Politica

agricolă
comună
Va continua

DE ANI
de Politică Agricolă Comună
Pregătiţi pentru viitor
UN PARTENERIAT ÎNTRE EUROPA ȘI AGRICULTORI

Agricultură şi
Dezvoltare rurală
Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiţi răspunsuri la întrebările pe care vi
le puneţi despre Uniunea Europeană.

Un număr unic gratuit (*):

00 800 6 7 8 9 10 11
(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot factura aceste apeluri.

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet (http://europa.eu).

O fișă catalografică figurează la sfârșitul prezentei publicaţii.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2012

ISBN 978-92-79-23278-7
doi:10.2762/36653

© Uniunea Europeană, 2012

Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

Printed in Belgium

Tipărit pe hârtie reciclată

 P o l i t i c a a g r i c o l ă
Cincizeci de ani de
Anul 2012  marchează cea de
a 50-a aniversare a punerii
în aplicare a politicii agricole
comune (PAC), o piatră de temelie
a integrării europene care a oferit
cetăţenilor europeni cinci decenii
de aprovizionare cu alimente sigure
și zone rurale dinamice.
PAC a fost creată astfel încât
oamenii să se poată bucura de
alimente bune la preţuri accesibile,
iar agricultorii să își poată câștiga
o existenţă echitabilă. După
cincizeci de ani, aceste obiective
sunt în continuare valabile. De-a
lungul anilor, UE a adaptat PAC
la necesităţile în schimbare ale
c o m u n ă – V a c o n t i n u a
istorie vie
societăţii. Aceasta este povestea
unui parteneriat dinamic între
fermieri și Europa.
Acest parteneriat a ţinut pasul cu
timpul. PAC a fost martoră la trei
faze principale : ea a adus Europa
de la penuria de alimente la
belșug, s-a schimbat și s-a adaptat
pentru a face faţă noilor provocări
legate de durabilitate și de mediu
și a extins rolul agricultorilor în
dezvoltarea rurală dincolo de
simpla producţie a alimentelor.
Trei generaţii de agricultori au
lucrat pământul și au avut grijă
de animalele lor începând din
momentul stabilirii PAC. Aceasta
este și povestea lor. Pe lângă
hrănirea unui continent, agricultorii
acţionează acum din partea
noastră pentru conservarea zonelor
rurale și a resurselor noastre
naturale. De asemenea, ei joacă un
rol central în revitalizarea zonelor
și a economiei rurale.
În prezent, politica este din nou
reformată în vederea consolidării
competitivităţii și a durabilităţii
agriculturii și a zonelor rurale
din UE. Noua politică răspunde
provocărilor economice, de mediu
și teritoriale cu care Europa se
confruntă în prezent.
1
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Principalele etape
ale politicii agricole comune

2
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

1957 Tratatul de la Roma creează Comunitatea Economică Europeană (un precursor al UE

din prezent) între șase ţări din Europa de Vest. PAC este prevăzută ca o politică comună,
cu obiectivele de a oferi alimente accesibile pentru cetăţenii UE și un nivel de trai adecvat
pentru agricultori.

1962 Politica agricolă comună (PAC) a prins viaţă! Esenţa politicii o constituie preţurile bune
pentru agricultori. De la un an la altul, agricultorii produc mai multe alimente. Magazinele
sunt pline de alimente la preţuri accesibile. Primul obiectiv – securitatea alimentară – a fost
îndeplinit.

Anii ’70-’80 Gestionarea ofertei. Fermele sunt atât de productive încât produc mai multe alimente
decât este necesar. Surplusurile sunt stocate și duc la formarea unor „munţi de alimente”.
Sunt puse în aplicare măsuri specifice pentru alinierea producţiei cu nevoile pieţei.

1992 PAC trece de la sprijinirea pieţei la sprijinirea producătorilor. Se reduce sprijinirea

preţurilor și se înlocuiește cu plata de ajutoare directe acordate agricultorilor. Aceștia sunt
încurajaţi să fie mai prietenoși cu mediul înconjurător. Reforma coincide cu Summitul
Pământului de la Rio de Janeiro din 1992, care lansează principiul dezvoltării durabile.

