Sunteți pe pagina 1din 649

SHAKESPEARE

TIMON DIN ATENA e REGELE LEAR e


1MACBETH e ANTONIU ŞI CLEOPATRA
e CORIOLAN
EDITURA UNIVERS
SHAKESPWIE
. .·
Copert> coleqiei d• VAL MUNTEANU

T 02te drepturile asupra acestei


vers:iunj sint rezervate Editurii UNIVERS.
SHAKESPEARE
OPERE COMPLETE
Volumul Z

TIM O N Dl N ATENA, traducere de Dan Dutescu si ' I

Leon D. Levitchi
REGELE L EĂR, traducere de Mihnea Gheorghiu
MAC BETH, traducere de Ion Vi nea
ANTONIU ŞI CLEOPATRA, traducere de Leon D.
Leviţchi
CORIOLAN, traducere de Tudor Vianu

Ediţie îngrijită şi comentată de Leon D. Le'viţchl


Note de Virgi liu Ştefănescu-Drăgăneşti

Bucureşti,
1988 ·
EDITURA UNIVERS
TIMON Dl,N ATENA

Traducere de: DAN DUŢESCU şi LEON D. LEVIŢCHI


PERSOANELE

Tll\10N, un nobil atenian Slujitori ai lui Ventidius şi ai lui


LUCIUS } Varro şi Isidor (doi dintre
LUCULLUS nobili linguşitori creditorii lui 1'imon)
SEMPRONlUS Trei Străini
VENTIDIUS, unul dintre prie- Un atenian bătrîn
tenii făţarnici ai lui Timon Un paj
APEMAN'fUS, filozof cinic Un nebun
ALCIBIADE, căpitan atenian Poetul, Pictorul, Giuvaergiul,
FLAVIUS, economul lui 'l'imon Negustorul

l
FLAMINIUS } .. . . l . PIIRYNIA } curtezanele lui
LUCILIUS slu11ton ai Ul
TIMANDRA Alcibiade
SERVILIUS Timon
Nobili, senatori, ofiţeri, soldaţi,
CAPHIS tîlharii, suita
PHILOTUS .. . . di Cupidon şi .i.mazoane in
TITUS slu11ton ai ere •
pantomimă
LUCIUS torilor lui 'l'imon
HORTENSIUS

Acţiunea se petrece la Atena şi în pădurile învecinate.


ACTUL J

SCENA 1

Atena. Sală Cn ca.!a lui Timon. Intră Poetul, Pictorul, Giuvaergiul, Negus-
wrul şi alJii, pe uşi diferite.
POETUL: Salut.
PICTORUL: Arăti înfloritor - mă bucur.
POETUL: Nu te-am 'văzut de mult. Cum stăm cu lumea?
PICTORUL: Se-nvîrte şi se roade.
POETUL: Asta ştiu.
Nimic deosebit? Nimic ciudat
Ce n-a ajuns în gura gloatei? Ah,
Magie-a banului !1 Pe-aceste duhuri
Tu le-ai chemat! 2 Îl ştiu pe negustor.
PICTORUL: Şi eu pe celălalt - giuvaergiul
NEGUSTORUL: De toată lauda e Timon !
GIUVAERGIUL: Cred!
NEGUSTORUL: Nu-şi' are seamăn; bunătatea lui
E nesecată: se revarsă-ntruna.
Ce om!
GIUVAERGIUL: Cu mine am o nestemată...
NEGUSTORUL: Arată-mi-o, te rog, e pentru Timon?
GIUVAERGIUL: Dacă-i plăteşte preţul; însă, ştii ..•
POETUL (aparte, pictorului):
„Slăvind ticăloşia pentru plată,
Ştirbi-vei nimbul strofei izbutite,
Ce-i cîntă pe a"leşi. "3
NEGUSTORUL (privind giwi:aernl):
Ce tăietură!
GIUVAERGIUL: Bogată-i, şi ce ape 4 ! Ia priveşte!
PICTORUL: Te-a prins în vraja-i vreun poem, prinos
Slăvitei gazdo?

7
[I, 1)
POETUL: Cc-am putut să-njgheb~
Precum răşina-i vcr:;uJ, cări mustrşte
De unde c hrănit. Scîntei din piatră
Ies dacă scaperi; însă forul nostru
Se-a (,îţă si ngur 5 şi , ca un şnvo] ,
Se-anntă pet=te diguri 6 • Cc-ai acolo?
PICTORUL: O pînză. Cartea cînd o să-ţi aparii.?
POETUL: De-ndată ce-o ofer lui Timon7 • Ntt vrei
Să-ti vM tabloul?
PICTORUL: Să nu rămîi ... tablou.
POETUL: Ei, da, c foarte, foarte reu~i t.
PICTORUL: Asa si-a~a.
"POETUL: ' ' ' E nc-ntrccut ! Cc farmec
Răzbntc din portret! Ce ag:<'rime
Luce~te-n ochi ! Bogata-nel1i puire
Cum flutură pc bu7e ! Gestul, mut,
Ai zi cc că vorbcstc !8
PICTORUL: Am căutat l:'ă z~tgrăveaseă viaţa.
Accastri trăsătmă-ţi place?
POETUL: Crf'd
Că-ntrece firea. Năzui nta artei
E, în culori, mai vie &cît vi aţa.
(Intră c1f iva senatori, care fraversca:;â scena.)
PICTORUL: Toţi se-mbn]zesc în jurul lni...
POETUL: Şi senatorii... oameni fericiţi!
PICTORUL: l\'Iai vin, mai vin, prive~tc!
POETUL: Vczi ce năvală, ce potop do oaspeţi?
in ciorna mea înratiscz un om
Pe caro-n astă lllm~ 'pămînteană
Preaplinul îl răsfaţă. Fantezia
Nu m~ se-opreşte-aici sau colo; ea
Se-avîntă-n mări do ccară 9 ; nici u11 vers
Nu-i stăYilit, în calea lui, do hulă;
Croindu-şi drum ca vulturii semeţi,
Nu lasă dîră-n urma lui .
PICTORUL: l\Ii-o greu să te-nţcleg.
POETUL: sr~-ti tălmăcesc.
Nn vezi cnm firi atît de o~ebitoto,
Cel uşuratic sau limbut, precum
Şi col îngîndmat sau ctm1pi"rn1 t,
SC'-nghesnie !ni Timon sri-i slujC'u::că?

8
[I, l]
Averea necuprinsli-nvcşmîntîndu-i
Prea marca <lă.rnide, i-a supus
Pc toţi iubirii sale; pe acela
Ce ştie linguşi de la obraz,
Dar şi pe cîrtitorul Apemantus -
Un om care-ndrăgeşte numai scîrba
Ce-şi poartă sieşi; totuşi, îngenunche
Şi pleacă împăcat şi-mbogăţit
Cînd Timon dă din cap.
PICTORUL: Au stat de vorbă împreună.
POE'„01 : Ascultă.
Pe-1m munte falnic am închipuit
Fortuna11 , stînd pe tron; iar·jos, în vale,
Sc-nşiră, bune, rele, firi şi firi
Ce se căznesc să urce tot mai sus
Pe faţa lumii noastre; printre cei
Ce-o sorb din ochi pe milostiva doamnă
E-un om ca Timon, căruia Fortuna
ii face semn cu mîna ei de fildes1 2 •
Prin vraja ei, toţi foştii lui potriv~ici
Sînt robi acum şi fameni.
PICTORUL: E cu tîlc.
Fortuna, tronul, muntele şi omul
Chemat din gloata celor dedesubt
Ce-şi pleacă fruntea muntelui rîpos
Suind spre fericire, cred că-robie
Şi arta mea.
POETUL: Ascultă mai departe:
Toţi cei ce pînă ieri i-au fost tovar:işi
(Şi unii chiar l-au întrecut), cu grabă
Se-aţin pc urma-i, fac pe slujitorii,
Pioase şoapte-i toarnă în urcchi 13 ,
Zeifică şi scara şeii sale,
Şi aerul prin el îl sorb. ,.
l'ICTORUL: Ş.i-apoi?
POETUL: Cînd, sub îndemnul toanelor, Fortuna
Îşi zvîrle-n hău iubitul, toţi ciracii
Ce-n urniă-i s-au urcat spre culmi pe brînci ,
Să se prăvale-1 lasă şi nici unul
Nu-l însoţeşte-n prăbuşirea lui.
PICTORUL: E-atît de-obişnuit! Pot să-ţi a.răt
~Iii de tabloW'i cu învăţă.tură

Q
[I, 1)
Ce zugrăvesc mai viu decît cuvîntul
A' soartei vremuiri. Cu toate-acestea,
Nu-i rău să vadă Timon ce-a văzut
Şi-un ochi de rînd: picioarele pe creştet.

(Sună tlimbiţe. Intră Timo11ii, stfnd, curtenilor, de vorbă


eu fiecare. Uri slujitor al lui VentiJlius vorbeşte cu el.
Vin apoi Luciliu$ şi alţii.)
TIMON: Zici, dar, că e întemniţat?
SLUJITORUL LUI VENTIDlUS:
Din pricina a cinci talanţi 15 , stăpîne.
E strîmtorat, iar creditorii cer.
Doreşte o scrisoare de la tine
Către arei ce l-au închis; altminteri
Îşi pierde liniştea.
TJMON: Srl.l1llanul ! Bine.
De felul meu nu-s dintre cei ce fog,
în ceasuri grele, de-un prieten. Ştiu
Că omu-acesta merită-ajutorul,
Şi-l va avea. Plătesc eu datoria.
SLUJITORUL LUI VENTIDIUS:
L-îndatorezi mereu, stăpîne.
TIMON: Să-i spui închinăciuni din partea mea
Şi roagă-l să poftească pe la mine
De-ndată ce e pus în libertate.
Nu-i totul pe cel slab sr~-1 scoţi din groapă -
Va să-l ajuţi şi mai apoi. Cu bine.
SLUJITORUL LUI VENTIDIUS:
Te feri ceastă zeii!
(lese.)
(l11tră un atenian biitrhi.)
:BĂTRÎNUL A'fENIAN:
Vreau să-ţi vorbesc, stăpîne.
TIMON: Te ascult.
BĂTRÎNUL ATENfAN:
Lucilius ţi-e slugr~.
TIMON: E drept - ce s-a-ntîmplat?
BĂTR1NUL ATENIAN:
Fii bun şi cheamă-l îMintca ta.
TJMON: Aici o fi? Lucili us !
LUCILIUS 16 : Stltpîne, porunceşte.

10 -
[I, l]
BĂTRINUL ATENIAN:
Bărbatu-acesta, Timon, sluga ta,
Îmi cprcetează casa noaptea. Eu
Am fost de mic deprins cu-agoniseala,
Şi-averea îmi dă dreptul să-mi aleg
Un ginere de neam mai bun decît
Un purtător de tăvi.
TJMON: Ascult, asctdt.
BĂTR!NUL ATENIAN:·
Am doar o fiică - alte rude n-am -
Şi tot ce-am strîns în viaţ.ă-i pentru dînsa.
E frumuşică, poate fi mireasă
Deşi e tînără, şi a primit
O creştere aleasă. Sluga-ţj, însă,
I-a pus gînd rău şi deci te rog, stăpîne,
Opreşte-l s-o mai vadă, căci eu, unul,
Zadamic l-am rugat.
TIMON: E-un om cinstit.
BĂTR!NUL ATENIA.1~:
Atunci, să fie pîn' la capăt, Timon.
Să-l răsplătească cinstea prin ea însăşi;
Să-mi lase fata-n pace.
TIMON: Ea-l iubeşte?
BĂTRINUL ATENIAN:
E tînără şi-ndată se aprinde.
Din patimi ce pc vremuri ne-ncercară,
Si noi stim ce sprintară-i tine'retea.
TIMON (lui liucili;lS): , , •
Lucilius, ţi-e dragă?
LUCILIUS: Da, stăp.îne;
Şi dragostei ce-i port şi ea . răspunde .
.BĂTRINUL ATENIAN:
De n-o să aibă-n ziua cununiei
Consimţ.ămîntul meu, iată, mă leg
Cu moştenirea ei să fericesc
Pe-ntîiul cerşetor.
TIMON: Ce zestre-i dai
Dacă-şi alege mire pe potrivă?
BĂTRINUL ATENIAN:
Păi, trei talanţ.i acum; pe urmă, tot.
Tl.MON: Acest băiat e-n slujba mea de mult,
Şi soarta-i se cuvine să o sprijin-
I ..

11
[l, l]
Ca între oameni. Dăruieşte-i fatal
Cit îi dai ei, îi dau cu lui - şi astfel
Îi cumpănim pe amîndoi.
l3ĂTR1NUL ATENIAN: o, doamne,
Chezaşă-ţi este cinstea - e a lui.
TlMON: întinde-mi mina - vorba nu mi-o calc.
LUCILlUS: Îţi mulţumesc smerit, stăpîne-al meul
Să nu am parte-n viaţă. de-un avut
Cc nu va fi şi-al tăul
( Lucilius şi bătrînul atenian ies.)
POETUL: Te rog primeşte
Ăst rod al tmdei mele şi ... mult spor!
TlMON: Îti multumcsc - mă-ntorc numaidccît.
Illimîi aici.
(Pictorului)
Dar tu ce-a scunzi acolo?
PICTORUL: E un tablou pc care-aş ţinc foarte
Din parte-mi să-l primeşti.
TlMON: Mă bucur mult.
Pictura omului e-un om aievea.
De cînd necinste<1 s-a-ncuibat în om,
El nu e decît faţă; dar tabloul
Ce pare - este. Cît de mult îmi place
Vei şti curînd. Aşteaptă-mă aici;
Am să mă-ntorc.
.PICTORUL: Te ocrotească zeii I
TlMON: Prieteni, daţi-mi mina. La ospăţ
Aş vrea să stăm. alături .

(Giuvaergiului.)
Domnul meu,
Prea-t.i laudă această nestemată
Toţi ~ei de-aici!
GlUVAERGlUL: Scăzîndu-i, astfel, preţul?
TlMON: Spuneam atît - că ţi-o ridică-n slăvi.
De ţi-aş plăti-o după vorba Jor,
Aş sărăci!
GlUVAERGJUL: Aceasta-i preţuirea
Celor ce vînd; dar un acelaşi lucru
l~
[I, 1]
E judecat după stăpînul său.
1\lăcrede, nobil Timon, că purtînd-o
Ai să-i sporeşti podoabei mele preţul!
TIMO. T: Ha, hal Ce glumă!
NEGUSTORUL: Nn, nu-i o glumă: spune ce spun toţi
" Şi toţi !-adeveresc.
TBIO~: O! Apemantusl
Vrei să te ia-n răspăr?
(Intră Apema11tus11.)

GIUVAERGIUL: Ce pot să fac


Decît să-ndur alăturea de Timon?
NEGUSTORUL: Nu cruţi pe nimeni.
'fDlO~: Bine-ai venit, blajine Apemantus.
APEMA:\TUS: l\Iai lasă bun-venitul, pîn' ce eu
Mă fac blajin, tu - clinele lui Timon,
Şi-aceşti netrebnici - oameni cumsecade.
TIMON: De ce le spui netrebnici? Nu-i cunoşti.
APEM.A.~TUS: Nu sînt atenieni?
TJMON: Ba da.
Al'EMA."TUS: Atunci, rămîn la vorba mea.
GIUVAERGIUL: Pe mine, Apemantus, mă cunoşti?
APEMA.~TUS: Păi dar-şi încă cum! Ţi-am ?Jis pe nume!
'l'IMON: Faci pe grozavul, Apemantus.
APEMA~'TUS: E drept - sînt mîndru că nu-ţi seamăn, Timon.
TIMON: Unde te duci?
APEMANTl"S: Să sparg un cap de-atenian cinstit.
TIMON: E-o faptă pentru care vei muri.
APEMANTUS: E foarte-adevărat, dacă legea te pedepseşte cu
moartea atunci cînd nu faci nimic.
TBfO.N: Tabloul ăsta-ţi place, Apemantus?
APEM~TUS: Grozav, deoarece nu face rău.
TIMON: N-a meşterit frumos zugravul lui?
APEMANTUS: Mai frumos a meşterit ăl de l-a făcut pe zugrav; şi,
totu5i, zugravul e o lucrare scîrnavă.
PICTORUL: Eşti un cîinel8.
APEMANTUS: Maic:ă-ta mi-e consîngeană; ce e ea, de vreme ce
eu sînt cline?
TJ:\W N: Vrei să luăm masa împreună?
APl'~MANTUS: Nu, nu rnănînc domni mari19•
TBWX : Le-ai minia pe doamne dl\că ai face una ca asta.

13
(1, 11
APEMANTUS: Ha! Ele îi înfulecă pc domnii mari; şi în felul acesta.
se împlinesc la pîntece.
TIMON: Sînt vorbe deocheate.
APEMANTUS: Să nu te deochi.
TIMON: Îţi place nestemata, Apemantus?
APEMANTUS: Nu atît de mult cit cinstea, care nu-l costă pe om
un ban.
TI.MON: Cît socotrşti că face?
.APEMANTUS: Nu face să-mi bat capul. Hei, poetei
POETUL: Ce face filozoful?
APEMANTUS: ~Iinti !
POETUL: Adică n~ esti filozof?
APEMANTUS: Sînt. ,
POETUL: Atimci, nu mint.
APEMANTUS: Nu eşti poet?
POETUL: Ba da.
APEMANTUS: Atunci, minţi :20 în ultima ta lucrare îl înfrtţişezi ca.
pe un om vrednic.
POETUL: Aşa şi este.
APEMANTUS: Da, e vrednic de tine şi vrednic E'ă-ţi plătească pentru
osteneală; cel căruia îi place să fie linguşit e vrednic de cel
care-l linguşeşte. Ah, cerule, de-aş fi nobil!
TIMON: Ce-ai face, Apemautus?
AJ>EMANTUS: Întocmai ce fac acum: i-aş urî pe nobili din tot
sufletul.
TIMON: Cum, te-ai urî pe tine în uţ.i?
APEMANTUS: Da.
TIMON: De cc?
APEMANTUS: N-aş fi-ndeajnns de rău ca să rr@în
Atît de sus. Tu rm eşti negustor?
NEGUSTORUL: Ba da, Apemantus.
APEMAlYfUS: Negoţ,ul, de nu zeii, să te piarză!
NEGUSTORUJ,: Negoţul cînd te pierde, te pierd zeii.
APEMANTUS: Zeul tău e negoţul; urarea mea e să te piardă zeul
tău!

(Sunet de trîtnbi/e. Jnlrâ 1.m sol.)


TIMON: Ce trîmbiţe se-aud?
SOLUL: Soseştc-Alcibiade, citpitmrnl,
Cu douăzeci de călăreţi de-ai săi.
TIMON: Pofteşte-i.

(OIJit1a slujitori ies.)

14
(I, 1]
Vom 1ua masa împreună.
Cît nu v-am răsplătit, sr~ nu plecaţi!
Doresc, după ospăţ, să-ţi văd tabloid.
Mă bucur mult ştiindu-vă aici.
(Intră Alcibiade: 1 , cu ceilalţi.)

Bine-ai venit, prietene!


APEMANTUS: Vrzi-binel
Durerea vă zgîrcească şi vă sece
Încheieturile mlădii!
Nu-i pic de dragoste-ntre-aceşti tîlhari,
Doar ploconeli ! Sămînţa. omenească
Plodeste maimutoi si cm1codani !
ALCIBL\.DE: Mi-am împlinit dorinţa: te privesc
Şi, zău, nu mă mai satur!
TIMON: Oaspe drag,
Pîn-a pleca, să ne petrecem vremea.
În tihnă şi zăbavă. sr~ intrăm.
(Ies tofi, tn afară de Apemantus. Intră doi nobili.)
PRIMUL NOBIL: Cam cit e vremea, Apcmantus?
APElllANTUS: E vremea să fiţi şi cinstiţi.
PRU1UL NOBIL: E veşnic vreme pentru asta.
APEMANTUS: Eşti, dar, mai bcstemat, nefolosind-o.
AL DOILEA NOBIL:
Iei parte la ospr\ţul dat de Timon?
APE!fANTUS: Da, ca să-i v1td pc 110ţi cărînd bucate
Şi pe neghiobi cum s-au încins de vin.
AL DOILEA NOBIL:
Cu bine, cn bine.
APEMANTUS: Cc nătărău! Îsi ia la revedere
De două ori! '
AL DOILEA NOBIL: Ce rău vezi tu în asta?
APEM.AJ.,TUS: Trebui.a să-ţi fi păstrat un bun-rămas - eu nu am
de gînd să-l rostesc pentru tine.
PRIMUL NOBIL: Du-te şi te spînzură!
APEMANTUS: Nu, nu fac nimic la porunca ta; îndreaptă-ţi rugă.­
minţile către prietenul tău.
AL DOILEA KOBIL: Pleacă de aici, cîine zurbagiu, că de nu, am
să. te dau afară cu piciorul.
APDHNTUS: Iar eu, ca un cîinc, mă voi feri de copitele măgarului.
(Ies.)

15
[I, !?]
PRIMUL NOBJL: Înfruntă-ntreaga omenire. Haidem,
Din dărnicia gazdei să gustăm.
În bunătate nu-l întrece nimeni.
AL DOILEA NOBIL:
într-una o revarsă; iară Plutus,
Ce-i zeul aurului, nu-i decît
Cheluml lui; destul să-i dai un dar,
Şi el te răsplăte~tc înşeptit;
Nu s-a-ntîmplat vreodată să rrun'ină
Dator cuiva.
PRIMUL NOBIL: E cel mai nobil suflet
Cc-a fiinţat vreodat'.
AL DOILEA NOBIL: Urarea mea
E să trăiască în belşug! Intrăm?
PRIMUL N-OBIL :· Te însoţ,esc.

(Ies.)

SCENA 2

.Atena, sală somptuoasă fn casa Ttti Timon. Se atul tllsu.fleţiie melndii de


oboi. Se serve,~te un o~ăţ bogat. Flavius şi alţi slujitori. Intră apoi 'J'i-n>.0•1 ,
.Alcibiade, senatori, ttobili atenieni, Vcntidius. In urma tulu.rar - ilpe-
mantus, arfăgos ca fntoideauna.

VENTJDlUS: Cinstite Timon, zeii au voit


De-a tatri vîrstă să-si adtică-aminte
•. i la odihnă, veşnică' să-l cheme.
El a plecat în pace, şi pe mine
În bogăţie m-a lăsat; de-aceea,
Dator cum sînt mărinimiei tale,
Cu mii de mulţ1m1iri ţi-napoiez
Talanţii ce m-au şcos din închisoare.
TIMON: Nu, dragul meu Ventidius! Iubirea
Nu mi-o jigni; ţi-am dat-o-ntotdeanna
Şi n-am cerut în schimbul ci răsplată;
Nu dăm de-adevărat dacă primim;
Mai-marii noştri joacă acest joc,
Ce-i pentru noi strădanie dcşmir. ;
Mai-marii pot greşi 2 2 - lor li se iartă!
VENTIDIUS: Ce suflet nobil.
TIMON : Forma, domnii mei,

16
[I, 2)
A fost, dintru-nceputnrî, născocită.
Spre-a polei prieteşugul calp,
Surîsul prefăcut şi fapta. bună
Ce, pin' să se vădească, dă-ncmrăt.
Prietenia fără vicleşug
Nu cată la tipic! Şedeţj, şedeţi,
Avutul meu mai mult vă preţi.:i<>~tc
Decît îmi preţuiesc avutul însumi.
(Se aşază cu toţii.)

PRIMUL NOBIL: E-adevărat, am spus-o-ntotdcanna.


APEMA!\TUS: Aţi spus-o-ntotdeauna, nu? Ah, zeii
TIMOR: Binevenit fii, Apemantus t
APEUANTUS: :ru,
Nu măprimi cu braţ,ele deschist>,
Căci Yin ca să mă dai pe usă-afară
TIMO~: Ruşine, bădăran pornit pe-o 'toană .
Nevrednică de om. Cinstite feţe,
Se spune: I ra furor bre vis est2G;
Da: omul ăsta-i veşnic supărat.
Aşterneţi numai pentru el o masă:
Cu oamenii nu-i place să se-adune,
Nici potrivit nu este pentrn ci.
APEMA?\TUS: Atunci am să rămîn, TiJnon, dar pe răspunderea ta.
Am venit ca să observ; te-am prevenit.
TUfOX: :Nu mri sinchisesc; eşti atenian, deci binevenit. Şi cwn
nu-ţ.i pot porunci, fie ca bncatclc să-ţi astupe gura.
APEllfAXTU8: De bucatele talc mi-e silă - cu ele m-aş îneca
pentru că nu te-aş lingnşi pentru nimic în lume. O, zei, cîţi
oarnnni se înfruptrt din Tiiuon, ~i Timon nu-i vede t Mă cloî1I'c-n
sufJt.t c;nd văd că atîţia îşi înting pîinca în sîngcle unui om
şi - culmea nebuniei - el îi mai şi îndeamnă t

Mă mir că oamenii se-nered în oameni


Cînd vin în ospeţie după mine,
Cuţit 24 s-aducă nu prea se cuvine.
De! Pentru \iaţa lor e mult mai bine.
Parcă mai e nevoie de pilde? Cel care şade-acum alături de
ilirnml,împărţ.ind pîinca cu el şi închinînd în sănătatea lui, e
JJrimul gata să-l ucidă; e lucru dovedit. Dac;1. aş fi un om de
marc v;.zrL, m-aş feri să beau la ospeţe; nu de alta, dar s-ar
putea ca ceilalţi să desluşească în gîtlejul meu

17
[I, !]
Un hîrîit ciudat; mai-marii cată,
Cînd beau, ·ă-şi pună zalc-n bcregată2 s.

TU.ION (închinînd în sănătatea unui oaspele):

în sănătatea ta! Şi-acum pocalul


Să ocolcască-ntreaga masă!

AL DOILEA NOilIL: Fii bun şi îndreaptă albia vinului înspr&


partea noastrr, !
APF.MANTU : înspre partea noas trf• ! Inimos băiat, ce să zic!
Ştie să-şi aduci\ <tpa. la moară. Timon, şi tu şi avutul tău o să.
vă îmbolnăvi1.i dc-atîtca urr,ri de srmr.tate ! Iată ceva prr.a.
slab ca sr,
prrnătniască: apa cinstitrt care nu l-a zvîrlit niciodată
pe om în noroi; apa şi hrana pc cu;rc o mimînc.

Potrivă-şi sînt; petrecerea critiască


Prea-i 1uîndră, zeii ca să-i mulţumească.

Rugăciunea. lui Apcma.ntus


Bimi nu vă cer, puternici zei, ştiţi bine!
l\lărog - nu pentm alţii, pentru mine:
Srt nu fiu niciodatf\-atît de tînt,
incit să cred în oameni şi-n cuv.înt,
In tîrfa ce oftează şi hoeeştc,
În clinele ce-n tilmr, picoteşte,
in cel cc libertatea-mi prfreghează
~i-ntr-un amic în ceasul cel de groază,
Amin. Bogaţii-s de păcate plini;
Iar cu mă ghiftuiesc cu... rădăcini.
()liin1ncă şi bea.)

S1•-ţi fie de priinţă, Apemantus.


TI.\fON: Alcibiade, căpitane, inima ta c în clipa aceasta pc cîmpul
de luptă.
ALCIBIADE: Inima mea c veşnic gata să te slujească, doamne.
TrnON: Nu-i aşa cr~ te-ai simţi mai bine la o gustare a duşma­
nilor decît la un prînz al prietenilor?
ALCIBIADE: Cînd duşmanii sîngerează proaspăt, nici un fol de
mîncare nu li se poate asemui; le urez celor mai buni prieteni
mmei să se-nfrnptc dintr-un astfel de ospăţ.
18
[I, 2]
A.PEMANTUS: Ah, dacă toţ.i linguşitorii ăştia ar fi duşmanii tăi -
tu să.-i
omori, şi pe mine să mă. omeneşti cu astfel de vînat.
PRIMUL NOBIL: Nobile Timon, ce bine ar fi să ai măcar o singură
dată nevoie de dragostea noastrit, ca să-ţi putem arăta cît e
de fierbinte! Ne-am socoti oameni frriciti.
TIMON: O, bunii mei prieteni, fiţi încrcdinţa'.ţi că zdi înşişi. s-au
îngrijit ca odată şi odată să-mi fiţi de marc ajutor; altminteri,
cum aţi fi fost prietenii mei? Dintr-o mie de alţi oameni, aţi
fi purtat voi, oare, acest falnic nume dacă nu aţi fi fost cei mai
apropiaţi inimii melc? în sinea mea, am gi~sit mai multe cuvinte
de laudă pentru voi decît v-ar fi îngăduit sfiala vouă să le ros-
tiţi; şi de asta vă încrcdii1ţez. Ah, zei, îmi. zic adcsra: c nevoie,
oare, să avem prieteni, dacă. nu ne vor fi niciodam de trebuinţă?
Ar fi cele mai fără de folos făpturi din lume dacă nu ne-am
ajuta cu ci nicicînd; ar fi aidoma alăutelor agăţate în cutii pe
perete şi care-şi păstrează sunetele pcntrn ele. Credeţi-mă,
adeseori mi-am dorit să fiu mai sărac ca să mă ştiu mai aproape
de voi. Sîntem născuţi spre a fac·c fapte bune; şi cc anume
putem mai deplin şi cu mai multrt dreptate socoti al nostru
dacă nu averea prietenilor noştri? O, ce bogată mîngîierc este
gîndnl că ai atîţia prieteni care ca fraţii stăpînesc, fiecare,
averea celuilalt! O, bucmi c care te stingi înainte de a te naşte!
Ochli mei nu-şi pot stăvili lacrimile; ca să uit vina lor, beau în
sănătatea voastră.
APEMAN'l'US: Plîngi pentru ca ci să bea, Timon.
AL DOILEA NOBIL:
La fel s-a zămislit si bucuria
Din ochii noştri; şi:n aceeaşi clipă
A izbucnit în lacrimi precum pruncul.
APEMA1\TUS: Fecior de lcle-i pruncul! Ha, hil, ha!
AL 'l'RElLE.\. NOBIL:
M-ai tulbnrnt pînă-n străfunduri, Timon.
APE!L<\.NTUS: Străfunduri fără fund!
(Sunete de trîmbife î11 culise.)
TIMON: Cc-nscamni~-accstc surle?
(Intră 1111 sltijilor.)
Spune, ce c?
SLUJITORUL: Stăpînc, nişte doamne vi• roagr, să le lă.sttţi să intre.
'l'IJ\ION: Nişte doamne? Cc poftesc?
SLUJITORUL: Le însoţ.cşte un vestitor care vă va spune temeiul.
'l'nIOX: Pofteşte-le să intre.
(lutră C 11 p i do11.)

19
Il, 2]
CUPIDON: !ncbinăcinne ţie, nobil Timon,
Şi tuturor ce-ţi gustă dărnicia!
Cinci simţuri vM în tine un st.ăpîn,
Urînd îmbelşugare casei talc;
Miros şi pipăit, auz şi gust,
Se scoală de fa masa-ţi încîntatc;
Şi-acum vor ochii să-ţi vrrijcască, toate I
'l'IMON: Binevenite sînt - le aşteptăm.
Primi ţi-le cu cinste, nrnzicauţi I
(Cupidon iesl!.)
PRDIUL NOBIL: Te-a îndrăgit o lmne-ntreagă, Timon!
(Muzică. Intră din tiotJ Cupidon CtJ un alai de doamue
trai;estite irl amazoane, dansînd şi cintSml di11 alăute.)

APE:'ILi\N'l'US: Desertitciunea cu alaiul ei!


Da~1seazit ! Sînt nebune. Fala victii
Snrinteală l' :i toatr. strălucirea ·
Vesteste răditcini si untdclem1\.
Petrecem şi h1r1m' chip de măscărici.
Cu linguşiri, bem oamenii şi vinul,
far mai tîrziu vărsăm întreg veninul
Pizmaşei uri asupra citrunteţii !
Au cine, Yiu fiind, nu e-ntinat
Şi, totodată, uu-ntinează? Cine
Purcede-n groapă fiir-a lua cu sine
O rană de-1m prieten dimiită?
Mă tem că-acei ce dtmţnicsc acum,
Alt' dată sub picioare m-or zdrobi!
S-a mai văzut ... Cînd soarele se lasă
Toţi oamenii 116. zăvorăsc în casă.

(Oaspeţii se r·idică de la masă, rostind cuvi·nte de laudă


la adresa lui 1-'imon; ~i pentru a-şi arăta dra(Jostca,
fiecare dintre ei îşi alege cîte o amazoană; danseazti
tofi, bărbaţi Cii femei, fac cfţiva paşi fli s"nete de oboi,
apoi dansul încetează.)

TL\ION: Ne-aţi răsfăţat, frumoase doamne ochii,


Şi-ospăţnl nostru l-aţi împodobit
Cu graţia care-i lipsea; i-aţi dat
Un farmec nou si-o nouă stri~lucire
Şi l-aţi gătit aşâ cum mi-l doream.
vr~ sînt adînc îndatorat.

20
[I, 2)
PRIMA DOAMNĂ: V-am arătat cloa.r ce avem mai bun.
APEM:ANTUS: Păi da - ce aveti mai rău e scîrnăvic curată Ri nu
făcea s-o arătati. ' '
TIMO~: Gustări alese, doamnelor, Y-aştcaptă;
Fiţi bune, daJ·, şj v-ospM::tţi.
DOAMNELE: Îţ.i mulţumim nespus.
(Cupidon şi doamnele ies.)
TlMON: Flavius ...
FLAVIUS: Ascult.
'l"IMON: Te rog s-aduci lă.criţa-ncoace.
:FLAVIUS: Am înţeles. (Aparte.) Ah, alte juvacrnri I
I-aş spune, zău, dar dînsul ştie nna ...
Cînd ce mai a.re-acum se va fi dus,
Ce rău îi va părea că nn i-am spus!
Cel darnic de-ar avea şi ochi la spate,
Urgii asupră-i nu s-ar mai ab<ttc I
(lese.)
PRIMUL NOBIL: Unde sînt oamenii no~tri?
SLUJITORUL: Aşteptăm porunca, strtpînc.
AL DOILEA NOBIL: Caii!
(Intră Flavius cu ldcriJa.)
TIMON: Iubiţi prieteru,
Îngăduiţi o clipă. Domnul meu,
Te rog, fă-mi cinstea de-a înnobila
Această nestemată; deci, primeşte-o
~i poa.rt-o sănătos.
PRn.IUL NOBIL: Îţi sînt, şi-aşa, ne pus de-ndatorat..•
TOTI; Şi noi, şi noi I
(Intră un slujitor.)
SLUJITORUL: Stăpîne, cîţiva senatori au coborît de pe cai în faţa
casei - au venit să te vadă.
TI1110N: Sînt bineveniţi! Să poftească!
FLAvrus: O singură vorbă, stăpîne ! Te priveşte îndeaproape.
'l'IMON: Îndeaproape I Lasă, ai să-mi spui altă dată. Te rog, acum
să ne pregătim să-i primim.
FLAVIUS (aparw): Mă-ntreb cum.
(foiră un al doilea slujitor.)

21
[I, 2]
AL DOILEA SLUJITOR: Strlpîne, nobilul Lucius vă trimite în dar,
patm cai albi ca laptele, cu ţarţamuri de argint.
TIMON: 1ti multumesc din suflet. Căutati
şi vă-ngnjiţi de daruri. '
(intră un al treilea slujitor.)

Da, ce este?
AL TREil,"EA SLUJITOR: Stăpînc, nobilul Lucullus vă pofteşte să
vînaţi mîinc dimpreună cu el; şi vă trimite dour~ perechi do
ogari.
TD10N: Prea bine, voi vîna cu el. Primiţi-i;
Nu fără de răsplată. ·
FLAVIUS (aparte): Unde-ajungem?
Ne porunceşte daruri să-mp~rţim
Din lăzi goli te; nici nu vrea să ştie
Cît are-n pungă; iar cînd eu încerc
S-arăt că inima-i o cerşetoare,
Nemaiputînd să facă ce-ar dori,
Îmi cere s-amuţesc. Făgăduieşte
Atît de mult, că-ntregul s.'\u avut
E astăzi zălogit; se-ndatorează
Cu fiece cuvînt; e-atît de bun,
Încît plăteşte pînă şi dobînzi;
Pămîntul lui e-n opisele lor.
Ah, de-aş fi scos din slujbă înainte
De-a mă sili nevoia!
Îl fericesc pe-acela ce nu are
Nci un prieten de hrănit şi-l plîng
Pe cel în jurul căruia se strîng
Prieteni mai amarnici ca duşmanii,
Ce milă mi-e de bietul om1
(lese.)
TlMON: De ce să vă nedreptăţiţi atît,
Nesocotind ce merite aveţi?
E-un dar al dragostei ce-ţi port - primeşte-l
AL DOILEA NOBIL:
Am să-l primesc - cu mii de mulţumiri.
AL TREILEA NOBIL:
E dărnicia-ntruchipatăl
TIMON: Îmi aduc aminte că acum cîteva zile ai lăudat calul murg
pe care călăream; e al tău, pentru că ţi-a plăcut.

22
[I, 2]
PRIMUL NOBIL: Nu, nu SC poate, Timon, iartă-mă.
TJMON: Crede-mr~, domnul meu: nimeni nu poate lăuua cum se
cuvine decît ceea ce îi place. Plăcerea prietenilor mei o cum-
pănesc cu a mea-spun adevărul-adevărat. Am să vin să. te
văd.
TO'fl NOBILII: Un oaspete mai drag nu ştim.
'l'IMON: Atît de bine-mi pare cînd veniţi,
Că nu vă răsplătesc nicicînd cum vreau;
V-as împărti si-mpărătii întregi
Şi ~u m-aş' să'tma ! Aicibiade,
Tu eşti ostaş, deci rareori bogat;
A-ţi da e-o faptă bună; tu trăieşti
Din mila morţilor şi tot pămîntul
Ce-l ai e cîmpul de bă.taie.
ALCIBIADE: Da, Timon, un pămînt neroditor.
PRThIUL NOBIL: Îţi sîntem pe vecie-ndatoraţi.
'l'IMON: Şi eu, la iindu-mi, vouă.
AL DOILEA NOBIL:
Supuşi pîn'la mormînt.
TllION: Al vostru slujitor. Lumini, lumini mai multe!
PRI:UUL NOBIL: Fericirea deplină, cinstirea şi bogăţia să nu te
părăsească niciodată, nobile Timonl
TIMON: Toate în slujba prietenilor.

(le$ toJi ft1 afară de .Apemantus şi Tit110n.)

APEMANTUS: Ce talmeş-balmeş e aici!


Ce plecăciuni! Ce dosuri bulbuca.te I
Nu este, oare, mult prea mare preţul
Plătit pentru aceste ploconeli?
Prietenia-i rîncedă ! Picioare
Aşa mlădii, la inimi trădătoare
Nu se cuvin! Astfel, un prost cinstit
Pe temenele-şi foarfecă. av-0rea.
TIMON: De n-ai fi-atît de acru, Apemantus,
M-aş arăta mărinimos cu tine.
APE:MANTUS: Nu vreau nimic. Dacă şi eu m-aş lăsa mituit, n-ar
mai rămînea nimeni care să-şi rîdă de tine; şi atunci ai păcătui
şi mai aibitir. PrP.a împarţi în dreapta şi în stmga, Timon;
mă tem că în scurtă vreme ai să te vinzi şi prin poliţe; ce rost
au toate aceste ospeţe şi toată această poleiali?

23
[II, :?]
TDION: Dacă începi să vorbeşti de rău şi pc seama legăturilor
dintre oameni, nu vreau să te mai văd în ochi! Umblă sănătos
şi
întoarce-te în toate mai buno.
APEMANTUS: Aşa? Nu vrei să mă asmtlţi? Prea-bine;
Voi înceta limanul să-ti arăt.
De ce-i urechea surd~ la poveţe,
Dar lasă linguşirea s-o răsfeţe?
(lese.)
ACTUL li

SCENA 1

Alena. O tncăpere în casa unui senator. Intră un senator cu nişte hîrtii tn mină.

SENATORUL: Şi de cnrînd dator cinci mii lui Varro;


Lui Isidor îi datorează nouă,
Cn cc-a mai luat fac douăzeci si cinci.
Şi-i tot risipitor! Nu, nn mai ri:ierge !
De-mi trebuieşte anr, fur coteiul
Unui milog~ 6 şi-l dăruiesc lui Timon:
:Mi-l cîntărcştc-n galbenii Dacă vreau
Să vînd un cal şi-apoi să-mi cumpăr zece
Mai buni ca el, poftim, i-l dăruiesc
Lui Timon fără plată... Capăt zece
Din cei sirepi în loc! Portar nu are,
in schimb, un om surîde şi îmbie
Pe orice trecător să intre-n casă.
Nu, nu mai merge. Nu te lasă gîndul
Să crezi că sta.rea lui mai dăinuieşte!
Hei, Caphis !
(Intră Gaphis.)
CAPHIS: Da, stăpîne, ponmceşte I
SEi\ATORUL: Ia-ţ.i mantia şi fugi pînă la Timon;
Pofteşte-l să-mi plătească datoria.
Ai grijă. Nu-l ]asa să-ţi taie vorba
Cu „plecr4ciuni stăpînnlui", iar tu
Să-ţi joci tichia-n mînă, uite-aşa:
Ci spune-i că mă-nghesuie nevoia,
Că trebui' să m-ajut cu ce-i al meu,
Că zilele, soroacele-au trecut,
Şi cum că vorbei sale dînd crezare,
Mi-am zdruncinat şi eu cuvîntul dat.
Mi-i drag şi-l preţuiesc, dar n-am srt-mi rup

25
[li, !j
Spim1rca ca s1L-i vindec lui nn deget;
Nevoia-mi nu mai rabdă aminări;
Şi nu mă ţin plătit cu vorbe goale,
Ci vreau să fiu despăgubit îndată. -
Hai, pleacă! Şi pc chip să ţi se vadă
CrL nu-l rogi, ci îi teri. Căci teamă mi-este
Că pcnelc-i cînd s-or întoarce-acasă,
Pui jumulit n fi jupînul Timon,
Acum str1•lucitor ca însăşi Phoenix.
Te du!
CAPHIS: Mă duc, stăpîne.
SENATORUL: „Mă duc, stăpîne ... "
Stai, ia cu tine poliţele astea
Şi să-i arăţi sorocul scris.
CAPHJS: Mă duc!
SENATOHUL: Hai, fugii
(Ies.)

SCENA 2

Tot la Atena. O fuc1lpere tn locuinţa lui Timo11. Intră Flavius cu un teanc


de liste de chelfoieli fn mfmi.

FLAVIUS: Nu-i pasă, şi niri stavilă nu arc!


E-aşa smintit la cheltuieli, că nu vrea
Măcar să ştie cum le-o face faţă,
Nici să mai strîngi~ frîul; nu ia seama
Cum se despoaie; nicidecum nu-i pasă
Cu ce ră.mîne. N-a trăit pc lume
Cap mai 11ăuc în multa-i bunătate.
Ce-i de fă.cut?... N-aude cît nu-l doare:
Am să-i vorbesc pe şleau, de cum s-o-ntoarce
De la vînat. Vai, vai!
(!titră Caphis, slt1Jilorul lui Isi(lor şi slujitorul lui
Varro.)
CAPIIIS: Hei, bună seara, Varro! Pentru bani
V cnişi aiei?
SI,UJITORUL LUI VARRO:
'l'u nu tot pentru bani?
CAPIIIS: Ba da. La fel şi lsidor?

26
[II, ~]

SLUJITORUL LUI ISIDOR: La fel.


CAPHIS: Ce bine-ar fi să ne plăteasc."\. !
SLUJITORUL LUI VARRO: Mde.,;
CAPBIS: Soseşte Timon.

(Intră T imon, Alcibfode şi un omp de nobiH.)


'l'IMON: Pornim din nou îndată după masă,
Alcibiadc, dragul meu ... Voi ce vreţi?
CAPHIS: O listă am aici, de datorii.
'l'IMON: De datorii? ... De unde eşti, băiete?
CAPHIS: De-aicea din Atena sînt, stăpme.
TIMON: Cu economul meu ai să vorbeşti.
CAPIIIS: Să am iertare, doamne: economul
De-o lunri tot de azi pc mîni mă poartă.
Stăpînul meu e pus pe jar să-şi ceară
Avutul său; şi umilit te roagr~
Să nu-ţi dezminţi aleselc-nsuşiri,
Ci dreptul să-i întorci.
TIMON: Da, dragul meu,
Te rog, treci iară.şi mîinc dimineaţă.
CAPHIS: Nu, bunule stăpîn ...
TIMON: Domol, amice.
SLUJITORUL LUI VARRO:
Slujesc pe Varro.
SLUJITORUL LUI ISIDOR: Eu - pc Isidor;
Pe dată să-i plăteşti, umil te roagă.
SLUJITORUL LUI VARRO:
Te-ai pus chezaş cu capul; şi răgazul
De şase săptămîni s-a scurs ...
SLUJITORUL LUI ISIDOR: Pe mine
M-a amînat întruna economul;
Chiar la domnia-ta trimis fui astăzi.
TIMON: Staţi să răsuflu!

(Către prietenii săi.)

Luaţi-o înainte, dragii mei;


V-ajung şi eu aoum.

( Alcibiade şi nobilii il!6.)



(Lui Fla1Jit1s)

Te rog, ia spune-mi,
Ce s-a-ntîmplat că dau cu toţi năvală,
·-
27
[II, 2]
Strigînd s-acopăr cambii depăşite
Şi să plătesc nita.te datorii,
Ce nu-mi fac cinste?
FJ,AVIUS: Domnii mei, iertare;
Nu-i bunr~rlipa pentru-asemeni treburi;
Îngăduiţi-mi plnri după masi.l.,
Ca între timp s-a.riî.t domniei-sale
De cc nu v-am plătit.
TIMON (către slujitori): Vă rog, prieteni!

(lui Flavius)
Să-i omeneşti frumos.
(Timon iese.)
FLAVIUS: Poftiţi cu mine.
(Flavius iese.)
(Intră .Apema11/us şi Nebuntil.P 7
CArms: Staţi, staţi; uite că vine nebunul cu A pemantus; i:1 hai
să facem oleacă de haz.
SLUJITORUL LUI VARRO: Dă-l încolo! Arc să-si rîdă el de noL
SLUJITORUL LUI ISIDOR: Dar-ar ciuma-11 el d~ javră.!
SLUJITORUL LUI VARRO: Ce mai faci, nebunule?
APEMANTUS: Stai la taifas cu umbra ta?
SLUJITORUL LUI VARRO: Nu vorbesc cu tine.
APE:\IANTUS: Bineînţeles că nu: cu tine însuţi vorbeşti (Către
nebun.) Haidem.
SLUJITORUL LUI ISIDOR {către slujitorul lui Varro): Na, că.
ţi-ai
suit nebunul în cîrcă.
APEMANTUS: Te văd că stai pe picioarele talc; nu atîrni de el.
CAPIIIS: Atuncea, care-i nebunul?
APEMANTUS: Cel care a pus ultima-ntrebare. Bieţi potlogari, voi,
slugi de cămlltari! Codoşi ai aurului şi-ai nevoii!
SLUJITORII: Cc spui că sîntem noi, Apemantus?
APEMANTUS: Boi.
SLUJITORII: Păi de ce?
APEMANTUS: Pentru că mă întrebaţi pe mine şi voi înşivă nu vă
cunoaşteţi. Vorbeşte tu, nebunule, cu ei.
NEBUNUL: Ce faceţi, domnii mei?
SLUJITORII: Foarte mulţumim de întrebare, nebunule. Ce mai
face stăpîna matale?

28
[II, 2]
NEBU?\UL: Se a.ţinc gata cu apă fiartă ca să opărească 28
cocoşei
ca de-alde sfrinţ.iile voastre. l\'Iult mi-ar plăcea să Yă umpleţi
de doamne-ajută în mahal:.tua cu felinare roşii.
APEMANTUS: Bun de tot, vă mulţumesc!
(!titră pajul.)
NEBUNUL: Ia priviţ.i, vine pajul stăpîne-mi.
I>AJUL (către Nebun): Ce-i cu tine, zglobiule? Ce faci în mijlocul
acestei preaînţelepte adunări? Ce mai zici, Apemantus?
APE~fANTUS: Aş vrea să am o joardă în loc de limbă pentru ca
răspunsul meu să-ţi fie de folos.
PAJUL: Apcmantus, citeşte-mi, rogu-te, adresa de pe scrisorile
astea, dL nu mai ştiu care cui s-o dau.
APE)IAi'.\TUS:Nu stii carte?
PAJUL: Nţ„. ,
APEMANTUS: Dacă o fi să-i spînzure pe toţi cărturarii, tu ai St\
mori nevinovat. Aceasta este pentru nobilul Tirnon; astălaltă
- pentru Alcibiade. Şterge-o! Din urzici te-ai născut şi codoş
ai să mori.
PAJUL: Cîine te-a fătat mumă-ta şi lihnit ai să mori, ca un cîinc
ce eşti. Taci, nu-mi răspunde, am întins-o.
(Ie se pajul,).
APEMANTUS: Şi-aşa binecuvîntarea n-are cum să te ajungă ...
Nebunule, vreau să. merg cu tine la nobilul Timon.
NEBUNUL: Ai de gînd să mă laşi acolo?
APEMANTUS: Da., dacă Timon este acasă ... Voi ăştia trei slujiti
la trei cămătari?
SLUJITORII: Da, sluji-ne-ar ci pe noi!
APE)L\NTUS: Sluji-v-ar ... să vă slujească aşa cum slujeşte călăul
pc tîlhari.
NEBU?\UL: Slujiţi la cămr~tari?
SI,UJITORII: Da, nebunule.
NEBU:\UL: N-am văzut nici un cămătar pe care să nn-l slujească
un J1ebun. Stăpîna mea este cămătăreasă. Şi cu sînt nebunul
ei. Cînd vine omu~ la stăpînii voştri pentru împrumut, intră
arn~.rît şi iese vesel. Cînd vine cîte unul la stăpînă-mea, intră
Ycscl şi iese amărît; oare de ce?
SJ.UJITORUL LUI VARRO: Eu aş cam şti de ce.
APmL\l'\TUS: Dacă-i aşa, ia spune-ne tu, ca să putem zice că eşti
un stricat şi un păcătos. Ceea cc, de altfel, n-are sit te facă mai
puţin respectat.

29
[II, 2)
SLUJITORUL LUI YARRO: Nebunule, cc înţelegi tu cînd zici vorba
„stricat"?
KEBUNUL: Un nebun bine îmbrăcat: ceva a::a cam ca tine. Ceva.
ca o arătare; îţi parc uneori că-i un marc' domn, uneori un om
al legii; alteori un înţelept căruia pc lîngă piatra filozorală 29
îi mai atîrnă încă două în pm1gută. De multe ori se înfăti. ează.
în chip de cavaler. 1n sfîrşit, e o arătare care, îndeobşte, ~bracă
pe rînd toate întruchipările pe care un bărbat le poate scltimba
între optzeci şi treisprezece ani.
SLUJITORUL LUI YARRO: Nu eşti chiar de tot nebun la cap.
NEBUKUL: Nici tu chiar de tot întreg la minte. Cîtă sminteală. îmi
prisoseşte mic, atîta minte îţi ]jpscşte ţie.
APEMANTUS: Acest răspmlS ar fi fost demn de un Apemantus.
SLUJITORII: La o parte! La o pmtc ! Vino domnul Timon.
(Intră din nou Timon şi Flavius.)
APEM.Al'ITUS: Hai cn mine, nebunule, haidem!
NEBUNUL: Eu nu mă iau numai după îndrăgostit, după nen~a ăl
mm·e şi după muiere. Uneori mă iau şi după cîtc un filozof.
( Apemanlus şi Xebuiml ies.)
FLAVIUS (către slu.jitori) :
Staţi pc aproape; vom vorbi îndată.

(Slujitorii ies)
TIMON: Ce spui mlL miră straşnic; pînă astăzi,
Cum nu mi-ai arătat curat cum stau,
Să fi putut să-mi cumpănesc risipa
Cu darea mea de mînă.
FLAVIUS: N-ai voit
S-asculţi, de cite ori ceream.
Tli\lON: Ei, lasă,
Brodea, se vede, ceasul neprielnic
Cînd poate n-aveam chef să te ascult,
Şi te-ni slujit de-această-mprejurarc
Ca &t te speli pc mîini.
FLAVIUS: Stăpîne bun!
De cite ori veneam cu catastiful
Să facem socoteli, mi-l aruncai,
Zicînd că te încrezi în cinstea mea.
Cînd pentr-un fleac do dar îmi porunceai
Să dau mai ştiu ou cît, am clătinat
Din cap şi-am plîns; şi te-am rugat, da, da,

·30
[II, :?]
Chiar împotriYa bunei-cuviinţe,
Sr\ fii mai strîns la mînă. îndurat-am
Nu rareori si nici usor mustrare
Cînd ti-arătam că bogătia seacă
Şi datoriile se fac puhoaie.
Cu toate că. m-asculţi tîrziu, îţi spun
Că n-ai să poţi plăti nici jumătate
Din datorii cu ce mai ai.
TlMON: Să-mi vindeţi
:Moşiile.
FLAVIUS: Sînt toate zălogite,
Pierdute... Cc-a rămas, abia s-astupc
Doar gura creditorilor de azi.
Şi timpul curge iute ... Cc ne-aşteaptă,
Şi cum vom face faţă?
TIMON: Aveam moşii care-ajungeau în Sparta.
FLAVIUS: Stăpîne, lumca-i un cnvînt, şi-atît.
De-ar fi a ta s-o dr\rui cu-o suflare
Ce repede-ar pieri şi lumea!
TJMOX: Drept e.
FLAVIUS: De bănuiesti c-am fost nechibzuit
Sau necinstit, la juzii aspri du-mă
Si cercetat să fiu . l\li-s martori zeii:
Cînd te prăda o haită de cheflii
Kesăţioşi, cînd înotau în bechd
Prin vin vrtrsat, cînd peste tot era.
.Jaf de lumini şi rtigete de muzici,
Eu mă trăgeam lingă o bute vraişte
Şi podideam în plîns.
TIMO:N: Te rog, ajung~.-ţi.
FLAVIUS: O, cer! - ziceam - cc bun îmi e stăpînul!
Şi cîtc bunătăţi înghit mişeii
Şi-n astă noapte!... Cine nu-i e rob?
Cc capete, ce inimi, spade, braţe
Şi mijloace nu sînt ale lui Timon?
:Măreţul şi regescul, bunul Timon !
Dar cînd slei-va punga ce plăteşte
Această slavă, va zbura şi slava;
Cînd ai, vin toţi - cîud n-ai, fug toţi, ca roiul
De muşte, iarna.
TIMON': Nu mă dăscăli;
De tot ce-am dăruit ruşine nu mi-i;
Am dat nesăbuit dar nu mîr~av.

