Sunteți pe pagina 1din 6

Tema 2.

Criminalitatea şi trăsăturile ei

Noţiunea criminalităţii şi semnele ei de bază.

Trăsăturile cantitative şi calitative ale criminalităţii: nivelul; dinamica; structura şi caracterul criminalităţii.
Coeficientul criminalităţii şi însemnătatea acestui indicator pentru studierea criminalităţii. Componentele
nivelului criminalităţii: date despre infracţiunile pentru comiterea cărora au fost emise sentinţe de
condamnare; date despre infracţiunile nedescoperite sau care se află în proces de cercetare; date despre
infracţiunile comise de persoane care au fost eliberate de răspundere sau pedeapsă în legătură cu
amnistia sau cu aplicarea altor măsuri de influenţă.

Noţiunea structurii criminalităţii şi сaracteristicile ei de bază: corelaţia dintre categoriile de infracţiuni după
gravitatea lor; corelaţia dintre infracţiunile intenţionate şi cele imprudente; cota parte a infracţiunilor
conform clasificării din partea specială a Codului penal; cota parte a criminalităţii organizate, recidive,
profesionale, de grup, a minorilor etc.

Noţiunea dinamicii criminalităţii. Importanţa teoretico-practică a analizei şi cunoaşterii dinamicii


criminalităţii. Procedeele utilizate pentru relevarea dinamicii criminalităţii: metoda bazei fixe; metoda de
lanţ.

Criminalitatea latentă, cauzele şi tipurile ei. Metodica determinării criminalităţii latente. Alte tipuri de
criminalitate. Tendinţele criminalităţii din R.Moldova şi a criminalităţii mondiale.

Tema 3. Devianţele sociale şi criminalitatea

Noţiunea devianţelor sociale.

Tipurile devianţelor sociale. Caracterizarea criminologică a formelor de manifestare a devianţelor sociale.


Consecinţele fizice, psihice şi sociale ale devianţelor sociale.

Corelaţia dintre devianţele sociale şi criminalitate. Beţia, alcoolismul şi criminalitatea. Narcomania,


toxicomania şi criminalitatea. Prostituţia, homosexualismul şi criminalitatea. Birocratismul, parazitismul
social şi criminalitatea.

Caracterizarea personalităţii delicvenţilor. Cauzele care determină comiterea devianţelor sociale.


Prevenirea devianţelor sociale.

Tema 4. Cauzele criminalităţii

Conceptul cauzalităţii şi determinaţiei în criminologie.

Baza metodologică de cunoaştere a cauzelor şi condiţiilor, numite determinante ale fenomenului:


fenomenul-cauză şi fenomenul-efect. Deosebirea legăturii cauzele de alte tipuri de legături: funcţională,
statistică, legătura stărilor etc. Caracterul genetic al cauzalităţii - cauza generează un efect, o consecinţă.

Teoriile cauzalităţii în criminologie: de orientare biologică, socială şi psihologică.

Analiza contradicţiilor sociale – baza clasificării cauzelor şi condiţiilor ce favorizează criminalitatea.


Relaţiile economice şi criminalitatea. Disbalansul mecanismului economic, lacunele în planificarea
economică şi distribuirea relaţiilor, şomajul, neajunsul de producte şi mărfuri, stratificarea materială şi
socială a societăţii în condiţiile economiei de piaţă ca determinante criminogene. Rolul intereselor politice
şi a instabilităţii acesteia asupra criminalităţii. Relaţiile sociale şi criminalitatea. Conflictele sociale legate
de nesatisfacţia persoanei de statutul său social, împrejurările din colectivul de muncă, contradicţiile
dintre interesele unor grupuri sociale – factori ce determină motivaţia criminogenă de comportament în
cazurile comiterii unor infracţiuni. Starea morală psihologică a societăţii şi criminalitatea.

Condiţiile (împrejurările) ce favorează comiterea infracţiunilor. Deosebirea dintre condiţiile şi cauzele


criminalităţii.
Tema 5. Personalitatea infractorului

Noţiunea personalităţii infractorului ca verigă principală în mecanismul actului infracţional.

