Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Filipi - Philippi - este o localitate mentionata in Sfanta Scriptura, Sfantul Apostol Pavel trimitand aici chiar si o epistola, anume
"Epistola catre Filipeni". Dupa cate informatii ne-a lasat istoria, Filipi este locul unde Sfantul Apostol Pavel a infiintat si prima
Filipi, unul dintre cele mai renumite orase din estul Macedoniei, a fost intemeiat de catre Filip al II-lea, imparatul Macedoniei, in
anul 356 i.Hr., pe locul unei coloniei thasiene, numita "Crenides"o, in apropiere de tarmul Marii Egee, la poalele Muntelui Orbelos
Potrivit celor de la Ministerul Culturii Elene, Filipi este "cel mai important sit arheologic din estul Macedoniei". Datorita faptului
ca acest loc a fost vizitat de Sfantul Apostol Pavel, in timpul celei de-a doua calatorii misionare, cat si datorita trimiterii aici a
"Epistolei catre Filipeni", acesta este astazi un important centru crestin de pelerinaj.
Filipi a fost intemeia aici de catre imparat, urmarind un scop strategic, anume acela de a controla minele de aur din vecinatate.
Inchegarea aici a unei garnizoane de soldati armati urmarea controlarea trafficului de pe drumul ce lega localitatea Amphipolis de
Neapolis, acesta fiind parte inclusa in drumul imperial ce traversa Macedonia, de la est la vest, reconstruit mai tarziu de catre
muntele mai sus amintit. Aceasta zona a fost populata de catre imparat cu colonisti. Mai tarziu, imparatul va ordona secarea
Descoperirea unei noi mine de aur, in apropierea orasului, la Asyla, a constribuit semnificativ la dezvoltarea economica si sociala
a orasului. Orasul va fi deplin integrat in imperiu in vremea domniei lui Filip al V-lea.
Din acea perioada ne-a ramas un teatru grecesc, fundatia unei case, de sub Forumul roman, dimpreuna cu zidurile si un mic altar
al unui templu pagan. Monumentul mentionat in urma acoperea mormantul unui anume Exekestos, el fiind inchinat eroului care a
intemeiat orasul.
In momentul in care romanii au distrus dinastia Antigonid de Macedonia, in anul 167 i.Hr., impartind-o in patru parti separate
(meride), capitala Macedoniei de Rasarit a devenit Amfipolis, iar nu Filipi, precum odinioara.
Numele orasului apare in documente, pentru a doua oara, incepand cu razboiul roman civil, imediat dupa asasinarea imparatului
Iulius Cezar. Urmasii acestuia la tron, Marcus Antonius si Octavian, i-au infruntat pe asasinii imparatului, Marcus Junius Brutus si
Cassius, in renumita lupta de la Filipi, pe campul din vestul orasului, in luna octombrie a anului 42 i.Hr. Antonius si Octavian au
In urma luptei, conducatorii au eliberat din serviciile militare mai multi soldati, probabil chiar legiunea a XXVIII-a. Multi dintre
acestia nu s-au mai intors in Roma, ei colonizand orasul Filipi, reinfiintat sub denumirea de Colonia Victrix Philippensium.
In anul 30 i.Hr., Octavian, devenit imperator roman, a reorganizat colonia de la Filipi, intemeind aici mai multe asezaminte, soldatii
Orasul a fost denumit Colonia Iulia Philippensis, iar mai apoi Colonia Augusta Iulia Philippensis, dupa luna ianuarie a anului 27
i.Hr, cand Octavian a primit titlul de Augustus, din partea Senatului Roman.
Pamantul din jurul orasului a fost impartit in parcele si dat colonistilor. Orasul si-a pastrat zidurile macedonene, iar planul initial a
fost numai putin modificat, aici zidindu-se un Forum, mai la est de vechea Agora greceasca. Locul era renumit ca o "mica Roma",
aflat sub legea municipalitatii din Roma si condus de doi ofiteri militari, alesi direct de Roma.
Prezenta minelor de aur a dus la o noua renastere a orasului. Astfel, cladirile impunatoare erau destul de mari, pentru un oras atat
de mic. Forumul roman, intins de ambele parti ale drumului, a fost zidit in mai multe etape, intre domniile imparatilor romani
Claudius si Antonin Pius, iar teatrul a fost largit, spre a gazdui renumitele jocuri romane. Astazi, locul abunda in instriptii latine,
Intre anii 49-50, orasul Filipi a fost vizitat de catre Sfantul Apostol Pavel, in timpul celei de a doua calatorii misionare inteprinsa
de marele misionar. Potrivit cartii Faptele Apostolilor, Pavel a fost indemnat sa mearga in acest oras in urma unei viziuni.
"Si noaptea i s-a aratat lui Pavel o vedenie: Un barbat macedonean sta rugandu-l si zicand: Treci in Macedonia si ne ajuta. Cand a
vazut el aceasta vedenie, am cautat sa plecam indata in Macedonia, intelegand ca Dumnezeu ne cheama sa le vestim
Evanghelia. Pornind cu corabia de la Troa, am mers drept la Samotracia, iar a doua zi la Neapoli, Si de acolo la Filipi, care este cea
dintai cetate a acestei parti a Macedoniei si colonie romana. Iar in aceasta cetate am ramas cateva zile. (Fapte 16, 9-12)
Insotit de Sila, de Timotei si de Sfantul Luca, marele Apostol Pavel a predicat Evanghelia Mantuitorului in Filipi, vreme de "cateva
zile". "Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfintilor intru Hristos Iisus, celor ce sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si
diaconii: Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos" (Filipeni 1, 1-2).