31
[II, 2)
De ce plîngi? Doar atît te-ajută mintea,
Să; crezi că duc cu lipsă de prieteni?
O, fii pc pace! Vinului iubirii
Să vreau doar cep să-i dau, şi bani cerîm1,
Prietenii s5.-i ispitesc în inimi,
Aş aduna şi inimi şi avuturi
Cu un cuvînt.
FLAVIUS: De-ar fi precum gîndcşti!
TIMO~: Ba, oarecum, ncvoia-n care-s astăzi
Îmi prinde bine, căci îmi dă prilejul
Sii-i pun la încercare pe prieteni.
Şi vei vedea că nu-mi cunoşti averea:
Eu, prin aceşti prieteni sînt bogat.
Flaminius ! Servilius l La mine!
(Intră Flami11ius, Servilius fi alţi sluji/ori.)
SLUJITORII: Ponmcă! Dq,, stăpîne!
Tll\IOX: Să daţi fuga fiecare unde ·di -spun: tu -la nobilul Lucius;
tu - 1<1 nobilul Lucullus: am fost astăzi cu domnia-sa la vînă­
toare ... Tu sr~ te duci la Scmpronius. Cu închinăciune din par-
te-mi spuneţi-le că sînt foarte mîndru, că, iată, am prilrjul
să-i rog să mă îndatoreze împrumutîndu-mi nişte bani. Cercti-le
cîte cincizeci de talanti. ao
FLAMINIUS: Precum ai spus, stăpînc.
FLAVIUS (aparte): Nobilul Lucius şi Lucullus? ... Hm!
TIMON (către alt slujitor):
Tu, omule, te duci la se:n.a.tori -
Cetăţii i-am făcut atîta bine,
incît mi se cuvine-atît hatir
Din partea lor. Să-i rogi să-mi dea degrabă
O mie de talanti.
FLAVIUS: ' Am îndrăznit
- Ştiind că-aşa se face îndeobşte -
Chezaşă să le pun pecetea ta31 ;
Dar ei au dat din cap, şi m-am întors
Precum m-am dus.
TlllION: Spui drept? Nu, nu se poate
FLAVIUS: R1.spunsu-mi-au cu toţii într-un glas
Că n-au, că-s la strîmtoare, că nu pot
Să facă ce-ar voi ... că te cinstesc ...
Că-s întristaţi, c-ar fi dorit ... că n-au cum ...
Că-i vina ta .. Că omul darnic poate
S-o pată ... C-ar fi vrut... Că rău le parc ...

32
(ll, llj
Sfirşind fărîmiţata lor vorbiro,
În urmă, chipurile, prinşi de treburi,
Abia mi~ cînd din cap a despărţire,
M-au îngheţat în sloiuri de tăcere.
TIMON: O, zei puternici, daţi-le răsplată!
Tu, nu mai te-amărî. Bătrîuii ăştia,
Din tată-n fiu sînt nemulţumitori:
Li-i sîngelc sleit şi leneş, rînccd,
N-au foc în ei, dc-aceea-s reci şi răi;
Şi cînd pc om îl cheamă jos pămîntul,
Ursuz şi trist se-apropie de groap~
(Către trnul lin slu;i.tori.)
Mergi la Ventidius.
(Lui Flavius.)
Hai, nn fi trist;
Eşti om cinstit, şi-ţi spun şi cu curat
Că vină n-ai.
(Către sluJifori.)

Ventidius, deunăzi
Şi-a îngropat părintclC'; şi a, tf ·1
A moştenit bani multi. Pc cînrl cm
Calic, închis şi părăsit de toţi,
L-am. ajutat cu cinci talanţi.
rnn partea mea, închină-i-tt>, spunc--i
Că-aflîndn-mă la grea strîmtoare astăz~
Din inimă îl rog să-şi anlli1tcasc-ă
De banii cc i-arn d:t t.
(Slu1itorul iesl'.)
(Căt re Flav ;us)

'· i nu mai spune


Că steaua mra vreodată ya apune
Cît am pi ic leni!
FLAVIUS: N-a~ dori să spni ;
Cel bun pe toţi îi crede-a cmeni lui.
(Ies.)

3 - Shakespeare, opere VII


ACTUk III

SCENA 1

L(/, Alrna. () fncrlpf'f"e în ca.oa lui Lucullus. Flaminiu.s aşle11p 1 ă să [ie primit.
Intră wi slujitor, care se fodreop'ă tpre el.

SLUJITORUL: I-am spus stc1.pînului de dumneavoastră. Coboară


numaidccît.
FLAMINIUS: Vă mulţumcse.

(fotră Lucullus.)

SLUJITORUL: Iată-l pe stăpînul meu.


LUCULLUS (aparte): Un slujitor de-al nobilului Tirnon. Mă prind
că-i vorba de un dar. Phi, ce bine se nimereşte! Chiar azi-noapte
am visat un lighean şi o cană de argint32• (Tare.) Flaminins,
cinstite Flaminius, cu toată preţuirea îţi lU'eZ bun venit. (Către
slujitor) Adu-ne vin. (Slujitorul 1"ese.) Şi rum se mai simte
cinstitul, desăvîrşitul, mărinimosul nobil atenian -prcadarnicul
dumitale domn şi stăpîn?
FLAMIXIUS: Cu sănătatea - bine, doamne.
LUCULLUS: Sîut tare bucuros s-aud că se simte bine cu sănătatea,
prietene. Şi ce ai acolo sub mantie, iubite Flaminins?
FLAMIXIUS: Ca să spun drept, nimic, doar o casetă goală, doamne,
pe care, în numele stăpînului, am venit să rog pe înălţimea­
voastrr~ s-o umpleţi; căci stăpînul avînd mare şi grabnică tre-
buinţă de cincizeci de talanţi, m-a trimis la domnia-voastră
să i-i daţi; încredinţat fiind că-l veţi ajuta neîntîrziat.
LUCl'LLUS: Na, na, na! „Încredinţat", zice. O, doamne, nobi
senior, nimic ue zis, munai dacă n-ar ţinc casă aşa de mare
Nu o dată am stat la masa lttl şi i-am vorbit despre lucrul acesta,
şi iar veneam ă ospătez la dînsul, înadins, ca să-l îndemn să
cheltttlască mai puţin. Dar n-a vrut să-mi îmbrăţişeze sfatu-
rile, nici văzîndu-mă să ia aminte. Fiecare om îşi are cusurul
34
[Tfl, 1J
situ, iar cusurul lui c dărnicin. De şpns i-am ~rn~, clnr de d1:z-
bărat nn l-am putut dezbăra.
(/11 lrli di11 mm sl11jilortd al?ticîi.d ri11.)

SU'JJTORUJ,: Cu plcdciunr, stăpînr, nm adus ,·inul.


ICCl"LLl"S: Pr 1inr, Flc mi11imo, tc-:m r1rţuit ]utddeilLma ca pc
un om eu jndcca trt. În srrni'tlatea ta!
FLAM !:\ IUS: ln(\l \ imra-yoastr1b , llllHr-a~a în glumit.
LUC:UJ.J.US: Te-am prrţuit toldrauna ea pc nn om in imos- ce-i
al tău c-a l tăn - cn pc un om cu judecată Jtnătoasit : ştii să te
slujP~ri dl' împrrjmări at1u1 ci eîntl Îlnprejurr\rilc î\i sîlli pricl-
nicr: ai urnite îu su~iri bune. (Cidl'I' slujitor.) Ia pleacl.1. de aici,
băil'tP !. .. Yi110 mai aproapr, cin~tite :FlamiJ1iu~. ,'fftpînu-tău
rsfr un nobil rliunie: dar tu rşti în! elcpt, şi îţi dai desttll do
binr sellmn, măear tă ai venit la min r, cit a te11 1111 f;Înt timpuri
să rlai bani cu împrumut: mai cu seamă cinel nu ai aliă chc:r.ibşio
dorit pric·trnin goală. Ţine trei solidari 33 pr11 trn rlumneata.
Fşti băiat bun, închide ochiul şi spune că nu m-ai găsit . Umblă
să.nr.tos .
FLA~ll:I ms: Se poate să se schimbe astfel lumr,a
Şi noi care-am trăit să fim tot vii?
Zburaţi, voi josnici galbeni blestemaţi,
La cel ce Yi se-nelună.
(Aruncă banii.)
LUCULLUS: Alia, acum văd cu cine-mi eşti; un smintit croit pc
măsura lui stăpîn-tu.

(lese.)
FLAThll:IIUS: Alăture-se galbenilor mnlti
Ce te vor arde. Aur clocotit
Să-ţ.i fic-osînda, tu, tu, bubă rea
Pcntrn prieten, dar prieten nu.
O inilnă atît de lesinată
Şi de lăptoasă e-~ prietenie
Că-n mai puţin de două nopţi se strică I
O, zei, o, zei, cum înţeleg acum
Cc jar c-n Timon. Ticălosul ăsta
Mai mistuie si-1wum mîncarea lui.
De ce-i prieşte şi se schimbă-n hrană
Cînd însuşi el otravă s-a făcut?
O, boli să se încuibe-n hrana asta,
Şi-n ceasu mor\ii facă-se ca vlaga

35
tlll. ~]'
..
Din eJ, pc ca.re Timo11 a pJMit-o,
Puteri să nu mai aibă să-l deşerte,
Ci îndelung cu caznă grea să-l certe.
(lcS!!. )

SCENA 2

Tot la. .Mena. 1ntr-a ;:aţă publică. l1dră Lucius, tmp-cună cu trei str.lini

tUCIUS: Cine, nobilul Timon? Este un foarte bun plietcn al meu


şi un om vrednic de toată cinstei
l?'ll.IMUL STRĂIN: La fel îl cuno~tem şi noi, măcar că pentru el
BUI sîntem decît nişte trll.ini. Dt11r ţi-aş putea spune un lucru
pe ca.re l-am auzit şi cu din gura lumii: zice-s-ar că zilele cele
bune ale lui Timon s-au trecut si că averea îl lasă.
I.UCHJS: Fugi, asta să n-o erczi; nu duce el lip ă de bani.
AL DOILEA STRĂIN: Iar eu te rog să crezi că mai deunăzi un slu-
jitor de-al dumisale s-a dus la nobilul Lucullus cu rugămintea
srt-i împrumute o sumă de talanţi. Ce zic rugăminte, că a stă­
rnit stra.~c, a arlî.tat că ncvoia-i marc, clar nimic n-a căpătat.
LUCHIS: Co spui? I
AL DOILEA STILlrn: Îţi spun, domnul meu, nimic n-a căpătat.
LUCIUS: Ciudată. întîmplare I Zău, parcă mi-e şi ruşine! Să nu
dai unui bărbat atîta de cinstit? Asta dovedeşte foarte puţin
obmz. Eu unul, silit sînt s-o mărturisesc, eu unul am pTimit
cîteva mici daruri de la dînsul: nişte bani, nişte tipsii, niscai
giu\·aernri si alte mărnnti8uri care însă nici nu se pot asemui cu
ce i-a dăniit lui Lucun'u~. Şi, totuşi, dacă. din greşeală ar fi
tri111i:; la minr, doamne fereşte, nu l-aş .fi lă,sat fără talantii
multi de care avea trebuinţă.
(latră Scrvilitts.)
SERYILit::" : Ia te nită ce noroc: e chiar dînsul; am asudat de cînd
îl tot caut. (Ciit1e Lue,ius.) Cillstite doamnei
LUCIUS: Servilius I Mă bucur că te văd, omule. Mergi sănătos:
închină-te din pano-mi sl1i.ritului şi rrednicului tău stăpîn,
minunatului meu plieton.
BERVILICJ : Bin v-vieşte „ă, afli că tăpînul îţi trimite..•
LCCIUS: A! Ce-mi trimite? înt peste măsură. de îndatorat acestui
nobil. ::\lrrcu trimite cîte ceva. CUm să-i mulţumesc, învată-măl
Şi cc-mi mai trimite de cL.tta a.ceasta? '
~6
(Ill, !f
SERYILIUS: O rugăminte numai: te roagă pc domnia ta sr~-l înd~
torezi ru atîtia talanti cît stă scris aici.
Lucrcs: ' Ila, ha! Pricep! Stăpînul tău glumeşte!
Nu-i pot lipsi lui cincizeci de talanţi I
SERYILIUS: Chiar şi de mai puţin îi crapă buza!
Şi dacă. nu l-ar îmboldi nevoia,
N-aş stărui atît de mult cît stărui.
LUCIUS: Scrvilins, vorbeşti cu dinadinsul?
SERYILIUS: Stăpîne, jur, cc spun e-rulcyă.rat.
LUCIUS: Vai, ce dobitoc păcătos am fost că m-am secătuit tocmai
cînd aveam un prilej aşa de nimerit să arăt că-s bun platnic I
Rău s-a mai potrivit să cumpăr chiar ie1i un petec de pămînt,
ca astăzi, poftim, să-mi scape printre degete asemenea cinstei
?i'li-s martori zeii, Servilius, că n-am cc face. Dobitoc ce sînt,
uite, mai zic o dată... Tocmai mă pregăteam să trimit eu însumi
la nobilul Timon să-l rog de nişte bani; mi-s martori şi domnii
aceştia. Să fi ştiut, nici pentru toate averile Atenei nu săvîr­
şcam una ca asta. Du înălţimii-sale toată dragostea mea. Trag
nădejde că-mi voi păstrn preţuirea sa, dar n-am putinţă să-i
fiu de folos ... şi mai spune-i din parte-mi că printre cele mai mari
necazmi ale melc îl socotesc pe acela de a nu putea face ha-
tîrul unui nobil atît de vrednic de cinste. Bnnule Servilius,
voi-vei tu să mă îndatorezi înfăţi~îndu-i cuvintele mele întoc-
mai?
SERVILIUS: Întocmai, doamne.
LUCIUS: Mulţumitor am sr~-ţi rămîn, Serrilius.
(Servilius iese.)
Apune Timon; drept vorbeai, străine:
O dată. înţărcat, nu ţi-i de-a bine.
( Lt1 ci11s iese.)
PRIMUL STRĂIN: Ei, ai văzut, Hostilius?
AL DOILEA STRĂIN: Cum de nu?!
PRIJIIUL STRĂIN: Aşa e lumea. Toţi linguşitorii
O apă-s. Oare-1 poţi numi prieten
Pe cel ce-ntinge dintr-un blid cu tine?
Eu ştiu că. Timon ca un tată-a fost
Acestui om: i-a pus chezaşă punga,
L-a dus în spate ... Galbenii lui Timon
Plătitu-i-au şi slugile. O dată
Nu bea făr' ca argintul de la Timon
Să nu-i mîngîie buza. Ei, şi totuşi -

37
[IJJ, li]
Yezi tît de slut sc-nfăliscază omul
Cînd poartă chipul neηe'cunoştinţci!
Nu vrea să-i dea, dcşi-i bogat, m(tCUJ'
Cit dau cei milos ti d unor milogi.
AL TREILEA STR.\JX:
8i zeii, zeii însisi gem!
PRI.MUL STRĂIN: , • • En, nnnl,
Din Timon niciodatrL n-am gustat
Şi di.irnicia lui n-am cunoscut-o
Încît să-i zic prieten - însă jlll'
C'ă pentru sufletu-i ak, Yirtutca-i
Şi nobila-i purtare,
De-ai· fi n11it ~rt-mi ceară la nevoie,
Îmi împărţeam în două părti <mitul
Şi partea cca mai bună lni i-o dam,
Atîta mi-i de cb·agă firea lui.
Dar Yăcl că onrnl trebuie s1t-nvcţe
De milă-a se lip8i, căci interesul
Nu cugetul dintr-însul poartă fesul.
(Ies.)

SCENA 3

Tot la Atena. O tncăpere fii locuin'.a lui Semp;onius. lutră Semproniu~


frnprcw1ă cu trn slujitor al lui Timo1i.

SEMPRONIUS: De ce mă tulbură pe mine? Hm!


De cc pe mine-ntîi şi nu pe ceilalţi?
Să fi-necreat la Lucullus sau Lucius;
Bogat e şi Venticlius pe care
Din temniţă l-a scos; doar toţi aceştia
S-au pricopsit pe seama lui.
SLUJITORUL: Stăpîne,
I-am încercat şi toţi şi-au dat arama
Pe faţă. Unul n-a voit să-i deie.
SEMPRONIUS: Cum! Vrei să spui că n-au voit să-i deie?
Vcntidius şi Lucullus, se poate?
Şi-acmua-mi cere mic? Trei? Ilm ! Asta
:Mi-l dovedeşte prost şi neprieten;
Cum, eu să-i fiu nădejdea cea din urmă?
Prietenii, ca doctorii, de trei ori

38
[III. 4)
Îl pi1răscsc, şi vrea ca cu să-l vindec?
Crunt m-a jignit şi-s mînios pc cUnsul
Se CLn'cnca să şt ie ce om sînt;
~i nn pricep de ce nu m-a rugat
Pc mine-ntii ! Căci cu am fost întîiul
Care-am primit, zttu, daruri de la el.
Atît mi-a preţuit recunoştinţa
Că m-a lrtsat la urmă? Nu!
N-am chef s-ajung de rîsnl celorlalţi
~·i nobilii Rt\ creadă că-s n5.tîng.
Îi dam şi întreit pe cît îmi cere
Dacă-mi cerea întîi - aşa, de-obraz.
Din inimă-as fi vrut să-i fac un bine.
Acuma însă' mergi-napoi şi-mbină
Rl.1.spunsul meu cu celelalte trei:
Cui nu-mi dă cinste nu-i dau banii mei.
(Semp ·on:us iese.)

SLUJITORUL: Bravo! Cuccrnie<l. secătură eşti, măria-ta! Satana


ba bar n-avea de meserie cînd a croit mîrşăvia; a nimerit-o
anapoda; ăsta tipar! Cred că pînă la urmă dracul are să pară
un înger pe lingă păcătoşenia omului. Cît s-a mai căznit nobilul
ăsta să-~i sulemenească nemernicia! Făcea pe milostivul ca să
poată fi ticălos, ca ăla care din evlavie, chipurile, înflăcărată, e
în stare să aprindă o întreagă împărăţie:
De-acelaşi soi c dragostea-i de vulpe.
În el şi-a pus n1tdejdi al meu stăpîn,
Dar toţi zburat-au, zeii doar rămîn.
Prietenii sînt morţi, iar uşa hii
Ce niciodată n-a simtit zăvorul
În lungi ani de belşug, sluji-va astăzi
Să-l apere de dragii lui de-altădată.
Prcadarnicilor asta le e soarta:
De nu-ncbizi punga, >a să-ţi fereci poarta.
( Slujitoiul iese.)

SCENA 4

L11 Af Pna. O snlă fn casa ltti Timon. Intriî doi slujitori de-ai lui Varro şi
slujitorul lu i Duciu.•, care se fntflncsc cu Titus, Ilorten~ius şi alţi slujitor•
de-t1i crtdilorilor lui Timon; lof i fl a~le1 p 1 ă p e acuta din urmă,

39
[II4 4J
PRIMUL SLUJITOR AL LUI VARRO: ild, bttn găsit, HortcnsiLl3 şi
Titus!
TITUS : La fel şi ţie, Varro.
HOR'fENSIUS: A! Tu, Lucinsl
Ce, iar ne-am întilnit?
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Păi da şi cred
Că ne-au mînat aici aceleaşi trebmi:
Vin pentru bani.
TITUS : Şi noi

(labă Thilofus.)
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Na.! Şi Philotusl
PHILOTUS: Noroc la toti!
SLUJITORUL LUI LUCIUS: ' No:-oc şi ţie, frate!
Cam cite ceasuri sînt?
PHILOTUS: Arroape nouă.
SLUJITORUL LUI LUCIUS:
Asa tîrziu?
PUIL01'US: , Stibpîmtl nu sc-aratr~?
SLUJ1TORUL LUI LuCIUS:
Nu încă.
PUTI.01T8: Mă mir: că doar răsare pc la şapte.
SLUJITORUL LUI LUClUS:
De, pentru el sînt zilele mai scurte:
Căci crugul nnui om risipitor
E ca al soarelui; dar nu se-ntoarce;
Mult mai mi-i teamă
Că-n pungile lui Timon vremuieşte;
Adică.to mă trm că nici pe fund
N-a mai riwas prea mult.
PHILOTUS Şi cu mă tom.:
TITUS: Să veziccY:t ciudat: strLpînul tău
Vrea banii daţi lui Timon.
HORTE..~SIUS: Ohoho l
TITUS: Şi po::u:ta. chiar podorLhelc ce Timon
I-a dat în dar, şi pentru care-acum
Aştrpt eu bani.
HORTExsn;s: în siltt fac ce fac.
SLUJITORUL LCI LUCIUS:
Sucită treabă: Timon bnn de plată
Pentru o sumă nicicînd datorată.
Stăpînul tău, pe lîng1t scule, par~
Mai vrea şi preţul lor I

40
{III, ilJ
IIORTENSIUS: Mi s-a acrit
De treaba asta, zic şi zău. Pe Timon
Stăpîn-meu l-a tocat cu-ncetişoml:
Mai rău ca hoţu-i nemulţumitorul..
PRI.YUL SLUJITOR AL LUI VARRO: Întocmai, mie arc să-mi dea
trei mii de coroane. Tie cît?
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Mie cinci mii.
P RUIUL SLUJITOR AL LUI VARRO:
Mulţi bani I Ai zice, judccînd pe sume,
Că domnul tău crcde::i. mai mult lui Timon
Dccît al meu ..•
( fo tră Flaminius.)
TlTuS: Un slujitor dintr-ai lui Tunon.
SLCJITORUL LLI LUCIUS: Flaminius ! Stai o clipă; spune, te rog,
stăpînul tău e gata, arc de gînd să vină?
FLAMINIUS: Nu, nicidecum.
TITUS: Noi aşteptăm pc înălţimea-s11.. Te rugăm să-l fuştiinţczi.
FLAMINIUS: Nu-i nc,oie să-i mai spun; cunoaşte el cit de prea-
sîrguincioşi sînteţi.
(Flaminius iese. llitnl Flav:iu, ti!f;>fol it fa ma11tic.)
SLUJITORUL LUI LUCIUS:
Acest înfofolit care păşeşte
Ca într-tm nor, nu-i economul? Strigă-l I
TITUS: Hei, omule, auzi?
PRIMUL SLUJITOR AL LUI VARRO:
Cu voia dumitale, domnul meu ..•
FLAVIUS: Ce nci, prietr:nc, cu mine?
TITUS: Noi aştc11tăm aici anume bnni.
FB.VIUS: Ehei, de-ar fi şi banii-atît de sigtll'i
Pe cit de sigur e că aşteptaţi,
Ce bine-ar fii
Cmu n-ati venit cu poliţele-aces tea
Cînd 'i se ospătau stăpînii voştri
Fătarnici din bucatele lui Tin1on?
S-m· fi fălit cu toţi că li-i datornic
Şi-n burţi dobînda34 şi-ar fi luat atunci.
De mă zoriti asa, nu faceti bine;
Lăsaţi-mă. sâ trec. Vă rog' să crcclcti
Că Timon şi cu mine-am isprăvit:
Nici eu socoate nu mai am a. face,
Nici dinsul cc mai chclt1u, şi pace'

'41
[III, ·1]
SLlJJITORUL LUI Lt;ClUS:
l~ăspnnsn-ţi la nimica nn slujr~tc.
FLAVIUS: D<> nu s1ujc~tr , lrn-i rnîrşav ca voi,
Căti voi Jl ujiti tîlhari.
(Fliu ius iese.)
PRIMUL SLUJITOn AL Ltil YARRO: Cum? Ce tot îndrugă înăl­
ţimea-sa răma s/"\ fără slujM?
AL DOII.EA SLUJITOR AL LUI VARRO: Să fie siinătos; a rămas pe
drumuri şi sîntcm c:ît de cît răzbunaţi. Cine poate fi mai colţos
clecît omul care şi-a pierdut adăpostul? li dă mîna să scuipe
şi-ntr-un palat.

( Intrri Servilius. )
TITUS: O, iută-I pc Servilius; de la el o să căpMăm un răspuns
ca lumea.
SERYILIUS: Dacă mi-aţi face hatîrul să veniţi mai tîrziu, v-aş
rămîne foarte îndatorat; căci, v-o spun pe sufletul meu, stăpînul
c tare morocănos: s-a dus blîndeţca lui de altădată. Nu-i în apele
lui, şi din iatac nu iese.
SLUJITORUL LUI LUCIUS:
Multi din iatac nu ies, si nu-s bolnavi;
De stă atît de rău cu sănătatea
S-ar cuveni ca, dînd cc datorează,
Să-şi netezemică drumul către zei.
SERVILIUS: o, zei I
TITUS: Răspunsul ăsta nu-i răspuns.
FLAMINIUS (dinăuntru):
Servilius, sări! Stăpîne ! Stai, stăpîne I
(Intră Timo11 furios; dupJ, el aleargll _Flamiufos.)
TIMON: Cum? Usa casei melc-mi tine calea?
Cum? E{i, cel pururi slobod, am ajuns
Să-mi fie casa temniţă vrăjmaşă?
Lăcaşu-acesta ce l-am desfătat
Cu dulci ospeţe, a ajuns şi el
O inimă de piatră să-mi arate?
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Hai, Îllccpe,
Titus!
TITUS: Stăpîne, am adus o poliţă.
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Şi cu.
SLAJITORUL LUI HOSTILIUS: Şi eu, stăpîne.
CEI DOI SLUJITORI AI LUI VARRO: Şi noi avem, stăpîne.

42
[III, 4J
PIIJLOTUS: Accstca-s toate poli tele noastre.
TI.:\ION": Strfriţi-mă ub ele, pînă- n brîu.
1\Iă despicaţi 3 5 •
SLUJITORUL LUI rxcn;··: Yai, doamnei
TUWN: Tocati-mi inima.
TITUS: ' Cer cincizeci de talanţi.
TI.:\ION: Ia-mi sîngelc.
SLUJITORUL LL'I LGCIUS: Cer cinci mii de coroane.
Tl.MON: Cinci mii de picături de sîngc. Tu? "i tu?
PRI.:\IUL SLUJITOR AL LUI YARRO: Măria-ta ...
AL DOILEA SLUJITOR AL LUI Y.\RRO: Măria-ta ...
TU.fON: Rnpeţi-mă-n bucll (i.„ Lu ati-mă,
Şi zeii să se-abată-asupra Yoas tră !

(lese.)

HORTENSIUS: Pc cinstea mea, bag de scamă că stăpînii noştri pot


să-şi ia nitdrjdra de la parale; banii pe care ţi-i datorează ne-
bunul sînt bani pierduţi!...
(Ies toti.)
(Intră din nou T imoa şi Flavius.)

TUION: Îmi ian pîn' şi răsufletul, mişeii!


Ei, creditori? Nu! Diavoli!
FLAVIUS: Stăpîne bun I
TI:lfOX: Şi n-ar putea să fie?
FLAVIUS: Stăpîne bun ...
TL\IOX: Aşa ă fie! Flavius I
FL.\VIUS: Aici îs, doamne.
TIMON: Prea bine. Să-i pofteşti pc-ai mei prieteni
Scmpronius, Lucius, Lucullus, pc toţi;
Vreau iar să-i ospătez pc ticăloşi.
FLAVIUS: St2.pînc!
Doar duhu-ţi chinuit vorbeşte astfel,
Căci nu avem cu ce mai face faţă
Nici unui prînz calic I •
TIUON: Nu-ţi pe e; du-te I
Îţi poruncesc ă-i chemi pe toţi; să vină
Puhoiul de tîlhari; voi încropi
Cu bucătarul ce s-o nimeri.
(Ies.)

43
[li, li]
SCENA S

Tot la Atena. 1ntr-o sală a Smaiu~ui. S c11alul este Snfrtmit.


~

PRIMUL SENATOR:
Eu mă rostesc: c-o vină sîngeroasă;
Să moară vinovatul, căci nimic
Nu-mpinge la păcate ca iertarea.
AL DOILEA SENATOR:
Aşa e. Legea va să-l nimicească..
(fotră Alcibiadc cu suita.)

ALCIBIADE: Cinstire, sănătate şi duh blind


Senatului.
PRIMUL SENATOR: Ei, ce e, căpitane?
ALCIBIADE: Umil vin să mă rog virtuţii voastre,
Căci îndurarea e virtutea legii,
Iar legea doar în m.îini tirane-i crudă.
Au vrut împrejurările şi soarta
Să-mi asuprească un prieten care,
Cu sîngele fiind înfierbîntat,
Călcat-a legea, apă prea afundă
Acelor ce orbeşte sar în ea.
E un bărbat -15.sînd deoparte soarta-i -
Cu-alese însuşiri;
El nu-şi mînji în mişelie fapta
- O cinste ce-i răscumpără păcatul -
Dar, scos din firi, şi fără viclenie,
Văzînd lovit de moarte bunu-i nume,
Şi-a înfruntat năjmaşul;
Ci pîn-a izbucni, s-a stăpînit,
De-atîta chibzuiiţă dînd dovadă,
De parcă sta la sfat, necum la sfadă.
PRIMUL SENATOR:
Tc-avînţi s-alături lucruri fără noimă,
Luptînd să faci frumos 1m fapt urît.
Cuvîntul tău se străduieşte parcă
Să-ndrituie omorul- şi arţagul
Ai vrea să-l pui pe seama vitejiei,
Cînd el e vitejie zămislită
Anapoda, şi-a fost venit pe lume
O dată cu dihonia-mpreună.

44
[~ liJ
Viteaz c-accl cc-ndmă-nţclcpţcşte
Ocări oricît de grele, şi le poartă
Cu nepăsare ca pe-o haină-a lui,
Acel ce viaţa nu-şi primejduieşte
Pentr-un cnvînt urît.„
Cînd la omor te-mpinge-o \orbă grea,
Neb1m eşti să-ţi dai viaţa pentru cal
ALCIBIADE: Slă"\-ite ...
PRIMUL SENATOR:
Zăpadă nu poţi face din tăciuni:
Să-ndmi se cade, nu să te răzbuni.
ALCIDL\DE: Slăviţilor, atunci vă rog iertaţi-mi
Vorbirea de oştean:
De ce se-aruncă, oare, omu-n luptă
In loc să rabde sila? Pentru ce
Nu-i lasă pe du~ani să-i taie gîtul
Şi nu se-mpotriveşte? De-i o cinste
Să-nduri orice, atunci la ce mai mergem
în bMălii? Mai vrednică-i femeia
Cc stă acas', dacă să rabzi e bine?
Mai căpitan ca leul e măgarul?
Tîlharu-n furci - mai înţelept ca juzii,
De-i înţelept să rabzi? Slăvite feţe,
Fiţi milostivi pe cit sînteţi de tari:
Da, ca omorul nu-i păcat mai marc,
Dr.r cste-ndreptăţit în apărare.
E păcă.toasă faptă &1. te-nfurii,
Dar cine nu sc-nlurie o dată?
Cînd judecati, hrnF aminte asta.
AL DOILEA SEXATOR:
Vorb eşti în v-an.
ALCIBL\DE: în van? A' sale fapte
De prhl Laccdcmonia36 , Bizanţ3 7 ,
Viaţa să.-i răscumpere n-ajung?
PRUH."1 L Sfu'l'ATOR:
Ce vrei să spui?
ALCIBI.ADE: Voiesc să spun că v-a lujit cu cinste
Şi v-a răpus în luptă duşmani mulţi.
Cc Hednic s-a purtat in cca <lin mmă
Din bMălii! Cit sînge n-a vri.rsall
AL DOILEA Sfu"\ATOR:
Prea mult s-a învăţat să. risipească;
(lll, 5J
S-a nărăsit. E un piLrnt într-însul
Ce-l face om zmba,- ~i de nimic;
Şi făr' de alţi Yrăjmaşi păcatul l\Sta
L-ar covîrşi ; în fmia-i de fiarrb
Ştim bine e-a frLcut blestemăţii
Şi mi a-m1ltorat; vădit ne este
Că-i un stricat primejdios la chefuri.
PRINUL SENATOR:
Să moară!
ALCIBIADE: Cumplit destin I Pu~a mmi în lupte!
De nu-l mai preţuiţi -:--- mr1car că braţu-i
Cu prisosin!ă· i-a plMit Yiat.a
Şi nimănuia n-a rămas da.tor -
Ca să vă-nduplcce, luaţi şi-a' mrle fapte,
Şi-adăugaţi şi preţul meu la preţu-i;
Ştiind c.ă preacinstita voastrri vîrstă
Vrea chezăşii, izbînzile şi einstea
1mi pun cl1ezaşe c-are să se-ndl epte.
Şi dacă pentru fapta săvîrşită
S-a-ndatorat cu viaţa-n faţa legii,
Plătească-se cu sîngele, luptînd.
Războiul decît legea nu-i mai blînd!
PRIMUL SENATOR:
Noi ţinem legea. Va muri. Ajungă-ţi
De vrei să nu ne mînii. Prieten, frate,
Acel ce-mparte moarte, moarte pate.
ALCIBIADE: Aşa se cade? Nu! Cinstiti arhonţi,
Vă rog să mă cunoaşteţi!
AL DOILEA SENATOR: Cum?
ALCIBIADE: Aduceti-vă aminte cine-s.
AL TREILEA SENATOR:. Cine?
ALCIBIADE: O, bătrîneţea voastră m-a uitat.
Alt1ninteri n-aş ajunge să cerşesc
Un Lict hatîr, un lucru omenesc.
Îmi redeschideţi rănile.
PRIMUL SENATOR: Ne-nfrnnti?
O vorbă poate-avea urmări grozave
Te surghiunim pe veci !38
ALCIBIADE: Mă surghiuniţi?
Prostia surghiuniţi-v-o, nesaţul
De cămătari, ce pîngărese Senatul 1
PRIMUL SENATOR:
De te mai afli poimîni în Atena,

46
[~ 6)

Mai crnntă ispăşi.ro to aşteaptă.


Şi ca srt nu ne crească supărarea,
El omorît va fi în clipa asta.
( SCllalorii ies.)
ALCIBIADE: Vă deie zeii bătrînoţe lungă,
S-ajnngoţi hîrci de nici un ochi privite I
Nebun cc sînt! Eu Io goneam vrăjmaşii
În timp co ci îşi numărau bănetul
Şi îl dădeau cu camătă; iar cu
Cu răni mă-mbogăţcam; şi pentru ce?
Aşa balsam pun senatorii hulpavi
Pc rănile ostaşilor? Surghiunul?
Dar nu c rău. Smghiunnl nu-l urăsc:
El dtt temei înversunării mele
De a Jo,i Atena. 'voi stîrni
Oştenii mei nemultumiţi şi inimi
De partea mea Yoi cîştiga.
E-o cinste să te baţi cu mulţi vrăjmaşi:
O, nu-i jigniţ.i pc zei, nici pe ostaşii
(Iese.)

SCENA 6

Tot 1!1 Alena. O sală sotr.plttoasă fo casa lui Tirnon. llludeă. llJese lnlinse.
Slujitori care seivesc. I'e diferite tt§i, intră nobili, senatorişi al{~ oaspc{i.

PRDIUL NOBIL: Urez domniei-tale o zi bună.


AL DOILEA NOBIL: La fel şi dumitale. Cred că mai deunăzi nobilul
nostru amfitrion a vrut să ne încerce.
PRIMUL NOBIL: Chiar la asta mă gîndeam şi eu cînd ne-am întîl-
nit. Trag nădejde că nu a ajuns atît de rău pe cît voia să pară
cînd şi-a ispitit prietenii.
AL DOILEA NOBIL: Nici nu se putea una ca asta dacă judecăm după
ospăţul de astăzi.
PRIMUL NOBIL: Aşa cred şi eu. M-a poftit foarte stăruitor. Din
mai multe pricini silit aş fi fost să nu vin, dar atîta cc m-a
rugat că a trebuit să mă înfăţişez.
AL DOILEA NOBIL: La fel ca domnia-ta, şi eu aveam o treabă
însemnată, dar dînsul nici n-a vrut să audă. îmi parc ncspl!S

47
AA 6J
de răa că atunci cind a trimis să-l împrumut m-:i; găsit cu punga
deşartă.
PRIMUL NOBIL: Tot pentru asta mi-e necaz şi mic, acum, cînd
pricep cum stau lucrurile.
AL DOILEA NOBIL: La fel am păţit-o cu toţii. Dumitale cît ţi-a
cerut să-i împrumuţi?
PRTh1UL NOBIL: o
mic de galbeni.
AL DOILEA NOBIL: o mii) de galbenii
PRIMUL NOBIL.: Dar dumitale?
AL DOILEA NOBIL: La mine a trinus pentru„. A, iată-l.
(I11tră T imon şi alaiul său.)

TDION: Al durnnc;::;voastră al amîndurora cu toată inima. Cc


mai face1i?
PRIMUL NOBIL: Cît sc poate de bine, văzînd că şi domnia-ta te
am bine.
AL DOILEA NOBIL: Rîndunica n-ascultă mai cu dragă inimr•
chemarea primăv01ii dccît ascuur,m noi chemarea domniei-tale.
TIMON (aparte): Şi nici nu fuge mai cu dragă ntimă cînd vine
iurna. 39 Oamenii sînt păsări d•lătoarc. (Tare): Cinstite feţe,
praznicul meu nu n , plăti atît de lunga YOastră aşteptare.
Dcocamcată ospătaţi-Yă urechile cu muzică, dacă glasul trîn1-
biţclor nu le pare prea aspru. Vom sta Ia• masă numaidccît.
rRIMUL NOBIL: Trag n~, dcjrle c:ă nu eşti necăjit pc mn10 pentru
că ţi-am trimis cu mîna goală solul îndărăt.
TIMON: Vai, nu-ţi face inimă rea.
AL DOILEA NOBIL: Nobilul meu domn„.
TIMON: A, bmmle prieten, ce-i faţa asta lungă?
AL r:OILEA NOBIL: Prcanobilul meu dfmn, sînt bolnav de ruşur.
Zilele trrcute dud ai trimis la mine mă aflam mai calic decît
un cerşetor!
TIMON: Nu te mai gîndi la asta!
AL DOILEA KOBIL: D::cJ. ai fi trimis doar cu două ceasuri md
devreme„.
TIMON: Nu-ţi mai împo,faa aducerea-aminte. (Se aduc bucalele.)
Haideţi, aduceţi totul.
AL DOILEA NOBIL: Toate talgerele sînt acoperitei
PRIMUL NOBIL: Masă-mpărătească, vă spun eu.
AL TREILEA NOBIL: Să nu te îndoieşti, de neme ce au ajutat
şi banii şi anotllnpul.
PRIMUL NOBIL: Cum te mai simţi? Ce noutăţi?
AL TREILEA NOBIL: Alcibiade este surghiunit: Ştiaţi?
PRIMUL ŞI AL DOILEA NOBIL: Surghiunit Alcibiade?

48
(111. 6J
AL TREILEA NOBIL: Cniar aşa.
PRDiUL . TOBIL: Ce sµui? Cc spui?
AL DOILEA NOBIL: Şi, rogu-te, de cc?
TlMON: Prieteni buni, apropiaţi-\'ă I
AL TREILEA NOBIL: Îţi spun eu mai multe d11pă aceea. Uitaţi-vă
ce minunat ospăţ ne stă dinainte!
AL DOILEA NOBIL: Acelaşi Tirnon a rămas.
AL TREILEA NOBIL: Dar o mai duce? mai duce?o
AL DOILEA NOBIL· O mai duce ... dar cu vremea, dcb, s-ar putea„.
AL TREILEA · omL: Pricep.
TIMON : Grăbească-se fiecare spre jilţul său aşa. cum se grăbeşte
spre buzele iubitei; felurile vor fi aceleaşi peste tot. Aici să nu
se întîmple ca la mesele din Atcna4c, unde pînă c'nd sînt alese
locurile se rkesc bucatele: şedeţi, şedeţi. Cuvine-se acum să
dăm multămită zeilor:
O, voi, 1{iarilor făcători de bine, răspîndiţi peste adunarea
aceasta mana recunoştinţei! Pentru darurile voastre cereţi-ne
să vă preamărim, dar mai păstraţi din daruri spre a putea da
mereu, ca să nu aveţi parte de dispreţ. Daţi fiecărui om atî1 a,
încît silit să nu fie nimeni a cere de la altul, căci dacă zeii ar
ajunge să se împnunute de la oameni, oamenii s-ar lepăda d.:
zei. Faceţi ca bucatele acestea să fie mai îndrăgite dccît omul
care le dă. Nu îngăduiţi ca într-o adunare de douăzeci de inşi
să nu se găsrasec1. tot atîţia tid.loşi. Dacă stau dour~spre.zece
femei în jurul mesei, douăsprezece din ele să fie acelea ce sînt.
Cît priveşte pe ceilalţi vrăjmaşi ai voştri, aduc.1. pe senatorii
Atenei şi gloata prostimii, faceţi, o, zei! ca nemerniciile lor
să-i D"CJJCfHă fÎ<'lZ<.IJÎci! J;::r Ţe prietenii mei aici de faţă, deoa-
rece ei ninlÎca nu înseamnă pentm Inine, cu nimica să-i miluiţi
şi de nimic să aibă paiie toţi!
Ridicaţi capacele şi lăpăiţi, janelorl
(Talgerele st11l p'.ine cu api caldu.)
CÎTEVA GLASURI: Ce vrea să spună înălţimea-sa?
ALT GLAS: Habar nu am.
'l'IMO~: Mai bun ospăţ nieicînd să nu vă-robie,
Cireadă de lingăi I Doar apă chioară
Şi fum plătiţi! Atît vă spune Timon,
Cc năclăit de-a voastră linguşeală,
Se spală şi -r-aruncă-n faţă zoaia
Ticăloşiei.
( An mchu?u-le cpa fa fa;ă.)

49
[Jll, 6J
ă trăiti în ură
Ani lungi, p11<h~chi srfrbavniti şi rînjiţi,
('~lăi cmtcnitori, lupi blînzi, ur~i gingaşi,
Chilipirgii, căpuşi, muscoi de-o Yară,
Slugi josnicr, ca fumul nestatornici!
Şi cîtc-s bubc-n lnmc să vă tunplc
Din creştet pînă-n tălpi. Cc? Yrci să pleci?
Domol! Ia-ţi lcacu-ntîi ... şi tu ... şi tu;
Stai! Bani voiesc a-ti da, necum a-ţi ecre.
(Aru nc,! 111 ci w lalgrrele.)

Se duc? Să nu mai fie praznic unde


Să nu stea un mişel în capul mesei!
Arzi, casrt ! Piei, A tenă ! Pc Yccie
Urî1.ă omenirea Ya sr1-mi fie!

(lese.)
(Intră iarăşi nobilii, senatorii şi ceilalţi.)

îN'l'ÎIUL NOBIL: Cc ziceţi, domnii mei?


AL DOILEA 1\0BlL: Care srt fie temeiul furiei nobilului Timon?
AL 'fRElLEA 1\0BIL: Phc ! Văzutu-mi-aţi pe undeva tichia?
AL PATRULEA NOBIL: l\li-am prăpădit mantia.
PRIMUL NOBIL: E un nebun care se lasă în voia toanelor, asta
este.Deunăzi mi-a dăruit o nestemată, şi azi a făcut-o să-mi
sară din tichie. Nu cumrn aţi zărit nestemata pe undeva?
AL 'fRElLEA NOBIL: Dar tichia mea n-ati văzut-o?
AL DOILEA NOBIL: Uite-o. '
AL PA'l'RULEA ROBIL: fa te uită pc unde mi SC tăvăleşte mantia!
PRIMUL NOBIL: Să nu mai zăbovim aici.
AL DOILEA NOBIL: A-nncbunit...
AL TREILEA l'\OBIL: o simt pe piele încă.
AL PATRULEA NOBIL: Ieri, perle, astăzi pietre ne aruncă4 1l
(Ies loJi.)
ACTUL IV

SCENA 1

Iii afara zidurilor Atenei. Intră Timon.

'!TIJO~: Sri mai p1fresc o dată. Zid cc-ncin~i


Acest bîrlog de lupi, te-afundă-n glii -
Atena n-o mai străjui ! Matroane,
Fă.ccţi-Yă de cnp ! Copii, fiţi răi!
Nebuni ~i robi, zvîrliţi-i de pc bănci
Pc senatorii gravi, cu frunţi uîstate,
Slujind în locul lor! Neprihănire,
Te spurcă sub ai mamei ochi! Mofluzi,
Nu-napoiaţi nimi.c, ~i creditorii
Cu biişea jungbiaţi-i ! Slugi, furaţi!
Stăpînii voştri-s hoţi de dramul mare
Cc fură legiuit; tu, fată-n casă,
Te cnkă cu stăpînul, căci stăpîna
E la tractir; nevîrstnic fiu, ia cîrja
rărintelui schilod şi crapă-i ţeasta!
EYhr\'ie şi tcumă, adevăr,
Dreptate, pace, tilmă, căsnicie,
Iubire de aproapc,-nvăţătură,
Moravmi, datini, taine, meserii,
Drcgr.torii şi legi, vă preschimbaţi
În ceea ce-i potrivnic firii voastre,
~i haosu-I înscăunaţi! Voi, molimi,
Urgia v-o abateţi spre cetatea
Ce-a dat în pîrg pentru-a cădea! Voi, junghiuri,
Chirciţi pe senatori, betegi lăsîndu-i
Precum le sînt năravmile ! Portă,
Pătrunde-n minţi şi măduvi tinereşti,
Făcîndn-le să lupte cu virtutea
Şi s[1 sc-nece în dezmăţ! Buboaie,

51
{IV, 2J
În atenieni prăsiţi-vă, şi lepra
Vă fie rod I Suflarea unui om
Prefacă boarea altuia-n d-uhoarel
Soborul omenesc, prieteşugul
Otravă să însemne I Goliciunea
E tot ce-ţi fur, cetate blestemată,
Dar gata-s şi pe-aceasta să ţi-o las l
Lui Timon daţi-i codrul, căci în el
Cea. mai cumplită fiară e un miel
Pe lingă om. Ah, cerule, te-ndură
Pe atenieni zdrobeşte-i. Pe mă.sur~
Ce anii trec, fă ura mea să crească
Şi-ntreaga seminţie omenească
Să fie ţinta ci. Amin!
(lese.)

SCENA 2

.Aict1a. O cam eră fn casa lui Timon. !titră Flavius, fo so/ii de cZJiva slujil<>ri.

PRIMUL SLUJITOR:
Stă.pinul nostru unde-i, econoaJ.Ue?
S..a zis cu noi? N-a mai rămas nimic?
FLAVIUS: Vai, dragii mei- ce să vă spun? Mă jur
Pe zeii atotdrcpţi că am ajuns
Sărac ca voi.
PRil\IUL SLUJITOR: S-a năruit, cc casă!
Ce om s-a prăbtt5it ! Pierdute-s toate I
De braţ nici un prieten. nu-i ia soarta
Spre-a-1 însoti !
AL DOILEA SLUJITOR: Prietenii lui T;mon
Îi urgisc c averea scăpătată,
A.,a cum noi tovară ii de drum
h lepădltm în groaprt; l-au lăsat
Cu jurămint11le de ei rostite,
Deşarte precum yunga fără bani ;
Iar el, un biet Iilllog cu mina-n vint,
Eclnav (~e E ărt'.cie -loaJa grea
De care fug cu toţi - hălăduieşte
E'tingher precum ocarn. Vin şi altii.
{I 11trd alji slujitori.)

52
(IV, .2J
FLAVIUS: 1\Ioloz al unei casc dărîmatc 1
AL TREILEA SLUJITOR:
Dar inimile noastre poartă, totuşi,
Veşmîntul lui - citesc pe-al vostru chip;
Sîntem tovarăşi şi-i slujim mîhnirii;
Ni-e vasul spart, iar noi, corăbierii,
Pe puntea ce se-afundă, ascultăm
Cumplitul val; Yăzduhul - marea noastră­
Nc-o răzleţi curînd.
FLAVIUS: Iubiţi prieteni,
Frăţeşte să-mpărţim ce mi-a rămas.
De dragul lui, oricînd ne-om mai vedea,
Să fim tovarăşi; capul să-l clătim,
Rostind prohod apusului noroc:
„Am cunoscut un trai mai bun". Luaţi toţi,
( dî11c.' u-le bani)
Întinde1i mîna ... Fără vorbi\... Luati!
Plecăm' săraci, în tînguiri bogaţi. '
(Sluj itorii se tmbrătişează, pleclnd care focolro.)

Ah, grea năpaste-adusă de tclşug I


Au oare bogăţiile vreun preţ
Cînd zămislesc doar lipsmi şi di spreţ?
Pe cine păcăleşte slava? Visul
Prirteniei cine-l mai trăieRte
Cînd strălucirea şi averea' sînt,
Ca şi prietenii, spoială? Timon,
Ţi-e inima de vină; dărnicia
Te-a prăpădit. :Minune peste firc-i
Cînd cel mai marc-al omului păcat
E facerea de bine! Milostiv
O să se-ncumcte să fie cine?
Căci bunătatea plămădeşte zei
Şi surpă oameni. Dragul meu stăpîn,
Prea norocit spre-a căpăta osîndă,
Bogat spre-a fi nefericit, averea
Ţi-e astăzi suferinţa. Nobil om!
Acest sălaş de scorpii, nu prieten1,
L-a părăsit, de scîrbă clocotind
Şi-asupră-i neavînd nici bani, nici irranl!. I

53
{lV, 3]
Eu am să-i cn.ut urma prste tot.
Nu, nu, ele 'firnon 1''lavius n-o sr1 fllgăl
Un galben cît mai aru, îi voi fi slugă!
(Iese.)

SCENA 3
Pădure. ln fata peşterii lui Timon.

TIMON: O, soare dătător de virţi, riclică


Duhoarea din pămînt: sub crngul lunii,
Văzduhul înciumrn.ziL-1 !42 Pentru grmeni
-Al unei zr1miRliri si naRteri rod -
Croieşte drnm fnrcat; cei marr, iată,
De sus privrşte spre cel mic; chiar firea,
De răni împresurată, rabdă greu
Povara prisosinţei - şi aceasta,
Nesocotind a' firii legi.
'.Îl1alţă-l pc calic, pc domn doboară-I;
Dă-i senatorului ocara stirpci,
Milogului, din naştere cinstire,
Pe bou răşunea îl îngraşr1; lipsa
Îl face slab. Cine cutează, cine
Să spună bărbăteşte: „Omu-acesta
Trăieşte lingnşincl"? De este unul,
Cutează toţi! Cel ce-i mai jos cn-o trraptă
Pc cca de sus o linge; prea-învăţatul
Se pleacă-n faţa prostului de aur;
Sînt strîmbe toate - drept nu e nimic
în firea noastră blcstemaUi.,-afară
De-al mîrsăvici drum. Urîte fie
Ospăţul Şi-mbulzeala omenească!
De semeni silă mi-e - ca şi de mine I
Piei, neam de om! Pămînt, dll.-mi rădăcinii
(Sap 'i.)
Acei ce caută ceva mai bun,
Să aflc-n tine cea mai rea otravă!
Cum? Aur? Lucitor? De preţ? Nu, zei,
Nu m-am rugat degeaba. Rădăcini!
Atît cit este-aici va preschimba

54
[IV, 3)
În nlb ce-i 11egm ~i-n frnmos ce-i liid;
Cr·-i l ău ya face bnn; Cl'-·i joi-1iic, nouil;
Dătrînii rnr fi tineri. iar cei laşi,
Yiteji neî11trccuti. Cum, zei? De cc?
l .1"11 pumn ya ,·i{1dc preoţi ~i arga\ i
$i perna o ,-a smulge de tiub c1qml
rnui erotr13 • Acest sc:Ja,· arămiu
De fereeă ~i f cretă, religii;
J'c hlrRtrmaţi îi binccm'îutcazit;
Dă IC'pl ei nuri; cinstc~tc pc tilhari
Cn einnri si·nehinarc fii-i a~ază
în i îndul ~cnatorilor; 'toi ci
J-n dnec-un nou b(trbat Yrtclanci slute
~i-nmircsmează ca pr-o zi dr mai
Pc-acrra cr deschiclc-atît de larg
Buboaidc ~i b ol niţa. Lut scînrnv,
Codoal'[Hl omenirii ce stîrnrsti
])ihonii ~I războaic-ntre popoare,
Am $ă t e-ad11c la rostul tău.
( 111 d1p lrtllre se lltde 11/l marş.)

