Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale al Republicii Moldova

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de Odontologie, Paradontologie și Patologie orală

Referat la tema

Tactica medicală în selectarea metodelor de tratament al pulpitelor.

Studenta: Antipin Ana-Maria,

anul V, grupa nr. S1301
Coordonator: Bodrug Valentina,
dr. h. ș. m., conferențiar universitar

Chișinău, 2018
 La alegerea metodei de tratament a pulpitei se va tine cont de tipul de inflamatie, perioada de
timp care a derulat, nivelul de formare sau rezorbare a radacinii, starea periodontiului.

Coafaj direct si indirect 1.Absolute:

 Pulpita acuta seroasa de focar;

 Pulpita cronica fibroasa;
 Deschiderea camerei pulpare accidentala.
2.Relative:

 Pulpita acuta seroasa difuza;

 Pulpita traumatica (nu mai mult de 10 ore)
3.Conditii obligatorii:

 Virsta – pina la 30 ani.

 Cavitatea carioasa localizata central.
 Lipsa schimbarilor in periodontiu, atit clinic, cit si
radiologic.
 Proces inflamator nu mai vechi de 2 zile.
 Prezenta dintelui antagonist.
 Absenta in anamneza starii de sanatate recente a
administrarii de antibiotice si glucocorticoizi.
 Forma compensate de carie.

Amputatia vitala 1.Absolute:

 Pulpita traumatica
 Pulpita concrementoasa
 Pulpita reactiva la atritia, eroziunea, abraziunea dentara.
2.Relative:

 Pulpita acuta seroasa de focar

 Pupita cronica fibroasa cu coroana dentara cu pierderi
inseminate si cu radacina neformata
 Lipsa efectului curative pri metoda biologica
Amputatia vitala adinca  Pulpita acuta seroasa de focar
 Pulpita acuta seroasa difuza Pulpita acuta purulenta de
focar
 Pulpita cronica fibroasa
 Pulpita traumatica

Extirpatia pulpara  Toate formele de pulpite in dintii cu radacinile formate

totala:  Depulparea in cadrul afectiunilor parodontale (la
necesitate)
 Depulparea dintilor stilpi pentru protezare
 Interventii chirurgicale (la necesitate)

a. Vitala

1. Absolute:
b. Devitala
 Pulpita acuta purulenta de focar in dintii cu radacinile

 Pulpita acuta purulenta

 Cronica proliferativa

2. Relative:

 Pulpita cronica gangrenoasa;

 Pulpita reziduala;

 Pulpita concrementoasa;

 Pulpita acuta mai veche de 2 zile

 Pulpita acuta complicata

 Pulpita acuta fibroasa cu acutizari frecvente si
complicatii
Amputatia devitala 1.Absolute:
 Pulpita acuta de focar, nu mai veche de 2 zile
 Pulpita cronica fibroasa cu camera pulpara inchisa

2. Relative:
 Pulpita acuta difuza
 Pulpita proliferativa
 Pulpitele in dintii cu canale incurbate, dintii de minte
 La persoanele cu patologii decompensate

Metodele combinate Toate formele de pulpite la dintii cu canale greu penetrabile.

 Clasificarea pulpitelor:

1. Pulpita acută:
a) focară;
b) difuză.
2. Pulpita cronică:
a) fibroasă;
b) gangrenoasă;
c) hipertrofică.
3. Acutizarea pulpitei cronice.
4. Stări după depulparea parţială sau totală.

Metodele de tratare a pulpitelor:

I. Metodele de conservare (păstrare) a vitalităţii pulpei sau biologice:
a) cu păstrarea pulpei în întregime în stare vitală (coafaj direct şi
indirect);
b) păstrarea parţială a vitalitaţii pulpei sau amputarea vitală
(păstrarea pulpei radiculare).
II. Metodele chirurgicale cu înlăturarea pulpei:
a) metoda de amputaţie (înlăturarea parţială a pulpei coronare);
b) metoda de extirpaţie (înlăturarea totală a pulpei);
c) metoda mixtă (aplicarea amputaţiei şi extirpaţiei).

