Separarea statului de religie este convenţională pe motiv că direct sau indirect acestea se

alimentează reciproc în devenire. Dreptul a preluat din religie anumite principii morale
fundamentale, iar religia continuă să susţină idealurile statului prin îndemnarea creştinilor de a
avea gânduri bune şi a face fapte bune.
Scopul şi rolul dreptului îşi găsesc expresia, în modul cel mai elocvent, în garantarea juridică
a afirmării personalităţii umane, în împlinirea dezideratelor şi intereselor legitime ale tuturor
fiinţelor umane. Pedepsind tot ceea ce contravine acestor exigenţe fireşti, dreptul promovează
idealurile de dreptate şi justiţie atât de apropiate sufletului omenesc1. Dar care este scopul şi rolul
religiei? Răspunsul indirect se conţine în dispoziţiile art. 31 din Constituţia Republicii2 care
prevede că libertatea conştiinţei este garantată, iar cultele religioase sunt libere şi se organizează
potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. Deci, dacă dreptul la religie este admis, conchidem că
aceasta are un scop şi un rol care nu contravin scopului şi rolului dreptului sau e admis în măsura
în care nu se încalcă normele de drept.
Prevederi similare se conţin şi în art. 1 Legea despre culte3 care stipulează că orice persoană
are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Mai mult decât atât, cultele religioase,
potrivit Constituţiei, sunt separate de stat. Considerăm că acest principiu este convenţional pe
motiv că totuşi legislaţia reglementează relaţiile sociale (raportul dintre stat şi culte, înregistrarea
de stat a cultelor, dreptul de proprietate, impozitarea, învăţământul moral-religios şi teologic,
relaţiile de muncă, asigurarea cu pensii, etc.).
Aşadar, în timp ce dreptul este exprimat prin norme, religia este exprimată de scrierile biblice.
În consecinţă, distingem o suprapunere a unor norme legale şi a scrierilor biblice, fapt ce ne
confirmă că religia a avut rolul său în formarea dreptului. În secolele XIV – XVII, Domnitorul
consulta Sfatul în toate problemele importante care priveau biserica, precum înfiinţarea unei
eparhii, mutarea unei mitropolii sau episcopii de la o reşedinţă la alta. Cu toate că chintesenţa
dreptului se regăseşte în scrierile religioase, pe parcursul evoluţiei statului s-a convenit la separarea
statului de religie.

1
Negru Boris, Negru Alina, Teoria generală a dreptului şi statului, Chişinău: Boris Offices, 2006, p. 520.
2
Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, în vigoare din 27.08.1994. Monitor Oficial nr. 1 din 12.08.1994
3
Legea Republicii Moldova despre culte. Nr.979-XII din 24.03.1992. Monitor Oficial nr.3/70 din 30.03.1992
 Trebuie observat, în acest sens, că Biserica, deşi a pretins cu secole în urmă că deţine
autoritatea temporală şi chiar a exercitat-o, în prezent este separată de stat şi nu îşi arogă vreun rol
activ în conducerea efectivă a statului. În prezent, majoritatea statelor au un eminamente caracter
laic, evidenţiat chiar în textele constituţionale. Deşi este unanim că Biserica nu se implică în
politică, uneori, în predicile lor, prelaţii “îndeamnă” credincioşii să adopte o anumită conduită
polititcă4.

Revenirea la normalitate în raporturile dintre Stat şi Biserică în Republica Moldova a fost şi

este încă, la mai bine de două decenii, un deziderat în calea realizării cărora stau nu numai piedici
exterioare, ci şi propriile nesiguranţe. Este motivul pentru care dezbaterea asupra posibilului model
al relaţiilor Bisericii cu statul post-modern, cu aspiraţiile sale la valorile comune europene, nu
priveşte doar Biserica majoritară, ci şi pe toţi locuitorii ţării, indiferent de convingerile religioase
sau de absenţa lor, într-o ţară unde cel puţin 93% se declară ortodocşi.
Noi suntem nu numai în faza în care Biserica îşi formulează aşteptările faţă de stat, ci şi într-
una în care statul trebuie să-şi formuleze propria viziune asupra relaţiei sale cu Biserica. Ori, aici
statul este declarativ prietenos, dar practic ambiguu şi uneori extrem de înceţoşat în cerinţele şi
criteriile sale de operare.
De-a lungul anilor, Biserica a încercat să ajungă, de nenumărate ori, prin proiectele lansate la
o mai bună conlucrare cu autorităţile statului. Ceea ce nu i-a reuşit întotdeuana. Ori, aici criticii au
supraevaluat de multe ori influenţa Bisericii şi rolul său de actor politic public tocmai din cauza
vizibilităţii acesteia în mai toate sferele vieţii publice. Impactul său asupra politicilor publice nu
este însă nici stabil, nici întotdeauna coerent. Sfera sa de influenţă este restrânsă la câmpul său de
acţiune directă, cu precădere cel deschis manifestărilor religioase în instituţiile publice.
De aceea, actula redactare a Legii Cultelor şi regimul general de funcţionare a cultelor lasă la
discreţia autorităţilor publice problemele ce ţin de activitatea Bisericii. Prin urmare, chiar dacă pe
parcusul acestui răstimp relaţiile dintre Biserică şi Stat au intrat într-o fază de normalizare, în multe
alte privinţe, parţial amintite, ele se află încă în plină tranziţie5.