Cum? Tobe?
Eştivin, dar en tc-ngrop; tîlhar voinic,
Tu mnbli-n timp cc purtătorii tăi
Nu pot ~ă stcn.-n picioare de podagră!
Un pumn - de cheltuială.
(Cp r rşle un p•rnm de aril/Jeni.)
( fo t.-ri .1/ci/,iade, cu .•urle şi tobe, ca tn vreme de rdzboi /
I'h rynfo şi 1'imandrn.)
ALCIBIADE: Tn, cine eşti?
TlMON: O fiară, ca şi tine.
Să-ţi' roadă viermli in:ma, fiindcă
:rtli-ai arlltat ochi omeneşti din noul
ALClBlADE: Cum te numeşti? De om îţi este silă,
Tu însuti om fiind?
TL\10N: Sî11t miz~ntrop114 şi îi urăsc pe oameni.
Prtcat că nu eşti cîine, căci atunci -
Mai ştii? - te-aş îndrăgi.
AT.CIBlADE: Eu te cunosc;
Dar soarta ce-ai avut îmi c străină.
TDION: Şi cu te ştiu; dar nu doresc să aflu
Mai mult de-atît. Urmează-ţi toba; ţărna

55
(lV„ IJ
Cu sînge omenesc ,~opscşte-o-n roşu;
Canonul, legea laică sînt aspre;
Războiul cum să fie? Tîrfa asta,
La-nfăţişare heruvim, mai crudă-i
Ca spada ta.
PHRYNIA: Hat Putrczcască.-p gura! 4§
TIMON: Nu te sărut; căci, astfel, putregaiul
La gura ta s-ar reîntoarce.
ALCIBIADE: Dar... Timon, cum de te-ai schimbat?
TIMON: Ca luna,
Cînd raze nu mai dă- clici nu mai a.re.
Atît ră cu nu mă-nnoiesc ca ea;
Sori n-am aflat să mă-mprumute.
ALCIBIADE: Timon,
Cum pot s-arăt că-ţi sînt prieten bun?
TIMON: Doar îut'.i.rind părerea mea.
ALCIBIADE: Adică?
TIMON: Făgăduieşte-mi prietenia, dar nu săvîrşi nici o fapti'I. de
Dacă nu făgăduieşti nimic, să te pedepsească. zeii că
prieten.
eşti om!
Dacă săYîrşeşti ceva, să te nimicească pontru că eşti om!
ALCIBIA.DE: Am auzit de păsurile tale.
TThION: Cînd soarta-mi surîdea, le-ai şi văzut.
ALCIBL\.DE: Le văd acum; altdată, huzureai.
TIMON: Al tău e-„acum"; te-ajuţi cu două fleoa.rţe.
TIMA1'1DR\1 G: Acesta-i atenianul răsfăţat,
De-o lume proslăvit?
TIMON: Tu eşti Timandra?
TI~IA..i.,DRA: Da.
TIMON: li'ii tîrfă pururi; cei cu cari te culci
Nu te iubesc; tu, dă-le boli, păstrîndu-ţi
Doar pofta lor; răstimpul de plăceri
Să-ţi fie de priinţă; pune robii
Să-ţi mnplc baia; la asud şi post
Trimite-i pe îmbujora.ţii tineri.
TUB.NDRA: 1n ştreang vedea-te-aş, monstrule I
ALCIBIADE: Timo,ndra,
Să-1 icrti - <:ăci mintea lui s-a înecat
În marca de necazuri. Vrednic Timon,
Am bani puţini şi, zilnic, lipsa lor
Săracă oastea mea. o răzvrăteşte.
Aflat-am cu mîhllirc că Atena,
Uitind ce om ai fost, cc fapte mari

56
[IV„ 3]
Ai s5Nîrşit cînd neamm-i m ;gicşo
S-au aMtut asuprll.-i şi doar tu,
Cu paloşt1l şi banii ..
Tll\ION: Porunceşte
Să bată-n darabane şi .. te cară I
ALCIBUDE: Ce milă mi-e de tine! Ţi-s prieten„.
TlMON: Ţi-e milă, dar în pace nu mă laşi.
Mă simt mui bine singur.
ALCIBUDE: Am plecat.
fa banii ă, tia.
TIMON: Ku - nu-i pot mînca.
ALCIBIADE: Cînd am să-i 11imiccsc pe-atrnieni..
TIMON: Lnpti împotifra lor?
AWIBIA:OE ·, Şi cu t emei I
TIMON : Răpnnă-i zeii prin izbîncla ta,
Apoi să Yii şi lu la rîncll
ALCIBIADE: Eu, Timon?
TlM.ON; Da, da, cări omorîndu-i pe mişei,
Krt~ cut ai Io t spre-a-mi cuceri cetatea!
Ia-ţi baiui, plracă; ia-ţi-i, nu mai sta.
:Fii ciuma a~ trilor cu care Zeus
PriJc„ te grcl{, yăzduhul otrăvind,
Cctrq i prea dcsirînate; spadei talc
NiC:i unul 3L nu-i scape. Nu-l cruţa
Pe mo, ul cel cărunt, cinstit ele toţi -
E-tm cămMar; lovc~te-o pc matroană.,
Cinstit e doar ,-eşmîntul, ca c-o tîrfă;
ă nu-li tocească-al sabiei f i'1 is
Obrazul de f1'cioarr~; cei clr,i ;îni
rc-mpung, prin pnn~liti, ot hii de bă.rbat,
Nu i:;tiu ce-i mila si-n a vietii carte-s
Trecuţi ca trl.HMori; si'L m~ cruţi pnmcul
Ce, guugnrind, ii moaie pe neghiobi;
ocoate-l pui de lele: un oracol
A hotărît sri mori de IllÎ11n. lui17.
Fă-l nlii fr.rîme ! Jură moar to vieţii!
Pc ochi şi po mcehi îmbracă-ţi zale,
Pe ca.ri să nu Ic poată îredeli
Nici ţipătul de mamă sau sugaci,
Nid Eîngrle wşmiutclor de preot.
Osta;;iii ti-i plMeste cu-acesti bani;
Dă iâmâ-n toţ,i i:i.r cînd vei' fi sătul,
Să pici .,i tn. Nu scoate-o vorbă! Pleal:ă.
[IV, 3)
ALClBIADE: Mai arc aur? Banii am să-ţi iau,
Nu îu~i'L şi povaţ;L.
TIMON: Ia c·c 1rnftcşti - şi zeii te trăsnească I
PIIRYN IA şi TIMANDHA :
Ne dai şi nouă, Timon? Mai ai bani?
TIMON: Destul c·a tîrfcle şi Ycrigaşii
Să-şi scl1imbc rostul lor. Sus şorţul, scîibel
Pe jmămîntu1 vof'tru preţ nu pun,
Deşi juraţi am de crunt că zeii,
Cînd vă aud, sînt zgîlţîiţi de friguri,
Deci, nu juraţi - mă-ncred în firea voastră;
Rl\mîneti tîrfo veşnic, iar pc-acela
Ce vrea prin grai cucernic să vă schimbe
Adcmeniti-l iscusit, îl ardct.i
Si-i dovdditi că focul vi-i 'mai tare
Ca aburul 'ce-l scoate - nn trădati !48
Dar sase luni să îndurati într-altfeÎ:
Vă-n{poclobiţi neajutorata ţeastă
Cu chică de la morţi49 - chiar spînzuraţi;
Purtaţi-o şi trădaţi cu ea, curvind.
Sulemeniti-vă pîn' ce Ri-un ral
Se va p1{tca-ngloda pe' faţa voastră.
Şi... parte să n-avcţ.i!
PHRYNIA şi TThfANDRA: Mai dă-ne bani!
În schimbul lor vom face orişice!
TIMON: Însămînţaţi de-a pururi frcnţeal
Bă.gaţi-o în ciolanele de om,
Cosind turloaielc si îrnnuind
Putrrca' călărctuh{i. Prcfaccti
Ce '.;las are-un' clănţăn în h.orcăit50 ,
Ca şă nn apere ce-i strîmb şi nici
Să trîmbiţe chichiţe; înălbiţi5 1
Pe famen nl cc-afmiscşte carnea,
Cn t oatc că nu crcdc-n spusa lui.
Jos nasnl !52 La pămînt cu el, cu nasul
A' cărui nări adulmecă întruna,
Spre-al săn folos, din bunul tuturor!
Lă~aţi-1 chel pc laşul cu zulnfi,
Iar pc războinicul fălos dar teafăr53
Umpleţi-] de dmeri; pe toţi nmplcţi-i,
Ca prin lucrarea voastră să secaţi
Izvorul vîrtoşici. Luaţi, luaţi aur -

58
[If, 3]
Să vă răpună el aşa cum voi
Pc altii îi răpuneţi; .,i noroiul
Pe toţi să vă îngro11pe I
PHRYNIA şi Tn.IANDRA:
La bani mai mulţi, mai urnite sfaturi, Timon.
THION: Mai mult dezmăţ, mai mu.lte molimi, nu?
V-am da,t doar o arnmă.
ALCIBIADE: Tobo1'ari!
Acum, înspre oraş! Cu bine, 'l~imon;
Dac-o să-mi meargă-n plin, mă reîntorc.
TI.MON: Iar dac-o fi aşa cmn neau, nicicîn<l!
ALCIBIADE: Făcutu-ti-am cînd\'a vreun rău?
'l'DION: ' Da, da;
Nu mi-ai vorbit de bine?
AtCITIIADE: E un rău?
'l'DIO.'.'\: E-o lcctic de neca.re zi!
Hai, pldacă; ia şi haitele cu tine.
ALClBIADE: Prea îl jignim. Să mergem, Bateţi, tobe I
(Tobele b11t. Alcibiade, Phrynia şi Timandra ies.)
TUION: Sătulă de cruzimea omenească,
Flămîndă-i firea! (Sapă.) Maică-a tuturor,
Din matca şi din sînu-ţi necuprins
Răsare şi trăieşte tot; plrLmada
Cc-ţ.i naşte-odorul, pe-ndrăzneţnl om,
Dă viaţă broaştei negre şi năpîrcci,
Şopîrlei, şarpelui în veninat
Şi-atîtor nrîciuni pc caii, sub boltă,
Lc-nvic focul lui Hypcriou54.
Dă-i celui ce-ţi urăşte fiii-oameni
Un biet lăstar din sînul tău mănos!
Prea des zămislitoarea-ţi matcă scac-o,
Să nu mai nască nc111ult1unitori!
Plodeşte urşi, lupi, tigri' şi balauri
Şi lighioane noi pc care încă
În templul de azm-5 5 nu le-ai adus.
O rădăcină„. iat-o! Mulţ.umesc.
Usucă-ti iarba-, vinele si vita
Din cai·e omul nemulţu'mitor
1şi gată feluri grase şi rachie
Ce mintea lui curaul. o-mbîcsc c
Şi-o văduvesc de judecată.
(Intră Apemantus.)

59
{IV. a1
Alt om? Ciumat) ciumat să fie I
APEMA..~TUS: M-au îndrumat încoace; mi s-a spus
Că felul meu de-a fi îţi c pe plac.
TIMON: Te şi maimuţăresc - căci, din păcate,
Cotarle n-ai- găsi-te-ar neputinţa!
APEMA"~TUS : E doar o boală-a-firii - înţel eg -
Ipohondrie jalnică, născută
De vitregii. Dar ce-i cu-acest hîrleţ?
Parcă-ai fi rob! Şi păsul din privirii
Linguşitorii tăi mai poartă pmpuri,
Bean vin şi dorm pe moale, mîngîind
BolnaYe tiitoare-nmiresmate.
Cît despr~ Tîrnon, l-au uitat de mult.
sr~ nu jigneşti pădurile acest ea,
Fă.cînd pe tîrrotaşul înţ clcpt.
Acum fii tu lfognşitor, răzbind
Prin ceea cc te-a doborît; gmmnchiul
Îndoaie-1 si doar suflul unui om
Tichia să ti-o scoată; Yiciul lui
Tu laudă-l; ţi s-a vorbit aşa;
"Grecbca ţi-ai plcc:it-o ca birtaşul
Cc cată-n coarne şi la hoţi; drept este
cri, fii tîlhar; de-ai mai ::wea bănet,
L-:ti da mi~eilor. Nu fi ca mine.
'l'IMON': M-a~ kpă<la de mine însumi dacă
A'; fi ca tine.
APE~IANTUS: Cum te-ai lepădat
Fiind ai.îta neme un nebun
Şi-acum un pro t. Crezi că văzduhul rece,
Acest zburatic cămăraş al tău,
Îţi n-ncălzi cămaşa? Că-aceşti pomi,
Mai vîrstnici dedt \rulturii pleşuvi,
Pe urma-ţi au să umble precum pajii?
Sau că-ngbcţatul candel din pîrîu
Î1i va acluee vin ficrbinte-n zori
Ca să te scape de mahmurul nopţii?
Pe nume cheamă toată ziditura
Ce, de puiată vieţuind, înfruntă
Neiertătorul cer; că • cate scorburi
Ce-n iureşul stihiilor stîrnite
R1l..1mnd în faţa firii - pe ei roagă-i
Să te ridica-n sl..li.,i. •. Atunci vei ştL

60
fIV, li]
TillfON: Eşti un nătîng- te rog sll. pleci.
APllliANTUS: Nicicînd
Nu te-am iubit mai mult decît acum.
TlMON: !mi eşti şi mai nesuferit.
APEl!Al\"'TUS: De ce?
TIMON: Fiindcă mllguleşti nenorccirea.
APEMANTUS: Nu măgulesc ; dar spun că eşti un laş.
Tll\ION: De cc m-ai căutat?
APEMAfffUS: Ca să te mînii.
TIMON: Ca răii şi bufonii! Meseria
Îţi place, oare?
APEMANTUS: Multi
TIMON: Alt potlcgar I
APEMANTUS: Ăst rece-aeru chip dacă ţi-l luai
Spre-a-ţi pedepsi mîndria, pricepeam;
Pe cîucl aşa -ai fost silit. N-ai vrea,
De nu erai calic, :iă fii domn iară?
Cel nevoiaş - ele este mulţumit -
Mai mnlt ca strălucirea vieţuieşte;
11 lasă-n urma sa pc nesătul
Ce, \eş11ic îmbuibat, se plîngc veşnic.
Nenorocit cum eşti, ar trebui
Cu-nfrigumrc moartea să ţj-o ceri.
TU10N: Tu mă numeşti nenorocit? Tu, sclavul
Pe care braţul gingaş al Forttmei
Nicicînd nu l-a înlănţuit cu drag?
Tu, cîine din născare? Dacă tu
Ai fi urcat, diu scutec, precum noi,
Cc trrptc-a pregătit această lume
Acelor care pnruri poruncesc
Slujba:;ilor ele jos, te-ai fi-nglodat
În b fochctul de obşte; tinereţea
Ai fi leit-o-n zeci de paturi moi;
Şi-altmci pre ceptnl rece-al judecăţii
Nicicînd nu l-ai mai fi-nvr~ţat, gonind
Pe mma-mbietorului vînat.
Ci pentru mine, Apemantus, ltmiea
Cofotrtrie - a fost; guri, limbi, ochi, inimi,
înd le dădeam porunci, mi-au prisosit;
De mine s-au lipit, fără. de munăr
Cît frunza pe stejar, şi-n fapt de iarnă
De ramuri s-an desprins şi m-au Ir~ at
Să-nfrunt viforniţele gol; nu-i lesne

61
(IV, 3J
Să-nclnr re-nclur, rîncl n-nrn . i iut în viată
Decît mcuş; ci tu te-ai zi'tmi~lit
În sufcrinţi şi vrrrnca te-a <:itlit.
De ce-l urăşti pc om cînd nkiodată
El nu te-a măg11lit? De dat, ai dat cîndva?
De vrei srt-njnri, pc tatăl trrn înjură-l;
Îujură ticălosul care, siJn ir,
Plămadă-ntr-o miloagă a vîrît
Şi tc-a-ntrnpat p1i11 i:;tirpc trnnţăros.
Ia-ti tălpăsita ! Dacă n-ai fi fost
Dii; onrne1~i 'cel mai rău, crai acum
Lingău şi linge-blide.
APEMANTUS: Mai rsti mînclrn?
TIMON: Mai sînt - că nu-s ca tine.
APEMANTUS: Iară cu
Că n-am fost mînă spartă.
TIJl.fON: En - că sînt:
Averea-mi de-aş putea s-o bag în tine,
De price nu m-aş pune să o spînzmi!
Drum bun. De ce nu-i viata clin Atena
o
lngrămăclită-aici? (Roate râdăcină.)
Aş murscca-o
Ca pc acest lăstar.
APEMANTUS: Ia, drege-ţi pofta.
(J.i oferă o rădăcină.)
TIMON: Întîi să-mi dregi singmătatca - pleacrh.
APEMANTUS: Şi eu pe-a mea, lăsîndu-te aici.
TIMON: N-ai drege-o astfel; ai cîrpi-o doar.
„i încă Il-at fi rău!
APEMANTUS: Atenri cc să-i duc din parte-ţi?
TIMO J: Pc tine - vaMrtcj ! Dacă voic,ti,
Y cstcşte-i că am bani; priveşte: am!
APEi\IAi~TUS: Aici n-au nici un rost.
'l.TMOK: Ba, cel mai bun;
Căci dorm şi nu-s tocmiţi să facă rău.
APEM:ANTUS: Noaptea cum dormi?
TUlON: Sub ceea ce-i deasupra.
Tu - ziua unde te hrăneşti?
APEi\lANTCS: Acolo unc1e pîntccul găseşte merinde sau, mai de-
grabă, acolo unde le mănînc.

62
TIV, :;j
'l'IUON: Ah, dacă otrava ar fi ascultătoare şi mi-ar cunoa5tc gîndttll
APE)u\NTUS: Cr. i-ai pornnci srL focă?
TU.ION: Să-ţi drcagrt bucatele.
APE)l\.~TU~: Nu ai cunoscut niciodată cumpăna firii omeneşti, ci
nnmai vîrfttrile celor dour~ capete. Cind crai gătit CLt aur 5i
înmiresmat cu parfnmmi, îşi băteau joc de tine pentru prea
mult <lichi ; îmbrăcat în zdrenţe cum eşti, s-a dus naibii dichisul
- eşti dispreţuit pentru ceea ce îi este potrivnic. Uite ni~te
mmm10ane - mănîncă-lc.
'l'BION: Nu mă hrănesc cu ceea ce urăsc.
APE)lANTUS: Urăsti mosmoanele?
TBION: Da - cu 'toate că seamănă cu tine; sînt dulci-acrişoare,
şi-n~n, şi-aşa.
APE:lllAK'lTS: Dacă i-ai fi urît pe oamenii dulci-acrişori mai dcvremr,
te-ai fi iubit acum pc tine cern mai mult. Ai cw10scut vreun
să Ii fost iubit pentru averea lui?
fin risipitor care
TrnON: Cunoşti pe cineva care să fi fost iubit fără averea de care
pomeneşti?
APE:\IAXTUS: Eu sînt acela.
TDIOX: Adevărat; ai avut atîta stare ca să fii în stare să ţii un
cîinc.
APmIANTUS: Dnpă părerea ta, care fiinţe anume pe lumea asta
s-ar putea cel mai îndeaproape asemui cu linguşitorii tăi?
TIMON: Cel mai îndeaproape? Femeile; dar bărbaţii - bărbaţii
sînt chiar întruchiparea linguşirii. Apemantus, ce-ai face tu cu
lumea, dn,că s-ar afla în puterea ta?
APE:\lAXTUS: La fiare-a) da-o ca să scap de oameni.
TD10X: Şi ai vrea să te prăbuşeşti o dată cu oamenii şi să rămîi
fiarrt printre fi:tre?
APEMANTUS: Da, Timon.
TEITON: Împlinească-ţi zeii dorinţa de fiară! Dacă ai fi leu, te-ar
înşela vulpea; dacă ai fi miel, vulpea te-ar mînca; dacă ai fi
vulpe, leul te-ar bănui dacă, din întîmplani, ai fi învinovăţit de
măgar; dacă ai fi măgar, te-ar chinui prostia şi ai fi veşnic un
prînz îmbietor pentru lup; dacă ai fi lup, te-ar pune pe jăratec
lăcomia şi nu o dată ţi-ai primejdui viaţa ca să-mbuci ceva; dac.1.
ai fi inorog56 , mîndria şi mînia te-ar nimici, făcînd din tine
însuţi jertfa furiei tale; dacă ai fi urs, te-ar omorî calul; dacă ai
fi cal, te-ar încolţi leopardul; dacă ai fi leopard, ai fi văr bun cu
leul .,i petele celor de un neam cu tine ar unelti împotriva vieţii
tale; ai fi ferit numai sihăstrindu-te - şi apărat, nefiind faţ.ă.
Ce fel de fiară ar trebui tu să fii ca să nu cazi pradă altei fiare?

63
(IY. ::] \
~ i în cc jh-inri lt'-:1i gÎ preschimbat de nu-ti mai da.i scama. cit ai
pierde prcschimbîntln-tc? •
APEIIIA.1.~TUS: Dadt ar fi cu pntinţrt să-mi Iaci plăcere vorbind, de
data aceasta -ai fi nimerit-o, să ştii! Republica Atenei a devenit
codru al fiarelor.
TUlON: in cc chip a spart :măgarul zidurile că tu te afli în afara
cetă\ii?
ArE~LL~TUS: Se apropie un poet ~ un pictor57 - blestemul meu
este să te aduni cu ci! Şi cum mi-e frică să nu mă moli,pscsc,
srt-mi văd de dnun; cînd n-am să ştiu ce să fac, te mai cercetez.
TU!ON: Cînd n-o >ă mai fie nimic nu în afară de tine, vei fi binc-
nnit. Mi-aş dori roci drgrabă ~ă fiu cîinelo unui cerşetor dccît
Arcmant ui;.
APE:UANTUS: E~ti tichiuţa proştilor din hm1e.
TH10N: De-ai fi rrat ea sr~ te pot scuipai
APEMANT"CS : Căzut eşti mult prc..'l jos ca să te-njurt
TlllON: Tîlliarii sînt cinstiţi pe lingă. tine I
APEMANTUS : Nu-i lcpră-afar' de ce scoţi tu din gură•••
TnIOX: ... Atunc~ cîncl numelc-ti rostesc.
Te-aş bate, dar mă m~rrdăresc pc mîini.
APEM.\~TUS . l!sca-ţi-lc-ar c11vîntnl ce-l rostesc I
T[)lON: Lepădătură. de căţea rîioasăl
La, gîndul că eşti nu, îmi ies din fire .;
Iar cîncl te văd, îmi vine să. leşin.
APmIA:N'TUS; Pl nire-ai să plcsn:!şti!
TU10N: Pici, urîciune ! Păcat de piatra cu care dau în tine I
( Azi:trle cu o p ·ritră în .tip rnrrnlus.)
APEMANTUS: Fiaril.!
TIMON: Tîrîturr~I
APIDL\.i.,.,,TCS : Broască riioa t\ !
TlMON; Tîlhare ! De trei ori tîlhar ! Mi-e silă
Dt-aceastrt huue strî:mbă; nu-ndrăgcsc
Drcît cc c de primă trebuinţă.
- GMeştc-ţi, dar, mormîntul, Tîmon. Dormi
Pc tărmul unde spuma dalbă-a mării
"'rre lespede se Ya-mbia mcrct1 !
Frt-ţi epitaful - moartea ta să fie
emn pentru alte vieţi şi mărturiei
- Blînd gîclc-al regilor!
(p ;l"ind <iurul )

64
[IV, IJ
Tu , ce-nvrăjbeşti
Pc fin şi tală! Mînjitor lucios
De nc-ntillatc paturi a' lui Hymcnss I
Tu, ~forte peţitor
prea viteaz! Tu,
De-a pmuri t"u1ăr, gingaş şi iubit,
Topind cu-a ta roşeaţă neaua sacră
Din poalele Dianei! Zeu aievea
Carc-ntorlcci si faci să se sărute
Cc nu se poate-ntorloca! Tu, care,
În mii de limbi, desfereci mii de tîlcuril
Tn, marca piatră de-ncercare ! fală
Că omul, robul tă 11, se răzVTăte~tc ;
Ci tu, prin mru:ca t.a vfrtute, fă
Ca fiarele, în haosul acesta,
Să stăpînească hunea!
APEMANTUS (venind in faţă) : Bine-ar fi!
Dar.„ <lupi~ moartea mea. Am sr~ le spun
rn ai grămezi de aur - si-n curînd
Vei fi -împresm·at. '
TIMON: Împresurat?
APE}[ANTUS: Da.
TD.ION: Pleadt, hai!
APEMA?\TUS: TrtLieste si iubctite-ti
Rmitristca! ' ' ' '
TllliON : ' În ăst fel doresc să mor l
{A1mJ111nltts iesr.)
Si nimăm1i u-am s[L rămîn dntor !
Âlti' oameni? Im? :Mănî11eit si-i
,
măste.
'
( folrâ lWiarii.)
PRThIUL TILIIAH: Di1r pe unele să fie aurul ăsta al 111.i? Cred că e o
nimica toată, bruma din ce i-a mai rămus. Lipsa de bani şi
prietenii C<lre s-au lepădat au făcut din el un ipohondru.
AL DOILEA 'l':ÎLIIAR: Se zvoneşte că ;;i,r avea adevărnte comori.
AL TREILEA TîLIIAR: Să cădem asupra lui : dacă nu-i pasă de aur,
o să ni-l dea fără mu1tă tevattrrrL; da.r dacă ţinc omul morţiş
să-1 ferească, emu să punem lllÎlla pe el?
AL DOILE.\ TîLIL\.R: Adevărat; nu poartă auntl asupră-i, l-a ascuns
undeva.
PRI:IWL TîLHAR: Nu cumva e chiar el?
TlLHARII: Unde?

65
5 - Shakespeare, opere V11
[l"V. lij
AL DOTIJ!'A TlLIL\.R : Cam nsa nr trr-bui să arate.
AL TREILEA TÎLllAR: El e _:_ 11 cunosc.
TîLHARII: Bine tc-~m1 grh. it, 1'imon.
TllION: Hoţi?
TILHARII: ~n ltoii OStMi.
TIMON: Da, si ost~>i: :,.i o~mcni
TîLHARII: Hoţi nu', ci'o«mrni tare strî:mtoraţi.
TIM{)N: 1\{TOia voastrri cea mai marc esfo
Că HP\i JWNt mnlt; de hra11ă duceţi ]jpsă?
·- Prfri(i. primî.ntul a.re rfu:likini;
J'r-D milfl.-ll jur sîut sntc de izvom·c;
Gr !-ii\i mr1c· rş - &'lu ghii1dii de stejari;
J\• mit-c tufrt, gospodina fi.re
Y."t-ntiudu ma:c.U, marc; ee lipseşte?
PRI.MUL T!LIIAR: Kei nu t.rrill.u cn iarli(~, apă, boabe:
Nn silltcm ligbio:inr, pe„ti san p~rm.
TIM.ON1 . ..Şi uid pe-~ecs1 ca 1oi nu lo mînc:i.ţi !
Yui vă-niruptlţi eu camt>1li; dar mlî. buc111
Că dnt!'li hoii pc f"tă. ; e:ă nu lnati
r ll chip' de sfînt: în' cilrnl îngrrhdit,
Bo(ia-i ncngrăcbH\.. Uo1 ii mri,
LunF aur! Sugc\i sîngclc din Yi(ă,
Pe-al \t$irn-nfierbîntîndu-l piu' la c](l('ot,
Ca să scHipn ţi de ~trcang ! Fugiţi ele vraci;
Otn.iYl1-i leacul lui şi căisă.pcşte
1\Lii alJitir tleeî!. ştiţi voi fura,;
Lunp p1111gilc cu Yiaţa dirnprcm1ă
- Lnct"at i frumos - sillteti de meserie.
Ncnuml'u:ate-s a' hoţiei pild('.
Nll-i sonrcle un for cc pradr~ marea
C1ud o atrage? Luna c-o lrnţoaică
C1·-~i foră focul palid de la soare;
Şi marca, cînd în ·rnlu-i mişcător
Presehimhl't lima-n JacrÎllle f'ăratc;
Pi1.m1utnl c un lwt. -0;,\ci se lirăi110ste
Cu-ngrrişt~wîntul cel borît de toţii
Orice c-t:n hoţ; iar legile cc-atît
Vă tot strunesc prin aspra lor putere
An slobozit hotia. Dati-i drumul -
Ku \'ă iubiţi: prădaţi:-vă. (L~ dii a~rr.}
Lunţ1, luaţ1i
Tăiaţigîtlrje - orice nou-venit
E-nn ho!;. Vă duceţi în Atena

66
[IV, SJ
Şi !1pargrţi prăvU.lii; tol cr fnr:tti
Epr<cdă ele la lotri; 11u Y-•ilmti\.
Pnţiuul cc vi-l uau; ~i pin' la urmă,
Să. Yi\ rii.pun5. auml ! Amin!

( Timo11 se rehagc fli P"flerif.)

AL TREJLEA TîLIIAR: Tot îndemi1îndu-mă să. nu mă las de meserie,


nrni.-mai că m-n. i::eîrbit de cn.
PRHlUL TÎI.lIAR: Kc dă powţP t<1 ~u, cnno:i.şkm răutatea. omcneas-
cfl., 1111 ca d't. izbîndim nrni bine în l1'.C«'ric.
AJ, D<JILF..\ TîLIIAR: Am „ă-1 cred ca dn~mnn, atunc:i, 5i am s5. mă
"~pU.d de înrleletnieir<'.
PJUUCL TÎLHAR: l\f:li iutîi să v-rc1cm d'~ s-a f:1cut pace în Atena:
oridt dt' nenorocite ar fi 11-rcmile, omul tot i10utc fi cinstit!
(Tî/l,wii irs. )
(Intră F/arius.)
FLAV Il'S: Ali, zei I smpîmtl meu e omu-acela
Calic şi pr~. prtdit
Cc-nhi1' se (inc pc picionrr?
V;1j ţie, vistier de fapte bune
Chivernii>itr prost!
Cum s-a Ech imbat la faţi1 ciI1s1.ea
Din pricina nevoii I
Cc pvatc îi mn.i ştfîmb, mai liîrl, dccît
Prirh-1ml ee-t i <m 1m sfat urît?
Cu lnrn:îunrca-i caii în :1<·esti nni
Pe cri care-i iub~c şi pc <iL1.;mani!
Potrirnic1tl ffi(iş 1mi 11rn!l. îmi place
Docît printc111Jl hain cc torn.
:M-a obli.cit; ·ă-mrrc a-i zngrr;,-i
Nt>prefftcnta rncn. uurere; g<>..ta-s
Pc \'ia ţă srt-1 sJ ujPsc. Sl ii,pîuc-al meu l
(Timon iese din 1J ,}luci.)
TnroN: Tu cine esti? Pi(!i !
FLA\'IUS: M-:ii uitat, Rtrtpînr,?
TIJfON: De C'C mri-ntrcbi? Pc O:l.UH'HÎ i-am uitat,
Deci şi pe tine, om du le ntmw~li.
FLAVIUS: O bi:ită Rlugit-a ta cinstilib :>înt.
TIMo.·: Atunci, nu te cunosc;
ln juntl meu n-a foqt un om dno;tit:
Au fost eu totii hoţi, hrănfad tîlhari.

67
[IV. 3J
FLAVIUS: ".Mi-s martori zeii:
Kkich1d o slugă 1rn ~i-a căinat
Cu-atî1a foc stitpînul prermn FlaYius.
ll'IMONi Cnm? P1î11p:i? Te-apropir -mi-e~ti drag atunci
Fiindtă esti fc-mric si-ti fac silr~
Bărbaţii '1111pic-t1i1i ·, i. c·iuor ocl1i
Sticlesc de rîs ~i pol'IP. illila cloannr;
Sint ncmi cc plîng ele iîs i:i nn de jale l
FLAVIUS: Nă recunoaşte, bmrnl men stri.pîn I
Pri111 e~tc- mi Sll f nin\ a ~i cît timp
Ya 1ine-acea~iă 1m1mă de aYerc,
So<·oate-mă su1rnsit ~lu!!;a ta!
TIMON: Cum - am an1l nn slujitor
Atll de credi11cios ~i ;izi un sprijin?
I\J ai-rnai că fora-mi a~p1 it se-mb11 nrază I
Ia' f'it te· Ynd Jn ehip. f>a, omul r1sla
Kfo:<:nt e <lin frmeie.
Zei w~nic tm11pf1taţi, iertaţi-mi pripa
Cc n-a stint s-nleagr1. Hrnmosc
Un om' eim:tit - ~clum· rnrnl - unul singur!
Ku sînl mai mulţi, Yit rog - .;ieste-o sl~gă.
Cît am \inul sit-i d11~mrrnei-ic pc toti!
f:\i tu, nzi, te r1tsrnrnpcri : dar să .,tii:
Pc tot i ceilalti i-am blcstema1.
Îmi pâri mai ;nllll tinstit dreît dc~tcpt;
cr1ei dar[t mă [urni ~i rnr~ trrtdai,
Puteai primi o slujbii mai degrabă l
l\lulţi î~i gl'l.Besc 1111 llOU stitpîn, Rtri\'ind
Grumnzu I primului. Dar - spune-mi drept
Căti îndoiala w~ni<' mă frămîntrl -
Ku-Li este bunătatea titmritar~
~ircatri ea bogaţ ii te-mpart darnri,
K-a:;teaptă-un sd1irnh de douitzrci la unul?
FLAVIUS1 K11 . bunul llll'll stăpîn, în pieptul cărui,
Yai, btrnuiala s-a-mplîntat tîn~iu !
Dr \Temi pido:::nic:e se enYcnra
~·ri-i fie framit dnd lwndwtuia.
1'\l'-lll'l'l'Clcrra SC na~tC-11 srtrătie.
C1'-ar1tt, mă .inr, r drago:<tc curată,
E datorie, rhnit dl'-a sluji
l'ic·al'emuitului tiiu suflet, grijă
nr \iaţa ~i rnînrarra ta; şi, crede-mi,
Slft1 it stă1)în a! mru,

68
[IV, 8)
Nu ştiu f·îştig airvca ~an rîvrut
Pc c;ur '.,.ft nn-1 dau în sl'himb urării :
, ă fii im tern ie .,i bogat: c-ăti fu;tfel,
Şi rnunai ;btfl'I, :î11t îrnbogit(it.
TIMON: Aşa! fa, singnr om de treabă! Zeii
Din sărrt(·ia-mi 1i-au trimis comori.
MrrŞ?:i, fii lio!!;<it' ~i fcri<:it·; dar cată
Să 1111-ţi ri1liti clrt.<lirc printre oameni;
l'ră5tr tot, blPstemrt tot, fii rrud;
Ajută-l pr milog numai n,tunci
Cîrnl carnca-i pică de pe os; dr~ javrei
C<• nu dai oamcn ilor; toţi aceştia.
Să moa.ră-n tl'mniţi, roşi de datorii.
Sr1 fie omul pom . trăfulgcrat
Şi h pra-i lingă. i;;îngcle tricat.
0

Cu bine şi să-ji mcarg/t-n plin.


FLAYTUS : Stăpîne,
Dă-mi Yoic să rămîn ~i să te-ajut.
TIMON: ÎnjmMurilc tlac:ă nu-ţi plac,
Nu sta; oşti liber - du-te, dar, cu bine.
F creşte-te de oameni şi... ele ruine I
{Flavius iese. Timon intrcl d1:a nou bi peşter a lui.)
ACTUL V

SCENA 1

J,, pădure. Dinaintea pr~fcrii lui Tir-tfJn. fofrii I'oetul şi Piciorul.

rrcTORUL: Am căntnt să iin bine minte locnl şi cred crt nu putem


fi departe de sălaşul sim.
POETUL: Cc-şi }JOatc omul închipui rksprc dînsul? Oarc-i adc>ărnt
cc se zvoneşte cmn c-ar fi putred de I.loga l?
PICTORUL: Hotărît. Chiar Alcibiadc ac1cYcrcşte astn: Phrynin
şi Timandra au cii,pMat aur de la. el. A m:ii mnph1t dr bnni şi
1 o 11i. tr lrnimanalc ele ostnsi59 • Zicc-rn că i-ar fi dat 11i econo-
mului 'său o s1IDlr1i gra:>ă. ' '
rOETUL: Cure Ya sr1i zică, pon tc11 cu pritpl:i.d11l anrii a fost munni
nn tertip ca să-şi pună. la încrrc:are prietenii.
PICTORUL: Nimic altceva. Ai să-l vezi iară i la Atena încununat
cn lauri, laolaltă cu cei mai sns-pu~i. P1:in urmare n-avem ce
pfl.gubi llncă în accasliL presupusr1i nenoroeiro îi dăruim dragostea
norn;trrt: arc srt-i pnră că sîntcm cin~tiţi ~i, dacă-i adevăr şi nu
mindnnă ce spnno lnmea, o ~ă ne ndrm ră.splMite cu vili
~i-ndcsat nMejdilc cc ne-an J.Jllltat încoace.
PO.ETUL: Cu cc i te poli în.frtfi~a?
PlC'TOIUJL: Cu nimic âeocanÎd1ttă, în afară de persoana mea; dar
am să-i m~rLdnicqc o pîuz1L neasemuit de frumoasă.
POETUL: La fol trebuie să-mi arăt prrtuirca şi cu: am &'t-i spun că
am de gînd să scritt ceva despre el.
PICTORUL: Stra;nic ! În vremea noastră ftl.găduiala este la modă;
ea deschide ochii aşteptării. A te ţ.ine de cuvint n-are nici nn haz,
şi mnnai 11orodul cel simplu şi necioplit îşi mai împlineşte mgă­
duiclilc. A făgădui este lucml cel mai curtenitor şi mai simandi-
cos. A te ţinc de cm înt cca o diată sau un testament ~i 'ădeşte
teama la cel care-l face.
( .Apare Timon din pc~• tcra lui.)

70
[V, l]
TIMON (aparte): Dosăvîrşit me~toşugarl N-ai fi în sta.ro să zugr~
voşti un om mai tiertlos ca tiue.
POETUL: "Mă tot gîmlcsc cc aş putea spune că am prcgtî.tit pentru
dînsttl ... pon,te un fel tle p11rabolă despre el în::mşi; poate o satiră
care să batrt în netrrd11foia. belşugului şi unde să se ara.to noianul
de măguleli care-l împre oarU. pe omul tînil.r şi avut.
TU10N (aparte): Ai de gînd să joci rolul ticălosului în propria-ţi
lucrare? Yrei oare ea punîndu-lc în drca ~ltom să-ti biciuieşti
propriile-ţi păeatr? Aşa srb şi Iaci; ti-oi lla eu ţie aurl
POETUL: Să-l cănilim:
M-aş ' ărrtci en însumi, pot să spun,
De-aş pierde-ntîrr..iiud prilejitl bun.
PICTORUL: rn bine zici;
Cc-ti trebui' se cmiJrn a găsi
Acuma pe lumină, dt c zi.
Haitkm!
TIMON (aparte): ta-ntors Yă ies în drum „. Ce zeu c hanul
De i se-rn:liină omul ~i-ntr-nn templu
M11i liîd decît o cocină de porci!
'l'u înzestrrzi cora.hia si-o mîui
Să iwc spnurn mtll'ii, h{ sădeşti
În hietul sclav pioasă. adrnirnrc:
Fii pros.ltlsit, tu, aur! Şi Hă fie
Afuiisiti cei ec sc-nchină tic I
Ia srli-i' oprc. c I .
(l.i8e îw1ii.fc. )

POETUJ_,: Salut, o, Timon.


PICTORGL: KoliHe stăpînl
TIMON: Trăiern srt văd doi oameni cmnsccaue?
POETUL: Stilpîue,
Adesea darnic. dovedindu- m:.to
Şi auzind crb duci, un trai de p 1stnio1
Uitat ele to(i prietenii, mişei
N<.'rccuuosertiori- o, inimi i;lutr.,
Nu-s bice-n cer cîto li s-ar e5clca! -
Şi care pă.ră iiu-tc-au pc tine,
Pc tine care ca o stea00 ,-ieaţa
Le-ai îndrumai! Turbez! Xu pot s-acopăt
Atîta hîdll. nffeeunostintă
Cu nici un fel de vorbe ..
[V, 1]
TIMON: Să umble goală las s-o Yadă lumea.
Iar voi băie(i de trcabrt - pe dt sîntcţi -
-o arălati cu mîna.
PICTORUL: ' Aruîndoi
Am sfat subt ploaia danuilor talc
. _ i-ti multumim.
TIMON: ' ' ' Cc oameni cumsecade I
PICTORUL: Ca sl.1-ţi slujim băturttm calea-11cuace.
TIMON: Cei mai de treabă! Cmn sti, vri plătesc?
Beti apă~ didăcini mîncaţi? De undei
AMINDOI: Te Yom sluji pc clt ne stă-n putere.
TIMON: S lutcţi cinstiţi! Ia s1rnneţi drept, aflat-aţi
Ut am bănet? 1\n\ prind că da. Hai, spuneţit
Căei doar sîntrti de trcabtt.
PICTORUL: ' . _ c zYoncşte,
Stăpînc bm1, dm nu pentru aecasta
Ne-am îndreptat încoace.
TIMON : Ce oameni drcpţl \ Nu-i pictor în Atena
Să plăzmuiascrt 1m1i dibaci ca tine;
Da, plăzmuirea ta trl!icştc pm-că.
PICTORUL: Aşa, aşa, stăpîne.
TUiION: Da, aşa„.
Iar tu în >crsul tău atît de gingaş
Iej miezul si-1 întorci si-1 ră ucesti
Că lucrătura parcă c 'fucasd. '
~i, totuşi, mult-cinstiţii mei prieteni.,
Dator sî11t să vă spun: aveţi o hibă,
Din fericire mică; nici n-aş ecre
Să v-o-ndreptaţi.
AM1NDOI: Rugămn-nc, stăpîner
Să ne-o ară.ti.
TIMON: 'Y-aţi supăra pe mine.
AMINDOI: Ţi-am mulţumi, stăpîne.
TIMON: Zău asa?
AMÎNDOI: Să nici nn to-ndoieşti, stăpîn~ vrednic.
TIMON : Păcat că prea vă-ncredcţi fiecare
Într-un cotcar cc vă însală.
AJIIîl\JJOI: ' ' Oare?
TlM-ON: Da, îl cunoa~tcţi hoţ şi prefăcut 1
Şi ştiţi cum v-amăgeştc, dar vi-i drag
Şi-l cuibăriţi. în sîn. Ci voi fiţi siguri
Că-i un misel de frunte.
PICTORUL: De cine-i 'Torba, nu şliu.

72
[V, 1J
POETUL: Nici r11 nn ştiu
TIMON: Yoi aur să vă dau, căci dragi ilni sÎllteţi,
Dar izgoniţj de lingrt voi nu~rii,
Trtiaţi-i, spînznraţ i.-i, înrcaţi-i
1n srîmă., nimici(i-i intr-m1 fol.
Si-apoi veniti să vrt îmbnib cu aur.
AMîNDOI: Ce nume poitrtă, dounme? Spunr, cinc-s?
TIMON: Cînd mergeţi, tu încolo, el încoace~
Tot ÎJ1 tovrtrrb:ie Yrt aflati.
Cînd ficcare-i 'singur, si11gmel,
Tot face cu rnişeht1 o percohc.
( I'iclonilui.)

De nn Yoiesti să fiti doi hoti tilături,


Alungri-l. (PoetidÎli.) Dac'·ă nei să porţi sub
haine
Doar un tilliar, de celălalt te-ascunde. -
Plecaţi, otrepe! Aţi vrut am? Na-vă!
(Poeh1lui.) Mi-ai scris o poezie? Poftim plata!
(Pictorului.) Eşti alchimist? Din pietre să faci
auri
Hai, valea, ciini spurcaţi!

(li alu11gă cu piPlre, apoi intră illapoi !11 peşteră,;


(foiră Flavius şi doi senatori.)

FLAVIUS: Degeaba vreti să mai vorbiti cu Timon;


Atît s-a sihă~trit în sine îns1işi,
Că nu-i pe lume faţă omenească
S-o sulere în ochi.
PRIMUL SENA.TOR:
Tn să ne dttci
La Yăgăuna lui: făgăduit-am
Arhonţilor să stăm cu el de vorbă.
AL DOILEA SENATOR:
Se schimbă omul. Vremile, năpasta
Îl fac neom; dar tot a vremii mîJ1ă,
Rodindu-i bogăţia de-altădată,
L-aduce, poate, iar precum a fost.
Hai, da-ne, şi-om vedea.
FLAVIUS: Aici i-e hruba.
Lăcaş de tihnă fie-i! TU.non! Timon 1

73
[V, lJ
Tr r:tntă muiei. At rnfonii,
P1in <loi dnsti\i nrb.onţj , :.c-nchină ţfo;
Vorbrştc-lr, st:-:pinl'.

(Ap rnc Timo1i din 2Jrş lcra l11i.)

Trno, : Arzi, soa.rc bincfil.0i:.tor! Hai, sp1urnţl,


„·i-u ~trenng cn voi~ cite-o pn5chea po llinhll
De fiece c1ffînt a<levărat-
far fiere minchmă srb \Tă anlă
Şi limba pînă-n răd5rtini sfrijca~c:-o.
PRIMUL SENATOR:
Yrcd11ic Timon ...
TI.MON: De voi sîut vrednic doar -- şi Yoi de n1 ·ne.
AL DOlJ,EA SENATOR:
Arhonţii-~\.lcnei
te s<11uili, Timon.
TllfON: Le nmlţnmcsc; şi le-aş h'imite duma
'Napoi, de m-aş putea. duma.
PRIMUL aEKATOR:
Hai, uită
f'p d1riJ1 ăm 1iui în~ine în tine.
])iu sunet ~i cu 'ctrag :irhontii tnţi
Te roag;t ~ri. te-ntord. lti preg:.1.tcsc
rn eiu Cfocl'-'Cbit C:C te nştcaptă
8i~ YÎÎ C:U ;:,{~-} cinsteşti.
AL DOJLEA SE..'!AT011:
)H\rturisind
fă prr<i <ÎL' tot uituci au fo:-.t cu tine;
Dal' ar.i <.:Ptat l!<l, c-are foar1c-3rnr
Se p1Jd\fr, simţ.ind < e gren îi ·d nc
Cînd ll-0 nju m Tirnon) şi Yăzînd
C-o r:1~c primejdii datiL llll t r-ajntă,
Prin noi îti spunc-<lcuru C<.lr se eăiC'sie
Si că tc-u{bic cu o si mni mare '
im.~platil. drcît ră.l{l cc-p fă.cu:
Atîta bu~ăţie şi iubire
Îndt ~-aline toată nedreptatea
Şi drngostea ce-(i poa.rtă s-o vă<lcfiseă
Prin slo ·o de ueştcr~.
li'IMON: !Im fcrmr.c:iti!
Mai-mai ~ă. plîng îmi vh1c ! De mi~aţi da
Un :rnf!d tle netor, ochi rlo femeie,
At.îtea. mîngîicri mi-ar stoarce lacrimi.
[V, 1)
PRUIUL SENATOR:
lnclup1cc1t-tc dar, sl'b IDC'Tţd. cu not
Şi în Atena nor.,:trri - ce-i şi-a. ta -
Clrmn.it r alntpntemic fi-ne.
Cu m11ltmuiri y,·i fi intiln11imit,
Ti se Yor da pnt ri fibră de margini.
fi lrnnu-ti nume ni trfbi temut:
Înclală cr-om pntra si'~-1 Îl.gonim
PM1farhîutn t nl de .\kibiarle
Cr, ('(l rnistn•!ul ClÎll<:rn, zr~ticncşte
A !ării snle tilmit.
AL DOILEA SEXATOll:
P.i-nyîrf.r spada a:ncnintăloarn
Spre-ale „\.lenei zidmi'
PR mn. SEX.\.TCII::
Ytzi, clar, Timon•.;
Tu.l(JN: A-:a :::tînd tren.ha, ua, mr~-nchq.Jer, astfel:
IJe-i f'JlÎJite<·il pt•-ai W('Î :\kibiude,
${t ~tie-_\kihiadc di. lui Timon
1\11-i pai;k Dar dl' jPfuic Af(·ua,
Pr-ai C'i \Jăt1ÎJ1i tk-i r<pîrnrnră de barbă
Şi hl.\'ă prudă ~fin1 <·le-i fccio<U'e
Hitzboiului umilitor ţi silnir,
Attmd l'lL t;!ic bine de !a Timon
f'rt-n mila mra pcntrn Mtrîni .:i lineri
A tîtn po1 i-:rt-i spm1: <:ii 11ici nu-mi pa~ăt
Să facft ~i mai riw ! Pu !Î 11 îrni pasă
D<' spndn lni dt înc-ă mai aw\i
Gitlrjuri dt· titi;1t. C'iîc-i J}U I-le află
La rrtsc11 lati în tahrri HCllll tr1is
Pc ca.re cn' ~it-1 preţuit' c JHai ieftin
Drdt pc-oricarr gît afrn· an.
Rr11nînqi dec:i în paia C'elur Veşnici,
Ca ho\ ii-n paza slr ăjii.
FLAVIUS: Hai, clcgcaba-i.
TlMON : Sc:rimu fa epitaful rnc11: clii; r rnîine
Îl \'cti p11tm citi. Ci'tei lunga-wi boală
1\umiti't 81mlitat<' şi fii11tfi
E-:l('llJll re Yindcea1e ~i nitarra
Îmi ni aduec toi. l'lernti, trăiti!
Akibiadc •rn1ă şi "oi Jni
Osîndă hmgă daţj-văl6!

75
[V, 1]
PRIMCL SE::\ATOR:
Degeaba.-i.
TIM.O~: yj, totuşi, îmi iubesc cetatea; nn sîut,
Cum umblă zvonul, ilintr-acci ce zburd»
Cînd piere ţara.
PRillUL SE:-lATOR·:
Bine glăsuit!
TlMO~: Sitlnt pe toţi cei cărora li-s drag.„.
PRIMUL SENATOH:
Acest cm1nt e vrednic de-aşa buze.
AL DOILEA SENATOR:
Pătrunde în urechi ca-uvingătorul
Prin arcul de triumf.
TIMON: Să-i wlntaţi,
Şi s1mneţi d.1,
spre a-i scuti de cazne,
De \Tăjmăşii, de frică, rle prăpădnri,
De-al dragostei chin greu şi alte rele,
Cc le înfnmtă slaha luntre-a victii
Pc drumu-i şovr~ielnic, îi învăţ '
Cum ~r•-l îmbnuo pe Akibiade.
AL DOII.EA • ENATOH:
Pliicnt îmi c ec ~pune: se va-ni oarce.
'fl!\10.N: Ungă siblaşnl meu un arbor creşte
re c1uc de nevoie va să.-1 tai;
CtU'incl am să-l dobor. Vestiţi Atena
•, i pc ai mei prieteni să dea fuga
- Cn rîndnl de la mic şi pîn' la mare -
Cît încă nu l-a tloborît seetuea,
Să vină să se spînzw·e62 , do vor
Să scape de necaz. şi salutaţi-i!
FLAVIUS: Să nu-l mai tulburăm: nu-şi schimbă gîndul.
TBlON: Să m1 mai daţi pe-aici; vestiţi Atona
Că Timon şi-a chlrat culcuşul vc~nic
Pe-un ţărm scttldat de apele sărate;
O dată-n z.i talazul răzvrătit
În spnme-1 var-neca. Veniţi aicea.
Şi lespedea-mi oracol să vri fio.
Rostiţi, voi, buze, blestemul din urmă:
Ticăloşiei cimna fie-i petic I
Iar omul fie doar gropar besmetic

76
l v. ~j

Pc carr ·nnmai moartNl.-1 ră$plătcştd


Tr stinge, soare! Timon asfinţeşte .. _
(Iese.)

PRIMUL SENATOR :
Obida lui c frtră vindecare,
E una cu fonţa lui
AL DOILEA SENATOR:
Pierdutu-ne-am nădcjdca-n el. Să mergem
Şl-11 alt chip să trudim a. face faţă
Primejdiei.
PRIMUL SENATOH:
Căci grabnic leac se cere.
[.Ies.)

SCENA 2

Sub zidurile Alenei. Intră doi senatori şi-u11 vestitor.

PRIUUL SENATOR:
Urît cc-mi spui. Swt chiar cit zici de multe
Cohortele:
VESTITORUL: Ce-am spus am spus puţin;
De nllfcl, vinc-atît, atît de iute.
Înr.ît cnrîncl c-aici.
AL DOILEA SENATOR:
De nu-l aduc pc Timon, nu-i de-a bine.
VESTITORUL: Vorbit-am cn-o ştafetă. vetlil prieten,
Şi strînsa-ne Mi.ţie de-altădată
Ne-a Îl1dcmnat, de;i ne dezbinasem,
Ca fratii să vorbim. Alcibiaclc
11 tr~itea la prştera hri Tiruon
Cu un răvaş , ccrîncln-mi negreşit
Să-i \'Î11ă-11 sprijin cînd cetatea -rnastrll.
O va loYi, mînat şi ele iubirea
Ce-o are pentru Timon.
PRIMUL SENATOR:
Vin ai noştri.

(foiră senatorii sosi/t' de la T i mon.)

n
l '" ;),
4j
AL TREII.E.A SE.NATOR:
l'n Timon g~Hn, nu mni e nl:l.<l•:jde;
) fat t d:ele Hăjn :· ~ilor r -n iureş
Riuif'f1 n:·1i eh· co:IJ. fo1r. 1ţi , daţi zor:
A non:;tri:L c (;ădcrca; l<tţu-<- 1 lor.
(lls.)

SCEf'..!A 3

ln p 17dure; ~e 11cdc 1wşfqr: lui Iin•·-111 ~i p iJ,tra lui fu"ierarii. Intră un o~le.an,
care-l cau/1i ptJ 1'imuri.

OŞTEAKUL: După.- mlnnn1J, ri 1w1°st:i cred Cil-i locul


A;;c:111t~, lwi l Nn-i nmll'ni. Cc-o fi :...sta?
S-a dm: şi Tini (,n, i-a trcr-:it veleatul.
Rîrlog de fiară, nu ~:ltlaş uc om. „ .
J~ mort. ~\r;1asia-i pi:1.t1a; n;1 pricep
Ce-i srris JH~ r:1; voi lipil.ri-o-·n ccndi.
Akibiade ~iie 01 ie1~ ~! 1,vil}l8
Oi un rn hn:1ci I.o ;\trîn, tlnşi o tî11ă.r.
Sub falJJic·a ~\frui:i ..trt :i1;mn
Şi mult rîvn .„şte f.i-n plcî::1\!ă-11 scrum.

{lese.) J

~CENA 4

ALCIDLillE: Vt~r-tiţi ('1 'wte1t :~su pă.•liJ,toas~.


Cfi tf•bu.rk1 as11prn ei.
(1 ·r111il1i! ft.~ h
1
ci11·a ·1 wl n , ~ c•af)
(Pe ::.i·,i hr i op::.r ,1;f1M.i ~cr i i „ )

vr1 P"trCtlU'i;,ţi :Tt'nrn::i, în <l1>z~dţmi


I'i1!ă 1ud ir.ri. Jionr hm.ul. -; .);;trn plac
N<·-:t foi;t drr.ptatNt; brfb ~u şi a.]tii,
S>..1puşi pîni1 m:Li irri pa1 rrii Yo:.i.stre,
Am pribei;-it nr.volnid, şi obi<b
Nu-am plîn.s-O·! v: n. Acum so-,it-a cear;ul

78
[V, 4)
Cîm! m;\dn -. cfo1 brnţnl coJni vajnic
Vă "tri~it: „ri-i de-ajuns!" De-acum Năpa..,~
S-o t111uf0Ji 1n jilfnl vo ·trn monlc,
8i-n ,:p:timn fu:..ri1 î ;i Ya da rd.~uflul
l'rufia răpdugoa~r.:
PHIMUL Sl!1NATOR:
Nobil tînăr,
P1 ci11J abia~1i înmugurea 11ccazul,
ţ.1 11-:tnam a rn· frmc de puterea-ţi.
Tri1.1i,;-:tm :'ioli sl't-ţi domo lim mînia
~l !JP]"(•(:'Ull(;Ş\ÎIJţ:t 1)1'-~•ffi Sft~lat-0
1'ri11tr- m 1•rk;o:; de dr::igo~tc.
A.L DOILEA SC!'„ TOU.
Cercat-am
EZ•-l îrn\,m:rm1 Jh' Ti111on îmbiindu-l,
1' iu n:;1it1.ri mniJi, la cfo înn1t;
~;-, 1:1. lf, t ri1i_ t<•\·i - nu-i drept urgia luptei
,.-0-1.uur · U•t1 de-a Yalrna.
PRIMUL SEI\ATOP..
Zidnl ăsta
N-. Îu.' t clttilit c'.t· mina celor care
T(·-.~"' s111 ilr:i t; ti 1H.i dr cr sili
An :<tt· :;;co1i si turnuri srt i11ătească
I'rtc" t ,11' t::ît or~·1i.
i:\L DOfLEA SEN\Tlilt:
S-:111 :;~in:- clin vfatll
Aet·i ·c·-:1tîi ti-nu hrt„rtzit ~mghinnui.
Hn~iJwa ele-a fi l'o:,:t asa rnh,eJnici
I-a· ~u;.i;nmwt. Hăpîr:e' nolJii, intră
Cn flutnr1irtlt: fi< rnmi în cetPtc;
Ucull' clilitn noi <ljn zeu· mrnl
J l;,d\ VOÎ~-:ti :;i1-tÎ gJ iJt11Î I ft.zlmnare.a
Cn- ' Lrnnft nr.fii:l'H.:-<·5. la-ţi zecimea
I 'e eare snarta rn ur::;i-o rnorţii,
Şi moari1 cei ur~iţi.
PRIMUL SENATOF~.
Nu toţi greşit-am
Îr1 fo(a ta. Kn-i dn·pt ca prutru morţi
Sri tl· răzbu11i pc \Îi. I'ăeatul nu e
Pămîr,t, s/1-l mo~tenirn. f'eei, dragul nostro,
Cu o:u,tca intri!, nu şi cn m1nia:
AtNw crnţ-o, doar ţ:i-e leagăn, crută-ţi
Şi ruddc pc C«rc laobltr.

79
(V, 4]
Cu rei re te-au jignit i-ai prăpădi
În viforul mîuiei. Ca ph torni
La stî11ă, numai oaici molipsită
S-o tai, 1111 tmma-11 treagă.
AL DOILEA SENATOH:
Tot co jindui
Mai lesne căpăta-vei s1.u-îzînd
Decît lovind CLl spada.
PRIMUL SENATOR:
Cu pi.ciornl
[zbP:jte-n porţi, şi se Yor tfa în lături
Dacă-ti trimiti blîndrtea înnintc
a
Spre vesti prieten. '
AL DOILEA SENATOR:
rnt-ti mănn:;a
San altri clm.ltsic-a dnst~i t alr ·
Cum ră prin a{-mo un vrei ,ă nr bîntni,
Ci să-ţi cîştigi dreptatea; în cl'lato
Aclăposti-vom oastea toatrh, pînă.
'fi-om împlini clorinţeJo.
ALCIBIADE: Zvîrl d1u-ă,
Mănuşa mra. Vcnip, descbide\i poarta;
Şi doar vrăjmaşii moi şi ai lui Timon
Pe care îrndsi voi îi osîrnli-wt-i,
Vor isprişi.' Tur ca să fiti pc pace
Că vin cn gîud cinstit, nici un oştr:m
Nu s-o clinti din taberi, nici d\,lca-Ya
Or'lnduielile cctrttii YOi1stre
Nepedepsit de legile Atonei
Cn grea pcdeupsă.
AM1NDOI SENATORII:
Nohilri vorbire !
ALCIBIA.DE: Ţineţi-vă cuv în tul; coborîţi!