Jumătatea anilor PAC se concentrează mai mult pe calitatea produselor alimentare. Politica introduce
’90 măsuri noi pentru susţinerea investiţiilor agricole, a formării, a îmbunătăţirii procesării și a
punerii pe piaţă. Se iau măsuri pentru protejarea produselor alimentare tradiţionale și regionale.
Se pune în aplicare prima legislaţie europeană privind agricultura ecologică.

2000 PAC se concentrează pe dezvoltarea rurală. PAC se concentrează mai mult pe dezvoltarea
economică, socială și culturală a Europei rurale. În același timp, reformele începute în anii
‘90 sunt continuate în vederea unei mai bune orientări a agricultorilor către piaţă.

2003 Reforma PAC rupe legătura dintre subvenţii și producţie. Agricultorii sunt orientaţi mai
mult către piaţă și, având în vedere constrângerile specifice privind agricultura europeană, ei
primesc un sprijin pentru venit. În schimb, ei trebuie să respecte standarde stricte cu privire
la siguranţa alimentară, la mediul înconjurător și la bunăstarea animalelor.

Jumătatea anilor PAC se deschide lumii. La nivel global, UE devine cel mai mare importator de produse
2000 agricole din ţările în curs de dezvoltare, importând mai mult decât SUA, Japonia, Australia
și Canada la un loc. Conform acordului „totul în afară de arme”, UE a acordat acces liber la
piaţă tuturor ţărilor cel mai puţin dezvoltate. Nicio altă ţară dezvoltată nu oferă o astfel de
deschidere, un angajament și un acces real la piaţă agricultorilor din ţările în curs de dezvoltare.

2007 Populaţia agricolă a UE se dublează, ca urmare a aderării, în 2004 și 2007, a 12 noi

ţări. La optsprezece ani de la căderea Zidului Berlinului, Uniunea Europeană numără 27 de state
membre și peste 500 de milioane de cetăţeni. Peisajul agricol și rural al UE se schimbă și el.

2011 O nouă reformă a PAC vizează consolidarea competitivităţii economice și ecologice

a sectorului agricol pentru a promova inovaţia, a combate schimbările climatice și a sprijini
ocuparea forţei de muncă și creșterea economică în zona rurală.

3
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Calitate pentru cetăţeni

și echitate pentru
agricultori
Șase ţări creează CEE (predecesorul UE) în 1957. De la debutul său în 1962, PAC începe să redea
Europei capacitatea de a se hrăni singură. Dar „belșug” devine „prea mult”, ceea ce duce la surplusuri.
Măsurile pentru controlul producţiei încep în anii '80. PAC se recentrează pe calitatea, siguranţa și
accesibilitatea alimentelor, precum și pe faptul de a deveni mai ecologic, mai echitabil și mai eficient.
Rolul UE în calitatea sa de cel mai mare comerciant de bunuri agricole la nivel global îi aduce și
responsabilităţi suplimentare.

Tratatul de la Roma
Uniunea Europeană s-a născut
din cenușa războiului. Cele șase
ţări care au semnat Tratatul de
la Roma în 1957 au promis că o
foamete asemenea celei care a
urmat după război nu va mai lovi
din nou Europa. Deși s-a redus
penuria, unele alimente de bază
au rămas raţionate în unele ţări
din Europa de Vest până în anii
‘50. Este greu de crezut acum, dar
aceasta a fost realitatea cotidiană
pentru mulţi dintre părinţii și bunicii
noștri.

4
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Un model pentru alţii

PAC a fost timp de mulţi ani prima

și singura politică deplin integrată a
UE. Ea a deschis calea pentru piaţa
unică a UE 30 de ani mai târziu, în
1992. Sistemul ei de preţuri unice
a impus crearea de către PAC a
propriei monede, „unitatea de cont”
(UC), un precursor îndepărtat al
monedei euro. La introducerea sa
în 1962, o UC echivala cu un dolar
american.

