prive~te asistenta sociala, misiu-
nea sociala a Bisericii din acea perioada a fost foarte sustinuta. Biserica a
creat o serie de institutii de asistenta sociala: a~ezaminte pentru batrani,
pentru vaduve, orfelinate, case pentru saraci, pentru bolnavi, pentru straini,

8
Pr. Dumitru POPESCU, Teologie ~i culturii, Ed. Institutului Biblic ~i de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Romane, Bucure~ti, 1993, p. 5.
9
t DANIEL, Mitropolitul Moldovei ~i Bucovinei, ,,Cuvant inainte" la teza de doctorat
Filantropia divinii, elaborata de Pr. Mihai Vizitiu, p. 5.
10
t ANTONIE PLAMADEALA, Mitropolitul Ardealului, Biserica slujitoare, Sibiu, 1986, p. 5.
11
,,Alle Diakonie geht vom Altar aus", spunea pastorul protestant Wilhelm Lohe,
care pe la jumatatea secolului al XIX-lea punea bazele unui important centru de asistenta
sociala de langa Niirnberg - astazi poate eel mai modern din Germania; vezi Hermann
Schoenauer u.a., Inovation und Tradition. Diakonische Entwicklungen am Beispiel der
Diakonie Neuendettelsau, Verlag Kohlhammer, Stuttgart, 2004, p. 15.
12
t ANTONIE PLAMADEALA, Biserica slujitoare, p. 5.

9
 Faptele iubirii milostive

cu scopul marturisit de a veni in sprijinul celor care se aflau in suferinta.

Astazi, secularismul din viata religioasa ~i imoralitatea din viata politica ~i
sociala obliga Biserica la o misiune sociala sporita ~i concertata. Lucrarea
de fata prezinta ceea ce a intreprins Biserica Ortodoxa Romana in acest do-
meniu, din 1990 pana in prezent.

2. Filantropia in Sfanta Scriptura

2.1. Atitudini filantropice in Vechiul Testament

Ideea de filantropie este prezenta in Vechiul Testament, dar Ia.ra o or-
ganizare deosebita. 13 Datorita unor precepte umanitare care se regasesc la
poporul biblic, saracia individuala ori cea colectiva nu au cunoscut cote
alarmante ca la celelalte popoare. 14 Luand sub ocrotirea sa pe cei saraci,
Legea urmarea atat limitarea saraciei, cat ~i sensibilizarea celor mai
instariti. 15 ,,La nicio vaduva ~i la niciun orfan sa nu le faceti rau! Iar de le
veti face rau ~i vor striga catre Mine, voi auzi plangerea lor" (Ie~irea 22,
22-23). Legea lui Moise ne arata ca Dumnezeu ii ~tie pe cei saraci ~i dore~te
ca ace~tia sa fie ocrotiti de cei bogati: ,,Totdeauna vor fi saraci in tara, ~i
pentru aceasta, zice, iti dau porunca: sa-ti deschizi mana fata de fratele
tau, fata de eel sarac ~i fata de eel lipsit din tara ta'' (Deuteronomul 15, 11).
In Vechiul Testament exista o serie de prescriptii, prin care atat slujitorii
sanctuarului, cat ~i credincio~ii legamantului sunt indemnati sa se implice
in ajutorarea celor straini ~i saraci, a orfanilor ~i a vaduvelor, intr-o vreme
cand asistenta sociala nu era cunoscuta ca atare. 16 Filantropia putea im-
braca diferite forme, incepand cu lasarea unei parti din recolta pentru sa-
raci: ,,Cand veti secera holdele voastre in pamantul vostru, sa nu seceri
tot, pana la fir in ogorul tau, ~i ceea ce ramane dupa seceri~ul tau sa nu
aduni; ~i in via ta sa nu culegi strugurii rama~i, nici boabele ce cad in via
ta sa nu le aduni; lasa-le pe acestea saracului ~i strainului ca Eu sunt Domnul

13
Pentru etimologia cuvantului filantropie a se vedea: Pr. Mihai Vrzmu, Filantropia
divina ~i filantropia Bisericii dupa Noul Testament, Ed. Trinitas, Ia~i, 2002, p. 13 ~· u.
14
Dictionar enciclopedic al Bibliei, transpunere din franceza de Dan Slu~anschi, Ed.
Humanitas, Bucure~ti, 1999, p. 540; vezi, de asemenea, Dicfionar biblic, tradus de Constantin
Moisa din limba franceza, Ed. Stephanus, 1998, p. 247.
15
Pagini interesante despre saracie in conceptia cre~tina pot fi gasite la Isidor MARTINCA,
Etica doctrinei cre~tine, Ed. UniversitatH Bucure~ti, Bucure~ti, 2007, pp. 131-148.
16
Pr. Petre SEMEN, ,,Temeiuri biblice vechitestamentare privind actul filantropic",
in: rev. Studii, nr. 3/2005, Craiova, p. 48.

10
 Filanfropia cre~tina 'Lntre reperele ei istorice ~i actualitate

Dumnezeul tau" (Leviticul 19, 9-10; 23, 22), pana la folosirea de catre
ace~tia a ceea ce cre~tea spontan pe terenurile agricole in anii sabatici ori
in anii Jubileu (cf. Leviticul 15, 4-7, 11-12).
0 grija aparte se acorda vaduvelor ~i saracilor, ,,Dumnezeu fiind Tata
al orfanilor ~i judecator al vaduvelor". Milostenia fata de saraci ~i fata de
cei in nevoie era o trasatura fundamentala, care nu trebuia sa lipseasca
din Israel, pentru ca Dumnezeul lui este ,,milostiv ~i bland". ,,El ia asupra
Sa toate nevoile:' Iov, ca intruchipare a dreptului din Vechiul Testament,
apare ca ,,Tata al saracilor" (Iov 29, 16). In antiteza, ,,inima celor :fara de
Dumnezeu este nemilostiva' (Pilde 12, IO). Dumnezeu este prezentat ca
fiind milostiv, bland ~i bun, avand inima de tata ~i fiind plin de indurare.
De aceea, ,,cine se milostive~te de cei saraci cinste~te pe Dumnezeu" (Pilde
14, 31). Dumnezeu eel bogat in dragoste cere din partea oamenilor dra-
goste, fiindca ,,ascultarea este mai buna decat jertfa" (1 Regi IS, 22), iar
potrivit prorocului Isaia ,,adevaratul post este acela care dezleaga lanturile
nedreptatii" (Isaia 58, 6). Cu toate acestea, milostenia in Vechiul Testament
este limitata, ii lipse~te caracterul de universalitate. In Vechiul Testament
milostenia este fixata numai prin legi. 0 categorie aparte in Vechiul
Testament o formeaza prorocii. Atitudinea lor fata de problemele sociale
ale vremii nu este de neglijat. Ei cuno~teau bine realitatile, dar ~i firea
umana, accentuand faptul ca ,,daca bunastarea materiala depa~e~te nece-
sarul unei vieti decente, atrage dupa sine gustul pentru un trai in lux ~i
extravaganta'. Parintele profesor Petre Semen remarca faptul ca profetii
biblici pot fi foarte actuali, daca ~tim sa-i citim, caci ei ,,au aratat ca atunci
cand o societate este prea ahtiata dupa acumularea de bogatii, bunurile
nu numai ca nu pot fi distribuite cu onestitate, dar devin de-a dreptul res-
trictive pentru anumite categorii sociale" 17 • Scopul prioritar al profetilor
este de a stabili o relatie justa intre viata religioasa ~i cea sociala. De aceea,
in demersul lor, ,,marcat de un profund umanitarism'', ca ~i Legea lui
Moise, ei militau mai ales pentru ,,schimbarea con~tiintelor ~i a inimilor
semenilor lor, militand de fapt pentru realizarea unor mutatii spirituale" 18 •
Ei con~tientizau ca nu se puteau aplica prescriptiile Legii mozaice cu pri-
vire la actele filantropice, :fara o reala ~i profunda schimbare de mentalitate
in ceea ce prive~te atitudinea fata de bunurile materiale.