(8ewitorii coboatlt şi deschid porţile. )


(fotrâ un oştean.)

OŞTEA~UL: SlăYite domnne, Timon a mmit;


Mormîntul său e duar la. poala mrtrii;
Pe lcspccle-s sUipate-acestc slove
Cc le-am luat pc ceară, şi tiparul
Va-uJocni adînca-mi neştiinţă.

80
[V, 4]
ALCIBIADE: (c•ite;;le <'pila.fnl):
Golit de &ietu-i suflr>t, aici un biet leş zace:
Pe tei riin111.şi în t1inul-111i doru lepra să-i îmbrace I
Sub lr.~pPtlf' e Timon, r'e rin pe i:i·i itrî.t-a;
Nu le opn'., dn111ie(e - blesteamă, treci, şi-atîta.
Sînt ultimele talc simţăminte ;
D11rcn•n, 0;1 mcniJor te , drbea
Cnm te sdrbean şi lacri mile lor
Pi: nre le dr5.mnie 1,gîrc i ta. fire ;
Dar nrnlta-ti l'antc~.ic l-a silit
Pc mnrf'lc ~cptun să µlîngă ve~nic
Ln srnndul 1ău rnorrnîut de ,-ini iertatei
Se :;tinsc Tuno11; amintirea-i însă
Va dăinui. Durt•ţi-mit- n crtate;
Lt spadă IujC'r de mr1slin ll'ga-Yoi.
Hitzboiul ÎlldOţ!'•H•:i\.-sr, en pacea,
Şi pnr1•a ă-l îmbn11P: fiecare
Leac fie-i celuilalt. Ifai, l>ateţi tobe I
( /,:s ,)
Comentarii

Anii 1601-lGO.:S sugcrati în tabelul cronologic nl lui F.E. Jfallidav


pe.ntrn reda ci arca de Ciltre Shakespeare a tragediei Timo11 din Ate1l!1
(Ti?•w11 of ,1/ltrns) sînt extrem de aproximntivi pentru că nu au jnstific5.ri
„r:xt<'rnc". Primul tcxi cunoscut eslc cel clin cditfa în-folio, 1623 (llnde
apare la c~pitolul tnigcdiilor, intre R1J1;1co fi Jti lida şi Iuliu 0f:ar ), DII
c:1:hb nici o edit ie in-cnarto , pics:i. nu este mcntionali1 de c011tcmporani
r:.ir.i ca scriere, nici ca montare la vreun teatru ( dup5. e seric de adaptări
rrima rr11rczrulaţie pc b1w1 it'xhdni sltakcspcariim a avut loc de abia î~
lS:il, la lcfltrnl londonez „Sadler's Wulls"), iar H.J. Olircr, îngrijitoru.1
cJtimri ediţii .\rJpn a i1il'sci, amintc~te şi faptul cil aceasta „nu cantine
fie m:icar o sin.~uri"t tth1zie c:.:re, 1111mintl un eveniment sau o persoană, să
constituie oLi~nuila tlo\adă formală pentru. datarra operei lui Shakespeare
Clw prrioatla rlis:d.11·rnnă'· 1 .
Dove„ilc „intcnw" :tu ~bibilit - nn neapărat definitiv - că anul 1604
e3te imul diu tcnne1iclc inif iule ale d:i,tătii;

„T.ibcrtăţilc yrrsificatorire sugerează, bineînţeles, o dată tirzie; şi


prin raportare la wrsul alh, pc alocuri mal cizelat in piesă , se poate
n•1 "l'U1i
afir111:1 că, în fu11m· ci prezentă, ca n11 a fost scrisft înainte de 1604. la
a!te pasaje, pnsilii I norcYizuitc, ycrsul eslo ~mai libcu decît oriunde la
Shul;c•sprare, (']lia.r şi fkcît în «piesele romantice» de la sfîrşit. („.) Ca spirit,
totnşi, Timrm se aprnpfo org:mic <le tmgediilc tîrzii; iar datarea propusă.
de eincrn tÎl'pinrlf' probabil rlc afinitatea pc care acesta o constată în legă­
tun1 cu unele dintre ele mai rurîntl d1:c1t cu altele.
rarnlcla cu R · grlc Leal' a fost srmnalatil cel mai frec1ent. Ca şi Lear,
Trnvm ia tlrrpt b1111e dcclara[îlJc de ata~amcnt; aşa cum Lear nesocoteşte
m1'ritl'lc C'orrlpJfri rlin cauza l'\1lrimftrii ci simple şi sincere, Timon nu ţine
seama <le :twrliomentclc nrsocii1bilnlui Apcmantus; şi întocmai după cum

1 Il.J. Oliver, în Introducerea la Timon of Alhens, Tho Arden Shakes~


.r eare, 1058, lilei huen, Lonrlon, p. XJ •.

82
Kent e singurul om credincios lui L!'ar, ~i Flavrns îi csto rrnclincins hti
Timon, şi auundoi trcbuiCl sii au<lă. cum le si11t respins!' prolP~tclc imj)'>-
triva. n!J:: . 1buinţei stii.pinilor. într-un sens, Flavius, 1tsfmr nra. lui K••nt,
i) nrm1•aiă. stilpînnl in pustiet<tte, u.mle i1:ima i se fringr r;;i jut.lecata apro:i.pa
că. cr<l1•azil. sub şornl răută\ii oro.eucşti; iar blestemele pc c:trc cei cloi crui
tragici Io n.runcil omenirii au o acccJ.şi for\<1 şi sÎllt a1ksca. comparabile prin
m1nuntc"1•

Încii Dra<lley ~ttthilise o si-rie <le puraJelismc între c~lo două tragcd ;i;
„tragicele mmii.ri alo ncrccunoşti.r1tPi'·; „Yictim:i. c~te extra.ordiaar de
:r:cbă.nuitoare, mi!oa~ă şi vchcniolltii.' şi ,.total copleşii a, Lrcclnd prin furitl
la nebunie într-un caz ~i la siuuci<lurc iu c:i.zul cr.lllalt"; „pas:1jde fa.im<HJ.-IB
Bînt blestr m~Je"; existil. .,comparat ii repetate între om ~i fiare"~. „Oamenii
silraei şi 1tmili sînt, npro:i.pe filrtt rxccp(ie, s:ln1Hoşi la minte )i buni la inim:;.,
foiali 5i compiitimitori" 3• Tutotla.lii, Dradlcy sesizase ascmăui"mle diu ca<lnl
versificaţiei' şi al unor cxprcsii 5 •

Asupra c.Kprimării monologate a lui Lcar şi 'fimon 1lin momentul iwl


ee dezechilibrează s1tflctrşto a atras atenţia Wolfga11~ Clcmcn6.
Din păcate, cnlntionările nu rezoh·ă p1·obkma imp•Htantă a anteco-
d<'nţei mwi[L dintre cele două piesl': este T:„1011 il:n Af.;;w îndat.orat R;·acl· -i
Lcar s:i.u Yiwvcrsa? , 'ici raporturile rwnologico 1lintrc l"ir:io;i şi t.tli"e rnl-
grdii ap:uţinhld ace lrif.~i fami Iii nu a 11 fo::t elurid<il c; au fost doar <cN1sa
în relief pttnctl'ltl dr. conwrg1'n(ă ..,,\tuw frra de fa, înr·rput din Tii,.:m
tiin Ale.na seamănă. eu atmosft>ra poetică din Antouiu şi Clrnprtm" 7• „ ... c-1:]
putino temii. foarto scmnificatil'ii, cca im:1licatii în contrastul ilintn' Al r„-
b1ade şi Timon, 11.p:i.ro <J.tit în C<1IioJ an cit ~i în .fotcmiii fi Clcr11rifra"R.
„După părerra m~a, csle put i n probabil( ... ) c;i. 'l.'imo.1 sft Ji fost w primi
schiţii. 1> pcntm R 'jele T,ear s~,u, po linia gindirii 111i t'Jif[or<l L('cdt, ,uq
îndoicluic Hstitor al pieselor n,mauticc ». Dar d, orit:um ~tr sta lucrnrile,
Titno.1 din AtCTrn se ;;~oci:iză cu Lmr, j .11•1.;(11 ~i ( '·1. i•J/1,,1 ( m1.i df Ţrllb .;
decît cu Ofltclla .,i Ji11d1ctll) şi ct~ în toate trei se manif~:ot(t o amunită tle11i.~­
~.:i.ro a ar.c?utului, il•.'Z\·oltll.tii în cuntinuarn iu pi<';;, le f"ollllilllliec, c o .;r 1_
cluzie cu ci.ro cei m.ii mulţi critici rnr fi llc acorri:·u

1
fl..J. Oliver. Op. cit., pp. XL- XU.
2 A.C. Bm1lky, i'::JlrnkNpea.re '.l'.·ugc•ly, 1801, :\facmillMl, T.on11on, 1~1-1,
!'· 20 .
3lbid., p. ~73 .
• J/,iiJ., p. 2iJl.
& fbid., p. 3 IU.
6 Wnlfg.rng H. r,1„men, Thc Dc·1•c/c11;;1r11t of Shaf<c 11 ·r;rr's Ji,ia:r 71,
Hlol, .:.kthnrn, J.rrn<J.t•n, l!Jlit). p. l ll.
7
G. Wibon Kr:i~ht, 1'hc lritccl uf Ffr,, 1!)30, -'ll'!Jmen, J.ondon, lf72,
P· :.no.
B ILT. Olivrr, np. cil. , p. . -u.
Ubid., p . .XLlJ.

83
Indiferent ele clirecţia împnunutlJlni, Shakespeare, rn şi m cazuri
precedente (Hamlet - Troilus fi Cresida sau R ichard al 11-lea - Visul
unei nopf'i de t'ltl'Ct), devin<' propria sa snrsă. cl1• insplraţie, ma.i impoifantă
ca idei şi atitudini dccîr IiTa...-a sursă a ruato1falulu i naratiY-dramaiic şi
caracterologic din lie{ilc lui ..clnioHÎ!! şi Alci/1irulc de rlntarh (în tradu-
cerea lui Thomas Xorth), o norei/a din Palatul .plrfoerii (Th e Palace of
Plcasure, 1566) de William Paintor, dfalognl Jni Lucian Tirnon sm1 illi;a.11-
tropiil (netradus încă pc atunci in limba engleză) sau piesa academic ă
'.l'imon (1585?) (singura lucrnro unde so întîlnrşte „ crvitorul credincios"
şi existr~ o scenă a falsului banclict).
Nici Plntarh, ni ci iz....-oarclc adiacente rnt-i pntea.tt ofo ri lui Slrnkesp eare
mai mult clecît o intrigă cn un pronnn("at caracter li11 iar, nrpntrivit.l 11entm
o su ţinută tratare dramatică do-a lungt d a cinci acto.
După Peter Urc, aceasta explică eşecul dra maturgului în înec rea rea
probabilă „ele a crea un cron tragic care să aibă tmcle trftsăhui com1rne cu
Lear şi Othcllo" 1 • Dar este probabilit acrnstă int.cntio? Sau nu sînt la fel
de probabilo şi alte inten(ii, poate nu prrpondcrent drnma tice? Spre deo-
sebire de cei mai multi shakcs11eariologi, Peter Urc însuşi caliiicfL piesa
„a problem pln y" - „piesă ele probleme", ,,pir ă de/c u probl eme", rn alte
cuvinte, o pies[L prcocupati1 de prrzentarra şi di~cuhtrra unor lezc tcorclice
(morale, filozofice) (cnm ~c îlltîmplă cu Troiltts fi Crrsidri san Jf1lwră
penim m<lsw-if). Şi tot Urc este de acord rn cei care 1·ftd în '.l'i1no11 o moral i·
late. Piesa

„ ... arc caracterul unei fabttle morale. Toţi comenhttorii i-nn rernuoscut
acest carnrter, chiar dadl. nn toti ar dori să. yadii, într-însa u moralitate
met.licva lă shakcspcarizatii.'"2.

rridtfL astfel, deci (în pri1m1l rînd) ca moralitate, Timon dii! Atena
sr disculp;t tle o se:i.m1i dr ncd(>SăYîrşiri cr i se atribuie ta tragecl.ie „regulată."
sau „clasici'\," sau „shn,kespeaTia11iL'" în srm11l în care nc-a.u deprins Ri„hard
al I II- iea sau R omeo şi .Tttlieln san Hamlet. Simplitatea ac(iuni.i de1·ine o
însuşire JJOzitivă , iar structura ci este „~labii şi confrtzii." (Bradlry) sau
„dl'zlînată" ( ~ndo\·) numai la niYdttl strict fonu;Ll, rnru aratu. conyingător
G. Wilson E:night: ·

„Timon este o parnl.i olă sau o alcg<irie; fnr(a ri clcbonlantă, simpli·


tatr;i clar contura.tii, şi masiYă, frlrnica ei eviJentft ~i mmărind scopttri
precise, toa.te acesteti se estompează ~i se drnabirc<tză dacă ceea cc căutii. m
c~te 11semănarca întocmai w iuanifesl.ărilc umenPşti. Piesi1 viidl' şte o sublimă

1
Peter Ure, Shakespeare: The Problem Pla.ys, 1961, Longm1rn, Londo n,
1910, p. 42.
2
Ibid., p. 46.

64
lipsă de reali · m. Dai:a îns;i, surprindem întelcsul ei filozofic univers:il,
atunci ea ne apa.re în întreaga. ci profunzime şi arhitectură m'iiestrităl".

„Multe per:ona.je sînt slab inili1·idualizate", observă Ş1·cdov'. Or,


tocmai simpl<t lor crrionare (excep(ie fac Timon, .\pema.nttis şi ,\Icibittde)
se înscrie în tipiClll moralităţi lor; şi nu este o întîmpl:tre faphtl că un ele
dintre ele sint denumite prin profc:>ie ( Poetul, l'ictornl, Giurncrginl,
Negustorul, Tîlharii), că altele pot fi lesne tipiza.te profcsio11:1I (Alcibia.de,
milita.ml; Apemantus, filozoful cinic; Pltrynia şi Timanura., carte za.ne le
etc.) sau cit însuşi Tim1n (dttpă Doren) simbolizează. )fonificcnta. în pri-
mele trei acte ca sft se transforme în llfizantroptLl din ultim lo două.
0

Confruntnrc:t tragediei cu Omul (Evwrman, HD.)?), cea. m'ti Yaloroasf1


moralitate mcdicrnJii engleză, confirmă, credem, cara.ctcrnl de creditoare
al accsfria fată de Timon. Trecînd pesto identitatea unor teme m;.1j11re
(„Omul: Lt bine se găsesc prieteni, zău,/ Ce-s tare neprietenoşi l<t ră1r',
versttrile 309 310; „0111ttl: ... drept face banul clin ce-i strimb", "· 413),
ne poate reţine aten\it\ a.semii.narea. tchnicft dramatică (cu deosebirea. cii.
Shakespeare dczvultă în trei scene consect1LiYe ceea ce în 011wl este
„concis·'). Refuzul scn:ttorilor de a-i da o mie de falanti strîmtoratului
Timon (care-i copleşise cu darnri) e astfel reprodus tle cconom~11 său:
„Răspun s u-mi-au cu to\ ii într-Ltn glas f Că. n-au, că-s la. strîmtoare, că nu
pot/ Să. facit cc-a.r voi.„" etc. (II, 2, 203 şi urm.) . Lucullus, solicitat la
rîndttl său, îi spane lui FJaminius, servito ml lui Timon: „ ... astea nu-s
timpuri să dai cu împrumut" (III, 1, 4.2-41) . Lucius ii cerc Ltnui alt ser-
vit.or, Scr\'i lins: „ Du înăl\imii·sale toată dragostea mea. Trag nădej tlo
că-mi voi piistra preţuirea sa, chr n-am putinţă să.-i fiu de folos" (III, 2,
51 :>:1). Sempronius ntt-i trimite !ni Timon banii ceruţi pentru că l-a
jignit apelînil mai întîi la altii (III, 3, 13- 28).
în 011111!, ştiindu-se aproape de ceasul morţii, eroul ecro ajutor de la o
reric de pcrsoJJaje alegorice şi coto refuz11t sub pretexte la fc I do variate
„8cmcnnl: Cît despre mine, singur să purcezi" (v. 33±); „Neam11l: La deget
am o bătătură, zău" (v. 33G); „Arerca: ... la u11 asemc11i drnm nu mnrg cu
nimeni" ( v. 415); „Pufcrm: Eu, Omule, nu voi să te cunosc" ( v. SOS) etc.~.

1G. Wilson Knighf", Op. cil„ p. 220.


2I. Şycclov, Huoli1•f ir1 şck,pirovskoi tr11ghcdii, 1Iosha, 1975, p. 283.
a ;\u este cxclllS un intermediar al procedcullti, Thomas [Ieywood, a.
cărui c:i.podoporă dra.m·ttică, Bttnrltatea ucide o fe m~ ie ( .1 lV oman J~ ill'd
lVith J( md 1iPss), deşi tipărită în 1G07, fusese jucată încă în l()f)3. Susan
apelează la. lamilsointa. rudelor C<~ să-l scape de inclti ·oare pc fratele ci
şi primeşte răRpm1suri ca acestea: „Biitrî1111Z 1!l ow1tforl: Bani n-am. Şi-apoi
să ştiţi: nepotul meu j S-a rnpt de rude cînd a dat de gm1" (III, 5, 16-
17); „Sandy: ... azi nu vrran ~j, ştii de oful tău" ( v. 25); „Rodrr: .:II·a~tctiptă
nişte trebi" (v. 30); „Tydy: Cu cei cc sc·mprumută 1111-s văr bun" (v. 37).

85
.lem~n c1:mstn.t.ă,
c:i. linia alego.ricU. a tra.godid se desL.t~eştc din prima
11c0ni pnm11lui act untle apa.re domin:mt:• fi:;<I~ă a Fortunei:
„Porfui· Ci.ud, sub îndemnul toanelor, Furtuna/Îşi zvîrlr-n hău
fol.iiLl!, tuti ciracii/ Cc-n urmă-i s-au urcat spre culmi pc br1nci, /Să se,
{'ri.i;;al -1 lasii şi nici unul/ Nu-l insoţl'şte în căderea !ai·' (I, 1,l 84-88)1

•. cLematismul îşi dă de veste pretutindeni·" observă >an Doren..


in"";istriud şi un detaliu cu caracter numeric:

„E. i:;tiî trei nemultumiti: Tim@, Apcm:i.utu~ şi Alcibiade. Trei ser-


v;(ori intr" în palattd lui Tiln1n p11rtînd damri. 'l'rci prietr11i refuză să-i
tir:. bar•1 lui Tim'Jil în trri scene cons~cuth-c ~i tNi ·triiin i far coml'ntarii
~~npra l;Hreicei jigniri. in sin;;nrritatca sa, Tim m r vi1.itat dP trl'i perso-
n 1jc importante: Akihiadl', Apemrnhts ~i Flaviu>. far tilh<u-ii care îl aboc-
d 'a '.a sint trei la num:\r" 2•

In siin;it, în sprijinul ideii de intcnţionalitatl' şi rfohorare subliniat


e •:i:cit•ntă trubuie amintită şi organizarea scmpulun. fL a contra~lelur sa11
:..r.forzrlur. 11.J. Olfrer com entează:
,.PH·sa este, într-adevăr, aşa cum a lăsat să se î.n(rleagă d-ra Ellis-Fe.r-
uur, u!l droscbit do interesant experiment în tclrnica dramatică; ( ... }
dep:'işindu-şi cu mult epora şi apropiindu-se con.sidcru.bil de tehnica ann-
mitor romane modeme al cru·or protvlip este I'1rncl ~i co11trap.111et dl' Aldous
[luxll'y. Cu un minimum ab~olut de naraţillne cronologică, Shake>peare a
c•intrap11s rcactiilo unui ~in~1r om faţă de diferite situa(ii reacţiilor diferi-
lllnr oam 0 ni faţft de situa\ii identice. Atit11diuca lui Tim~n fa\ii dn prospe-
r.tntc într-o jumătate do piesă c pmă în contrast cu atitudiura lui fo\ă
1l" a:h-er. itale în jum1<tatca ccala.Hă; linguşirea i1iocrită a Poetului, a
.P.ctorultlî , i a nobililor atenieni se află într-un raport antitetic cu cinisr'l. :i
n miignlitor al lui Apemantns. Actul al III-iea apune între ele rc!uzurik
'1iforitilor creditori; iar in a doua jumătate (actele IV şi Y), neîntrerupt.
\Εitc·le p1 rarei le fac lui Timon Poetul şi Pictorul, Apemantns, Alcibiacle
~1 S,natorii sînt contra~tate între ele, dar şi cu vizitP\c fftcute de fiecare
tl1u C'i lui Timon în prima jumătaio a piesei"a.

Pda Cre:
„Srrna in care (III, 4) , ca un anim:il Îl1t'v]ţit, Timun c înconjurat
rlr o haită de creditori cc urlă este o teribilă. replică parodistică la .ccnde
antcrioarr unde el ern asediat de o gloată de beneficiari chipurile modeşti.
A.cda~i echilibru calculat se poate obserYa în relaţia d.inLrc scena cehu d&

1Wolf•~ng Clemen, Op. cil., p. 169.


z Mark van Dorcn, Shalwpearc, 1939, Doubleday, 'ew York. 1953.
P. 252.
! ll.J. Oli>er, Op. cit., p. XLVIII-XLIX.

86
al doilea ba.nchct (III, 4) '}Î cca a primului (I, 2). Mîncărurilo <;a.re au î.ncî nr;:;t
celo patru sim{uri au devenit a.pil. clUîic şi pietre , prietenii s-au preschimb,. t
tn fia.re, cuvlntul tlc bun-venit al ;;azdd într-o JnngTt am~nin(aro dhi.,,,ă
(III, 6, 8-101). 'l'irnon regizca.zil ni\<' larea id tl1ti cnm propria ~a C;e
s-a trru.1 format din lmni!.tato şi pri·os :tl inimii. in crn1imc şi însingt:.i: i.;e
de parei ar prezenta o anti-mască teriuilă, opu-;l ln mod adecvat 1.c.â'.;tti
lui Cupidon caro Iuscse int rprctatil la priuml o;p:l["' 1•

Caracterul singul::.r al piesei , a.cela de nou expcrim~11t delib":;: 1n


tehnka drnmatidL, nn poate seuza iropcrfccţilmilc reale şi evidente •le
textului, dincolo rle !lrorilc zcţ.arilor. Sînt im~1crfecţiunile rcJactă.rii , ~·:ro.­
na.late de numeroşi cercetători : transcrierea variabili a unor n mc pre.prii
(exemplul cel mai des citat este „ \Tcntidia<", car a.p:tre ~i ca „V1•ntidJ.!:1s'-,
„ Ventidgius" şi „ Ycntig:ius"), redtm<lan[ dl} , onti;;imiil~, neglijm\tlc, conti :.i-
gcrilo forţate a le unor cuvinto ( y'are = you a.re, 't'i's bee11 done = it !tJ.'1
been clonc, th'liadst e~c.), num~roa.srlc 1..kvi<'ri (ncmutivalc) ele l;i cr;al a!h,
diminuarea tensiun.ii dramatice in cca de a d:Jua. jlllnii.tate a piesei, necla.r1-
ta.toa. şi inconsecvenţa. roltllui lui .\lcibia<le etr.. To:ite n.t•Ff.•'a i-au făcut
pe Brn.dlry şi aJ \i ;:ha.kcspcariologi mai ved1i '-J. prc~11pună intervenţia.
parţialii. a unor dmnrn t.mgi m:ii 1m(i11 îme5rraţi drcît; a~ttornl titulm,
ipot.eză. înlocuită. a>tftzi cu idec01 ci pic-a. e nct~rmin aJă. ( Cbr.mb<' r:;) şi ,'.J,
J>e alocuri, arc caracterul unor br tio·ine (Elli -Fcrm'>r, Br:i.ilbrook c!_c.).
!n ciuda „nefiuisiirilor", ne-am pttrca. pune întrebarea !ftorica.> c.i
nu este shakespearian in J'imua tli>i Alrnti? Lu. c:trc am g'i:ii ră;pm1snl
cuv nit procedind !a. o minutioasl analiză a fiecărui rî:n<l .•. Dim~r,:;iuu· •1l
decen te ale nuci po~ifrţe nu îngăduie însi.i. d dt schiţarea unor 1;,1utun:ri,
inccpînd cu pcrso1111jul integra.t şi i11trgratiJr rnre este 1'inun.
Timon onorează titlul picsl!Î: el este figu ra. c"'ntrală, rfo~pre dt 0 ul 0

se v rbeşte cel m1i m·1lt, Lcw.~le fundamrnta.lc sînt J.lscat;it„ le î~ :;:.·J 1


sa'!! !n kgăturit cu el da către alţii, 'l'innn le ilt1strcazi.i. prin l)tintluitii, at;·
tudini şi trăiri. Totodată, eroul c>tc sh;i.kespearia.n; pri ntre :1\t,)ll' p )a<· ;;
iw.utru motirul ră o suficient <le cornplcx ca să. n11 ii~ tllmiicit w·tlr.
G. -nson Knight scrie ur iltoado:

„Dacă, aşa cum sugcrc:i.ză m1 ori 'hake-p•iare, intlră!;ustit.ul îşi >cdfl


propriul suflet Eimbo liza t în inbitit sa, atunci oîntrm îudrcptătiti di. ~J>uucm
că Timon se proic cteaz[L .tn lumea <lin jnru.l lui; omenirea. este propriul ;.ii11
suflet; o dmgosto minunat.'). ş i nc\ărmuritii. C'.mstrnicşt~ un paradis terestru
uutle îşi poate afla. mulţumirea. dc1>Ll nă în comun.inne. dlut~e inimr• ~i
inimă, dar şi dar"J.

J. Pr. tl.'r Ure, r>p. rit„ p. 4.5.


~ G. Wilson Kni;;bt, OJ.J. 1J1l„ p. ~2.

67
l'cntru FluchCrc, Timun este:

„„. bunătatea personificată (care) îşi ia aerul alegoric al urii cînd


încctl':1.zit de a mni j11rn rolul omnlni gcncros"1 .
Lucrurile nn stau dtiar aşa; părerea lui Kuight ~i cca a lui Fluchere
sînt tmiln.tornl romru1t.icc: mai îut.îi pe ftmdalul general al Yiziunii sltake·
spC<Lricne, constant romant .ică şi rerdistU. („cum ar trebui srt fie" şi „cum
este"), ron t<Lnt tragită ~; comică, constant ambiguu. (inclusiv atunci rind
e. te vorba cles1wo caracterizarea personajelor, ca în caZ11l regelui „ideal"
Henric al V-lc:t, al lui Hamlet, Brntus etc.), apoi prin raportare la textul
tragediei Timo11 dii; Ate1w. mre oferă destule date cc infirmii pcricc(innea
moralrt a profagonish1lui.
O.J. Curnpbell (1943Y snblfoiază „autoîncintarca" lui Timon „cînd
face paradă ele muu.ificcntă", iar pentru C. Maxwell (1948) împftrjitul
continuu al darurilor e o formă de preznm(ie - punct ele yeclore cu care
II.J. Olivor m1 e ele acord, deşi recunoaşte pl'ezenţ;t unei annmite snpcrfi-
cialităti în faptul că Timon „acceptă cu bnnăvoin[ii" laude.le aduse genero·
zi tătii salo. a
După John Wain:

„Gcnerozitateit lui TimPn seaminii mai curî1td cu patima decît cu


itlbirea ( ... ). E un impuls orb, nedi scriminat, c1q1rimîndu-se într-tm mod
mecanic. Timon trebuie să ospăteze şi să răRplătească pe toţi cei ce intră în
casa lui, nu pentm că doreşte srt uşureze suferinta sau să încurajeze meritul,
ti pur şi simplu pentrn că Tim.ou e Timon şi aceasta este maniera vanităţii
~ale. ( ... ) Âceastă generozitate e o foJ"mă ele slăbiciune, tot astfel dupU. cum
mulţumirile linguşi to are ale semenilor săi sînt o parodie a aclCYăratei
recunuştinţe"·1 •

Din annliza cuprinzăto:irc pe care o face ŞrndoY, cîteYa pas<ijc insistă


asu11ra continuităţii infrastrnctnrale a celor doi Timoni:

„"Cnnărindu-1 pe Timon încă în prima parte a piesei miele el se îmbată


do propria sa gc1ierozitatc, avem toate temciiuile să presu1nmem cu. bunii-
;-oinţa lui nu este atît manifestarea grijii faţă de alti oameni, cît un mijloc
cMc îi per mi te lui Timon srt-şi creeze satisfacţii personale. Iar în partea
a dolla această. concluzie e confirmată de cuyiutclc cu care evocă viaţa
lui la Atena:
«C'i pentru mine, Apemantus, htmoa / Cofetărie-a fost; guri, limbi,
ochi , inimi,/ Cînd le dădeam porunci, mi-au prisosit.~ (IV, 3, 260- 263).
1Henri Flncld·rc, Sliake.<p eare, 1D53, Longmans, London, 1D64, p. 249.
2Citat de H.J. Oliver, Op. cit., p. XLV.
3 Ibid.
4
John Wain, The Li11i11r; World of Sltake.<prare, Macmil!an, Lonclon,
19G4, p. 194-195.

88
( .„) (111 monologul ltti Tii11011 deryre prirfenie - J, 2, ()2 - ll.t - t1111lji
ccrcetcifori au rcbtl u11 1'imon idcali::af; pmtru Şredov te.ciul CHJJri,lde ~i
iro11 ir.)
( ...) ... cî11d discută despre prietenie, Tim9n nu se gîndc5tc o clipii că
va a\·ca. vreodată nevoie de ajutor de la prieteni. El c condns cii bog-ii·
ţiilc sale sînt nesf.îrşite, că moşiile sale se mai întind pînă în Laredcmoni:i,
iar vestea despre faliment pe care i-o adttcc ma.i tîrziu Flavias e cu total
neaşteptată pentru el. ( ... ) în proslăvirea prieteniei sesizăm o m'isurii ele
lăudf1roşcnie şi vanitate, iar cauza acestora este, în ultimă analizft, bogă(ia
lui Timon. (.„) Prietenia aparentă care în aceste momente uneşte perso-
najele nu serve~te în rca.litate decît ca un parantn exterior care ascunde
faptul că nici în prim·t parte eroul nu comunică într-adeYăr cu cei din
jur. ( ...) (Aurul) transform:\ prietenia cîntată do Timon în singurătatea
absolutfl a eroului. Altiel spus. în prima parte a tragediei terenul pentru
mizantJ011ia lui 'fonon se doYcdcştc a fi pregătit }JO de}Jliu şi multilatcral"1 •

Despre caracterul trrptat integrator al imaginilor fundam 0 ntale din


piesă(imagini dintre care multe reliefează atitudinile lui Timon) Wolfgang
Clcmcn a scris pagini deosebit do instrnctiYe, a tfcl:

„In primele scene vedem rnm linguşitorii se îmbulzesc în jurul lui


Timon şi se înfrnptft din lmnătăţilo oferite de el. Shakespeare clescrio
lucrurile ca şi cum linguşitorii l-ar devorn pe Timo11 tnsuşi. El arată lirn11edl'
din capul loculni că adLtfarca lui Timon de către linguşitori e.xpJoatoaz:1
dărnicia eroului e.xclusi\' pentru satisfactii materiale. (... ) în scena a 2-a,
Apemantus exclamă:
~o, zoi, cîti oamrni se înfruptă din Timon, şi Timon mi-i Yedc ! !\Li.
doare-n su.fJct oînd vild că atîtia îşi înting pîinea în sing<·Je unui om.„ •
(I, 2, 40- 43) ( ... )
•C•1 linguşiri, bem oamenii şi yinnl, /Iar m"ti tîrziu vărsăm întreg
veninul/ Pizmaşei uri a>u11ra cftrnntctii» (I, 2, H4- 14G). ~Iotivul acc3ta
e dus mai deparl o în mod discret, iar atunci cînd Primul Străin spun o:
•Din Timon niciodat~L n-am gust ah (III, 2, 85) şi el identifică, inconştient,
mincarea lui Timon cu Timon însuşi. Oind, în final, Timon e încoltit viole11 t
de nernşinaţii săi creditori, cu \·i ntele lui repetii metafora an teri oară ( ... ):
cToca\i-mi inima„. fa-mi sîngelc »( III, 4, 94; 9G). („.)
O a.ltft scrie de imagini ne arată cum o im'lginc apare la. înccpt1t doar
ca presentiment; cînd, însă, realitatea ~a adcycrih această imagine, cu m
este ea preluată do eroul princip:il şi folosită în întreaga ei somnificaţie
incisivă. Sărăcirea Jui Timun c \~flzut!L prin im:igiuea iernii rare se apropie
(Flal'ius, fli II, 2, 181 - 18'!, apui Ti11w11 î11 II l, 6, 33 elt·.)"~.

JJ. ŞHdov, Op. cil., p. 297 298.


~Wolfgang Ch·mrn, Op. cil„ p. 1G9 170.

89
!n oonLinuarr·, C!1 m~n se -0cupă p;:i la •do ultimele duui!. acte, unde
innginilc deYin „pr:urip;ilu! mijloc al pre:wntării drauuUcc pcntm a ne
de zvălui schinb;lrilr i)('trrwtc în Tim1Jl1": bolile, putreziciunea, natura
(1'.>re înlocuie~tc onm.•nii), ifarclc, pla.uteJt>, a~trii, :mrul cu forfa lui dis-
trugătoare. 'fonon 1;î11dt·~tl' în imagini pe fondul noului ~til al piesei (vcho-
m1:nţă , sim:tsă 1fazorg:miwră, excla.m:iiii c0usecutfro).1
Coopn;u••a tihînsă a i ·1~ginilor cu toato c~lefal!.e procedee de .~nbli­
niere lingyi:;ticl-rctoricl face ca lllllll'JI0:1Se pasaje din ultimele două acto
aă fie comparabile ca rele mai irumo<:sc pa..;ini sha.kespcari<>ue SCJ'i>o sub
srm.nul cuMiici intense: patosul iuliirii hlrt.JJ.ito 5i urgisito do soartă în
R 11111?0 ~i J,.lir!a, patosul p:itriotismulu.i in Iuliu Uc;ar. al dngostd liHalo
în Ha11.Zd, ::.I mu:;tririlor d con~tiin~ă în .Afot·bcth. Dnpă retragl!l.·ett luj
Timon în coJ.rn. 3.!H'Oape r;ecare prnpoziţie po tare o roste~te e piitimal)ă
şi înve~fillati1, i!tuiierent dacii eroul blcsttmă sau eond~muii (societa.tea
omenească, n<'rec11no~tinţa„ &uml , invoci pil.m.întlll. şi cerul, face cn :\pe-
rn.tntus u:;i ;;,;bi mb de invecth-e („.·111cm1111lus: fiarfd T-imon: Sclavule!
Apcm1w'·:ts: Broască riio:tsă!" ele. IV, 3, 377, cir.., c:i,Jchfori d1tpii cnmpli-
mentările lui Ai:n: şi 'l'cri;it în 'l'roi../us şi Crcsirla, II, 1, 1- W), îşi baLe joc
de Poetul şi Pictorul cn.rn i~ i prostituează mta. ]>rutru bani.
C:i ~i în cazul lui Othello, patosul lui 'l.'imon este pa.tosul dcziluzici-
cu dcosebl!ca că :naurul mo<>re împăcat aflînd că DesdemQna i-a fost
credincfoasii, ia.r :J.tcni:.tmtl î:;-i caută moartea chiar dnpă ce s-a com·ins că
în lume se mai a.flă ş i oamrni cumsecade (Flayius, fostttl siiu econom).
Xccunr1sd11d crika. 1lo mijloc (rrcr,m~n<l.at/i. mereu do ShakeFpcare
mai întîi prin călugărul Lnu nce în R 1111c1J şi Julieta, apoi de o seamă Je
pnsona.jc t!in pi1•selo ulterirJarc, ia.r <tCltlll, insistent, prin Apem:mtn>),
'Ln1-0n trece de la extrrm·i încredere la extrema. neincredere în oameni.
Am CYitat cn bună ştiin(ă r~por t ul antonimic „dragtJsLc" -- „urii" : ,.dra-
gostea", 1Jupii. rum s-a văzut, a. fost un suroga.t original în sufletul lui
Timon, iar .,u1a:' lni (tkşi iu partctt a doua a piesei ele prezentut ca „mizan-
trop·' , c:t ,.un om care mJ~to oamenii" cum se au to caracterizează în IV, 3,
18G) e ln prinlll.1 ruid „amăriiciunc" CUna Ellis-fermor) şi „scîrllă", „dis prof'.
(Apemilltus, iu replica <le încheiere a piesei). 'l'otodată, iu p.aralel cu ~f'him­
barca. 1le atitudine enwtio11alii., in 'l'imon aro loc şi total:i. modificare a
viziunii s.~le dc<pre lume: lume:i.-„cofetilrie" a dcYerrit o lume „a pirioarelor
pc creştet" ( I'frton~l, în I. 1, D5), Jnm"a „riistnmatii" din Măsurii pmtm
111.i.<urd (cum o defineşte Itossi ter fiieîn1l trimitere la tabloul lui Pieter
Hruegh"l), .,hm1ea. scoasă din tîţlni" (H11mlel) şi lU11lP!\ întrr.zăritr~ cu
groază de Clisti în discursul ău tlespre ,.gmd·' ( l'roil<1~ ~i Crcsidr!. I, 3 ,
t~l-13-1) - iar .,viziunea." (!e1menul o cam prctcntios prntru Tirnun)
im plicii. ~i atitudinea. intf'lrctiYă, prczenlii. în ,,i11cred re" - „ncîncretlero".
1

for :1-::eastii atitudin? are o i mportanţă escn\i:.di pentru dofinirca lui Timon

90
ca personaj principal al tragediei şi pentru incadrar<•a lui ln g,\lcri imp•e·
sionantă a personajelor shakc~pc:nicne p:f râtc tii re11.1f ia etmoaştere - au:o·
cunoaşlcrr.
!n prim:t parte a piesei, Timon nu"1i pune întrebări, nn reilcetea;i:li•
nu are nici miicar deprinderea de a vedea „ce-a văzut I Şi-un ochi de rlnd"
(Pic torul, în I, 1, 9G; Luculltis (lui li"laminitts): SUpînu-tău (Ti11IO'i)
c-un nobil darilic; dil.r tu eşti intelept ... - III, 1, 43-44); ceea cc nu-1
tmpicdicli. să. aibă. certitudiill, astfel cci-tiluclirrca ini!ialrl cil toţi oamenii
sînt buni (din moment cc c bun el, II, 2, 2-13) sau că apa.:rrnta e tohma
cu C'sen[a, Yorba Jiug1tşitoare cu adevărul. !n nnin>rsnl lui lluzoriu, bânuiala
nu pătrnnde uşor („Plm• i1.u: Nu, bU1lu1 mm stăp1n, în pieptul cărni , /
Vili, bănuiala. s-a.-mplînta.t tirzia", IV, 3, 5~-521) şi nu se acordă audienţă
ascrtismcntclor unor oa.m ni care cnn se lumea reală, cum s1nt omnl -:impiu
d:i.r rinstit şi plin ele bun siinţ fl:J.vi11s ~i filozoful cinic Apemantus, olJsPCfo.t
de întrebări grrwe: „De ce-i urechea smJă fa povct f Dar lasă lingn ~ irn<\
s-o ră s feţe?" (I, 2, 2:i9--2GO) .
Mononiania. il stii.11încştc pc 'I'imon şi după !aliment, cînd albul s-a
transformat pentru el in negru: e, ca de obicei, refractar Ia sfaturi (d•ite
de fl:wius, ApemIDtus, Alcibindo şi altii), nu-şi puno întrebări, nu discerne,
face generalizări caro exclud „difcrenta specifică"; totu~i , spre deo3ebire
de prima jumătate a piesei, Timon întreprinde primii paşi către cunoaştere
prin accl'a că veue, constată:

,.Bindo şi răul fac schimb do locuri; blagosloyita lumină a soareh1i


devine blestemata zămfalitoare a ciumei şi a ceţurilor putrede. ( ... ) Timon
nu găseşte o temelie absolntă pe care sll fie ferit de trăda.ro, ci numai noJ
şi noi abisuri ale dezintegrării. Dincolo de dezintegrarea societătii, dincolo
chiar de cea a legilor naturii, rămin rcgiunifo mai ailinci a.le acestei expe-
rientc în care mintea însăşi detlnc o negaţie, golită atit de însuşiri cit şi
de coeziune. Ordinea uni'."crsalrL nu mai este rea. Nn se mai dcslnşrşte o
ordine unh-crsală. Totul so reduce la clemente disparate r~Lzbciindu-se
între olc"1,

Pc <le aWi p:nte (într-un Iel pc urm•Ic lui Troilus dln Troilu.• şi Ore-
0

!ida, V, 2), Timon nn vrea să accepte „do\·czilc" obiective (în speţii, re„11-
tatea existentei binelui, intmchipat de Flavius - pc care îl gone~tc - şi
d{) alţi slujilor.i) şi astfel persistă în alituclinca de refuz a „realltatfr' drn
prima fază - situaţia sa financia.ră, moment de răscruce analizat d11 Peter
Urc ln lumina necunoaşterii de sine a lui Timon:

„(După Plut:uh, Moralia), metoda de a Ie rezista lingu~.itoril o r ern


de a le cimoaffc pc ti"lle î11s11Ji • .FJ:i·d us ... e martor că Timon nu se cuno~~ t;c

1
Una Ellis-Fermor, The Jacobean Drama, 1936, Metbuen, London ,
1973, U>· 265-266.

91
în legi'ttllril cn cca m:.1i relevantă proprietate şi cm'Jkmi a sa, pun,ga.
cu ban i. Fl;1vius e cel t:<tre contr11carează potopul oferirii da ru rilor şi vor-
băria cles1Jre prieteni şi generozitate şi vesteşte (r1prirte) că Timone ruinat :
0U11du· :tj ungem?/ Ne pornnceşte daruri sii·rnpărţim / Di11 lil.zi golite;
nici n11 vrea sii- ştiu f Cit are·n p1mgă; iar cînd etl încerc/ S-ari~t că inirn1-i
o corşctoarc, / Nemaiputînd să facă ce-ar dori, / Îmi cere s-am·1ţesc• (I, 2,
201-20.:i).
Cită1-a vreme, aşadar, 'fonon a refumt să dea ochi cu faptele . A trăit
ca Marc Antonin al ltti Drydcn, «Într-un mi11u1rnt 'lis de rlragostc şi prie-
tenie», iilr tLtuuci cînd, în sEîrşit, Flavius izb11teşte, in actul II, să-i pnuă
sub ochi situaţia (... ) ti ville foarte gren sii creadâ că e sărac (su!Jl. 11. ) .
Versu.! său neli11iştit: «Axcam moşii caro-ajungeau în Sparta» redă cle
mimmc ld11irca ttnui om deşteptat dinti·-tm Yis. Acesta e mommtul cinel
Timon rec1111oa~tc: «Am dat nesăbuit, dar nu mîrşav» (II, :3, 18!), în
timp et', 1listrus, Fl<wius plînge·' 1•

Autocalifitnr<'<" „ncsălrnit" (tm•risdy = „nc!nţelept", „necugetat") e


nr;i~[rptatft pentru cil. - şi a-0esta e un alt as11oct important al Jip;;ei de
illtrospectie - lu i Timon ii os te străin simţul autoc1itic (de altfel, să se
ollst>ne pr111npta rcaLilitare prin „dar nu mîrşav" - ignobly: „nedemn",
„jos11 ic", „dr.zuuo rnnt" etc.). Un al cloilca exemplu de autodeprecicre ,
1w~1·mne ul~imul, ma,i apare în IV, 3, cînd la întrebarea lui Alcibiade:
„'l'u. cine eşti?" Timon răspunde: „ fiară, ca şi tine" (versul 48). Dar,
eîtcrn 1·crsnri mai doparto, procuronil lăm1tre5te ţinta realii a <1ct1tlui 1le
acuzare: „SîJLt m1:::antrop şi îi urăsc pe oameni./ Păcat că nu eşti cî.ine, căci
a.hwci, - J Mai ştii? - te-aş îndrăgi" (versuri.le 53-55).
Ji';1iniJiari.zat cu problemele cunoaşterii şi identităţii ( v., do pildă :
„Sf.11jilorii: Cc spLlÎ cil. sîntom noi, Apcmantus? Apemanllts: Boi. 8fojilorii:
Păi de ce? .Jpemaulus: Pent,rn că mă intre baţi pe mine şi voi înşivă nu
vă cunoaşteţi", II, 2, G2-6G), Apeman:bts ii caracterizează 111 acest sens
pe Timon în cursu.I următornlui dialog :

„,tp1m(t1dtts: Urechea ţi·ai plecat-o ca birtaşul/ Ce cată-11 coame şi


la. liuti; drept este/Să. fii tîlhar; de-ai mai avea bănet,/ L-ai da mişeilor.
Nu fi ca mine.
l'imon: lll-<t5 lepăda de mine însumi dacă/ Aş fi ca tine.
Jprnuu,ftts: Uu m te-ai lepădat / Fiind atlta yreme un nebun/ Şi-acum
un pro~v· (IY, 3, 21G- 222).

Studiindu-l din punct de vedere mudfoal, doctornl Alexandru Olaru


este şi mai nccru(:ltor dccit Apcmantus, <tle cărui c(t]ificative le disjunge
de inv<•di1·ă şi expre ic fig11rat.ii. 1n prima parte a tragediei, Shakespea1e
descr.ic:

1
l'ell'r Un', 011. cit .. p. ·13 - 44.

92
„„. aspectul florid 111 delirului mrgalomanic (asemănător cu cel al luii
Jack Cade di11 Hemic al 1'1-/ca, I'artca a 2-a) ~i excitaţia m:rniacală ( ...).
Delirul de grandoare, prezentat în viziunra trandafirie a cxcita.tiei euforice,
anihilind or.ice urmr1 de simt critic, constituie termt'ni de debut ai stării
demenţiale, cc nu permit o eyadare din prezentnl imediat, o prospectare a
viitorului, o evaluare concretă a situaţiilor ( ... ) „. linguşirea, vorbele d•
laudă.„ mftgulesc imen a naivitate infantilă a eroului. („.)
A doua ipostază timoniană sncccdc rapid priml'i. Caracteristica ei e3t1
depresiunea, izolarea, miza11tropia şi, în fim1l, m:m1·mul psihic' 1•

Inaintc ele a fi o victimă a socictrttii, Timon c te o victimă a propriilor


sale metehne, a obtuzitfttii şi subclezvultării psihice (ambele alimentate
de prczum(ie şi Yanitate) şi drnmaturgul nu-l iilTtă o singurii. clipă; s-a p1111
înslt întrebarea dacă „viziunea" negati,·ă a lui Timon despre lume (aşa­
cum a sintetizat-o Una Ellis-Fcrmor cu cîteva paragrafe mai înainte) na
roflcctfL p1mctul do YCllcre al lai Sha kcspcare insn~i în această perioadă.
crca(iei sale dramatice. Răspnnsul în gl'ncral aecnptat este rezum·1t d1t
Peter Urc:

„Cî11d, mai tîrziu, în senahil unui oraş ingrnuncheat şi plin de căinţli,


Aldbiadc citeşte epitaful amar scris de Timon p entru el îusu,i, din ceea.
cc spune şi face comandantul de oaste reiese destul <le clar că mizantrop i
lui Timon nu exprimă concepţia despre lume a poetnlui. Statul mai p1Jate
fi pmificat de ncdreptfltilc flagrante şi de insolrnţa a\·crii; m:1i existl
economul credincios; şi chiar dacă oamt•1tii îşi refuzi'! tandrett)a, îi ră.splă.­
tcşte Natura insflşi:

•Durerea oamen ilor te scîrbl'n f Cum te scirbc:.iu ~i lar.rimile lor f Pe


care Ic dăruie zgîrcit:.i fire; / Da.r mtilta-ţi fantezie l-a silit/ Pll muele
Neptun să plîngă -nşnic / La smndnl tăn mormiut de vini icrt••te t"•.
N<ittua, reprezentată prin mare:

„„. lucrul cel mai tulburător şi, totodMă, cel m·Li semnificativ în
poezia din Timo11 este marea. (Dttpă cc a fost dorir mm/ :01111111, aeism)
imaginea marinft duce la marca însă~i şi simţim ccni. din fiuml încercat
de Xcnofon şi Cei zece mii cînd au ajuns po creştetul Muntelui Thocb.es
şi au văzut Marea Neagră la picioa.role lor, pentru că poezi'.l pcriu:.itloi finalo
a lui Sh:.ikcspcarc esto ncpicri tor a.soci ată ct1 m:w:~a" 3 •

L. Leviţchi

Alexandru Olaru, Shakespeare şip ~ihiu!ria dram11lic1i, Scrisul Româ-


1
nesc, Craiova, 1976, p. 255-258.
2 Peter Ure, Op. cil., p. 48.
3 F.E. llalliday, The Poctry of Sh11/;e.~p pa rp's Play~. l~f:t, Duckworth,
1964. p. 159.

93
l Al izie la. averea. lui Timo1 1·~1re li d,1 puteri semJ.nînd cu a.cclaa :i.le uu11i
m:i.git:ian.
Aşa. dup;l cum un năjitur p%tc porunci dt1hnri!or aii. \-ină la
el .1ricind Io clwamii, ~<·n rozitatc:t lui Timcm, datora.tă iwerii sale,
li clii.JNJ. posibi lirnfo:t să " ~ rcitc a.supm celor co se in.;riim;i.,kau
in junu slu o putere de 11.trncFo migic::i.
2 Pictorul, ~a uu mtt~"ieiau ,i el, a dwunt, acasii. la. TimJn, pe UO'.?;Ustor
~i ginv:tcr',;iu, :J.mînuoi 11trn-;.i de g• ncrozitatra. llti Tiann şi ~1nr1n1
0

să. ob\ in:i, st.ml' m.·.. ri de !Jaui pentru r~ra. ce li oforil, spre cum;iir:ti\'.
8 Aceste \'•ori:'lrÎ sînt prezentate lle ptJct ca ~p:irtiuind tmui pJom comp.i.~
de ci in~1L~i, tl•lpii cum afinul mu dJpa.rt<'. îu text clo ~înt .::puse
lnc:·t., pictont!tti, poetul <-trătindtt-sc principial şi dccl:J.riud că. po~­
mulo ~liid.nd pr• <'iwwa. î~i picrcl mult din meritele lor ca opr.re d1' artă.
atum·i clnd 1t'tf-om1 t'stc plritit să le cnmpnnă. Prin compa•ati11,
mo.Jul eum îşi !mulă ;j:u ·:i.ergi11l piatra prctioasii. pe co.ro vrea să i-o
vîn t!:"o hti Tirnon îi scade m1tlt yallHi.rca, iar cnmporbrcn. lui crează
indoieli in prfrin\n. cnrec:tit.adiai.i s;ilc ·inJ apcedazi c:.litatea giu a\3-
rurilor r:tro ii trec prin min1.
4 .,, p<J", în sensal d,1 tran~pJ.rcnp sau str:Utrnire prh-i.11u dhm'l.lltclo. In
VTCmca lui Shak;);;pe: re, celo tr i grade Sltperioa.re ale sc.1rii pi'l1 m
evalu1trea ili: mantelor ePn d.•numite „ap:i. î.nt!i, a doua şi a tr-0ia".
O referire la •ceastă aprc<:ioro a valorii diam.:mbelor apare şi în
l'ericlc, act. lll, S<'. 2:
„Diam1ute[e clin apa r.e:.> nui do preţ/ Ji.par fă.~îud huma'1l'ioit
de bq;.i.tă".
6 Crem~nea trebuie să fie luYită dh afară p~ntrn a produce scîntei în tb1p
ce inspir:iţia pootică (ine do lumea interioară a. poetului.
Crc;;~ia. poeticii. c ·te asrill:'tnătoarc nui rit1, um1i ş11voi, ca.re se revar~ii
p!'ste nnluri, nl'-uierind in;rriiiliri1l' şi porn(''jte apoi in direcţii nca-
şt,,ptatc, după rum ii dictear.i in,;pir.J.ţi a ~i nt1 crrnform regulilor wmi
cod cc caută a fi impus poetihr. O :i.luzic pr1Jbabil, la fapta! e în

94
creaţia sa Iitc:rar.'l. Shakesp~i>re nu a ţinut scaro.a de codul clasic.
pe care îl respectă poeţi ca l'hili:p Sidney, Edmund Speus.er cte,
7 Poetul contează po grncrozifotca lui Timon, fifnd sigur că ii va acopeti
chpltuielile p1rntrn multiplicarea poemuhli.
8 Deşi nu se specifică în. mod expres, rc:rnltă toh1~i că este vorba de por·
tretul lui Timon. Valoarea pictu.rii e:i. operu de artă este însă indo·
folnicii, întrncît din ceea ce spune Timon cînd îi este oferită pfotu.m
nn reiese că o aprecia.zrt ca un pQrtret al său reuşit. Aşadar îl recom-
pensează pe pictor imm'.li. datorită generozităţii care îi conduce
toate a.cţinnilc şi nu fiindcă a creat o operă de artă meritorie.
I'c de altfl parte. în aceast:l scenă limbajul abundă în lauda
exagerate la. adresa TJÎCtorul11i. - o nnnicră ipocrită practfoată în
lumea artiştilor cabotini ai timpului. PidoruJ mt are cuvinte de
landă, ascmaniitoa.rr., i1entru poet. iar cita,t:ul dintr-un poem a.!
său, rostit de el îrisuşi pn(·in mai îna.intc, nu dovcueşte că ar avea.
un talent deosebit..
9 Unii comentator] ai textului shakc ·pcarfan an văznt, în aceste cuvinte,
o aluzie la zborul lui Icar cu ajutoml unor aripi formate din pen.e
bine infipte într-un schekt de ce:uă. Alţii au crezut cli ar fi o aluzie
Ia faplnl că marea poate fi asemfînM~ cu cl'ara din cauz;> :ispectnlui
ei maleabil, datorită valurilor şi mişcării eontiuui a apri. Cea ma.i
obi~1111itil explicaţie este însă aceea kgată dr practica wemii de a
scrie pe tftbli(e ac.opcr:ito cu un strat sub ţi re uc ccarf1. Totodată
poetul afirmă c5. spiTitul scriitorn.lui trebuie să se mauifoste liber
în opera sa.
10 Şi în sensul de rang socfoJ stiu profesiune, pc lîngu acela de c:uacter sau
structmă suflcteaseă.
11 Fortuna era, la romani, zoi(a norocului, fifod adorată atit în Italia.,
cît şi în Grecia, !lade e:ra nnmitii 'l'uche. Ern reprezentam, în mnd
obişnuit, in mmitoa.rele :feluri:
- Avînd alătmi o chmii., simbolizînd fa1ilul că incb11ma trcbnrifo
lumii; - deasupra unui glob, simbolfaînd nestatornicfa norocului;
sau ţinînd in mînă cornul abundentei, - cornul unei capre, rapt
din întîmplarn, ~i pe cine nimfa Amalthea l-a umplut cu fructe şi
legume, pentru a-1 hrfmi pe Zeus (Iupitcr) cînd acesta era copil.
Zcus i-a d~.t apoi corn.ului puterea de a se umple oricînd, la dorinţa
poscsomlui său.
12 Termenul fildeş este folosit aici pentru a exprimJI, in mod metaforfo,
culoarea albă. Acelaşi cutlnt cu acelaşi sens, alb, eslc folos.it şi în
Poemul Necinstirea L!lcrefiei (versul 4C.J.).
13 Aluzie la pra.etica preoţilor antici de a rosti unrlc rngii.ciWJ.i în şoaptă,
în timpul efectuării sacrificiilor.
14 Timon din Atena, din piesa lui W. Shakespeare, este un personaj
istoric care a trrtit în secolul al V-lea. î.c.n. şi nu trebuie confundat;
>Cll filozoful stoic Timon, care a trăit tot la Atena, între circa 320-
230 i.e.n., adică născut, probabil, Ia mai bine de un secol dtlpă eroul
tlhakespearian.
Pcrson1tjul din pie a de faţă este montionat în Viaţa lui Jltva
0

.Anloniu do fatoricul Plutarh (cca. 4G-cca. 120 e.n.) şi autorul de


comedii Aristofan (cca. 448-383 î.o:n.) ca un om răuvoitor şi dtlŞ­
mănos fată de neamtil omenesc. El este de asemeni menţioua.t în
dialogul satiric Timo11 mizantropul (v. Comentariile) aparţiuînd lui
Lucian de Samosate (cca. 125 - cca. 192 e.n.).
15 Talantul rrn o monedă. de aur valorînd ceva mai urnit de 2.:s kg argint.
Aşad:ir, oferta lui Timon de a plăti cei cinci talanţi pe11tm cii Ven-
tidi tls si poată Ii eliberat este extrem de generoasă.
16 Obserl"ăm că în pics:t de fată cea ma.i marc pa.rte a personajelor poartă
nume romane, prelnate din traaucerca lui Th. North a Villţilor
pr1r11/c/e J.e Plutarh (v. nota 1-1).
17 1n crcarra personajului Apemautus, Shakespeare s-a inspirat inde-
:i.proape Jin dialogttl lui Lucian, Hmarea credi11jelor, în care apare
filozoful cinic Diogene (v. nota U).
18 Apcmautus flind cunoscut ca un .filozof cinic şi cum, în limba greacii
„cinit;" este deri1,at din „cline", pictornl nu foloseşte acest cuvînt
ea o insultă adresată foi Apemantl1s, ceea ce ar fi creat o situaţie
i.lestul de graYă, ma.i ales în prezenţa lui Tim0n. Vorbele pictomlui
apar a,stfel ca un joc de cuYinte spiritm~l, care c continuat de altfel
şi de Apcmantt1s în cele ce-i spune at.ît pictorului, cit şi lui 'fiinon.
19 1n Jimba engleză este posibil un anumit joc de cuvinte prin omiterea
unei prepoziţii care ar pute:i fi aici with ( = cu) sau 011 (=pe soco-
teala). Prin omiter1•a prcpozi{iei sub1nţclcse, cuvintul lorlls ( = domni
mari) deYitlil compl1•ment direct, ceea ce duce la trad11ccrea în limba
romană: „nu mănînc domni mari".
20 Aluzie, posibilă, la zicala engleză: Pictorii şi 110Pfii ciu voie să 111i11t1l.
21 Alcihiade, 'estit general şi om politic atenian (cca. 4.)Q-404 i.e.n.),
înrudit cu Pericle, a fost unul dintre discipolii ltli Socra.te, de care
.se legase foarte mnlt, du1>ă ce, în bătălia de la Potid.ea ( 43~),
Socrate i-a salvat viaţa, iar, mai tîrziu, la rîndttl său şi el i-a salvat
filozofului viaţa, în bătălia de la Dalium ( 424). Devenind şeful
partidultli care favoriza extinderea hegemoniei Atenei în Sicilia,
a fost numit, împrelmă cu alţi cloi com1udanţi, unul dintre condu-
cătorii eX[lcdiţie i milita.re din Sicilia, în anul 415 î.e.n„ de uude a
fost în. ă Cltdnd rechemat fiind acuzat că voia sit instaureze dicta-
tura la Atena şi exilat din acest mativ. Pentm serviciile aduse
Atenei, angajată în acea vrem~ într-un .lung război cu Sparta, a
fost rechem:it din exil şi mlmit com1ndant al armatei ateniene în
anul 411. În u1m:i unei scrii de Yictorii importante, a fost numit
comandant suprem al forţelor de uscat şi m:uitime în anul 407.