Metodele biologice de tratare a pulpitei.

Esenţa metodei -lichidarea focarului de inflamaţie cu păstrarea vitalităţii pulpei şi a
tuturor proprietăţilor funcţionale ale ei.
Indicaţii. Pulpita acută focară şi denudarea (deschiderea) accidentală a pulpei dentare (pulpita
traumatică).
Condiţiile:
1. vârsta bolnavului - până la 30 ani;
2. organism sănătos;
3. durata procesului - până la 24 ore şi nu mai târziu de 48 ore;
4. calea de pătrundere a infecţiei - numai prin coroana dintelui (ca consecinţă a cariei);
5. starea dentinei parapulpare - dentina are o consistenţă şi culoare asemănătoare cu cea normală;
6. culoarea şi sensibilitatea pulpei la sondare (roză şi sensibilă la cea mai uşoară atingere cu sonda);
7. electrosensibilitatea pulpei - 30 pA;
8. la pulpita acută focară cavitatea dintelui este închisă;
9. radiologie starea ţesuturilor periapicale nu relevă schimbări;
10. localizarea cavităţii carioase numai în regiunea coroanei dintelui.

Tehnica efectuării:
1. dintele afectat şi cei vecini cu el se spală bine cu soluţii de antiseptice;
2. se izolează cu rulouri de vată, sau cu digă;
3. cavitatea se usucă;
4. exereza ţesuturilor necrotizate de pe pereţii cavităţii, înlăturarea lor cu ajutorul excavatorului;
 5. prepararea definitivă a cavităţii carioase (pe parcurs se schimbă de câteva ori instrumentele
rotative pentru a evita infectarea dentinei parapulpare şi pulpei);
6. cavitatea se spală cu soluţii călduţe: 0,9% clorură de sodiu, 0,5% procaină, 0,3% clorhexidină,
enzime proteolitice (tripsina, chimotripsina, hemopsina), antibiotice, antiseptice;
7. cavitatea se usucă cu o buletă de vată sterilă (eterul şi aerul cald acţionează dăunător asupra
pulpei);
8. se aplică o pastă curativă cu efect odontotropic şi antiinflamator (paste cu preparatele de hidroxid
de calciu);
9. se aplică obturaţia de bază şi obturaţie definitivă.
Preparatele medicamentoase folosite pentru coafajul pulpei pot fi
sub forme de pulbere, lichide, paste. Ele au capacităţi antinflamatoare şi plasticostimulatorii
(odontotropice).

Metodele cu păstrarea parţială a pulpei (amputaţia vitală).

Esenţa metodei - înlăturarea pulpei coronare inflamate cu păstrarea pulpei radiculare în stare vitală.

Indicaţii. Pulpita acută focară şi pulpita traumatică (denudarea accidentală a pulpei), dacă n-a fost
obţinut efectul cuvenit după aplicarea metodei biologice cu păstrarea totală a pulpei.

Tehnica utilizării:
1. anestezie trunculară, infiltrativă sau generală;
2. izolarea dintelui cu ajutorul digii, sau cu rulouri de vată;
3. prepararea cavităţii carioase ca şi în cazul metodei conservative cu păstrarea totală a pulpei;
4. înlăturarea tavanului camerei pulpare cu ajutorul frezelor rotunde (sferice) sau fisurate;
5. amputaţia pulpei coronare (cu freze sau cu excavatorul ascuţit);
6. spălarea cavităţii coronare a dintelui cu soluţii antiseptice;
7. lărgirea orificiilor canalelor radiculare, cu câţiva mm mai jos de orificiu;
8. spălarea repetată a cavităţii;
9. hemostaza;
10. uscarea cavităţii;
11. aplicarea preparatelor medicamentoase selectate pentru acoperirea bontului pulpar;
12. aplicarea obturaţiei provizorii (10-15 zile);
13. substituirea plombei provizorii cu cea permanentă (definitivă) după controlul vitalităţii pulpei
radiculare.
După obturarea definitivă se face control peste 3, 6, 12 luni.

