+

ENZIME
Catedra de fiziopatologie
UMF Carol Davila
+
1. DEFINITIE. GENERALITATI
n  Structuri proteice cu rol in catalizarea reactiilor biochimice din organism
(sinteza, degradare, oxidare, reducere, hidroliza, etc).

n  Sunt biocatalizatori = accelereaza viteza proceselor metabolice; in lipsa lor,

aceste reactii s-ar desfasura foarte lent => acumulare deseuri intracelulare si
moarte celulara.

n  Fiecare enzima actioneaza asupra unui substrat pe care il convesteste in anumiti
produsi.

ttp://biology200.gsu.edu/houghton/2107%20%2713/lecture18.htm
l
+
2. LOCALIZAREA ENZIMELOR
n  Enzimele au o localizare specifica: în organitele celulare, citoplasma, sange sau mixta
(organite celulare si citoplasmatice).

n  Izoenzime = enzime cu secventa aminoacizilor diferita, care insa catalizeaza aceeasi
reactie. Au specificitate pentru anumite tesuturi.

n  Cunoasterea localizarii este utila in orientarea asupra functionalitatii unor organe, avand
valoare diagnostica.

ttp://biology200.gsu.edu/houghton/2107%20%2713/lecture18.html
+
2. LOCALIZAREA ENZIMELOR
n  ! O leziune celulara ce determina eliberarea din celule a enzimelor
mitocondriale este mai grava decat o leziune limitata la membrana celulara ce
determina doar iesirea enzimelor citoplasmatice.

n  In mod fiziologic, exista gradiente de concentratie enzimatica:

-  pe de o parte intre diferite organe si tesuturi,
-  pe de alta parte intre acestea si plasma.

ttp://biology200.gsu.edu/houghton/2107%20%2713/lecture18.html
+
DIFICULTĂȚI IN DIAGNOSTIC

n  Universalitatea – lipsa specificității de organ

n  Ex. LDH – este o enzima implicata glicoliza anaerobă. Este prezenta in
toate celulele – pt. a obține specifictatea de organ se recomanda
determinarea izoenzimelor

n  Cunoașterea locației enzimei

n  Intracitoplasmatică – LDH, ALT– cresc odata cu cresterea permeabilitatii
membranare
n  Intra mitocondriala – GDH din ciclul Krebs – cresc doar prin distrucția
celulei
n  Dubla localizare – citoplasma + mitocondrie - AST
+

3. INDICATIILE DIAGNOSTICULUI ENZIMATIC

a ) Scop diagnostic

Unele determinari enzimatice sunt teste de specificitate (enzimatice sau

izoenzimatice) pentru anumite tesuturi (ex: determinarea raportului GOT/
GPT este utilizata in diagnosticul infarctului acut de miocard).

b) Aprecierea gravitatii unei afectiuni

Enzimele cu sediul ultrastructural sunt folosite pentru diagnosticul unui

proces de necroza (iesirea acestor enzime din celule presupune
distrugeri celulare)).

c) Aprecierea evolutiei - se folosesc enzimele cu cea mai mare

specificitate pentru un anumit organ.
+
4. CALCULAREA ACTIVITATII ENZIMATICE

- Enzimele plasmatice se determina ca activitate enzimatica

-  se utilizeaza reactia catalizata de enzima respectiva si se dozeaza

cantitatea de produs format sau de substrat transformat.

-  se exprima in unitati internationale (U) sau mU (1U= 1000 mU)

pe litru (U/L).
-  1 unitate de activitate enzimatica (1U) = cantitatea de
enzima care catalizeaza transformarea unui micromol de
substrat timp de 1 minut, in conditii optime de pH si
temperatura (25 ◦C, 30◦C sau 37◦C);

Denisa Mihele. Biochimie clinica. Editia aII-a. Editura medicala. Bucuresti, 2010.
+5. CLASIFICAREA STRUCTURALA A ENZIMELOR
n  Enzime:

- cu structura unitara (alcatuite numai din aminoacizi):

tripsina, chemotripsina, pepsina, lipaza

- cu structura binara: contin o parte proteica (apoproteina) si o parte

neproteica (cofactor)
Cofactorii - substante de natura neproteica ce confera activitate enzimatica
apoproteinei (ex: ioni metalici, vitamine, coenzime).
+
CLASIFICAREA FUNCTIONALA

n  Enzime plasmatic funcționale: protrombina, plasminogen,

ceruloplasmina, etc
n  Fiziologic: se gasesc in concentratii mari
n  Dau informatii despre funcția organului care le produce
n  Patologic: scad

n  Enzime de secretie exocrina: amilaza, lipaza, etc

n  Fiziologic: se gasesc in lumen intestinal, in plasma se gasesc in cantitate mica
n  Patologic: cresc

n  Enzime intracelulare (plasmatic nefunctionale): AST, ALT, LDH, etc

n  Fiziologic: concentratie plasmatica variabila, in functie de turnover-ul celular
n  Patologic: cresc
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.1 ENZIMELE PLASMATIC FUNCTIONALE

n  Enzime sintetizate in ficat cu rol activ in plasma (se mai numesc si
proteine intrinseci).

n  Plasma este locul lor de actiune si se gasesc aici la un nivel mai ridicat
decat in restul tesuturilor.

n  Majoritatea enzimelor plasmatice sunt produse de ficat.

n  Intr-o afectare hepatica cu insuficienta hepatica, activitatea

acestora este scazuta (ex: activitatea plasmatica a
pseudocolinesterazei scade in paralel cu gradul insuficientei hepatice).

