Sunteți pe pagina 1din 24

INGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONSIC

1. Definitie: astmul bronsic se caracterizeaza, din punct de vedere clinic, prin


accese de dispnee paroxistica expiratorie provocate de obstructia bronhiilor
prin bronhospasm.
2. Circumstante de aparitie:
 contact cu alergeni ( astm extrinsec )
 infectii ( astm intrinsec )
Factori favorizanti: expunere la umezeala, frig, ceata, trecerea brusca de la aer
cald la aer rece, emotii.
3. Manifestari de dependenta
a. criza de astm bronsic
 uneori, stare prodromala: stranut, rinoree, tuse uscata.
 dispnee cu caracter expirator.
 anxietate.
 tuse cu expectoratie.
 transpiratii.
 bradicardie.
 pozitia pacientului: ortopnee.
b. starea de rau astmatic
 polipnee, cu expiratie prelungita.
 tiraj.
 cianoza.
 transpiratii abundente.
 imposibilitatea de a vorbi.
 tahicardie.
 hipertensiune arteriala.
4. Examene paraclinice:
 eozinofilie in sange si sputa.
 examen citologic (eozinofile, cristale Charcot-Leyden sş i spirale Curschman)
si bacteriologic al sputei.
 teste cutanate pozitive ( in astmul extrinsec ).
 capacitate pulmonara totala crescuta, volum rezidual crescut, V.E.M.S.
scazut.
5. Probleme de dependenta:
 alterarea respiratiei;
 anxietate;
 deficit de autoingrijire;
 alterarea somnului;
 discomfort;
 alterarea comunicarii.
6. Obiective de ingrijire:
 combaterea crizei de astm bronsic
 ameliorarea reactiei inflamatorii bronsice.
1
 prevenirea complicatiilor.
 ameliorarea tolerantei la efort.
7. Interventii:
 aplicarea masurilor de urgenta pentru combaterea crizei de astm:
 pozitionarea pacientului sezand, sprijinit, sters de transpiratie.
 pregatirea tratamentului medicamentos: antispastice (papaverina ),
brohodilatatoare (miofilin), simpaticomimetice ( alupent, berotec,
astmopent-in inhalatii sau sub forma de spray).
- se evita simpaticomimeticele in cazul primului acces de astm la un pacient in ale
carui antecedente nu sunt semnalate accese de astm bronsic sau care are valori
tensionale crescute
 medicamente uzuale de urgenta:
- miofilin, una-doua fiole i.v. administrat lent
- hemisuccinat de hidrocortizon i.v. daca criza nu cedeaza la miofilin.
- oxigenoterapie prin sonda nazala, oxigen umidificat cu debit de sase pina la opt litri
pe minut.
- simpaticomimetice
- efedrina fiole s.c., adrenalina un mililitru unu la mie s.c.
 internarea pacientului cu stare de rau astmatic
 mentinerea pacientului in pozitie care sa faciliteze respiratia ( sezand)
 identificarea si inlaturarea factorilor care contribuie la accentuarea
manifestarilor clinice (paturi, saltele, folosirea pernelor din burete ).
 sustinerea psihologica a pacientului.
 ajutarea pacientului pentru satisfacerea nevoilor fundamentale.
 administrarea tratamentului medicamentos prescris ( bronhodilatatoare,
corticoizi, antihistaminice, antibiotice ) si observarea efectelor secundare:
aritmie, tahicardie, greata, varsaturi.
 masurarea functiilor vitale si notarea lor.
 hidratare corecta pentru fluidificarea secretiilor.
 la pacientul cu stare de rau astmatic se monitorizeaza:
- functii vitale – la 15 minute
- PaCO2, PaO2, pH sanguin – la una ora
- electroliti Na, K – la opt ore.
 educatia pacientului referitor la:
- modul de administrare a tratamentului la domiciliu, efecte secundare ale
acestuia si regim alimentar in timpul tratamentului cu cortizon.
- masuri de prevenire a crizelor de astm bronsic ( evitarea factorilor
emotionali, a efortului fizic).
- hidratare corecta.
- modul de intretinere si utilizare a aparatului de aerosoli la domiciliu.
- necesitatea curelor climaterice, in special in saline.
- toaleta cavitatii bucale dupa expectoratii.
- regim de viata echilibrat, gimnastica respiratorie.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU HTA


2
Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii
arteriale (sistolice sau diastolice) peste valorile normale(139/89 mmHg).
Culegerea datelor
1. Circumstante de aparitie :
- fara cauze directe (HTA esentiala );
- secundara unei afectiuni renale , endocrine , cardiovasculare , neurologice (HTA
secundara).
2.Factori de risc : stresul psihic;fumatul; obezitatea; sedentarismul; ingestia excesiva
de Na.
3. Persoane cu risc:
- cei cu responsabilitati sociale crescute;
- cei cu regim de viata dezechilibrat;
- cei cu comportament agresiv, hipercompetitiv.
4. Manifestari de dependenta (semne si simptome)- sunt diferentiate in functie de
stadiul HTA:
- cresterea moderata a valorilor TA ,tranzitorie;
- cresterea permanenta a valorilor TA;
- cefalee occipitala, frecvent dimineata, cu caracter pulsatil;
- ameteli;
- astenie, oboseala;
- tulburari de vedere;
- tulburari de memorie si concentrare;
- parestezii;
- palpitatii;
- dureri precordiale;
- dispnee de efort;
- hemoragii( epistaxis, metroragii).
5. Examinari paraclinice;
- electrocardiograma,
- oftalmoscopia (F.O. = fund de ochi),
- echografia cardiaca,
- sange : glicemie, colesterol, creatinina, azotemie, etc;
- examenul urinei.
Problemele pacientului :
- scaderea debitului cardiac legata de scaderea fortei de contractie a ventriculului
stang (insuficienta ventriculara stanga );
- alterarea perfuziei tisulare legata de scaderea debitului cardiac;
- potential de accident (vulnerabilitate fata de pericole) legat de tulburarile de
vedere;
- diminuarea tolerantei la efort legata de slabiciune , oboseala;
- potential de complicatii.
Obiective :
Vizeaza:
- scaderea valorilor TA in limite acceptabile;
- asigurarea confortului ;
3
- prevenirea accidentelor;
- prevenirea complicatiilor.
Interventii :
- asigurarea repausului fizic si psihic;
- combaterea factorilor de risc;
- masurarea si inregistrarea functiilor vitale: T.A. ,puls, respiratie,etc
- supravegherea bolnavului (functii vitale, stare generala, comportament, aparitia
unor complicatii) ;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris si urmarirea efectului
acestuia;
- efectuarea bilantului hidric (intrari- iesiri ) pentru prevenirea depletiei de potasiu,
care provaca aritmii;
- asigurarea unei alimentatii echilibrate tinand cont si de afectiunile existente :
- hipocaloric - in obezitate;
- hipolipidic - in ateroscleroza ;
- reducerea aportului de sodium ;
- lichide administrate fractionat pentru a evita cresterea brusca a T.A.;
- educatia pacientului ;
- regim de viata echilibrat (alternarea perioadelor de activitate cu perioade de
repaus );
- evitarea stresului psihic (stari conflictuale, surmenaj intelectual);
- suprimarea fumatului;
- combaterea obezitatii ;
- recomandarea exercitiilor fizice , plimbarilor ;
- alimentatie echilibrata ;
- control periodic.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

Infarctul miocardic acut (IMA) se caracterizeaza prin necroza miocardica


( pe o suprafata mai mult sau mai putin extinsa ) determinata de o obstructie
coronariana prin tromboza.
Circumstante de aparitie: dupa mese copioase, efort fizic intens, expunere
la frig.
Factori predispozanti: ateroscleroza coronariana, stenoza congenitala coronariana,
leziuni valvulare.
Factori de risc: hiperlipemii, hipercolesterolemii, alcool, tutun, obezitate, stres,
sedentarism, diabet zaharat, HTA.