Apostolul Pavel a mai vizitat orasul si cu alte doua ocazii, in anii 56 si 57. Epistola catre Filipeni dateaza din anii 54-55, in ea
Filipeni, in jurul anului 60. Totodata, in urma cercetarilor arheologice inteprinse aici, s-au scos la lumina multime de inscriptii
funerare.
Prima biserica din oras, marturisita de istorie, este o micuta incapere, probabil o casa particulara de rugaciune. Basilica Sfantului
Pavel, identificata dupa o inscriptie de pe podeaua de piatra, dateaza din jurul anului 343, dupa marturia Episcopului Porfirie,
Prosperitatea orasului, observata in perioada secolelor V-VI, este atribuita propovaduirii lui Pavel si a dezvoltarii comunitatilor
crestine de aici. Precum in mai toate orasele increstinate, mai multe cladiri ecclesiale au fost ridicate in interiorul zidurilor
fortificate. Sapte biserici au fost zidite in Filipi, de pe la jumatatea secolului al IV-lea si pana spre sfarsitul secolului al VI-lea.
Dupa cucerirea Constantinopolului si Cruciada a Patra, dupa anul 1204, orasul va intra in posesia sarbilor, care ii vor pastra starea
inalta de dezvoltare. El va fi insa abandonat la o data incerta, in secolul al XVI-lea, pelerinul francez Pierre Belon gasind aici numai
ruine si o cariera de piatra aflata in posesia turcilor.
Comunitatea de evrei din Filipe se pare ca era destul de mica. Cu toate acestea, Pavel a gasit un grup de femei evreice adunate la
rau, in vestul orasului, in ziua de sabat. Cu aceasta ocazie, Apostolul Pavel o va boteza pe Lidia, o vanzatoare de porfira.
"Si in ziua sambetei am iesit in afara portii, langa rau, unde credeam ca este loc de rugaciune si, sezand, vorbeam femeilor care se
adunasera. Si o femeie, cu numele Lidia, vanzatoare de porfira, din cetatea Tiatirelor, tematoare de Dumnezeu, asculta. Acesteia
Dumnezeu i-a deschis inima ca sa ia aminte la cele graite de Pavel. Iar dupa ce s-a botezat si ea si casa ei, ne-a rugat, zicand: De
m-ati socotit ca sunt credincioasa Domnului, intrand in casa mea, ramaneti. Si ne-a facut sa ramanem." (Fapte 16:13-15).
"Dar odata, pe cand ne duceam la rugaciune, ne-a intampinat o slujnica, care avea duh pitonicesc si care aducea mult castig
stapanilor ei, ghicind. Aceasta, tinandu-se dupa Pavel si dupa noi, striga, zicand: Acesti oameni sunt robi ai Dumnezeului celui
Preainalt, care va vestesc voua calea mantuirii. Si aceasta o facea timp de multe zile. Iar Pavel maniindu-se si intorcandu-se, a zis
duhului: In numele lui Iisus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea. Si in acel ceas a iesit.
Si stapanii ei, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au in piata inaintea dregatorilor. Si
ducandu-i la judecatori, au zis: Acesti oameni, care sunt iudei, tulbura cetatea noastra. Si vestesc obiceiuri care noua nu ne este
ingaduit sa le primim, nici sa le facem, fiindca suntem romani. Si s-a sculat si multimea impotriva lor.
Si judecatorii, rupandu-le hainele, au poruncit sa-i bata cu vergi. Si, dupa ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat in temnita,
poruncind temnicerului sa-i pazeasca cu grija. Acesta, primind o asemenea porunca, i-a bagat in fundul temnitei si le-a strans
picioarele in butuci.
Iar la miezul noptii, Pavel si Sila, rugandu-se, laudau pe Dumnezeu in cantari, iar cei ce erau in temnita ii ascultau. Si deodata s-a
facut cutremur mare, incat s-au zguduit temeliile temnitei si indata s-au deschis toate usile si legaturile tuturor s-au dezlegat. Si
desteptandu-se temnicerul si vazand deschise usile temnitei, scotand sabia, voia sa se omoare, socotind ca cei inchisi au fugit.
Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicand: Sa nu-ti faci nici un rau, ca toti suntem aici. Iar el, cerand lumina, s-a repezit inauntru si,
tremurand de spaima, a cazut inaintea lui Pavel si a lui Sila; Si scotandu-i afara (dupa ce pe ceilalti i-a zavorat la loc), le-a zis:
Domnilor, ce trebuie sa fac ca sa ma mantuiesc? Iar ei au zis: Crede in Domnul Iisus si te vei mantui tu si casa ta. Si i-au grait lui
Si el, luandu-i la sine, in acel ceas al noptii, a spalat ranile lor si s-a botezat el si toti ai lui indata. Si ducandu-i in casa, a pus masa
si s-a veselit cu toata casa, crezand in Dumnezeu. Si facandu-se ziua, judecatorii au trimis pe purtatorii de vergi, zicand: Da drumul
oamenilor acelora. Iar temnicerul a spus cuvintele acestea catre Pavel: Ca au trimis judecatorii sa fiti lasati liberi. Acum deci iesiti
si mergeti in pace.
Dar Pavel a zis catre ei: Dupa ce, fara judecata, ne-au batut in fata lumii, pe noi care suntem cetateni romani si ne-au bagat in
temnita, acum ne scot afara pe ascuns? Nu asa! Ci sa vina ei insisi sa ne scoata afara. Si purtatorii de vergi au spus judecatorilor
aceste cuvinte. Si auzind ca sunt cetateni romani, judecatorii s-au temut. Si venind, se rugau de ei si, scotandu-i afara, ii rugau sa
plece din cetate. Iar ei, iesind din inchisoare, s-au dus in casa Lidiei; si vazand pe frati, i-au mangaiat si au plecat." (Fapte 16, 16-
40)