Sunteți pe pagina 1din 7

Cap.5.

Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 179


c). Procese cu recirculare.
În cazul în care unul dintre reactanţi se introduce în exces pentru creşterea
randamentului reacţiei, acest reactant se recuperează din debitul de ieşire şi se reintroduce în
circuitul de reacţie (se recirculă). Reglarea debitului în exces nu este absolut necesară, dar,
deoarece el este complet separat din produs, surplusul necesar se asigură prin completare cu
reactant proaspăt. Structura tehnologică şi buclele de reglare necesare pentru asigurarea
condiţiilor de reacţie şi tehnologice, sunt prezentate în figura 5.25.

rC
FC 2

Reactant A Reactant B

Produs final

Reactant în exces
FC1 Reactor

Rezervor
LC
LC
Separator

Pompă
Pompă
Reactant proaspăt

Fig. 5.25. Reglarea reactoarelor chimice cu recirculare

Structura de reglare a fost concepută astfel în cât sa asigure următoarele condiţii:


- Se menţine debitul de reactant A constant printr-o buclă de reglare a debitului FC1;
- Debitul de reactant B se menţine fie constant, bucla FC2, sau se modifică automat
menţinându-se într-un anumit raport cu debitul de reactant A (bucla de raport rC);
` Se asigură nivelele de lichid constant în reactor şi rezervor, buclele de reglare LC.
Multe reacţii au loc în prezenţa unui mediu de vehiculare, favorabil ambilor reactanţi,
cum ar fi se exemplu un solvent. Alte substanţe se folosesc drept moderatoare pentru anumite
reacţii sau drept catalizator fluid, uşurând atât desfăşurarea reacţiei cât şi aspectele reglării
temperaturii sau presiunii. Dacă reactanţii sunt solubili în mediu de vehiculare, orice cantitate
care trece prin reactor şi nu este consumată în procesul de reacţie, va fi recirculată cu acest
mediu după separarea produsului final.
În figura 5.26 este figurată o structură tehnologică cu automatizările corespunzătoare
pentru cazul recirculării unui solvent al reactanţilor.
Schema de reglare este similară cu cea prezentată în primul caz cu recircularea unui
reactant. Cei doi reactanţi se introduc în reactor, cu debitele menţinute intr-un raport constant,
de cele două bucle de reglare, de debit - FC, combinate cu reglarea de raport rC. Amestecul
iese din reactor, se separă produsul final în separator, iar solventul împreună cu reactanţii
nereacţionaţi se reintroduc în reactor.
180 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE

rC
PC
Reactant B

Reactant A Solvent recirculat

Produs final

Solvent recuperat
FC Reactor

Rezervor
LC
LC
Separator

Pompă
Pompă
Solvent proaspăt

Fig. 5.26. Reglarea reactoarelor chimice cu recircularea solventului

5.2.5.2 Reglarea temperaturii amestecului de reacţie


Reglarea temperaturii apare atât în cazul reacţiilor exoterme cât şi în cazul celor
endoterme.
Pentru reacţiile endoterme temperatura influenţează direct randamentul reactorului.
Limita superioară, în vederea obţinerii unui randament maxim, este dictată de proprietăţile
substanţelor şi caracteristicile constructive ale reactorului. Reglarea temperaturii nu este însă
critică. Prin schimbătorul de căldură circulă în permanenţă doar agent termic de încălzire şi
dinamica schimbătorului nu este influenţată de parametrii suplimentari decât cei studiaţi în
cadrul capitolului 4. Sistemului de reglare îi revine doar sarcina menţinerii unei anumite
temperaturi necesare reacţiei.
În cazul reacţiilor exoterme, sistemului de reglare a temperaturii îi revin 2 funcţiuni.
- încălzirea amestecului de reacţie până la temperatura necesară iniţierii reacţiei.
- evacuarea cantităţii de căldură degajată în procesul de reacţie după iniţierea
acesteia.
Soluţiile constructive ale sistemelor de reglare în acest caz se pot grupa în două mari
categorii:
- cu două sisteme independente unul pentru încălzire şi altul pentru răcire.
- utilizarea aceluiaşi sistem atât pentru încălzire cât şi pentru răcire.
În fig. 5.27 se prezintă un sistem de reglare a temperaturii cu funcţiuni duble, şi
anume, asigură încălzirea amestecului de reacţie în faza de iniţiere si apoi răcirea amestecului
şi menţinerea constantă a temperaturii.
Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 181

Reactanţi

Abur 2

Tm
TC
3
Apă

1 4
VR TC
Tr
T*

Bloc de
comandă

Fig. 5.27. Reglarea temperaturii reactoarelor cu funcţionare în şarjă.