17
Pr. P. SEMEN, ,,Temeiuri biblice ... ': p. 51.
18
Pr. P. SEMEN, ,,Temeiuri biblice ... '', p. 52.

11
 Faptele iubirii milostlve

2.2. Filantropia in Noul Testament

Schimbarea reala a venit ,,odata cu plinirea vremii" (Galateni 4, 4),
odata cu intruparea Celui ce n-a venit sa strice Legea, ci s-o plineasca
(Matei 5, 17). Parintele Mihai Vizitiu afirma, in lucrarea sa: Filantropia
divinii ~i filantropia Bisericii dupii Noul Testament, ca filantropia i~i are
originea in Sfanta Treime, primul filantrop fiind Dumnezeu insu~i. 19 Au-
torul lucrarii amintite propune abordarea filantropiei, mai intai, din per-
spectiva divina ~i abia in al doilea rand, ca relatie intre oameni. Originea
filantropiei divine, spune Pr. Vizitiu, se afla in coexistenta ve~nica, in iu-
bire reciproca, a Persoanelor Preasfintei Treimi. 20 Actul doveditor al fi-
lantropiei divine il constituie crearea lumii, in general, ~i a omului, in
special, iar explicitarea lucrarilor divine trebuie cautata in nesfar~ita ~i
eterna dragoste a lui Dumnezeu fata de om. Sfantul loan Evanghelistul
marturise~te: ,,lntru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi,
cape Fiul Sau eel Unul-Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El
viata sa avem. In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe
Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi ~i a trimis pe Fiul Sau jertfa de
ispa~ire pentru pacatele noastre" ( 1 Joan 4, 9-10).
Mantuitorul ne-a aratat, chiar de la inceputul lucrarii Sale in lume, ca
El insu~i este marele dar oferit de Dumnezeu gratuit umanitatii. 21 Hristos
a iubit pe ucenicii Sai, dar ~i lumea, in general (cf. Joan 17), fiindca S-a
identificat cu cei flamanzi ~i insetati, cu cei in suferinta ~i in nevoi, cu cei
bolnavi, cu cei marginalizati ~i fara de sprijin. 22 Dupa invierea Sa din morti
~i dupa inaltarea Sa la cer, lucrarea aceasta a fost incredintata ucenicilor ~i
tuturor celor ce cred in EL Astfel, filantropia divina devine filantropia
Bisericii, caci Biserica este ,,extindere a prezentei ~i lucrarii mantuitoare a
lui Hristos in umanitate" 23 •
Parintele loan Vicovan, in lucrarea sa: Dafi-le voi sii miinance!, afirma
ca iubirea fata de oameni este definita in Noul Testament prin mai multi

19
Pr. M. Vrzmu, Filantropia divina .. ., p. 9.
20
Pr. dr. V1zmu, Filantropia divina .. ., p. 21.
21
Pr. P. SEMEN, ,,Temeiuri biblice ... ·: p. 54.
22
Suferinta prin ea insa~i nu reprezinta ceva, pentru ca, in definitiv, mai toate
fiintele sufera intr-un fel sau altul. Insa, dad credincio~ii o asociaza cu patimirile lui
Hristos, ea se poate transforma in eel mai frumos dar, un dar ~i o dovada de iubire, ca
raspuns la iubirea Parintelui ceresc fata de lume, Care ne-a trimis pe Insu~i Fiul Sau eel
iubit, tocmai pentru ca lumea sa aiba viata.
23
Pr. M. VIZITIU, Filantropia divina .. ., p. 81.

12
 Filantropia cre~tina tntre reperele ei istorice ~i actualitate

termeni. Termenul curent folosit pentru descrierea relatiilor dintre oameni

este agape, insa in decursul timpului acesta pare sa fi fost inlocuit cu
philantropia (iubirea lui Dumnezeu catre oameni). Un alt termen folosit
des in Noul Testament este diaconia, care are mai multe intelesuri: slujirea
lamese (cf. Luca 17, 8; loan 12, 2), slujireain comunitate (cf. FapteleApostolilor
19, 22), etc. Caritate este un alt termen ce define~te iubirea de aproapele. 24
Insa, indiferent cum am defini dragostea fata de semeni, afirma parintele
Vicovan, ea i~i are fundamentul in intruparea lui Hristos. Mantuitorul este,
a~adar, incepatorul ei, fiindca toata viata Lui n-a fost decat slujire din dra-
goste: ,,Ca ~i Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca Elsa slujeasca.. :'
(Marcu 10, 45). Dintru inceput cre~tinii au practicat milostenia la nivelul
intregii comunitati. 25 Biserica cre~tina nu poate fiinta rara slujire prin rap-
tuirea binelui. Spalarea picioarelor poate fi socotita ca o sinteza a slujirii
Mantuitorului in lume (cf. Joan 13, 12-15). Un alt aspect al slujirii il des-
coperim in pericopa evanghelica a Judecatii din urma (cf. Matei 25, 40-45),
uncle Hristos face din slujire unicul criteriu de mantuire.
Am putea afirma cu Mitropolitul Antonie Plamadeala ca ,,slujirea a
fost vocatia dintotdeauna a Bisericii" 26 , iar ,,Filantropia devine astfel o
conditie a existentei noastre in Biserica" 27 • In acela~i timp insa, Biserica
Ortodoxa este profund liturgica. Mitropolitul Ioannis Zizioulas afirma ca
,,Biserica traie~te in Euharistie ~i prin Euharistie" 28 , iar teologul roman Ion
Bria considera ca ,,Liturghia euharistica ramane izvor, model ~i inspiratie
de viata sociala' 29 • Cu toate ca esenta misiunii cre~tine consta in propova-
duirea Evangheliei iertarii, invierii ~i vietii ve~nice catre toate fiintele
umane, o astfel de propovaduire este valida, credibila ~i eficienta numai
daca ea nu este izolata de Evanghelia iubirii, prin care cre~tinii sunt
recunoscuti ca ucenici ai lui Hristos prin faptele lor de compasiune ~i par-
ticiparea la suferintele semenilor, oriunde acestea s-ar ivi. 30

24
Pr. Ion VICOVAN, Dafi-le voi sa manance!, p. 22.
25
Cartile Noului Testament oglindesc sariicia la care se ajunsese in Palestina, pe
de o parte datorita politicii duse de Imparatul Irod, iar pe de alta din cauza spolierii prac-
ticate de administratia romana; vezi: Dictionar enciclopedic al Bibliei, p. 540.
26
t ANTONIE PLAMADEALA, Biserica slujitoare, p. 5.
27
t ANTONIE PLAMADEALA, Biserica slujitoare, p. 149.
28
t IOANNIS ZrzrOULAS, Creatia ca Euharistie, Ed. Bizantina, Bucure~ti, 1999, p. 11.
29
Pr. Ion BRIA, Liturghia dupa Liturghie. 0 tipologie a misiunii apostolice $i marturiei
cre$fine azi, Ed. Athena, Bucure~ti, 1996, p. 126.
30
Pr. I. BRIA, Liturghia dupa Liturghie... , p. 128.

13
 Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane,
exprima aceasta realitate atunci cand vorbe~te despre unitatea dintre Eu-
haristia liturgica ~i filantropia sociala in Persoana ~i lucrarea lui Iisus Hristos:
,Jntelegand ca iubirea lui Hristos fata de oameni ~i a oamenilor fata de
Hristos este insa~i viata Bisericii, Sfintii Apostoli ~i Sfintii Parinti ai Bisericii
au remarcat ca Liturghia euharistica ~i filantropia sociala sunt interioare
una alteia" 31 • Astfel, ,,Liturghia eclesiala inspira filantropia sociala cre~tina,
iar Filantropia sociala confirma Liturghia ca fiind eveniment misionar de
marturisire a iubirii lui Dumnezeu pentru sfintirea ~i mantuirea oamenilor" 32 •
,,Filantropia sociala, continua Parintele Patriarh Daniel, confirma forta spi-
rituala a Liturghiei, cand cuvantul rugaciunii din Biserica devine fapta de
caritate in societate .. :: iar ,,Filantropia confirma Liturghia cand celebrarea
liturgica inspira comuniune ~i coresponsabilitate misionara cre~tinilor ac-
tivi in societate .. :' 33 •

3. Filantropia in perioada apostolica ~i postapostolica

Prima comunitate cre~tina avea caracterul unei familii, dupa modul de

viata initiat de Mantuitorul. De la Cincizecime, filantropia divina devine fi-
lantropia Bisericii. 34 In perioada de care ne ocupam, opera filantropica gra-
vita in jurul agapei. Aceasta forma de intrajutorare va dainui cateva secole.
Formele prin care se strangea ~i se racea milostenia erau ofrandele, colectele
~i agapele, iar persoanele care contribuiau la distribuirea milosteniei erau
diaconii ~i diaconitele, ajutati de diferiti frati ~i surori. Cei care primeau mi-
lostenie, deci beneficiarii asistentei sociale a Bisericii, erau vaduvele, orfanii,
infirmii, batranii, prizonierii, bolnavii, saracii, naufragiatii ~i strainii.
In Biserica primara se organizau zilnic mese in cadrul carora se sa-
var~ea Euharistia. Darurile care se aduceau la biserica aveau menirea sa re-
duca diferenta dintre surplus ~i lipsa ~i, astfel, sa se statorniceasca egalitatea
originara, dupa cum invata Sfantul Apostol Pavel astfel: ,,Prisosinta voastra
sa implineasca lipsa acelora, pentru ca ~i prisosinta lor sa implineasca lipsa
voastra, spre a fi potrivire" (2 Corinteni 8, 14). In Biserica primara nu era
nevoie de nicio casa de oaspeti, nici de case de straini, nici de case pentru