Corelaţia dintre noşiunea personalităţii infractoruluişi aşa noţiuni înrudite, cum ar fi: subiectul infracţiunii,
inculpatul, condamnatul. Specificul aspectelor criminologice de studiere a personalităţii infractorului.

Personalitatea ca sistem de interacţiune a trăsăturilor şi calităţilor participantului şi purtătorului rtelaţiilor


sociale.

Formarea personalităţii infractorului. Modele de formare: înstrăinarea; frustrarea; inadaptarea; învăţarea.

Structura personalităţii infractorului. Elementele psihice şi fizice: temperamentul; emoţiile; caracterul;


orizontul intelectual; interesele; deficienţele psihice; sexul; vîrsta; starea fizică a organismului şi a
sănătăţii etc. Elementele social-demografice. Caracteristca nivelului de studiu al persoanelor ce comit
infracţiuni. Caracterizarea personalităţii infractorului după situaţia familială, socială şi a tipului de ocupaţie.
Elementele juridico-penele: antecedentele penale; recidiva; rolul în grupul criminal etc.

Corelaţia dintre biologic şi social în structura personalităţii infractorului. Discuţii şi probleme.

Clasificarea infractorilor. Cirteri de clasificare: după caracterul şi conţinutul motivaţiei comportamentului


criminal; după profunzimea şi stabilitatea motivaţiei criminogene, a convingerilor şi valorilor orientative
legate de ea, care determină tendinţele personalităţii (infractori întîmplători, situaţionali, instabili,
periculoşi, deosebit de periculoşi). Însemnătatea practică a clasificării infractorilor.

Tema 6. Mecanismul actului infracţional

Noţiunea mecanismului avtului infracţional. Caracterizarea generală a actului infracţional individual.


Calităţile morale ale persoanei şi comportamentul infracţional.

Necesităţile şi rolul lor în mecanismul actului infracţional. Tipuri de necesităţi: biologice; sociale.

Necesitatea şi interesul – reflectarea lor în actul infracţional.

Situaţia de viaţă şi locul ei în mecanismul unei infracţiuni concrete. Situaţia infracţională – sferă specifică
de interacţiune a personalităţii cu mediul social.

Elementele situaţiei criminogene. Clasificarea sitaţiilor criminogene după timpul şi volumul acţiunilor,
sursa generatoare, conţinutul şi caracterul influenţei asupra infractorului etc. Importanţa clasificării
situaţiilor criminogene pentru planificarea şi organizarea profilaxiei unor tipuri de inracţiuni concrete.

Structura mecanismului actului infracţional. Motivaţia comportamentului infracţional. Etapele procesului


de motivare. Luarea deciziei şi planificarea infracţiunii – elementele caracteristice acestei etape.
Realizarea deciziei. Schimbarea situaţiei externe şi rolul ei în actul criminal.

Comportamentul postcriminal şi particularităţile acestuia. Motivele de autoapărare în cadrul mecanismului


actului infracţional. Trăsăturile mecanismului actului infracţional restrîns.

Tema 7. Victimologia criminologică

Noţiunea victimologiei. Victima infracţiunii ca obiect al investigaţiilior criminologice. Însemnătatea


teoretică şi practică a cercetării victimei. Corelaţia dintre noţiunea criminologică a victimei şi noţiunea de
parte vătămată în sensul dreptului penal şi dreptului procesual-penal.

Vulnerabilitatea victimală, victimitatea şi victimizarea. Rata victimizării şi importanţa relevării ei.

Clasificarea victimelor. Criterii de clasificare: după categoria infracţională, în urma căreia persoana devine
victimă; după gradul de participare şi de răspundere ce revine victimei în producerea infracţiunilor; după
gradul vinovăţiei victimei; după gradul victimităţii etc. Interconexiunea dintre infractor şi victimă. Rolul
victimei în mecanismul actului infracţional.

Aspecte referitoare la problema vinovaţiei victimei.