Sicco Mansholt : părintele PAC

Sicco Mansholt a fost un agricultor olandez, om politic și arhitectul principal al

politicii agricole europene. El a pilotat elementele-cheie ale acesteia, pe baza
preţurilor garantate și a finanţării comune între ţările membre, prin negocierile
maraton încheiate până în 1962. Vizionar, Mansholt a tras un semnal de alarmă
în 1968, avertizând cu privire la surplusurile viitoare și la necesitatea unei acţiuni
rapide pentru modernizarea agriculturii și creșterea eficienţei.

5
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Prima generaţie PAC

La începuturile PAC, mulţi mici agricultori
din generaţia de după război încă mai
mulgeau vacile cu mâna și coseau fânul
cu coasa. Pentru aceștia, la fel ca pentru
restul societăţii, amintirile penuriei și cozilor
la alimente erau încă proaspete. Subvenţiile
prin intermediul PAC i-au ajutat să cumpere
echipamente, să renoveze clădirile fermelor
și să obţină seminţe și îngrășăminte mai
bune. Având venituri mai mari, au putut
face împrumuturi de la bănci pentru a-și
dezvolta afacerile. Producţia de alimente
a crescut. Dar viaţa la ţară continua să fie
grea. Agricultorii îmbătrâneau și copiii lor
nu erau prea dornici să le calce pe urme.

6
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Gestionarea ofertei

Susţinuţi de preţurile minime garantate, agricultorii au

atins punctul culminant în anii ‘70, când produceau mai
multe alimente decât era necesar. Rezultatul a constat
în surplusuri costisitoare și stânjenitoare din punct
de vedere politic. De la începutul anilor 1980 s-au
introdus măsuri pentru apropierea producţiei de
cererea pieţei. În 1984, se impun contingente privind
producţia de lactate, ca un prim pas către reducerea
surplusurilor. În 1992, la o revizuire majoră a politicii,
UE decide să treacă de la sprijinirea pieţei la sprijinirea
producătorilor.

Standarde privind bunăstarea

animalelor

Alimentele sigure pot proveni numai de la animale

sănătoase și bine îngrijite. Standardele privind
bunăstarea animalelor din UE au fost introduse pentru
a evita producerea de durere și suferinţă animalelor
de fermă, privind atât modul în care sunt crescute la
fermă, cât și transportul de la o fermă la un punct
de vânzare. Șeptelul și păsările domestice crescute
în ferme trebuie să aibă asigurat un spaţiu de viaţă
minim, agricultorii fiind încurajaţi să recurgă la metode
prin care să asigure mișcarea liberă a animalelor
într-un cadru natural.

7
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Opţiunea pentru calitate

PAC s-a reconcentrat și pe calitate. Acum pune în aplicare cele mai înalte standarde
de calitate și producţie și efectuează controale riguroase cu privire la sănătatea
plantelor și a animalelor. Prin urmare, cele 500 de milioane de cetăţeni ai UE
se bucură de produsele alimentare de cea mai mare siguranţă din lume și de
procedura de urmărire continuă de la fermă la consumator. S-au luat măsuri
pentru protejarea și promovarea produselor alimentare tradiţionale și regionale.
Agricultura ecologică este încurajată. PAC a ajutat la menţinerea accesibilităţii
alimentelor noastre. În prezent, o familie medie cheltuiește pe alimente 15 % din
venit, în comparaţie cu 30 % în urmă cu cincizeci de ani. Această scădere este
rezultatul veniturilor în creștere, dar se datorează parţial și agricultorilor, care au
devenit mai competitivi și mai eficienţi.

8
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Costul PAC
Ca politică comună integrată, PAC este
finanţată prin bugetul anual al UE. Pe de
altă parte, alte domenii de politică, precum
serviciile de sănătate și educaţia sunt finanţate
în mare măsură de guvernele naţionale ale
statelor membre ale UE. Când a fost lansată
acum 50  de ani, PAC era cel mai mare
element din cadrul unui buget UE foarte mic.
În prezent, cheltuielile anuale cu agricultura și
cu dezvoltarea rurală cumulează aproximativ
55 miliarde EUR, în jur de 45 % din bugetul
total al UE. Cheltuielile PAC au atins punctul
culminant de 72 % din bugetul UE în 1984 și
de atunci au scăzut constant. Se anticipează
că această tendinţă descendentă va continua.