Manifestari de dependenta(semne si simptome):


• durere: ♦ anginoasa, intensa ( atroce, violenta, insuportabila si socogena );
- retrosternala sau precordiala
 este descrisa ca o senzatie de constrictie sau „ in gheara”;
 o senzatie de presiune sau ca un corset de fier care impiedica respiratia;
 uneori ca simpla jena retrosternala, o senzatie de arsura, de greutate sau
apasare insuportabila
4
 iradiaza in umarul si in bratul stang , in regiunea cervicala, in mandibula;
 poate fi localizata extratoracic, in epigastru, abdomen, brate, antebrate,
coate, pumni, sau in orice regiune a toracelui depasind in sus gatul, iar in jos
poate iradia in epigastru, hipocondru drept sau stang;
 anginoasa, intensa ( atroce, violenta, insuportabila si socogena );
 nu cedeaza la nitroglicerina sau repaus;
 dureaza de la 30 minute pana la cateva ore (48 ore).
 apare de obicei in repaus;
 determina agitatia bolnavului;
♦ dispnee, sughit.
• semnele care insotesc durerea sunt: anxietate, agitatie extrema, senzatia de
moarte iminenta, , transpiratii reci, adinamie, astenie, ameteli, greturi, varsaturi,
distensie abdominala, senzatie de plenitudine epigastrica, mai rar diaree.
• hipotensiune arteriala :poate sa apara imediat sau la cateva ore, precedat de o
usoara crestere a tensiunii arteriale(datorita actiunii stresante a durerii; scaderea TA
brusc poate determina socul cardiogen,
• febra absenta la inceput, apare la 12-24 ore de la debut (in jur de 38 °C);
• alte semne:
 stare de soc: paloare, tegumente reci si umede, puls rapid filiform, alterarea
starii generale, oligurie grava;
 socul „inexplicabil”, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca rapid
progresiva, tulburari de ritm- atrag atentia asupra unui infarct miocardic
acut chiar in absenta durerii;
 debutul atipic este frecvent indeosebi la varstnici;
 debutul nedureros insotit de semnele si simptomele enumerate mai sus,
poate duce la deces. Ingrijirea acestor categorii de bolnavi constituie o
urgenta medicala.
Examinari complementare:
- electrocardiograma,
- examinari de laborator: sange, VSH (crescuta), fibrinogen (crescut), TGO (crescuta),
leucocitoza, creatinfosfokinaza (crescuta),
- coronarografie,
- ventriculografie radioizotopica,
- cateterism cardiac.
Probleme de dependenta:
 disconfort legat de durere
 anxietate legata de senzatia mortii iminente
 scaderea debitului cardiac legata de obstructia coronariana
 alterarea perfuziei tisulare legata de prezenta zonelor de necroza
 deficit de autoingrijire legat de intoleranta la efort
 potential de alterare a nutritiei prin deficit legat de greturi, varsaturi
 potential de complicatii.
Obiective
Vizeaza:
- calmarea durerii,
5
- combaterea anxietatii,
- prevenirea complicatiilor imediate si tardive( retrombozarea, etc),
- limitarea extinderii necrozei,
- recuperare socio-profesionala.
Interventii:
→ Conduita de urgenţă
In faza de prespitalizare (intervalul de la debutul infarctului miocardic si pana la
momentul sosirii bolnavului in spital):
1. Prevenirea mortşii subite:
- asş ezarea bolnavului îîn decubit dorsal;
- interzicerea oricaă rei misş caă ri;
- psihoterapie.
2. Preintampinarea altor complicatii:
- sedarea durerii - la indicatşia medicului.
Se poate administra:
- morfinaă 0,01-0,02 g (1 fiolaă = 0,02 g) subcutanat sau intramuscular, eventual
intravenos lent, diluataă cu ser fiziologic sub controlul respiratiei. Morfina poate
provoca hipotensiune arteriala si deprimarea ventilatiei pulmonare. Asocierea
cu atropina 1 mg subcutanat sau intramuscular, eventual 0,5 mg intravenos poate
preveni aceste fenomene.
- mialgin 0,10 g subcutanat sau intramuscular, eventual intravenos diluat in 10 ml
ser fiziologic sau glucoza 10%.
- fortral 30 mg intravenos sau intramuscular.
- in durerile de mica intensitate se poate administra algocalmin, fenobarbital,
codeina.
- urmarirea TA si puls; mentinerea TA cu perfuzii de glucoza 5%, dextran,
marisang,hemisuccinat de hidrocortizon; corectarea extrasistolelor cu xilina de uz
cardiologic.
- mentşinerea permeabilitaă tşii caă ilor aeriene → prin aspirarea secretşiilor;
- oxigenoterapie.
3. Scurtarea timpului paî naă la internarea îîn spital: transportul de urgentşaă îîntr-o
unitate spitaliceascaă cu autosanitare (dotate cu aparaturaă de monitorizare,
defibrilare sş i reanimare), obligatoriu cu targa si insotite de cadre medicale.
Bolnavii cu infarct miocardic sunt internatşi de urgentşaă îîn sectşiile de terapie
coronarianaă a sectşiei de cardiologie care este organizataă pentru urgentşele cardio-
vasculare sş i reanimare. Sectşiile de terapie coronarianaă sunt dotate cu personal
medical calificat îîn asemenea urgentşe precum sş i cu aparatura de specialitate.

→ Îngrijiri în unităţi spitaliceşti:


1. Instalarea bolnavului în pat:
→ Transportul bolnavului se face direct îîn sectşie – de cardiologie, terapie intensivaă
sau medicinaă internaă , cu targa, îîntr-un timp caî t mai scurt.
→ Mutarea bolnavului de pe targa in pat ( de catre personalul sanitar) fara sa
permita bolnavului nici o miscare.
→ Asistenta va asigura un climat de linisş te, salon luminos, bine îîncaă lzit, aerisit.