În tabelul 5.1 se prezintă stările ventilelor 14, unde prin starea 1 s-a notat ventil
deschis iar prin stare 0, ventil închis.
Tabelul 5.1
Ventil 1 2 3 4  (temperatură
Etapa reactor)
Încălzire 0 1 0 1 < reacţie
Iniţiere 1 0 1 0 = reacţie
Desfăşurarea 1 0 1 0 = reacţie
reacţiei reglare auomată

Un bloc de comparare, compară temperatura amestecului cu temperatura de referinţă


şi comandă ventilele 14 în funcţie de necesităţi aşa cum rezultă din tabelul 1.
În cazul în care temperatura nu reprezintă un parametru suficient de sigur pentru
determinarea momentului de iniţiere a reacţiei se alege alt parametru (unul sau mai mulţi) şi
se montează un traductor adecvat (sau mai multe) în locul traductorului de temperatură din
figură.
După iniţierea reacţiei, sistemul de reglare a temperaturii va acţiona continuu asupra
debitului de agent de răcire prin ventilul de reglare aşa cum rezultă din figura 5.27
În cazul în care se impune o comandă optimală a reactorului (în timp minim, sau
energie minimă) atunci blocul de calcul este mai complicat, fiind de fapt un bloc de calcul
optimal realizând o anumită lege de comandă primind la intrare o serie de informaţii asupra
procesului necesare realizării comenzii optimale (cum ar fi debite de reactanţă, temperatură,
etc.).
În cazul reacţiilor catalitice exoterme ce au loc numai în prezenţa catalizatorilor, dar
necesită preîncălzirea reactanţilor în vederea recuperării energiei de reacţie se montează un
schimbător de căldură între reactor şi amestecător utilizându-se amestecul rezultat, din reactor
drept agent termic (fig.5.28).
182 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE

A B

TC

1

Produs
Fig. 5.28. Reglare temperatură prin debitul de by-pass.
1. amestecător; 2. schimbător de căldură; 3. reactor

Reglarea temperaturii se face prin comanda debitului de ocolire (by-pass) a


schimbătorului de căldură.
Bineînţeles că, în acest caz, schimbătorul de căldură trebuie să fie bine dimensionat
deoarece prin intermediul său se introduce o reacţie pozitivă în sistemul de reglare a
temperaturii. De asemenea va fi prevăzut cu un sistem de încălzire suplimentar care
funcţionează doar la pornirea reactorului.
În cazul în care reacţia poate începe imediat după amestecare, reactanţii se
preîncălzesc înainte şi se prevede un sistem suplimentar de reglare a temperaturii pe reactor.
Reactanţi
Agent de răcire Dacă o reacţie cu fază
lichidă se desfăşoară la o
A B LC temperatură apropiată de
temperatura de fierbere a unuia
Amestecător din reactanţi sau a produsului,
atunci căldura de vaporizare se
poate utiliza pentru reglarea
temperaturii (fig. 5.29), evacuând
Vapori
căldură prin condensator.
Acest tip de sistem de
Agent de răcire evaporare a căldurii are un grad
Condens
ridicat de autoreglare dar este
Agent de răcire puternic influenţabil de presiune.
Există o varietate imensă
de posibilităţi de reglare a
TC
temperaturii, în funcţie de
Produs construcţia instalaţiei, de tipul
reacţiei, de condiţiile de
funcţionare etc.
S-au prezentat doar câteva
Fig. 5.29. Reglarea temperaturii reactoarelor chimice din acestea, ideile directoare în
toate celelalte cazuri fiind în
Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 183
general atinse în cadrul acestui subcapitol şi în capitolul 4.
De asemenea, apar suplimentar pe lângă sistemul de reglare a temperaturii şi probleme
legate de reglarea debitelor de reactanţi, reglarea volumului de reacţie şi reglarea presiunii.

5.2.5.3. Reglarea instalaţiilor anexe reactoarelor chimice


În vederea asigurării condiţiilor optime de desfăşurare a reacţiilor chimice, presiune,
temperatură, debite etc. se utilizează anumite instalaţii auxiliare cum ar fi, cuptoare de
încălzire cu flacără, pompe, compresoare, etc., a căror automatizare se va prezenta în
continuare.
a) Reglarea arderii
Există o serie de instalaţii din industria chimică ce utilizează pentru încălzirea
reactanţilor, a amestecurilor de reacţie sau a produşilor în vederea separării (exemplu:
amoniac- reformer primar, acetilenă) instalaţii de ardere cu combustibili lichizi sau gazoşi.
Temperatura flăcării, determinată de conţinutul de energie al combustibilului, ridică practic
temperatura produselor de ardere la aceeaşi valoare ne fiind necesară încălzirea prealabilă a
combustibililor. Cantitatea de căldură Q produsă în unitatea de timp prin arderea unui debit
masic Fc de combustibil, având capacitatea calorică Ca este: Q = Fc Ca. Soluţia cea mai
economică, impune arderea completă a combustibilului şi în care scop, în practică, procesul
arderii se conduce cu un control al excesului de aer, având în acelaşi timp în vedere că un
exces ridicat de aer este de natură să scadă temperatura flăcării, motiv pentru care
temperatura flăcării nu reprezintă o variabilă recomandată pentru reglarea arderii.
De cele mai multe ori, reglarea arderii se face în funcţie de conţinutul de oxigen
măsurat în produsele de ardere sau de un alt parametru esenţial al procesului. În general pe
lângă arderea economică trebuie asigurate şi condiţiile de securitate impuse de pericolul
acumulării în focar de amestecuri explozive, în lipsa aerului.
În figura 5.30 este prevăzută o schemă de reglare în care debitul de combustibil este
reglat în funcţie de temperatura la nivelul serpentinei de încălzire iar debitul de aer se reglează
în funcţie de debitul de combustibil, menţinând raportul aer-combustibil constant.