4
Moldova Ortodoxa, Interferenţe legislative cu scrieri biblice, 3 septembrie 2015, http://ortodox.md/interferente-
legislative-cu-scrieri-biblice/?mode=list (accesat la 17.03.2018)
5
Cheibaș Vadim, BISERICA ŞI STATUL – Schiță radiogragfică pe marginea unui parcurs,
http://ortodox.md/biserica-si-statul-schita-radiogragfica-pe-marginea-unui-parcurs/ (accesat la 13.032018)
 Republica Moldova, între Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei
În Republica Moldova, religia predominantă este cea creștin ortodoxă, conform ultimului
recensământ din 2014. Însă, această masă mare de credincioși ortodocși, aproximativ 93%, nu au
parte de o biserică autocefală. Moștenirea istorică, precum și variatele interese politice, după cum
vom vedea în cele ce urmează, au creat o stare în care creștinii s-au văzut împărțiți între două
centre religioase concurente: Patriarhia Moscovei și Patriarhia Bucureștiului. Alegerea și
loialitatea față de o anumită parte nu este o simplă formalitate, ci definește, de cele mai multe ori,
opțiunile geopolitice și naționale ale cetățenilor vizavi de parcursul viitor al țării.
Una din Mitropolii, a Basarabiei, a fost înfințată în anul 1925 în cadrul Patriarhiei Române.
În 1944, după stabilirea puterii sovietice în R. Moldova, aceasta a fost dizolvată, iar în 1992 a fost
(re)activată în frunte cu Mitropolitul Petru (Ion Păduraru). Până în anul 2004, conducerea
Republicii Moldova a refuzat sub diferite pretexte recunoașterea oficială a acesteia, însă după ce
în această problemă s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statul a fost nevoit,
într-un final, să-i accepte înregistrarea. Cel mai agresiv împotriva deciziei de legalizare a
patriarhiei Basarabiei, se pronunța partidul Comuniștilor din Republica Moldova, aflat la
guvernarea statului din 2001 până în 2009. Motivul principal al acestei împotriviri reprezenta
faptul că această Mitropolie este de drept subordonată Patriarhiei Române și contribuie la
consolidarea relațiilor tradiționale a credincioșilor moldoveni cu cele ale românilor. Acest fapt
reprezentând o amenințare directă asupra reușitei proiectului lor ,,moldovenist”, adică formarea
unei identități naționale, care se bazează în exclusivitate pe conceptul moldovenist ca identitate
separată și diferită radical de identitatea românească și chiar opusă acesteia6. Autoritățile politice
din R. Moldova, însă nu au acționat în totalitate singure în acest dosar al Mitropoliei Basarabiei.
Un rol important aici l-a avut ,,biserica mamă” și patriarhul ei de la acea vreme, Alexei al-II-lea.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut niciodată desfiinţarea Mitropoliei
Basarabiei. Așadar, pentru a soluționa această nedreptate, Patriarhul Teoctist, a inițiat o convorbire
cu Biserica Ortodoxă Rusă, pentru soluționarea și repararea acestei nedreptăți istorice. Drept
urmare, această inițiativă a fost interpretată de Patriarhia Rusă, pe fonul conflictului Transnistrean,
ca un amestec în jurisdicţia sa, şi tensionarea situaţiei interetnice în Republica Moldova. Pentru a
stopa mişcarea naţională pro-română în rândul clerului din Republica Moldova, Patriarhia