n  Exemple:
-  colinesteraza,
-  lipoproteinlipaza,
-  lecitincolesterolaciltransferaza (LCAT),
-  factorii de coagulare, factorii fibrinolizei;
-  ceruloplasmina.
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.1 ENZIMELE PLASMATICE FUNCTIONALE
Colinesteraza  serica  
Rol:  
n  ace0lcolinesteraza  -­‐  în  terminaţiile  nervoase  colinergice  şi  în  celulele  Kupffer;  rol  in  
transmiterea  influxului  nervos;  

n  alfacolinesteraza  -­‐  în  hema<i;  rol  in  metabolismul  hema<ei  pe  linie  proteica;  

n  pseudocolinesteraza  -­‐  în  hepatocite;  rol  in  metabolismul  proteic.    

Valori normale:
- pentru metoda rapidă 1900-3800 mU/ml
- pentru metoda Michel 3-6 ml NaOH N/100

Indicatii pentru dozare:

- afectiuni hepatice,
- intoxicatia cu organofosforice (pesticide),
- determinarea sensibilitatii la succinilcolina (anestezic).
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.1 ENZIMELE PLASMATIC FUNCTIONALE

Colinesteraza  serica  
Valori crescute:

n  Obezitate (inclusiv ficatul steatozic non-alcoolic).

In obezitatea viscerala –lipoliza indusa de stimulii adrenergici elibere aza
acizi grasi liberi care stimuleaza sinteza de lipide si proteine in hepatocit.

n  sindrom nefrotic:

colinesteraza creste prin accelerarea sintezei hepatice de proteine, cu caracter
compensator, ca raspuns la pierderea lor pe cale urinara; avand greutate
moleculara mai mare decat albumina, colinesteraza se acumuleaza in organism

n  miastenia gravis: colinesteraza hidrolizeaza acetilcolina din placa

neuromusculara regland transmiterea impulsurilor nervoase;
In miastenia gravis se formeaza autoanticorpi fata de receptorii postsinaptici ai
acetilcolinei, cu acumularea de acetilcolina in spatiul sinaptic si cresterea
consecutiva a activitatii colinesterazei.
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.1 ENZIMELE PLASMATICE FUNCTIONALE
Colinesteraza serica

Valori scazute:

n  deficit congenital: deficitul enzimatic se poate manifesta in conditiile administrarii

succinilcolinei in scop anestezic
Succinilcolina este un relaxant muscular, fiind un agonist al receptorilor colinergici care
nu este metabolizat de acetilcolinesteraza. Este hidrolizata de colinesteraza serica
In absenta colinesterazei, medicamentul nu este metabolizat suficient de rapid - apnee
prelungita
n  deficit de aport – malnutritie
n  deficit de sinteza:
n  insuficienta hepatica (din hepatite acute severe, ciroze hepatice decompensate)
n  stările caşectice (din neoplasme)
n  blocarea activitatii enzimei:
n  intoxicaţia cu pesticide (inhibarea acetilcolinesterazei si colinesterazei);
n  determinarea lor seriata este un mijloc de monitorizare a efectului oximei de
regenerare a enzimei
n 
+
6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.1 ENZIMELE PLASMATICE FUNCTIONALE
Colinesteraza serica

n  Scaderea progresiva a pseudocolinesterazei şi a albuminei sugereaza

afectare hepatica ireversibila.

n  Studiile statistice au aratat că valoarea serica colinesterazei se coreleaza cu

nivelul proteinemiei, mai ales al albuminemiei şi cu cel al protrombinei.
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR

6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE

           
n  Enzime care nu prezinta functii fiziologice in plasma (sunt denumite si
proteine extrinseci).
n  Se gasesc in plasma in concentratii mult mai mici decat concentratia lor din
tesuturi.
n  In multe cazuri plasma este deficitara in cofactori necesari pentru activarea
optima a acestor enzime.

Prezenta lor in plasma poate fi explicata prin:

1.  reinnoirea tesuturilor prin diviziune celulara
2.  modificari ale permeabilitatii celulare:
Aparitia unor perturbari a proceselor energetice celulare (citokine, acidoza si
sepsis) cu efect asupra functionalitatii transportului membranar si cresterea
nivelului plasmatic al unor enzime
3.  distructie celulara (citoliza)
4.  obstructie
+
Enzimele excreto-secretorii:
•  Amilazele
•  Lipazele

Fosfatazele

Enzimele de colestaza:
§  Fosfataza alcalina
§  Gamma-glutamil-transferaza
§  5 Nucleotidaza,
§  Leucin amino peptidaza

Enzimele de citoliză
§  Transaminazele (ALT, AST)
§  LDH
§  CPK
§  Troponinele

CLASIFICARE
+ ENZIMELE EXCRETO-SECRETORII
UTILIZATE IN Dg. PANCREATITELOR ACUTE

u  AMILAZELE
u  LIPAZELE
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.1 Enzimele excreto-secretorii