Evoluţia cheltuielilor PAC 1980-2010

miliarde EUR (preţuri curente)
70

Dezvoltare rurală
60

Sprijin decuplat
50
Sprijin cuplat
40
Alte măsuri de piaţă
30
Restituiri la export

20

10

0
1980
1981
1982
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010

9
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Utilizarea resurselor
naturale în mod
responsabil
și durabil
Un mare pachet de reformă a PAC din 1992 impune asumarea de către agricultori a responsabilităţii
cu privire la protecţia mediului înconjurător și la agricultura durabilă. Agricultorii furnizează bunuri
publice pentru noi toţi, precum menţinerea frumuseţii peisajelor și îngrijirea moștenirii noastre rurale.
Agricultorii trec în prima linie în lupta împotriva schimbărilor climatice. De asemenea, ei optează
pentru tehnologie în vederea susţinerii ecologiei și a ameliorării competitivităţii lor.

O abordare echilibrată

Deoarece se anticipează că până în 2050 cererea de produse alimentare la nivel global va crește cu 40 %, Europa
trebuie să producă mai mult, dar nu la orice preţ. Reforma din 1992 le-a dat agricultorilor responsabilitatea
de a avea grijă de zonele rurale și de biodiversitatea acestora, precum și de a utiliza cu prudenţă resursele
noastre naturale, solul, aerul și apa. Acest lucru s-ar traduce în măsuri practice precum diversificarea culturilor,
întreţinerea pășunilor permanente și o producţie mai puţin intensivă.

10
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

A doua generaţie PAC

Pentru a doua generaţie PAC, viaţa agricultorilor
a fost diferită – dar nu mai ușoară. Cei care
au preluat controlul de la părinţii lor s-au
confruntat cu o nouă realitate. Agricultorii
produceau prea mult, creând surplusuri.
Un proces de reformă a fost lansat pentru
echilibrarea cererii și a ofertei. În anii ’90,
calitatea și siguranţa produselor alimentare,
precum și bunăstarea animalelor constituiau
un punct important pe agendă. De asemenea,
a existat o perioadă în care agricultorii au
devenit mai conștienţi de alte responsabilităţi,
precum protejarea mediului înconjurător și
utilizarea resurselor naturale cu prudenţă și
în mod durabil.

Provocarea realizării unei

agriculturi durabile

Principiul dezvoltării durabile a fost

adoptat în 1992 la Summitul Pământului
de la Rio de Janeiro. De atunci a fost
inclus în toate domeniile politice ale UE,
inclusiv în agricultură. Astfel s-au impus
agricultorilor noi sarcini pentru furnizarea
de bunuri publice în interesul nostru, al
tuturor, sub forma unor zone rurale bine
îngrijite, a biodiversităţii înfloritoare, a
utilizării prudente a resurselor naturale și a
conservării obiectelor și a siturilor culturale.
Agricultorii nu pot transfera costul furnizării
acestor bunuri publice în preţurile lor. Pentru
remunerarea agricultorilor pentru acest
serviciu adus societăţii în ansamblu, UE le
oferă acestora sprijin pentru venit.

11
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Agricultorii și
schimbările climatice

Impactul schimbărilor climatice

a arătat că ameninţări care
păreau îndepărtate ne afectau
deja. Agricultura trebuie să se
adapteze la modificările condiţiilor
meteorologice și la perioadele de
vegetaţie, precum și la calamităţile
naturale mai frecvente. Prin
subvenţii, agricultorii sunt ajutaţi să
reducă emisiile de gaze cu efect de
seră, schimbând hrana șeptelurilor,
dezvoltând energii regenerabile sub
formă de combustibili din biomasă,
utilizând produse secundare și
reziduuri. Acestea fac parte din
lupta globală pentru reducerea
schimbărilor climatice.