6
Sprînceană Vitalie, Бог в ,,зонах пограничья, Jurnal Pro et Contra Nr. 3-4(59), Moscova, mai-august 2013
Moscovei a încurajat discriminarea celor care aveau viziuni patriotice şi doreau revenirea Bisericii
Ortodoxe din Moldova sub jurisdicţia Patriarhiei Române, manifestată indirect prin acţiunile
violente ale reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei7.
În prezent, Mitropolia Basarabiei este percepută ca având o puternică orientare pro
românească, occidentală, chiar unionistă, de cealaltă parte, Mitropolia Moldovei se pronunță
pentru o relație mai strânsă cu Rusia și lumea estică în general. Mai mult chiar, Mitropolia
Basarabiei încurajează în mod constant eforturile autorităților politice din R. Moldova de a apropia
țara de structurile integraționiste europene, pe când Mitropolia Moldovei se pronunță împotriva
integrării europene, motivând că acest lucru ar atrage după sine schimbări substanțiale a valorilor
moral-culturale ale cetățenilor dar și schimbări de ordin legislativ.
Într-un interviu pentru portalul ,,provoslavia.ru”, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii
Moldove, Vladimir, a declarat răspicat că ,,UE încearcă să ne impună normele și legile sale, străine
tradițiilor noastre spirituale și morale”8.
Deși formal biserica este separată de stat, în Republica Moldova aceasta nu este separată și
de structurile politice. Încercările de a găsi calea pentru o implicare politică directă, au dus la
afirmarea deschisă a Mitropolitului Vladimir, în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii, că biserica are
tot dreptul să se implice în activități politice, atunci când consider necesar. Tot atunci, Mitropolia
și-a declarat deschis și irevocabil, susținerea sa față de Partidul Umanist din Moldova9, în fruntea
căruia se afla Valeriu Pasat (fostul director al Serviciului de Informații și Securitate din R.
Moldova), candidat ce se bucura de susținerea Moscovei, iar principalul lui mesaj electoral a fost
aderarea R. Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan. Partidul Umanitar s-a ales
doar cu 15 mii de voturi (0,9%), procent ce nu i-a permis să treacă de pragul electoral, eșec politic
cu un impact negativ asupra prestigiului bisericii.
Când în 2009 la conducerea țării a venit Alianța pentru Integrare Europeană, între această
formațiune și Mitropolia Moldovei au apărut numeroase divergențe legate de parcursul european
al țării. Cele mai multe discuții au produs normele ce prevedeau eliminarea discriminarii sexuale10.

7
Cemârtan Romeo, Cazul Mitropoliei Basarabiei – interferențe politice și religioase, Institutul de Politici Publice,
Chișinău, 2002, p.26-27
8
Mitropolitul Vladimir, ,,Noi nu împărțim credincioșii după naționalitate”, interviu acordat portalului provaslavia.ru,
30.06.2011 http://pravoslavie.ru/47326.html (accesat la 17.03.2018)
9
Declarația membrilor Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Curierul Ortodox Nr.6 din 17.06.2010
10
Tatiana Cojocari, Rolul și implicațiile Bisericii Ortodoxe Ruse în țările din Europa de sud-est. Cazul Republicii
Moldova și al Ucraieni, Policy Memo Nr.7, Noiembrie 2014, p. 15-17
 Situația Mitropoliilor din Basarabia este distinctă datorită particularităților pe care le
comportă: conflictul dintre acestea nu este nici interconfesional, nici interetnic. Diferențele
specifice nu ating dimensiunea teologică (nu ating probleme de dogmă). Schisma sau despărțirea
se manifestă și se păstrează la nivel instituțional – există două mitropolii distincte, ierarhii distincte
– respectiv la nivelul formal – calendarul pe care îl respectă. Dimensiunea politică a acestui orizont
conflictual este determinantă, dar nu influențează la fel de puternic coabitarea clerului asociat celor
două structuri ierarhice ecleziale distincte11.

Mitropolia Chișinăului și a Moldovei- prezentare generală

Mitropolia Chișinăului și a Moldovei (sau Biserica Ortodoxă din Moldova) supusă canonic
jurisdicției Patriarhiei Ortodoxe Ruse, în treburile interne este independentă, după cum prevede și
hotărârea Sinodului Arhieresc din decembrie 1994 de la Moscova, și se conduce în activitatea sa,
de Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000, dar și de propriul Statut aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 719 din 17 noiembrie 199312. Conform acestui
Statut, în activitatea sa ea se călăuzeşte de normele şi tradiţiile bisericeşti locale, Statutul său,
precum şi de învăţăturile şi canoanele Bisericii Ortodoxe Mondiale.
Biserica Ortodoxă din Moldova formează o unitate bisericească - Mitropolie, care, în caz de
necesitate, poate fi împărţită în două sau mai multe eparhii. Dreptul de a pune problema creării
eparhiilor, vicariatelor, precum şi de a propune candidaţi pentru suplinirea vacanţelor de arhirei
revine Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova.
Din anul 1989 întâistătător al acestei biserici este mitropolitul Vladimir Cantarean, care poartă
titlul de Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove. Scaunul mitropolitan al Bisericii Ortodoxe
din Moldova se află la Chișinău, iar catedrala mitropolitană este Catedrala Nașterea Domnului din
Chișinău .Mitropolia este compusă din 6 eparhii, Eparhia de Chișinău, Eparhia de Tiraspol și
Dubăsari, Eparhia de Cahul și Comrat, Eparhia de Ungheni și Nisporeni, Eparhia de Bălți și Fălești
și Eparhia de Edineț și Briceni.