TC

T*
Combustibil B Aer A

r*=A/B FC
Releu
Selector
rC

Fig. 5.30. Reglarea arderii combustibililor.

În fig. 5.31 este prezentată o schemă mai complexă de reglare a debitului de


combustibil şi aer, raportul dintre cantitatea de combustibil şi aer fiind păstrat printr-un sistem
de selecţie astfel încât dacă debitul de aer scade, valoarea acestuia este aleasă pentru
stabilirea debitului de combustibil, iar dacă debitul de combustibil este prea mare, valoarea
184 CONDUCEREA AUTOMATĂ A PROCESELOR INDUSTRIALE
acestuia este aleasă pentru stabilirea debitului de aer.

Parametru principal
xC

Selector valori
Releu de raport
ridicate

Releu de raport
Selector aer/combustibil
valori joase

Fl FC
La arzător La arzător

Fig. 5.31. Reglarea complexă a raportului combustibil/aer.

b) Reglarea pompelor
Problema reglării debitului şi presiunii fluidelor este dictată de tipul de pompă,
respectiv pompă volumetrică sau pompă centrifugă.
La pompele volumetrice, un volum de fluid este vehiculat între aspiraţie şi refulare la
fiecare mişcare a pistonului, operaţie ce are loc periodic, debitul de ieşire fiind pulsatoriu,
pulsaţii care în practică se caută să fie eliminate fie prin amortizare cu pernă gazoasă, montată
în refulare, fie prin utilizarea mai multor cilindrii, realizându-se micşorarea amplitudinii
pulsaţiilor şi perioada pulsaţiilor.
În cazul pompelor volumetrice, reglarea debitului printr-un ventil montat în refulare
este exclusă, deoarece acest lucru ar provoca depăşirea presiunilor nominale, motiv pentru
care reglarea debitului se face cu servomotoare pneumatice sau electrice pentru reglarea
automată a cursei pistonului. În cazul pompelor volumetrice cu roţi dinţate sau palete, reglarea
debitului se poate face prin montarea unui ventil de reglare pe o conductă de by-pass (fig.
5.32) astfel încât debitul de refulare al pompei să fie constant, sau prin reglarea presiunii de
refulare (fig. 5.33) cu descărcarea, de asemenea, printr-un ventil de reglare montat în by-pass-
ul pompei.

FC PC

FC

Fig.5.32. Reglarea debitului pompelor Fig.5.33. Reglarea presiunii de refulare


Cap.5. Reglarea automată a unor procese şi operaţii din industria chimică 185
În cazul pompelor centrifuge este “acceptată” micşorarea secţiunii de trecere a unui
ventil montat în conductele de refulare (uneori nerecomandabil pe perioade lungi deoarece
principiul de funcţionare asigură presiunea dinamică necesară prin imprimarea unui moment
al cantităţii fluidului în mişcare). Este contraindicată montarea în aspiraţie a elementelor de
ştrangulare a debitului, acest lucru putând provoca anularea debitului. Pentru pompele mari
este recomandabilă reglarea vitezei în vederea realizării unui randament maxim. Reglarea
vitezei este posibilă deoarece antrenarea pompelor mari se face cu turbine cu abur sau gaze şi
reglarea turaţiei se face prin reglarea debitului de fluid ce antrenează turbina. În alte situaţii
pompele sunt antrenate prin cuplaje hidraulice sau electromagnetice şi se reglează gradul de
cuplare.
c) Reglarea compresoarelor
Compresoarele cu piston comportă reglări asemănătoare cu cele utilizate la pompele
volumetrice, debitul putându-se regla şi din reducerea aspiraţiei printr-o proiectare
corespunzătoare.
Compresoarele centrifugale au un anumit domeniu de instabilitate ceea ce impune o
reglare precisă pentru a evita funcţionarea în acest domeniu, în care apariţia unor pulsaţii
poate scoate din funcţionare utilajul producând avarii grave.
Deoarece debitul unui compresor centrifugal este proporţional cu diferenţa de presiune
între refulare şi aspiraţie în funcţionare normală, măsurarea debitului prin diferenţa de
presiune reprezintă o informaţie asupra punctului de funcţionare, deci o apreciere asupra
distanţei faţă de punctul de instabilitate.
În figura 5.34 se prezintă schema de reglare a unui compresor, în care reglarea
debitului se face prin comanda debitului de by-pass, dar mărimea prescrisă a acestui regulator
este dată de un bloc amplificator cu factorul de amplificare k=Dp/h, unde Dp= P r-Pa, iar h este
domeniul transmiterului de presiune diferenţială DP.

Turbin Compr
ă de esor
gaze

PC

Pa Pr

FC
DP
rC

Fig. 5.34. Reglarea compresoarelor.

Funcţie de cerinţele tehnologice, sistemul se poate completa cu circuite de reglare a


presiunii de refulare sau de aspiraţie.