n  Sunt sintetizate la nivelul unui organ (ex: pancreas) si au actiune la distanta
(ex: la nivelul tubului digestiv).
n  Se secreta in cantitati ridicate si sunt eliminate rapid si complet, prin canalele
excretoare.
n  Activitatea enzimatica creste cand:
- calea de excretie este blocata
- rata de producere este crescuta
n  In afectiuni pancreatice activitatea plasmatica a enzimelor secretorii este crescuta
(exista depozite la nivelul pancreasului, din care enzimele se elibereaza in functie
de prezenta unor stimuli digestivi alimentari).
n  Exemple:
-  amilaza pancreatica (scindeaza carbohidratii)
-  lipaza (scindarea trigliceridelor)
-  tripsina (scindarea proteinelor)
-  pepsinogenul (scindarea proteinelor)
+
6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.1 Enzimele excreto-secretorii
Amilaza  serica  
n  Valori  normale:  25-­‐125  UI/l  
n  Localizare:  saliva,  pancreas,  ficat,  intes<n  sub<re  si  in  can<ta<  mici,  in  organele  genitale  
n  Rol:  catalizeaza  degradarea  hidroli<ca  poli-­‐  si  oligozaharidelor  
n  Au GM mici (50-55 kD) se elimină urinar.  
n  Structura  :  doua  forme  izoenzima<ce  principale:    
                           -­‐  amilaza  salivara  (60%  din  amilaza  serica  normala)  
                         -­‐  amilaza  pancrea<ca(40%  din  amilaza  serica  normala)  
n  Valori  crescute  –  pancrea<ta  acuta:  Amilazemia are sensibilitate de 83% şi specificitate de
88%.
-   creste  la  3-­‐6  ore  de  la  debutul  afec<unii  (apari<a  durerii)  
-   a<nge  un  nivel    maxim  la  20-­‐30  de  ore  si  se  normalizeaza  dupa  2-­‐8  zile  
-   poate  creste  pana  la  30-­‐40  de  ori  peste  valoarea  normala  (pancrea<ta  acuta  cu  necroza  
ex<nsa)  
+
Observatii

n  La 20% din pacientii cu pancretita acuta nivelul amilazei e normal:

n  la cei la care etiologia se datoreaza etilismului cronic datorita insuficientei
pancreatice generate de etanol,
n  sau trigliceridemiei: trigliceridele interfera cu amilaza la testul de masurare
a amilazemiei in vitro

n  In comparatie cu lipaza, amilazemia scade mai repede; rareori valorile peste
3x N se mentin mai mult de 24 h in pancreatita acuta.

n  amilazuria apare la 12-24 h după amilazemie.

Datorita sensibilitatii si specificitatii, lipaza este preferata amilazei in dg

pancreatitei acute
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.1 Enzimele excreto-secretorii

Lipaza serica
n  Valori normale: 20-160 UI/l

n  Localizare: pancreas

n  Rol: in prezenta sarurilor biliare, transforma grasimile in acizi grasi si glicerol

n  Structura: nu are izoenzime

n  Valori crescute – pancreatita acuta: sensibilitate 92% si specificitate 96%.

-creste la 2-6 ore, atinge un nivel maxim la 24 ore de la debutul afectiunii si poate
persista pana la 2 saptama

- specificitate mai mare pentru pancreas decat amilaza

- persistenta nivelului crescut peste 3 saptamani reflecta prezenta de complicatii

(pseudochist) sau a neoplasmului pancreatic

Lipaza creste ceva mai repede si se mentine la valori semnificativ crecsute mai mult timp.
Este utila in dg pancreatitei acute mai ales la pacientii care se prezinta la un inetrval > 24 h
de la debutul sindromului dureros.
+
Observatii

n  Gold standard-ul pentru dg de pancreatita acuta:

n  semne clinice + cresterea lipazei > 3x v.n + modificare imagistica sugestiva.

n  Lipaza creste in 4-8 h de la debutul pancreatitei acute si are un varf la 24 h,

n  ramane la valori mari 1-2 saptamani.

n  Valoarea lipazei nu este legata de severitatea bolii

n  La diabetici valoarea lipazei trebuie sa creasca peste 5x v.n pentru dg de Pcr.i Ac
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.1 Enzimele excreto-secretorii

Valori crescute ale amilazei si lipazei serice:

1. Afectiuni pancreatice:

n  afectiuni de tip inflamator - cresterea activitatii plasmatice enzimatice prin

cresterea permeabilitatii membranelor celulare;

n  afectiuni de tip necrotic (pancreatita necrotica, fibroza pancreatica, pancreatita

cronica, neoplasm de pancreas) - createrea activitatii plasmatice enzimatice prin
liza celulara

n  afectiuni de tip obstructiv (obstructia canalelor pancreatice prin litiaza, neoplazie,
parazitoza, compresiuni diverse etc.) - cresterea presiunii in canalele respective, cu
deversarea enzimelor la polul vascular, cu cresterea nivelului lor plasmatic
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.1 Enzimele excreto-secretorii

Valori crescute amilaza si lipaza serice:

2. Alte afectiuni:

n  ulcer gastric penetrant in pancreas (inflamatie si liza celulara);

n  infarct mezenteric (ischemie cu modificarea permeabilitatii celulare sau necroza

celulara);

n  sarcina extrauterina rupta (exista amilaze si la nivelul trompelor);

n  medicamente care determina spasm al sfincterului Oddi (ex: opiacee, corticosteroizi);

n  postmanevre instrumentale (ex: gastroscopie, ERCP=colangiopancreatografie

retrograda endoscopica);

n  tulburarile eliminarii renale a amilazei pancreatice: macroamilazemia (amilaza se

poate combina cu Ig G sau Ig A => macroamilazele care nu pot traversa membrana
glomerulara)

n  Macroamilazemie – sdr bgn datorat formarii de complexe amilaza - Ig patologica