6
→ Pozitie cat mai comoda in pat. Paturile trebuie saă aibaă somiere reglabile pentru a
se evita pozitiile fortate.
2. Continuarea măsurilor de urgenţă şi prim ajutor:
La indicatia medicului:
→ sedarea durerii se va face cu opiacee (Morfinaă , Mialgin), Fortral sau amestecuri
litice.
→ anxietatea se combate cu sedative (Fenobarbital, Diazepam). Se evita
administrarea concomitenta a sedativelor cu opiaceele.
→ oxigenoterapie.
3. Supravegherea funcţiilor vitale:
→ Monitorizarea (supravegherea permanentă) îîn primele zile a electrocardiogramei,
TA, pulsului, respiratşiei, temperaturii. In sectiile de boli interne mai putin dotate se
monitorizeaza din ora in ora si ori de cate ori este nevoie functiile vitale si
vegetative( TA, puls, respiratie), inregistarea zilnica a electrocardiogramei si a
temperaturii.
4. Recoltarea probelor de laborator:
→ Se va recolta saî nge pentru dozaă ri enzimatice, fibrinogen, glicemie, determinarea
leucocitozei, VSH, colesterol, acid uric.
5. Prevenirea complicaţiilor tromboembolice:
- Se administreazaă anticoagulante: Heparinaă → sub controlul timpului de coagulare;
Trombostop – apoi functşie de timpul Quick (indice de protrombinaă ).
6. Preîntâmpinarea hiperexcitabilităţii miocardice:
→ Se administreazaă Xilinaă 200 mg îîn perfuzie, i.v. sau 200 mg intramuscular.
7. Administrarea medicatiei:
- cu punctualitate pentru a evita emotiile, la pat, in pozitie orizontala.
- asistenta medicala va avea pregatite medicamente pentru eventualele complicatii.
- administrarea oxigenului.
8.Alimentaţia bolnavului:
→ Mesele vor fi fractşionate (5-6 pe zi) pentru a evita consumul de cantitaă tşi mari de
alimente la o masaă .
→ La îînceput se face alimentatşie pasivaă la pat, treptat trecaî nd la alimentatşie activaă .
Dupaă mobilizarea bolnavului, se poate servi masa îîn sala de mese.
→ Regimul alimentar va fi hiposodat sş i hipocaloric. IÎn primele zile se daă o
alimentatşie lichidaă administrata lent cu lingurita, pireuri, ceaiuri, compot, supe,
lapte, sucuri de fructe, ouaă moi, evitaî nd alimentele care produc gaze sau îîntaî rzie
tranzitul intestinal.
→ Se interzice fumatul.
9. Urmărirea evacuărilor de urină şi scaun:
→ Bolnavul imobilizat va fi servit la pat cu urinar sş i bazinet la nivelul lui – pentru a
nu necesita efort suplimentar.
→ Constipatşia se combate prin laxative usş oare sau clisme uleioase.
→ Diureza sş i scaunul se noteazaă îîn foaia de temperaturaă .
10. Igiena bolnavului:
→ Baie generalaă sau partşialaă la pat paî naă la mobilizarea bolnavului – faă raă a-l obosi sş i
faă raă a-l ridica.
11. Mobilizarea bolnavului:
7
→ Repausul absolut la pat este îîn prima saptamana in functşie de evolutşia bolii.
→ Durata imobilizaă rii este stabilitaă de medic.
→ Dacaă bolnavul nu are dureri, febraă sau alte complicatşii, îîncepaî nd chiar din primele
zile se pot face misş caă ri pasive ale degetelor de la maî ini sş i de la picioare.
→ Treptat se permite schimbarea pozitşiei îîn pat, misş caă ri active ale membrelor.
→ Mobilizarea se face progresiv – şezut în pat, la marginea patului, aşezarea în
fotoliu, ridicarea în picioare – sub control pulsului sş i al tensiunii arteriale, primii pasş i
numai îîn prezentşa medicului.
12. Crearea unui mediu psihologic favorabil:
→ Se vor evita discutşiile cu voce tare, chemaă rile la telefon.
→ Nu se va permite vizitarea îîn grup.
→ Se evitaă vizitele lungi.
→ Nu se comunicaă vesş ti neplaă cute.
→ Se va facilita contactul cu bolnavii reabilitatşi, cu efect psihic bun.
13. Educaţia sanitară:
→ Se instruiesş te bolnavul privind modul de administrare a medicamentelor, semnele
supradozajului digitalic.
→ Se recomandaă controlul periodic.
→ Se va incerca sa se restabileasca increderea in sine si capacitatea de munca
anterioara imbolnavirii.
→ Se interzice fumatul.
→ Se recomandaă un regim de viatşaă ordonat, ratşional.
→ Se insista asupra respectarii regimului alimentar.

INGRIJIREA PACIENTEI CU AFECTIUNI TUMORALE ALE APARATULUI GENITAL

Tumorile genitale reprezinta formatiuni chistice sau solide,benigne sau


maligne,localizate la nivelul aparatului genital feminin.
Se dezvolta lent la inceput,fara simptome,apoi,pe masura ce cresc,apar
tulburari menstruale, leucoree,durere.
Cele mai frecvente sunt:fibromul uterin,chistul ovarian,cancerul
ovarian,leziunile precanceroase,cancerul de col.
Culegerea datelor:
- apar de obicei dupa 30 de ani,cu exceptia chistului dermoid care apare si in
copilarie;
- cancerele ovariene se intalnesc si in perioada prepubertara si climacteriu;
- pentru cancerul de col,factorii de risc stabiliti prin studii epidemiologice
sunt:parteneri sexuali multipli,debutul vietii sexuale inainte de 17 ani, tabagismul,
nivel socio-economic scazut,carente de vitamine.
Manifestari de dependenta(semne si simptome)
-sangerarea are caracteristici diferite,in functie de tumora:
 in fibrom: menoragie prelungita,cu cheaguri in formele submucoase, pot
aparea si tulburari menstruale(metroragii) care sa determine anemie;
8
 in cancerul de col: sangerarile reduse cantitativ, intermitente la contactul
sexual sau dupa spalari vaginale;
 in chistul de ovar apare mai rar menometroragia, mai frecvent-
amenoreea, hipomenoreea, dismenoreea.
-durerea
 se manifesta,de obicei,ca o jena,tensiune in abdomenul inferior
 este insotita de febra,greturi,varsaturi in torsiunea de chist
 in cancer apare,in formele avansate,putand fi continua sau intermitenta
-leucoreea
 este prezenta in cancer, apare inaintea sangerarii si este, de obicei
neglijata;
 poate avea aspect caracteristic.
-alte manifestari in neoplasme:
 tulburari urinare-disurie, polakiurie, nicturie in cancerul uterin si
ovarian;
 tulburari digestive-constipatie, colici intestinale, tenesme rectale;
 scaderea in greutate.
Probleme de dependenta:
 deficit de cunostinte legate de boala
 anxietate in legatura cu investigatiile si cu diagnosticul;
 teama in legatura cu interventia;
 posibila alterare a relatiilor sexuale din cauza tratamentului , scaderii
libidoului dupa operatie, dispareuniei, determinata de scaderea estrogenilor;
 posibila alterare a imaginii de sine din cauza operatiilor
mutilante(histerectomie, anexectomie).
Obiective:
Este necesar ca pacienta:
-sa cunoasca si sa inteleaga importanta controlului medical periodic;
-sa cunoasca tehnica investigatiilor,sa accepte diagnosticul;
-sa participe la pregatirea preoperatorie,la ingrijirea postoperatorie;
-sa poata reveni la o viata a cuplului normala,sa accepte limitarile;
-sa accepte noua imagine corporala, sa-si poata indeplini rolul obisnuit.
Interventii
-pentru depistarea precoce a afectiunilor tumorale,asistenta sfatuieste femeia sa se
prezinte periodic la control ginecologic la primele simptome de boala
-pentru scaderea anxietatii si a fricii legate de operatie:
 castiga increderea pacientei;
 o incurajeaza,ii explica desfasurarea unor investigatii,o insoteste in timpul
efectuarii acestora;
 insoteste pacienta la tratamentele efectuate;
 ajuta pacienta sa accepte operatia;
 faciliteaza prezenta familiei,a persoanelor semnificative pentru pacienta;
 ajuta membrii familiei sa inteleaga starea psihologica a pacientei si nevoia de
ajutor;
 isi rezerva mai mult timp pentru a sta cu pacienta a-i observa comportamentul
9
reactiei;
- asigura supravegherea postoperatorie pentru prevenirea complicatiilor;
- explica recomandarile medicale efectuate la externare cu privire la :
- evitarea efortului fizic;
- ridicarea greutatilor;
- condusul autoturismului;
- sederea prelungita in masina;
- evitarea relatiilor sexuale 4 saptamani;
- igiena locala si controlul medical;
- continuarea tratamentului in functie de boala
( chimioterapie, radioterapie, tratament hormonal).