Știinţă și tehnologie

Ca și în alte sectoare ale economiei europene,

cercetarea și dezvoltarea reprezintă o componentă
vitală a viitoarei PAC. Laboratoarele produc noi
soiuri de plante, adaptate la condiţiile de cultivare
în schimbare. O eficienţă sporită asigură o mai bună
utilizare a resurselor limitate. Agricultorii folosesc
cea mai recentă tehnologie mobilă și prin satelit
pentru prognozele meteorologice. Computerele îi
ajută la pregătirea tratamentelor, păstrând utilizarea
pesticidelor chimice la un nivel minim. Sistemele
inteligente de contorizare și gestionare utilizează
cel mai eficient electricitatea generată de energia
eoliană atât la fermă, cât și la transmiterea acesteia
la reţeaua de distribuţie regională sau naţională.
Pentru a produce mai mult cu mai puţin și mai bine,
Comisia Europeană propune dublarea bugetului pentru
cercetare și inovare în domeniul agriculturii, incluzând
un nou tip de parteneriat pentru inovare. Aceste fonduri
vor sprijini proiectele de cercetare cu relevanţă pentru
agricultori și pentru viaţa rurală, acoperind distanţa
dintre laboratorul de cercetare și câmpul agricultorului.

12
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Schimbările climatice – Impacturi posibile asupra agriculturii UE

30°W 20°W 10°W 0° 10°E 20°E 30°E 40°E 50°E 60°E

60°N
60°N

50°N
50°N

40°N
40°N

0° 10°E 20°E 30°E

Sursa: DG Agricultură și Dezvoltare Rurală, pe baza rapoartelor SEE, a studiilor academice JRC și SM.

Cartography : DG AGRI GIS-Team 09/2007 0 250 500 750 km

© EuroGeographics for the administrative boundaries

Zone climatice în Europa

Zone vestice și atlantice Zone nordice

▲ Risc de inundaţii ▼ Precipitaţii vara
▲ Veri mai calde și mai uscate ▲ Furtuni iarna, inundaţii
▲ Nivelurile mării ▲ Perioadă lungă de vegetaţie, randamente
▲ Risc de boli, dăunători ai culturilor ▲ Teren agricol adecvat
▲ Randamentele culturilor, furajelor ▲ Dăunători, riscuri de boli
▼ Sănătatea, bunăstarea animalelor

Regiuni sudice și sud-estice Europa Centrală

▼ Disponibilitatea apei ▲ Precipitaţii iarna, inundaţii
▲ Risc de secetă, perioade de căldură ▼ Precipitaţii vara
▲ Risc de eroziune a solului ▲ Risc de secetă, stres hidric
▼ Perioada de vegetaţie, randamentele culturilor ▲ Risc de eroziune a solului
▼ Zone optime pentru culturi ▲ Randamente, gama de culturi

13
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

O economie și o viaţă
la ţară dinamice
Agricultorii au fost dintotdeauna o parte esenţială a vieţii la ţară, aducând o contribuţie importantă
la economia locală. Dezvoltarea rurală este inclusă în PAC din 2000. Accentul se pune pe dezvoltarea
economică, socială și culturală a Europei rurale. Miza este supravieţuirea zonelor rurale ca loc în
care să trăiești, să muncești și de care să te bucuri.

A treia generaţie PAC

Actuala generaţie de agricultori combină
rolurile de agricultor, custode al zonelor
rurale și antreprenor. Reformele au
făcut ca agricultorii să fie mai orientaţi
spre piaţă. Unii dintre ei procesează
alimente la fermă și le vând la nivel local,
stimulând economia rurală. Agricultorii
susţin comunităţile lor prin turismul
local, prin crearea de noi afaceri și prin
activităţi culturale. În cadrul procesului,
ei contribuie la asigurarea viitorului
generaţiilor următoare de agricultori.