 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
n  Enzime sintetizate in celule, unde indeplinesc un rol activ

n  Ajung in plasma prin modificarea permeabilitatii membranei celulare

sau prin distructie celulara (citoliza)

n  Unele au specificitate pentru un anumit tip de tesut deci modificarea

activitatii lor plasmatice poate orienta asupra sediului de organ al unei
leziuni

n  Exemple:

- Lactatdehidrogenaza – LDH; - Fosfatazele alcaline

- Creatinkinaza - CK; - Leucinaminopeptidaza – LAP;

- Troponina,
- 5 Nucleotizada - 5 NT;
- Aspartat aminotransaminaza - AST;
- Fosfatazele acide
- Alanin aminotransaminaza – ALT;

- Gama glutamiltranspeptidaza – GGT;

+
FOSFATAZELE
u  FOSFATAZE ACIDE – actiune optima la pH = 5

u  FOSFATAZE ALCALINE –actiune optima la pH = 10

 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Fosfatazele alcaline

Valoare normala: 42-98 UI/l la femei

53-128 UI/l la barbati
Valorile serice mai mari sunt la fumători, obezi, copii și tineri
Localizare: la nivel hepatic, tractului biliar, osului, mucoasei intestinale si placentei

Rol: catalizeaza hidroliza fosfatilor organici la pH alcalin (pH=9) => se numesc

fosfataze alcaline

Structura: patru tipuri de izoenzime:

-  hepatobiliare - sintetizate de celulele canaliculelor biliare si hepatocite; se
elimina prin bila
-  osoase - sintetizate de osteoblasti
-  intestinala – sintetizate de celulele intestinale
-  placentara sintetizata tranzitor de placenta in timpul sarcinii: valori maxime
în trimestrul III de sarcină, şi se normalizează la o lună după naştere
Cresterea la valori < 3 x v.n. sunt considerate cresteri nespecifice
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
+ 6.2.2 Enzimele celulare
Fosfatazele alcaline
Valori crescute:

1. fosfatazele alcaline hepatobiliare:

- sindromul de colestaza
- tumorile hepatice

2. fosfatazele alcaline osoase: in afectiuni caracterizate prin activitate osteoblastica:

- tumori osteoblastice,
- metastaze (in neoplasmul de prostata, de san),
- perioada de crestere,
- rahitism,
- boala Paget a osului: apare mai frecvent la barbati fata de femei, cu varsta > 50
ani; se caracterizeaza prin prezenta de osteoblaste hiperactive ce determina formare
osoasa in exces – osul format este deficitar din pdv calitativ si predispune la fracturi

In aceste afectiuni fosfataza alcalina este crescuta pe seama izoenzimelor osoase si

nu sunt insotite de cresteri ale celorlalte enzime de colestaza (GGT, 5 NT, LAP)

3. fosfatazele alcaline intestinale: in afectiuni ulcerative sau ischemice intestinale

4. fosfataza alcalina placentara: dozabila la mama in cursul sarcinii

+
SCADEREA FOSFATAZEI ALCALINE
n  Deficite nutritionale:
n  Deficit de Zinc
n  Deficit grav de vitamina C
n  Deficit de acid folic
n  Exces de vitamina D
n  Deficit de vitamina B6
n  Malnutritie

n  Boli endocrine:

n  Hipotiroidism.
n  Insuficienta paratiroidiana

n  Boala celiaca

n  Anemie Biermer
+ FOSFATAZELE ACIDE
Origine: prostată, dar în cantităţi mici mai există şi în ficat, rinichi, plămâni,
eritrocit
Valori crescute :
•  cancerul de prostată (dg diferential cu adenom de prostată, in care nu creste)
•  Testarea paternitatii (enzima eritrocitara)
•  Dg bolii Gaucher – tezaurismoza cu acumulare de glucosilceramida in
macrofagele splenice, hepatice, pulmonare sau din maduva osoasa datorat unei
deficit de enzime lizozomale
•  Identificarea resorbtiei osoase de origine neoplazica (enzima localizata in
osteoclaste)
+
ENZIMELE DE COLESTAZA
u  FOSFATAZA ALCALINA
u  GAMA- GLUTAMIL TRANSFERAZA
u  5 NUCLEOTIDAZA
u  LEUCIN AMINO PEPTIDAZA
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Enzimele de colestaza
Colestaza = imposibilitatea drenajului biliar normal prin canalele biliare intrahepatice
sau extrahepatice

-  Colestaza intrahepatica apare frecvent in afectiuni medicale ca:

-  ciroza biliara, prin infiltratul limfo monocitar + dezorganizarea lobulilor hepatici
-  hepatita virala acuta forma colestatica cu inflamatie, balonizarea sau distructia
hepatocitelor si obstructia consecutiva a canaliculelor biliare
-  toxice (medicamente)

-  Colestaza extrahepatica poate fi:

-  intracanaliculara (calculi biliari, tumori, paraziti, etc),
-  extracanaliculara (compresiuni prin adenopatii, aderente, tumori, etc.
De cele mai multe ori necesita o rezolvare chirurgicala.