31
t DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ,,Liturghie euharistica .. :: p. 189.
32
t DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ,,Liturghie euharistica.. :: p. 195.
33
t DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ,,Liturghie euharistica.. :', p. 196.
34
Pr. M. VIZITIU, Filantropia divina ... , p. 97.
 Fllantrop ta cre~tina tntre reperele et [stortce ~t actu.alltate

orfani sau bolnavi, atata vreme cat fiecare casa de cre~tin era un adapost
pentru fratii calatori. 35 Fiecare membru al comunitatii era in slujba celor-
lalti, mai ales prin milostenie ~i caritate. Viata de ob~te a intarit comuniunea
intre cre~tini, ei recunoscandu-se ca frati ~i surori. In acest sens, semnifi-
cativa este informatia Sfantului Iustin Martirul ~i Filosoful: ,,Mai departe,
noi ne reamintim unii altora de toate acestea; cei ce avem bunuri materiale
venim in ajutorul celor lipsiti ~i ne gasim laolalta cu ei intotdeauna. ~i pen-
tru toate ce ni se ofera, noi binecuvantam pe Creatorul tuturor, prin Fiul
Sau Iisus Hristos ~i prin Duhul Sfant. .. cei ce se gasesc cu dare de mana ~i
vor da fiecaruia ceea ce voie~te, dupa intentia lui, iar ceea ce se aduna se
depune la intaistatator, iar el se ingrije~te ~i ajuta pe orfani ~i pe vaduve, pe
cei lipsiti din vreo astfel de cauza, pe cei ce se gasesc in inchisori, pe strainii
care se gasesc in trecere ~i, intr-un singur cuvant, el devine purtatorul de
grija al tuturor celor ce se gasesc in nevoi". 36 Despre originea comuna a oa-
menilor ~i despre relatiile de fratietate dintre oameni vorbe~te in cuvinte
frumoase Tertulian. In lucrarea sa Apologeticum, descrie amanuntit chiar
~i organizarea interioara a comunitatii cre~tine din vremea sa: ,,Fiecare
aduce o modesta ofranda fie intr-o anumita zi a lunii, fie cand vrea, daca
vrea ~i daca poate, cad nimeni nu este constrans, ci ofera de bunavoie" 37 •
Sumele colectate se cheltuiesc pentru hranirea celor flamanzi, pentru in-
groparea acestora, pentru cre~terea baietilor ~i fetelor Ia.ra parinti ~i lipsiti
de mijloace de trai.
Despre originea comuna ~i implicit despre viata comuna gasim infor-
matii ~i in ,,Didahie": ,,Oricarui cere de la tine, da-i ~i nu cere inapoi, ca
Tatal vrea sa dea tuturor din darurile Sale. Feridt eel ce da potrivit poruncii,
ca este nevinovat" 38 • Deosebita este insemnarea din ,,Didahie" prin care
cre~tinii sunt indemnati sa ia seama cum ~i cui dau. Astfel, in capitolul I, 5
se spune: ,,Sa asude milostenia ta in mainile tale pana cuno~ti cui dai': Insa
tot ,,Didahia'' prescrie: ,,Sa nu intord spatele celui lipsit; sa fad parte din

35
Ahia la inceputul secolului al IV-lea, in vremea Sf. Vasile eel Mare, activitatea
filantropica se va organiza ~i diversifica.
36
IUSTIN MARTIRUL $I FILOZOFUL, ,,Apologia I'', trad. ~i note de Pr. Olimp Caciula, in
vol. Apologefi de Zimba greacii, col. Piirinfi ~i scriitori biserice~ti (PSB), vol. 2, Ed. IBMBOR,
Bucure~ti, 1980, p. 71.
37
TERTULIAN, Apologeticum, 39, PL 1, 534, apud: Isidor MARTINCA, Doctrina socialii
a Bisericii, vol. I, Bucure~ti, 2006, p. 99.
38
Jnvatatura celor Doisprezece Apostoli" (,,Didahia"), I, 5, in: Scrierile Parintilor
Apostolici, col. PSB, vol. l, p. 25.

15
 Faptele iubirii milostive

toate ale tale fratelui tau ~i sa nu zici ca sunt ale tale:' 39 Aceea~i idee o ex-
prima ~i ,,Epistola lui Barnabas": ,,Sa faci parte din toate ale tale semenului
tau ~i sa nu zici ca sunt ale tale; caci daca suntem parta~i la cele nestrica-
cioase, cu atat mai mult la cele stricacioase ... Sa nu fii la luat cu mainile in-
tinse, iar la dat cu ele stranse" 40 • $i Sfantul Clement Romanul vorbe~te
despre datoria cre~tinilor de a se ajuta reciproc: ,,Toti trebuie sa se ingri-
jeasca intreolalta unul pe celalalt, caci noi prin Iisus Hristos suntem strans
legati. Cei mari nu pot :fara cei mici ~i nici cei mici, :fara cei mari; este o le-
gatura intre toti ~i toti sunt de folos unul altuia ... Cel tare sa se ingrijeasca
de eel slab, iar eel slab sa respecte pe eel tare. Bogatul sa ajute pe sarac, iar
saracul sa multumeasca lui Dumnezeu pentru ca i-a dat sa-~i implineasca
prin eel bogat lipsa lui"41 • ,,Pastorul lui Herma'' arata pericolele ce se pot
abate asupra celor bogati daca nu se ingrijesc de cele spirituale. Preocuparea
excesiva fata de cele materiale, chiar daca nu inseamna o intrerupere totala
a relatiei cu Dumnezeu, face ca ravna ~i puterea lui sa scada. 42

4. Filantropia la Sfintii Parinti din veacul al IV-lea

Gloria epocii bizantine o fac institutiile de binefacere organizate de

Biserica pentru bolnavi, pentru saraci ~i pentru batrani. 43 Din punct de ve-
dere teologic, veacul al IV-lea este cunoscut ca ,,veacul de aur", insa foarte
multi oameni traiau la limita subzistentei. Campaniile militare, adesea in-
delungate ~i in locuri indepartate de locurile natale, determinau paraginirea
proprietatii celor ce nu aveau sclavi care sa le lucreze pamantul, la intoarcere
ei gasind doar saracie ~i lipsuri materiale. In aceasta situatie, unii acumulau
datorii mari, care duceau uneori chiar ~i la expropriere. Din nefericire unii
proprietari bogati actionau despotic ~i prin mijloace necinstite ii pagubeau
pe cei lipsiti de aparare: ,,Unii, aratand obligatiuni false ~i prezentand o lista
lunga de creante, in care pretindeau ca le datoreaza de la parinti ~i bunici,
:faceau sa li se dea casa unuia, ogorul altuia, sclavul altuia'' 44 • In legatura cu

39
,,Didahia'', V, 8, in PSB, vol. l, p. 27.
40
Vezi Epistola lui Barnabas, XIX, 8-9, in: PSB, vol. 1, p. 136.
41
Vezi Sf. CLEMENT ROMANUL, Epistola ciitre Corinteni, 37, 4 ~i 38, in: PSB, vol. l,
p. 65-66.
42
Vezi ,,Pastorul lui Herma", in: PSB, vol. l, p. 227 ~.u.
43
t ANTONIE PLAMADEALA, Biserica slujitoare, p. 151.
44
Sf. lOAN GURA DE AUR, ,,Omilia a XIII-a la Epistola I catre Corinteni", 5, PG 61,
113-114, apud: Isiodor Martinea, Doctrina socialii a Bisericii, vol. I, p. 113.
 Filantropia cre~tina tntre reperele ei istorice ~i actualitate