11
Sercău Irina Dercaci, Basarabia și „teritoriul canonic rusesc“ sau „conflictul“ mitropoliilor, West University of
Timișoara, Sfera Politicii nr. 1 (187) / 2016
12
Nicolae Fuștei,Istoria înființării Mitropoliei Chișinăului și a Moldovei (actualmente Biserica Ortodoxă din
Republica Moldova), http://mitropolia.md/istoric-bom/ (accesat la 13.03.2018)
 Biserica Ortodoxă din Moldova reuneşte credincioşi ortodocşi, care locuiesc pe teritoriul
administrativ al Republicii Moldova pentru exercitarea în comun a dreptului la libertatea
mărturisirii şi răspândirii credinţei ortodoxe13.
În aceste scopuri în Mitropolie se realizează :
- servicii divine, rînduieli,procesiuni şi ceremonii;
- propagarea religiei ortodoxe în mod direct sau prin intermediul mijloacelor de informare
în masă, inclusiv prin mijloacele proprii de informare în masă (ziare, reviste, literatură religoasă,
programe tele şi radio, precum şi prin alte forme de propagare a informaţiilor);
- activitate misionară;
- acţiuni de caritate şi binefacere;
- instruire şi educaţie religioasă;
- pelerinaje;
- altă activitate ce corespunde normelor şi tradiţiilor Bisericii Ortodoxe din Moldova.
În locaşurile sfinte ale Bisericii Ortodoxe din Moldova serviciile divine se oficiază în limba
română, iar în unele parohii - în limbile slavonă, ucraineană, găgăuză sau bulgară, în dependenţă
de naţionalitatea şi doleanţele credincioşilor din parohia respectivă.
Biserica Ortodoxă din Moldova este o comunitate religioasă republicană unitară, ce include
concomitent subdiviziunile ierarhic subordonate, inclusiv eparhiile, vicariatele, parohiile întrunite
în protopopii, mănăstirile, misiunile, comunităţile religioase, reprezentanţele, organele
economico-administrative, subdiviziunile instructiv-educative şi alte instituţii eparhiale necesare
pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor Bisericii Ortodoxe din Moldova. Organele de conducere
ierarhic superioare ale Bisericii Ortodoxe din Moldova sânt: Soborul Bisericesc şi Sinodul condus
Chiriarhul Bisericii.
Soborul Bisericesc este format din mitropolit, episcopi,episcope vicari, cler, călugări şi
mireni, care locuiesc permanent pe teritoriul Republicii Moldova, sânt cetăţeni ai Republicii
Moldova şi membri ai subdiviziunilor interioare ale Bisericii Ortodoxe din Moldova. Soborul
Bisericesc este convocat de către Chiriarhul Bisericii la latitudinea sa, în temeiul hotărârii
Sinodului sau la cererea cel puţin a unei treimi din membrii Soborului Bisericesc.
Soborul Bisericesc are următoarele atribuții:

13
Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropoliei Moldovei)aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr. 719 din
17.11.1993
 - alege delegaţii Soborului Local al Patriarhiei;
- alege membrii Sinodului;
- crează instituţii eparhialei;
- examinează dările de seamă cu privire la activitatea eparhiilor, vicariatelor, protopopiilor,
mănăstirilor, instituţiilor, parohiilor, adoptă decizii asupra lor.
Hotărîrile Soborului Bisericesc sânt semnate de către Mitropolit, iar componenţa, modul de
constituire a Soborului Bisericesc şi regulamentul lui de lucru sânt stabilite de normele
corespunzătoare ale Legilor Canonice14.
Sinodul Mitropolitan este organul permanent de administrare al Bisericii Ortodoxe din
Moldova. Acesta are următoarele atribuții:
- execută deciziile Soborului Bisericesc ce ţin de competenţa Sinodului şi prezintă dări de
seamă cu privire la activitate desfăşurată;
- examinează chestiuni privind înfiinţarea parohiilor, protopiilor, mănăstirilor, misiunilor,
comunităţilor religioase, instituţiilor instructiv-educative şi cultural-educative, obiectivelor de
producţie şi economice, culturale şi de creaţie ale subdiviziunilor, direcţiilor şi altor instituţii ale
Bisericii Ortodoxe din Moldova;
- stabileşte sursele de mijloace indispensabile pentru satisfacerea necesităţilor Mitropoliei,
eparhiilor, iar, după caz, şi ale parohiilor;
- examinează proiectele de construcţii, reparaţii capitale şi restaurare a locaşurilor sfinte;
- ţine evidenţa şi adoptă măsuri pentru păstrarea bunurilor Bisericii Ortodoxe din Moldova:
locaşurilor sfinte, caselor de rugăciuni, capelelor, mănăstirilor, şcolilor duhovniceşti şi
subdiviziuni, precum şi a bunurilor Mitropoliei;
- în limitele competenţei sale soluţionează chestiunile privind posesia, folosirea şi
administrarea bunurilor parohiilor, mănăstirilor, şcolilor duhovniceşti şi altor subdiviziuni
interioare ale Bisericii Ortodoxe din Moldova, precum şi chestiunile privind posesia, folosirea şi
administrarea proprietăţii bisericeşti anterior naţionalizate de către stat sau transmise în arendă pe
bază de contract de către organizaţiile de stat, obşteşti, religioase şi de cetăţeni;
- efectuează revizia instituţiilor mitropolitane;
- soluţionează alte chestiuni referitoare la viaţa internă a Bisericii Ortodoxe din Moldova.