-  Enzimele de colestaza sunt:

-  gamaglutamiltranspeptidaza (GGT)
-  fosfatazele alcaline hepatobiliare
-  5-nucleotidaza (5-NT)
-  leucinaminopeptidaza (LAP)
 + 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Gamaglutamiltranspeptidaza(GGT)

Valorile normale: 8-40 U/L la barbat

5-25 U/L la femeie
Localizare: localizata la nivelul membranei citoplasmatice a numeroase celule (in
special a hepatocitelor si a celulelor canaliculelor biliare, dar si in rinichi, ficat,
pancreas).
În ficat ea se găseşte în 2 fracţiuni:
-  membranar ( la polul biliar) – implicata in transferul transmembranar al
aminoacizilor şi
-  microzomală (inductibilă – cofactor al al glutationului).- utilă în
monitorizarea consumului de alcool
Nu se găsește în oase și placentă

Structura: proteina heterodimerica, fiecare subunitate fiind formata dintr-un singur

lant polipeptidic.
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Gamaglutamiltranspeptidaza(GGT)

Rol: catalizeaza transferul grupului γ–glutamil de la peptide catre alti aminoacizi

intervenind astfel în transportul amino-acizilor prin membrană

Este o enzimă sensibilă pentru dg icterului obstructiv, colangitei si colecistitei, dar

puţin specifică deoarece poate creste in toate afectiunile hepatice

Valori crescute: afectiuni hepatice ce evolueaza cu colestaza:

-  colestaza mecanica (obstructie/compresie de cai biliare: calculi, tumori, etc))
-  hepatita acuta (virala, alcoolica) sau cronica (virala, autoimuna, alcoolica)
-  ciroza hepatica (virala, alcoolica, autoimuna – ciroza biliara primitiva)
-  leziuni toxice hepatice
-  solventi organici,
-  medicamente (clorpromazina, fenobarbital),
-  alcool
 Observatii

u  Dozarea GGT se efectueaza a jeun, după 8 ore de repaus

alimentar.
u  Fumatul poate creşte GGT.
u  Consumul unor cantitati mici de alcool cu 24 de ore înainte de
test poate provoca creşteri temporare ale GGT la etilici.
u  La un alcoolic, este necesară circa o luna de abstinenţă pentru
ca nivelul de GGT sa revina la normal.
u  O treime din alcoolici au GGT normal.
u  Nu există o corelaţie între cantitatea de alcool consumată şi
nivelul GGT.
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.1 Enzimele celulare  
Leucinaminopeptidaza

Valori normale: < 200 UI/L (sange)

Localizare:
-  in special , la nivelul sistemului hepatobiliar,
-  in mai mica masura in pancreas, rinichi, intestin, placenta

Rol: proteaza ce elibereaza aminoacizii situati la capatul N-terminal al diferitelor

proteine si polipeptide (reactioneaza in special cu reziduurile de leucina);

Valori crescute : in afectiunile hepatobiliare insotite de colestaza

—  Se dozeaza impreuna cu fosfataza alcalina pentru a infirma sau confirma

originea hepatica a fosfatazei alcaline.

—  Spre deosebire de fosfataza alcalina, leucinaminopeptidaza nu creste in afectiunile

osoase.
 
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
 
6.2.1 Enzimele celulare  
5-­‐Nucleo0daza

Valori normale: 0,3 - 3,2 unitati Bodanski (UB)

Localizare : - in ficat (in special la nivelul membranelor plasmatice ale canaliculelor

biliare si ale capilarelor sinusoide);

- intestin, creier, inima, vase de sange si pancreasul endocrin;

Rol: catalizeaza hidroliza fosfatului esterificat la carbonul 5 al ribozei si

dezoxiribozei din nucleotide;

Valori crescute: in afectiunile hepatobiliare insotite de colestaza

 
ENZIMELE DE CITOLIZA

+ u  TRANSAMINAZELE (ALT, AST)

u  LACTATDEHIDRGENAZA
u  CREATINKINAZA
u  TROPONINELE
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
Alanin-amino-transaminaza (ALT)
[glutamat-piruvat-transaminaza (GPT)]

Valoare normala: 7-50 UI/l

Localizare: intracitoplasmatica in musculatura scheletica, ficat şi cord
Rol : catalizeaza transferul unei grupari amino de la alanina la α-cetoglutarat;
produsii acestei reactii de transaminare reversibila fiind piruvatul si glutamatul:
(alanina + α cetoglutarat = piruvat + glutamat).
Structura: nu are forme izomere conformationale
Valori crescute:
•  marcat - in afectiuni insotite de necroza extinsa hepatica (ex: hepatita acută
virala forma fulminanta) – valori de 100xN!
•  moderat – in afectiuni cu necroza sau inflamatie hepatica sau cu cresterea
permeabilitatii (hepatita cronica, ciroza hepatica, ficat de staza, miopatii)
Evoluează în paralel cu AST (GOT), cu valori mai mari în obezitate și valori mai mici
în ischemii (miocardice, cerebrale, renale etc)
+
Observatii

n  Nivelul ALT poate creşte uşor dpă injecţii intramusculare.

n  ALT seric creşte de obicei înainte de apariţia altor semne de

afectare hepatica (ex: icter).

n  In caz de obstrucţie cronică incompletă a ductelor biliare, hepatită

cronică, ciroză hepatică compensată, dar şi în cirozele avansate
(fibroză extinsă, țesut hepatic în cantități reduse) ALT poate fi
normal.
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Aspartat-amino-transaminaza (AST)
[glutamat-oxalacetat-transaminaza (GOT)]

Valoare normala: 7- 40 UI/l.