14
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Un viitor pentru tinerii

agricultori

Două treimi din actualii agricultori ai UE

sunt în vârstă de peste 55 de ani. Predarea
controlului către generaţia viitoare trebuie să
fie organizată. Altfel, alternativa este gravă :
exod rural, îmbătrânirea rapidă a populaţiei
și un număr insuficient de tineri care să
intre în sector. Conștientă de importanţa
continuităţii, PAC oferă formare și finanţare
pentru a încuraja implicarea tinerilor în
activităţile agricole.

Agricultorii ca antreprenori
Actuala PAC încurajează în mod specific
agricultorii să devină antreprenori, vânzând
bunurile lor direct pe piaţă și răspunzând
semnalelor pieţei cu privire la cerere și la
ofertă. Agricultorii sunt liberi să decidă ce
produc, pe baza propriului plan de afaceri și a
ceea ce cred că vor achiziţiona cumpărătorii.
Ei pot începe noi activităţi cu sprijin din
partea PAC, cum ar fi magazine ale fermelor,
artizanat și activităţi culturale, sau proiecte
pentru renovarea satelor și a infrastructurii
rurale, precum și pentru crearea de locuri
de muncă la nivel local. Acestea nu trebuie
neapărat să fie legate direct de agricultură.
Zonele rurale aparţin tuturor :
turismul rural
Marea lor diversitate și frumuseţea pură
fac din zonele rurale și peisajele Europei un
loc preferat pentru recreere și petrecerea
timpului liber. Vacanţele în mediul rural
permit locuitorilor din orașe să se reconecteze
la tradiţiile rurale pierdute, incluzând un
mediu curat și produse alimentare proaspete
direct de la fermă. Mulţi agricultori oferă
cazare în condiţii confortabile la familii, în
hambare renovate, și o gamă de activităţi
în legătură cu ferma.

Numărul de exploataţii în funcţie de categoria de vârstă a

managerilor în UE-15, 2000 și 2007
(1 000 de exploataţii)
2 000
1 800
1 600
1 400
1 200
1 000
800
600
400
200
0
Sub 35 de ani Între 35 și 44 Între 45 și 54 Între 55 și 64 65 de ani și
de ani de ani de ani peste

2000  2007

15
 P o l i t i c a a g r i c o l ă
Ajutorul pentru micii
agricultori
Micii agricultori alcătuiesc o
treime din populaţia agricolă a
UE. Deși sunt răspunzători pentru
doar 3 % din terenul agricol al
UE, ei se confruntă cu o mare
parte din birocraţia cu care au
de-a face agricultorii mai mari.
Unul dintre obiectivele reformei
16
c o m u n ă – V a c o n t i n u a
PAC propuse este simplificarea
procedurilor administrative și
de plată pentru micii agricultori,
astfel încât să se poată ocupa mai
mult de agricultură și mai puţin
de formalităţile administrative.
Agricultorii reprezintă prima verigă
în lanţul de aprovizionare care ne
aduce produsele alimentare pe
masă. Deseori însă ei sunt mai
puţin organizaţi decât procesatorii
și distribuitorii de alimente din
aval și au mai puţină putere de
negociere. Viitoarea PAC vizează
să îi ajute pe agricultori să se
organizeze în grupuri, astfel încât
să poată negocia împreună o parte
mai mare din preţul final pe care
noi îl plătim pentru produsele lor.