Autovictimizarea. Motivaţia comportamentului suicidal. Clasificarea suicizilor.

Politici vizînd apărarea victimei. Profilaxia victimologică. Situaţiile victimogene. Măsurile generale şi
speciale de profilaxie victimologică.

Tema 8. Metodica şi procedura cercetării criminologice

Noţiunea de metodică a investigaţiilor criminologice.

Complexitatea metodologiei cercetării criminologice determinată de caracterul interdisciplinar al


criminologiei. Metodica cercetării criminologice – îmbinare a metodelor sociologice şi juridice.

Noţiunea de procedură a investigaţiilor criminologice. Etapele procedurii cercetării criminologice: etapa


pregătitoare; eleborarea programei de cercetare; determinarea obiectivelor empirice de cercetare;
elaborarea metodologiei de cercetare concretă; probarea metodologiei, completarea ei; colectarea
informaţiei primare; prelucrarea cantitativă şi calitativă a datelor colectate; interpretarea rezultatelor,
concluzii şi recomandări.

Metodele statistice utilizate în cercetările criminologice: observarea statistică a criminalităţii şi a altor


fenomene semnificative pentru criminologie; centralizarea şi gruparea materialelor obţinute în rezultatul
observării statistice; analiza cantitativă şi calitativă a datelor despre criminalitate.

Metodele sociologice utilizate în cercetările criminologice: cercetarea documentelor; audierea sub formă
de chestionar şi interviu; observarea sociologică; experimentul.

Alte metode de cercetare: comparativă; istorică; sistematică; matematică; social-psihologică; logico-


juridică.

Sarcinile şi metodica expertizei criminologice a legilor şi a altor acte normative.

Tema 9. Prognozarea criminologică

Noţiunea prognozării criminologice. Scopul, fincţiile şi semnificaţia practică a prognozei criminologice.

Modalităţile prognozei criminologice: după obiect; după termenul prognozei (de scurtă durată, medie, de
lungă durată). Metodele prognozării criminologice: extrapolarea; modelarea; expertiza criminologică.

Pognozarea comportamentului infracţional individual. Sarcinile acestei prognozări.

Principiile organizatorice ale prognozării criminologice. Procedura elaborării prognozelor criminalităţii.

Prognozarea criminologică şi planificarea măsurilor de combatere a criminalităţii. Direcţiile de organizare


şi planificare a măsililor de contracarare a criminalităţii. Tipurile planurilor criminologice.

Tema 10. Prevenirea criminalităţii

Noţiunea prevenirii criminalităţii.

Prevenirea criminalităţii ca sistem multilateral de măsuri statale şi sociale orientate spre înlăturarea,
reducerea sau neutralizarea cauzelor şi condiţiilor criminalităţii. Caracteristica generală a sistemului
prevenirii criminalităţii. Cerinţele esenţiale faţă de măsurile preventive: asigurarea jjuridică; temeinicia
socială şi economică; eficacitatea; caracterul sistematic al lor.
Clasificarea măsurilor de prevenire a criminalităţii. Activitatea preventivă cu caracter general şi special
(criminologic). Corelaţia acestor nivele de prevenire. Profilaxia (prevenirea) generală, specială şi
individuală evidenţiată după nivelul şi direcţia de aplicare a măsurilor preventive conform nivelului
criminalităţii. Tipurile profilaxiei individuale. Măsurile preventive aplicate după volumul teritorial. Analiza
măsurilor sociale şi special-criminologice de prevenire a criminalităţii după mecanismul de acţiune.
Măsurile social-economice, organizaţionale şi de dirijare, ideologice, tehnice şi juridice.

Subiecţii prevenirii criminalităţii. Organele legislative şi executive ca subiecţi ai profilaxiei. Prevenirea


criminalităţii de către organele municipale.

Organele de drept ca subiecţi ai prevenirii criminalităţii. Activitatea profilactică a judecătoriilor,


procuraturii, organelor afacerilor interne şi a securităţii naţionale, avocaturii, notariatului etc. Rolul
societăţii în profilaxia infracţiunilor.