Localizare: - in citoplasma (60%)
- in mitocondrie (40%)

Din acest motiv cresterea activitatii ei plasmatice poate sugera un proces de necroza

Rol: conversia aspartatului si a acidului α-cetoglutaric in oxaloacetat si în glutamat.

aspartat + acid α-cetoglutaric = oxalat + glutamat

Structura: doua izoenzime:

-  GOT1 izoenzima citozolica - in cea mai mare parte in hematii si cord.
-  GOT2 prezenta in cea mai mare parte in ficat

Este utilizata in diagnosticul infarctului acut de miocard, impreuna cu CK-MB si alti

produsi de necroza
 
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Aspartat-amino-transaminaza (AST)
[glutamat-oxalacetat-transaminaza (GOT)]

Valori crescute:  
•  marcat - in afectiuni insotite de necroza extinsa:
- hepatica ( hepatita acută virala forma fulminanta)
- necroza miocardica (infarct miocardic acut)

•  moderat – in afectiuni cu necroza hepatica sau cu cresterea

permeabilitatii:
- hepatita cronica,
- ciroza hepatica,
- ficat de staza,
- miopatii,
- afectiuni hematologice,
- traumatisme
 
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Transaminazele

Valori crescute transaminaze

Raportul normal AST/ALT = 1,3

n  crescut (>1,3) sugereaza afectiune cardiaca

n  scazut (<1,3) sugereaza afectiune hepatica

Un nivel seric crescut al transaminazelor ofera o gama larga de posibile cauze, aceasta poate fi
micsorata prin corelarea cu nivelele serice ale altor enzime (ex. fosfataza alcalina in afectiuni
de cai biliare, CK in miopatii).

!Valorile crescute ale transaminazelor nu inseamna asadar o afectare hepatica,

evaluarea trebuie facuta in contextul tuturor analizelor si manifestarilor bolii.

! Nivelul transaminazelor nu este legat direct de prognosticul bolii:

- în hepatita acuta A transaminazele pot fi mult crescute, dar aceasta afectiune are de obicei o evolutie buna
- pacientii cu hepatita acuta C au nivele moderat crescute ale transaminazelor, dar boala evolueaza frecvent
spre hepatita cronica si ciroza hepatica
+
NIVELE ENZIMATICE IN DISTRUCTIA HEPATICA

In hepatite virale
Crestere rapida a
transaminazelor (AST & ALT)
in ser inaintea cresterii de
bilirubina
+ MODIFICAREA ALT/AST IN IMA

n  AST creşte în leziunile miocardice (IMA - de 4 -10 ori normalul).

n  AST nu este o enzimă specifică pentru IMA, dar determinările seriate ale AST,
alături de enzime ca CK (creatin - fosfokinaza), LDH (lactic dehidrogenaza) pot fi
utile pentru evaluarea timpul scurs de la debutul unui IMA, precum şi evoluţia
leziunilor miocardice.

n  După injurie celulară miocardică, AST creşte semnificativ in ser dupa 8 ore,
atinge un maxim după 24 de ore şi revine la normal în 3 -7 zile.

n  Creşterea ulterioară a nivelului AST poate sugera extensia sau recurenţa leziunii
miocardice.

n  Pe parcursul evolutiei post IMA, curba valorilor AST este paralela cu cea a CK-MB.

n  Angina pectorala, pericardita, cardita reumatismală nu sunt însoţite de creşteri ale
AST.
+ NIVELE ENZIMATICE IN INFARCTUL ACUT
DE MIOCARD

AST si CK cresc in
primele 6 h dupa IMA
HBDH (α-hidroxibutirat
HBDH
dehidrogenaza) si
LDH cresc mai tarziu si
ramn crescute cateva
LDH
zile

CK AST
CK-MB
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
Lactatdehidrogenaza (LDH)

Valori normale serice: 100-190 U/L

Localizare strict intracitoplasmatica (în majoritatea celulelor – cord, ficat,

rinichi, muschi scheletici, eritrocit, creier, plaman)

 Rol:  
•  enzima a glicolizei anaerobe, care catalizeaza reactia reversibila piruvat-lactat
 
 
 
 
 
 
 
  hNp://proteopedia.org/wiki/index.php/User:Kelly_Roark/Sandbox1  
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Lactatdehidrogenaza (LDH)

Structura  moleculei  LDH  =    tetramer  format  din  

doua  <puri  de  lanturi    polipep<dice:    
n  0p  H  (heart  -­‐  sinte<zat  predominant  in  
miocard);    
n  0p  M  (muscle  –  sinte<zat  predominant  in  
muschiul  schele<c  si  ficat)  

Combinarea  celor  doua  <puri  de  lanturi  sub  forma  unui  tetramer    -­‐    5  <puri  de  izoenzime:  
•  LDH  1  =  4  lanturi  de  <p  H  
•  LDH  2  =  3  lanturi  de  <p  H  si  1  lant  de  <p  M  
•  LDH  3  =  2  lanturi  de  <p  H  si  2  lanturi  de  <p  M  
•  LDH  4  =  1  lant  de  <p  H  si  3  lanturi  de  <p  M  
•  LDH  5  =  4  lanturi  de  <p  M  
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  

Lactatdehidrogenaza (LDH)
Valori  crescute:  
n  Indica    liza  celulara,  fara  a  orienta  in  localizarea  leziunii  
-  afec<uni   cardiace   -­‐   LDH   total   crescut   prin   cresterea   LDH1   si   LDH2  
(LDH1>LDH2);  
-  afectiuni  hematologice  -­‐  LDH  total  crescut  prin  cresterea  LDH1  si  LDH2  (dar  
LDH1<LDH2);    
-  afectiuni   hepa0ce   sau   musculare   -­‐   LDH   total   crescut   prin   cresterea   LDH4   si  
LDH5.  
-  stari  de  soc  –  LDH  total  crescut  prin  cresterea  tuturor  izoenzimelor  