96
Atcnfo11ii fiiud însii îufriuţi în anul .J.OG, (lin cauza Jocotonenhilui
săn,care li t i nea la 1rn molll•'ltt dat locul, i ·a retras comanda. ar-
matei. Alcibiadc părăsi atunci în s< mn do protest Atena. După
înf;îng<'r<'a şi owpan•a. Atenei <le către ~partaui. în anul 404 î.e.n.,
Alcibiade s-a refugiat .in Prrsia, unde l'ănta să ob(ină ajutorul
regelui Artaxcrxc pentru a rcwni la Atena. A fost asasinat, în~ă.
in acelaşi au de du\nrnnii >ni carp se tenwau do o evcnt1ială. revenire
a lui la putere.
22 Aluzie la zicala poplllară: Hogt1!ii i.11 (1w go·~ 1 li. în origin:i.I „fanlts that
arc ricll" - „greşelile celor boga(.i".
23 .,:\linia c o nob1tnic de curtă d11rată" (l[ora(in, r;5 S î.P.n., Epistole,
I, 2, 62).
24 În vremea lui Shakespeare, im•itaţii ta masă î~i aduc ·au, fiecare, Cll\itul
propriu, pe care şi-l ascuţeau, dacii g;1scall necesar, pc o piatră de
ascntit, atîrnatr1 Ia tina din u-;;i. Fturnlit('lc m1 intraseră incă în uz.
25 Aluzie la fa1Jt1Ll cil atunci cinu conwst'nii lasft ca.pili pe sp:tte îşi expun
beregata.
26 !n vremea. lui Shakespeare e folosea11 cîini anuintl in~truiti pentru
călă11zirea. ccrşetodlor orbi.
27 Dialogul care urmează. a fost dt~scori con,idL·rat ca ncapar(iu1nd Iru
Sh:i.kc~pcare, atît în ceea re priveşte stilul în care e redactat dt şi
d11toritii faptu.lui cft nu rn încadrează în cconomi:t generală a. pirq·i.
ln afară de aceasta, nebunul caro ii însotcştc pe Apcm:mtus nu rr;.ci
apare 11.icflicri în pie~a de faţă, iar Timon şi ee.onom1tl ş;fa Fl:i.\ ius
apar contiuuînd u-şi, în scena. urm'ttoarc, conyersaţi<t întrerup•ă
prin irşirea lor din scena înainte de sosirea lui Aprmanh1s şi a :\<'l>•1-
n11lui. S-a considerat, pc do altă parte, că rlisl'lltia p1ut.ată în•re
Ap<'mantus, slujitorii şi celelalte pcrsrmajl' din seena rcspccti\·;i. ~
posibil să Ii fost introdusă pentru a da timp cconom11lui >ft-i explit •
lui Timon situaţia financiară în c<ire se aflii filantr„plll, pn•1·11r1
şi să ofere o diversitme comică, contrib11ind în ac1•la5i 1imp ta i11r-
marea unei impresii mai complete în pridnţa stilrii generale ,fo
comptie din Atena. Nu este imposibil, pe de alfft parte, ca. Rhak 1:-
peare însuşi să fi fiicut mai tirziu unele adăugiri piesei. i'\11 a.r !i
aşadar nici tm motiv pcntrn contestarea atttcnticiti.tţii sbakesp••a-
rienc a pasajului dintre irşirca dia sccnil a ltti Timrm şi a economului
şi revenirea acestora.
28 În vrcmrit lui Shakespeare, tratame ntul ouişmtit <li bolilor venerice ii
consti tuia aşanumita„011ărcală",care consta diu i11trotluccrca bolu;,-
vilor iutr-un butoi 1nfierbînt:i.t fortî.ndu-i să trnmpirc intensiv.
29 ln r poca. Renaşterii, căutarea pietrei filozofale, ca.re se considera că.
a.vca proprietatea de a transforma metalele inferioare în allI şi a
p relungi totodată. viata, constituia o preocupare permanentă.
Astfel se citează cazul unui anume Sir Tboma,s Smith care a cheltwt
97
7 - <;hnkc~peare, .opPJ'C VU
sume enorme puilrn d1.:sroperirca. substanţei arînd calitatea sus-
men !iona.lă.
30 Suma apare exagerat dl' m..i.rc, o datrt cr. dnpă c11m am arătat. 1rn tafant
valora cca. 25 kg de argint (Y. nuta lii). S-n,r put a, totn~i. ca Sha-
kespeare sit fi rrut si'L arate totala nccun<1aştcrc a ni.lori:i banului
de către Timon, nui.i ales că in replica urmul.oare acesta î~i trimitE-
ser\'itorul să solicite senatorilor ora.~ui să-1 împrumute cu 1 OOO
de talanti, o sumi't exorbitantă pentm acele ncm•.ui.
81 Inelul cu pecetea era trimis prin cel împuternicit să solicite ccya. de
dcoscbilil. importanţft cn o dorndă că masajul tnmsmi, venea din
partea pose~omlui i11clului. Astfel Ricli:ml al 111-ka dă asasinuhu
Tyrrcl inehi.I său cu pecete pentru a-l arăta. ccmand:mtuhti Turnu-
lui Londrei, cîud Yine să· i ntidrt pc cei doi ncpnti ai lui Richard.
52 Obiectclo şi vasele de nrgint cnm la. m:irc prl'( în epoca elitiabetană.
33 Tcrmrnul „solidari" este rrcat de Shakri;pcarr, o astmenra moneda
urcxistînd pc ahmei. Probabil. drnm·~ttrrgul a fost influenţat de
numele monrdri romane rumită „soliduh" sau de denumirea ita-
liană, „solidu". TermPnul „solitlus" era folosit în Anglia, în cpoc<L
Ilcna~terii, lasrnrnînd o valoare rrprczrntînd cam a şa~t·a parte
dintr-o liră stcrli11ă de aur.
84 Bu<'atelc 11c el\ re k srnea Timon la Mpăţ ar fi \ illur::.t cit ~i dobînd11
pc caro o d.1tun la ba.uii im1m:m,1t11ţ.i.
85 Joc de cuvinte. În limba engiez:i, tt-rmmnl l;/ll î1:scmnînd „poliţă"
este omograf ~i om.Jfon ctl Lill în. c mnînd „lrnlcbud~i'·, moti pentru
care Timon le spune crruitorilor sii-1 drspicC' eu „poliţele".
86 l,accd:lemon era al doilea nume mb care era cu11osc:ut.ă Sparta în anti-
chil::.te. !nhmdetorul ora.5u!ui (întonjurat de zidllri num~i în anul
287 î.e.n., deşi fusese intcrut:iat cu o mic tic 11ni mai înainte) a fost,
conform legendei, lacccfaemon, unul din fiii ltti Zcus. Deşi numit
iniţial după ln.ccd::cmuu, acesta a dat totn;i ora5ului numele soţiei
sale, Sparta, sub caro ora~ul şi apoi ccfatcn. au rămas ctmoscute
în istorii'. Ai<·ihiildc se rdcră la luptele dintre Atena şi Sparta 11entru
supn:mntie, de J;:i, SÎÎi';itul Slcolului al V-k:\ e.n. (v. neta 21).
87 Bysanlimn, întcmdat pc m3lul trnf'ic: al ~trîmtorii Bo-sfumlui, în arn1l
C5b i.e.n., a dcyr:nit non:• <'ap1tală a impuiu!ui roman în anul
330 e.n ., f1intl mitlt extir.~ şi d0lat cu rlftdiri puulicc, l'"late ~i case
somptuoase de Comtantin rd !Ilare, care i-a. dat şi n11mcle de Con-
sta.ntinopole, ~chimhat în fata11bul, în anul 1D30. în timpul război­
lu.i pdopont'zi,tc dintre Atena. ;;i Sp:n·t.a, llrsantitun a fo t scena
ur.ti~ diut.ru vid oriile At<:nei, la care se rded Alcibi<1Je în replica
de fa[ă.

88 Shakespeair oirră ca. motiv peutm exilarea lui Alcibfadc aplr:i.rea de


c[~tre ace~ta a 1lllUÎ pfit:ten enudamna.t la muartc cu pr~a. muHil.

93
llşurinţăde sena.tul Atenei. Faptul nu corespunde însă iufonna.t illor
istorico.
Shakespeare :>mtă multă simpittio pentm .\.lcibia.de, în modul
cum îl infiiţişează în piesa de faţă şi U prezintă C..1. un c:mtcter eu
totul doosebit p1'in comparntie cu imaginea istorică a accsfofa.
89 Completarea pe ca.ro Timon şi-o rosteşto in gind, li este sugerată de
provrrbul foarte r.unoscut: Rindunelela, ca şi prietenii f</Jamici,
zboară d1 par le 111 apropierea iernii.
4-0 Shakespeare arc în minte ospeţele oficia.le, do felul celor oferite da
Ioulul Prim:i.r al Londrei, unde locurile la masă erau ocupate iu
ordima rangului fiecii.rufa. Timon se referă la o 1~scmcnoa prartică
existentă. ~i fa Atona. ~c aflăm în prezenta unlli an acroni.:m, Shake-
Sp<'nre trnn5frrînd o prartică din lumea englezfl de la sfîrşitul seco-
lului al XVI-iea la Atena wculului a.I Y-lca î.e.n.
t1 lntr-o veche dram1"'i crlis;:.betanr~ numită tot T imon, Timon arunca şi
c11 pietro iu casprţii săi cînd îi izgonrşte de la banchetul oforit Îll
batjocură. ~hake~pcare p1isfrcazi\ legPn<la ~i Timon îşi loye7te destttl
de ri111 oa~pcţii nerernnoscători cu piebclo pe ca.re le arunc;t după ci.
(2 1n conformitate cu cosmologia. lui Ptolomru (? -151 e.n.), nu:mai
spatiul dintrn lună şj pămînt era. s11pus schimbirilor, tot ce era
dincolo de lună ncputîntl îi în puterea ncnnor inllncnte di3tn1gi1-
tc:irc. Ca urmare, Tiuwn se aill·oscază son.rclui, care este consi-
dern.t, in mod obii!1 i t, creator al Yietii, să-şi in Yerseze caractcml Şi
51 di trngil p in infcctarra ·atmoskr i (înţelcgînd ciuma, în acelo
timpuri) întreg Fpr.fiul subhtmtr, ]Jentru a 11i~truge neamul omcne> •-.
t3 Pentru a-l ucide apoi înăb1tşi ndu-l m pcrm, cum a.u procedat asasin;i
trimişi ile Richard al IIl-lea cu coi dvi Iii ai regelui Edward al IV-k.>
omorîţi .în Turnul J.ondrui.
44 Fnptnl .eii Timon se ilccla.rii „mizantrop" el însn5i, par<' să se fi datorrt.
·du1)l!. p ărerea unor conu'ntatori ai pfosri de fa(ă, unui Jlnsaj din
t.radn ce rea lui Plutarh ele către 'fh. Nurth, în care istoricul grec
afirmă: , Antoniu urmruză viaţa. ş i exemplul lrri Timon ~fizantro1rnl,
Atenianul. Cele spuse de Platon şi Ari~ ofan coustitnio mii.rtinij
prhitor la ce fel de om H a Ti mon .Iizantr„1ml".
45 Ah1zic la faptul că acri care transmitcn.tl bolile wnerice ern.u Uf.i~i .
Phrynia îl bleRtc a pc Timon sii. SC imbolntn·ras;;ii, d1· sifilis pentru a
fi astfel 11xpus uciderii.
46 Tintandrn era rum<' le Ulleia cllutre (i it• arclc Jui .\ li"ibii.!.de, men(ion l'i.
în trad ucerea opnei tui P!uttu·h dr citrc '\erth. 'J"m?.ni11a „'-a
1nm•Jlll intat po Alcibfadc cu I<,. .1 ii ril'~l i. ( u p cr.re i-;i J ltut a
0

ar;-.ta" , după cc accFt:~ u fo~t uci:.


47 Aluzie fa legenda lui Oililip, la na..1terca căruia un ora. ol a Jl czis 1 ~·1 i';li
va utid.o tatăl.

99
'8 Sensul celor spuse de Tim1111 e~te c•1 prostilaatdc să nu-şi trădeze
profcsitrncu ş1, p1in 11rmarn. atunci cînd ciuc,·;i le ţinc
vreo predică
încen;înd să le convcrteascii la o coml1ortan· conform moralei gene-
rale, clo să 11u se lase influenţate tle Jlfedicatnr l'i, dim11otrivă, să-l
transform~ pe aC'esta fotr-un clfont al lor şi să-1 îmholnă~cască.
(9 1n jurnl anului 15!!& s-a introdus in Anglia m oda unor coafl(TÎ foarte
!Jogate, ct'Pll cc u unit c·a urmare crearea unri situaţii fo1nte poricu-
J11nsc pentm cupiii rnre uroldau singnri lle străzi. l\umeroase frmei
îi a~teptau să apară pe stră7.ile nrni lăturalnice, ii momrau să le
însoţească în locuri mai retrase şi le tăiau apoi piiml. Totodată,
dc>oarecc ch~lirea era comideratii drept o cunsccinţă a bolilor vene-
rice, indnstria prmcilor cr:i. şi ea în floare, necesitînd procurarea
pămlui chiar ~i de la nurţi, chelia apărînd nu numai ca o dovadă
ruşinoasă împotriva rl'lor care şi-o c·x1mnNm, dar şi ca un motiv
pl'ntrn t>vitan•a prrso:melor rcspectin', capabile să transmită boala
şi nltora.
60 Glasul spart, deYcnind horcăit, era o altă consecinţă a sifilisului, care
provoca ulcera.ţii alo laringelui.
61 !nălbirea timpurie a piirului era la rî111l11l ci considerară o consecintă a
sifilisului.
62 DcscompunerC'a nasului era unnl dintre rele mai obişnuite simptome
ale sifilibulni, în Anglia \T<'mii lui Shakespeare.
63 Ironie la adresa fanfaronilor care se lăudnu cu faprelo lor vitejeşti, deşi,
po eîmpul de luptă se ţineau cit puteau mai departe de duşmani.
64 In mitologia grea,că, Hyprrion era unul dintre cei şase fii ai lui Uranus
(cerni) şi ai Geei (pămîntul), numiţi titani. El c~tc tatftl 1ui Helios
(soarele) şi al St'lcnei (luna). Homer, autornl lli11.rlui şi Otliscei, -
care se presup1me c(i s-:tr fi născut în j 11 rnl aunlni 860 î.~.11. -
sp1wc că Helios se lnalţă din orcuu în ră,'>ărit, trn yrrsea zft cl•nil şi
coboară în ocean cînil apune.
Lneori, în litnatura Rcnaşfrrii, ra î11 carnl dr faţă, c 1111mit
ITypcriun, dr~i tl11pft detronarea titanilor de riitre [iii lui l'ronos,
co111luşi de Zt•tts, Hyprrion nu nni pntl'c1 fi 1,rnl snar,·ltti, î11lrncît
Helios prclunsc aGcastii talit;1tc.
60 1Ietaforf1 1lesl'mnînd cerni.
56 Aluzie la leg:„n1i<t car!' spunP că i1111ruµ;11l 1.li1:onwl), o fiinţă fui~rte
ml11dră de fr11m11x1·(Pa şi pntt•rt•ri s:1, L' cuprins de o furie nebt111r1 la
'l' NIPrr-a du~m:u1ult11 s<iu dr m 111rlt'. lt•nl, r1şu înrir 11;i1·iLIP~tc as11pra
ncest111a ffirft s;I sl' m;ti gîndra:;ră cc facl'. Leni. <:Mc ~tie 1·1t111 ;;fi-!
în d t1g;1, se aşa•ă ÎIJ dreptul nnni copac gros şi sare într-o parte in
momentul în can• inorogul c nnmai ];~ o mică depărtare de el. Dus
înainte de viteza cu rare se repede asupra !<mini, inorogul îşi înfige
cornul în trunclliul copacului, răm.îHînd astfrl imobiîizat şi devenind
o p radă uşoară peutm leul care a ştiut cum să-l înşele.

100
li-1 Apemantus ii vede veniud diu depărtare. Totuşi, înaintea. lor, vor intra
tîlha.rii în scenă .
68 Zeul căsăt1Jriei, imaginat ca un tinăr frumos. Era invocat în clntecul
miresei şi la început denum~a. însu,i cîntecul, devenind zeu mai
tîrziu. Era considerat fiul lui .Apollo şi al uncia dintre cele nouă
n:mze. Io operele de artă e reprezentat ca un tînăr ţiuind într-o
ruină o torţ:I împodobită, de felal acelora. care se a.prindeau la nunţi,
iar în ccahdtă mină un văl de mireasă.
69 Tilharii au afirmat că ar fi ostaşi cînd i s-au auresat lui Timon în act. IV.
se. 3.
60 Conform tuiei creuintc foarte rii.. pin<lite în lumea Renaşterii, faptele
şi conditia oamenilor erau afoctatc de un fluid eteric pc ca.re îl
<'manaL1 telcle. în mod asemănător, nobleţea de caracter a lui Timon
indPpliuca rolu.l unei stele pentru prietenii săi. Termenul „influenza",
limitat azi în Anglia la. gripă, însemna în vremea lui Shakespeare
orice Lon,Jă epidemică dator.:ttă flttidnlui eteric venind de la steie.
El Blestemul pe cure îl aruncă Timon asupra senatorilor aminteşte <le
blestemul pc caro şi Alcibiadc îl aruncă a.supra. a.cestora in replica
finală. din act. III, se. 5.
62 In legăturii cu invita.rea atenienilor să se spinzure do copacul pe caro
'l'imon spune senatorilor că vrea să-l t.:tie, Plutarh scrie următoarele,
în Viata lui A11to11iu I, XXVIII: „!ntr-o zi în care avea loc o adu-
nare populară, Timon se urcă la. tribună. Noutatea faptului, făcînd
pe toţi cei do fată foarte atcnt.i pentru a auzi ce avea să. le spună
avu ea efect producerea unei linişti profunde. Incepîndu-şi cuvin:
tarea, Timon rosti următoarele: •Atenieni l Am acasă. la mine un
mic spaţiu pc care îl ocupă. un smochin, de ca.re s-au spin.zurat
pînă acum mai mul(i cetăţeni. Cum vreau să construiesc ceva pe
locul acela, am ţinut să vii anunt„ în mod public, că dacă există
vreunii dintre voi care doresc, în mod deosebit, să so spînzure de
acest smochin, trebuie să. e grăbească să o facă, ma.i îna.inte ea.
să apuc sii-1 tai»".

63 Ceea ce a citit oşteanul este de,igtu o notă scrisă în limba atenienilor,


prin urmare în limba grea.că. Inscripţia do pc mormînt ar rezulta.
să fie, în intenţia lui Shakespeare, în limba latinii, ceea ce ar fi un
a.nacronism, întrucît în vremea lui Timon romanii şi limba lor nu
prrzeniau nici o importantă pentru atenieni.
Din fa11tul că nu se ailă nimeni în preajma peşterii şi mormîn-
tului lui 'J'imon rezultă că. 'l'imon şi-a lipat singur groapa în care
B•a. culcat simţind că îşi trăieşte ultimele clipe. Ulterior, valurile,
cind marea era agitată, i-au acoperit groapa c11 nisip şi ostaşul a
găsit numai nota scrisă şi epitaful de pe lespedea de piatră pe care
fusese scris. Iu privinţa. locului unde a murit 'l'im()n, Pluta:rh scrie
că ace asta a fost cetatea Uales, în Asia Mică, iarTimon a fost Îllmor-

101·
rofotat pe malul mării, unde, cu timpul, a fost înconjurat de vatari,
aşa că nimeni nu se poate apropia do mormîntul lui.
Plutarh redii, de asemenea, mai întîi textul unui cpita.I pe care
i-l atribuie lui 'l'Uuon. Apoi redii şi trn al doilea epitaf, despre care
spuM că., deş-i e atribuit lui Timon şi este ci t:1t mai frecvent, e totuşi
compus de puetuJ Calîimachus (cea. 310 - cca. 210 î.e.n.) .
fu piesa de fa!ă., Shakespc:i.rc contopeşte cele două epitafuri, cu mici
schimbări, frtră a ţine sen,ma că epitafurile citate de P1L1t:uh se contrazic
'Intre ele, deoarece întîi se cere cititorului sfi, nu caute numele celui îngropat
acolo, pentru c-a apoi să so spună. că în mormînt rnce Timon.
in \"l rsin:nea după c:m s-a făcut trnduceron. de faţă, cele două epi-
1

tafuri, fiind uşor corectate, nu mai redau contradicţia. In alte versiuni


contndieţiai este păstrată.

V. Ştefărwscu-Drăgăneşli
REGELE LEAR

Traducere de MIHNEA GHEORGHIU


PERSOANELB

LEAR, rege al Britanici B.\THÎNfTL, \'hJ.l al lui


REGELE FRA::'\TEI Gfouc•·• r
DUCELE DE BUHGU:\IDU DOCTORl L
DUCELE DE CORNW ALL I:lCFO'.'H L
DUCELE DE ALBANY UN OFl'['Irn în slujba Iru
CONTELE DE KENT Eo·ri., ~li
CON'l'ELE DE GLOUCESTER PX CU R'l E_\:-{ dii ::ai•:. C;mfoliei
EDGAR, fiul lui Gloucestcr l N Ill•,HALD
EDMUND, fiul nelegitim al lui SLU.TlTOIUl 1.i Curnwall
Glouccster GONERIL j
ClJRAN, un curtran RlrnAN f fi\rcL lui Le.Y
OSWALD, intendentul Goncrilei CORDELL\

Cavaleri din suita lui !,rar, ofiţeri, o ·ta~i. soli ~i ~urteni.


Acţiunea se p~trece în Ilribnfa.
ACTUL I

SCENA 1

Sala troHu/tJ1i fii palatul re(Jelui Lear. fotru H..~ nt, r;fo,1rcslcr fÎ Edinrwd.

l\E::\T: Totdeauna mn crezut ctt regele ţi1w niai mult la ducele <le
Albm1v 1 dccît ln. Cornwall2.
GLOUCES 'Î'ER: A~a ni s-a pim1t ~i nouă: clar acuma, la împnr(in':\
regatului, c greu ' să urni ştii pc cm c tlint. c dud îl preţ u:r)te
mai mult. PrLr(ilc sînt atit de bine cmnpăni!P, eă n-ar putea. \'orbi
de prirtinire niei cel mai chiţibn~ar judc<:rttor.
KEi\'J': Acela nu-i cumrn frdoru1 clonrniei-tak?
GLOUCESTEH: Da, eu 1-r.m fr..nrit. Şi <lr a1îtca ori am roşit J'('{'llltO~­
cînd-o, încît gre~rala asta ne-a lrgat ca pc <louti verigi înro:;;ite
în acrla~i foc.
EE:lT: Nu 'am prins ...
GLOCC'LTEH: 1n schimh, rnnnm acr~tui năzllriwan.a prins a~a de
n~or, eă i-a titznt gren ~i, dragrt Doamnr, s-a trezit cu un copil,
în leagăn mai ilrnintc de a se trezi rn uu ~01 în pat3. Yrzi grc~ca­
la·~
l\.E:\'T: Nu se mai chrnmă grc~Pnlă, eî11tl prodnsnl r~tc atit de
frnmos.
01.0UCESTJUl: l\fni nm, f'ir, 1111 fin d11piL lege, mni marc C<t el cu
cîtiva ani, dar enrc 1111-mi este mai drag llPtît hotomanu11.îsta,
carr a H'l1Ît pc Jumc ea obra;mirn] fa Jll"~Zl\Îl'. ~i Îl;tă Înainte dl'
::;orrit. l~lt, dar rr mîn<lrcţr rra rnnic·ii.-sa ! L-: m l'ăc.ut rn plr~­
nrl' pc atest frcior-dc-fatit; trl'lrnic ~r1-l 1wu11o~c ... .E<lmund,
~tii <"Îlll' rstc dîmml!
EDiIC:\Jl: ::\'u, 1111.îria-ta.
GLOlTFSTEn: E ducele dl' E:rn t; st1-l ţii mintl' dr-acum încolo, ca
pc un einfiti1. prirtcn al nll'IL
EmIU:\ll: La ponmca clomnjri-voa~tre.
Irnl\'T: Vrran stt-mi Iii drag ~i să facem cunoştinţă mai de-aproape.
EDMUND: ilîrL voi sM1dui să fiu vrednic.
fl, 1]
GLOUCESTER: A lipsit nouă ani ~i va mru !JleC:i. fa ·Jî.şi. Sor;qto
regele.
(Goarne. I11lru Leor, Comicall, Albany, G:mu-il, :Rsgan, CO'rdeiia şi sui'.la.)
LEAR: Gloucestcr, condu-i pc domnul :Frm:;~ci ~j al Tiurg1mJjd.
GLOUCESTER: Da, stăpîno.
(Ies Gloucester şi Edmirnd.)

LEAR: Vă. vom •m1 pfu'tă~i, în timpul ăsfa,


Un tainic gînd u.l I ostrn... Daţi-ml h<.:Jta.
A~lnţi dt-~ fac rC'gati~l pe_ din t;ci! V

Set scuturam, ne-am zis, cit lf,a,1 <lcg-r;i,h·,


De I'f' spimrea virs1ei, griji şi treburi,
Lăslntln-le pt' alţi grum~1,ji, mai tineri,
Cu-n tilrnă JJ•l~ii să ni-i îndri:i;tăm,
Tuîş. ~:pre mo'u.ne. Fiu al nostru, C1mr.,.mll,
1)i tu, la fel de dr:i~ fin, A„,nny,
Voim, din ceasul O.Sta, să.~·.: ştio
Cu cc moşii ni le-nzcstril.m pc fde,
SfL nu aveţi prilrj tle ceartă miiuo.
Venit-ni clipa să Io dăm r~.spull sui
Şi rigt~i frînr, şi craiului burgund,
Cc-a„ tr ~ ptă, cu clor mult, la curten. no~;.flirll.
De atîlit rrnue, ~r1-111i mri.rit mezina.
Ei, fetelor - c~,ci uzi ne lepădăm
De tron ,i do <vere ~i de giiji -
la alt \cucm, di:n >oi tustrde, care
Mai tani ne h1best ? Ca. au.')i
Să nc-11răttrn1 m~riuimia in1 ltlt
Af' ol •1 unde ne îndcanm11 fii ea,
C'c rn n-nfrece c dcstuinic;:i,,
Tu, Goneril, eşti cea dintJi llU$<rntJ.:
1
orbc:;tc-11tii! Cît UC' iubc~'Li !le mll.it?
GONERIL: C'ît ,-t\· iu1rse nu-i gr.ai s-o p„mo. sp~1111:;
Dccit hm1im1 oclnlor m:Li im1lt,
D<'cît văzduhul, decit li11e11 ,~tca;
1'.Jult mai presus de oricc-i ~rtun p ~·i f",r 1
]foi mult <l ...ît irntcren„ fr:n„ust''ţc.::.,
Cini;tirc"t; c·tlfil n-a foft fohi t VJelm 1 i.il;I,.
fobirra 111011 Jhl·Î \OT r .-v 1·11p1in<'.i\
Şi-mi taie ră~Hflm:ca 1·înd o 1>[ll!l·,
Gwi to iubesc ncmă.smu.t, o, du.1.r.uu: l
COTUJEL [A (aparte):
Cord dia, tu i ubcşte frhrtt voruc.
LEAR: Diu ftst hotar lu ccsmlal!' cit "\Czi,
Cn coclrii cd umbroşi, rnimoase, şcsmi.,
P{t')uni întinse şi bogate ap ,
Te fac stri.pîurr., ţi s:i nc-n Ycti
l\fo;ia spiţei tale, cu-AJJxmy.
Cc spune-a doun noastrr• fată, Rcgan?
l'rcn-mrn1J13. do:mrnă de Conrwall, grăieşte~
REGA.."N': Dintr-un aluat eu ea sînt fr<mită
~i preţuic~c la fd cu sora mea;
În iuhitoarcn.-mi inimă. ]Hllfim
Întocmai ce-<t vorlJit că simte cn,;
Dar cn mai nrnlt, fiimkă-11 luruC'a asta
C11 t:e-tm v1hjrnnş sînt gafa st1 mă lepăd
De ori~foc: plftecrc piimintl'as(r~.
Spre a ri'J;mîno dua:r cu uu(urÎ<t
Iubirii pcntrn îuăltiJuca-vonstrăi.
COR.DELIA (ap1trfe):
Ifotri Cor delia, te rnitsori rn elr? ...
!'e dtc ~ti11, mu tem e't,s rn.ii bogată
ln drngr~te deeîf în mr1gddc „.
LI: \R: Al<ii!ti, tlc-11 pmnri, ţii· ~i-dor tăi
Î\i dnu treimea nstn dill rcgrit,
Nu mn i pnjin îutimft ~i frurnpasă.
Ca pnrtea Grmerilci -- Hi li.C'·mna
Tu, bncurin nr.:1stn1 cc~t clin turnă
Şi CC'a <l:intîi, spre-al di,rei farmec tînăr
Tri.rrds-nn re! itori rodgor :a Frmi ~d
Şt laptdr Burgr.ndici: llhi, smnisc-mi
Ti dmea. rea nwi gr: st~. Cc-ai a-llli i:ipune?
['.('flDELIA: Ifan ie, sUJ.y inc.
U:AR: Cum nimic?
CORDELB.: Nimic.
l FAH.· r~iraÎC ll J Ît1S€ din n;.rni<': \"Ol lJeste.
CO ltl>ELIA ; Jl:'.r dtd\ 1 donm11c" Jrn pot, 1r,,. ~ni p~ire1
Si~-ll\Î R(;Ut CU vorba llll!lla pe gmu,~
Ea „tiu <'-<.1. vr1 iubesc prcnu i :::e cade,
N'ei nmi 1rntin R"j nici mai mult, ntît.
tEAR ; Ei, ei, Cordcliaf Hri.i, stmnc~te-ţi glasul,
bă. nu-ii rrdoaJ'ne carul cu uoroc.
cunm:LIA: Stiipîn~ b1m, tu m-ai fricut ce sînt
Şi m-ai crescut cu drag. ind;;.torat~-s,

1'17
[I, l]
în d1irnb, . ă mă supun, să. te iubesc
Şi slavă .rt-ţi aduc. Ci cu mă-nt..reb,
Surorile-mi de cc s-au măritat,
Cînd zic că te iubesc munai pc tine?
Eu 6ud m-oi mărita voi sti acelui
Cc mrt Ya hm să-i dr1J·1uc'~c o dată
Cn jurn!tta tca grijii datorate
Şi din iubirea mea o jumu.tatc.
Ca dinsclr, cu nu-mi Yoi lua bărbat,
Juhiudu-1 doar pe tata.
LEATI: Din inimă. grăir~ti?
COHDEUA: Da, tam bun.
LEAH_: Atît de tînăr5, ~i-atît de rea!
COHDELIA: De tînără şi sincerrt, aşa.
LEAR: A.5a? Sr1i-ti fie, dar, sinccrifatea
Şi zestre! - citei mă jur, pe sfîntul soare,
Pc tainele Hecatci5 şi-ale nopţii,
Pc schimbătorul lumii zodiac,
De care ţinc tot cc-a fost ~i este,
Gt, dr-orice kgătnră părintească,
Dr 1:;îngc şi de inimU. cu tine,
l\H'L lcpătl şi te izgonesc de-aici
Acum şi pmuri. Chiar barbarul scit8
CMi sfirtec:rt pru"intii ~i-i mănîncă
La 'miuc va afla mai muJm milă
Dedt acrea cc mi-a fo t vlăstar.
KE~T: Mărite rrgc .. „
LEAH.: ·rnc:crr, Kcut ! sri, llU te iiui
ÎJ11rc balam7 şi rnînia hri.
Ea mi-a fost cea mai dragă şi visam
~rt-rni Iic reazem blînd al bătrîneţii.
Tu, pici din ochii-mi! Şi să nu-mi găsesc
Odilma-n groa]Jă dacrL voi mai vrea
Să-mi aminksc cîndva că ti-am fo8t tată.
Cl1rma I i-l pc frantuz ! 1Iişcati-vă !8
Şi pr b'i1rgu11d ! Corn wall şi .Ălbany,
V-udaug înc·it-o parte celor <louii;
Iar zestrea ri, truîia să-i rămîu[L,
Pc care-o boteză sinceritate.
Wt investesc pe voi cu stăpîuirca
Pravilnică şi cu puteri depline
De dreaptă maiestate. Im·ă eu,
108
[l, 1)
in fiecare h111ă, cu-o Ruitlt '
De-o sută de cmtcni, ţinuti de voi,
Yoi locui, pe rînd, la amîndoi.
Do:ir numele ~i titlul mi-l pr1strcz.
Iar cînna, visteria şi rcga.tul
Le las pc rnîna voastrrt, dragi copii.
Drept care luati coroana-mi, pe din două I
KENT: SlăYitc Lear - pe care l-am cinstit
Ca i1e-al mcn rege şi mi-a. fost mai drag
Ca un părinte bun şi l-am urmat
('a pr-un învăţrttor şi ca pc-un slint„.
LEAR: Fcre~te, Kent, cînd zbîmîic săgeata!
KENT: Poftească dar şi-nfigă-mi-sc-n piept,
în inimti ! Kent nu-i politicos
Cînd Lcar îşi pierde capul. Tu nn Yczi
C'c faci, bătrîne? Crezi că datoria
Datoarc-i să se teamă să vorbească
Atund CÎ11Cl linguşirea-i la pnt0rc?
Onoarra Ya s-ascnltr de d.r0ptate
Cînd regele de nebunie-ascultă.
întoarce-ţi nrba.; bunul nume-ţi pierde
Pripeala asta blestemată. Eu
Răspund cu Yiaţa: tot cc spun e ch·cpt:
:Mezina nu te-adoră mai puţin;
Xu poţi Îll''inni de goliciune
O iuimă cc nu vrea să răsune
La c-iocănit, ca polobocul gol.
LEAR: Kent, de mai sco1i o Yorl.Jă, viata ta ...
KENT: :Jferru nu-mn pus:o-n joc pentru a ta,
Yrăjnrn~ii în fruntîndn-1i-i; s-o pierd
::\11-mi pm·c ritu, clac:1 te scap pe tinu.
LEAR: sr. piei din oe hii lll<'i!
lrnNT: Mai \Jine ratr.
Sii nzi eu ei si tiue-i ~i pc-ai mei,
fit Yadi\ p<'uti·u 'tine, '
LEAR: Pc Apolloii ...
l\ENT: Ib, J'f' ~\pollo, în zadar chemi zeii!
I.E.\R: \ ;t,;a 1 n<'cTedimio~ !
( J'u.1e 11â1111 p1• sabir.)

ALBASY şi COR:\W,\LL:
Oprr·.~tr, Kent!
109
~ 1]
KENT: Orno:i.rrt-(i dt)dOrnl şi rrRplătc~te
Hido:IBa Lo.-drt! . _ d1imlir;-\i h• fa1îm:1,
Altfel, c-it mai ii::, tulu, :tm să-1i opllll
Că ai grr~it.
LEAR: Ascultă, tidiJPas ,
Pc jurl!.rnîntu-ţi <le rn::;nl , a~culf1î.!
Ai imbăznit gă, ceri sit-mi cn1c <'H•întul
(Ceea cc nimeni n-:i-ndrr~znit re,JdJ.tJ.)
Şi cu ncrwi11arc b'-t:i YÎJ it
Intre put<'re ş1 smi1rn[a dntrt
(Co ni<:i coro1wa ~i nk i fire:t n o::i.~.tr1.
-11 pot si't mbcfo) ţi spre-;t-ţi ar1!.fl1
Cf~ ştiu gp, JlOl'n'!lCC'~e , ~ă-\i iei riif-p1ata.
Ît.i d~u eiuc:i zi~P EtL te prq;rrh'~ti
P'ent.ru drntu hing ~i ~H'll~ Î:Ll; într-a şasea
SpinarPa-ţi hlcsfrm:itrb <=5 i-o-ntord
Mo<;frj Tilde. n. tlt 'l.Înn-a Zt'C.<'11
'fot îti urni al'M tr·ipul snrgh;t'J.Jit
În ţ::1 f1, ya fi zim ta din urmă.
Hai, t·lea,:r~! Hotltrîren nu mi-o ~. himb.
KENT : lii1nîi tu !JinC', regt>; ck-i a~n ,
SurghillnuJ l'~tc-aici, iur libcrta f'a 1
01iunde-l\ Jnmr.

Te :iihe .zcii-n pazit, fal.ă clrag~,,


Ţi-e rnge lu l <:mat şi \'Orba dreaptă. !
(C. fie R ·r;rn • t aJiWTil.)
Fie ca frptele f:-udeven'ilscă
Oraţiile voai>f1e pn'11-fnurir.1ar:<',
Si lancfa inuii ii i'iL 1fr:1 ro:tdi"
Adio, prinţ i ! ( H:ir fh'-ll~\ ţi:nn 1 ou, icicum
Eu n-t\JJ.1 sit mft ;~ b ai uin vechi t! drum.
(Ic.~e.
T1î 111/.ifr.. B ci·11fr1I GlwrcslL'r, cu ft!J'!lc Frar.fei, ducde
de EM!ill d111 ,ii s; iw. )

GLOUCE5TE.R: Sot..il-a t Fr<;iH ia şi Bnr~ ni1 clia. ~irc .


LEAil.; Domni:i-ta , H ~f:, •nrl; 10 . noi ş. iT't
Că c~ti riy11! ia m iw1 fiii d n n;t..;1.(-r,
Cu riga l'rnnţci. Spune, td dm!ii,

110
[I, 1.J
De fa cc .zpstre-n sns ai socotit
C'ă foce s[t mai stămi s-o peţeşti?
O UCELE DE BrRGlIXDL\:
Smvitc rege, Cl'-lt fl'bgil.duit
:Măria-ta; nn mai putin, socot.
LEAR: Prranobil duce, cc-«m fi1gr•duit
E1a pe vremea dnd o nwi iubeam;
De-ai llllC(';t preţul i-a scr1z11t de tot.
Prinşte-o bine, dai ă ţi. se pare
Că clin 1tccastr1 rnittb prcfftcută,
Cr-o drmiirn doar cn disproţul nostm,
E de r.les c-cza, CJ'Î re de-a-ntregul;
Dc-ti face cinste-aşa, pofteşte, ia-ţi-o l
DGC'ELE DE m:RGL"DIA:
En nu ştiu ce să spnn. •
L.EAR: Te-11treb, atunm1
C'1H11îtl a bete~ugmi: farri prieteni.
1

Şi rudă doar cu mn noastră, zestre


Blestemul de-a ne fi străină-n veci.
O, iei, sau n-o mai iei?
DUCELE DE BURGUNDIA:
Icrtaro, doamne1
În felul t].sta nu se poate-a fogc.
LEAR: Atnnci, să n-o alegi, căci, jur pe zei.
An1tul ei întreg e tot ec-<1in spus.
(Ciitrc rq;rle Frnnf"i.)
Cît drspre tine-acum, mr~rite rege,
Eu d.rngostca ce-mi porţi m1 voi s-o pierd
Unindu-te cu rodul urii noastre.
lfai bine, zic, îţi caută mfrcasă
De rangu-nalt al rigăi şi rPneagă
O fiinţ.t• rcnc;atil. de Mtură.
REGELE FR.1 l'IŢEJ:
Ciu<l;itc Jucrmi! Doar mai adineauri
Era odoru] scurnp şi Irtu<lat,
Balsam al bătrîncţii, fata tatei
Cea b1mă şi iubită. Cum, deodată,
Cc faptă-ngrozitoarc-a făptuit,
Încît să piardă tot cc dobîndise?
Pesemne cU. pttcatul ci nr~prasnic
Întrecc-nchipu.iren; ori că, poate,
Iubincl-o-atît de mult, pe-a.tunci. greşea.J.t

111
[J, 1)
far ta .~ă (·rcd, cn dreaptă judecată,
J\rn;tl'a toate despre ca nn pot,
De u-o fi vreun miracol.
CORDELfA: Preaplecată,
Rnp; pc „
măria-ta ~ri-i dea de tirc
- Eu JllH; prra tare rnr~tcrtt-n spoială,
Şi yor\ia lrnuă n-o dPspmt de faptlî. -
(·ri 1111-s la, mijloc ltirrnri de ocară,
Or, \Tl'llll pătat, san vreo tidiloşir,
( ' 1• m-au îndrpărtat de voia-1i bună,
Ci to(·mai lipsa unor îu uşiri
("c Ul-Hl' fi S[LI·ăcit l<Î Întristat:
:J\11 :;:tiu >ă w· făcil{d ochi duki, iar limba
Linguşitorilor n-am Îlffă\at-o,
t:'i
as1fd ţi-am pierdut btmăvointa.
LEAR: 1'lai bine nu le mai nrtstcai dccît
Să nu te-ară \i plăcută. fl'ţ Pi melc.
REGELE FRA.''fEI:
Cnm, asta-i tot? fiala înnăscută.
A e;rJui cc nu-nşiră vorbe goalr,
J);'r împlineşte cc-a frlgăduit?
Ce-i spui domniţei, dnec de Burgnndia?
Jubin'a im-i iubire cînd şi-aplcaeă
Balanţa tătre talgerul de aur.
O tri, rnu nu? Ea ÎD$tt~i c-un tezaur.
DUCELE DE BlJilliUl\DL\:
Slăvitr, drt-i cit i-ai făgriduit
Şi-o fac ducesă de Burgnndia.
LEAR: Nimic! Am zis ~i nu-mi calc legămîntul.
DUCELE DE BURGUNDIA:
Domni\tt,-mi parc rău; pir1 zînd un tată,
PÎ('rdltt-ai şi-un bărbat.
CORDELIA: PreanolJil duce,
Rău să mt-(i pnrrt! Tot nu-s potrivită
Cu o iubim wea mult tîrguităn.„.
REGELE FRAJ.~TEI:
Cordclia, rn-atît t'şti mai bogată,
Ma.i vrednică de tinste şi iubită,
Cu cît ei;ti mai săracă si hulită!
Cu-acr:u;iă zestre-a suilctului tău,
Vei fi a mea. Să-mi fie-ngăduit
Să iau de-aici cc alţii-au prtrăsit.
Ciudat, o, zei! cum recea lor simţire

112
[I, 1]
Aririmlr-n rniuc rJ5crtri rlf' iubire.
I 'opiltt-ţi Hi.rit ze:.trP, n'g•' Lear,
Li'tsată-n voia soartei, tni o lu;t-o,
Va Ii rcgiu<t m<'a şi-a dultii Franţe .
Şi-n nci toţi ducii mned('Î Burgtmdii
Nu rnr a\·c;t tk-.;tulc latifunclii
Să mi-o ră,cmnpcre p('-arca~tă fată.
Acum de WJi CordPlia. se d(lsp:ute:
Dru· cc-a. pirrdnt gasi-va-n altă. parte.
LEAR: Doreşti s-o il'i, <led, Franţ,it; n-ai dccît l
N11 l'S1e [iirn noastră; ni-o mît
S-o mai YCdPm în ochi, i:tr de plecare
Nu Y-asteptnf'i h bin1:rudntarc!
Să rncrgrm, {1obile Burguudia.
( Trfoil1ifr. Ir.s Lrn1. <iw·tlc de Bw g1wdia, Cornwall,
Alb1W!J. Ulow:u:/cr JÎ ~·~ita.)

REGELE FRAKTEI:
fa-ti b tUl răma LÎf' h :urmi.
CORDELIA: Nr~ilrn( ui te-odo::tre ale t:itt i,
C'orcklia, plîngînr!, ''ă pără8c~f 1';
Eu preţul ,-ostrn vi-l cunosr. prca-bille,
Dar inirnu. do soră nu mii. la.:;ă
Să-i zic pc m1mc. Biciul nostru tutr1
Îl las în grija \Oastră lăudai<l.1 2 ;
În preajmă-i dc-a5 fi stat - ab, rău îmi pare -
L-aş fi dorit pc mîini mai iubitoare!. ..
Ei, bun rrtma~, :Jeum, amîodurora.
REGAN: sr. nu nc-nveti 1u {'f'-tlYClll de făcut I
G ONERlJ, ~ Mai hine dăs~ă.lcştHc pc tinr,
f;ă-1 mul ţumeşti pe noul tă.u stăpîn,
Ce te-a cules, calică, rfo pc Lli"nmlui
N-ai vr ut să te supui, atmn plăteşte I
CORDEUA: Cu bine! Timpul mult0 limp1:zcşte .
Căci tot r.t' s-a a;-;cnns prin f1vt i~ag
Se <lr1, pînii la. tmnfi„ în vika.g !
REGELE FRAN''fE l :
Frumoasa mea Cor<lclia„ it mergem.
(Ies Ttf]"/e F ran{l'i r• Curddw.)
GONERIL: Surio~tră., avem <le mnrnrit cîteva treburi imporiaute
c:ue ne privesc la fel pe-amîndourt. Cred că tatăl nostru va ple•
chiar în scarn. a.ceasta.

113
(I, 21
REGAN: Da, la tine. Luna viitoare cauc În sarcfoa noa tră.
GOI'l~IUL: E cumplit e:ît de schimbăcios a donnit la bri.trîneţe;
pr~ţ.ania.
de f!.clineatn'i le pillle drf la toate. Dirdro noi, el a iubit-o
întot<lcmma mai mult pe sora noastră cca mai mică. Felul în
care a ahmgat-o acum doyedcşte că 1111 mai c siăpîn pc firea lui.
REGA...~: Beteşugul bătrincpi; cu toate că stăriîu pc sine nu se prea
arrb ta el nici mai înainte.
CO!\TERlL: E drept, cit, de pc cîml ern focă Îl1 pntere şi cu scaun
la cap, ilma ţi fulgera ca un apucat. De a.ceea mă trm că acum,
la brttrîne(.c, trebnic să ne a~teptăm din pa:ica lui nu mnnai 1:1
pacostele nărnrului srm clin fire, dar ~i la nesăbuirile la care-l
dnc re om neputinţele şi [miile brltrîncţii.
REGA!\: Yom Hca pesemne de înclur:it multe toane, ca aceea care
l-a îrn pi ns la smghinnirca lui Kent.
CO-:\EHIL: SclJimbnl de firitiseli de bnn rfonas dintre el şi rcge!e
Fr::mţei mai dmeazr1. în timpul ăf!ta, hai să, no sfătuim. Daciî.
1ntn, în sta.rea în care se află, coutinur\ să-şi p1i.streze dreptul de
a11toritate asupra uoastrri, Îl11putcrnicirilc cu care ne-a dă.mit
sînt curată batjocură.
REG,\N: Trclrnie să nr, gîn<lim scTios fa treaba asta.
GOXERTL: Şi să batem fierul pînu-i cald.
( fr~.)

':>CENA 2

O sală t11 castelu! collfeltli de Olmtcesler. Intră Edtt:imd m o scrisoara.,

EmrnND: Natură, eşti zeiţa rnea 13 - doar ţie


Şilegii talc mă supun plecat l l
De cc să-ndnr povam un°i datini
A cărei slovr~ mă nedreptă.teste
Şi-o lumc-ntreag1t mă dcz~oŞtencşte,
Doar pentru că neo treisprezece luni
întîrziat-am dnpl't cel:l.lnlt?
De ce-s nelq,dtim? De cc-njcsit?
Cind mrtdnl<Lrc]p nri-s sănătoase,
Si d111rn-rni. stritluccst.e si-s făcut
La fel dn bine ca prog~nit:rra
Cucoanr.1or cir:stitc? Pentru ce
Mlt-mping mai jos în ţărnr~, tot mai jos,

114
fi, !]
Şiclin „bJ.Stard" nu mă m::· i;rot, de ce?
NDi, C'PÎ n?w· nţi din cahla-mpercchcro
A for1 clor nat mii bttcmoase,
Din cic-am supt \ rLpaia ~i filptura.
Pe c:irc n-nn putut-o dohîrnli
C'ei meşieri\i la rînd în patul tJ·i~t
Şi plictisit, frlcuţi mai mn1t în somn.
Aşa fii11d, prnalegitimc Edgar,
]hişia-!i li>m ti.1i1i~ estc-:1 mM !
ltthiw{ pr~~inir:aselî, <lcopotri"ă
Nc-mbră(işraz"L pe-a1nînJ.oi. Legitim-
Frn.moas:J. vurhii ! Fin th'r asn:
DP-~i face dn1m ac. as1ă ~·eri:1orfoă.
Şi d~că nrt~rorin·a-mi izbutr~lo,
P e lrgithn J, ;~st<m!u-l v;t ri'bp1me.
,f('t;(; : pro1,i\.~( se. z,,i, ţiw·; i cu bastarzii!

( J .1[n( C/OUC•"J/c;'.)

GLOU";:ESTER: Kent ~urg-hiunit <:~li ell [;::r riga Frant.ei


l'keat-a furios! ~i rrg<'h
Î~i rr. rri..~l'~tc-n 110·1r1 t'a t:sta tronul,
Trceîntiu-~n b porţie, ra mii 1gii,
flintr-un t apriti:i. Ednnmll, ee e non ?.„.
ED~1u_;r1 ( f'idnrl·u-sP. cii as1·tu1rle s1'1"Î~O"t 1"r! ):
f'il yoi:l ,-tin strr~, m.'.:i Hirnit', milnd.
GLOliL E3TI:îl : Dnr <1e re• eşti .-i~a t!<~ gritbit $fi iLiicnnzi răvaşul ace]<l?
ED:'.i r.xn: Nimic dr sca.mă, !'.tr,rîne.
GU;CC•~.:rER : Ce Urtic ci~l.)ai <culo?
ED~'U::\D: .:'-:imic, u1ilcm1.
GLOUCEST1:Jl: Da:1 A-lunci, rn frl de nirnil' ::b'!:rori Îl lmz1 mir cu
atita grijii? Kimieurilc n-au n< ·.-r.iL\ ll<·-1:.tit:1 hm ·c-~.n:D .:i t~.
A1u1t-mi ! Dr!·i e rhnir, :>•' rert r '('1~1·,1. şi f~ră odiclrni.
ED:m :-n: It·ttare;t \"OHiitrr-. o imrlor, srnrl'nc. E I) fCrLu:irr de-:.i.
frat~Jui .n"·11. :\'-: m t~JWÎK'.-t>, t1i~r <lin ~ît ·~tP ~·-tit l•'.i-a ajun.'!
c: ~<.-M l dau H·::m.i c:.. v-;,ir fm 1} rnLt il::-c:c.., ţ1 şti c·c fc;·rn.
GI fil:CE~;1'El!: D ·11 1ml1', d:1-1 ·i i:llr<li:•1 r-:r"'t '.Tr.il.
ED) r:-.in: lo \'(;l I ri;'.Îp : i o ll"p:t'\.ri'l'e •i ( c"\(• ,' V-(1 d:iu, :i dncr.. llll
V-O 1~:l 1 l. rurrin~n l t·i est0 f ,·icutn C:Olltl:••ll"l::tliiJ.
GIOU' LS'il:ll: ._:;; ,-;.(\, 2ă Vltil.
ED~ti.;:,; · : Yro'au ,,;-; spe;:, întrn buna-cn„ ir.lă a fr<1tc!ni meu, că
1

a. [Cl°Î:>-o mnuai a~a, ca sii.-mi pană mie cilliltea. fa Îl1vcrcarc.


