Tomografia computerizată multidetector (MDCT) cu substanță de contrast este o metodă de

investigație imagistică superioară radiografiei cu substanță de contrast deoarece permite

vizualizarea unor imagini cu rezoluție înaltă,multiplanare, acestea fiind suprapuse in sectiune
transversală. La CT se pot vedea semne de obstrucție intestinală și se pot detecta atât tumori
parietale cât si extraperietale, fiind un instrument bun in efectuarea protocolului chirurgical. În plus,
acesta poate detecta metastazele hepatice sau mezenterice. Cea mai buna vizualizare a tumorilor
intestinului subțire se realizază prin CT cu substanță de contrast, existand doua metode de
administrare a substanței.

Prima metoda, si cea mai eficientă, este cea in care substanța de contrast se administrează printr-o
sondă nazo-gastrică, amplasată anterior prin ghidaj fluoroscopic. Pe sondă se administrează 1500 ml
de soluție de Metilceluloză 0.5% la viteza de 100-120 ml/min. Imediat după terminarea administrării
metilcelulozei, pacientul primește 20 mg de bromura de N-butilscopolamoniu (Butilscopolamină,
Buscopan®) intravenos, pentru a minimiza apariția artefactelor datorate peristalticii. În timp ce se
află in aparatul de CT se mai administrează aditional 500 ml de metilceluloză la o viteză de 80 ml/
min pentru a menține distensia in intestin.

Cea de-a doua metodă de administrare a substanței de contrast este prin ingestia de catre pacient a
unui volum de 1800-2000 ml de lichid cu 30-45min inainte de inceperea investigației. Aceasta se
practică atunci cand prima metoda nu este acceptată de pacient sau nu se poate efectua in centrul
de diagnostic, și este in general mai bine tolerată de pacient.

Indiferent de metoda aleasă, amebele au nevoie de o complianță mare din partea pacientului pentru
obținerea unui rezultat bun.

La CT tumorile benigne ale intestinului subțire se vizualizează astfel:

 Leiomioamele sunt cele mai des întâlnite tumori beningne ale intestinului subtire și pot fi
localizate in submucoasă, intraparietal sau in subseroasă. La CT se văd ca niște mase sferice,
bine delimitate, cu diametrul de la 1 până la 10 cm, omogene și uniforme. Leziunile mai mari
pot prezenta calcificari focale. Când sunt localizate în submucoasă pot prezenta mici ulcere.
Aspectul tipic la CT și absența metastazelor exclud ajută la excluderea caracterului malign;

 Adenoamele apar la CT ca formațiuni bine fefinite, ușor marite dupa administrarea

intravenoasă a substanței de contrast. Polipii inflamatori localizați predominant în ileon
reprezintă un diagnostic diferențiat;

 Lipoamele se vizualizează la CT ca formațiuni ovalare, cu margini bine definite;

 La CT hemagioamele sunt dificil de detectat. Pot fi văzute doar cele mari, cu margini foarte
bine definite.