14
Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropoliei Moldovei)aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr. 719
din 17.11.1993
 Deciziile Sinodului sânt semnate de către Arhiereul chiriarh şi arhiereii vicari. Sinodul este
format, din Mitropolit, arhiereii vicari şi de cel puţin 8 persoane cu rang duhovnicesc, o jumătate
dintre care este numită de către Întâistătător, iar ceilalţi sânt aleşi de către Soborul Bisericesc pe
un termen de 2 ani15.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova - Mitropolitul Chişinăului şi Moldovei este
numit de către Sfîntul Sinod şi Sanctitatea sa Patriarhul Moscovei şi a întregii Rusii dintre cetăţenii
Republicii Moldova, care corespund cerinţelor canonice şi poseda limbile română şi rusă. Acesta
are următoarele atribuții:
- convoacă Soborul Bisericesc, şedinţa Sinodului şi le prezidează;
- în cazul în care Mitropolitul îşi exprimă neacordul cu decizia Soborului Bisericesc acesta
prezintă chestiunea spre examinare Sfîntulul Sinod;
- stabileşte sfera de îndatoriri pentru arhierei, arhierei-vicari;
- aprobă statutele parohiilor, mănăstirilor şi altor inştituţii;
- numeşte protopopii şi preoţii la parohii, lectorii la instituţiile de învăţămînt teologic,
prezintă spre confirmare Sfîntului Sinod rectorii instituţiilor de învăţămînt teologic, stareţii
(stareţele) mănăstirilor;
- exercită conducerea generală a eparhiilor, vicariatelor, instituţiilor eparhiale, parohiilor şi
mănăstirilor;
- vizitează colegial, când socoate de cuviinţă, eparhiile;
- acordă concedii Episcopilor sufraganii;
- aprobă deciziile organelor de administrare ale Bisericii Ortodoxe din Moldova. Fără
aprobarea menţionată deciziile sânt nevalabile;
- emite acte în toate problemele vieţii şi activităţii Mitropoliei, inclusiv în cele de cadre în
limitele competenţei sale şi în conformitate cu Statutul Mitropoliei, aprobat de Guvern;
- permite construcţia şi reparaţia locaşelor sfinte, caselor de rugăciuni şi a capelelor ;
- face demersuri în faţa organelor puterii de stat şi administrţiei de stat cu privire la
transmiterea în subordinea Mitropoliei şi subdiviziunilor ei interioare a locaşelor sfinte şi altor
clădiri si construcţii destinate scopurilor bisericeşi;

15
Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropoliei Moldovei)aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr. 719
din 17.11.1993
 - este reprezentantul plenipotenţiar al Bisericii Ortodoxe din Moldova în faţa organelor
puterii de stat respective din republică în problemele de administrare, referitoare la Biserica
Ortodoxă din Moldova;
- soluţionează chestiunile legate de posesia, folosirea şi administrarea bunurilor Mitropoliei;
- supraveghează activitatea religioasă, administrativă şi financiară a eparhiilor, vicariatelor,
protopopiilor, parohiilor, mănăstirilor şi altor subdiviziuni interioare ale Mitropoliei;
- adresează mesaje arhiereşti în cadrul Bisericii Ortodoxe din Moldova;
- conferă clericilor şi mirenilor distincţii bisericeşti;
- dispune de mijloacele financiare ale Mitropoliei, încheie în numele ei contracte, eliberează
procuri, deschide conturi în instituţiile bancare;
- soluţionează alte chestiuni ale activităţii Mitropoliei.
Canonic Mitropolitul se subordonează Sanctităţii Sale Patriarhului Moscovei şi a întregii
Rusii şi Sfîntului Sinod16.

Implicarea Metropoliei Moldovei în Politică

Potrivit Barometrului Opiniei Publice din luna octombrie 2016, 72,8% din cetățenii Republicii
Moldova au încredere în Biserică. Este o cifră care ne arată că societatea moldovenească se supune,
într-un fel sau altul, rigorilor unei confesiuni care, în cazul ţării noastre, este majoritară – credința
ortodoxă. Prin urmare, posibilitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova de a susţine şi de a propaga o
anumită idee este evidentă, și acest lucru se realizează atât prin intermediul enoriașilor, cât şi prin
cel al mijloacelor de informare în masă.
Implicațiile Bisericii în sfera politică au revenit în atenția publică odată cu ultima campanie
electorală, când unele fețe bisericești au considerat necesar să își expună punctul de vedere faţă de
candidaţii la alegerile prezidenţiale, dar şi să-și declare susţinerea pentru un candidat anume.
Astfel, la 27 octombrie 2016, Prime TV informa că Înalt Prea Sfințitul Vladimir îndeamnă să fie
votat socialistul Igor Dodon. Știrea cu pricina conțina imagini în care ÎPS Vladimir aduce cuvinte
de laudă candidatului socialist și îl prezenta ca pe un om profund credincios, care merge cu
regularitate la liturghie. Gestul prin care Mitropolitul îl cheama pe Igor Dodon în amvon denotă
intenția capului Bisericii Ortodoxe de a efectua un transfer de imagine pozitivă către candidatul