tirania celor bogati, Sf. Vasile eel Mare spune: ,,Nimic nu poate sa stea in
calea silniciei boga.ta~ului! Toate se supun tiraniei lui, toate tremura in fata
puterii lui. Cei nedreptatiti de bogat se gandesc cum sa faca sa nu mai sufere
alte rele de la bogat, decat sa se razbune pe nedreptatile ce li s-au .fa.cut.
Bogatul injuga boi straini, ara, seamana ~i culege cele ce nu-i apartin; daca
i te impotrive~ti, te love~te; daca te plangi, te da in judecata, ca 1-ai insultat;
daca il aduci in fata judecatorului, tu e~ti eel bagat la inchisoare, ca are mar-
tori fal~i, gata pregatiti, care-ti pun viata in primejdie. Ai fi mai bucuros sa
mai dai ceva, numai ca sa scapi de necazurile in care te baga:'45
in acest capitol ne vom referi in mod special la activitatea filantropica
a Sfantului Vasile eel Mare ~i a Sfantului loan Gura de Aur, care sunt re-
prezentativi, pentru a~a-numita ,,epoca de aur" a Bisericii. Sf. Vasile eel
Mare a fost autorul unei impresionante opere misionar-diaconice a Bisericii.
Chemarea la slujire prin filantropie ~i-o va descoperi citind Scripturile:
,,A~adar, citind Evanghelia ~i vazand din ea ca eel mai mare prilej pentru
desavar~ire este de a vinde averile ~i de a le imparti fratilor no~tri saraci,
de a avea cu totul lipsita de griji lume~ti in viata aceasta ~i de a nu avea
niciun sentiment de simpatie fata de cele de aici .. :'46 • Grija de cei saraci,
ajutorarea celor in nevoi, u~urarea suferintelor celor bolnavi ~i imbunata-
tirea vietii celor mutilati din na~tere sau din imprejurari nenorocite au fost
preocuparea permanenta a intregii sale vieti. Ca episcop ~i-a intensificat
actiunile filantropice: pe de 0 parte <land dispozitie horepiscopilor sai sa
infiinteze in eparhiile lor a~ezaminte filantropice permanente, impunand
~i conducatorilor poporului sa aiba dragoste ~i marinimie fata de cei ne-
norociti, pe de alta parte, creand in apropierea Cezareii un mare complex
filantropic. Acesta cuprindea: biserica, spitale, leprozerii, azile pentru ba-
trani, case pentru straini. La acestea se adaugau cladirile necesare pentru
buna functionare a celorlalte: bucatarii, ateliere de tot felul. Nu lipseau nici
~colile pentru copii ~i pentru invatarea diferitelor meserii. intr-un cuvant,
Sf. Vasile a creat langa Cezareea inca un ora~, numit de popor ,,Vasiliada".
Iata cum descrie Sf. Grigorie de Nazianz, in ,,Apologia'' sa, aceasta im-
presionanta opera misionara: ,,Ie~i putin afara din ora~ ~i prive~te acel nou
ora~, monumentul evlaviei, tezaurul comun al tuturor, in care se aduna nu
numai prisosurile bogatilor... Prive~te loca~ul in care boala se sufera cu rabdare,

45 Sf. IOAN GuRA DE AUR, ,,Omilia a VII-a. Catre bogati'', in PSB, vol. 17, p. 416.
46
Sf. lOAN GuRA DE AUR, ,,Omilia a VII-a ... ", p. 409.
 Faptele iubirii milostive

nenorocirile sunt adesea binecuvantate. Iar milostenia se gase~te din bel-

~ug ... Ochii no~tri sunt acum scutiti de priveli~tea trista ~i plina de induio-
~are a oamenilor morti inainte de moarte, adica avand multe din membrele
corpului lor moarte, din care cauza erau alungati din ora~e, din case, din
piata, de la bai, din mijlocul celor mai iubiti ai lor, bieti oameni cunoscuti
mai degraba dupa nume, decat dupa figura; nu-i mai vedem in cete sau
grupati in tabere, nu atat compatimiti pentru boala, cat mai degraba urati,
ni~te bieti arti~ti care canta melodii ce-ti sfa~ie inima, daca le-a mai ramas
macar vocea! Dar ce sa mai continui a vorbi despre aceste lucruri tragice,
cand nu exista cuvinte prin care sa se poata exprima o a~a suferinta? $i
Vasile este acela care ne-a convins pe toti ca, fiind oameni, sa nu dispretuim
pe oamenii ace~tia ~i sa nu-L necinstim pe Hristos, singurul Cap al nostru,
al tuturor, prin neomenia ce-am aratat-o fata de dan~ii; ci, cand vedem ne-
norociri straine, sa ne silim a plasa bine avutiile noastre, sa imprumutam
lui Dumnezeu mila, de care ~i noi vom avea nevoie candva"47 •
Sf. loan Gura de Aura ~tiut sa imbine slujirea lui Dumnezeu cu sluji-
rea oamenilor. Astfel, in ,,Omilia LXVI-a': Sf. loan, referindu-se la milos-
tenie, spune: ,,Ma ru~inez sa va mai vorbesc despre milostenie. V-am vorbit
de multe ori, darn-am dobandit mare lucru de pe urma sfaturilor ce vi le-am
dat. Ati Ia.cut ceva, dar nu atat cat am voit. Va vad ca semanati, dar nu cu
mana plina. De aceea ma ~i tern sa nu semanati cu zgarcenie. Ca sa va con-
vingeti ca semanam cu zgarcenie, sa"cercetam, daca vreti, cine sunt mai
multi in ora~: saracii sau bogatii? $i cine nu sunt nici saraci, nici bogati, ci
ocupa locul de mijloc? Zece la suta din populatia ora~ului e formata din
bogati, iar zece la suta, din saraci, care n-au nici un fel de avere; restul po-
pulatiei e formata din oameni de mijloc. Sa impartim numarul locuitorilor
ora~ului la numarul saracilor ~i veti vedea ce ru~ine este pentru ora~ul nos-
tru. Cei foarte bogati sunt putini, cei cu averi mijlocii, multi; saracii, cu
mult mai putini decat ace~tia. Cu toate acestea, de~i sunt atat de multi oa-
meni in ora~ care pot sa hraneasca pe cei flamanzi, totu~i multi se culca
rara sa fi mancat ceva. $i se culca flamanzi nu pentru ca cei ce au nu pot
sa-i indestuleze cu u~urinta, ci pentru ca mare e cruzimea ~i neomenia lor.
Daca cei bogati ~i cei cu averi mijlocii ar imparti intre ei pe cei care au ne-
voie de paine ~i imbracaminte, abia daca ar reveni un sarac la cincizeci sau

47
,,Cuvantarea XLIII", PG 36, 393-608, trad. rom. de Pr. Nicolae Donos, in Sf. Gru-
GORIE DE NAZIANZ, Apologia sau cuvantarea in care arata motivele care l-au indemnat sa
Juga de preofie ~i Elogiul Sfantului Vasile, Hu~i, 1931, p. 181 ~.u.; vezi ~i PSB, vol. 17, p. 28.
 Fl[anfropla cre~tlna tntre reperele el lstorlce ~l actualltate

la o suta de locuitori. Cu toate acestea, de~i sunt atat de multi cei care pot
hrani pe cei nevoia~i, totu~i saracii i~i plang in fiecare zi saracia lor. ~i ca sa
cuno~ti neomenia lor, gande~te-te pe cate vaduve ~i pe cate fecioare ajuta
in fiecare zi Biserica! ~i Biserica are numai venitul unuia dintre cei mai bo-
gati din ora~ul nostru. Iar numarul celor ajutati de Biserica se urea la trei
mii. In afara de aceste trei mii de suflete, Biserica mai ajuta zilnic pe cei din
inchisori, pe bolnavii din spitale, pe sanato~i, pe cei straini, pe schilozi, pe
cei care stau la u~a bisericii pentru hrana ~i imbracaminte, pe scurt, pe toti
cei care cer ajutor in fiecare zi. Cu toate acestea averea Bisericii nu se im-
putineaza. Deci daca numai zece bogati ar vrea sa ajute pe saraci, a~a cum
ajuta Biserica, n-ar mai fi niciun sarac in ora~ul nostru:' 48
Sf. loan Gura de Aur este liturghisitorul prin definitie. Pentru el Sfanta
Liturghie nu este altceva decat experierea teologhisirii celei mai inalte, ex-
perierea comuniunii cu Dumnezeu, dar ~i cu oamenii, in aceea ce noi astazi
numim ,,Liturghia dupa Liturghie''49 • Mergand intr-o zi de iarna prin Antiohia
spre catedrala ora~ului, pentru a sluji, Sfantul a intalnit o multime impre-
sionanta de saraci ~i cer~etori, care r-a intristat atat de mult, incat la predica
din cadrul Sfintei Liturghii a vorbit despre acest spectacol sfa~ietor ce toc-
mai se derulase sub ochii sai: ,,Venind aici, prin pietele ~i ulitele care se in-
vecineaza cu biserica, am vazut gemand la raspantii 0 multime de
nenorociti: unii schilozi, altii lipsiti de lumina, altii acoperiti de bube ~i ara-
tandu-~i, goi, plagi hidoase. Fiind martor al acestor nenorociri, m-a~ crede
eel mai lipsit de omenie daca nu vi le-a~ expune, mai ales azi ~i in aceasta
perioada a anului. Caci, daca e bine ca in orice timp sa ne aducem aminte
ca datoram mila catre fratii no~tri noi, care avem nevoie in orice timp de
mila lui Dumnezeu, niciodata insa predicarea faptelor bune de milostenie
nu e mai de folos ca in anotimpul aspru .. :'50

5. Filantropia in Biserica Ortodoxa Romana

Biserica Ortodoxa Romana, aflata sub influenta ~i sub jurisdictie bi-

zantina, s-a organizat dupa modelul bizantin. A~a se explica faptul ca
Biserica noastra, in decursul existentei sale, a desra~urat o bogata lucrare

48
,,Omilia LXVI", in: PSB, vol. 23, trad., introd. ~i indici de Pr. Dumitru Fecioru,
Bucure~ti, 1994, pp. 765-766.
49
Vezi Pr. I. BRIA, Litughia dupii Liturghie...
so Sf lOAN GURA DE AUR, ,,Despre milostenie': PG 51, 261-262, apud: Isidor MARTINCA,
Doctrina socialii a Bisericii, p. 119.