115
[ f ,'.!j
Lr l OL'CESTER (cileştr): „Asculforea şi plcâicimzile e11 care-i fol ri'isfă­
f<im pe billrîni ne otdh·c.~c tei 111ui {r'l{moşi ani ai vieţii; prezenţa
lor ne amî11â dreptul de a 211' /,ufura de lnm11rile lumii acesteia,
pinii la 1·î,-sla eînd le-am 1•i"nlut pentru fotdrauna. liu:ep să
cred ciî. această biili'Îlic{e m:wpriloare este mai rle neînţeles decît
în;,;ll!ji sdcnia, pentru c11 nu ne tine :wb ciilcîi dulorilă puterii ei,
â numai fiinddi nni sînll'm râbdâtori în prostie. Vino pe la mine,
să sfii 111 J'e-nclelele ele rorbrl despre asta. Dacă tatăl nostru s-ar
c·ulca ac11m, ca sil se sco(lle cî11tl l-oi tre::i eu, n:i împiîrţi în jumă­
tate înheago-i arPre cu rrl tilu frate iubitor, Edgar.„" Hm 1... Ce
mi~clie. „8ă se scoale cîwl l-oi trr:d en, '!:ei îinpârfi înlreaga-i
arrre cu .. „" Edgar, 1itia1ul meul A aynt el mîna şi iirima să scrie
asrmcnca lucruri? C'întl ai primit sc1isoarea asta? Cine ţi-a
:idus-o?
mnrn"iD: Kn mi-a ndus-o nirne11i, ş.:tăpînr, aiei stă viclc~ngul.
Am grLsit-o pe perrnzul ferestrei mele.
qm:cESTEH: RecU110~ti slova frntPlui tău?
Im.\l l'XD: Daeă era scri:-:ă cn cngct rnrat, mi-ar fi părut bine s-o
rccnnos(·, d·r, fiind toemai dirnpotriYă, îmi phcc să cred r1i nu.
ra:ntTESTEH: Ba e d1inr i:;cri~t•l lni.
Ul:lll':\D: E serirnl lui, stiî.µi11r. SrL :perăm, totu~i. cr. nn dă glas
tHh:,-rirn tel or lui sirn tri.minte.
flLCffLEs;nrn: Ti-a mai ,-orbit despre Mta nroclatr•?
ELHll'XlJ: l\i('iodatrt, stăpînr. ~1tmai eă, deseori, 1-am nnzit spunînd
er, atunti tind <-npiii au <:rC'~C'llt destul, iar p1trinţii an începLLt
si1, ch':.:<:n•as{'ă, Hr fi m<1i potriYit ca părinţii "1t asculte de eopii,
lrtsînd1t-lc ~i dcpli1rn stăpînin' a H\'C•rii.
GLiJL'CE:-iTEll: O~ Punga~1Ll, punga~uJ ! Tot 11sta spune ~i în scri-
soan>. l'1u1p:;1~ nr1M111il:: uen·enno~cMor şi rn1cl, mai mult dccît
r·rml! D11-l1' de-] caută, domnule! .\m sit-l pnn în fittrc, mi~rlul.
rndl' l':
Emn'Xll: X11 ştin, stăpîne. DactL \'-aţi pntea amîna mîuia împotriva
frnt<'lui meu pînli C(' Yom afla ce-;.uo de gînd, aţi meTgc pc nu
drum mai sigm, pe dntl ducă hmţi de îndată cole mni w~prc mă­
snri, Hiri\ :;ă-i fi nmn:;cut trlul a<ll"l"i:rat, l-ali dezonora f;Î ati
zdnihi poate o i11irnit ci1:stită. En >'Înt gafa sh,-mi pun dll:"ri,de
c;1pnl că 111i-ar i'i p11tut ~crir arf•;1stn '><"risoarr rlo;'r cn gîndnl de
a pune la înecrean' r1r:gostea lt' 1 ort în5.l\imii-voastre, ~i fftră
niti nn gînd prirnPjdio~.
GLul'CK TEH: Crezi lu <~:;ta?
ED:IIUXD: Dată h1ttlţimN1-voastrit se i11voir~te, voi fr:\,o.;i lUl loc <le
întîlnirc umle s~ putrţi asculta în tai..11i't ce-mi va $1nmc, ~i <Ctunci

116
ll, 2)
vă vcti puka 1:;i.ngm· încrculnţa auzind tot adevrm1l cu propriile
urcchl, şi a1:;la mră nici un pic ele zrLbavă, chiar astă-sem·ă.
GI.OUCESTER: Nu poate fi alît de mon~truos.
ED~1UND: De bună scami\ că nu.
GLOU ESTER: Cu tattil lui, care-l iubeşte şi l-a iubit întotdeauna
atît de mult. Cerule şi pămîntnfe ! Edmund. caută-l cln-mă la el
rogn-il' ! Pn'gătrştc totul cum crezi tu crL r mai bi ne. Am r1-rni
stăpîM::,c si111\irca, pentru ca hotru·îrea mc<t tirt fie chibzuită
prccmn , c cuvine.
EDMUND: l\Ii.î. duc 11rL-l <'aut de îndafft; să pun totul la calc cum
voi pn1 ra mai. bine ~i \'ă dau ele ştire ncîntirziat.
GLOlJCESTER: Eelipsclc de soarr şi ele hmă 14 clin 11Jtima Yreme nu
ne prcn:;t1\ c nimic hun. C11 toate că ştiinţa naturii le Pxplică
în fel ~i chip, l'il'c't î11siL1i c vătămatrt tlc efectele lor cUi.unMo;u·c :
iubirea se răcr~le, prieteniile . e uăruicse, fra(ii sc c:cartă ~i se
despart, răscoale în ora\c ~i dihonie intre pro,·ineii, în palato
s-a cuibărit tr1Ldarca, iar lcgu.tma diniro p1Y·inţi t-i co11ii s-a frînt.
Tidilos1d ă:i.la al meu adevcrc:;te prevc ·tirifc rele: fiul e va
riilica îrnpotriYa tati~lui. fată, ~i regele calcr~ legea firii: tatăl
î~i prigmw:;.1.c copilul. Am vrbzut cc poate fi mai rrm într-o Yrrme
de cumpănă ca a noastră: intrigi. dcşci:tăcinnc . trădare ~i atîtca
nelegiuiri, rarP ne prăvălesc în nrlini~te şi ru.iniiP. cautrL-l pe
ticălosul acela, Edmund, n-ai să pierzi nimic; fă-o cu lu an• am'nte.
Da, da, nobilul şi crcdincio ·ttl Kent, Ltrghilllrit ! \'im lui -
cinstea! ciitdat, ciudat!
(Iese.)
EDriJUND: Prostia lumii n-are margiJ1i; auzi, dncl valmi]e vieţii
ne sîni potrivnice (şi. adesea valmile şi le face omul), ne npucăm
să-nvinuim de nenorocirile noastre soarele, luna şi stelele, ca
şi cum ele nr-ar sili să fim netrebnici. Proşti prin decret ceresc;
hoţi, pttngnşi ~i mişei i1rin împărătea ca ponmctt a sferelor;
bc\ivi, mincii10şi şi preacmva.r i prin influcn1a mişcririi pla-
netelor; ea şi cum tot ce-i spmcat în noi s-ar datora nuor puteri
suprarnt1 urale. Dib<icc scuză pentru llll patron de bordel, să-şi
pm1ă meseria pc scama stelei lui! Tata a intrat în conjuncţ.ie Ctl
mama snb c·oada Dragonnlni, ~i cu m-am nriscut sub Ursa
major; l\' zultă de aici eri i<înt rău şi inhf'hrrţ. 7.ăn că aş fi fost
aşa, chiar daer~ \J;1~iardul de mine sc nă~fra în zoilia Fct;io;m.'li.
( Intrci Edya r.) Edg;u· pidt tocmai bine, Pxact cu. în finalul tragic
al comediei vechi: replica. me; va fi melancolică. şi se va sfîrti
cu un oftat demn de pensionarii bafamucului. O, eclipsele as~ett.
DU prevestesc dccît discordii! li'a, sol, la, mi f

117
E.DG, R: Ce-i, frate Edmund? La cc Jnfl(ÎÎlezj en mntm aftfa funi.lur?
i:mrnND: 1\Iă gîndesc, rrt~1iom-c, la o prevestire clespro care am
citit. ieri că o fac er.li1)~cie.
EDGAR: Şi cc-ţi pasă ţie de asta?
Eff.\Il:XD: Te asigur că mmările de ca.re-ţi spnn sînt oît se poat ,
dl' tr· te; n1tre eop11 şi părinte~ mom·tc, lipsurir
nefirească ură
stricarea celor mai voc]1i pric·tenii; zizanie în ţarr•, mn 11.iuFiri
~i blcstom asupra rcgclt1i. şi nobililor; v.ivisiii rnrri. piieină, sur-
ghhmircn prietenilor, îrnpră~ticrca armatelol', desfacere«~ cr~ni­
dilor şi eîto şi mai cîk.
EDGAR: Dn cînd ai cl'î.zut 1n doaga astrologilor?
Em.HJXD: Yino, Yino-ncoucc; cînd l-ai vrtznt pc tata ultima o:i.răi?'
EDG.\U: Ascasă.
EDMl1\D: Ai Yorhil cu el?
EDGAR: D11, mai biuc de două ceasuri.
EmWND: V-nti dcspă.rţit în termeni hnni? N-ai observat ceva
llt'OUÎ~nuit Îll vorba, S:lU În {HU't<U·ea lui?
EDnAH: Nn, nimie.
ED!lllJND: Wndeşte-tc binn cu C(> l-ai supt.rat; după minr, ar fi
mai întPlept să-l ocole1>ti cîmnt wcmc Ri t(' rng s-o raei, măcar
JlÎ!itb îi' trl'eC fmia,careadincuuri îl ÎmpiHSC::iC atît ele departe,
cu nu şi-ar fi potolit-o decîl U'tindu-ţi capul.
E!JGAR: Yrcun mi~cl clewtitor şi-o fi YÎlît coa.chi .
EIHJUND: D -asta mă tem ~i cu. Te rog, fi:ne-tc rii.bdiltor dco-
p:1rte, pînn cc fierbinţeula mîniei i se rnaj domole~tc. Vino la
mine acasă. Am să fac n~a fel să-1 auzi ce spnne dci::prc tine.
Du-te,„te rog. Ţine cheia mea. Dadt ieşi din casă, uml.Jlii. înarma..t.
EDG,\R: lnarmat, fra.tc?
ED:IW:\D: Frăţioare, te sfătuiesc prntru uinde 1il.u. umb1rt înarmat.
DaciL t.i-al' spune că. nu (Wii în primejdie asfi un om 11ccînstit..
Nu ţi-~m'dat a înţelege clrcît o parte di11 ~îtc am putut auzi şi
wcfoa î11 ceea cc te priYl·~tr, adevărul este îngrozitor. Pleacă, te
implor.
EDGAR: Să mă înşl iin (czi d0apre tot re sc-ntîmp1ă.
EDMGND: ./\m srt caut ::;ă-ţi fiu tlc folos.
(Edgar ie•c.)

Un t; tă prea crednl şi-un nobil frate,


A cărui fire m·dc1 rimiU.-n rdc
Nu bănuieşte riiul nier.i(•ri;
Pc cinsic!t lnj, de-'1 d.reptal nebmiească,
A-ncă.lecat deştcptrtduuea. moa l
Uc~acmna, nu.:.l"ge ;;tnm5.. Jm mo~ia.
,Pc care n-am a.Yltt-o clil1 nt>scarc
Mi-o dolJlndc;;c uşor pc-n.n dn1m de ruinfo.
Cnm? N-arc-u, J:u.ce; telul e-na.inte.
(Iese.)

SCENA 3

O (ucc~perc Î1l palatul ăucdtti de j}l!trny. fotră Grmtril ;ii Gswald.

GONERIL: E adevărat er~ tata 1-a lovit p~ scutierul meu, fiindcă i-a
reurzit bufonul?
osw.\LD: D::i, donmnă.
GONERIL : Ah, zi .,i norrpte,-n fiecare e.eu.s,
Nir:i un pril<'j nu pierd.o ·11, nu fie
:Nesuferit ) SiJ. Illii. păgubem; rL,
Fătînd scandal fli c:isa rll.stmnîndu-mi.
Eu nn mai JJOt 2:/ib .la. 1 uita lni
Din c.clc-afaxă S··a o.Jr.ăzninit,
far el fa ha.ri!t sare din 011.C'r.
Cînd se va-1Îtoatrv de la ·înăto;irpIG
Nu-i voi rnrhi, f'U -i spui C'lt sînt boh1:~ Y(t,
Iar <ladt n-ni .:i"i, faci cc -ţ;i pormieeşt(1 1
Eu 1m te ţin de rLl.u ~·i las· :pe mi.ne.
( R<'fsunli car1i:1l.)

OSWALD: Yine, dm:tmnil,. i-and Y@ir:d.


GONERIL: ·F'ti cit mai 1rtsiitor:i, şi tu, ) ceilalţi,
Şi lasă-l ~n. se Rllpcni dt vrra.
Dad nu-i placo, soră-111c.n l-aşteaptl1
Cu-acelaşi ghld, de-a-1 facn btt pricC'ap ă.
Că r1n pof1im E~ fii Sf' l1ca rc.n nci.
J:M1fo, neputi.mios, i:r. tot rgaţă,
De-un :;c.:cph·u enrn nu-i nl'?i a.paT\iuc !
În mintea, pn:ncilur cîntl rl:'u ~' Oţilt•gii,
Cu b~,ţnl, im rn8filţul, ~c r-uvine
Să-i ici cînd vrzi c(t fac pro. tii. Auzi,
8rL llll uiţi ce t·i-am spus.
OSWAI.D : rrea bine, don
119
[I, 4]
GONERIL: re cavalerii lni m1-i mai serviţi
Dceît în silă; de se simt jigniţi,
Puţin îmi pasă. Spune şi la slugi.
Nemulţumirea dacă şi-o arată,
Îmi dnu prilej nl să le-o zic rit o!>,
De la ohraz. ii scriu şi sorei, frt ',
La fel să facă. Pregăteşte-mi cina.
{Ies.)

SCENA 4

O salrI f11 aer/aşi r•nl«l.


J,1/rcl Ii.cili, dP(Jhi:at.

KENT: Dac-n~ putea şi grainl să mi-l schimb


Prrcum înfi1ţişarea, mai nşor
Aş izbuti sr1-nfăptuicsc şi ţelul
Cc m-a făcut să-mi lepăd chipul mcn.
Ei, smghiunite Kent, de-acolo unde
Eşti osîndit să stai, te străduieşte
Stăpînulni să-i poţi fi de folos
( De-a~ .izbuti!) cu truda 'i creditd et.
' '
(~e !Jpropie ronmrilc eh t•îtuilunrc. !11/nl Lcar cu sui/a
tir carrri<•i.)
LEAH: ~-:1m C'lld ,;tt n~tept mas;i niei o tlipifa Să l'ie gata cina(
( J"r 1111 u111 drn ,-<11il1i.) Tu ce <u-ă1nrc c~1i?
KE:\T: l 11 0111, du: 1 11 1 1H'.
LE.\H: (\ rn1·' ·ri1· ai ~i c-r Hl'i de la noL1
EK\T: Jle~L·ri;1 lllPa 0s1c sit fiu ceea cc p:u- a fi; sit. slnj«sc cn creclin-
ţiî rw q·I e:m·-~i p1mr c1wH11ta în mil1t': să eim;te:,;c pc cel cinstit;
ili'L Jiu prn«·hea înţrlrptul11i scump la nll'hi1: s5. ţin socotrală
eh• prrt-rra ;11t11ia; să lllfl. bat <:Î!lll n-am ÎlltOtro ~isr111umfmÎnO
d(' d11k1'-ll po:::t.
l.E.\I(: C'i11r' l'~li, omuh<)
l\:E?\T; 1' nul la frl rlc srirac rn regele ~i Cll inima curată.
LEATI: J l<H ft tn, ca ~mp1rn, r~ti ln fel de siffac pr cît t~stc el ca rege1
tr('1rnir :-;fi Jii inre c:ulic. ~i cc uei i1
KEXT: Srt slnje,cr.
l.EAR: Pc cine'.'
KENT: Pe domnia-ta.

120
[I, 4]
LEAR. Ştii tu cine sînt cu, omule?
l\:ENT: Nu, domnule; dar în privirea ta so citeşte harul stăpîmtlui.
LEAR: Cc har?
KENT: Autoritatcn.
LEATI: Ce stii să faei?
KE!S'T: Şti{1 să dau un sfat bun; sit păstrez o taină; să încalec; să
dau fuga ; să stric o glumă bună, ponistind-o; să tlnc orice solie
dacă nu-i prea gTCa şi la orice adresă ducă nn-i prea departe;
adică tot ce fac cei care se laudă că fac de toate şi, ca orice
om ele rînd, însuc;.ircn mea de cil.petcnie e truda şi credinţa.
LEAR : Cîti ani ai;)
I\.E:\T: Ni'1-s eltiar aşa de tînttJ', mri.rc-donmnc, ~ri.-mi cndă cu tronc
o nrnierc numai fiindră arc glasul du1cc, niei atît ck hi'ttrîn
să-mi pirrd minţile din cb'agostc; dnu în spinnrc patrnzcci şi
opt de ani bătuţi.
LEAH: Urmcază-mft: vino să 11111 srn-esii. Daeil-mi placi la fel
şi după dnă., nn-ţi maidan dn~nnl. E ga1a nrn8a? lTnd!•-i pn~la­
mana nwa c~e bufon? Hri, sit mi se adurU. bufonul! ( fr~e un om
din sui/ii. Iulrc1 i1deru7enlul.) Hei, tu, caraghiosull', nnde este
fie-mra?
OSWALD: K-am cuno~tinFi..
(hse.)
J,E.\TI: Co-a zis? C11rmaţi-mi-l î1ulri,răt pr gră:s;11rnl Cl'la. (le.~e 1m
alt cornlrr.) Unele rni-r bufonul'.' Parcă toată lnrnra doarmo.
Ei, unde-i stîrpitma aia?
(Se Î1!/011rc, c111•ultrnl.)

CA\ ·~Lt:HCL: ZiC'1', mih'ia-ta, că d11t<'3it nu se simte prNt l.>itto.


I.E.\ H: ne
ce llll YÎUP, mmenlÎC:LLl, înclftrliJ' dnd .ii dll'lll :)
('.\ Y.\LElffJ,: Si:rr, mi-a rrt.spnn:; f:'i.rft ,ocol cr1 nu \TP<L, ~i pace l
LE.\ lt: Xu \Tc 1n !
LWAl.ElffL: J!ru'ia-tn, nn înţelrg priei1rn: clar, d11pr1 a rnra soco-
1i1q ă, înrtlţ i:tnrn-voa"tră, n tt t•;;tc> trntttUt tu grij:t ~i drn~ostc<~
tP i 1'l' t'\L\~În: am băg"t de SP<tlllfl· o \'itdilă sd1irnb<1n' î11 Jllu·fari
- atÎt Ja ~lnjitori, C'Ît ~i ]a clll('(' ~i llUti UL SCUtntt Ja fota \'Oil5lră.
LE.\ H: Al1<1, a~:1 crezi tn :•
CA\,\ LE!il'T.: Yrt rog pren.-plef'at de irriarr, stă.piue, dară, mi'1 în~r.l
('lltnnt; Îlbn datoria îrni poruncr~tr să 111t tac atunci cînc.l cred
ti"t 1-i so aduce o jignire.
LK\R: l\n faci dcdt să-mi ade\·crrsti im simttunînt al mcn: am
sim1it do la o vrrme o uşonrrt nepăsare fată do mi.ne, 17 pc ca.re
,„,
ll, •4]
nm Inat-o mai cmind drept o ipohondric de-a mea cli:eît ca o
iiorlli:rc Yoită; vom ccrcota.. Dn.r unde mi-e bttfonul? Nu 1-a.m
vli.:wt de donă zile.
CAVAl.ERl:L: De cînd prinţesa noastră cea mică s-a înstrăinat în
Franta, strtpînc, bnfonul nu mai e în a1)e]c hri.
J,EAR: Să nu mai Yorbim despre asta; am brigat de Nlmi~ şi cu.
Du-te şi :::p1me-i fiicei mele că '-"'Tcau să-i vorbesc (lese c11rlcamil.)
'fu clu-tc şi caută-l :pe bufon. (le. e alt rrnaler. J1;frii iarii..~i 0>-
uald.) O-ho-ho, matale eşti, boiernle, ia fă-te-ncoace. Ciuc sînt
eu, boiemlc?
OSWALD: Tatăl stăpînei mele.
LEA.R: ,,Tamt ~·trlpînci m .Je"! BMditul iităpînului meu: tu, cîinc!
Tu, sc:la:v nemernic şi caraghios!
OSW J\J,D: ('u mia dmnnici-voastr0, Im slut nimic din toate a.stea,.
LEAR: ]i'aei :schimb de mingi cu mine, caraghiosnle?
( f! [IJl 'P~fe.}

osv.·AJ,D: 1·u îngădui ~ă daţi în mine, domnule.


'.KEXT: Po:ttc c·ă nu îi1gudui să iirime.1 ti nici loYitmi de pkfor, jur·/4-
tor do maidan cc e~ti? (ll loi:efle sub genunchi la trt(heiefiutl,
făâmlu-l ~ii. cadlt fa patru labe.)
J,R\.R: '.\Iulţumosc, oruulo; ai intrat îu sl11jba mea rn rb'eptul, îmi
11 1c ei.
JiJ!. "l': lin.i, domnnle, i;coală ~i ia-ţi picioarele la spinare. Tn·bnie
Stl-llVl'ii nHLi îniîi di;;ta.ntelc si.a.tornfoit.c <lP reguli la j1 clll ă~i.a.
Huit!r, Îa··O clin lce. Dacă nci Stt te mm măsori o daill dt esti
de hrng, silit gata să te antrenez. (lt împinge a.[(lrii..) Dacri r;u,
<l('~ ;1 jvnză. Hai, Iii preYăzător şi mină mrtganil !
J,EAR: Jlulţ nmcsc, amice, pentru llljbă. (li dă bani lui ](ent.)
Primc·st1>-ti acontul la sokm.
BU1'.0XUL (i;1trir1rl): Dă-mi Yuie să-l mvunc~c şi ru. (li d·'i boneta
sa ht'i Kent.) P1imc:-te boneta mea, do l!ebnn.
IJ~AR: Ei, drn gul meu i1gbiotant, cc mai faci?
BD'ONUL: A:-> faee ma.i bine dacă 1i-::.ş pune tic tichia wca da
UP1rnn. ' ' '
KE" 'T: De re, nclrnnulc?
B TO.:\UL (('.lrire l{11tl}: De cc? Prntrn f·ă iri pcrtca cufr;:i e1rn r11
mai c hi pu1en•: rlucă nn ştii să zîrn\)('~ti î11 eotro h'tn Yîuti:I, ai
s11, faci ),'llllU'ai; iti i.iebia mr<J, s5. nu răcr~ti. "\mi cul r.~t şi-a
smi;hiunit dou5, fete şi-a hinctuvi11t111-o pl' ,; tir·i;1, frtri'i ;fi. '10n.
Dc.cr~ l ·lnjP~ti, c C<IZlU ă-rni rorti tid1i;1, ( (' m:ti foti, iu.Jliuk?
.Da.e:fi. 118 a:\oa două l'otc, as '\1ca să <iJH duuă titliii.
LE.Art: Vc 'cc, bă.iute? '

122
[I, tl
DLJFO:N'GL: Pentru cr~. dîndu...le tot avutul ffiC'll celor duuă fote„
mi-ar rămînc cite-o tichie de căcinlă. Una ţi-o dau cn, pc cealaltă
cerc-o de pcmaur1 la ele.
LEAH: Ia se:uua la bici, p1u1gaşulc.
BUFOX"C"L: Adcvll.rul c lm <lulrm credincios pe care-l d<li în bico
afară, dar cr~ţ('luşa cocoşncaFL ara Yoic sri şadă pe cuptor şi:
pum după poita inimii.
LEA.R: Gluma ast<L nu-nu miroasr-a bine.
BUJ70?1 UL: Sr1 tc-nYăt una mai bună?
LEAR: l\m rog. •
BUFONUL: Ascnltrl., unchiule:
Să ai mai mult deeît arăţi,
Fr~ mai puţine dccît poţi.
Nu-ţi da a1crca cn-mprumut,
cr. nu mai vezi clin cc-ai avut.
Pn\in pe jos, mai mult cll.laro
Să-ţi fie mersul la plimbare .
.:r~ nu tc-ncurci la băutură,
Nici rn frmcia reă ele gură.
Şi Yei afla că-n mie-ncap
l\iai mult ele zece suie-n cap.
KENT: Adică mai nimic, nebunule.
BUFONUL: Ca si cuYintclc unui :woeat dl,rnia nn i s-a achitat onora-
riul; pcntnÎ ale mele tn nu mi-ai pliiiit nimic. Tu cc zici, unchiu-
le: n-«i găsi nici o întrcbuintare nimicului?
I,J:AR: Kid una, brtiete~ nimic nu se poate face <lin nimic.
Bl"FO"\CL (către [{r-nf): Sp1mc-i, te rog·, dL tocmai la atîta urcl1 şi
dobînda pămîntmilor lui; pc mine nu mă crede, zice că.-s nebun.
LEAH: Amar nebuni
BUFOJ\'t:J,: Ai:;cultă, eopilc, pop ~ii-mi ~pui care-i dcoselîirea dintre
un nebun amar şi 1mul dulce?
LEAI:: Ku, biiicte. îm-aţrl-mă ~i a ta.
BGfO~UL: Stăpînnl care tc-a-nYăţat
Că, tot pămintul 1-i l-ai dat
Aitea, linţl\. mine, de,
Srk mi ţinrb dînsul lccul mie;
Atuncra doi nebuni vor fi
Şi doi nebuni ţi-or nrtzr1.ri:
t'nul - eu, care vorbeşte,
Altul - cel ce mă priveşte.
l,F.AR: Mi\ faci nehun, adidt?
BUFO:N' UL: Du.t fiind că. la celelalte titluri ai remmţ.at, e tot co
ţ.i-a mai rrima:.;;, fiindcă pe ăsta îl pi din născl?>re.

123
[I, 4]
KJ<;i'\T: Dm ll LL-i m•bun i..:hia.r J.c tot, st;ipînc.
B UFO:'\ UL: Nu-~ chiar de iot, fiindcă lorzii şi marii seniori nu-m.i
dau mic :>ă dc(in monopolul nebuniei. Căci clacă au pus mono-
pol pc toate bum1rilc rcgatului18 , îşi cer partea leului şi la asta.
Şi cucoanele cele mari tot aşa, rL aibă şi dînsele, acolo, cit de
cit. Dă-mi nn ou, unchiule, şi-ţi fac rost ele tlouă coroane regale.
LEAR: Ale cui coroane adică?
BUFO:'\ UL: Coroanele 01uui, după ce-l sparg în două ~i-i beau găl­
bcnu~ul. Ciud ţi-ai spart coroana în două şi ::ti dăruit j1m1ătăţile,
ai m ut tocmai ca rtla. de-a luat măgarul în cîrcă să-l treac..it
şan1 n1. Pu(ină minte mai ent sub coroana cheliei tale, dacă pe
cca de aur ai clat-o ele dar! Dacă şi-acmna-s nebun, să pună
biciuJ P" , pinarea ălnia de n-o zice c•~ mine:
Anul ăsta nebunia
E la mare trecere,
C'rt-nţelepţii cu nebmili
S-au luat la-ntrecerc.
LEAR : De cîml ştii atîtea cîntece, păcătosule?
BUFONUL: De tind ai lăsat pc scama fotelor ta,le autoritatea părin­
tească. De cînd le-ai pus în mînă harapnicul, iar tu 1i-ai lăsat
nădragii - n jos.
Ele sar <le bucmic,
Eu mă scarpin de necaz,
for nn rege cu nebunii
Joacă--n horă, face haz.
Fii bnn, unchiule, şi tocmeşte-i nebunului tău un dascăl de min-
ciună. Ar vrea grozav să înveţe ştiinţa asta.
LEAR: Dileă minţj, ticălosule, pun biciul pe tine.
BUFONUL: Mă uit şi mă minunez ce prost te înrudeşti cu fiicele
talc. Ele pun să mă bată cu biciul cînd spun adevărul, far tu
eşti gata S<1. pui biciul pe mine dacă mint. Ca să nu mai adaug
că sînt bătut şi pentru că tac. Mai bine orice, zău aşa, decît
nebun la Cmie. Orice, dar numai în locul tău n- aş vrea să fin.
l'i-ai cojit dcşteptăcimiea prea din gros, pînă nu ţi-a mai rămas
nici o fărîmă din miez. Uite că vine una din coji.
( Intrrl GtJneril.)
LEAR: Ei, fata mea, ce gărgăuni ai în cap? De la o vreme pa.re~
ti s-au înecat corăbiile.
BUfoNUL: Erai un băiat de viaţă cînd nu ţineai socoteala gărgă­
unilor ei. Acum joci rolul unui zero pe lîngă numerele celelalte,
fiindcă un zero singur nu ÎllSeamnă nimic. Eu preţuiesc mai

124
[I, 4J
mult dl'cî1 tinr. îiindcă cu sînt bufon, iar tn nu rşti nimic.. (Ciitre
Goneril.) Lasă, că-mi ţin limua. l\Iutra dumitale îmi porunceşte
asta, chiar dacă nu spui nimic. Sst-sst !
Cinel n-ai niei mirz şi n-ai nici coajă,
i~i şaJc-n poarm foamPn. strajr~.
(C1/!re Lcar.)

Cc vittl? O pr1staic de mazăre :illr1t boabe.


GONERIL: Ntl nnnrni măscăriciul dumitale,
Obraznic fără margini, mr~ jignc~te,
Ci şi în jurul tău o ~leahtă-ntreagă
De ncsimtiti RÎ de scandalagii,
Pe care n~1~i 1;wi pot ritbda aici.
Sir,
En am crezut cr1 dacit-t i dau de stira
Yei lua măsuri îndată, cbr mă tem,
Din fdul c,_im te porţi şi le vorbc~ti,
Cii.-i Iaşi în voie, ba le d;i,i ~i ghes.
Dacr1-i aşa, cu trebuie grc:eala.
S-o n rm RÎ nstfol tara s-o feresc
De tulbm11ri. Jignh:ea cc-ţi aduc
Ca şi oc1u-a că-s o fiică nesupusă
Pr~1c:c eîncl înţelcapia prendero
Ascultft ele-al ne\'OÎi gla;i.
BUFO~UL: Nu ele-alta, nn<'hiulc, dar ştii:
,Jlri;ni o vrabir-1m cac odată,
Pnr l'n de pnii lui ntîneatit".
A~a a fost eu noaptea. marc,
Clnd 11-an1scrrun lmnînare .. ..
LEAR: Tn r«ti rata mea?
00:'\ETIIL : A~ n:ea ~ă-ţi rrq/1sc~ti î11ţelepei11ne:i.
Ut5î1icl <lropartr toat\'-aNste n1oftmi,
Ce mi 1c fae de rn·n·enno~cut. ,,
Bl'FO:\l'L : Stii pP 111(1,~ar ţi e;llltft m~;;arnl,
A~n-i tîntl 01t-nrnU~ pP grtinf\.
J)ii. efdnţnlr, c1iii!
LE.\R: :\!~ n·c-n11oa~tl• eine,·a? Xn-:l Lc·ar;
LP;1r 11u se poartrb, nn YorlH'';'il'-a~a;
Umh• i-s od1ii? Oii, te pomenr5li
Că mintea ltti încrpc si't acloarrnlL.
Trrziţi mă, spnnrti-mi cine sîntl
B UFONUL : Umbra rrgelni LoM.

P5
LEA R: E bh e s-o ştitt: fiirnlcă, clupă respectul ce mi se arată, suve-
nmitateet şi gîndul meu llHLll minţit că i1Tcam nişte fiice tiscul-
ilitoare.
BUFONlJL: C-0 vor să.-;;i fu.el~-nn tată.-a.scu.ltător.
LEAR: Cum Tă m{miţi, frumoasă domnişoară.?
GONEIUL: 11Iirarca asta., domn ul mm, aduce
Cu poznc3Jc pc care ţi le-ngădui
De la nn timp încoace; eu te rog
Să fii m.:ii întlllept, cmn se cnvine
Ll vî.rsh1 fa. fa scama la cc-ţi spun:
Îmi tii :1ici o suttL ele mind1i,
])e Ct\V1\1eri ~j .. cutieri ele rJnd,
Dczordonnti ~i dei!Maati, ziL1w.tcci,
Cc-au moli})sit eu lrnzm:eala lor
Arcaiită curte-a noastră, care-acum
:E han de hoţi, tayr·mrt, lupamll',
Şî nn caetcl rcgc.:lC. E timp "-o curmi:
Ruşi:noa, lcacnl si11gmrL şi-l cere,
Dar să î-1 dai chiar tu ar fi m:i,i bine
Ih'cît ::;ii. fia oiliLrt sr1-l irnp1m.
ÎHtîi, niţel alaiu-ti micşor~ază;
Pi:'t;:;trcrw;f\-ţi muuai oameni cumpătaţi,
În slujba ta de ani şi ani, dh1 cei
Cc fo cunosc şi se CllllORC pe siuc.
LEA .: Pc dn;rii bnznei! ţ)eiJP vc cai!
Sti.ita "5. tie-adnnc-n graba maro.
Bm:tanlrt şi degcueratil. fată,
:Nu te ma..i stJujenesc. Iilai am o fiidi.
GONERJL: Po slujitori mi-i baţi, i11r şlc11hta ta
Ne d11 pornnci obraznice pi i.u casă.
(Intră .A..llany.)
1EAR: Vai de acei ee se căiesc tîrziul
(Către Alb1111y.)

S0se~li la timp . .\ceasta-ţi este Yoia?


Yorbr~~tr, domul meu!... E gata calul?
O, nerncn!l'JŞtinţă, chip tl(' piatră
Cioplită. clupă. chipul lui Satan,
E~t i, m;i.i clezQ'.11stătoare-u tr-uu co11il
Ca monstrnl 1ărilor.
.HBANY: Tă l'Og, vă rog•

J26
fi,. 1.f
LEAR (către Goneril) :
Nu, pasăre de pradrt, minţi Suita-mi
Cuprinde numai oameni do ispravă.
Toţi înzesb·aţi, destoinid şi de neam,

(Se ic/;eşfc cu pum11ii f1; cap.)


Ce numele-si cinstesc întot<.leaunal
Biată CoTdclfa, cît de urît
Ţi-am judecat o vinil. ncnsPmnată,
Ftteînd-o să strămute-alcMuirca
Nestrămutatei mole firi, din suflet
Să-mi smulgă dragootoa şi-n locul ei
Srt-nsdhmcze Iicrca! A11, Lear, Learl
(Se i::Lrşle cu pumnii îr1 c11p).
Izb<'ştc-npoarta earc s-a deschis
sr. intrenebunia f'i sit iasă
Lmnhrn min1ii. Oaineni buni, plecaţi.
ALBANY: Milord, nu-s Yinovat, eu nu cunosc
Pricina marii voastre supi1rări.
LEAR: Se poatr, clommtl meu. Ascnltă, lumet
Nt.turr~,-ascnltă, eh-aga meu. zeiţi'\.
Opreşte-ţi n>Jna, dară ai de gînd
Să faci făphrra asta să rodească.
Poceşte-o-acum să fie punui stcarp5.,
Să-i scce-11 µîntec mugurii iubirii,
Ca trupul ci uscat să n-aibă parte
De bucmia lJrunclllui întreg.
far dacă, totuşi, ea va da prăsilă,
Din ură monstrul tu i-l plămălleşte,
Ca plodul, nemilos, s-o t:hinuiaseă.,
Pc-obraji să-i sape bra.zclc-adînci de lacrim~
S-o-mbătrînească-n floarea tinereţii,
Şi grija să-i plătcnsc~~t cu <lis}lreţ,
Să simtă ~i ca: dintele de sarpe
Al ncrecunoştin\ei pnmcilor. Hai!
(Iese.)
ALBANY: Zei preaslăviţi, cc-nsPamnă toate-acestea?
GONERIL: Nu te mai osteni să lc-111~e1egi,
Ma.i bine sit-1 lăsăm în voi:: lui,
Unde l-o duce mintea ramolită..
( Rointril Lear.)

127
[J, .f}
LEAR: Cincizeci de rnvn.leri m-au părăsit
în două săptfunîni.
ALBANY: Cc este, doamne?
LEAR: lţ.i pun cit.
{Către Gowril.)
Oh, ele moa,rte mi-e ruşine,
Că m-ai frwnt, bttrbut cc sînt, să pling,
Tu, cm·e eşti nevrednică de lacrimi.
Furtuni şi ccţmi srt te potopeascrt,
Şi plăgile blestemului de tată
Te mistniască-apm1u·i. Ochi hătr1ni,
De ntt-ncctaţi pro tia să v-o plîngcţi,
Vă scot cu ţeapa şi v-arunc în praf
Cu lacrimile, tină să vă faceţi.
Aici ajtuiscm dcu·? Aşa să fie.
Mai am o fată, btmă şi cuminte;
Cîud va afla, cmn te-ai purtat cu mine,
Cu ghearele şi dinţii va sări,
Să-ţi sfîşie obrazul de ltlpoaică.
Şi'nici cu gîndul nu gîndeşti ce ittte
Rcdollîndi-voi vechea mea trrrie
Pc care-o crezi pierdntUi. Atîta-ţi spun!
(Ies Lcur, Kwt şi suita.)

GONERIL: L-ai autlt?


ALBANY: Tu ştii cît te iubesc,
Dar oricît de părtinitor aş fi„.
GONERIL: Te rog să încetezi. Hei, Oswald, hei!
(Cutre Bufon.)

Tu, mai mnlt hoţ decît nebun, ia-ţi dnunull


EUFO:NlJL: Hei, unchiule Lcar, stai, ia-mă şi pe minei
Dacă vulpea ar avea
Un puiandru ca mata,
Dau tichia pe-o frînghie,
Şi pe loc l-a.~ spînzma.
(les1.)

GONERIL: Bine-a gîndit cel ce l-a sfătuit


Să ţină-o sută de oşteni în gurdlli:

128
(I, 4J
Politică de om prevăzător;
La primul sclllll, oricînd i-ar urtzrtri
Un bombănit, un parapon, o toană,
O vorbă-ntoarsr~ sau o imputare,
Cu armele prostia să-şi imp1-mă.
Şi la chcrcmlll lui sri ne stea viaţa.
Hei, Oswa,ld n-auzi?
ALB.rnY: zrrn, mergi prea. departe.
GONERIL: Mai bine-aşa decît prca-ncrczător.
Tu lasă-mă, ca temerile melc
Din vreme să le cmm, să nu trăiesc
Mereu cu frica-n sîn. Eu îl cunosc;
Tot ce-a vorbit îi scriu surorii mele,
Să văd de-i mai dă mîna să se-ncarco
Cu el şi suta lui de cavaleri
Cînd va ana ce angarale ... Oswaldl
(foiră Oswald.)

COJ\'ERIL~ Ai scris scrisoarea către sora. mea?


o;;wALD: Da, doamnă.
GO::\l"ERIL: Ia-ţi cîţiva oameni şi te du călare,
Arată-i mai pe larg de ce mă tem,
I Şi dacă nu-i de-ajuns, mai înfloreşte,
Ca s-o convingi. Hai pleacă într-un suflet
Şi-ntoarce-te degrabă.

(Iese Oswald.)

Eu, domnul meu, nu pot să osînde.;;c


Blajina-ţi fire şi bunăvoinţa,
Dar, iartă-mă, nenţelepciunea ta
Se cade-a îi mai aspru dojenită
Decît prea lăudată bunătatea
Ce-i plină de primejdii.
AJ,BANY: De este bine-aşa, nu ştiu, dar, iată,
Ţintind către mai bine, nu o dam
Sc-ntîmplă să stricăm un lucru bun.
GOXERIL: Atuncea...
ALBANY: Vom trăi şi vom vede~
(le!.)

129
[I, ii]
SCENA 5

111 fa/a acclttiaşi castel.


Intră Lear, li. cnt şi Bt1fo11ul.

LEAR: Ţinc drumul drrpt, la Gloucester19 , cu scrisorile acestea.


Fiicei mele să nu-i povesteşti nimica pînă rînd nu te va întreba
ca, după cc va citi scrisoarea. Dacă 1111 te grăbeşti însă, voi fi
acolo înaintea t a.
KENT: Nu voi şti ce-i odihna, stăpîne , pînă cc nu voi fi înmînat
depeşa măriei-tale.
BLT<ONUL: Dacă omul ur awa creierul la căkîic, n-ar fi în pri-
mejdie să-i degerc iarna?
LEAR: Ba da, băiete.
BCFONUL: Atunci, bucurrt-tc că. mai c încă ncmc bună.
LEAR: Ha, ha, ha !
BlTONUL: Ai să vezi co drăguţ te ''a ţinc în palme fiica ta cealaltă;
C'a nn seamrtnă cu sora ei, cmn nu seamănă t usea cu junghiul.
Crede-mă.
LEAR: Ce să te cred, bltiete?
BUFONUL: Că seamănă la gust ca două mere acre. Ştii de ce stă
nasul omului în mijlocul fC'ţC'i ?
LEAR: Nu.
BlTONUL: Ca să-i st ea de strajă, cîte-un ochi de fiecare parte, să
nu scape văzului cc capii mirosului cînd n-ai fler, moşule.
LEAR: Am ne dreptăţit- o.
BUFONUL: Stii cnm ÎBÎ face o stridic casa?
LE.\.R: Nu. , ,
BUFO::\'UL : Nici cu. Dar 1i -aş p utea spune de cc î~i face casă melcul.
LEAR: De ce?
Bt'FOXUL: Ca să aibă mlCle să-~i ascundă capul, şi nu ca s-o dea
fetelor lui şi să rr\mînr1 cu coamele goale-n drum.
LR \.R: Am sit-mi uit firea. Am fost un părinte prea bun!... Sînt
gata caii mei?
BL'FOXUL: Măgarii tăi se ocupă de ei. Ştii pentru ce cele Şapte
Stele sînt numai şapte?
LEAR: Pentru cit nu sînt opt.
BUFONUL: Bravo, ai stofă de bufoni
LEAR: Să mi le ia cu sila! Monstm de nerecunoştinţă!
BUFONUI,: Dacă ai fi bufonul meu, moşule, te-aş bate toată ziua.
numai fiindcă ni îmbătrînit înainte de vreme.
LEAR: Cum aşa?

130
[I, 5]
BUFOXUL : Fiindcă nu trebuia să îmbU.irîneşti pînă nu te coceai
la minte.
LEAR: Nu mă lăsaţi să-nnebunesc, o, zei;
Ţineţi-mă, nu vreau să-nnebunesc I

(Intră un curtean.)
Sînt gata caii?
CURTEANUL: Gata, milord.
LEAR: Hai, băiete.
BUFONUL: Dacă-i pe-aici vreo fată mare
Şi să m-aştepte-ar vrea cumva,
N-o să mai aibă căutare,
Că pînă-am să mă-ntorc, mai val

(Ies.)
ACTUL li

SCENA 1

O c11rlc î1• caş/c/"l co11lcltti de Glwce.~tcr.


bllrtl Ed11mMl şi Ctcrari, 111Nlnimltt-se.

EDMUND: Te salut, Ctrran.


CVItAN: Şi cu, domnule. Am fost la tatăl dum:itn lc ca srt-i clan de
ştire că ducele de CornwalJ şi Rrgan, so\fa lui, vor fi aici, la.
dînsul, astă-seară.
EDMUND: Cum aşa?
CURAN: Nu cunosc pricina. Ai auzit ştirile venite dr-afară, aclică
zvonurile care ne umblă pc la urechi de la o vrrmc?
ED.MUND: N-am auzit. Cc zvomui?
CUR AN: N-ai auzit că mnbJ[t z\' On de război în trc ducii de Co111wall
şi Albany?
EmIUND: Ku ştiu nimic.
CURAN: Ai să afli la vreme. S-auzim de binr, domnule.
(Ies~.)

EmIUND: Diseară vine ducele? Prea-bine I


Un v:înt prielnic bate, din senin.
Tata trintisc-o gardr~ dnpă Edgar,
Să-l aresteze; îmi rămîne, doar,
Pe cineva să-l fac un hap să-nghită..
La lucru, iute, soartă! Frate, hei,
O vorbă ncau să-ţi splm: coboară, frate!
(Intră Edgar.)

Te urmăreşte tata; fugi de-aici:


Ascunzătoarea-ţi este cunoscută;
Profită cît c noapte l Nu cumva.

l32
[II, 1)
Vorbit-ai despre ducele de eornwall
Ceva de rrm? în noaptea asta \·in c
Degrabă-aici, cu Regan; amintcşlP-ti,
N-ai spus nimic despre pornirea lui
În contra ducelui ele Albany?
1-.:DGAR: N-am spus nici un cuvîut; sînt sigur dP-as ta.
EmrcND: L-aud venind pe tata; iartă-mrt;
Eu am să mă prefac că sar la tino
Cu spada; trage şi tu spada; fă-te
Crt eşti în gardă şi că te retragi.
Predă- te l Vin o dinaintea tatei l
l„umină, beii Aici! Acum, fugi, frnte„.
Aduceti torte, torţe !-Aşa, adio l
(lese Erlgnr.)
Un pic de sînge-.i 1nmă mărturie
(Se laie la b111j.)
Că m-am purtat eroic. Am văzut
Beţivi mai rău tăindu-se, în joacr~20 •
O, tată! Tată!-Opriţi-Yăl-Ajutor!
(foirii Gloticeslcr şi slujitori, cu torf e.)
l;Lm;c.ESTER: Ei, Edmund, unde-i ticălosul ăla,?
ED}.llJND: Ai<:i şedea, cu spadu scoasă,-n beznă,
De~w.llitece bolborosh1d la lună,
Să-i Iic na~ă la blestcmătii.
GLOUCESTER: Dar m1de c? '
ED:MUND: Privi\i cum sîngerez.21
GLOUCESTER: Dar unde-i ticălosul, Edmund, spunei
EDM.UND: Pc-aici fugi, văzîud că n-o să poată...
GWUCESTER: Voi, după el!
(Ies cîfwa sl1'jilori.)
... Că n-o să poată ce?
Să mă convingă să te omorîm;
l-am spus că zeii cei răzbunători
Cu trăsnetu-i lovesc pe pmicizi,
Ccrcîncl să-l dumiresc cc strîns legaţi
.De-a pmud sînt un fiu şi-al său p~rinte.
vrizînd, mărite doamne, în sfîrşit,
<.:u dtă seîrbrb planul i-am respins,

133
[li, 1)
Ca tm tlubat se repezi cu spada,
Din vreme pregătită,-asupra mea,
Cum stam nepregătit, şi m-a străpuns
Aici, la braţ; dar cînd mi-am revenit,
Vrînd, după legea luptelor cu spada,
Să-i dau pedeapsa, speriat pesemne
De larma ce făceam, a dispărut.
GLOUCESTER: Oriunde s-ar ascunde,-n ţara asta
Nu va scăpa neprins. Şi-o dată prins,
S-a zis cu dînsul. Chiar în noaptea asta
Soseşte preaputernicu-mi senior,
Slăvitul duce de Cornwall, prin care
Voi face să se deie Rfară-n tară
Că mulţumirea meâ va răs'plăti
Pe-acela ce mi-l află si-1 aduce
Să-şi ia pedeapsa laşul ucigaş.
Iar partea celui ce-l ascunde-i moartea.
EDMUNDg Cînd încercat-am gîndul să-i alung,
El s-a-ndîrjit mai rău; atuncea eu
L-amenintai cu toată hotărîrea
C-am să-i denunţ. „Aha, răspunde el,
Bastard milog, vTei poate să-ţi închipui
Că dacă spusa ta voi dezminţi-o,
Virtutea şi credinţa ta-s de-ajuns
Să-ţi dea crezare cineva? Tc-nşcli.
De voi nega orice - şi voi nega
Chiar scrisul mîinii mele - toată lumea
Va-ntoarce către tine bănuiala
De urrt, de invidii şi complot.
Şi numai dacă i-ai prosti pe toţi,
N-ar mai pricepe după cc dobîndl
Ai alergat, urzind pieirea mea."
GLOUCESTER: Pungaşul, deci, îşi va nega scrisoarea.
Nu poate fi acesta fiul meu.
(Trtmbiţe aproape.)

Auzi? Auzi? Trompetele ducale.


Ce-o căuta la mine? Să se-nchidă
îndată toate porţile! Nu-mi scapă.
·· N-o .să-mi refuze ducele batirul.
Ştafete-am să trimit în tot regatul.
Portretul să-i arate la răspîntii.

13C
[JI. lJ
Pe tine, drag copil adevărat,
De azi moştenitorul mcn te fac.
( l!itră Cormrall, Rcga11 şi wila.)
CORNWALL: E, oare, cu putinţă, drag prieten?
Abia sosit, şi-aud, în clip::t asta,
Ciudate Yc~ti.
REGAi.~: ' De-or fi adeYrtra.tc
Nici o osîndrL nu-i destul de grea.
Pentru-aş::t vină. Ce mai faci, milord?
GLOUCESTER : Z(lrobită-mi este inima, zdrobită!
REGAN: Voia să te omoare finul nostru,
Edgar, băiatul botezat do tata?
GLOUCESTER: O! doamnă,-aş fi dorit s-ascund ruşinea.
REGAN: Să nu f;C fi-nhăitat cu dczmătatii
De caYalcri cc se tin scai de 'tata!
GLOUCESTER: Nu ştiu, dar este groaznic, doamnă, groaznici
ED~IUND: Da, doamnă, s-a-nhăitat cu ceata lor.
HEGAN: Nu-i de mirare-atunci că s-a stricat.
De bună scamă, ei l-au hotărît
Bătrînnl să-~i ucidă, şi pc urmă
Cu ci să-si cheltuiască toată -averea.
,t\scm-ă-ai.;1 fost vestită printr-un om
De-al soră-mi de cmn so poartă dînşii.
Dacă-i pc-aşa, pofteascrL dumnealor
Să stea la noi, că eu acasă nu-s .
CORNWALL: Nici cu, mă crede, Regan. Auzit-am,
Edmund, că te-ai purtat cu tatrtl tău
Ca un fin bun.
EmfUND: Cum cerc datoria.
OLOUCESTER: Fapta-n vileag i-a dat-o, şi-a prim.it
Această rană-n lupta cu mişelul.
CORNWALL: Aţi pus sit-I urmărească? .
GLOUCESTER: Da, milord.
CORNWALL: De va fi prins, îl învăţăm noi minte;
Îţi dau, din partea mea, puteri depline.
Cît despre tine, Edmnnd, fapta ta
De cinste şi supunere te-arată
Ca demn de-a fi al nostru; ducem lipsă
De oameni cu o fire ca a ta.
Te iau la curtea noastră.
EmIUND : Eu credincios
Vă YOi sluji, la bine şi la rrm.

135
[li, 2]
GLOU<.:CSTER: vr. mnlţ11mcsc de cfoştca cc i-o raccţi.
CO .l:'..'\ \V.\LL; Dar 011 ştii pc1 nt.ru cc-am \Tcuit la tine.
REG.\N; Aşa, re ncpoftitc-u vi11J nop( ii:
Sînt trcl.mri însemnate, dragă CTl011ccstcr1
Şi vrem cn tine srt ne :-:mlltim.
Ne-a seris înt'îi uătiînul, apoi ,ora,
De nişte neînţelegeri.; chlbznit-am
Că nn e potrivit sr. le rrLqpun<lem
De aca:::r~ de la noi; tri.mi:;:ii-a~tmtptă
Aid răspnnsul. Btm şi ,-cehi pdet co,
Balsam să-ţi torni pe-a sufletului ran:'L,
Şi dU.-ne cu-al tă11 sfat un ajutor
La ceas de cumpănă şi mare grnuf•.
GLOUC.CSTER: Stan la ponmcă, Înăl\imea-Yoastrr.,
Sî11teţi. bine\·cniţil
(Ies.)

SC ENA 2

Di11ai11lra casfrlultti foi Gluuccslrr.


bilrâ Xc11/ şi Os1rnld, di11 dourl p1i1-[i.

o, \\'ALD: Dună. dimineaţa, prietene. Eşti <le-ai casei?


KE.:\T: Da.
O'WALD: l'nde ne putem ţinc caii?
KENT: ÎU ualtrt.
O" \VALD: Hogn-te, tlacă. mă. iubeşti, unde„;
KE'.'n°: ~u le iHbcsc.
O::i WAW: , \lunci, pu\ in îmi pasă de tine.
KE~T: Dată am Ii în altă. ptu-tc, te-aş face cu sU.-ţi pese.;
08\YAU>: Dl' c:r mrt iei af:a? 1'\u le cunosc.
KENT: Eu te cunosc, a1ÎLicc.
OS\\'ALD: ~lii ci.ne SÎllt?
KE:\T: l·n l1oţ, un <lcrbcclcn, un lingc-bli<lc, un nemernic, tm împăn-
1w t, un ndot, nn ccr~ctor, un golnn, o para găurită, o obială,
un fricos, un pîrîc:ios, un smiorcăit, un preş, o pc1iut.ă, unul gata
h oritt•, un pomanagiu ele nădragi vechi care visează să ajungă
me,~ll'r-c:odoş tot f11dn<l pc mijloci.torul, şi care nu-i decît un
anu·stt-c de netrebnic, milog, laş, feciorul şi moştenitorul unei
că\ ele, im pungaş pc care am să-l deşel în bătaie dacă înclrr~-
[TI. ~]

zne~tc să nege măcar o silabă din 1.oatc ~tlmilc pc care i le-am


trecut la catastif!
o W.\LD; Vai, dar rea dil1anic mai c~ti, ra srL batjororc~1 i în ft·l 111
tt~ta un om pc carP. nu-l cuno~ti ~i nu te cnnoa~te !
KE~T: Vai, clar cc taler cu două. fete-mi e~ti ca siL te l'aei ei1 rn1 miL
cuno~t.i? Nici nu sînt douit zile de cînd am bătut mingea po
ciolanele talc, dinaintea reg{)lnL În gardă, 11cmernicnlc ! E
noapte, dar luna luminează ca ziua. Scoate saliin, că vreau siL
Yăd luna prin tine. (Tmge spada.) !n ganlrt, fecior de tîrm,
puloarr' brt.1 bicr mră brici!
o \r.\l. n: î ntlări'Lt I N-am nimic cu tine.
KE:\T: 'l'rage spada, tîlharulc t Aha I Umbli cu scrisori împolrirn
rrgeJui. J'i perii trufia piLpUŞÎCăÎ, Ca StL-ŞÎ facă rrgescul pi1rinto
de ocară. Iu gardă, porcule, sau î( i pun coflrtde-n frigare!
Sco:.i.tc sabia, caraghiosulc !
OSW.\LD: Ajutor! 1\Iă omo::u:it! Ajutor!
KE~T: AptLră-te, otrea1)ă, stai, lighioanit Iricoasit, stai ~i apr1rr1-tc,
tirî tur1L cc eşti !
(11 bate.)

O \YALD: ~\julor! Oh! Mă omoară! M-a omorîl!


( I.itnl Edmuna, cu s11uia fo mî11ă . )

ED:.\! G:\D: Ce-nsrarnnrL a ·ta? Co s-<L î11tirnplat?


(f,1/ai·i.ic !!i-i dl'spartc.)

KE:'\T: fa Yino-moacr, domnişornk, vi11n 1'lL te julrsc ni\1·1, mrb rog


mat,aJc.
(llilrtl Corn1rnll, f:.r (Jon, G/uacestcr fÎ sfojilo1i.)

GLOUCE TETI: Săhii !