16
Statutul Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropoliei Moldovei)aprobat prin Hotărârea Guvernului RM Nr. 719 din
17.11.1993
PSRM. În plus, acesta era un mesaj foarte clar pentru enoriași de a-l vota pe Igor Dodon.
Menționăm că în campaniile electorale din ultimele decenii ÎPS Vladimir a mai susținut deschis
anumite partide politice – în special, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, o formațiune
în al cărei trecut, după cum se știe, există o practică bogată de distrugere a bisericilor și de lichidare
a preoților.
Pe de altă parte, Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, declara următoarele referindu-se la
Maia Sandu, contracandidata lui Igor Dodon: Nu avem dreptul moral să votăm pentru un candidat
care este abătut de la valorile morale. Alături de mai mulți clerici, Episcopul Marchel şi-a îndemnat
enoriașii să-l voteze pe Igor Dodon, care este „creștin, patriot și ține la valorile morale tradiționale
ale sfintei biserici”. Mai mult, el a acuzat-o pe Maia Sandu că, în perioada când a fost ministră a
Educației, ar fi a interzis rugăciunea tradițională la început de an școlar. Totodată, Episcopul a spus
că Maia Sandu este susținută public de toate minoritățile sexuale, făcând aluzie la faptul că și
candidata PAS ar avea o orientare sexuală netradițională. Aceste declarații poartă un caracter
defăimător și au avut scopul de a manipula credincioșii și de a-i face să voteze un președinte loial,
cel puțin declarativ, ortodoxiei. Episcopul Marchel nu a menționat însă că șeful statului are atribuții
laice și nu se poate implica în treburile Bisericii.
La mai bine de un an de la alegerile prezidențiale, Parlamentul Republicii Moldova nu a pus
în aplicare recomandarea formulată de Curtea Constituțională, cea de a stabili sancţiuni pentru
implicarea în campaniile electorale a cultelor religioase, în special a Bisericii Ortodoxe.
Mitropolitul Vladimir şi-a atras multiple critici după ce cu doar câteva zile înainte de scrutinul
prezidențial a îndemnat enoriaşii să voteze un candidat care este „ortodox, botezat, cununat și
patriot” şi un „apărător al valorilor tradiționale”, cu aluzie cât se poate de directă la Igor Dodon,
cel care a şi ajuns în fotoliul prezidențial.
Nu este pentru prima dată când Biserica Ortodoxă a fost criticată şi acuzată că s-ar implica în
treburile unui stat declarat laic prin Constituţie. E suficient să ne amintim îndârjirea cu care
preoțimea a încercat să torpileze votarea legii anti-discriminare, pe care o critică până în prezent.
Raportul Departamentului de Stat privind libertatea religioasă publicat anul trecut arată că
guvernul moldovean are un tratament preferențial față de clerul ortodox, iar Biserica Ortodoxă a
avut în 2016 o „influență puternică” asupra politicilor guvernului.
 Sociologul Vitalie Sprînceană e de părere că biserica fiind parte a societăţii civile poate să se
implice în treburile publice, nu însă să facă şi partizanat politic:
„Biserica poate să fie un fel de arbitru colectiv, să aducă un discurs moral în politică, să
moralizeze politica pe alocuri, să atenueze clivajele, conflictele politice, să promoveze mesaje de
conciliere care depășesc platformele partinice. Să atragă atenția politicienilor asupra unor
probleme neglijate din domeniul social, cum ar fi sărăcie, inegalitate. Pentru mine aşa arată rolul
bisericii, nu să susţină un partid, ci să contribuie într-un fel la dezbaterea politică pe probleme
reale. În acest sens, cred că este loc de implicarea bisericii în politică, dar nu şi în viaţa de partid”.
Sociologul mai crede că este exagerată relevanţa implicării bisericii în politică. Vitalie
Sprînceană aminteşte despre parlamentarele din 2010 când Mitropolia Moldovei a încercat să-l
sprijine pe candidatul independent Valeriu Pasat, care deşi apăruse în mai multe imagini alături de
mitropolitul Vladimir, nu a reuşit să acumuleze nici un procent la scrutin.
„Importanța morală, simbolică, tradițională din punct de vedere a valorilor bisericii nu se
produce în mod automat în influenţă politică. De aceea cred că uneori relevanța implicării bisericii
în politică este exagerată. Motivațiile care îi trimit pe oameni la urne şi în fac să aibă o preferință
sau alta sunt mult mai complexe.”
Potrivit sondajelor de opiniei biserica se menține în topul instituțiilor în care oamenii au cea
mai mare încredere, doar că numărul celor care spun că au încredere în biserică scade continuu în
ultimii ani. L-am întrebat pe sociologul Vitalie Sprînceană care ar fi motivele:
„Ceea ce măsoară sondajele nu e atât performanţa instituțională a bisericii, ci mai degrabă
Dumnezeu, credinţă şi celelalte. Nu ştiu în ce măsură creșterea sau descreșterea încrederii în
biserică sunt indicatori pentru tranformările religiozității moldovenilor. Bunăoară cred că o bună
parte din încrederea pe care o are biserica se datorează lipsei de încredere pe care oamenii o au în
politicieni şi atunci când instituţiile lumeşti performează slab, oamenii îşi aruncă speranţa în
celelalte instituţii, în Dumnzeu. Şi aici biserica e numele acestei sfere spirituale, mai curând, decât
o instituţie aparte care gestionează ceva şi care e apreciată după performanțe.”
Deși marea majoritate a moldovenilor se declară creştini ortodocşi, mai multe cercetări
sugerează că religiozitatea este una declarativă, mai curând. În realitate puţini sunt cei care respectă
cu stricteţe cutumele religioase. A recunoscut-o şi Mitropolitul Vladimir care a notat într-o
culegere religioasă lansată recent că procentul creștinilor practicanți nu depășește 15-20 la sută.
„Reiese că glasul Bisericii nu mai are impactul de altă dată”, a concluzionat Mitropolitul17.