19
 Faptele iubirii milostive

filantropica, prin infiintarea de bolnite, spitale, farmacii, fratii, bresle, etc.

Mai intai trebuie precizat faptul ca mai toti ierarhii Bisericii Ortodoxe
Romane au subliniat in predicile lor virtutea milosteniei ~i binefacerile fi-
lantropiei. Dintre ace~tia amintim aici doar trei dintre ei: Mitropolitul
Varlaam, cu celebra sa lucrare Cazania, Mitropolitul Antim Ivireanul, cu
lucrarea sa Didahii, ~i Mitropolitul Andrei ~aguna, cu predicile sale cu ca-
racter filantropic, publicate de Pr. Florea Mure~an in anul 1945, la Cluj. Un
aspect demn de remarcat este filantropia practicata in Tarile Romane, asupra
careia vom incerca sa insistam in lucrarea de fata, cu 0 privire speciala asu-
pra activitatii filantropice a domnitorului sfant, Constantin Brancoveanu.
Nu ne vom referi aici la agapele ~i pomenirile pentru cei adormiti, bine~tiind
ca in Biserica Ortodoxa insu~i cultul divin are un profund caracter filantro-
pic, ci la acele forme organizate de filantropie din Tarile Romane.
Astfel, in Tara
, Romaneasca, manastirea Vodita, , infiintata
, de catre Sf.
Nicodim (t1406), ~i avand hramul ,,Sfantul Antonie'', ocrotitorul copiilor ~i
al monahilor, a fost inzestrata de voievodul Vlaicu Voda (1364-1377) cu
mo~ii ~i venituri. Neagoe Basarab, in lucrarea sa lnviifiiturile lui Neagoe
Basarab ciitre fiul siiu Teodosie, dedica un capitol intreg problemei saracilor
~i modului cum ace~tia trebuie ajutati, indemnand pe fiul sau sa-i miluiasca.
Daca la inceput Biserica din Tara Romaneasca ajuta pe totii saracii, adica
pe toti cei care solicitau ajutorul ei, .fara a avea o evidenta stricta a lor, cu
vremea, Biserica i-a adunat pe toti in jurul ei, organizandu-i sub forma a~a
numitelor fratii. Un document din anul 1686, de pilda, indica faptul ca ,,pro-
topopul din Bucure~ti trebuia sa arate vistieriei lista saracilor ora~ului care
primeau cate o para, iar in Joia Mare cate 80 de dulami ~i incaltaminte, 640':
Amintim aici, spre exemplificare, cateva institutii de binefacere din
Tarile Romane, .fa.rel a insista asupra lor: Azilul de saraci de la Matau, Azilul
de batrani de la manastirea Udricani din Bucure~ti, Azilul Doamnei Bala~a
Brancoveanu din Tatgovi~te. Tot in Tara Romaneasca au functionat o serie
de ospicii ~i bolnite: Ospiciul ,,Sfanta Vineri" din Bucure~ti, Ospiciul de la
manastirea Sarindar, Ospiciul de la manastirea Dudu din Craiova, Bolnita
de la Vodita, Bolnita de la Smidreni sau spitale precum: ,,Coltea'', ,,Sfantul
Pantelimon'', ,,Brancovenesc" (in Bucure~ti), ,,Garla~i" - Buzau, ,,Obedeanu"
- Craiova etc. 51 Nici in Moldova filantropia nu era mai prejos. In decursul

51
Pentru informatii suplimentare, vezi Pr. Ion VrcovAN, Filantropia cre~tina,
p. 124 ~.u.

20
 Ftlantrop[a cre~tlna tntre reperele e[ [stor[ce ~[ actua[[tate

istoriei, manastirile noastre au fost ~i laca~uri de inchinare ~i centre de cul-

tura, dar ~i cetati de aparare ~i azile pentru saraci, straini ~i bolnavi. Amin-
tim aici Bolnita de la manastirea Putna, Bolnita de la manastirea Neamt,
Ospiciul de alienati mintali de la manastirea Neamt, Ospiciul de la manas-
tirea Galata, Spitalul de la manastirea Dragomirna, Spitalul ,,Sfantul Spiridon''
din la~i. in Transilvania functionau, de asemenea, o serie de a~ezaminte de
binefacere, precum: azile, orfelinate, fundatii. Amintim Fundatia ,,~aguna':
Fundatia ,,Miron Romanul': Fundatiunea ,,Gojdu" etc. 52

6. Constantin Brancoveanu ~i preocuparile sale in domeniul

asistentei
, sociale

in continuare vom incerca sa ilustram, pe baza unor documente mai

putin cunoscute, preocuparile domnitorului Constantin Brancoveanu in
acest domeniu. Filantropia, ca pandant al diaconiei din epoca primara a
Bisericii, a fost considerata, pe drept cuvant, una din caracteristicile fun-
damentale ale credintei cre~tine. Biserica Ortodoxa Romana, fidela traditiei
apostolice, a practicat dintotdeauna filantropia cre~tina in limitele posibi-
litatilor ei materiale. Dupa modelul bizantin, in care societatea era profund
religioasa, la fel ~i in Tarile Romane, odata cu existenta formatiunilor po-
litice ~i mai ales dupa constituirea statelor feudale romane~ti, a existat o
stransa legatura ~i o buna colaborare in toate domeniile intre Biserica ~i
Stat, in special in ceea ce prive~te filantropia sau asistenta sociala. Astfel,
domnitorul se considera ~i se purta ca un fiu al Bisericii. in calitatea lui
de conducator politic, el avea datoria de a sprijini Biserica ~i activitatea
social-caritativa a acesteia. 53
Darurile de incaltaminte ~i imbracaminte oferite saracilor constituiau
o veche traditie romaneasca, aceasta fiind consemnata in mai multe docu-
mente din diferite epoci. Constantin Brancoveanu iinpartea, spre exemplu,
daruri ~i haine in Joia Mare ,,saracilor, dupa obiceiu" 54 • La fel :facea ~i mi-
tropolitul tarii, Antim Ivireanul (1708-1716), care, in testamentul sau din
1716, pomene~te de ,,randuiala milelor ce s-au hotarat sa se fad pe an la

52
Pr. I. VrcOVAN, Filantropia cre?tina, p. 168 ~.u.
53
Pentru detalii, vezi Pr. I. VICOVAN, Dafi-le voi sa manance!, p. 125 ~.u.
54
Dinu C. GruREscu, ,,Condica de porunci a vistieriei lui Constantin Brancoveanu':
in Studii ?i materiale de istorie medievala, vol. V, 1962, p. 467; vezi ~i Pr. I. VrcovAN, Dafi-le
voi sa manance!, p. 126.