Arme! Co se înlîmplă aici?
COTIX\\'.\.T.L: re ·\'ia t:i. YOasfriL, potoliţi-YrL !
Cel carr se mai bate Ya muri.
C'c este?
REG.\.X: Sînt curieri. Al rcgrlui şi al surorii melc.
CORKWALL: Care c prici.nn.~ Yorbiti!
OSWALD: Dc-alJia-mi trag rnflctul, măria-ta.
KE~T: Dnprt-atlta Yilejir, nn·i de mirare. Kici trup <le om nn ai ,
mi~elulc; te-a meşterit un croitor, nu maica fire.
COIVi\'.\LT.: Ciurlat indfrid mai e~ti! Cllln o să facit oameni nn
croitor?

137
[li, 2]
KENT: Da, un croitor, domnule; llll cioplitor în piatră sau un zu-
grav nu l-ar fi scos atît de pocit, chiar dacit nu lucrau la el mai
mult de două ccasmi
CORNWALL: Ia spune, din ce v-ati lunt?
OSWALD: Aces1 hăclrLnm bătrî11, măria-ta, căruia i-am cruţat viaţa,
numai pentru bătrîneţilc lu.i. ...
KENT: Cc spui tu, spmcăciunc? Zrro cu ochi! Jf ilord, lăsaţi-mă să-l
fac zob pc dobitocul ăsht ~i să poicsc lat.rinele cu el. :Mi-ai cruţat,
bătrîncţilc, hai, potaie?
CORNW.\.LL: Astîmpără-tc, obraznicr, odată,
Nu ştii cc-nscc1mnrt, 0;1rc, c:m·iinta?
KEXT: Eu da, dar s11pils;1rca-şi (·<·re dreptul.
COR.'WALL : Şi-n cc-ţi stă suprtr:ll'ra?
KEJ\'T; Că tîrîtma asta poart-o şpadă
Şi-o face de ru~inr. Tagma a~la
De zîmbi:.i:cţi pung<~:;-i, ea ~obolanii
Rod lcgătma sf.lntv. de iubire
Dintre copil şi tatrt, <lată nodul
N-njimg siL i-l <lczkgc: li1wu~csc
Stăpînul artăgos cînd firra-~i pierde,
Turnînd ulei pc fornl nru·ă\·a~,
Sau gheaţă pc simţirea-i îngheţată.
Afirm5. cc-au nrgat pîuă-adincauri,
Şi ciocul lor, dr pasărr ele pradă,
Nu cată alt dccît folo-: f;ft tragă
Din toanele stăpînnlui cu c:hef.
Potaia ştie doar să dea din coadă;
Zîmbeşti, de parcă-s mă cru·iciul tăn,
Mînca-ţi-ar buba mutra ta rînjită,
Gîscan guşat, ţi s-a fă.cut de baltă?
CORi'."WALL : Ce-i? Ţi-ai sărit cumva din minţi, bătrîne?
GLOUCESTER : Cum de pornirăţi cearta? Hai, răspunde.
KENT: Pc lume nu sînt mai vrăjma~c h1cruri
Decît e hotul ăsta si cn mine.
CORNWALL: De ce-i zic'i hoţ? Să-mi spui, cu cc-a grc~it?
KENT: Nu-mi place cum arată mutra lui.
COR.\"W.\LL : Te pomeneşti că nici a mra 11 u-ti place? I
(Spre Edmtrnd.)
Şi nici a lui?
{Spre R r{f(ll!.}
Şi nici a ci? Ia pune I

138 \
I'L'T: Eu, domnule, de felul meu sint sincer:
La nemea mea, mărtmiscsc, văzut-am
Mai mindrc chipuri dccît văd acuma
Pe umerii cc-mi stau pe dinainte.
CORIS"WALL: Ştiu cine-mi eşti: un ins din cei pe can
Stăpînul îi lăsa să-şi dea in petec
Şi să-şi tot vînture necuviinţa,
Făcînd, nepedepsiţi, pc neciopliţii
El - ) linguşitor? Ferit-a Sfîntull
Cinstit şi sincer, adevăr grăieşte.
Şi toţi îl iau de bun, precum se-aratl.
Cunosc cu soiul ă.sta de mişei,
Cc pc cnvînt că nu ascund nimica
Sînt mai dclcni si mai ascunsi decît
O droaie de sc1Tili fu1guşitori ! '
KENT: C u-n errdintată, dreaptă plecăciune,
Stan, doamnc,-n umbra măreţiei-voastre,
Tronîml sub o cununrt de văpaie
Ce pîlpîic pc a lui Phocbus 22 frunte.
COI'..'.\WALL: Cc nea s ă-n s cmnc asta?
KEi\T: Înseamnă cri mi-am preschimbat graiul care vă supltra
adineauri. De bnnri , camă, donurnlr, că nu sînt un linguşitor,
dar omul de sinceritatea căruia Y-aţi convins prea repede era.
un bandit din eonYi11gere, ceea ce, cu riscul de a vă displace,
eu n-am să pot fi niciodafa
CORNWALL : Cn cc l-ai pr~gnbit?
OSWALD: Eu, cu lllilllCa:
Stăpînnlui său, regele, deunăzi
I-a fost plrLcnt degeaba să dea-n mine,
Iar dîllSul, lh1guşindu-i supărarea,
S-a nr~pustit şi el, să mă trîntcască
Pc jos, de rîsnl lumii să mă facă.
Aşa făcînd şi-a dobîndit rr~splata,
Căci regele i-a mulţmnit pe dată
Că puse în prin1cjdic o viaţă
De om fftr-apărarc. Iar acum,
Din spadă dînd, ca un cocoş din âripi,
S-a repezit, din nou, la mine.
KENT: Laşul
Şiguralivul ăsta c în stare
Chiar pc Aia.x23 să-l scoatrt măscărici,
Pe legea mcal

139
[II, ~J

COlt:\\\".\1.L : Să fio-aclu~i butucii I


C.ar:i.ghiofl îmbrttrînit în rele,
P1mgaş sm<'rit, te îm·ătiill1 noi minte.
Eu, măre,-s prea btLlrîn să mă-nvăţaţi
Şi nici bui ucii nu sînt pentru mine,
Gtci sînt trimis r<'gesc, şi-n astă slujbă
Mă a.flu-aici fa tine. Do,·edi-wi
Putin rr:;poct ~i multă vrăjmă7ie
Fn(ă ele rangul ~i persoana celui
C'o mi-<' stă.ph1, trimisul mniliudt1-i.
Ci·TIX\V.\U: :Butucii! Pe onoarea şi pc viata-mi,
De-acum şi pînă mîinc la amină
1n ci să stea!
P.E<iAN: Doar pînă. la amiază?
Nu, pînă mîinc noapte! Şi-ncrt-o noapte I
Kt·::\T: Vai, doamnă, chiar dac-aş fi fost un cîine
De-al tată.lui, şi nu se cm·cnea.
Cu mine să te porţi aşa.
REG .\:"T: Stimat('.
Cu scbvul lui mă. pot purta oricum.
COH:\W.\.LL: Banditul ăsta-i negreşit din t1igma.
Dr carc-11 seric sora tn. Buh1di,
Aduc<'(i-i mai repede!
(."e aduc hultirii.)

GLO L:C'E. TER: 1\lt~ria-ta, dă-mi niie să te rog


f;ă nn faci asta. Mare i-e grr~rala,
Şi regele, stăpînul lui, va şti
Să-l pedepsească; dar pedeapsa ta.
E-afar' din cale de înjositoare,
cr1.ei nu se dă dcdt la criminalii
Şi Ia borfaşii cei mai de pe urmă .
En cred că rcgrle nu va răbda
Să fie rl jignit pifo omul care
Trimis de dinsul e primit aşa.
COR"\YALL: Eu voi da, seamrt.
REG "\~: Cu-atît mai gren i-nr Ii surorii melc
Să ştie că un om al casei sale
A fost bătut şi insultat aici,
li'ă.cîndu-şi slujba. În butud cn t>l I
(Jl.e11t e 1ms î11 bttf!'ci.)
(H, 3]
Hai, punul meu stăpî11, de-aici sll. mergem.
(fc., lo{i. î11 11f1mi de (l lvuccslu ~i J\.wt.)
CLOl:GL"'l'ER: l'ridC'nr, î111i pare rău dl:' t.inr,
A~n e bn111d-pfoe <il clucrlni,
]'(· C'nc h:H:c~H1trc:1grL ~tic bine
Oi lH'f rfll>da sl:i. m1-i ~pai cc YTca el
01 i sf1-i 1.<t i vorh:-i. Am i::il. intervin.
I\E:\T: \'ii nw Fit 1111 intcn-cniti. YcgheM-am
l 'n'a i~11di, i;;i (]rnnml a fnst lung şi greu.
Yl'i Jiwcre.;1. Hă dorm, ori am stL i"Jnicr.
011o:;re;i, mntdui. nu-i sti•-n cU,lcîie.
~i-;:cm1w, ziua lJ1mit !
GLULTJ·:._„n:R: (;rC'~if-;1 clu<:rfo ~ i 1111-i de-a lJ1111ă.
(fm .)

(>, rl'g:t', rl'gr,-adt·\ eri-vei sprn;a.


ru ed tare-a <:ă:r.ul WII hLC Îll piq·.
('«liomr1, glob c·crcsc, Arrc ec:>mtalt,
La n.1.:r.a-ti tlulec să mai slo\ oncsc
Atc!:'t rt1.<·n;:. ~efcridlii cred
(';\ se mai foc mhmni pc Jnmc<t m;ta.
E i,,lorn c·i, Cordclia a o:cris-o,
J'cscm nc i s-a dat emnrn. de yestc
llc ('('-[\Jll pornit sn, fae pr-nscu:us şi nea
C'î~tig de timp să tragă din ac('sto
Tieălo~ii, necontenit mai mari,
Şi srt. le catc kac pc rîml la toate.
Yoi, întristati Ri osteniri do wghc,
Od1i grei, m:c(i prilej slL n11 pt'iYi~i
TIU~lUC<l SfiLl'ÎÎ. 11101!'. J\oaplt• bun~,
Snrîdc-rni, soartă, ~i-ri întoarce roata!
( Arluarme.)

SCENA 3
lutr-o p1rlo11gă.
bilrtl Edgar.

EDG„ut : Am auzit cî11<l rn1mde rni-<t fost


Strigat la o ri1 pîntc, c:a pro criA,
Şi doar norocul mi-a adus în cale
O scorbm·ă, în tare de 11itita~i

}41
[II, 4]
Să scap. S-a dat alannă-n porimi, străji
De vcghc-s pretutindeni, srt mă-nhatr.
Cum aş putea să mă Icrcsc mai bine?
Va trebui să-mi schimb înfăţişarea
Degrabă, alegînd pc cca mai ludă
Şi mai nefericită dintre cîte
:Mizeria strivită de dfaprcţ
L-a coborît pe om mai jos de fiară.
Mă voi mînji pe ochi Cll pmcăciune
Şi-n plete am să-mi încîlccsc scaieţi,
Iar trupul mi-l voi copcri cu zdrente,
Să-nfrunt vîrtoasa ~i prigoana bolţii
Desculţ şi despuiat. E plină ţara
De-asemenea nenorocite pilele,
Sărniani fugiţi din casa de ncbmtl,
Ce urlă şi-şi smulg carnea de pe ei
Şi-n bubele deschise-~i vîră cuie
Sau ace, ţepi de lemn şi rosmarin;
Încrîncenînd vederea, ci cerşesc
La smle, prin crttm1c prăpădite,
1n preajma tîrlclor, prin mori, şi ast els
Cu rugi sau prorocii cîştigă, milă.
Sărmanii Turlygod şi Tom! ca dîn~ii
Mai sînt ceva; ca Edgar nu-s nimic.
(Iese.)

SCENA 4

Dinaintea castelului lui Gloucesler.


Kent e fn butuci.
Intră Lcar, Bufonul şi un Curtean.

LEAR: Ciudat îmi pare c-au plecat de-aca ă


Şi nu mi-au dat răspuns prin mesager.
CURTEANUL: Precum aflai, cu-o seară mai-nainte
Nici n-a fost vorba de plecarea asta.
KENT: Stăpîn prcanobil, slară ţie!
LEAR: Ha!
Nevrednic fel do joacă ţi-ai găsit~
KENT: Nu eu, lllilord.

142
[Il, 4]
BUFONUL: Ha, ha! Tc-aj pus la jambiere cam strîmtc. Caii sînt
legaţi
de cap; cîinii şi urşii - de gît; maimuţele - de mijloc;
iar oamenii - de picioare. Cînd n-are omul cap, vai de picioare,
că ajunge, ca ilinsul, la ciorapi de lemn.
LEAR : Dar cine-i cel ce rangul înjosindu-ţi
Tc-adnsc-n starea asta?
KENT : Amîndoi,
Fata ~i filtl înălţimii-1oastre.
LEAR : Nu. '
KENT : Da.
LEAR : Îţi spun că nn.
KENT . Eu spun că da.
LEAR : l'ln, nu; una ca asta n-au făcut-o.
KENT . Ba da.
LEAR : Pe Iupiter jur că nu.
KENT : Pc Iunona, jur că da.
LEAR ; Nn trebuia s-o fadt, nu puteau
l\Iai bine te-ar fi omorît dccît
Să-mi calce astfel cinstea în picioare.
Degrabă, lămmcştc-mă, întocmai,
În cc chip meritaşi ru~inca asta
Sau cum de te-au putut sili la ca,
Dc\Tcmc cc crai trimis de mine.
KENT: Măria-ta, ajuns la ilin~i:i,-ndată
Le-am înmfoat sc1isoarca ce mi-ai dat,
Smerit stînd cu gcrnmchittl la pămînt
S-aştcpt răspuns, daT iatrt dt se-arată,
Abia snflînd şi asudat de goană,
Un curier, grăbit clin calc-afară
S-aducă. de la Goncl'il, stltpîna-i,
Scrisori de salutare ; ci le Îl.lu
Şi le citesc, lăsînd pe-a. mea deoparte,
Abia zvîrlindn-mi o privire rece,
Poruncă dau să-nhamc, de plecare,
Iar mic-mi lasă vorbă să-i urmez
Pîu' ce bineYoi-vor a răsp unde.
Ajuns aici, da11 ochi cu mesagerul
Primit atît de bine-atunci şi care
Fu pricina plimirii mele rele, „
Ac~laei ticălos~ ce, ţineţi minte,
A fost obraznic cu-nălţimea-voastră,
Şi, luînd aminte doar la supărarea-mi,
Şi nu la chibzuinţă, am tras spada;

143
[IT, 4}
Atunri, strigîntl î11 gura rn;u·c, laşul
Scurn. îr.trcaga casii, şi-n ri t chip
i:;i fiica. fa si sol ul ci găsit-au
ia
Cr1. merit mii.ilin asta grea.
BUFONUL: Datit gîşfrle :-itlbaticc zboară îlŞa, c semn că iarna bate
Ja US<t:
· Rate con<la dracului
J,a m:asr1.racului:
Bună~vremc, neam srtrac,
Ti-au intrat zilelc-n sac.
Cc mai tura-vura, nu-ti mai răci gura.; fetele talc au să te umple
de atîta bucurie, că n-ai s-o poţi duce.
LEAR: O, iar uni suie sîngcle la cap„.
Durere, locul tău este mai jos,
Nu îndărătul frunţii. Regan unde-i?
KENT: În casă, e măria-ta, cu Glouccster.
LEAR: Nu mă urmaţi. Voi aşteptaţi aici.
(Iese.)
CURTEANUL: Şi n-ai făcut nimic, dccît cc-ai spus?
KENT: Nimic.
De cc-a\i venit aşa puţini cu el?
BUFONUL: Dacă te-ar fi pus în butuci pentru o asemenea întrebare,
meritai cu vi"rf şi îndesat.
KENT: De ce, nebunule?
BUFONUL: O să te trimitem la şcoală, la o furnică, sll. te-nveţe do
cc nu ies ţll.ranii iarna la plug. Toţ.i cei care-şi vll.d lungul nasu-
lui, dac n-au miros, sînt orbi. Şi pentru oricine are nas, chiar
şi pentru orbi, asemenea persoane încep să miroasă a mort. în
viaţă, călătorul c bine să bage de scamr1. cînd drumul o ia la vale,
ca să nu-şi frîngă gîtul, dar să se ţină de cel care urcă, dacă vrea
să-i fie bine. Cînd un înţelept are să-ţ.i dea un sfat maf b1m, nu
uita să mi-l înapoiezi pe-ăsta. Cu toate că aş pre!era ca sfatul
meu să fie urmat numai de pungaşi, fiindcă e un sfat de ncb1m:
Ăşti domni care te slujesc acum
Şi numai la cîştig sc-ndeasă,
Cînd vine ploaia,-şi văd do drum
Şi în viforniţă te lasă.
Nebunul rabdă şi rămîne,
Lăsînrlu-i pe drştepţi să fugă.
[II, 4]
A. a dcoRcbcsti, bătrînr,
Un suflet de 11cbun de-o slugă.
KENT: Unde-ai învăfat asta, nebunule?
BUFONUL: Nu în but'uci, 11cbmrnlc.
(Intră Lear cu Glouccslcr.)
LEAR: Nu vor să stcn, <le vorbrL! Sîut bolnad!
Cic.1.-s truditi de drumul ele-a 'trL-noaptcl
Palane! Srmno de neascultare
Şi părăsire! Dă-mi un alt răspullS.
GLOUCESTER: Stăpînc drag, prea-bine-I ştii pe duce
Cît este de trufaş şi neclintit
Cînd s-a pornit a hotărî ceva.
LEAR~ O, răzbunare! Moarte şi prăpM!
Trufaş? Cu cino? Gloucester, Gloucostcr, vai!
Vreau să vorbesc cu ducele de Connrnll
Şi cu nevasta lui.
GLOUCESTER: Le-am <lat de ştire.
LEAR: Le-ai dat de ştire! Tu n-auzi cc-ţi spun?
GLOUCESTER: Aud, măria-ta.
LEAR: Regele vrea cu Cornwall să vorbească,
Şi tatăl iubitor cu fata lui,
Ccrîndu-i să-l asculte. Dă de ştire I
Suflarea-mi taie inima zvîcnind.
Trufaş I Trufaşul duce I :Mergi de-i spune
Acestui foc de paic - nu, nu încă;
S-ar prea putea să nu se simtă bine
Şi-atunci... îndatorirea sănătăţii
N-o ştie boala; nu mai sîntem noi
Cînd Firea, încolţită, cere minţii
Să suf cre cu trupul. Am s-aştept.
!mi pare rău că firea mea aprinsă
A luat drept bun cc-a spus un om bolnav.
( I'rivi11d la K e11l.J

De-a moartca-n .„ Dînsnl de ce stă legat?


Din asta iese limpede că dînşii,
Venind aicj, au pus ceva la cale.
Pe omul meu daţi ordin să-l dezlege.
Şi ducelui şi soaţei sale spuneţi
Să mi se-nfăţişcze-acum, aici,
Să-audă ce-am a spune, ori de nu

145 •
[Ilt t]
La nsa lor voi bate toba marc,
Să-i ~coale şi pc morţi din somnul ,·eşnic.
GLOUCESTER: Aş vrea-ntrc voi să fie bună pace.

(Iese.)
LEAR: Mai domoleşte-ţi, inimă, bătaia!
BUFONUL: Ţipă la ca, unchiule, şi ceaTt-o, cum făcea bucătil.reasa
aia care a azvîrlit în tigaie scrumbiile vii şi le bătea cu lingma-n
cap, strigîndu-le: „Staţi binişor, fetelor, staţi aşa!" Semăna cu
frate-său, care, de bun ce era, îi ungea calului fînul cu unt.

(Intră Cornwall, Rrgan, Gloucesler şi slujitorii.)


LEAR: Zi-bună amîndurora!
CORNWALL1 SlaYă ţiel

(Kent este pus fli libertate.)


REGAN: Mă bncm că te văd, măria-ta.
LEAR: Regan, te cred şi vrnau să ştii de ce.
De nn te-ar bucura vederea mea,
Ar fi să mă desparţ.i de lm scump mormint,
Al maică-tii, crezînd că m-a-nşclat.
(Clitrc I\.cnt.)
E:ti liber deci? Vorbim noi altă dată.
Il{bită Regan, sora ta c rea,
O, Regan, ca o pasăre de pradă
1\.ii-a-nfipt aici înveninatu-i clonţ.
(l,•i arată im'ma.)
Abia mai pot vorbi; nici n-ai să crezi
Cc mîr~a' s-a, pmtat cu mine, Rcganl
REGAN: Te rog, zrm, linişteşte-te. Eu cred
rn sora mea-Ri cunoa!<tc datoria
:Mai mult dccÎt acel cc-o osîndcste.
LEAR: Cc vrei srt spui? '
REGAN: Că, totu~i, nu pot crede
Ca sora mea să-şi calce lcgrtmîntul;
Iar dacă, poate, le-a mai pus ci'tpăstru
La cei clin ceata ta de zurbagii,
Ea a avut motive-ntcmeiatc,
Cc-o cruţă de osîndi'\.
LEAR: Blestemata I

146
{II, 4]
REGAN: O, doamne, eşti bătrîn. Aclllil, natura
Ţi-aşterne dinainte a fo1ţitul:
De ce nu te-ai lăsa călăuzit
De cei ce dccît tine Yăd mai clar?
Te rog să te întorci la sora mea,
Şi spune-i c-ai greşit.
LEAR: Să-i cer iertare?
!ţi dai tu seama cum mi-ar sta să-i spun:
„Fetiţa tatii, ştiu că sînt bătrîn,
Şi bătrîncţea n-are trebuinţe:
Vin în genunchi la tine, de pomană
( l11ge1mnchcază.)
Să-ţi cer un adăpost, un pat şi-o pîine?"
REGAN : Termină cu-acest teatru de prost gust
Şi-ntoarcc-te la sora mea.
LEAR ( ridicîndu-se):
Nu, Regan.
Mi-a alungat din oameni jumătate;
Privirilc-i de scorpie mă-mpung,
Şi limba-i otrăvită mă răneşte:
Să prăbuşească cerul răzbunare
Asupra ei, miasmele mocirlei
!n tincrele-i oase să se-ncuibe I
CORXWALL: Pf ui, ce mît„. !
LEAR: Voi, trăsnete grăbite,
Cu flacăra orbirii săgetaţi-i
Trufaşii ochi I Iar voi, strttute neguri
Ce de pe bălţi le soarbe-ncinsul soare,
Stricaţi-i frumuset;ea, ca trufia
Cu ca să-i piară-o dată .
REGAN: O, zei bunii
Prevăd că tot asa ai să-1ni mezi
Şi mie, cînd ţi-o năzări vreo toană.
LEAR: Nu, Regan, pentru tine n-am blestrme:
Dulccata sufletului tău nu lasă
Nicicînd loc răutăţii; ochii ci
Mă ard, ca ochii fiarelor, pc cînd
Ai tăi sînt balsam. Nu e-n firea ta
Să-mi strici plăcerea vieţii, tu nu poţi
Nici să-mi arunci, ca ca, cuvinte grele,
Alaiul să-mi alungi, să-mi ici tainul,

147
[II, 4.J
Şi-apoi S-ajm1gi srL tr;·gi ]a porti ZtL\Ortll,
u~sî11Clu-mă pc tliit·rt. Tu Rtii
1'1fai binr-ndatorirfJe mit{ll'ii,
Fireasca asculture de p1hri11 ţi,
Purtarea b1m1L şi r0c1moştinta.
Tu nu niti, nn, copilă, eă ţi-mn dat
De zestre jmnMate clin regat.
REGAN : Tc-ntoarce, dom1mc, la cr.-ai Yntt R(1-mi s:pni.
LEAH: Cine mi-a pus trirnfa ul în 1rntuci?
( Semnal de trimiiif11.)
CORKWALL : Cc trîmlJi[rL-i aceea?
Rl~G.lli: O rec1mosc. Sosc;;tc Rora mea.
Mi-a scris ciL Ya 'veni c1u'Îlld aici.
( fotnl 0 :;1m ld.)

Strtpînn ta sosii-a?
Ll~AR; Slugoiul care-şi ia obrll.wicia
De la nrsăbnita lui i;t1tpî111t !
Nemernice, să pici din oehii mei!
COrtNWALL: Cn cc te pot slnji, măria-ta?
LEAR: Dn, cine mi-a pus solul în buluti?
Îmi place-a creek, Hr·grm , că uu ştii.
( 111/ră G !llcril.)

Pc cine Yttd? O, crruri,


DaC'ă pc cei bătrîui îi nu1,i iubiţi,
Şi blîudclc porunei ale-aR<.rnltări·i
~ ru Jr-aţi uitat, şi-aycţ.i bM,rîni şi-ncolo,
StL fiţi aclml alătnrca de mi11c.
( C11tn G mrril.)

Ct1m de 11u-ţi crap1L-oLrnztLl de rusine


Să mit priveşti în f<lţiL? ! Şi tu, H~gn.n,
O ici de mînă?
CO:'\ERIL: De cc nn, mă rog?
Am ofensat-o cu ccya? Ofcnsr\
Kn este chiar cc crede rrunolirea
Cll. s-ar muni aP :i .
LEAR: ' Tot mă mai ţineţi.
înţepenite şnlc? Yrcau sri ştin,
Cine mi-a pus tiimisul în butuci?

14!!
Lll, ·I j

CORNWALL : Chlar cu l-am pus şi cinstea-i lu prea mare


După măslll'a vinci hti.
LEAR : Chiar tu?
REG.\.N : Te rog, vai, tală, ştii c/i n-ai pufrre ..•
La el.însa de tc-ntorci chfar luna asta,
Din oameni rcducîndn-ţi jumătate,
Pc urmă te primesc la mfoc.-Acum
Lipsesc de-acasă şi n-am nici bucate
Destule, să vă găzduiesc pe to! i.
LEAR; La ea-ndărăt? Şi să-mi rcstrî11g suita?
Mai bi.i10 fără ad,1.post în yifor,
Prin vizuini, cu lupi şi cucttvclc,
Cu plesnetul nevoii peste ocbj
Decît la ea-ndărăt! Ci, mai cnrînd,
La tronul Franţei, care-i mai fil6thn,
Căci pc mezină-a luat-o Irt.ră zestre,
)f-aş duce să mă-nfăţi~cz, smerit
Cerîndu-i o simbrie, pe la Ctu-te,
Umil să-mi tîrîi viaţa de-azi pc m1inc.
La ea-ndărătl Mai bine porunceşte-mi
Să-i fiu valet rîncla~ului de colo.

( Aralil către Osirald.)

CO:'\ERfL: La voia dumit:.ile, 1H1.Î drcît.


LEAlt: Să nu mă seoţi din minti, te rog, fotiţo :
De-acum nu to mai sti11ghercsc, adio!
Şi nici n-o să ne mai vedem rrcodată,
Eţti, totu~i, trup din tnrpnl meu; ba nu,
O boalrL-n trupul carr, din păcate,
E-al mru; coptură, gîlniă. de cimnaţi,
Buboi umflat în îngdc-mi bolna-v.
N-am să te cert! Rm~i11ra va să vină
Cînd va pofti, eu n-;un s-o chem; nu cer
Sint răbdător; a~tcpt să te îndrepţi,
Iar cu la Regan stau, ni-.i mea suită.
Nn-i chiar aşa, eu nu Yt~ pot primj:
Nu-s prrgătită pentru ospe1ie.
Mai bi11c-ascultă vorba sorei mclr;
Aed ce judecă cu mii1tca-ntrcagă
Pmtarea-ţi fără noimă se m1ngîir
Cu gîndul c-ai îmbălrîni t; şi lasă,
Că dînsa ştie cc-are de frtcut.

149
Lll, 4J
LEAR: Frumos îţi şade să yorb<\ ti aşa?
REGAN: Aşa şi este, domnul meu. Păi, cum?
Cincizeci nu-ţi sînt de-ajuns? De cc nu-i bine?
Prea mulţi sînt greu de-ntreţinut, şi-apoi
Denn primejdioşi. Atîta lume
E foarte greu să şadă într-o casă
Cu doi stăpîni, şi să se-mpace toţi;
E chiar cu ncputinp.
GONERIL: Poţi să-mi spui,
De cc nu te-ai sluji de-aceiaşi oameni
Cc o .slujesc pc dîn a ori pc mine?
REGAN: De cc nu? I-am putea supraveghea,
Dc-ncearcă să-şi ia nasul la pmtare.
La mine dacă Yii, te sfătuiesc
- Pentru că bănuiesc acum primejdii -
Doar douăzeci şi cinci srt-ţi mai păstrezi;
1\fai multi n-au loc si nici nu le voi da.
LEAR: Eu v-am dat tot. '
REGAN: La timpul cuvenit.
LEAR: V-am dat în seamă-avutul şi pe mine1
Cu-o singură conditie: să tin
în jurul meu un număr de curteni.
Acum să-l scad la sfert? Aşa spui, Regan?
REGAN: Şi-o mai repet, nu voi primi mai mulţi.
LEAR: Uei răi, atunci cînd nu sînt cei mai răi,
Se-arată-aproape buni şi li se cade
Chiar preţuire.
(Către Goneril.)

Mă întorc la tine.
Cincizeci... de donă ori douăzeci şi cinci;
înseamnă, dar, că şi iubirea ta
E îndoită.
GONERIL: Vrei douăzeci şi cinel
Sau cinci, sau zece, într-o cas~ unde
De două ori mai multe slugi ţi-aşteaptă
Porunca?
REGAN: Nici de unul nu-i nevoie I
LEAR: O, tu să nu vorbeşti despre nevoiai
Chiar cerşetorii cei mai oropsiţi
·' Atîtea au nimicuri de prisos.
Dă-i firii doar ce o de trebuinţl
Şi viata omului devine una
[II, 4]
Cu-a tlobitoacclor. Te ţii domniţă
Şi porţi mătăs uri cc de frig nu apru:'
Clnd rostul hainei nu c de-a lua ochii
('j dc-a-ncălzi. Nm-oia-a<lcvărată -
Eu de răbdare am 11cvoin, oenu·i! -
Pri\'iti-mă, o zei, un biet bătrîn!
De două ori lovit: de griji şi vîrstă I
Iar dacă voi, pe-aceste două fete
Stîrnitu-le-aţi să-şi duşmănească tatăl,
Do mine nu vă bateţi joc făcînd
Sri pot răbda atîta. Dăruiţi-mi
Minia de-a lovi cu demnitate
Şi nn-mi daţi lacrimi, armele muierii,
Obrajii mei ele om să-i însemneze.
Nu, vidme, spmcăciuni ale natmii,
E11 mă ,-oi răzbuna pe amîndouă
Atît de crunt înrît o lumc-ntrcagă -
Yoi fare-asemeni lucruri, ce anume
Nu ştin, dar vor cutremura pămîntul.
Aha, credeaţi că plîng? Nu, nu voi plînge,
Deşi temcimi am să plîng amar,
Da, inima mi-oi spargo-o-n mii de cioburi
Dar n-am să plîng. Nebuno !-Nnebuncsc.
( /1•s /„ 11r, Gl otwe~/a, E mt şi n ufo11til. )

COR?\WALL: Se-apropie furtuna; să intrrtm.


(Se Pwle lui1î11d 1n drp1lrlare.)

REGAN: E casa mică, tot n-ar fi-ncăput,


Cu ceata lui, bătrînnl.
GON"ERIL : E vina, lui dac-a r!tmas pe-afară;
Nu-i !'>trică nebunia să-şi plătească.
REG.\..N: Pc el l-aş fi primit, dar nu cu şleahta.
GOXERIL: 8i cu. Dar uncle-i contele de Gloucestcr?
CORNWALL : L-a petrecut pc moşul şi s-a-ntors.
( R ci11tră Gloticester.)

GLOuCESTER: Rcgelc-i furios.


CORNWALL: Încotro pleacă?
GLOUCES TER: Nn stiu. Dar caii stiu că si-a cerut.
CORNWALL : Mai bine să-l lăsăm. ce-o vrea să facă.
GONERIL: În nici un caz nu-l sfătuiti- sr~ stea.

151
[11, 4J
Gl.OUCESTER: Vai, noaptea vi11c, bate vîutnl rrce.
Şi cîl cnprin?.i cu ochii-i doar pustiu.
REGAi'{: Cînd oamenii sînt îuer~pă(.înap,
Răul pc care şi-l pricinuiesc
1-nvatit minte. Por1ilc să-nchickli.
Pc ti~gr~ el sînt mt11tc uiin\i tnrbato
Care-ar putea la rele să-1 îndemne,
far el SC lasă lesne amitgit.
Prndc11ta poru11ceştc srt veghem.
C(lXER.IL: ]t.filord, ÎJ1Cl1ideţi porţile. Rea noapte!
Arc dreptate Hegan. Să intrăm.
(Ic~ .)
ACTUL III

SC ENA 1

o 1•1rlot' 2 7.
Fi!rf,,,„'[ ca fo,1t1c ~i ffif.~,1P/e. J,1ffă 11.l'.if şi un mrlecm.

KE:\T: ll1·i, c·inc umhl(L r1c potopllJ 1tsia?


cu ttTl~.\..::\ rr,: l'll f•lll ed potopit de-a hti durere.
l\:E.::\'I': A, IP e1u1ose. Dar regdr pc unde-i?
ce HTE.\..:\ CL: l>it pi<'pt cu rrLseolitelr stil1ii;
Se J'Ollgr~ de furtUlllL srL IU'llllCC
în rn~-ri p1trnînlnl san, umflîud noi;mul,
Acl'f.lrt Rl>-l înN·c ~i, î11lr-astfcl, tv.tle
sn. f;t' prrscl1imbr ori să nn rnai !ic.
Î~i Rll 1tilţ~c prm1l alb, zl>îrl it de "1nt ul
Cc ui«it1ic cu furie Yltzdulml
~i-nr·Pareă-n mica-i lnmc omc11ea8c:rL
:i\fai ÎJl(l'1.rjit s1L fie ca stihia.
În 11ouptca asta 11ici rnrLcar ursoaica
Cc si-a-n11trcat flărnînzii piti nu iese
Din' Yizulnă, la Yîuat; nici lupii,
Niei lf'ii mi-şi scot blana-n ploaia asta,
Chiar de-ar cr1Lp::t de foame. Numai el,
Cn C[lpul gol, aleargrt blcslemînd.
,, KEXT:
Cl: 11'1'.EA.::\ L'L:
E 5i11g1u-?
Singm, numai cu bufonul,
Cc-:iecan:r~ bietu-i suflet srL-11dukească.
KENT; Cmtean111c, pc dunmcata te ~tin,
Dc-aC'rl':t m1Hwurnct sit-1 i dau o YC.:>ta
De rn;1re-ni;cmnMatc. S-~ Îl:it<tl
- Dc:-i dusmanii nu Yor s-o arate,
Şi unÎ11 dc-a1tnJ se nscund Yicleni -
Zîzanic-ntrc cei doi duci: de Cornwall
' . Şi dc-Albany. 1\Ii-an spus-o slujitorii,

153
[III, 1]
Ce-s oameni de credinţă-ai rigăi Franţei,
Căci - precum o năravu-ntrc mărimi:
Cei prefăcuţi, de prefăcuţi sc-nconjur -
Iscoadclc-s tocmitc-a-i da de stire
De tot cc mişcă pc la noi, de stare,
De cearta dintre ducii de coroană,
De chipul cum se poartă cu bătrînul
Şi despre multe dintr-aceste semne
Ce glăsuiesc de alte mari schimbări.
Din Franţa, negreşit, porneşte oastea,
Regatul dezbinat să ni-l cuprindă,
Înaintaşii-n taină-au debarcat
În porturile noastre mai de vază,
Şi steagul şi-l vor înălţa curînd.
Deci, ia aminte. Crede-mă şi du-te
Dcgrabă-n port la Dover, iar acolo
Pc cineva găsi-vei să te-asculte
Cu-adîncă mulţămită, de-i vei spune
Cu regele pe-aici cum s-au purtat;
De ce-nnebmritoare nedreptate
Şi suferinţe nemaipomenite
Se plînge el, pc drept. Sînt om de seamă,
Iar misiunea ce-ţi încredinţez
E de temei.
CURTEANUL: Să mai vorbim.
KENT: Nu! Du-tel
Ca să te-asigur că sînt mult mai mult
Dccît arăt, deschide punga asta
Şi ia ce are-n ea. Dac-ai s-o vezi
Acolo pe Cor delia - şi-ai s-o vezi I -
Arată-i negreşit inelul ăsta,
Şi ea-ţi va spune cine-i purtătorul,
Pc care nu-l cunoşti acum. Ce vifor!
Pe rege ies să-l caut.
CURTEANUL: Bate palma,
Mai ai vreo vorbă-a-mi spune(
KENT: Prea puţine,
Degrabă însă să se-nfăptuiască:
S-o luăm pe altă cale fiecare,
Şi care-ntîi îl va găsi pc rege
Să dea de ştire celuilalt.

(Ies despărfindtt-se.)

154
[III, !J
SCENA 2
ln altăparte a pfrloagci. Furtuna continud.
Intră Lear şi Bufomi!.

LEAR: Suflaţi, turbate vînturi, s~ vă crape


Şi bucile obrajilor, suflaţii
Vă revărsaţi, puhoaie, peste praguri,
Urcaţi pînă-n clopotniţe, deasupra,
Cocoşii cei de tablă să le smulgeţi,
Voi, focuri de pucioasă, iuţi ca gîndul,
Voi, olăcari ai trăsnetelor care
Stejarii năruiesc, hai, pîrjoliţi-mi
Aceste tîmple albe. Iar tu, fulger,
Cu ttmetul atotzgnduitor
Turteşte-odată sfera lumii-aceste,
Tiparele natmii să le spulberi,
Ca-n vînt să piară tot ce e sămînţ1'
De nerccunoştinţă-n omenire.
BUFONUL: Uncheşule, eu zic că-i mai bine să te uiţi cum seacă
agheasma într-o casă omenească decît să priveşti belşugul ăsta
de ploaie sub ecrul slobod. zrrn, unchiule, fii bun şi cere fetelor
oarecare adăpost, că pc 1remea asta se pritpădesc şi-nţelepţii
şi nebunii.
LEAR: Mugiţi, bnhaie ! Foc sctripaţi, şi pară I
Nici tr1L nrtul, nici 'inhtl şi nici ploaia
Nu sînt copiii mei; de cc mă cruţă?
Loviţi-mă, voi, forţe-ale natmii;
Nu cer îngăduinţa de la voi,
Căci vouri nu -v-am spus „fetiţa tatei" -
Şi nu v-am dat regatul meu de zestre;
Nimic nu-mi datoraţi; urgia voastră
De cc n-o sloboziţi asupra mea,
A~a cum sînt, crtzut, un rob netrebnic,
Sărac şi prăpădit, un biet moşneag?
Dar v-arătaţi şi voi ca slugi mişele,
Căci, precum văd, v-aţi înhăitat cu ele,
Război cumplit, de partea lor, să duceţi
Cu tîmplele-mi bă trîne. Cc ruşine!
BUFONUL: Un om care poate să-şi reazeme capul de un scaun,
la o vreme ca asta, ăla-i un om cu scaun la cap.
Cin' se-ncrede în muiere
Şi nunteşte nensurat

155
[HI, :!J
Ynra nmhlrt, i;una ccrr,
:)i nn-;i află loc în pat;
<·a~i'L 11-arr, masă n-nrc,
Trh'Jrn pc drumul marc:
t 'înd n-ai cap, ya,i de picioare.
Dl'-aia Mclr•, cîutl sc ui1lL-n oglindă, scot limba la co vitd cu ochii.
{l11ll't1 X c11l.)
LEAR: Voi Ii o pildă
de rithdarc. fată,
~-a111 ~ă
mai s1JUn uimic.
KE.NT: Cinr-i arolo?
BUFONUL: O tithie de hîrtie şi-o pa111L la pi'tlăric; lID nl'bnn şi-un
rege: înţelrprimH.'a ~i prostia se ţ.iu de mină pe muchia cuţitului.
KE:NT: Yai, tloamncl-Aici crai, măria-ta?
Kid ale nopţii arătări im umblă
În nop1i ca asta. Crrul răscolit
Alung!t şi pe cei ce 1J ng la beznă,
Vîrîndu-i, zgribuliţi, prin vizumi.
De cînd mă ştiu, ii-;1m pomenit vîntoa r,
Şi trăsnete, şi ropot de Jlotoape
Atît de-asurzitoarr. Omul, bietul,
Ku-i făurit să rabdr-atîtea spaime I
LEAR: Ar·urna zeii, cc rns1oarnă lumea
P1• rnprtclc noa;::l rr, pot s-alcagă
P1• lnmi de r1i.i. Si't 1renrnre miscii
Ce-au făptuit în tai11ă mîrşăvii
1\PprtlPpRitc de j ndt'clt1 ori.
Y-asr·11ndeţi, mîini cc v-aţi umplut de sînge1
Şi Yoi, sperjmilor, ş i tu, nemernic
C'c faci pc Yi1tuot<n l ! Voi, tîlhari
Inw~mîntati în nC\'ÎnoYil.tio
])cu· 'ritlicîncl atîtra Yirt i de oameni,
~i't dîrdîiţi acl1111 ! 1\l'lrgi11iri,
JPRiIi din tainHe si eerPt i milă
A.ec~tor i<oli cm;1piiti ai judecăţii!
Eu sînt nn om ce n-a greşit atît
Cît alţii au greşit fnFt de el.
KE...~T: f'u capul gol, vai! hunule stăpin,
E o colibă-n preajmă, hai, degrabă,
sr1 stai la adăpost; în vremea asta,
Mă duc să bat, din nou, mai tare-n poarta
Castelului cu inimă de piatră.
[III, ! ]
~ ~lai rece dctît zidtu-ilc-i reci -
~i dacă, iarrLşi, 1111 \Or s1Hni deschidă,
Îi mi sili srL fie primitori.
LEAR: l\m tem că mintca-nccpc srh mă lase,
mt.ictc, hai sîL mergem. Unde eşti?
Ti-c frig? l\li-c tare frig şi mic. Uncle-i
Coliba ceea, omule? Nevoia
Nc-1waţrL repede srL prcţ:uim
Si l ucrmilc cele mai umile.
Ifoi, du-ne la bordei. Slirm::i.n nebnn,
Te pling, mi-a mai rtmrn,s nn ch'am de milă.
BUFOKUL (cînitt): Cine arc uu pic de dtth
Nu sr. plîngc, nu se teme
Nici ele soartă, niui ele nome,
.!'\ic: i de apa din 1tLzdnh. 2·1
LEAR: A~;L. c. .. Du-ne fa colibă, h<ti.

( J„ş L cL1 r ~i Ji.mf.)

BUFONUL: Ciu; lită-i noaptc:i. care-i rttcorcşte


:Pe nobilii trufaşi la sc1Lfl.rlic,
Şi-:n cinstea ci Yă fac o profeţie :
Cinel popii scot panglici pc nas,
Şi circimnarii vinu-1 stricrt;
Cinel croitorii n-au chembrică
SrL focă lorzilor obraz;
Cinel fetele nu stiu ele frică
Şi fac vrăji noaptea la pîrlcaz;
Cinel tot ce-i drept, în strîmb se sohimbă
Şi-i plină ţara de datornici;
Clnd cei cu otrăvitrL limbă
IA-nalte cinuri to\;i sînt spornici ;
Cîucl ni s-au boierit pungaşii
Şi umpht strada crunătarii;
Şi cîncl se plîng enoriaşii
Că tîrfcle sfinţcsc altare;
Păi, Albioanc2s prea-nălţate,
Se uită lumea să te rnclri,
Tn, cel mai fruntc-ntre regate,
Cît te mai laşi că.leat pc coadă?
Proorocirea asta are s-o facă, odată şi-odată, Mcrlin2',
numai că cu n-am să apuc timpul să-l aud şi pc el.
(Iese.)
[Ul, 3, 4]
SCENA 3

1n castelul liii Gloucesler.


Intră Glouccstcr şi Edimrnd.
GI.OUCESTER: Vai, vai, Edmund, nu-mi place irnrtarca lor neome-
nească. Cînd le-am cerut încuviintarca să fiu milostiv cu bătrî­
nul, mi-au luat dreptul de a ma,i ri stlipîn în casa mea şi mi-au
interzis orice rngănrinte în favoarea lui, sub ameninţarea diz-
graţierii depline.
EmLCND: Sălbtttidt şi ncomenoa~rt purtam!
GLOB"CESTER: Bine; nu spnne nimănui nimira. Între duci s-a iscat
zizanie. Şi incă nu-i !tsta lucrul col mai rnn. Am primit azi-noapte
o scrisoare ele care nr fi primejdios să se afle. Am asmms-o în odaia
mea de lucru. Sufcrin ţc lc pe cm·c regele le înclmă acuma \Or fi
răzbunate chiur aici în ţart't; o pmte din arniată a şi debarcat;
trebuie să ne alăturăm regelui. En ies să-l e:rnt şi srt-i cbu tot
sprijinul în marc taină. Pină mă-11iorc rn, du-te !3Î ţinc-1 de vorbă
}Je d1tcc, ca să nu bage de semnri. Dacă întreabă de mine, sînt
bolnav la pat. Chiar cu preţul 1".ieţii, fiindcrt aşa m-nu amcnin<
ţat, pe rege, bătrînnl meu stă,pîn, tot îl voi ajnta. Se petrec
ciudate lucrlll'i, Edmund; te rog, fii cu luare-aminte.
(Im.)
ED.MUND : Zadarnic te fereşti; de treaba asta
Voi da de i"Cste ducelui îi1dată;
Şi de scrisori. E un sen'iciu mare,
Pc care ducele-I va răs11lăti.
Astfel voi dobîndi ce pierde tata :
Cei tineri vin la rînd, aşa c roata.
(Iese. )

SCENA 4

Pîrlo1i9a. 1n faf a bordeiului,


Intre! Lcar, Ii.ent şi Bufonul.
KENT : Aicca-i locul ; hai de intră, doamne i
Natma n-o-ndma ca tirm1ia
F mtunii srt nu cadă.
(Urlă furtuna .)
LEAR : Lăsaţi-mă singur.

158
[III, 4]
KE);T: c:ui.pînc, intră.
LEAH.: Inima mi-o frîngi. 2i
KENT: ~foi bine-o frîng pc-a mea. Stăpînc, intră.
LEAR: Îţi parc greu să-nduri furtuna. cnmtă
Cc ne răzbeşte pin-la piele; totuşi
Pc om o boa.lă fără leac îl face
Să nu ia-n scamrt un biet junghi. Şi , iarăşi.
De-ar fi pc mme Eă-ţi alerge-un urs
Şi-ajungi , fugind, la marginea vîltorii,
Ku rn:ri, ci te încumeţi să-l în.frunţi.
Cu cît e cugetul mai liniştit,
Cu-atît mai mult simte durerea trupul,
Furtuna ce-i în mintea mea adoarme
A simţurilor veghe, atît doar
Că inima-mi aud cum se mai zbate.
O, nerecunoştinţă! Ca şi cum
În loc de mulţumire, gura asta
Ar rnpe rnîna care-i dă mîncarea.
Pedeapsa fi-va aspră . Nu mai plî.ng.
Lăsat în cîmp, pe-o noapte ca aceasta.I
Hai, toarnă; voi răbda. Pe vremea asta,
O, Rcgan l Goncril ! El, tatăl vostru,
Bătrînul vostru tată bun şi darnic,
El, care v-a dat tot - o, ăsta-i drumul
Spre nebunie. Nu-l urmez, ajunge 1
KENT: Măria-ta, pc-aici.
LEAR: Te rog să intri;
Viforniţa mrt-mpiedică să cuget
La răul mai amarnic. Vin şi eu.
(G1llrc Bu fon. )

Băiete, intrr~-ntîi. O, sărăcie,


Cîţi n-au un adăpost l Am să mă rog;
La urmă, dorm şi cu.
( Bu font1l it1tră.)

Voi, despuiat i si oropsită ai sorţii,


Pe vremea astâ unde V~ pitiţi, •
Sub lovitura ci neemţătoare,
Cu capul gol şi costelivi ele foame,
Şi-mbrăcămintca numai găuri toată,
Să ţineţi piept urgiilor furtunii ?
De voi nu mi"a păsat pînă acum.
15'
[Ul, .J]
Tn vi.udecrt, mr\ri:re, aşadar:
ÎncllU'r\ tot ce-ndmi~ nevoiaşii,
Aruncă-le prisosul tău ..i cerul
Aratrt-l astfel mai pnţ:iu uedrcpt.
EDn·.\R (1linăuntru): O pr1\jin1t şi jmnătate 28 ! Srtracnl Tom!
BUFOXUL (ieşi1ul rPpede din bordei): 1'\n intra aici, uncheşule,
că e un duh! 1\ jutor ! .\jntor !
KK\"'l': Dit mîna-ncouce ... Gine-i acolo?
nn·o~TL: Un duh rău! u strigoi I Zice ci\-1 cheamă Tom săracul.
KF.:\T: Hei, tu, cel care groMi colo-n paie,
Arată-te la f<Jţă.

(Intru L'daar, deghizat fo f11{Jiit Je lti ospiciu.)


EDGAR: Îndărăt! Fugiţii Mă urmăreşte ta1iornl cel m3rc. Cînd
bato vîntul rece, răsura plînge. Yăleu ! Du-te-n iatacul inghcţat,
să. te-ncălzeşti.
LEAR: Cum de-ai ajuns aici? Te pomeneşti
C-ai împărţit averea la copii.
EDGAR: Faceţi-vă milă şi pomană de bietul Tom, pe care-l chinu.;
icşte necuratul ; prin foc şi parrL l-a purtat, prin pîraie şi bul-
boane, prin bălţi şi mlaştini. Ii lasă cuţite sub căpătîi şi funii
sub scaun, ca să-şi ia zilele; îi toarnă şoricioaică-n oala cu ciorbă,
îl Iace semeţ şi-l pune să fugă ct\larc pc uu murg nărărnş peste
poduri de-o şchioapă, să-şi prindă din urmă, umbra trădătoare ...
Dwnnezeu să-ţi blagoslovească văzul şi auzul şi toate celelalte!
I,ui Tom i-e frig. Să vă izbăvească Domnul de cele rele. Face-
ţi-vă pomană de sărmanul Tom ... Ajuta1i-l să-l prindă pc duhul
necurat... Oh, dac-aş pune mîna pc el, la ... la-la şi tra-la-la
şi-ncă-odată tot a~a !

(Furtun11 co11fi11111i.)
LE.\R: Tot fetele l-au u11s aici, srmnanul.
Nimic n-ai pus deoparte? Le-ai dat tot?
BUFONUL: Nu.
cine-l vede.
„i-a păstrat şorţul dinainte, ca să nu ro~cască

LEAR: Prăpădul tot al soartei omeneşti


Să cadă pc-ale tale fete rele.
KE::\T: Stăpîne, omul ăsta n-are fote .
LEAR: Să nu mă min(i, la moarte mincinoşii I
In halul ăsta nu-l puteau a<luce
Decît copiii răi. Acuma-i moda
Copiilor cc-şi vitregesc părinţii.

160
[lll, 4)
Pedcapsa-i dreaptă. Căti din rarnra asla
S-au zămislit şi puii cc-o sfî~ic.
EDG.\.R: Unde-s puii cucului,
Puii mamri, pui, pni, pui.
Bl:FOl'iUL: În noaptea asta, ori urnr\rnnim l'll topi, ori ajungrm
toţi măscărici.
EDfL\..R: Păzea, ră vine şi iar m-aputll tlntă-:e-pc-pwtii. Af:cultă
de tatăl tău, ţine-te de cudnt, nn blrstema, irn tr lega dl\ muierea
altuia, nu-ţi găti mîndra c11 ţoale rnîndrc. Cc frig i-e lui Tom!
tE.\R : Cc-ai fost tu în Yia!li·, onrnfo?
EDGAR: Un cavaler trufa.ş la inimri .. i ln minlr. Îmi punram mă­
nuşile iubitei la pălărie, ca să ştie lumea cu cine petrec lloaptra;
şi cîte cuvinte, atîtea jurăminte, pe care le călcam de cum le
rosteam. :Mă culcam şi mă sculam cu llăcatul, crwi cmn r ~acul
~i peticul. Vinul tare mi-a plăcut şi eram tare la barbnt. Ernm
1ti11 fire prefăcut, plecam urechea la orice, gata să Yăn; si11go
nevinovat, mlll'dar ca un porc, \iclcan ca vulpea, ca lnpnl <lo
lacom, apucat ca un cîino tnrbat şi apuci'Ltor ca un leu parnleu~9 •
În via\ă nu-i bine să te dai în vîut <lupă o femeie doar tînll ;1nzi
tă-î scîr\îic pauioful şi-i foşneşte ro<·hiţa de mătase. )Tai bine
srt nu-ţi virî mîna-n sîn la muiere, nici pana-n fiere, niei na~ul
m1dc nu-ţi fierbe oala. Cu dracu să, nu-ti faci Yeacu'. B;ife \Î11tul
ţi-nghcaţă apele; auzi răsmi1e cum plin!!:: nu-iaa-rui ! La~ă-ll'-n
pace, flnlc; termină, băiete. Taie c:urnml şi dă-i <lrumul, tă
s-a-nfmiat nclJLUllll.
(F11rlw1il.)
LE.\H: l\Iai bine ţi-ar fi fo~t În mormînt, băiatulr, cfodt f;lHHluri
nşa, golaş, furiile yăzdulrnlni... Atît de puţin este omul? bt\ ne
uitrtm bine la el. Tu 1m-i datorezi nic:i Yicnuclui mătast'a; nici
sr1lhMă.cim1ii blana; oilor lîna ~i mo c1tlui pru·fmnul. Ah, noi
ă~tia trei sîntcm sclirîsi !i; tu eşti zicfaca. adev1trn.tă; om ul ffbră
gătelile de adaos nu c_ mai mult <lceît un biet animal, gol ş i în
dout1 labe, ca tine. ( l~i sfîş-ie hainele.) În zdrc11ţ.r, în ztlrcnţc,
lucrnri dc-mprnmut. Scoate, dcsfr.-lr toate.
BlTO::'\UJ,: Te rog, unc:bcşr, potole~tc-tr. Xoaptca asta nu-i bună
de scăldat ... Acmna, un locşor pc eîmp ar fi întocmai c~t o inimă
<le crai bă1.rîn: o scîuteir, şi restul trnpnlni, apit rece. Gite, chiar
vitd venind un foc~or umblător.
EDG.\R: \rine Aghiuţ,ă cel întunecat; c<u·a ~c trczr, te ~i bate dru-
murile pînă fa cîntatul coco~nlui. El scamlmă albcata în ochi,

.161
[III, 4J
te face saşiu şi-(i pllne gură de iepure. Strică făina şi schin-
giuieşte pc bieţii pămî11teni:
Umblă sfîntul pc cîmpie,
Ia pc dracu de chelie;
Scoate, drace, cc-ai furat
Şi pleadL la tinc-n sat30 •
IIBl\'f: Ctuu te mai simţi, măria-ta?
( J,1friî Glottccsler w o /or[1I.)
LEAR: Cine-i acolo?
KEXT: Cine cRti? Ce cauti aici?
GLOUCES'fER:' Ce căutati ·voi aiti? Cum Yă cheamă?
EDGAH: Bietul Tom minî.ncr• broaşte înotătoare, bro~u~tc rîioase,
mormoloci, şopîrle de zirlttri şi salamandre de apă; cînd îl apucă
pandaliile şi ducă-. r-pc-pm;tii, mănîncă laur în loc de lobodă,
se înfruptă cu şobolwi hătrîni şi cîini morţi; bea lintiţa de pe
baltă; o dus cu bieinl dill cMun în cătun 31 , pm; în b tttuci şi ţinut
la beci, că a an1t odată trei sumanc-n spiimrc, şase cămăşi
pc el, un cal snh (•] ~i-o sabie la şold:
Dar soarccii si alte dobitoace
1\1-au' jefuit de şapte ani încoace.
Păzea, frăţioare; taci, Smulhin ! ptiu, <lraee.
GLOUCESTGR: Ce văid? În ce toYărăşie, Doamne!
EDGAR: Prinţu] întunericul ni e un gentilom, Modo i se spune şi
Mab1132 •
GLOuCE.':îTER: Copiii, trnp şi sîngc,-atît de dlin
Sînt azi stricaţi, încît şi-urăsc părinţii. 3 ~
EDGAR: Bietul Tom tremură de fiig.
GLffL'CESTER: Yino la mine. Datoria-mi cere
Să n-ascult de-ale fetelor porunci:
Deşi mi-au spus să trag la porţi zăvorul
Şi nopţii grele să te las zălog,
Eu n-am putut răbda să nu te caut,
O masă caldă-n casa mea să-ti dau.
LEAR: Cu filozoful ăsta am o vorbă'.:
Din ce provine tunetul?
KE~T: Măria-ta, primeşte-i ospep_a.
LEAR: Cu-aeest teban34 preaînvăţat, o vorbă
Mai am: ce-nveţi acum cu-atîta sîrg?
EDGAR: Cum să mă scap de ckaci şi de păduchi.
LEAR: Vreau să te-ntreb ccva-ntre patru ochi.
KENT; D-0mnia-ta, pofteşte-l înc-o <fată,
I-e duhul rătăcit.