Metodele chirurgicalc de tratare a pulpitelor.

Se pot efectua prin două metode: vitală şi devitală.

Metoda vitală. Extirparea pulpei sub anestezie locală sau generală.

Indicaţii pot fi toate formele clinice ale pulpitelor. Tratamentul pulpitelor sub anestezie are o mare
perspectivă si este eficace în condiţiile contemporane de lucru ale medicului stomatolog.
 În condiţiile de ambulator, policlinică, mai răspândită este metoda de tratament a pulpitei sub
anestezie locală în combinaţie cu premedicaţia.
Drept preparate medicamentoase pentru premedicaţie servesc tranchilizantele, neurolepticele
(proclorperazină - 0,025-0,05 g; dicarbine - 0,025), analgeticele.

La tratamentul pulpitei, când apar dureri în timpul lucrului, este necesar de a asocia (combina)
preparatele sedative cu cele anestezice.
Tratamentul pulpitelor se poate face sub anestezia aplicativă, trunculară şi infiltrativă, intraosoasă
(intrascptală), intraligamentară, intrapulpară.
Anestezia aplicativă. Se foloseşte în tratamentul conservativ al pulpitelor cu păstrarea deplină a
pulpei. 2-5% cocaină cu 0,1% epinefrină (5 picături la 10 ml), 1-2-3% tetracaină cu 0,1% epinefrină (5
picături la 20 ml), suspensie de tetracaină în ulei de piersice, 2-5% lidocaină şi bumecaină, 20% aerosoli
lidocaină, 10- 20% benzocaină în glicerină sau ulei de piersice, 4-5% propolis.
Tamponul umectat în anestezic se aplică pentru 2-3 min. în cavitate, apoi treptat se face exereza
ţesuturilor necrotizate.
Anestezia trunculară şi infîltrativă. Se introduce câte 2 ml de soluţie 2% novocaină, 2-5 ml de
soluţie 1-2% trimecaniă, 2 ml de soluţie 2-5% de lidocaină (xilocaină) cu adaus de soluţie 0,1% de
epinefrină sau norepinefrină, câte 1 ml la 80-100 ml de anestezic. în prezent în comerţ sunt livrate un şir
de anestezice dozate cu o eficacitate mult mai superioară celor menţionate ca: „Ultracain", „Alphacain",
„Ubistezin", „Septanest", „Primacain", „Deltazin", „Bucanest" etc. Cu aceleaşi preparate adăugător
putem efectua anestezia intrapulpară. Mai eficace este anestezia intraligamentară.
Metoda devitală - înlăturarea pulpei după necrotizarea ei. Se folosesc pastele arsenicale si de
formaldehidă (fară arsen).
Pasta arsenicală se aplică pentru 24-36-48 ore. Ca volum cantitatea de pastă arsenicală corespunde
dimensiunii căpuşorului unei freze sferice Nr. 1,2 (ea conţine circa 0,006-0,008 g sau 0,0006- 0,0008 g
anhidridă arsenioasă). La copii cantitatea se ia în dimensiuni mai mici, iar pasta este preparată pe fenol -
preparat care micşorează difuzia arsenului. Sunt cunoscute preparatele comerciale predozate: nervarsen,
causticin, nervicid, caustinerf, pulpatoxin, arsodent etc. Pasta de formaldehidă se ia în cantitatea
echivalentă căpuşorului frezei sferice nr. 5. Pasta se aplică pe porţiunea degajată sau pe locul unde
dentina este foarte subţire.
Tehnica de aplicare a pastei devitalizante:
1. deschiderea cavităţii carioase cu ajutorul excavatorului, înlăturarea resturilor alimentare şi dentinei
ramolite din cavitate;
2. prepararea parţială a cavităţii carioase;
3. izolarea dintelui cu rulouri de vată;
4. uscarea cavităţii cu tampoane de vată uscată;
5. deschiderea cornului pulpar (cu ajutorul sondei sau cu o freză sferică sterilă);
6. aplicarea pastei arsenicale cu vârful sondei;
7. aplicarea unui tamponaş îmbibat cu anestezic - soluţie 5% dicaină sau fenol;
8. obturarea etanşă fară tasare a cavităţii carioase cu pastă din dentină.
După necrotizarea pulpei conform indicaţiilor se selectează metodele chirurgicale de tratament
(amputaţie, extirpaţie sau metoda mixtă).