Frica, instrumentul perfect de manipulare

Forța de manipulare a fețelor bisericești se bazează pe convingerea enoriaşilor că aceste
persoane au putere dumnezeiască, iar tradiția bisericească spune că oamenii trebuie ghidați în toate
aspectele vieții lor sociale. Impactul falsurilor, al zvonurilor şi al dezinformării, care au fost
declanșate de unele fețe bisericești, a fost susținut de stereotipul precum că slujitorii bisericii au o
autoritate divină în societate, nu pot minți mai ales în Sfânta Biserică, astfel că sunt cele mai de
încredere persoane.
Teama – alimentată intens de Biserică – precum că în fruntea țării ar putea veni un candidat
de o altă credință decât cea ortodoxă a avut un efect de panică pentru unii cetățeni, care au fost
speriați că Moldova ar putea fi asaltată de exponenţi ai altor confesiuni. Putem conchide, astfel, că
opțiunea electorală a multor moldoveni s-a bazat nu pe calitățile unuia dintre candidaţi, ci pe frica
de a nu-l lăsa pe oponentul acestuia să ajungă la putere, inclusiv din considerente de convingeri
religioase.

Amenințarea musulmanilor
Sursele media conduse de fețele bisericești au tendința de a exagera amenințarea venită din
partea „necredincioșilor”. Criza migranților a accentuat și mai mult fobia față de cetățenii
musulmani care s-au stabilit în țări cu tradiții creștine, cum ar fi Grecia. Bunăoară, „Altarul
Credinței”, revistă creştin-ortodoxă din Republica Moldova, publică un articol cu titlul „Grecia
este atacată de musulmani. Icoane arse în foc, clopote îndepărtate…”. Materialul încercă să ne
convingă că refugiații musulmani au profanat biserici și au ars icoane pentru a se încălzi, iar drept
dovadă este citat Mitropolitul Ambrozie de Kalavria, care e alarmat de venirea refugiaților și de
haosul cauzat de aceștia în Grecia. Nu în ultimul rând se menționează că, la o televiziune greacă
de stat, a fost prezentat un comunicat de presă… în limba arabă!
Exagerările din acest articol sunt vădite: nu este prezentată decât poziția unei fețe bisericești,
ceea ce nu dovedește că pretinsele distrugeri au avut loc; nu este adusă opinia altor părți, precum

17
Implicarea bisericilor în politică,05 ianuarie, 2018 https://www.europalibera.org/a/dictionar-
european/28957004.html (accesat la 21.03.2017)
autoritățile locale, care ar putea confirma sau infirma că a existat incidentul arderii icoanelor. Iar
faptul că nimeni nu a văzut presupusul comunicat în limba arabă vorbeşte, cel mai probabil, despre
inexistența acestuia.
Manipularea din acest material urmăreşte inocularea, în rândul creștinilor din ţara noastră, a
fricii faţă de refugiaţi, prin mediatizarea unor presupuse acţiuni masive de agresiune comise de
aceştia în Grecia (țară ortodoxă, ca și Moldova). Biserica Ortodoxă își dorește să domine
mentalitatea colectivă prin păstrarea imaginii dușmanului în raport cu religia musulmană şi a
„necredincioșilor” care, la un moment dat, ar putea atenta la supremația religiei creștin-ortodoxe
în Moldova.