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ULCEROASĂ

Definitie
Boala ulceroasă este o ulceratie cu sediul pe stomac(pe mica, pe marea curbura,
antrul piloric),pe partea inferioara a esofagului sau pe duoden.
Ulceratia e favorizataă de secretia gastricaă crescutaă de HCl si de infectia cu
Helicobacter pylori. Localizarea ulcerului pe duoden este mai frecventaă decaî t
localizarea gastricaă .
Circumstante de aparitie:
-persoane cu orar neregulat de alimentatie,exces de condimente, alcool, tutun;
-persoane cu teren ereditar;
-persoane cu stres fizic si psihic;
-persoane cu tratamente cronice cu aspirinaă , corticoizi, antiinflamatoare
nesteroidiene;
-frecventa mai mare la baă rbati;
-incidentaă maximaă îîntre 55-60 ani, pentru localizarea gastricaă .
Manifestări de dependentă(semne si simptome)
- durerea are o localizare epigastrica, apare la 2-3 ore dupaă mese(mica
periodicitate) , se calmeazaă dupaă alimentatie;
- durerea apare îîn pusee dureroase, toamna si primaă vara(marea
periodicitate),urmate de perioade de remisiune;
- pirozis;
- vărsături postprandiale;
- scădere ponderală;
- astenie.
Probleme de dependenta:
- disconfort abdominal cauzat de durere,
- anxietate,
- deficit de volum lichidian,
- risc de complicatii ca: hemoragie digestiva superioara ( hematemeza si/ sau
melena ), perforatie, stenoza pilorica, malignizare ( indeosebi pentru ulcerul
gastric ).
Obiective de îngrijire:
-pacientul saă prezinte stare de confort fizic si psihic;
10
-prelungirea perioadelor de remisiune;
-pacientul saă se alimenteze corespunzaă tor perioadei de evolutie a bolii, nevoilor
sale calitative si cantitative;
-pacientul saă previnaă aparitia complicatiilor.

Interventii
Asistenta medicala:
-asiguraă repausul fizic si psihic al pacientului(12-14 ore/zi repaus la pat, repaus
obligatoriu postprandial îîn perioada dureroasaă );
-asiguraă dieta de protectie gastricaă individualizataă îîn functie de fazele evolutive ale
bolii(5-7 mese pe zi):
În perioada dureroasa –supe de zarzavat strecurate , lapte îîndoit cu ceai, supaă
cremaă de zarzavat ,piure de zarzavat, sufleuri, soteuri, braî nzaă de vaci, paî ine veche,
fainoase fierte îîn lapte si apoi carne fiartaă de pasaă re sau vitaă .
In perioada de acalmie sunt permise-laptele dulce, faă inoase fierte îîn lapte, ou fiert
moale sau sub formaă de ochi romaî nesc,carne de vitaă sau pasaă re fiartaă sau la graă tar,
paî ine veche de o zi, supe de zarzavat, legume sub formaă de piureuri, sufleuri, biscuiti,
praă jituri de casaă , fructe coapte.
Alimente interzise-laptele baă tut, iaurtul,carnea grasaă ,legume
tari(varzaă ,castraveti,fasole), paî inea neagraă , cafeaua, ciocolata, supele de carne, sosuri
cu praă jeli, alimente reci sau fierbinti.
- pregaă teste pacientul fizic si psihic pentru exploraă ri functionale si îîl îîngrijeste dupaă
examinare(examenul radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenalaă
cu biopsie, chimism gastric, proba Addler)
- supravegheazaă pulsul, TA, respiratia,temperatura,semnele de deshidratare,
scaunul, greutatea corporala si le noteaza in foaia de observatie;
-face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- pregateste pacientul preoperator,cand se impune necesitatea interventiei
chirurgicale;
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare :
medicatia antisecretoare inaintea meselor , medicatia antiacida si alcalinizanta 1-2
ore dupa mese; pentru a evita recidivele este necesara eradicarea germenului
Helicobacter pylori prin administrarea antibioticelor prescrise .
-educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor(scaunul melenic,
caracterul durerii in caz de perforatie ,varsaturile alimentare cu continut vechi in caz
de stenoza pilorica).
-educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta la obiceiurile
daunatoare (alcool,tutun).

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT

Definiţie
Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, transmisa genetic sau
castigata in timpul vietii, caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic,
insotita sau urmata de perturbarea celorlalte metabolisme (lipidic, proteic, mineral).
Dupa OMS, clasificarea actuala a diabetului zaharat este urmatoarea:
11
 Diabet zaharat tip I, insulinodependent (20% din cazuri apar sub varsta de 20 de
ani)
 Diabet zaharat tip II, insulinoindependent (80% din cazuri au raspuns pozitiv la
antidiabeticele orale)

EDUCATIA PENTRU PREVENIREA DIABETULUI ZAHARAT


Masuri de profilaxie primara
Masurile vizeaza reducerea numarului de cazuri noi de imbolnavire si constau in:
- dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potential diabetogeni (DZ la rudele
de grad I);
- dispensarizarea persoanelor cu infectii pancreatotrope (virus urlian, virusul
hepatitei);
- educarea populatiei pentru a reduce din alimentatie glucidele rafinate, excesul de
glucide;
- educarea populatiei pentru a combate supraalimentatia, obezitatea, stresul – factori
ce favorizeaza diabetul zaharat de maturitaten(de tip II);
- educarea femeilor care au nascut feti cu greutate de peste 5 Kg sa reduca glucidele
din alimentatie, sa monitorizeze glicemia;
- educarea tinerilor diabetici care vor sa aiba copii sanatosi sa evite casatoriile cu
parteneri diabetici (riscul pentru copil este de 60-100% sa aiba diabet zaharat).
Masuri de profilaxie secundara(=prevenirea complicatiilor)
- dispensarizarea bolnavilor cu DZ prin efectuarea periodica a controalelor clinice si
de laborator;
- invatarea pacientului sa isi administreze corect medicamentele si sa-si prepare
alimentele pentru a putea duce o viata cvasinormala;
- invatarea pacientului sa evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari, obezitatea,
pentru a preveni complicatiile bolii;
- invatarea pacientului sa utilizeze mijloacele de monitorizare a glicemiei la
domiciliu.
Masuri de profilaxie tertiara
- Readaptarea individului, reinserarea sa sociala in cazul aparitiei unor complicatii
invalidante (nevrite, retinopatie diabetica).
Masuri de gradul IV
- In stadiile finale ale bolii, asigurarea unei morti demne, linistite.
EVALUAREA FUNCTIONALA
Examene de laborator ale sangelui:
Glicemia:
- se recolteaza 2 ml sange venos intr-o eprubeta cu 4 mg florura de sodiu sau cu
sistemul vacutainer;
(glicemia normala 70-110mg% ,testul tolerantei la glucoza pe cale orala TTGO –
tehnica OMS);
- se recolteaza sange pentru dozarea glucozei a jeune;
- se administreaza 75 g glucoza pulvis dizolvata in 200 ml apa;
- se recolteaza sange pentru dozarea glucozei la 30,60,90,120 minute dupa
administrarea glucozei;