Tema 11. Criminalitatea violentă

Noţiunea şi caracterizarea generală a infracţiunilor violente şi a huliganismului din punct de vedere


criminologic.

Starea, nivelul, structura şi dinamica infracţiunilor violente şi a huliganismului. Caracterizarea


criminologică a omorurilor intenţionate, a leziunilor corporale şi a violurilor – în general şi în particular.
Predominarea condiţiilor casnice de comitere a omorurilor şi leziunilor corporale de grad diferit. Sporirea
nivelului omorurilor comise în scop material, inclusiv „la comandă”.

Caracterizarea criminologică a persoanelor ce comit omoruri, leziuni corporale grave, violuri, acte
huliganice. Particularităţile social-psihologice şi morale.

Cauzele şi condiţiile ce favorizează criminalitatea violentă. Sistemul motivaţiei infracţiunilor violente.


Conflictele din sfera socială ca izvor al criminalităţii violente. Influenţa beţiei, alcoolismului şi narcomaniei
asupra infracţiunilor violente.

Cauzele şi condiţiile huliganismului. Particularităţile motivaţiei huliganice şi corelaţia ei cu motivaţia altor


infracţiuni. Însemnătatea criminogenă a tradiţiilor antisociale în sfera comportamentului social. Influenţa
beţiei şi alcoolismului asupra actelor huliganice.

Prevenirea criminalităţii violente. Particularităţile prevenirii omorurilor, leziunilor corporale şi violurilor.


Profilaxia primară a conflictelor sociale.

Prevenirea huliganismului. Importanţa profilaxiei primare în lupta cu huliganismul. Ridicarea nivelului


cultural al populaţiei – măsura semnificativă de profilaxie generală a huliganismului.

Tema 12. Criminalitatea organizată

Noţiunea criminalităţii organizate. Semnele caracteristice, nivelurile de organizare şi structura criminalităţii


organizate. Grupul criminal organizat; gruparea criminală; organizaţia criminală; asociaţia criminală.

Corupţia ca element structural al criminalităţii organizate. Internaţionalizarea criminalităţii organizate.


Pericolul social şi tendinţele de dezvoltare ale criminalităţii organizate.

Factorii care determină apariţia şi dezvoltarea criminalităţii organizate.

Trăsăturile tipice ale personalităţii liderilor şi a altor membri ai structurilor criminale organizate.

Prevenirea criminalităţii organizate. Măsurile cu caracter economic, social şi juridic. Măsurile juridico-
penale de contracarare a criminalităţii organizate. Subdiviziunile specializate ale organelor de drept care
realizează măsurile de combatere a criminalităţii organizate. Formele de interacţiune a organelor M.A.I. al
R.M. cu subdiviziunile poliţieneşti ale altor state pentru coordonarea problemelor legate de combaterea
criminalităţii organizate.
Tema 13. Criminalitatea profesională

Noţiunea şi caracterizarea criminologică a criminalităţii profesionale. Profesionalismul criminal şi semnele


lui. Specializarea criminală. Modalităţile şi caracteristica specializărilor criminale. Însemnătatea teoretică
şi practică a studierii acestei probleme.

Personalitatea criminalului profesionist. Infracţiunea ca mijloc de existenţă. Clasificarea infractorilor


profesionişti (hoţii de buzunare, de apartamente, trişorii etc.). Stratificarea mediului criminal. Cunoaşterea
de către infractori a argourilor speciale, a sistemelor de porecle şi tatuaje.

Cauzele şi condiţiile care favorizează criminalitatea profesională. Rolul tradiţiilor şi obiceiurilor criminale în
reproducerea criminalităţii profesionale. Condiţiile sociale de bază care favorizează viabilitatea
profesionalismului criminal şi a formelor lui de organizare. Prevenirea criminalităţii profesionale. Măsurile
social-culturale, organizaţionale şi juridico-penale de prevenire.

Tema 14 Criminalitatea recidivă

Noţiunea şi caracteristica criminologică a criminalităţii recidive. Tipurile criminalităţii recidive. Recidiva


criminologică şi recidiva juridico-penală.