Diversitatea europeană
Populaţia agricolă a UE s-a dublat
odată cu aderarea a 12 noi membri
în 2004 și 2007. PAC ajută toate
cele 27 de state membre ale UE
să menţină activităţile agricole
adaptate la situaţia lor climatică
sau geografică. Condiţiile pentru
P o l i t i c a a g r i c o l ă
agricultură variază începând de
la cele din nord, din apropierea
regiunii arctice, cu perioada lor
scurtă de vegetaţie, până în sud,
la regiunea subtropicală, unde
resursele de apă sunt reduse. Poate
fi dificil să îţi câștigi existenţa
în regiunile uscate, îndepărtate
sau muntoase. PAC trebuie să
c o m u n ă – V a c o n t i n u a
se adapteze nu numai la nevoile
în schimbare ale societăţii, ci și
la aspectul în schimbare al vieţii
rurale, permiţând prosperarea
tuturor tipurilor de agricultură,
inclusiv în zonele dezavantajate
din punct de vedere natural.
17
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă
Perspective de viitor
PAC trece încă o dată prin reforme importante. Obiectivul este de a o pregăti pentru 2020 și mai
târziu. Obiectivele-cheie sunt o politică mai ecologică, mai echitabilă și mai eficientă. Agricultura
europeană trebuie să își sporească competitivitatea atât din punct de vedere economic, cât și ecologic.
Planul de reformă a PAC în zece puncte – Propus
de Comisia Europeană la 12 octombrie 2011
1) O mai bună direcţionare a sprijinului pentru
venit în vederea stimulării dezvoltării și a
ocupării forţei de muncă
Pentru o mai bună dezvoltare a potenţialului agricol
al UE, Comisia propune susţinerea într-un mod mai
just, mai simplu și mai bine direcţionat a veniturilor
agricultorilor. De sprijinul de bază pentru venit
vor beneficia numai agricultorii activi. Acesta va
scădea progresiv începând de la 150 000 EUR per
exploataţie și va fi plafonat la peste 300 000 EUR,
luând în considerare numărul de locuri de muncă
create. De asemenea, sprijinul va fi distribuit într-un
mod mai echitabil între agricultori, între regiuni și
între statele membre.
18
– V a c o n t i n u a
2) Instrumente de gestionare a crizelor mai
bine adaptate și cu o capacitate de reacţie
sporită pentru a face faţă noilor provocări
economice
Volatilitatea preţurilor reprezintă o ameninţare pentru
competitivitatea pe termen lung a sectorului agricol.
Comisia propune „plase de siguranţă” mai eficace, cu
o capacitate de reacţie sporită pentru sectoarele cele
mai expuse crizelor (depozitarea privată și intervenţia
publică) și promovarea creării de sisteme de asigurări
și de fonduri mutuale.
3) Plăţi de agromediu pentru prezervarea
productivităţii pe termen lung și a
ecosistemelor
Pentru a consolida durabilitatea agriculturii din punct
de vedere ecologic și pentru a sprijini eforturile
agricultorilor, Comisia propune ca 30 % din plăţile
directe să fie acordate în mod specific pentru
utilizarea îmbunătăţită a resurselor naturale. Aceste
măsuri – diversificarea culturilor, menţinerea pășunilor
permanente, prezervarea rezervoarelor ecologice și a
peisajelor – sunt practice, ușor de pus în aplicare și
vor avea un efect ecologic real.
4) Investiţii suplimentare pentru cercetare și
inovare
Pentru a produce mai mult cu mai puţin și mai bine,
Comisia propune dublarea bugetului alocat cercetării
și inovării în domeniul agricol, inclusiv prin intermediul
unui nou parteneriat european pentru inovare. Aceste
fonduri, inclusiv printr-un nou parteneriat european
pentru dezvoltare, vor sprijini proiectele de cercetare cu
relevanţă pentru agricultori, vor încuraja o cooperare
mai strânsă între oamenii de știinţă și agricultori
 P o l i t i c a
și transferul accelerat al rezultatelor pozitive din
laborator la câmp, precum și o informare și o consiliere
mai bună a agricultorilor.
5) Un lanţ alimentar mai competitiv și mai
echilibrat
Agricultura joacă un rol vital prin poziţionarea sa la baza
lanţului alimentar, dar este foarte fragmentată și puţin
structurată, valoarea sa adăugată nefiind recunoscută.
Pentru a consolida poziţia agricultorilor, Comisia
propune sprijinirea organizaţiilor de producători,
a dezvoltării organizaţiilor interprofesionale și a
vânzărilor directe între producători și consumatori.
Cotele de zahăr, care și-au pierdut relevanţa, nu vor
fi prelungite după 2015.
6) Încurajarea iniţiativelor de agromediu
Trebuie luate în considerare caracteristicile specifice
fiecărui teritoriu, iar iniţiativele naţionale, regionale
și locale cu privire la mediu trebuie încurajate. În
acest sens, Comisia propune două priorităţi specifice
ale politicii de dezvoltare rurală pentru refacerea,
prezervarea și îmbunătăţirea ecosistemelor și pentru
utilizarea eficientă a resurselor și lupta împotriva
schimbărilor climatice.
7) Facilitarea lansării în activitate a tinerilor
agricultori
Două treimi dintre agricultori sunt în vârstă de peste
55 de ani. Pentru a susţine implicarea generaţiei tinere
în sectorul agricol, Comisia propune crearea unui nou
ajutor pentru instalare de care să poată beneficia, în
timpul primilor cinci ani ai proiectului lor, agricultorii
care nu au împlinit 40 de ani.
a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a
8) Stimularea ocupării forţei de muncă în
mediul rural și a spiritului antreprenorial
Pentru a promova ocuparea forţei de muncă și spiritul
antreprenorial, Comisia propune o serie de măsuri de
stimulare a activităţii economice în zonele rurale și
de încurajare a iniţiativelor de dezvoltare locală. De
exemplu, va fi creat un „pachet iniţial” pentru sprijinirea
proiectelor de microîntreprinderi, cu o finanţare pe
o perioadă de cinci ani care poate ajunge până la
70 000 EUR. Vor fi consolidate grupurile de acţiune
locală LEADER.
9) O mai mare atenţie acordată zonelor
vulnerabile
Pentru a evita deșertificarea și pentru a proteja bogăţia
teritoriilor noastre, Comisia oferă statelor membre
posibilitatea de a-i sprijini în mod mai susţinut pe
agricultorii situaţi în zone dezavantajate din punct
de vedere natural, prin intermediul unei indemnizaţii
suplimentare. Acest ajutor va completa celelalte
ajutoare care se acordă deja în cadrul politicii de
dezvoltare rurală.
10) O PAC mai simplă și mai eficientă
Pentru a evita sarcinile administrative inutile, Comisia
propune simplificarea mai multor mecanisme ale PAC,
precum normele privind condiţionalitatea și sistemele
de control, fără ca aceasta să ducă la o pierdere a
eficienţei. În plus, va fi simplificat și sprijinul acordat
micilor agricultori. Pentru aceștia, se va institui o plată
forfetară anuală de 500-1 000 EUR pentru o fermă. Va fi
încurajat transferul de terenuri de la micii agricultori care
își încetează activitatea agricolă către alte exploataţii
care doresc să se restructureze.
19
 P o l i t i c a a g r i c o l ă c o m u n ă – V a c o n t i n u a