12
- interpretare la 2 ore: dupa administrarea glucozei TTGO mai mic sau egal cu 200
mg% la persoanele sanatoase. Valorile TTGO peste 200 mg% sunt caracteristice
pentru persoanele cu DZ.
Rezerva alcalina
- se recolteaza sange venos pe heparina sau cu sistem vacutainer; normal 27mEq/l,
scade in DZ decompensat.
Glicozuria
- se recolteaza urina din 24 de ore intr-un borcan curat, gradat.
Din intreaga cantitate se trimit la laborator 150-200ml urina; pe eticheta ce insoteste
produsul se noteaza cantitatea de urina/24 de ore. Normal, glicozuria este
absenta.
Dozarea corpilor cetonici
- se recolteaza urina din 24 de ore, se trimit la laborator 150ml. Prezenta corpilor
cetonici se intalneste in coma diabetica (=coma hiperglicemica) si la pacientii cu
varsaturi prelungite.
Toleranta la glucide
- scop: stabilirea dozei de insulina ce urmeaza a se administra
- se administreaza pacientului timp de 3 zile in alimentatie o cantitate fixa de glucide
- zilnic se recolteaza urina din 24 ore (pentru glicozurie) si sange (pentru dozarea
glucozei)
- se face media glicozuriei pe cele 3 zile si se scade cantitatea de glucide administrate
in 24 ore
- daca pacientul nu prezinta glicozurie sau 10g/24 ore, se considera o buna toleranta
la glucide.
 Circumstante de aparitie
- persoanele cu risc genetic (o singura gena sau poligenetica);
- persoane cu boli care scad rezerva functionala a pancreasului, actionand asupra
celulelor beta (traumatisme pancreatice, pancreatite urliene, alcoolism, lues = sifilis);
- persoane cu boli care scad rezerva functionala a pancreasului prin suprasolicitarea
celulelor beta si epuizarea lor (supraalimentatie, obezitate, sarcina, traume psihice);
- persoane care fac tratamente cu citostatice, imunosupresoare, glucocorticoizi,
ACTH, care inhiba sinteza insulinei.
 Manifestari de dependenta (semne si simptome):
- poliurie, 4-5 litri/24 ore;
- polidipsie, ingestia 2-5 litri lichide/24 ore;
- polifagie accentuata, indeosebi la tineri;
- scaderea ponderala, ca urmare a catabolismului si pierderilor de material energetic
(glucoza);
- astenie fizica si intelectuala;
- crampe musculare;
- prurit genital si infectii genitale fara raspuns la tratamentele obisnuite;
- manifestarile unor complicatii in formele atipice (plagi nevindecabile, furunculoza).
Problemele pacientului:
- alimentatie inadecvata prin surplus(mai mult decat necesarul organismului);
- deshidratare;
- intoleranta la activitate fizica si intelectuala;
13
- anxietate;
- risc de infectii;
- risc de complicatii acute:
 coma hipoglicemica
 coma hiperglicemica
- risc de complicatii cronice:
- scaderea acuitatii vizuale( retinopatie)
- dureri in membrele inferioare( nevrite, arterite).

Obiective de ingrijire:
- sa se obtina echilibul metabolismului glucidic;
- pacientul sa se alimenteze in raport cu nevoile sale cantitative si calitative/24 ore ,
pacientul sa-si recapete conditia fizica si intelectuala;
- pacientul sa fie constient ca prin respectarea alimentatiei si a tratamentului poate
duce o viata cvasinormala;
- pacientul sa cunoasca manifestarile bolii, regimul de viata pe care sa-l respecte;
- sa se obtina echilibrul psihic al pacientului;
- sa se implice familia in ingrijirea pacientului;
- pacientul sa fie ferit de complicatii infectioase, acute si cronice.
Interventii:
a) pentru pacientul ambulatoriu:
- invita periodic pacientul la controale clinice si de laborator, in cadrul cabinetului
medical (glicozurie, glicemie).
b)pentru pacientul dezechilibrat, tratat in spital:
- asigura un regim alimentar echilibrat, cu scopul de a furniza ratia calorica necesara,
de a reduce hiperglicemia si de a mentine o greutate corporala satisfacatoare si
stabila:
 evalueaza nevoile cantitative si calitative in functie de varsta (copil, adolescent,
adult), sex, stare fiziologica (sarcina, alaptare), activitatea pacientului, forma bolii
 stabileste ratia alimentara cu: proteine 13-15%, lipide 30-35%, absorbtie lenta si
1/3 glucide simple cu absorbtie rapida, repartizate pe diferite mese si adaptate la
efortul fizic . Cand pacientul are o activitate usoara se recomanda 30-35 cal / kg
corp /24ore
 numarul meselor/24ore: 4-5-6 mese (3 mese principale si 2-3 gustari)

 alegerea alimentelor se face in functie de contintul de glucide:


• alimente interzise: zahar, produse zaharoase, fructe uscate, prajituri, leguminoase
uscate, siropuri,struguri, prune;
• alimente permise, cantarite: paine (50% glucide), cartofi (20% glucide), pastele
fainoase, fructe, legume (cu peste 5% glucide), lapte, branza de vaci, mamaliga;
•alimente permise necantarite: carnea si derivatele din carne, pestele, ouale,
branzeturile, smantana, untul, legumele cu 5% glucide (varza, conopida, patlagelele
rosii, fasolea verde); din alimentatia zilnica nu trebuie sa lipseasca oul, carnea,
pestele;
•prepararea alimentelor: se va folosi, pentru indulcirea ceaiurilor, compoturilor,
ciclamat de sodiu sau zaharina (care se pun dupa fierberea produselor), sosurile nu