Metoda de amputaţie.
Esenţa - după devitalizare se înlătură pulpa coronară.
 Indicaţii:
1. obliteraţia completă a canalelor;
2. în dinţii temporari cu rădăcină în faza de resorbţie sau rădăcină neformată în cazul când este
contraindicată metoda biologică;
3. starea generală gravă a bolnavilor (după infarct, dereglări psihice; forma gravă de hipertensiune).
Tehnica:
1. se înlătură pansamentul;
2. dinţii se izolează cu rulouri de vată sau digă;
3. prepararea completă a cavităţii carioase;
4. înlăturarea tavanului;
5. amputaţia pulpei (cu freza sferică sau excavatorul) ;
6. prelucrarea medicamentoasă a cavităţii dintelui (soluţii de 0,5- 1-2% cloramină, 0,2%
clorhexidină, 3% peroxid de hidrogen) ;
7. dilatarea orificiilor de intrare în canalcle radiculare;
8. uscarea cavităţii;
9. pe orificiile canalelor se aplică paste cu capacităţi de mumifiere (foredent, forfenan, pasta
paraformică Ghizi). Pulpa radiculară rămâne în canale şi după mumificare se transformă într-o substanţă
osteoidă, formând o plombă biologică, care împiedică pătrunderea infecţiei în spaţiul periapical.

Metoda de extirpaţie a pulpei.

Esenţa - sub anestezie sau după devitalizare se extrage în întregime pulpa dentară.
Indicaţii. Toate formele pulpitelor, atât în dinţi mono-, cât şi multiradiculari cu rădăcinile complet
edificate.
Tehnica:
1. se efectuează amputaţia cu toate etapele;
2. pulpoextractorul se introduce în canalul radicular până la constricţia anatomică, apexul
fiziologic; apoi se retrage cu 1 mm pentru a degaja vârful;
3. pulpocxtractorul se roteşte 1-2 ori în jurul axei şi se scoate pulpa;
4. prelucrarea instrumentală (în cazul pulpitelor difuze acute şi gangrenoase cronice se face rezarea
activă a pereţilor canalelor radiculare);
5. prelucrarea medicamentoasă (soluţii de: 10% iodinol, 0,1% dequaliniu clorid , 10-15% dimetil
sulfoxid, 1-2% cloramină, 3% peroxid de hidrogen, 0,1-0,3% nitrofurantoină, furazolidon).
6. canalele radiculare se usucă şi se obturează; pot fi folosite paste, cimenturi, pivoţi şi alte
materiale.
În prezent se preferă extirpaţie vitală cvazitotală, adică păstrarea primei 1/3 de pulpă radiculară
vitală. Păstrarea pulpei apicale (v/vo apex) menţine nutriţia dintelui şi previne dezvoltarea
periodontitelor apicale.

Metoda mixtă.
Esenţa - efectuarea în unul şi acelaşi dintre pluriradicular a două metode de amputaţie şi extirpaţie.
Din canalul penetrabil (rădăcina distală a molarilor inferiori şi palatinală a molarilor superiori) se
extirpează pulpa, iar în celelalte pulpa rămâne; deasupra celorlalte orificii se aplică pastă mumifiantă.