21
 Faptele iubirll mllostlve

saraci ~i la cei lipsiti din venitul casei" 55 • Cu mult timp inainte insa se con-
turase deja o buna traditie in organizarea asistentei sociale, prin grija Bisericii
sau a domnitorilor. Aparusera deja, inainte de domnia lui Constantin
Brancoveanu, azile, bolnite ~i ospicii.
Incepand cu secolul al XVIII-lea, se observa o incercare de moderni-
zare a acestor institutii. In timpul lui Constantin Brancoveanu apar la noi
primele spitale. Ele erau organizate fie direct de Biserica, fie de persoane
aflate in stransa legatura cu Biserica, iar activitatea desra~urata de acestea
avea o profunda motivatie cre~tina. Brancoveanu nu era strain de cele ce
se intamplau cu spitalul ~i a~ezamintele de la Coltea, la inceput de secol
XVIII. A~a cum vom vedea mai jos, tocmai in aceasta perioada el se gasea
in corespondenta cu diferiti agenti straini care cuno~teau bine activitatea
filantropica din Europa apuseana. Domnitorul Brancoveanu se informa in-
deaproape de evolutia ,,A~ezamintelor lui Francke" de la Halle, pe atunci
eel mai important centru pietist din Germania.
Dupa 1659, Bucure~tiul va ramane capitala Tarii Romane~ti. In acest
ora~ aflat in plina dezvoltare, la inceputul veacului al XVIII-lea apare ~i pri-
mul spital. Spitalul ,,Coltea'' ~i a~ezamintele aferente au fast infiintate de
Mihai Cantacuzino in anul 1706. Se pare ca ansamblul manastirii Coltea a
fast definitivat in anul 1715, dupa moartea domnitorului Brancoveanu. 56
Conform unui act al Patriarhului Samuel al Alexandriei, incinta manastirii
era prevazuta cu diverse ~i admirabile cladiri solide ~i spatioase. Fusesera
construite aici, prin bunavointa donatorilor, edificii sfinte (capele), spitale,
Cantine pentru saraci, 0 farmacie ~i 0 ~coala. 57 Ansamblul de la Coltea fu-
sese pus sub obladuirea Bisericii, trebuind sa se conduca dupa reguli stricte,
impuse de preceptele religioase. Intr-un document din 29 martie 1709,
mitropolitul Antim Ivireanul numea a~ezamintele spatarului Mihai
Cantacuzino ,,bolnita ~i azil pentru straini (pentru cei rara parinti ~i singuri
pe lume), pentru odihna ~i consolarea acestora'' 58 • Pe de alta parte, mitropo-
litul Antim aminte~te ~i de o alta dorinta a fondatorului, aceea ca una din

55
Pentru Testament, vezi Pr. M. PACURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane,
vol. II, pp. 154-155.
56
Nicolae VATAMANu, Moments de la vie quotidienne, p. 1; vezi ~i Alexandru G. GALA$ESCU,
Eforia spitalelor civile din Bucur~ti, Bucure~ti, 1899.
57
Victor GoMoru, Din istoria medicinii ~i inviifiimantului medical romanesc, Bucure~ti,
1923; N. VATAMANU, Moments ... , p. 1.
58
N. VATAMANU, Moments ... , p. 8.

22
 Filantropia cre~tina tntre reperele ei istorice ~i actualitate

casele din jurul bisericii sa fie la dispozitia infirmilor. Nicolae Vatamanu

crede ca Spitalul ,,Coltea'' era in primul rand un azil pentru saraci, nefiind
necesar ca ace~tia sa fie bolnavi, ci doar batrani sau infirmi. 59 Referindu-se
la spitalul ,,Coltea': Pompei Samarian sustffie: ,,La 1715 ia fiinta Spitalul ,,Coltea''
- o institutie, noua, adusa din afara, care imbraca unele din caracteristicile
Orientului, unele din ale Occidentului, pastrand insa baza comuna tuturor
acestor a~ezaminte, sistemul religios izvorat din adanca credinta' 60.
Asistenta sociala incepe - de~i cu pa~i marunti - sa capete noi aspecte.
Dan Berindei considera ca ,,spitalul tinde sa aiba un caracter laic': de~i -
dupa cum tot el afirma - acesta ,,se infiinteaza legat de o ctitorie reli-
gioasa'61. In cartea adresata ctitorului Mihai Contacuzino, unchiul dom-
nitorului Constantin Brancoveanu, in anul 1715, cu ocazia sfintirii,
Patriarhul Samuel al Alexandriei spunea: ,, ... Nu au crutat aur ~i argint mult
pentru Domnul, ci in coprinsu unei singure ~i acelia~i imprejurimi, in acest
domnesc ora~ Bucure~ti, pe locul numit Coltea, cheltuind multa bogatie,
au ridicat felurite ~i minunate cladiri, tari ~i incapatoare, adica laca~uri
sfinte, spitaluri, case pentru hrana saracilor ~i spitarii ~i ~coale pentru felu-
rite invataturi ~i de invatatura cantarii..:'62
A~ezamintele de la ,,Coltea" se bucurau, spre mijlocul veacului
al XVIII-lea, de venituri importante. Cam o patrime din aceste venituri
erau folosite pentru intretinerea spitalului. Un fapt demn de amintit este
participarea negustorimii ora~ului la conducerea ~i sustinerea a~ezamin­
telor lui Mihai Cantacuzino. 63 In veacul al XVIII-lease mai construiesc in
Bucure~ti o serie de spitale, precum ,,Sfantul Pantelimon", ,,Sfantul
Visarion': ,,Dude~ti" etc. In concluzie, in decursul veacului al XVIII-lea,
ora~ul Bucure~ti a fost dotat cu a~ezaminte spitalice~ti ridicate pe langa
sau in preajma unor biserici.

59
N. VATAMANU, Moments ... , p. 8.
60
Pompei SAMARIAN, Medicina ~i farmacia in trecutul romanesc (1382-1775),
Calara~i, 1935, vol. III, p. 75.
61
Dan BERINDEI, Spitale in Bucure~ti, p. 275.
62
D. BERINDEI, Spitale... , p. 275. Dan Berindei crede ca ,,infiintarea spitalului «Coltea»
in pragul perioadei fanariote reflecta noi necesitati, impuse de dezvoltarea ora~ului", dar
~i ca acest lucru ar reprezenta ,, ... un inceput al izbanzii ~tiintei asupra Bisericii". ,,Desigur
- continua istoricul - ca doctorii acestor vremuri erau inca departe de cerintele reale,
dar fata de bolnitele manastire~ti, unde rugaciunile constituiau tratamentul de baza, asis-
tenta bolnavilor incepe sa dobandeasca, fie cat de primitiv, noi aspecte':
63
Pentru Dan Berindei, acest lucru semnifica laicizarea institutiilor spitalice~ti.

23
 Faptele iubirii milostive

Pe de alta parte, Brancoveanu dorea, dupa cum se ~tie, sa reformeze

Academia de la ,,Sfantul Sava'' ind de la 1700, cand primise unele propu-
neri din partea lui Heinrich Wilhelm Ludolf de la Halle. Prin infiintarea
Academiei Domne~ti de la ,,Sfantul Sava'', invatamantul bucure~tean a fost
inzestrat cu o ,,~coala inalta de ob~te pentru ~colarii localnici ~i straini" 64 •
Academia era la un nivel ,,corespunzator aceluia al unei facultati de arte li-
berale (jacultas artium) din universitatile apusene, iar in Orient se putea
compara numai cu Academia Patriarhiei Ecumenice''65 • Doctorul Alexandru
Helladius, om de cultura, cu experienta pe la mai toate universitatile apu-
sene ale timpului, mentiona, dupa calatoria la Bucure~ti, din anul 1713, ca
Academia bucure~teana Wmerita din plin titlul: Neque mirum est Bucurestiam
Academiam vocare66 •
Infiintarea Academiei Domne~ti a corespuns necesitatilor culturale
ale tarii din acel moment, dar totodata ~i unor nevoi politice de afirmare
in afara granitelor, deoarece Constantin Brancoveanu intelegea sa-~i inta-
reasca domnia ~i prin asemenea actiuni culturale de mare prestigiu. 67
Academia Domneasca din Bucure~ti, dupa cum afirma N. Vatamanu, fu-
sese organizata avandu-se in vedere doua ilustre modele: Facultatea de Arte
de la Padova ~i Academia Patriarhiei din Constantinopol.
De remarcat este faptul ca la ambele institutii se preda medicina. Este
meritul lui Victor Papacostea de a fi subliniat faptul ca programele Academiei
,,au instaurat in viata societatii romane~ti, intr-o forma oficiala, de stat, cul-
tul pentru clasicismul greco-roman, pentru disciplinele filosofiei ~i, dupa
unele izvoare, chiar pentru medicina" 68 • De asemenea ~i N. Vatamanu pre-
supune ca la Academie se predau ~i cursuri de medicina. 69 Pe de alta parte,
Alexandru Helladius afirma categoric existenta medicinei printre obiectele
de studiu: Medicina studia in his Gymnasiis vel Universitatulis ut ita loquor