14
se ingroasa cu faina, ci cu legume pasate; pastele fainoase se cantaresc inainte de
fierbere;
• painea se cantareste inainte de a fi prajita (prin deshidratare se concentreaza in
glucide);se folosesc fierberea si coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor;
- recolteaza produsele pentru examenul de laborator (sange,urina);
- administreaza medicatia prescrisa de medic, la orele indicate:
 in diabetul zaharat de tip 1, insulina ordinara prin injectie s.c., in doza recomandata
(in functie de valorile glicemiei si glicozuriei), se administreaza cu 15-30 min.
inaintea mesei (se foloseste seringa speciala, gradata in unitati de insulina, se tine
seama ca alcoolul inactiveaza produsul); ritmul de administrare: 2-3ori/zi, inaintea
meselor principale;
 administreaza insulina ordinara prin injectie i.v. numai in cazul comei
diabetice( hiperglicemica);
 administreaza insulina monocomponenta, semilenta, lenta o data sau de doua ori
pe zi, la ore fixe, prin injectii subcutanate;
 respecta, cu strictete, masurile de asepsie;
 alterneaza locul de injectare pentru a preveni lipodistrofiile (loc de injectare: fata
externa a bratului, 1/3 mijlocie; fata antero-externa a coapsei, 1/3 mijlocie;
flancurile peretelui abdominal; regiunea subclaviculara; regiunea fesiera,
superoexterna);
 in diabetul zaharat de tip II administreaza medicatia hipoglicemianta pe cale orala;
sulfamide hipoglicemiante sau biguanide si urmareste efectele secundare ale
acestora (greturi, varsaturi, epigastralgii, inapetenta);
 administreaza medicatia adjuvanta – vitaminoterapia, KCL
- masoara zilnic diureza si noteaza in foaia de temperatura;
- masoara greutatea corporala la interval de 2-3 zile;
- evalueaza manifestarile de deshidratare: aspectul pieii si al mucoaselor, pulsul,
tensiunea arteriala;
- evalueaza astenia, epuizarea pacientului si il ajuta in efectuarea ingrijirilor igenice
pentru conservarea fortei sale fizice;
- asigura conditii de ingrijire in spital, in saloane mici, linistite, care sa permita
repausul fizic si psihic al pacientului;
- explica pacientului normele de viata si alimentatie pe care trebuie sa le respecte;
- pune la dispozitia pacientului exemple de diabetici cu evolutie favorabila
indelungata;
- supravegheaza zilnic temperatura corpului, pulsul, tensiunea arteriala,
consemnand, in foaia de temperatura, rezultatul;
- supravegheaza tegumentele bolnavului si mucoasele, sesizand manifestarile
cutanate;
- educa pacientul privitor la pastrarea igienei personale corporale in general, si a
picioarelor in special, pentru a preveni escoriatiile, fisurile, bataturile la acest nivel,
care se pot infecta usor (atentie la obezi, la nivelul plicilor);
- sesizeaza unele modificari, care au drept cauza diverse complicatii: schimbari ale
comportamentului (obnubilarea), transpiratii, repiratie Kussmaul, coma;
- acorda ingrijiri speciale in coma hiperglicemica:
15
 administreaza doza de insulina ordinara recomandata de medic pe cale
subcutanata si intravenoasa, la intervalul stabilit;
 recolteaza periodic sange pentru monitorizarea glicemiei, a rezervei alcaline si
urina pentru glicozurie;
 monitorizeaza pulsul, tensiunea arteriala, respiratia, revenirea constientei;

 reechilibreaza hidroelectrolitic si acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser


fiziologic, solutie Ringer sau Fischer si solutie de bicarbonat de sodiu 14%0;
 ingrijeste tegumentele si mucoasele pacientului comatos.
- acorda ingrijiri speciale in coma hipoglicemica:
 administreaza la recomandarea medicului, solutie glucozata, hipertona 10-20%,
250-500 ml/ora, repetat, pana la revenirea din starea de coma si reluarea
alimentatiei pe cale naturala, sub controlul glicemiei.
Interventii educative:
- Educa pacientul pentru prevenirea complicatiilor
- Invata pacientul sa respecte ratia de glucide/24h si sa-si cantareasca alimentele;
- Invata pacientul sa inlocuiasca unele alimente cu continut mare de glucide prin
altele cu continut mai redus, pentru a obtine senzatia de satietate (ex painea care are
50% glucide se poate inlocui cu mamaliga care are 12% glucide);
- Invata pacientul sa dozeze insulina, tehnica injectiei cu insulina, pastrarea
produsului la loc uscat, la o temperatura de 4-7 grade C, sa manance la 15-30 min
dupa administrarea insulinei;
- Invata pacientul sa recunoasca cauzele si semnele complicatiilor acute si cum sa
intervina in cazul producerii lor.
Cauzele hiperglicemiei pot fi :abaterile alimentare, episoadele infectioase,diferite
stari fiziologice
Manifestarile hiperglicemiei constau in : oboseala, somnolenta, inapetenta, greturi,
varsaturi, diaree, tahicardie, hipotensiune arteriala, piele uscata, respiratie
Kussmaul, pierderea lenta a constientei.
Cauzele hipoglicemiei pot fi:excesul de insulina, ingestia incompleta de hidrati de
carbon, lipsa controlului glicemiei.
Manifestarile hipoglicemiei constau in : ameteli, astenie, piele rece, transpiratii,
HTA, pierderea brusca a constientei, respiratie normala.
- Invata pacientul sa efectueze autocontrolul metabolic (glicemia si glicozuria la
domiciliu). Controlul glicemiei se poate face cu ajutorul bandeletelor sau strip-urilor
folosind sangele capilar.

COLICA BILIARA

Definitie: este o durere acuta, violenta, localizata in hipocondrul drept, cu


iradiere pana in coloana vertebrala, umarul si omoplatul drept survenita in
cursul colecistopatiilor litiazice si nelitiazice (colecistite acute si subacute),
diskinezii veziculare, cistice sau oddiene, colecistoze, tumori biliare.
Cauze:

16
- litiaza biliara este prezenta de calculi in vezicula biliara sau in caile biliare intra-
si extra- hepatice.
- colecistita acuta este o infectie cu caracter acut a peretelui colecistic (congestive,
supuratie, gangrena) de cele mai multe ori survine prin obstructia canalului cistic
(litiaza cistica) si infectiei peretelui veziculei biliare.
- angiocolitele (colangite) afectiune inflamatoare a cailor biliare extra- si intra-
hepatice (daca este interesat colecistul este vorba de angiocolecistita).
- colecistita cronica si diskineziile biliare (dinkineziile biliare sunt tulburari
motrice ale veziculei biliare).
- parazitozele intestinale si intraveziculare (giardia).
Simptomatologie
Durerea determinata de contractii spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor
biliare urmata de cresteri ale presiunii din arborele biliar. Debuteaza in hipocondrul
drept sau in epigastru si se accentueaza progresiv, atingand intensitate maxima
in decurs de cateva ore si cedeaza brusc sau lent. Iradiaza sub rebordul costal
drept in regiunea dorso-lombara, scapulara, in umarul drept.
Greturi si varsaturi cu continut alimentar sau bilios.
Icter coloratia datorata unui edem, spasm reflex al sfincterului Oddi si se poate
instala fara sa existe un obstacol in canalul coledoc.
Febra apare in mod deosebit in colecistitele acute si angiocolite secundare infectiei
cu germeni microbieni.
Frison apare in cazul infectiei cailor biliare si este urmat de stare generala alterata
si transpiratii abundente.
Semne locale: la palpare vezicula biliara este foarte sensibila –semnul Murphy
prezent.
Conduita de urgenta
In cazul colicilor biliare de intensitate si durata mica fara complicatii se trateaza la
domiciliu prin:
- repaus la pat
- regim alimentar
- analgezice
- antispastice.
Colicile biliare insotite de varsaturi si tulburari electrolitice reprezinta urgenta
medico-chirurgicala.
In spital
Actiuni proprii:
- repaus absolut la pat
- se supravegheaza functiile vitale si vegetative (T.A., P., temperatura)
- se supravegheaza coloratia tegumentelor si se noteaza in foaia de observatie
- se supravegheaza starea generala a pacientului
- se ajuta pacientul sa vomite si se face toaleta cavitatii bucale – se noteaza in foaia de
observatie aspectul si cantitatea varsaturii
- se administreaza alimentatia hidrica ceai de tei, musetel sau menta
Actiuni delegate:
- se recolteaza sange : hemoleucograma, bilirubinemie, transaminaze, ionograma
sanguina, rezerva alcalina, azot, glicemie, amilazemie.
17
- examenul urinii: urobilinogen, pigmenti biliari.
- in criza nu se efectueaza tubaj duodenal sau colecistografie cu substanta de
contrast
- calmarea durerii:
- antispastice : scobutil, scobutil compus, papaverina, sulfat de atropina,
nitroglicerina sublingual sau injectabil (reduce spasmul sfincterului Oddi si
contractiile hipertone ale veziculei biliare)
- antialgice : algocalmin, fortral,mialgin (nu provoaca spasmul musculaturii
netede)
- calmarea varsaturilor:
- bolnavul varsa deci nu se administreaza nimic per os.
- emetiral supozitoare, torecan fiole.
- combaterea infectiei – se administreaza antibiotice la indicatia medicului
- corectarea tulburarilor hidroelectrolitice si acido-bazice in functie de ionograma.
- punga cu gheata pe hipocondrul drept pentru reducerea inflamatiei.
- in caz de evolutie nefavorabila se recurge la tratament chirurgical.