Dozarea   LDH   total   din   sange   nu   poate   fi   folosita   ca   indicator   specific  

pentru  nici  o  afec<une,  din  cauza  raspandirii  largi  a  enzimei.  
DISTRIBUȚIA PROCENTUALĂ A ACTIVITĂȚII
IZOENZIMELOR ÎN ȚESUTURI (%)

LDH-1 LDH-2 LDH-3 LDH-4 LDH-5

Cord 60 30 5 3 2
Ficat 0,2 0,8 1 4 94
Rinichi 28 34 21 11 6
Creier 28 32 19 16 5
Mușchi 3 4 8 9 76
Plămân 10 18 28 23 21
Splină 5 15 31 31 18
Hematii 40 30 15 10 5
Tegument 0 0 4 17 79
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare

Lactatdehidrogenaza (LDH)
Valori  crescute:  
 
•  LDH1 (hidroxibutirat dehidrogenaza) creste caracteristic la 8-24 de ore de la
debutul infarctului miocardic si atinge valoarea maxima la 3-6 zile

•  Intr-o evolutie obisnuita a infarctului valoarea LDH se normalizeaza in 7-12 zile

•  Raportul LDH1/LDH2 peste 0,75 are specificitate si sensibilitate de peste 90%

pentru necroza miocardica

•  Raportul LDH total/LDH1:

- sub 1,3 în infarct miocardic acut
- peste 1,64 în afectiuni hepatice

http://www.smartdraw.com/examples/view/cardiac+enzyme+graph+of+the+cardiovascular+system/
+
Observatii

n  În mod fiziologic, raportul LDH1/LDH2 < 1

n  Un raport LDH1/LDH2 > 0.75 apare in necroza miocardica

n  La pacienţii cu angină pectorală fără IMA, raportul este normal.

n  Un pacient cu afectare pulmonară (pneumonie, infarct pulmonar,

ICC) poate suferi şi un IMA => Creşterea LDH 1 poate fi mascată
de creşterea LDH2 şi LDH3 => raportul LDH1/LDH2 <1
n  In această situaţie, o creştere a LDH total din care peste 40%
este reprezentat de LDH 1 este sugestivă pentru IMA.
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare
Creatin-kinaza (creatin-fosfokinaza, CK)

Valori normale:
 
•  bărbat : 55-170U/l  
•  femeie: 30-135 U/l

Localizare strict intracitoplasmatica; in

muschi secheletic, cord, creier

Rol:
-  catalizeaza reactia CK-MM CK-MB CK-BB
creatina + ATP = creatinafosfat + ADP
Mușchi
Structura - dimer cu 3 izoenzime în 99 1 0
scheletic
funcţie de combinarea celor 2 tipuri de
lanturi M (muscle) si B (brain): Miocard 77 22 1
Creier 4 0 96
http://www.medbio.info/Horn/Time%206/muscle_metabolism_april_2008.htm
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
 
Creatin-kinaza (creatin-fosfokinaza, CK)
Izoenzima CK MB

Valoare normala: CK-MB < 10 UI/l

Valori crescute:

•  infarct miocardic acut - in primele 2-3 ore de la debutul infarctului si

atinge valoarea maxim la 12-36 de ore
•  miocardite,
•  angioplastie,
•  traumatisme musculare
Nivelul seric al CK-MB creşte în primele
2-3 ore de la debutul infarctului şi atinge un
maxim la 12-36 de ore:
 
hNp://ww2.odu.edu/~czemlin/heartaNacks.html  
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
 
Creatin-kinaza (creatin-fosfokinaza, CK)
Izoenzima CK MM

Reprezinta  majoritatea  CK  total,  de  aceea  CK  total  depinde  de  masa  musculara  a  
persoanei  

Valori crescute:

o  miopatii (afectiuni autoimune, hipotiroidism,

soc, convulsii),
o  traumatisme musculare (biopsii musculare,
postoperator), incl injectii intramusculare,
biopsii musculare
o  distrofia musculara progresiva

Nu creste in angor stabil sau in I.C.

o  Distrofia musculara progresiva = afectiune genetica determinata de lipsa distrofinei (proteina citoscheletala
cu rol in stabilizarea sarcolemei); caracterizata prin deficit motor si amiotrofii progresive generalizate;
http://www.everythingessential.me/HealthConcerns/MuscularDystrophy.html#page=page-1
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
+ 6.2 ENZIMELE PLASMATIC NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
 
Creatin-kinaza (creatin-fosfokinaza, CK)

Izoenzima CK BB  

Valori  crescute:  leziuni ale sistemului nervos central:

-  edem cerebral,
-  accident vascular cerebral,
-  traumatisme cranio-cerebrale,
-  tumori cerebrale,
-  anestezie generala,
-  intoxicaţii cu somnifere,
-  electroşoc
6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
  Troponina

n  Valori normale : TnT < 0,1 ug/L, TnI< 0,1 ug/L

n  Localizare strict intracitoplasmatica:

miocard, muschi scheletic.

n  Rol: complex proteic ce reglează interacţiunea

calciu-dependentă între actină şi miozină

n  Structura: 3 tipuri: I, T, C

n  troponina C – se leaga de calciu;
n  troponina I – inhiba interactiunea dintre actina si miozina;
n  troponina T – ataseaza complexul troponinic la filamentele subtiri prin
legarea la tropomiozina

http://edoc.hu-berlin.de/dissertationen/kabaeva-zhyldyz-2002-1111/HTML/kabaeva-ch1.html
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
Troponina
Valori crescute - afectiuni ce implica un grad de necroza miocardica,
indiferent de cauza (anoxie, contuzie , inflamatie)