64
Mihail BERZA, Tratatul de istorie a Romaniei, vol. III, p. 263. Pentru programul
acestei ~coli, vezi Ion lONA$CU, ,,Academia domneascii de la Sf. Sava din Bucure~ti, factor
de propagare a culturii in Peninsula Balcanicii panii la 1821': in: Analele Universitatii din
Bucure~ti (Istorie), XVI (1967), p. 64.
65
N. VATAMANU, Studiul medicinei, p. 137.
66
Al. HELLADIUS, Status praesens Ecclesiae graecae, Altdorf, 1715, p. 17.
67
I. IONA$CU, ,,Cu privire la data intemeierii Academiei domne~ti de la Sf. Sava din
Bucure~tC in: Studii, XVII (1964), nr. 6, p. 1271; vezi ~i Ariadna CAMARIANO-CrORAN,
Academiile domne~ti din Bucure~ti ~i Ia~i, Bucure~ti, 1971, pp. 182-193.
68
Victor PAPACOSTEA, ,,Doi bursieri ai lui Petru eel Mare la ~colile din Bucurqti':
in: Studii, 1961, p. 161.
69
N. VATAMANU, Studiul medicinei, p. 138.
 Filantropia cre~tina l:ntre reperele ei istorice ~i actualitate

in Bucurestium excipis, plane ignorantur. 70 Helladius ne spune ~i cine erau

profesorii care predau medicina, ~i anume cei trei medici ai Curtii dom-
ne~ti: Nam adsunt philosophiae et theologiae professores duo, praeter epis-
copum et duo hypodidascali, quos latine magister vocamus. Medicii etiam
Principis tres et quidem modernus arhiater !talus est, qui locum Comnen
occupant71 • Cu siguranta ca medicii lui Constantin Brancoveanu au cola-
borat la indrumarea, organizarea ~i functionarea amintitelor institutii.
Constantin Brancoveanu a fost preocupat, printre altele, ~i de situatia
celor marginalizati. lntr-o buna traditie cre~tin-ortodoxa, care venea din
trecut, de la Sfantul Vasile eel Mare, dar pe care o mo~tenea ~i de la inain-
ta~ii sai directi, domnitorul a incercat, dupa cum S-a vazut mai SUS, sa dez-
volte sistemul de ocrotire sociala ~i de sanatate din Tara Romaneasca. Astfel
se explica implicarea sa in opera de ctitorire a Spitalului ,,Coltea'' din
Bucure~ti. Pentru realizarea acestor planuri Constantin Brancoveanu, dupa
cum vom vedea mai jos, se va interesa mai pe larg, prin intermediul sa~ilor din
Sibiu, de realizarile unui August Herman Francke din Halle, uncle functionau
de cativa ani a~a numitele ,,Franckeschen Stiftungen': Daca N. Vatamanu sus-
tinea, pe buna dreptate, ca domnitorul Brancoveanu se inspirase in reali-
zarea maretei sale opere din Italia ~i din Constantinopol, noi putem afirma
acum, pe baza documentelor, ca acesta s-a inspirat in egala masura ~i din
desavar~ita opera caritativa, educationala ~i cultural-misionara a lui August
Hermann Francke, neobositul pietist de la Halle.

7. Filantropia in perioada moderna

0 etapa noua in activitatea filantropica are loc in anul 1775. Acest an

marcheaza inceputul preocuparilor de organizare a asistentei publice de
catre Stat. Pana atunci, aceasta activitate a fost initiata ~i efectuata in cea
mai mare parte de Biserica, cu participarea domnitorilor, boierilor ~i a unor
oameni mai instariti. Subliniem insa ca, dupa aceasta data, Statul va prelua
aceasta activitate, iar Biserica va contribui ~i ea dupa posibilitati. Practic a
fost o schimbare a conducerii acestei activitati, ca urmare a laicizarii ~i se-
cularizarii societatii. Aceste influente se datoreaza desigur Revolutiei fran-
ceze (1789).

70
Al. HELLADIUS, Status praesens ... , p. 17.
71
AL HELLADIUS, Status praesens.. ., p. 17. Profesorii medici ar putea fi: Bartolomeo
Ferrati, Pantaleon Calliarchi ~i loan Comnen, care plecase in 1702 din Tara Romaneasca.
 Modul in care Biserica se ingrije~te de saraci, bolnavi ~i de cei ce au
nevoie de ajutor este complex, pentru ca, pe de o parte, ea vine cu mijloa-
cele ei specifice - rugaciunea, dragostea, jertfelnicia, iar pe de alta parte,
ea angajeaza in aceasta lucrare cat mai multi credincio~i, cultivandu-le sen-
timentul de fratietate ~i ajutorare a semenilor. Este important nu numai
ajutorul acordat cuiva, ci ~i modul cum se ofera acest ajutor. 72 Un argument
in acest sens este hrisovul din 10 decembrie 177 5, prin care Alexandru
Ipsilanti ( 1774-1782 ~i 1796-1797) infiinteaza Epitropia ob~teasca. Punctul 4
al hrisovului se refera la Casa de la Sfanta Mitropolie sau ,,lada de milostenie':
care va constitui inceputul fondului din care aveau sa se distribuie ajutoare
celor saraci, vaduvelor, invalizilor ~i orfanilor. 73 Daca, teoretic, ajutorarea sa-
racilor era bine organizata, practic nu se intampla acest lucru, fiindd boierii
din Divan ~i chiar domnitorii foloseau ace~ti bani ~i in alte scopuri.
0 masura care modifica oarecum situatia cutiei milelor o constituie
hrisovul lui Alexandru Moruzzi ( 1793-1796), din 12 martie 1793, care ho-
tara~te sa fie ajutati atat saracii din partile locului, cat ~i cei ai eparhiei de
uncle se strangeau banii, avand in vedere faptul ca cea mai mare parte a ba-
nilor din cutia milelor proveneau de la preoti. Astfel, el porunce~te ,,sa se
<lea 250 de taleri Episcopului Dositei al Buzaului, pentru obrazele sarace ~i
scapatate ce se afla in eparhie, caci episcopul, ca un arhiereu de acolo, tre-
buie sa ~tie mai bine pe cei cu adevarat scapatati ~i vrednici. de' ajutor" 74 •
Aceasta masura este semnificativa, deoarece arata ca ajutorul Bisericii
este mai eficient. Acela~i domnitor, in acela~i an, hotara~te ca toti bolnavii
sa fie du~i ,,la spitalele aflate in grija Bisericii': Acest domnitor va lua o serie
intreaga de masuri benefice in domeniul asistentei sociale, printre earn ~i
aceea de a infiinta in fiecare biserica o cutie a milelor.
Subliniem aici, inca o data, rolul esential pe care 1-a avut in continuare
Biserica in activitatea filantropica. De~i dupa 1775 asistenta sociala a fost
preluata in mod oficial de catre Stat, in fapt tot Biserica a fost aceea care a
activat mai departe pe acest taram. Poate de aceea nu e de prisos sa eviden-
tiem inca o data faptul ca lucrarea filantropid este un aspect fundamental
al misiunii Bisericii, de la care aceasta nu se poate sustrage ~i nici abate.
Cand Statul se ocupa de asistenta sociala, cei care lucreaza in acest domeniu

72
Pr. I. VrcoVAN, Dati-le voi sii miinance!, p. 128.
73
Pompei SAMARIAN, Medicina ~i farmacia in trecutul romanesc... , p. 202.
74
Dionisie FOTINO, Istoria Daciei, p. 210.
 Fllanfropla cre~tlna tntre reperele el lstorlce ~l actualltate

i~iindeplinesc mai mult sau mai putin serviciul, exercita o profesie la fel ca
oricare alta, ceea ce nu are un impact adecvat asupra sufletului celui asistat.
Un alt reper important in istoria filantropiei din Tara Romaneasca il
constituie eel inaugurat de Regulamentul organic.75 Acesta prevedea, pentru
asistenta sociala, infiintarea Casei facatoare de bine ~i cele folositoare ob~tei.
Ea era condusa, conform regulamentului, de u11 comitet alcatuit din trei
persoane, in fruntea caruia se afla mitropolitul tarii. Prima masura luata
de comitet a fost aceea de a infiinta Institutul pentru cer~etori, in fruntea
caruia era un preot. 76
Domnitorul Alexandru loan Cuza a fost eel care, prin reformele im-
plementate de el, a imprimat un alt spirit ~i o alta directie asistentei sociale.
Evident ca Biserica, in ciuda dificultatilor financiare cu care se confrunta
datorita reformelor lui Cuza, nu ~i-a parasit misiunea ~i vocatia de a sluji
aproapelui. In noul context, ea a cautat sa gaseasca noi solutii, care sa per-
mita o activitate misionar-filantropica. Dupa aceasta data, Biserica infiin-
teaza o serie de asociatii din care :faceau parte clerici ~i mireni, cu scopul
de a continua traditia filantropica. Dupa Primul Razboi Mondial, cand pro-
blemele sociale s-au accentuat, s-a simtit nevoia reactivarii ~i chiar a sporirii
a~ezamintelor cu scop social-filantropic. Din statisticile efectuate in 1936
rezulta ca erau inregistrate 521 de unitati de asistenta sociala, din care 471
erau particulare. 77 Acestea din urma, chiar daca nu erau patronate direct
de Biserica, fusesera infiintate de fii ai ei ~i cu binecuvantarea ei. Dupa
1948, Bisericii nu i s-a mai ingaduit sa activeze pe planul slujirii social-fi-
lantropice, Statul totalitar ~i ateu urmand sa aiba grija de toate. Cum a
:facut-o, se cunoa~te prea bine.