Homosexualii, dușmanii creștinilor

O altă temă predilectă pentru Biserică sunt minoritățile sexuale. Reprezentanții cultelor nu o
dată au declarat că acestea pervertesc tinerii și atentează la valorile tradiționale ale unei țări,
respectiv societatea se expune unui pericol, atunci când tolerează legi care le aduc grupurilor date
mai multe drepturi. În acest sens, acum câteva luni, Sputnik.md a publicat știrea Mitropolitul
Moldovei: Legea Egalității de Șanse este umilitoare pentru creștini, în care prezenta discursul ÎPS
Vladimir în plenul Parlamentului Republicii Moldova. În cuvântarea sa, Mitropolitul a spus că se
opune vehement Legii cu privire la asigurarea egalității, adoptată încă în 2012 şi care, potrivit lui,
ar promova homosexualitatea. La fel, Mitropolitul a încercat să manipuleze cu unele sondaje
sociologice, potrivit cărora 98% din moldoveni sunt creștini, fapt care automat ar demonstra că
celelalte 2% sunt susținătorii ai Legii cu privire la asigurarea egalității, implicit ai minorităților
sexuale. Mitropolitul Vladimir a menționat că este umilitor ca Parlamentul să țină cont de opinia
celor două la sută, dar de a celor 98% – nu.
Asemenea intervenții publice, prin care este mediatizat pericolul închipuit pe care l-ar aduce
minorităţile sexuale, au rolul de sperietoare pentru credincioşi. De facto, Legea cu privire la
asigurarea egalităţii nicidecum nu este dedicată minorităților sexuale, ci are drept scop combaterea
discriminării fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau
convingeri, sex, vârstă, dizabilitate etc. Prin urmare, cei 98 la sută de creștini din Republica
Moldova pot fi vizați de această lege, în situaţia în care ar fi discriminați după criteriu de etnie,
naționalitate sau pentru că vorbesc o altă limbă decât cea a majorităţii locuitorilor ţării.
 Astfel, ceea ce încearcă să obțină unii reprezentanţi ai cultelor este inducerea unui sentiment
de frică față de un dușman creat artificial – în cazul dat, minoritățile sexuale. Noi, cetățenii, ar
trebuie să dăm dovadă de gândire critică, de pragmatism și să înțelegem că și Biserica poate
manipula, în egală măsură ca și politicienii18.
Concluzie:
Biserica nu poate și nici nu trebuie să ia în mână bătălia politică pentru a construi o societate
cât mai dreaptă posibil. Nu poate și nici nu trebuie să înlocuiască statul. Dar nu poate și nici nu
trebuie să rămână deoparte în lupta pentru dreptate. Trebuie să intre în această luptă pe calea
argumentării raționale și trebuie să trezească acele forțe spirituale, fără de care dreptatea, care
implică și renunțări, nu se poate afirma și nici nu se poate dezvolta. Societatea dreaptă nu poate să
fie opera Bisericii, ci trebuie să fie realizată prin politică. Cu toate acestea, Biserica se implică în
mod profund în favoarea dreptății, lucrând pentru deschiderea inteligenței și a voinței la exigențele
binelui.
Papa Ioan Paul al II-lea spunea referitor la preoți și politică: „Chiar și atunci când cetățeni de
credință creștină ar constitui în mod lăudabil partide inspirate în mod expres din evanghelie,
(preotul) nu va înceta să se angajeze pentru a face în așa fel încât lumina lui Cristos să lumineze și
celelalte partide și grupuri sociale” (L’Osservatore Romano, 29 iulie 1993).
Care trebuie să fie relația corectă dintre Biserică și politică? „Relația trebuie să fie în același
timp paralelă și convergentă. Paralelă, pentru că fiecare are propriul drum și propriile îndatorii
specifice. Convergentă, numai în a ajuta poporul. Când relația converge înainte, fără popor, sau
nesocotind poporul, începe acea coabitare cu puterea politică care ajunge să putrezească Biserica:
afacerile, compromisurile… Trebuie ca relația să fie paralelă, fiecare cu propria metodă, propriile
îndatorii, propria vocație. Convergentă doar pentru binele comun. Politica este nobilă, este una
dintre formele cele mai înalte de caritate, așa cum spunea papa Paul al VI-lea. O murdărim când o
folosim pentru afaceri. Chiar și relația dintre Biserică și puterea politică poate să fie coruptă, dacă
nu converge doar spre binele comun” (Papa Francisc, 15 decembrie 2013)19.

18
Șaran Vladislav,Cum şi de ce se implică Biserica din Moldova în politică?, 07.12.2016,
http://mediacritica.md/ro/cum-si-de-ce-se-implica-biserica-din-moldova-politica/ (accesat la 13.03.2018)
19
Doboș Francisc, Popa și votul - Biserica și politica,10.12.2016, https://republica.ro/popa-si-votul-biserica-si-
politica (accesat la 13.03.2018)