Troponina se dozeaza in urmatoarele situatii:

•  diagnosticul IMA
•  estimarea dimensiunilor IMA
•  evaluarea pacienţilor cu angină pectorală
instabilă
•  detectarea reperfuziei coronariene
•  detectare IMA apărut perioperator
•  determinari in dinamica ca indicator ai
rejetului allogrefei cardiace
•  traumatisme cardiace
http://odlarmed.com/?p=3314
 
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  
 
Troponina – Izoenzima Tn I
Valoare normala < 0.1 ug/L
Ramane crescuta mai mult timp decat CK MB si are specificitate mai mare
pentru leziunile cardiace

Valori crescute:
•  afectiuni cardiace: infarctul miocardic acut, angina instabila, miocardita,
pericardita, tahicardie
•  traumatisme cardiace: contuzii miocardice, angioplastie coronariana,
cardioversie, by-pass coronarian,
•  afectiuni ale musculaturii striate

•  in infarctul miocardic acut creste

la 2-8 ore, atinge o valoare maxima
la 12-24 ore si scade dupa 7-10 zile

http://pro2services.com/lectures/Fall/CardEnz/cardenz.htm
 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare

Troponina– Izoenzima Tn T
Valoare normala < 0.1ug/L
Mai putin specifica in IMA decat troponina I
Valori crescute:
•  afectiuni cardiace: infarctul miocardic acut,
angina instabila, miocardita, pericardita,
tahicardie
•  traumatisme cardiace: contuzii miocardice,
angioplastie coronariana, cardioversie,
by-pass coronarian
•  afectiuni ale musculaturii striate

In infarctul miocardic acut:

•  creste la 2-8 ore,
•  atinge o valoare maxima la 12-96 ore si
•  scade dupa 5 zile pana la 3 luni.
http://imedecine.pbworks.com/w/page/7802658/Marqueurs%20cardiaques
+ 6.CLASIFICAREA FUNCTIONALA A ENZIMELOR
6.2 ENZIMELE PLASMATICE NEFUNCTIONALE
6.2.2 Enzimele celulare  

Interpretarea testelor de diagnostic, Jaques Wallach, editia a VIIa, Editura Stiintelor Medicale, 2007
+
INDICAŢII DE DOZARE:
1.  Pentru diferenţierea durerii toracice de cauză cardiacă de cea de cauză
non-cardiacă – mai ales când ECG, CK-MB nu sunt concludente pentru
IMA
2.  Evaluarea pacienţilor cu angină pectorală instabilă –creşterea
troponinelor indică leziune miocardică şi oportunitatea terapiei
trombolitice (aceşti pacienţi au risc crescut de infarct sau moarte subită).
3.  Detectarea reperfuziei coronariene – se produce o nouă creştere a
troponinelor.
4.  Estimarea dimensiunilor IMA – Prognostic
n  Nivelul troponinelor la 4 săptămâni post-IMA este invers proporţional cu fracţia de
ejecţie a VS.
5.  Detectare IMA apărut postoperator. Nivelul CK-MB postoperator nu
este util, datorită creşterilor secundare leziunilor de muşchi scheletici.
n  Se dozează la internare, la 12 ore de la internare, apoi zilnic timp de 3-5 zile şi
ulterior săptămânal, 5-6 săptămâni.

Se poate folosi un test colorimetric, la patul bolnavului, pt. orientarea iniţială.

Apariţia culorii roşii indică creşterea troponinelor (se foloseşte sânge
integral).
+ DIAGNOSTIC IMA

GHIDUL SOCIETATII EUROPENE DE CARDIOLOGIE

n  Detectarea creșterii biomarkerilor cardiaci (preferabil troponină)

peste percentila 99 a limitei superioare, cu cel puțin o evidență
de ischemie miocardică:
-  Simptome de ischemie
-  Modificari ECG ce indică noi modificări ischemice – (noi
modificări ST-T sau Bloc de ramură stângă nou instalat).
-  Undă Q patologică
-  Imagistică – evidențierea de pierdere recentă de miocard
viabil sau de anomalii de mișcare regională nou instalate.
+ CRESTEREA TROPONINEI SERICE IN ABSENTA
ISCHEMIEI CARDIACE

n  Embolism pulmonar, HTP severă

n  Contuzie cardiaca sau alta traumă
inclusiv chirurgie, ablatie, pacing,
n  Insuficienţa renala
etc.
n  Boala neurologica acută, inclusiv AVC sau
n  Insuficienţa cardiaca congestivă-
acuta şi cronica hemoragie subarahnoidiana

n  Disecţie de aortă n  Boli infiltrative, (amiloidoza,hemocromatoza,

sarcoidoza, si sclerodermie) sau inflamatorii,
n  Boala valvulara aortica (ex. miocardita saa endo- pericarditei)
n  Toxicitate medicamentoasa sau toxine
n  Cardiomiopatie hipertrofică
n  Pacienţi în stare critica, în special cu
n  Tahi- sau bradiaritmii, blocuri insuficienţă respiratorie sau sepsis

n  Sindromul de balonizare apicala n  Arsuri, în special când este afectata >30% din
suprafaţa corporală
n  Rabdomioliza cu injurie cardiaca
n  Efort excesiv
Comitetul Societatii Europene de Cardiologie pentru ghidurile practice