8. Teze pentru o filantropie cre~tina moderna

In spatiul ortodox romanesc, activitatea filantropica a Bisericii a fost

intrerupta pentru aproape o jumatatea de veac, odata cu instaurarea regi-
mului comunist in anii de dupa eel de-al Doilea Razboi Mondial, tocmai
in perioada cand cea mai arzatoare problema era chiar asistenta sociala.

75
Pr. Mircea PACURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, manual pentru Semi-
narii, Bucure~ti, 1996, p. 361.
76
Pompei SAMARIAN, Ciuma in trecutul romanesc, 1932, p. 456.
Florica MANOIU, Viorica EPUREANU, Asistenta sociala in Romania, Bucure~ti,
77

1996, p. 6.
 Faptele iubtrii milostive

Aflata sub prigoana comunista, Biserica a fost nevoita sa-~i exercite mai
mult misiunea sacramentala ~i liturgica. Dupa anul 1989, slujirea sociala a
Bisericii a fost reluata. Insa nu este u~or ca dupa mai bine de patru decenii
de ateism, de izolare ~i ingradire a misiunii Bisericii, activitatea filantropica
sa continue la aceea~i intensitate ca inainte de anul 1948.
In vederea reluarii acestei activitati, Biserica a initiat o serie de actiuni.
De exemplu, in cadrul facultatilor de teologie a fost introdusa specializarea
,,Asistenta sociala', au fost infiintate o serie de fundatii ~i organizatii de asis-
tenta sociala, au fost initiate proiecte ~i programe de asistenta sociala. Faptul
acesta demonstreaza ca Biserica Ortodoxa Romana poate dezvolta ~i intre-
tine un sistem de asistenta sociala, desigur cu sprijinul logistic ~i financiar
din partea Statului ~i nu numai, a~a cum se intampla in alte state europene
(Germania, Austria, Elvetia), in special prin implementarea pricipiului
subsidiaritatii. Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
'
Romane, considera ca: ,,lntensificarea cooperarii Bisericii cu Statul in do-
meniul asistentei sociale inseamna forte unite pentru o eficienta mai mare
~i o semnificatie spirituala mai profunda in ajutorarea semenilor" 78 •
Pentru o asistenta sociala moderna, e nevoie in primul rand de o legislatie
specifica actualizata ~i, mai ales, e nevoie ca Biserica Ortodoxa Romana
sa-~i redobandeasca statutul ~i rolul pe care 1-a avut in acest domeniu de-a
lungul secolelor, pana in anul 1948. Marele teolog roman al veacului al XX-lea,
Parintele Dumitru Staniloae, sublinia relatia indisolubila dintre credinta ~i
lucrarea practica a Bisericii: ,,Activitatea practica e o cale de intarire acre-
dintei, o cale cu atat mai eficienta, cu cat aceasta activitate se desfa~oara in
atmosfera de solidaritate cu suferintele'
semenilor, in forma asistentei
. '
sociale.
Credinta ~i activitatea caritativa nu stau intr-un raport de alternativa, ci sunt
cele doua fete necesare ale aceleia~i energii, sunt cauza ~i efectul sau inima
interioara ~i cordul exterior al oricarei intruchipari de viata:' 79
Societatea romaneasca de astazi intampina o serie de crize, pe care
Statul ~i institutiile sale abilitate nu le mai pot rezolva .fara contributia so-
cietatii civile. In procesul acesta, Biserica este chemata, prin insa~i natura
~i misiunea ei, de institutie divino-umana, sa contribuie, prin mijloacele ~i
instrumentele specifice ei, la rezolvarea crizelor: fie spiritual-morale, fie

78
t DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ,,Liturghie euharistica.. :: p. 197.
79
Pr. Dumitru STANILOAE, ,,0 directie noua de activitate bisericeasca: asistenta so-
ciala", in: Glasul Bisericii, VII, nr. 9/1948, p. 8.
 filantropia cre~frna tntre reperele ei istorice ~i actualitate

materiale. ,,Implicarea Bisericii in asistenta sociala - remarca Preafericitul

Parinte Patriarh Daniel - este deodata o vocatie spirituala ~i o necesitate prac-
tica:'so Pe de alta parte, avand in vedere ca preotii nu pot face fata singuri
multitudinii de probleme legate de slujire, misiune ~i diaconie, consideram
ca trebuie urgent antrenat in ace st proces un numar cat mai mare de credin -
cio~i (voluntari), care doresc sa se implice mai ales in actele de caritate catre
marginalizatii societatii (copiii strazii, batranii rama~i singuri ~i fara sprijin
material, familiile cu multi copii etc.), dar ~i in misiunea Bisericii de raspan-
dire a cuvantului Evangheliei lui Hristos, dar sub indrumarea preotului.
Pentru ca toate acestea sa devina realitate, convin~i fiind de necesitatea
lor, afirmam impreuna cu marele nostru canonist Liviu Stan ca: ,,Biserica
nu-~i poate manifesta din plin viata prin «madulare» legate ~i imobilizate,
ci prin madulare libere ~i active, ~i ca orice actiune de inviorare ~i de trans-
formare in Biserica nu se poate intreprinde ~i nu se poate duce la infaptuire
decat prin eliberarea madularelor legate, prin recunoa~terea drepturilor ~i
a situatiei lor reale in Biserica, ~i prin angajarea lor la actiune impreuna cu
toate celelalte, socotesc ca trebuie sa li se dea tuturor credincio~ilor toata
libertatea, ~i-n libertate, toate drepturile ce li se cuvin, potrivit situatiei lor
reale de madulare vii ale Bisericii. Altfel, Biserica nu va fi vie niciodata, ci
va vegeta mereu" 81•
La inceputul secolului XXI ~i al celui de-al treilea mileniu cre~tin,
Biserica intampina tot felul de probleme pe care trebuie, cu necesitate, sa
le rezolve. In finalul studiului ,,Liturghie euharistica ~i filantropie sociala:
Preafericitul Parinte Patriarh Daniel mentioneaza: ,,Deci, orientarea majora
a Bisericii trebuie sa fie totdeauna legatura dintre viata spirituala ~i activi-
tatea sociala, dintre rugaciune ~i actiune, dintre evlavie ~i darnicie" 82 • Pro-
vocarile actuale cer o actiune sustinuta din partea slujitorilor Bisericii ~i o
implicare plina de daruire in misiune, slujire ~i propovaduire. In pastorala
de Sfintele Pasti a anului 2012, intitulata Hristos eel inviat - Vindecatorul
'
nostru, Preafericitul Parinte Patriarh subliniaza: ,,Astazi vedem in jurul
nostru multa suferinta, multe boli suflete~ti ~i trupe~ti care au nevoie de

80
t D ANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ,,Liturghie euharistica .. :', p. 196:
,,Opera sociala a Bisericii izvora~te din Evanghelia iubirii lui Hristos pentru toti oamenii
~i din Sfanta Liturghie a Bisericii, in care este celebrata iubirea milostiva ~i jertfelnica a
lui Hristos pentru mantuirea oamenilor".
81
Pr. Liviu STAN, Mirenii In Biserica, Sibiu, 1939, p. VIII.
82
t DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ,,Liturghie euharistica .. :', p. 197.

29
 Faptele iubirii milostive

alinare ~i de vindecare. [... ] Prin proclamarea anului 2012 ca An omagial al

Sfantului Maslu ~i al ingrijirii bolnavilor, Biserica noastrii incearca, totu~i,
sa contribuie mai mult la alinarea suferintei atat prin lucrarea ei liturgica,
duhovniceascii, pastorala (mai ales Sfantul Maslu), cat ~i prin lucrarea ei
social-filantropica ~i social-medicala. [... ] In orice caz, trebuie sa unim mai
mult ~tiinta cu spiritualitatea, arta medicala cu rugaciunea, cuvantul bun
cu f apta de ajutorare, grija pentru saniitatea noastrii cu grija pentru siiniita-
tea celor din jurul nostru ~i a celor mai departe de noi:' 83 Aceasta presupune,
dupa atatea decenii de comunism ~i ateism militant, o adaptare din mers a
slujitorilor altarelor strabune la timpurile pe care le traim, pentru a face
fata unei lumi tot mai secularizate, mai indepartate de Dumnezeu.

Pr. prof dr. Constantin Piituleanu

83 t Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Hristos eel inviat - Vindecatorul

DANIEL,
nostru, pastorala de Sfintele Pa~ti, 2012, Ed. Basilica, pp. 7-8.