COLICA RENALA (NEFRETICA)

2 p Este un sindrom dureros acut, paroxistic, de obicei apiretic, insotit de agitatie


si iradieri uretero-vezico-genitale, provocat de un spasm al cailor urinare
excretoare superioare.
2 p Cauze
 Litiaza reno-ureterala : prezenta de calculi in cavitatile renale, de unde pot migra
in ureter si celelalte segmente ale caii excretoare constitue afectiunea care este cauza
colicii.
 Inflamatiile urogenitale :
 pielonefrita (infectia intereseaza caile urinare, bazinetul si parenchimul renal),
 pionefroza ( formarea unei pungi cu continut purulent, prin distensie si
distrugerea parenchimului renal),
 tuberculoza renala.
Inflamatiile urogenitale determina (insa rar) colici renale prin inflamatiile ureterala;
obliterari ureterale prin mucus si puroi; iritatia plexului renal.
 Tumorile renale si ale organelor de vecinatate (uter, colon, rect) provoaca foarte
rar colici prin compresiune ureterala extrinseca si spasm asociat.
2 p Simptomatologie
 Durerea, determinata de faptul ca musculatura caliceala, bazinetala si
ureterala se contracta pentru a evacua calculul, astfel ia nastere colica nefretica
(renala).
De cele mai multe ori colicile apar dupa efort fizic mai deosebit , dupa o calatorie
cu automobilul, pe motocicleta (trepidatii), bai reci, alteori in cursul noptii.
Sediul durerii: apare in regiunea lombara, unilateral, cu iradiere
caracteristica, de-a lungul ureterului spre organele genitale externe,
radacina coapsei.
 Neliniste, agitatie, anxietate.
 Uneori pozitie antalgica (culcat in decubit lateral cu membrul inferior flectat).
18
 Tenesme vezicale (nevoie imperioasa de mictiune).
 Disurie, polakiurie (uneori retentie de urina, alteori anurie).
 Hematurie (adesea macroscopica).
 Alte simptome : greturi, varsaturi, meteorism, oprirea tranzitului intestinal
( scaunul si gazele) cu tabloul clinic de ocluzie dinamica (dificultati de diagnostic
si abordare terapeutica).
 Semne generale : Bolnavul este agitat, palid, transpirat, cu extremitati reci,
pulsul mai des tahicardic, rareori, bradicardic, in formele prelungite grave pot sa
apara hipotensiune, lipotimii, stare de soc, convulsii, ( la copii), delir (la adulti),
poate sa apara febra moderata.
 Examenul local : Se constata exacerbarea durerii la percutia regiunii lombare
cu marginea cubitala a mainii.
La palpare se pun in evidenta cele trei puncte dureroase ale ureterului: superior:
(paraombilical), mijlociu (prececal) si inferior (la tact rectal sau vaginal).
Durata colicii: de la cateva minute la mai multe ore ( 2-6 ore).

1 p Conduita de urgenta
 Repaus la pat
 Calmarea durerii
In eventualitatea abdomenului acut, se fac: aplicatii locale ( sticle cu apa calda,
termofor, comprese umede etc.) pe zona de maxima durere ( loja lombara,
hipogastru), analgezice-antispastice ( la indicatia medicului), scobutil compus - 1
fiola a 5 ml injectata foarte lent i.v.
Pentru intretinere :
 scobutil compus-supozitoare ( sau scobutil sau lizadon - supozitoare),
 papaverina fiole a 0, 04 g i.v. sau i.m.
 atropina fiole a 1 mg i.v.; s.c ; i.m.,
 procaina (novocaina) 1% 10-20 ml i.v. foarte lent
 algocalmin fiole a 2 ml i.m. sau
 fortral fiola 1 ml i.m.
 Bolnavii cu colici rebele la tratament se interneaza in spital. De asemenea se
interneaza si cazurile suspecte de ascociere cu ocluzie dinamica.
2 p Conduita in spital
 Examinari de urgenta :
 examen complet de urina: volum, densitate, culoare; albumina, puroi, pigmenti
biliari, sediment, testul Addis-Hamburger, urocultura,
 radiografie renala pe gol
 recoltare de sange (pentru cazuri grave): uree, ionograma, rezerva alcalina si
alte examinari pentru diagnostic diferential: hemoleucograma, amilazemie,
transaminaze, glicemie, bilirubinemie.
 Administrare de ceaiuri diuretice si ape minerale in cantitati de 2000-3000
ml/24 ore, favorizeaza diureza si eliminarea consecutiva a calculului.
 Dupa calmarea durerii la nevoie se fac explorari pentru diagnostic etiologic:
 urografie
 pielografie
19
 cistoscopie
 Tratament antalgic si spasmolitic; (indicat de medic, este descris la conduita
de urgenta). Se mai asociaza fenobarbital, romergan, care potenteaza efectele
procainei si atropinei.
 In colicile violente prelungite, care nu cedeaza la medicatia amintita se
utilizeaza: baralgim i.m. ; mialgin si atropina subcutanat
 In cazuri cu dureri socogene: perfuzie intravenoasa lenta cu procaina 1%,
atropina, papaverina si mialgin ( sub controlul ritmului cardiac si respirator)
 Antibiotice in caz de infectie
 Combaterea starii de soc
 Reechilibrarea hidroelectrolitica si acido-bazica ( la nevoie)
 In cazurile in care tratamentul medical nu a dat rezultate sau in cazurile
complicate cu suferinta renala se aplica tratament urologic si, la nevoie,
chirurgical.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE BACTERIANA ACUTA