Starea criminalităţii recidive. Cota recidivei infracţionale din totalitatea crimelor comise şi din unele tipuri
de infracţiuni concrete. Coeficientul recidiviştilor printre infractorii condamnaţi. Latentitatea infracţiunilor
recidive.

Structura criminalităţii recidive după tipurile de infracţiuni, după numărul antecedentelor penale şi
intensităţii recidivei, după caracterul şi termenul pedepsei ispăşite anterior. Recidiva specială şi
particularităţile ei.

Factorii sociali şi juridici ce influenţează dinamica criminalităţii recidive.

Personalitatea criminalului recidivist. Specificul particularităţilor social-demografice a recidiviştilor şi a


rolurilor sociale îndeplinite de ei. Defectele de muncă, juridice şi social-psihologice ale infractorilor
recidivişti. Particularităţile morale şi emoţional-volitive ale recidiviştilor. Clasificarea infractorilor recidivişti.

Cauzele şi condiţiile criminalităţii recidive. Specificul motivaţiei criminogene a recidiviştilor – cauză a


comportamentului infracţional. Factorii penitenciari care condiţionează existenţa recidivei. Dificultăţile
adaptării sociale a persoanelor ce şi-au ispăşit pedeapsa. Neajunsurile în activitatea organelor de drept la
cercetarea cauzelor penale, numirea şi executarea pedepsei în privinţa recidiviştilor.

Prevenirea criminalităţii recidive. Perfecţionarea reglementărilor legislative care vizează combaterea


recidivei infracţionale. Profilaxia criminalităţii recidive la etapa urmăririi penale şi executării sentinţei de
condamnare. Măsurile de adaptare postpenitenciară realizate după eliberarea din locurile de detenţie.
Programa reabilitării sociale şi rolul ei în profilaxia criminalităţii recidive. Lucrul profilactic individual cu
persoanele ce au antecedente penale de către organele afacerilor interne.

Tema 15. Criminalitatea minorilor

Criminalitatea minorilor ca obiect al cercetărilor criminologice. Nivelul, structura, dinamica şi caracterul ei.

Caracterizarea criminologică a personalităţii infractorilor minori. Particularităţile social-psihologice şi


morale. Trăsăturile legate de vîrstă, nivelul social şi civil al maturităţii adoliscenţilor.

Cauzele şi condiţiile criminaltăţii minorilor. Rolul condiţiilor de viaţă şi a educaţiei, particularităţilor de


vîrstă, situaţilor conflictuale, poziţiilor persoanelor ce-i înconjoară pe minori, comportărilor antisociale a
maturilor şi a grupelor sociale.

Caracterul criminogen al familiei. Neajunsuri în educaţia şcolară şi familiară.


Prevenirea criminalităţii minorilor. Sistemul măsurilor sociale şi statale de prevenire a criminalităţii
minorilor. Rolul colectivelor instituţiilor de învăţămînt şi de muncă în prevenirea infracţiunilor comise de
minori. Lucrul profilactic-educativ la locul de trai.

Activitatea de prevenire a judecătoriei, procuraturii, organelor afacerilor interne şi a comisiilor pentru


minori.

Tema 16. Criminalitatea economică

Noţiunea şi indicatorii principali ai criminalităţii economice. Tendinţa de dezvoltare a criminalităţii


economice.

Cauzele şi condiţiile criminalităţii economice. Crizele social-economice din Republica Moldova ca


determinante ale criminalităţii economice. Lacunele, neajunsurile în sfera legislativă şi rolul lor asupra
relaţiilor economice tenebre.

Caracterizarea criminologică a celor mai răspîndite şi periculoase tipuri de infracţiuni care fac parte din
criminalitatea economică – coruperea, sustragerile, abuzurile de putere în scop de profit etc.

Prevenirea criminalităţii economice. Măsurile sociale generale de profilaxie: social-economice; politice;


juridice; organizaţionale etc. Profilaxia specială a criminalităţii economice realizată de organele de drept.