Coperta: © Thinkstock - Hemera; p. 2: © Ministerul Agriculturii din Franţa, © Comstock; p. 4: © Comisia Europeană;
p. 5: © Comisia Europeană; p. 6: © Ministerul Agriculturii din Franţa; p. 7: © iStockphoto, © Photodisc;
p. 8: © Thinkstock - Hemera; p. 9: © Thinkstock; p. 10: © Ingram Publishing; p. 11: © Ceja, © T. Hudson; p. 12:
© iStockphoto, © iStockphoto; p. 14: © Getty Images; p. 15: © iStockphoto; p. 16: © iStockphoto; p. 17: © iStockphoto,
© iStockphoto, © iStockphoto, © Comisia Europeană, © iStockphoto, © iStockphoto, © Getty Images, © iStockphoto,
© iStockphoto; p. 18: © Getty images; p. 19: © iStockphoto

20
Comisia Europeană

Politica agricolă comună – Va continua

Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2012

2012 — 20 p. — 21 cm x 29,7 cm

ISBN 978-92-79-23278-7
doi:10.2762/36653
 KF-31-12-548-RO-C

Comisia Europeană
Direcţia Generală Agricultură şi Dezvoltare Rurală
http://ec.europa.eu/agriculture/50-years-of-cap

doi:10.2762/36653