1. Definitie:
Pneumonia bacteriana acuta este un proces inflamator de natura infectioasa, la
nivelul parenchimului pulmonar. Germenii incriminati frecvent sunt: pneumococul,
stafilococul, streptococul.
2. Circumstante de aparitie
- contaminare hematogena cu punct de plecare infectii in organism (ORL,
tegumentare);
- infectii nozocomiale;
- complicatii in cursul unei boli (septicemie);
- secundare unor manevre chirurgicale (traheostomie).
3. Factori favorizanti
- varsta: copiii si varstnicii sunt mai receptivi;
- frigul, umezeala, factorii poluanti, efortul fizic intens;
- afectiuni care scad rezistenta la infectii: diabet zaharat, I.R.A., SIDA, insuficienta
hepatica, alcoolism.
4. Manifestari de dependenta:
a) pneumonia pneumococica
- debut brusc;
- frison
- febra in “platou”;
- polipnee;
- junghi toracic;
- tuse, la inceput uscata, apoi cu expectoratie (galben-ruginie, vascoasa);
- tahicardie;
- frecvent herpes labial.
b) pneumonia streptococica
- debut insidios;
- frisoane, febra;
- dispnee cu cianoza;
20
- stare generala alterata.
c) pneumonia stafilococica
- debut insidios;
- febra remitenta;
- frisoane;
- stare generala alterata
- dispnee cu cianoza.
5. Examinari paraclinice (investigatii)
- A.S.L.O crescuta in pneumonia streptococica;
- radiografie toracica;
- examene de laborator: leucocitoza cu neutrofilie si VSH crescuta in pneumonia
pneumococica;
- examenul sputei: pneumococi, streptococi.
6. Problemele pacientului:
- alterarea respiratiei,
- clearance ineficient al cailor respiratorii, obstructia cailor respiratorii
- potential de deshidratare,
- disconfort,
- potential de complicatii.
7. Obiective de ingrijire
Obiectivele vizeaza:
- combaterea infectiei;
- eliberarea cailor respiratorii;
- ameliorarea respiratiei;
- prevenirea complicatiilor.
8. Interventii autonome si delegate ale asistentului medical
- asigurarea repausului la pat in pozitie sezand, in perioadele febrile;
- aerisirea incaperii ;
- umidificarea aerului;
- administrare de oxigen;
- alimentatie lichida si semilichida in perioadele febrile, cu aport caloric
corespunzator necesitatilor; treptat se trece la alimentatia normala;
- hidratare corecta, asigurandu-se o cantitate suplimentara de lichide din cauza
pierderilor prin febra, polipnee, transpiratie;
- igiena tegumentelor si a mucoaselor, in special a cavitatii bucale;
- ajutarea pacientului sa adopte pozitii care faciliteaza expectorarea;
- incurajarea pacientului sa efectueze miscari active pentru mentinerea tonusului
muscular;
- ajutarea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale, mentinerea autonomiei
si incurajarea lui sa participe la ingrijiri prin cresterea graduala a activitatii in functie
de toleranta;
- masurarea functiilor vitale ;
- recoltarea de produse biologice si patologice pentru examinari de laborator;
- administrarea tratamentului medicamentos prescris: tratament etiologic,
simptomatic, tratamentul complicatiilor;
- educatie pentru sanatate:
21
- semnele de recunoastere a eventualelor complicatii (febra dupa administrarea
antibioticelor, modificari ale sputei, intensificarea durerii toracice, scaderea
tolerantei la efort);
- necesitatea consumului de lichide pentru fluidificarea secretiilor;
- alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus;
- efectuarea exercitiilor respiratorii;
- toaleta cavitatii bucale dupa expectorare.

INGRIJIREA COPILULUI CU GASTROENTERITA ACUTA

Definitie:
Se caracterizeaza prin asocierea de scaune diareice cu varsaturi numeroase,pana la
intoleranta gastrica pentru o perioada relativa limitata 1-3 saptamani.
Etiologie:
1. Cauze alimentare:
-abuzuri cantitative
-erori calitative:
-alimente necorespunzatoare
-alimente gresit preparate.
2. Cauze infectioase digestive:
- in cazul gastroenteritei predomina cauzele infectioase
 Infectii bacteriene:
-nespecifice
- flora intestinala autohtona exacerbata
-specifice
-Escherichia colli patogen
-Yersinia enterocolitica
-Campylobacter jejuni
-Shigella
-Salmonella
-Clostridium difficile
-Aeromonas.
 Infectii virotice:
-Enterovirusuri
-Rotavirusuri
 Infectii parazitare:
-Giardia(Lamblia)intestinalis
-Entamoeba histolitica
-Entamoeba coli
-Blastocystis hominis
3. Infectiile parenterale:
-Rinofaringita acuta
-Adenoidita acuta
-Pneumopatii acute
4. Cauze toxice:
22
-Intoxicatii cu nitriti din apa de put
-Intoxicatii cu insecticide
-Intoxicatii cu saruri de mercur
-Intoxicatii cu naftalina
-Intoxicatii cu arsenic
5. Cauze alergice:
-Intoleranta sugarului la anumite tipuri de lapte
6. Cauze favorizante:
-Deficite biologice:
-malnutritia protein-calorica
-hipovitaminoze
-Igiena deficitara:
-prezenta mustelor
-Sezonul cald pentru infectiile bacteriene enterale
-Sezonul rece pentru infectiile parenterale

Simptomatologie:
-scaune modificate,semilichide sau lichide,uneori mucosanghinolente,in numar
variabil,in functie de gravitate
-varsaturi absente / rare / numeroase,in functie de componenta gastrica
-apetit disparut in majoritatea cazurilor,prezent doar in formele usoare
-colici abdominale
-febra,uneori foarte ridicata in functie de germenul infectios
-in formele usoare stare generala buna
-in formele grave stare generala alterata
-pierdere in greutate,dupa intensitatea si durata manifestarilor bolii
-colaps prin hipovolemie si de cauza infectioasa in formele grave
-semne de deshidratare acuta: uscaciunea tegumentelor si a mucoaselor,oligurie.
PROBE DE LABORATOR:
-Coprocultura: pentru identificarea germenului bacterian cauzal si sensibilitatea la
antibiotice a acestuia prin efectuarea antibiogramei
-Hemoleucograma: evidentiaza leucocitoza cu neutrofilie in infectiile bacteriene
-Ionograma serica: in formele grave, urmarind stabilirea pierderilor
hidroelectrolitice si echilibrul acido-bazic.
Rolul asistentei medicale in ingrijirea copilului cu gastroenterita:
1. Urmarirea evolutiei manifestarilor digestive:
-numarul si aspectul scaunelor
-numarul si aspectul varsaturilor
-durerile abdominale
-modificarile aparute in starea generala a copilului
-aparitia sau scaderea febrei
-cantarirea la intervale scurte a copilului
2. Stabilirea planului de realimentare progresiva cu alimente permise si
controlarea respectarii lui de catre bolnav si de catre familia acestuia.
3. Recoltarea probelor de laborator mentionate si inregistrarea rezultatelor.

23
4. Montarea unei perfuzii endovenoase de rehidratare,la indicatia
medicului.Urmarirea ritmului in care aceasta se desfasoara si cum este tolerata.
5. Efectuarea tratamentului si urmarirea modului cum acesta este tolerat
-eventualele reactii secundare de semnalat.
6. Pentru o periada de timp variabila,va recomanda abtinerea de la alimentele’’cu
risc’’
-prune,porumb,pepene,pere
-caise verzi,ceapa,usturoi,seminte,varza
-fasole uscata,salata de vinete,conopida,
-sucuri,sosuri grase,lapte batut
-inghetata,creè me de cofetarie,torturi.

24