162
[III, li]
GLOUCESTER: Cum să nu-1 fie?
(Furtună.)

Fiicelc-i >or 111oaiica. Bmrnl Kent


A spus c-aşa ya fi şi c-u smghim1t
Ai zis că-~i pierde minţile; ascultă 1
Prietene, ,i eu mi le Yoi pierde:
Aveam un fin, l-am şters din ucamul meu;
A YTut să mă omoare, nn demult,
Şi l-am iubit cum nu-i pc ltunc tată,
Prieteue, copilul sit-~i iubească.
E-adeYărnt ce-ţi pun. Şi gîmlul ă ta
J'i15.-nnebuneşte.

(Fuiluna conlimiă.)

Ce noapte! Domnnr, rogn-te, să merge~ .·


LEAR: O! Mulţumesc, stimate. Filozoafo, ,
U rmea.ză-mă.
EDGAR: Lui Tom i-e tare fiig.
GLOUCESTER: Intră-n bordei, băiete, c mai cald.
LEAR: Veniţi cu toti.
KENT: Pe-aici, măria-ta.
LEAR: Eu nn plec fără filozoful meu.
KE:N'T: Fii bun şi fă-i hatîrnl, las' să-l ia.
GLOUCESTER: Ia-l şi pe el şi haidem.
KENT: Yino şi tu, flăcăule, cu noi.
LEAR: Hai, bunul meu atenian.
GLOUCESTER: Tăcere!
EDGAR: Roland35 la Turnul Nrgru
A început a plînge,
Strigînd: miroase-a sîngc !.„~6
(Ies.)

SCENA 5

ln castelul lui Glowesler.


Intră Oomwcill şi Edmimd.

CORNWALL: Înainte de a părăsi această casă1 răzbunarea mea.


va fi cumplită.

163
[III, GJ
ED:Mu.:rn: Cîud mă gilldcsc cu cc preţ m-a îuclcmnat firea să vă
fiu credincios, şi gîndul se sperie c-a fost să fie aşa.
COR~\\' .\LL: Acuma îmi dau seama că nu relele lui apucătmi
km Îl1clcmnat pe fratele tău să-~i omoare părintele, ci faptul
tă Gl011crstcr însuşi o merita.
EP>Il":\D: Cc sonr1ă nenorocită am! Trebuie să mă căiesc pentru
c~. am făr·11t r·r trcbuia să faci Iată scrisoarea despre care vorbcn.
I>unck~l c ci~ arc legături cu Franţa. Ce bine ar fi fost dacr•
o a<cnH'IH'<l tră<laro- nu exista, pentru ca nu eu să-i fiu denun-
!i°LlOl"ll1 !
l'Ult:\\\".\l.J,: Yino rn 111inc la ducesă.
EIHll ::'\11: Da('ă, ~c-risoarea aceasta nu minte, aveţi în mînă firul
unl'i !!:l'<lYl' problPmc de stat.
COH:\\Y.\L: '.\[intc sau nu minte, ea te-a făcut conte de Gloucester.
('autr~ sit dai repede de urma tatălui tău, ca să. nu ne rămînr•
dPrît sit pnnrm gheara pe el.
Elnll'.'\l) (n11/1rfc): Dacă-l găsesc oploşindu-l pe rege, asta il va
r u ne în co fit pc totdeauna. Voi continua să-mi dovedesc devo-
tarncn tu1, oricît de nrplăcut pare conflictul dintre sînge şi
clatorir.
COH:.\\L\.LL: D<'-acnm încolo voi avea în tine deplină încredere
~î-!i Yoi fi ta un tam, mai iubitor dccît ţi-a fost el.
( foa.)

SCENA 6

O {11 1·1/pNr î11 arrrrrl11rilc (le pe U11gi1 castel.


bilrâ U/1J1tc1,/1r, Liar, ii.ud, Btifonttl şi Edg11r.

OLOUCESTER: Aic:i c oricum altfel decît afarrt; vă puteţi bucura.


măcar de adăpost. Voi încerca să mai aduc ce lipseşte, ca să
vă imt if i lJinc. 1\u zăbonsc mult.
KENT: PLit~rea sufletului i-a fost copleşită de lovitura deznă­
dPj<lii C-<' i-a răpit liniştea„. Să te răsplătească cernl pentru
binele arcRtal
(Iese Gluuccslcr.)
EDGAR: Agluutr~m-a chemat şi mi-a spus că Ncrone 37 prinde
peştc-n
apa morţilor. Blajinilor, feriţi-vă de cel viclean l
BUFONUL: UnchiulcJ spune-mi1 te rog: un nebun este burghez,
sau nobil? -

164
[Ul, 6]
I.EA R: E 1 r.gc, rege!
Bt:FONUL: Nu. E bLu-ghezu.1 care are ca fitt un nobil; fiindcă e
nr-bm1 burgl1rznl care îngădtiic lui îiu-să1t s-a.jungr~ nobil
îm1intca lui.
LEAR: O mie lle frigări roşite-a foc
Pe la urecbr- să le sfînie !
EDG.\H: Mă, muş<:ă necru·atnl. de spate.
BL"FONUJ,: E mai nebtm decit tine cel ca.rP se-ncrcdc-n blindetea
lupului, în copita calului, în dragostea copilului şi-n jurt\mintclo
femeii necredh1cioase.
LE.\R (către Edgar):
A, bot rbiît, le datt în judecatu.sa,
Yino, stai jos, tu eşti jttdecătornl.
(1?11f'J1Pll!t i)

Iar tu, prealumina,te, stai aici,


Şi-acum vă vine rîndul, vulpi viclene l
EDG .\ R: Uite-l cm11 şade ~i se uită. A Ycnit şi muierea dracului
la judecată;
Au venit şi ielele,
Care stridb apele.
B uvo:--; UL: Vine fata udă leoar<:ă39,
Are-o crăpătmă-n barcă;
Ba nu vine, că im poate,
l-e mşine să s-ani te.
EDG.AR: :Mă cl1calll5. uccuratul cn viers de privighetoare. Moare
privighetoarea ele foame că n-are peşte de mîncare. Dar Tom,
srtracul, n-are de unde-i da.
KJm'l': Acum to si.mti mai bine? Nu mai sta
Aşa-ncruntat ;'întinde-te pe perne.
LEAR: întii le judec. Martorii să intre.
(C(ltre Edgar.)

Judecător în robă, tu ia-ţi locul;


(Câlre Bt1fo11.)
Tu, grefierul său, te-aşază-alătmi;
(Câtre 11.cnt.)

Jm·atii - cmtea - să ia loc de-asemenii


EDO A 11: Să judc·c~un ~u drnptatc:
Ciobănaş cu trişca-n brîu,
'fi-au sctbpat oile-n grîu;
[lII, 6]
Dtl-k chiot să se ducă,
Do păscut pîn ' nu s-apuctd
Pun! Uite-o pisică neagră! Zît !
LEAR: Să-ncrpem cu ca, judecata.. Asta-i Goneril; dinaintea cin-
stitei muti o învinovăt1·sc sub jnrămîut că 1-a dat afară pc
tatăl ei, i·cgole. '
BUFONUL: Apropia1i-vn,, ct1coană. Vă numiţi Goneril?
LEAR: Nn poate s!t nege.
BUFOXU: Yă rog să mă i:crtl1ti. Credeam că sînteti 1111 scaun.
LEAR: ~ A1:11m, ccah;ltă; ocrui ci Yidcni'
1-anitrt gîl1C1nrile. A1c:itaţi-o.
Foc, nnur, săbii! Cmten-i mituită!
Fals trilmnal, de cc-o Ui.~ati să scape?
EDGAR: Bincenvîntat stt-ţi fie auzul şi Yăzul.
KENT: O, regr, un de-ţi este-acum răbdarea
Cu care-ntît de des to lăndui?
EDGAR (apai'le): De mila lui mă podideşte plînsul,
lntît de-abia mai pot să mă prefac.
LEAR: Aud cum latră căţefant11ii; haita
Dă buz11a să m.ă muşte; marş, căţea!
EDGAR: Le azvirle Tom ca pul lui, să-i oprească: îndărăt, cline
tmliat!
Roş sau nrgru-n cerul .gnrii,
Otrăvit şi rrm, colţos,
De-ăi fi berc, sau mai flocos,
Ciobănesc, dulău la hoţi,
Sau prepelicar, sau mops,
De-ai fi spaima bătăturii,
E destul să-ţi arr~t capul,
Şi-ti ici cîmpii, ca do dracul.
Aşa-i povestNt, pc la şezători şi iarmaroace. Lui Tom i-a secat
cornuJ 4!i.
LEAR: Atunci să i se facă lui Rcgan autopsia, ca să se vadă din
ce materie îi este fll.urit5. inima; poate că e tot din corn. Dar
există oare în natură o cauză a împietririi inimilor? (Către
Edgar.) Pe dumneata, stimate domn, te angajez în suita mea
de o sută de cavaleri; numai că nu-mi prea place croiala hainei
dumitale. Ai să spui că este strai pcrsan 41, totuşi, te rog să-l
schimbi.
KENT : Acmn, măria-ta, în tihnă dormi.
LEAR: Tăcere, tăcere; trageţi perdelolo42 : aşa, aşa, aşa. Iar mîino
ilimineaţă vom cina: aşa, aşa, aşa.

166
[ID, G]
BUFONUL: far fa amiază, mă duc şi ou la culcare.
(Revine Gloucester .)
GLOUCESTER: Degrabă, prieteni; unde-i regele?
KENT: Aici. E rătăcit. Kn-l tlllburaţi.
GLOUCESTER: Prietene', te rog, în braţe ia-l,
Am prcgMit o liticră-aforrl.;
Aflai e-au pus la. eale să-l omoare.
Degrabă-I duceţi, dt'ei, în port fa, Dornr,
Un do n\i fi vrimjţi Cll b1111ă-\roio;
Strtpîuul ţi-l ridică. Dacri.-utîrzii,
în urni rmţin dn•un eeas, \·ioaţa lui,
A ta si-a tuturor ce-i otan alri.turi
Pienlttto-s. Iute, ia-l şi mit mmraYfL,
În loc ferit, să vă găti~i ele drum.
KENT: Natura, asuprită, doarme. Somnul
Îi va reda puterile Rimţirii.
Dacă-l trezim, cu gn:u o s[L-Şi l'O\"Î:nă.

(Cătr e Du(on.)

Ajntă-mtt să-l
ducem pc stăpîn;
Nici h1 nu-i bine să rtunîi pe-uici.
GLOUCESTER: Hai, hai, repede, ieşiţi.
(Ies Kent, Gloucesler şi Bufomil, ducînJu-l pe Lerir.)

EDGAR (singur):
Cînd vezi a celor mari adîncă jale,
Mai mici îţi par şi chinurile tale,
Dmerile mai greu le rabzi, din fire,
Cînd cugeţi la trecuta-ţi fericire,
Dar duhul e făcut să uite răul
Cînd şi pe alţii îi inoearcă greul.
Iar greul meu mai lesne-aoum îmi parc,
Cînd văd a rigăi soartă sclrimbătoaro,
Cum rătăceşte pedepsit de fată,
Prncum şi eu sînt prigonit de tată.
La drum deci, Tom! Şi soarta ia-ţi-o-n mîuă,
Neispăşiţi cei răi să nu rămînă !
La vreme dînd minciunile·n vileag,
Şi cinstea ţi-o recapeţi mai cu drag.

167
[UI, 7)
Ce-o fi 8ă fie; hai, to-aviută.-n noapte,
JJe seamă-i doar ca regele să scapct
Ftu·iş, f LU'ÎŞ.
(lese.)

SCENA 'I

O Îllcăpere
fo ca.slelul lui Gloucesfer.
Intră Oomwall, fl egrm, Gonvrîl, J:dmimil şi slujitori.

CORNWALL (către Goneril): )ntoarce-te de îndată la soţul dmnitale


si arată-i scrisoarea aceasta... Armata Frantei a debarcat...
(Către slujitori.) Duceţi-vri şi crrn1aţi-11ri-l pc trădătorul de
Gloucesicr.
(Ies dfiw slujitori.)
EEGAN" : Spînzmrt-1 pe loc!
GO.:\ERIL: Scoate-i ocl1ii!
CO .RNWALL : Lăsaţi-l în scama mînici mole. Edmund, vei ţine
tovărăsie la drum sorei noastre. Răzbunarea ce trebuie să
urmeze trădării tatălui tău nu-i tocmai potrivită pentru ochii
tăi. Sfătuieşte-l pe duce, acolo unde vei merge, să se zoreascr~
cu pregătirile : noi sîntem de asemenea grăbi~i să facem la fel.
LegătlU'ile dintre noi trebuie să fie iuţi şi agrre. Cu bine, dragă
soră; cu bine, inilord de Glonccster.

(Intră Oswald.)
Ei, unde este regele?
OSWALD: Milord de Glouccstcr i-n slujit ]a fngă,
Treizeci şi cinci din cavalerii lui,
Ce-l căutau <le zor, l-au întîlnit
La porţile oraşului. Cu toţii,
Şi întăriţi cu alţi cmteni ai rig11.i,
Au luat-o critre Dover, unde zic
Că au tovarrtsi bine înarmaii
CORNWALL: Găteşte-ţi cai de drum, pentr{L ·tăpînă..
GONERIL: Cu bine, s01m1pe lord şi surioară.
GORNWAJ,L: Cu bine, Ecummd.
(Ies Gon eril, Ed111u11d şi Osicalcl.)
Voi să mi-l aduceţi
[UI, 7]
Legal bmdn! pc frtL(HUornl Gloncestrr,
Ca pr-nn tîlhar, aici, naintra noastrri,
( Ies alf i sluj itori.)
De Yiaţa lui, noi, fru·ri judecată,
Nu vom putea dispune; dar puterea
Ce-avem va face-acest hatîr mîr1ici;
Chiar <ladt, mai tîrziu, ne va urî,
Popornl, azi, nu poate srL nc-orrcască.
Cine-i acolo? 'frtLdă.toru1?
(lnl rtl sltij ilori i I'" G 'ott Cl~lcr.)

REGAK: Yulpoiul rău, ingrat. El r. Priviţi-l!


CORNWALL: Legaţi-i bine glwarrle !
GLOUCESTER: Cc-nseanmă, nu-n(rkg- purtarea asta.
Sînt gazda, voastră„ 1'\11 YiL c ru~incr
CORI\WALL: Am spus, kgaţi-1 !
(Slujitorii il lcay17.)
REGAN: l\'Iai strîns; o, viclene!
GLOUCE::\TER: Nemilostivă doamnă, alţii sînt.
CORN\VAtL: Lrgaţi-1 ele-acest Rcaun ! Ai să vezi!
( Rrgnn îi srnulye burba.)
GLOlICESTER: l\u potsă rabde zcii-ae:castrt faptă.
BEGA:\: O barbă albă de hrttrîn tîlhar.
GLOl'l'E;-;'l'ER: Femeie rea, curînd vc11i-Ya nemet\
Ciucl fiecare fir cc rni l-ai smuls
Ti se va-ntoarcc-11 faffL să tc-nt11zc:
V-am ospeţit, iar Yol mai rău ca hoţii
Cu mine Yă. ptutri1 i. Cc-aycţi de gînd?
CORX\\'"\J .L: Cu Franţa cc fel de scrisori schimbat-ai?
imG,\:\: Hă~.rundc scurt, crt adcvrLrn-1 ~tim.
COR~\\':\ 1.L: Şi cc te-ai îuţclc. ca trăclă.torii
' Cc-au debarcat h1 tarrL de cmînd?
REG ~\X: Cui l-ai trimis pc regele nebun?
Vorbeşte!
GJ.Ol.:CESTER: rrimit-am O scrÎHO<ff<' cc cuprinde
Doar presupuneri, de la un prieten
Ce nu-i pt'trtaş al nimănui, nici d(1~ma11..
COR:\\\' ALL: Viclean.

169
[ID, i)
REG.\N: Şi miutinos.
COR~WALL: Pc rege unde
L-ai fost trimis?
GLOL'CESTER: La Dover.
REG .\X: Pentru ce?
Ştiai doar: cu primejdia vieţii ...
COR:\\Y.\LL: De c:c la DoYer? La ă-1 să răspundă.
GLOGCJ~. TER: Sînt pu. la stîlp şi trebui' ~ilrnfrunt haita.
IlEG,\N: De ce la Do-ver?
GLOlTESTER: E-acolo, că n-aş fi putut răbda
Să Yitd c·mn gheara-ţi crudă i se-ufige
în bic(ii odri bătrîni, şi pc trufaşa
De sorii-ta, cu colţii de mistrct,
în trupul lui sfintit cum ~i-i împlîntă !
Pc aprigtt fmtună, ca aceea
Pc care a-ndurnt-o fruntea lui
În noaptea cca de iad, chiar marca însăşi
S-ar fi zvîrlit spre stele să le stingă,
Iar bietul om cu lacrimile lui
Sporea, sub ccnrri, stropii grei de ploaie.
De-ar fi fost lupi st1-ţi mle pe la. porţi,
Pc vremi ca asta, tot ai fi strigat:
„Portarule, ia cheia şi deschide!·'
Şi-o inimă de piatră sc-ndma ...
Dar voi Ycdca aripa răzb1mării43
Pc-asemenea copii din greu căzînd.
CORXWALL: 1'\u mă apuci !.„ Ţineţi-l prins de scaun ..•
Căci ochii sub călcîi am să ţi-i storc!
GLOUCESTER: Oh! Ajutor! Cel care vrea s-ajungă
La vîrsta bătrîneţii, să m-ajute !
O, cc neomenie! Zei I
(I se scoale un ochi lui Glo1tceslcr.)
REGAN: Chiar nu-i stă bine; scoatc-i şi pc celalt !
CORNWALL: Dacă >CZÎ răzbtmarca...
lNTIIUL SLUJITOR: Stai, milord:
Eu vă slujesc de cînd eram copil,
Şi un mai bun serviciu niciodată
1'\u ţi-am adus decît oprindu-ţi mîna.
REGAX: Cmn de cutezi tu, cîine?
SLUJITORUL: De-ai avea
Vreun smoc de păr în bal'bă, ţi l-aş smulge,

170 I
[III, 7}
Ca mintr să tc-nvrt.t. llil.<:pnndr, cc nei?
CORN\\'ALL: Rob de nimic!
(Sco11/r salii(I.)

SLl'JITORUL: Atuncea, Yino să-mi înfnmţi mînia.


(Ttagr sabia. Sr bat. Cormrnl/ c rilm:t.)
REGA1'{: Drii-mi spada! Un ţj.ran Re di,zvrlttcşte ?

(la o f'Obie de Ta alt sfojitor fi-I slrlp1111gP pc la $pate.)

SLl'JITORUL: O! ~I-u ucis. Pn ochi ţi-a mai răma.s


Stăpîne, ca să Yezi ~i-acPft omor. Vai!

(Jloi!rc.)
COHi\WAl.L: Am grijă cn mai mult<' să nn 1·adă.

(I se scoalr ~i C1'1cllall oe/ii lui Gloacester.)


Af<trft tu piftia scli11itoarr.
Ac1mia cată-ţi singm strălucirea!
GLOUCESTER: Doar beznă .. . nici un sprijiu ... Unde-i Edmund?
Copilul meu, din trăsnet snrn1ge focul,
Această mîrsăvie s-o r:1zhuni !
REGAN: Taei, trădător nemernic·, chemi zadarnic
Pc cel cr te lU'ăştc mai rn sîrg,
Căci el nr-a dat po faţă mi~rlia-ţi
Şi-i prea cinstit, ca să sc-mluio~ezc .
GLOUCESTER: Nebun cc-am fost! Deci, Edgar n-are vină!
Zei, mă iertati si să-l awti în pazrd
REOAN: Pc poartă-afai·ă 'daţi-l. Ph{' l<l DO\-er
Dnpă miros să-şi catc singnr drnruul.

(Iesr wi slujitor w Glonreslcr.)


Cu tine, dragul mc11, cum c? Eşti galben.
CORXWALL: Sfot, doamnili, greu rănit. 8{1 nu mi& laşi.
Goneşte-l pe tîl11arnl ci•1a orb,
Iar pe-acest rob zyîrliţi-1 la gunoi.
Pierd sînge, Regan. Rău s-a nimerit
Cu rana asta. Vi110 şi dă-mi braţul
(lese Cormcall, condus de Regan.)
AL DOILEA SLUJITOR:
Eu binele de rău nu-l mai despart
Dacă sfîrşeşte bine omul ăsta.

171
[ID, i')
AL 'fREILE.A SLUJITOR:
Şi ca dac-o mai duce mult si moru-e
De moarte bună, se Yor preschimba
:Mni('rilc cu toatclc-n balami .
.A.L DOll,E.\ su-JITOR:
En zic, clupă bătTînul conte-nelată
Să mergem şi să-l punrm pe nebun
Să-l ducă unde-o i;ti. Îllfăl isarca-i
Îl cruţă de oprelişti. ' '
AL TnElLE.\ Sl.CJJTOR: Du-te tu;
Eu mă grăbei><' să caut nişte feşe
Şi-oleacă de albuş, să-i oblojrsc
Obrajii sîngcrînzi. Ajnte-1 cerul!
(• c dc.~par{ şi ies. )

~,
I
I'I 1
ACTUL IV

SCENA 1

Pîrloaga.
I11lră Edyar.

EDGAR : 'Mai bine urnilit fă,I îs d(•C'Ît


"Grît pe-a~cu ns ~i inil.gnlit în fa pi..
Făptma cea mai \Tednieă ele milă,
De soartă pru·ăsi1ă, n-are 1camrt
Şi smrnie-n n1tdejde, căci seliin1harca
Adncc lacrimi celor fcriciti
Şi zimbet mgisitilor. Şi-atunci,
Bincycnit fii, aer ncvrtzut !
Te-mbrăti~cazrt-un om frînt de rartnnă
Dm c·u ~1imic dator mîniei talc!
(111/ul ({/111uc"·icr, rowlui d1 w1 btll1î11 i·11sal al său.)
Dar cine yiJ1c-acolo? Bietul tata,
Cn-atît ele trist alai. O, lumr, 111mc,
.. De n-am awa puterea si"'t urîm
Cinda1a-!i rîncluialit, nfoiodam
Nn ne-am mai resemna să-m\Jidrînim ! 4 t
BĂTH1NUL: Stăpînc bun, optzeci de ani slujit-am
Pc-a ta rno~ic prtri.nl easc:ă ...
GLOlTE.'3TER: Pleacă,
Prictenr, mă lasă.. Grija ta
Pc minr nu mrt rnîngîiC', iar (ic
Doar ncnjunsuri îţi va dt~nm1.
BĂTRÎXUL: D<LI drumul, cloarnnr, rnm ai :sit ti-1 afli?
GWl:CESTER: En n11 mai am cr cln1111 ~ă cat lH' lume,
Xic·i OC"bii de folos nu rni-ar mai fi.
cr~lr:i1-am b t rîmb ţi ('În ll a \'('([111 n•drrc;
A~a-i, mereu, pr binf• cînd te l:Hlni,

173
[ lV, l J
Nenorocirea ochii (i-i deschide,
Dovada c de faţrt. Sttunpe Edgar,
Cum reYărsat-am ma mea prostească
Asupra ta, fiu drag! O, ele-aş putea
Obraznl să-ţi alint, mi s-ar părea
cr~ mi-am recăpătat lumina.
BĂTRINUL: C'ine-i?
EDG.\.R (aparte):Yai, cine r. te ar pntra să spm1ă:
.,SÎllt azi la deznădejdea de pe mmă".
.Jlai răn dccît aşa nu-i cn putinţă .
BlTRîXUL: E bietul Tom, nebunul.
EDGAR (c1parte): Ba există
Nefericiri mai mari. Cît timp mai poţi
Să spui : „E deznădejdea de pe imnă",
E loc ~i pentru-o nouă deznădejde.
BĂTRlNUL : Măi onrnle,-ncotro?
GWUCESTER : E-nn cersetor?
BĂTR!.KUL : Un crr~etor nebun. '
GLOT:CESTER: Xu-i diar de tot nebun, dacă mai poate
Să ceară. Astă-noapte, pe Iurtm1ă,
Ca el Yrtzut-am unul ~i mi-am zis
Că omul e un vierme. Fiul mru
Mi-a năzti.rit atunci pc loc în minte
Şi l-am gîndit de rău: însă de-atunci
Am ÎllYtLtat destul şi cuget altfel,
Ca muştele, pentru-un copil zburdalnic,
Aşa, pc li11gă zei, sînt mwitorii.
Ne nimicesc în joacă. 45
EDGAR ( aparle): Ce e cu ci ?46
E dureros St\ faci pc măscăriciul
De faţă cu durerea şi, astfel,
Să te-njosc~ti pe tine ~i pe al\ii.
(Către Glouccstcr.)
Fii binccuvîntat, tăpînc !
GLOUCESTER: Ku-i cum1a bietul Llespuiat acela?
BĂTRi:';"UL: Chiar el, milord.
GLOUCESTER: Atunci, te rog sr~ pleci. Im· din credintă,
De-oi nea din urmă sri ne-ajungi, reYina
De-aici la două mile-n drum spre DoYer,
Şi poate-aduci o ţoală să-l Îlllbraci
Pe-acest sărman, căci el mi-e călăuzul.

174
[IY, l]
BĂ'l'RÎ'.\ UL: Dar, donnmr, c neb1m.
GLOUCES'l'ER: Aceusta-i boala tirnrulni: urhnnii
CăH\uzC$C re Ol hi. Fi.~ ('(' ti-; Jl1 ffJUS.
Ori m ('l11Jl nri. Aic::i l.C du1r::..q1m.
BĂTHÎ.'\UL: Pke să-i rrdnc cc haine am mai bune.
Cc-o fi, ·ri fie.
(Iese.)
GLOlTESTER: Ins gola~, ascultă l
EDGAR: Lui bietul Tom i-e frig?
(A11urlc.)

K u voi puteai
Să mă prefac mai mnlt.
GLOUCESTER: Yin' mai aproape!
EDGAR (aparte): Dar trclrni', totuşi.

(Tar e.)
Bineruvîntati
Să-ţi fie bieţii oc1Ji, cc sîugcr~ază.
GLOtICESTER: Ştii drnmu1 către Dowr?
EDGAR: Cunosc pe de rost toate dnmrnrilc şi toate potecile şi
toate vămile pămîntuh1i şi-ale văzduhului. Cineva i-n. tăiat
bietului Tom băierile minţii. Cerul să-l păzească pc ornnl bun
de dracul cel nrgrn ! Cîto dnci draci deodată î1 muncesc pe
bietul Tom. Desfrîuatul de Obidicut47 si Hobbitlichmce-rnntn1
- şi :M:ahu, starostele hoţilor, şi l\Io.do, capul u~igaşilor, şi
Flibbertigib bet, meştcrnl tuturor mc:imuţ!1rcliJor. Asta c mai
mare peste slujnice şi fote-n casă. Fii binecnvîntat, stăpîne.
GLOUCES'l'ER: Ia punga asta, oropsit sărman,
Blestemul lumii-acestr te-a lovit
Cu suferin\i prea mari, ca eă-ţi mai dea
DnrC'rea rnra prilej de u~nrare.
Aşa să fie pnrmi ! Cel cc-o duce
in nesfîr~it huzm, nrsimţitor
La legile-omeniei, voi să-l faceţi
Pe pielea lui să simrn ce-i nevoia;
.Srt fie dcopotriYă impri.rţit
Şi du.lcele, şi-amarul, între toţi;
Ai fost la DoYer? 48
EDG AR: Da, stl'i.pîne.
GLODGESTER: Acolo e o stîncă: pisc·;ul ei
Prinşte largul mi~rii care-o scaldă.

175
[IV, 2J
Tu să mă tluei pe pragu-acelei stînci,
Şi te vui <l.ă,rni c·11 1ot cc am,
Să-ţi mai alin c1rn1 plita sărăcie.
De-arolo nn-mi mai trebui' călăuză.
EDGAR: Dă mîna; Tom acolo te va duce.
(le_s.)

~ENA 2

Dir1ainlea palatiilui ducel1d de Alba·n y.


Intră Gontril şi Bdinwid.

GONERIL: Bine-ai venit la noi, milord. l\Iă mir


Că blindu-mi soţ nu ne-a ieşit în cale.
(fotră Oswald.)
Stăpînul unde-i?
os wALD: E în casă, doanm<it;
Dar n-am văz11t un om aşa schimbat.
I-am spus că-n ţară-a debarcat duşmanul,
Şi dînsul a zîmbit. I-am dat de veste
Că aţi sosit şi-a zis: „Cu-atît mai rău!"
for cinel i-am poYestit de mişelia
Lui G1oucester şi de-a fiului său cinste,
Mi-a spus că-s prost, adăugînd că văd
De-a-ndoasole-adevărul: cc se cade
Să-l supere, se-arată că-i pc plac;
De rău îi parc bine.
GONERIL (către Edmimd): De-i aşa,
Nu-i potrivită clipa să niai vii,
Înfricoşata-i fire de om slab
L-împicdică să ia măsuri. Se face
Că n-a băgat de seamrt o jignire
Spre-a nu fi obligat să dea riposta.
De-acuma cc-am vorbit se va-mplini;
Eclmuncl, te-ntoarnă la cumnatul mrn:
Grăbeşte-i pregătiJ:ile de luptă,
În fnmtea oastei. Şj-n răstimpul lt~t.a,
Aici schimba-voi rostmile ca ei,
În mîinilc Mrbatn1ui 1ăsînd

17~
[IV, !]
Doar coad<\ cratiţei. Prin omul meu
Yom ţine legătura; în curînd,
F.i dacă vrednic ai să fii de mine,
Stăpîna se va prcscbimba-n iubită,
Ia asta şi să fii zgîrdt la vorbl1.
(li <lii. un gaj de iubire.)
Apleacă-ţicapul. Iar acest sărut,
Dac-ar putea, ar trîmbiţa şi-n ceruri
Yăpaia ta: nu mă uita; cu bine!
.em1 .:\'D: Al tău, pînă-n mormînt I
GONERJL: Iubite Glouccster!
( l1•sc Edw uwl.)
Cc osebire între doi bru·ba\i:
Cel ce mă merită şi dobitocul
Cu care-mpart culcuş111.
OSWAJ,D (ieşind): Mi lord, doamnă!

( I11tnl Allia11y.J
GONERIL : N-am meritat nici sunetul din corn?
AIJ3ANY : Vai, Goneril, nu meriti nici chiar praful
Pe caro vîntul crud ţi-l su.flă-n faţă.
J'llă-ngrijorează felul tău de-a fi.
Făptma cc nu-şi recunoaşte Yi\a
Nu ştie de-ngrădirc, iar smiccami.
Desprinsă de tulpină se usncă
Şi focul o aşteaptă.
GONERU,: Destul; vorbrşti prostii!
ALBANY: in !elepciunea
Şi bnnătatea-s rele pentru răi:
Căci lor doar spurcăciunea le prieşte.
Yoi cc-aţ-i făcut? Tigroaice, şi nu fiice,
Aşa aţi fost. At'caţ-i un biet părinte
BMrîn, de slav-rb nednic, că şi urşii
Ax fi îngenuncheat să-i lingă urma.
Voi, căzături, ca fiarele turbate
L-:i1i scos din miJ1ti. Dar cum dc-a-ngil.duit
Cun1natul meu cel 'bm1 ascmc11i fapte,
Ca om şi prh1ţ mult răsplătit de ·dînstd?
De nn coboară cerul răzbmrnrca-i
fm dea ispaşă dreaptă rnîrştwfoi,
Sl'îrşit11-s-a cn Yoi, venit-a nemea

t77
[l r, 21
Ca o<unenii-ntrc ei să SC mrmînce,
Ca monştrii cei cumpliţi din ftmclul mării.
GON"ElUL: Ah, papă-Japte, om de paic, cîrpă,
Obraz făcut doar să primească palme!
Lci tine una-i cinstea si necinstea.
Azi nnmai proştii-au n~ilă de notTcbnici
Pu.~i la poprire ca sf\ nu greş :ască. 49
J\lai bine pune-1i tobelc-n bătaie!
Ku nzi rit FraHta ne-a călcat mosia,
Şi <lt> sub rniful falnic, uciga~1il, '
Rîojind, \i-aştrap·rn rînduP Iară tu
Ne prcniti milostl'ni1L, ca prostul
V~itîmln-1<-: „O ! Dr ee face-aşa?" ...
ALR\N'L: PriYqtc-tc-n oglimlă, dia rnli\ă !
Slnt<'nia r:;te nrni n':;pingfbtoare
La o mnit-rc rea dccît la cfowol l
l1uNERJT,: Nebun şi pro.st l
;\LD \XY: Trnp mincinos, mai bine te-ai prefoce,
Cercîml să-ti rneriti mutra omenească,
Dotît să-ti ~lai slu{enia pc faţă!
Dc-ar fi s.1. fac cc mă îndeamnă firea.
Te-as jupni si oasele ti-as rupe.
Te aiJără dom· chipul' de' femeie .
GONERJL: Aşa bărbat riteaz mai zic şi eu!.„

(fa! rri un sol.)

ALR\NT: Cc Blirc?
SOI.UL: ..Mil~ird, ducele de Cornwall e mort;
Ucis de nnnl dintre slujitori
Cî11d îi scotea lui Gloucestcr ochii.
ALBANY: I-a scos lui Gloucester ochii?
SOLUL: Da, mnord,
Înfiorat de crunta faptă, sluga
Cu sabia-n mină s-a împotrivit
Stăpînului, ~i-acesta, furios,
S-a năpustit asupra-i, străpungîndu-1,
Dar a. p1i:mit ăstimp o lovitură,
Cc mai tirziu l-a fost răpus.
ALBANY: Aceasta-i
Do-rnda că mai sînt iudecători
Cc ştiu făr' de zăbavă să răzbune
Ticălof<iile din lumea asta.
Lui Gloucrster bietul zici că 1-an scos ochii?

178
[IV, 3]
SOLUL: Da, amîndoi, milord. :Mărită doamnă,
crisoarea asta-i de la sora voastră
Şi-astcpt răspunsul.
GONERIL (aparte): ' într-un fel, e bine;
Ea-i vădm-ă şi Edmund e cu dînsa,
•, i s-ar putea ca planul să-mi răstoarne:
Dacă se-ncurcă lucrurile?-Altmintcri,
:Nu-i vestea rea.
(Tare.)
A~teaptă-nc răspun ·ul.
(Iese.)
ALBfil'{Y: Dar fiul ău m1de era ahmci
Cîud l-au orbit?
SOLUL: Pc drum, cu doanma,-ncoace.
ALBAl'{Y: El nn-i aici.
SOLUL: Nu e; l-am întîlnit
Luînd calea-ntoarsă.
ALBA.."l'{Y: Aflat-a mi. clia?
SOLUL: Desigur, el a fost denunţătorul,
Şi a plecat ca-n lipsa-i să se dea
Pedeapsă crîncenă.
ALBA.~Y:
. O, Gloucester,
N-aş vrea să mor pin-cc nu-ţi mulţumesc
Pentru credinţa ta faţă de rege
Si nu-ti răzbun a ochilor lumină.
Prietene, hai să-mi mai spui cc ştii.
(Ies.)

SCENA 3

Tabăra francezii lfoy1i Dorer.


foiră E.eflt şi Curlca1ml.

KENT: Cunoşti pricina acestei ncaşt<'pta.te înapoic1i în ţară


Franţ<'i?
a r<'gelui
CURTEANUL: O problemă de stat pc care o lăsase nerezolvată şi
care l-a frămîntat toată vremea de la sosirea sa aici; ar fi vorba
de o marc primejdie în legătură cu tronul şi a fost chemat acolo
fără zăbavă.

179
[Jr, :IJ
l\E:'\T: Pc cine 1-a în ·ru·cinal ca ]o('f îi tor Îll capul o~tirii?
lTRTEAXUL: Pc irnu-c~alul Fra11tri,' J\Jonsiwr La I;.ar.
l\ENT: Scrisorile domniei-talc au îndtwcrat-o pc rrgh1ă?
CURTE.'\); UL: Dn, domnule; în fa1 a mca-ndclung
J ,c-a recitit, şi-adcs amare lacrimi
An picurat pc dulrclc-i obraz;
Ccrcînd . i izbutind Slt-Ri srnpînrnsclî.
I> merca ' răscolită, s-a 'pmtat
Ca o ngină mînd.J'll..
EE:\T: ~\ fot mi:;cată.
CU RTEAX UL: l>ar frl.riL .·cmn dr Hftt. Hrscmi;<uca
~i-adînca întrii:;tarr se luptau
în duhul ci cu marea-i bunătate.
'fi s-a-ntîmplat siL nzi ploaie cn soare
În luna mai? Întocmai, al ci zîmbct
S trrihunina prin lacrimi; căci surîsu-i,
Abia jucîncl pc gnrn pîrguitrt,
Prin·a dL nn cunoa„lr-ndLffcr;.u-ca
('r-i mi~tu.ia pri\ir~;i, prcschimbînd
Lumina diamantelor î11 pcrk.
J'e scnrt, durerea lumii-ar dc\'C'ni
l'll lucru prea fnunos ~i rar, de-ar fi
('a unui om srL-i 81C'a atît de bine.
1\.8:'\T: :r\ 11 I c-a-n trcba t:' C<'-a Rpm;?
CL' TI'l'E.l..'IUL: La drept vorl.Jind1
O daut, ba dP tlouă ori, îu şo<tptit,
C;i un 8uspill strigat-a: „Tată, tată!" ..•
Vl' parc-m·ca 1w ]nimi'L o pl<ttră .
Pe urmi\ iar: ,,Surori! ~trori ! Iluşinc !...
E:ent! Tată! Sllrioarr! ln furtnntL?
111 miez ele JlOapt<·? ... l\1.ilrt nu mai este?"„~
, 'i iar din ocliii ci d1u1111czric ~t i
Nt'prihănitc Jacrinw-a u pornit
Sfi-i înRO(C'asd't str1pî11itul Yaict,
Şi a iC'şit să plîngit-11 ,·oic,-afarrt.w
Din stele ne C'Onduc poruDci ciudate,
De nrmc cc diu doi părinţi la fel
l'urcccl odraslc·-atlt de osrbitr.
lk-atunti n-ai mai Yorhit cu dînsa?
CU HTE.\:WL: Nu.
KEXT: vHll petrecut il('l'::;lca Îuainte
Do-a rcgclni întoarcf'rc~
CURTEANUL: 1\u, du1Jă.

180
[IV, 4]
J\E~T: Ei bin<', domnul meu, sărmanul Lrar
Se află în orn~; tlin ·15,bicinnca-i
Cînd se trrzeştc-11 raro dipc, şt ie
De cr şi cnm ajunsr-aici, dar im YTca
Niticuni srt-~i vadit fota.
('l TTITE A:\ UL: Dar dr ce?
KE'..\T: L-împi('did\ ru~in ea <·r-l apasă:
A~primea lui Ll c-a t1111<'i, dnd i-a respins
Şi hin ecmîntarea de pttri11tr,
U1,::1întl-o-n ,-oia soartei la s trăini,
Şi cum i-a luat ş i zrstrea, ta s-o dea
8nrorilor eîinoase; toate-ace. tca
Sînt r.miutiri r.e-i i:;cormo1wsc în suflet
Cu al ru~ inii foc, şi de Cordelia
DPpartc-1 ţin, stinglwr.
CUJlTEANUL: Yai, bietul om!
KE~T: Dc-ostirilc lui ~\lbany ~i Cornwall
Cc-ai' :iuzil? - '
(' l' HTK\~ L'L: Că-s pc picior <le luptă.
l\E:\1': Vreau să te duc acum la riga Lcar,
Stitpî11ul nostru, să n-ghrzi asupră-i.
O treabă însemnam mă sileşte
Să nn-ţi spun încă cine sînt, dar află
Că rău n-are să-ti pară dncl ni sti.
Te rog ~ă mr~ n;-mczi. '
(ft'8.)

SCENA 4

.A crlrrşi lor. U11 rorl.


J11/ nl Cordeli(I, clortorul 'ii solrfof ii.

cormm.u: 1 Vai, el c! Mi s-a spns c-a fost vliiz'at


Mai tulburat ca m:u~ca-u.furiată,
Cîntînd în gura marc,-ncununat
Cu buruieni d-0 cîmp, urzici şi bozii,
Cucută, iarbă-rea şi cu neghina
Ce fmă holdei vlaga. Ia ostaşi
Şi cercetaţi degrabă, pas cu pns,
Priu lanmilc-naltc, pretutindeni;
(h~e 1111 ofifrr. )

181
{IY, iJ
f;ă 111i-l atlnceti. Mintea omC'nC'ască
J>u1t·:~-\ a nă~~tt;ci YTcun leac să-i dea
Sim~irilc-ndfrrM? Acelui care
Va izliindi îi dr~rui tot ce am.
DOCTORUL: E c·u pntin\ft, doamn1t:
H<•JWP:;nl r lc11c1Ll rninunat
Crr·n t dr [irr ~i dt' f'arn dînsul
A f P~i Jip~i I : 'iar pentrn a i-l da,
li! ijluner ~Îl1t d(·;;t1Lll' ~i sîn1 simple,
Ca ~rt-i adoarmă c.binnl.
OORl>ELIA: Yai, înceaJ"că!
Şi fii• ca pă.mîntul să rodetlseă
S11h laC'rimilP rnP1P ierbi dC' foac,
C11 nni puteri, nccuno~.rnte încă,
Sri.-1 ,·indC'tf' si s~-i afore-arnarnl
Aet'~tui tată btm l înce1ircă-11ccarcă !
C;1 011 ctuDYi1, lăs<Jt durerii pradft,
YiPaţa-i H\ră cîrmă să se piardă.

(J1drtl 1111 sul.)

SOLUL: Ye~ti, doamnă. Yin oştiri1c britanel


COHDELIA: Ştiam ţi Fîntem gata-n aşteptare.
O, tatft drag, fac totul pentru tine,
Acl'sta-i ţelul penh'u care Franţa,
Î11 măreţia ei, s-a,µidurat
Dr doliul şi de lacrimile mele.
În fruntea oştii noastre nu-i trufia,
Ci dragostea de tine şi dreptate -
Fie să-1 văd şi să-l aud, cwfod!
(Ies.)

SCENA 5

O fnc1lpere fli castelul lui Gloucesler.


!nfră Regan şi Omald.

REGA„~: Oştirile cunmatului pornit-au?


OSWALD: Da, doamnă.
REGAN; E-n fruntea lor el însuşi?

162
[IV, I>]
OSWALD: Doanmă, da;
Dar nu cu voie bunrb; sora T"oastră
E-un mult mai bun ostaş.
REGAl'f: Lord Ecl:muud n-a stat
Cu-al tău stăpîn de 1orbă la castel?
OSWALD: Nu, doamnă.
REGAN: Scrisoarea sorei mele că.tre dînsul
Nu ştii ce-ar vrea siL sp1rni1?
OSWALD: ~u ~tiu, doamnă.
REGAN: E rău, dacă s-a-ntors aşa drgrabi~.
A fost o nesocotinţă cf'1 pc Glourc tcr
L-am mai lăsat, orbit, ~r1 mai trr1ia::că.
Pc unde trece, inimile toate
Le rn-ndrcpta-mpotriva noastră. Crccl
Că Ednmnd a plecat, cuprins de milă,
Să-i cmme-a vieţii noapte ele durere
Si să-l si iscodeascăpc dw.:Jml.11.
OSWALD : Trebui" să-l întîJnc c, să-i dau scrisom·ca.
REGAN: Oştirea noastră pleacă miiJ10; stai,
Să vii cu noi, pc ch1m11ui sînt prinwjllii.
OSWALD : Nu pot, stă.pîna mea m-a-nsărcinat
Să-ndcplincsc porunca fără preget.
REGAN : De ce i-a scris lui Edmnnd? Nu putea.i
Să-i dai de ştire prin viu gra.i? Îmi pare
Că c ceva la mijloc - nu ştiu cc:
Te voi iubi ne pus, îngMuie-mi
Să despccctJu.iesc seiisoa.rea.
OSWALD: Doamnă,
Orice mi-aţi cere, doar ...
REGAN : Stll.pîna ta
Ştiu bine că bărbatul nu-şi iubeşte,
Sînt sigură; iar cînd a fost pc-aici,
Îi tot făcea pe-ascuns lui Edmund semne
Şi-i arunc.a ocheade grăitoare;
Eşti confidentul ei, da, ştiu.
OSWALD : Kn, doamnă?
REGAN: Aşa-i cum sp1m; ştiu tot. Şi-acum ascultă :
Bărbatul mi-a murit, i::ia cu şi Edmund
Sîntem de mult în vorbă.. Ia aminte:
E mai firesc ca eu să mă mărit
Cu el decît stăpîna ta, iar tu
Vei fi mai cîştigat. Dacă-l găseşti,

183
[IV, G]
Te rog clin partea mea să-i dai aceasta;
Şi cînd vei povesti stăpînci tale
Cc-ai auzit, s-o sfătuieşti, te rog,
Srt-şi vîro minţile îu cap. Drmn bun I
Dacrt din întîmplarc-auzi vorbincl
De orbul cela trădător, dă zvon
Că-1 facem om pc cine-l rn răpune.
OS\VALD: Aş YTNl să-l prind chiar cu, ca sr• v-arăt
D(· partea cui mă aflu.
RE:U.l.N: Calc b1mrd
(h .)

SCENA 6

O dmpie l~ngă Dorn'.


foiră Gloucc:i/er şi E dyitl', î111bnfrat j llrr'flle.:fe.

GLOUCESTER: Cit mru avem s-ajtmg pe creastă. sus?


EDGAR: Acmn ajungi; im Yc'l.i cc greu suim?
GLOUCESTER: Dm· paxcrt n-aş urca.
EDGAR: Ba cc mcus!
N-auzi cum vuic marca? '
GLOUCESTEF:: Zăn ci• nu.
EDGAR: Atunci, şi-auzul te-a H\:Dt. Pesemne
cr. de la ochi se trage şi-asta .
GLOUCESTJ.:::t: Poate;
Îmi paJ'e că şi glasul ţi-e schimbat,
Şi vorba ta-i cu şart şi-i mai aleasrt.
EDGAR: Te-nşeli, nimic nu s-a schimbat la mine,
Dccît in strai.
GLOUCESTER: Vorbcsti cu snrt, vezi bine.
EDG.Ht: aj
Hai, domnule ;-am ll\1S; stai uemişca t.
Te-a.pncă spaima cînd pri veşti în jos;
Sub noi c-un stol de ciori, cc pn:r de-aici
Un norişor de gîzc; colo-atîrnrt,
La jumătatea hăului de stînci,
Cît capul lui, un om care cukgc
Mărar-de-marc - crunfa meserie!
Pescarii ci1rc umblă-Dc1un pe ])lajă
Par ni~tc şoricei, ~i nrni departe,
[IV, G]
Un ba~ timent Ja ancorn-1 m<ti mic
Decît o barcă-n ceaţrL, o părere,
Iar brircilc nici crt se mai zrmsc.
Talazurile care se frămîntă
Bătînd prun<lişLtl, uite, nu i;e-aud,
Atît de sus sîntcm. Kn mrL mm uit,
Că mi se-n1îrtc mintcci, Ri mă tem
Să nn mrL prăbu~csc. '
GLOUCE.' TER: l\Irb du la iiM.
EDGAR: Dă mîna; c~ti ac unui. la llll pas
De marginea prăpastiei; snb so:u-e
Ninrica nu m-ar face să 11H1rnnc.
GLOl.JCESTER: Acmn dă-mi dnmrnl. l'itc înc-o pungă,
Priclrne, în ea-i lm giurncr
De marc pret, pcntr-lln sărman ca tiue;
Sfin1 rnscă-1 zeii, talisman sri,-ti fie.
Te ciu, ia-ţi bun-rămai::. S-and' cum pleci
EDGAR Păi, s-auzim de bine, bune <lomn !
GLOUCE TER: Îţi mnltnmcsc <lin inimă! Cu binr!
EDGAR (aparte): Nu m-aş juca cu dezu1tdrjdc:t lui,
De n-nr fi să, i-o vindec.
GLOLTE ' TER: (îngenw11·hincl): O, zei mrni!
Mă Jas de lumea asta ~i rnrt lcp1td
Sub ochii Yoştri de durerea mcn,
în pace; dc-nş putea rrtbda-nai11te
Povara ci fără srt intru-n lupfft
Cu dr nenvins puterea voastră-naltă,
A~ a~icpta să ardă pîn' la caprtt
Fm;tila ncmemnată-a Yietii melc.
De-i Edgar 1i.u, a1c1i-mi-'l î11 pazri !
Acllm ia-ţi calra, ornnlc.
EDGAR: Drum bnn!
(Glu111·ts{a sare foa i11/r şi cade.)
Ai şi plecat? l\U.-ntrcb eurn i1oatc omul
Comoara Yicţii singm srt şi-o piardi\1
Cîncl însăsi. ca se pierde-ci. a usor.
Dacr1 rra 'unde emden cit ~stc,'
Ni.mica n-ar mai crede. Viu, sau mort!
Hei, donmnle, prietene, ascultă!
Vorbrşte! Nu cumva o fi nurrit?
Îşi vine-n fire. Cum tr simţi?

1B5
[IV, G]
GLOUCESTER: În 15,tnri !
Să mor mă lasă!
EDGAR: Ce fel ele arrttare eşti, sau fulg
Sau mîţişor de vară, ca să cazi
De la atîţia st:înjeni pî11ă jos
Şi să nu crăpi ea oul? Mai răsufli,
Eşti zclr;,rdi.n şi nu. sîngcri şi ,-orbeşti,
E, ti teafăr. Dacă zecu mari catarge
Le-ai pnue cap la cap, tot n-ai cuprinde
Cît tlrmn ai străbătut în joR, ht Yale.
Eşti nn miracol. Ia mai zi ceva.
GLOUCESTER: Dar am căzut sau nu?
EDGAR: De :~u , din piscul cel spăimo., de cretă,
Pri,Testc: la ascrnenN~-năltimc
Nu yczi ) n-:mzi cioeîrlia ;'uite I
GLOUCESTER : Vai., cu n-am ochi!
Nenorocirea n-are măcar dreptul
Prin momtc a sfîrsi? Îi rămăsese
O mîngîierc; că putca-n tLst fel
Tiranuluisă i sc-mpotrfreascri.,
l\linia şi
trufia înfruntîndu-i.
EDGAR: Dă-mi mîna: -hopa, sus! -Ei, cum îţi e?
Picioarele le simţi? Cum tai?
GLOUCESTER: Prea bine.
EDGAR: Una ca asta-nt.rccc-nchipuirea,
Dar ia zi, sus pe creastă ce era
Fiinţa ceea care te-a lăsat?
GLOUCESTER: Un biet nefericii, un cerşetor.
EDGAR: De-aici, de jos, cum mă uitam, părea
Că arc nişte ochi ca luna plină-,
Şi mii de nasl.ll'i, coarne răsucite,
Şi se zbătea ca marea fl.U'ioasă.
Un fel de drac. Fii mulţumit, tăicuţă,
Că zeii, care-s mîndri că-şi bat joc
De-a. lumii slăbiciune, te-au scăpat.
GLOUCESTER: Mi-aduc aminte-acum. De-aci-nainte
Răbda-"l"oi suferinţa, pînă cmd
Îmi va striga: „Destul !" şi n mmi.
Acel de care zi-Oi credeam ci\-i om;
E drept că-mi tot spunea ceva de dra.ci.
El m-a călă.uzit acolo sus.

186
[IV, GJ
EDUAR: G1ndeştc-te de-acum numai fa bine I
(I11.1 ră Loor, flllpodoliil faafastic cu flori sălbatice.)

Dar cine Yine-ncoace? Niciodată


O minte-ntreagă nu şi-ar veşmînta
Stăpinu-n chipul ri.sta.
LEAR: Nu mă pot ru·est.:1 pe-nvinuirea că am bMut bani falşi; eu
sînt regele!
EDGAR (ap{lrle): O, întrh;tătoare priwlişte!
LEAB: În trebmi. di11 aecstea, natura e mai dibace decît arta. Uite
şi sculele. Accfa de colo mînu:icştl' <mul ca o sperietoarr de
ciori.51 Taie-mi m1 cot de postav. Ia te uită colo, un şocu·ecr !
Sst, sst l Cu-o bn('ăţică de eaşeanl, s-a făcut! Aruncă mă­
nn~a asta: neau să provoc un zmeu la luptă. Aclnccţi-mi
alebarda. Daţi ~emna1nl. Tii, frumos zbori, păsărico! În ţinilt,
în ţintă! Brayo Hei, dă parola!
EDGAR: Maghiran !52
LEAR: Treci!
GLOUCESTER: Cunosc glmml acesta.
LEAR: Aha! Goneril, cu o barbă mare albăJii3 Se linguşeau pc lingă
mine, ca javrele. Îmi lăudau barba albă, cînd mie abia-mi
dădusml tuloiclo negre. La toate vorbele mele răspundeau cn
sfll1ţe11ie, munai da şi nu. Aceste da-uri şi mt-uri nu s-au arătat
a fi sfinţi prea huni. Cînd m-a 1Jătut ploaia prima oară, şi
vîntnl a făcut să-mi clăn1,ăne dinţii, cînd tunetul n-a vrut să
tacă la porunca mea, ahmci mi-am dat seama şi i-am mirosit
eu cine-mi erau. Da, da, nu erau oameni de nădejde şi de
cuvînt; îmi spuneau cit sînt atotputernic. Minciimă ! Un gu·
tmai e mai tare ca mine.
GLOUCESTER: ~1i-aclLtc aminte bine de-acest glas:
Nu-i regele?
LEAR: Din creştet pînă-n tălpi:
Doar să mă nit, şi tremmă supuşii!
Pe omul bi.sta-I iert. Ce Yină ai?
Un adulter?
Nn vei muri; să, mori din adulter?
Şi pasărea şi musca-şi fac de cap

187
[IV, 6]
1n ,·11,zul iuiuroi 54;
Lr~tia\ i împrcunarra Hi:L-~i i<t zborul,
\riei fin] cel din flori, C<'l al lui Glouer,fer,
l\fai billC' Mt pnrtat cu tatri.1 lui
neeît fetele melc zămi~litr
Din kginitnl n.~tcrnnt.
J)t'.-;frîul faerL-ŞÎ placul rnră. frÎlt;
Am trrbuintlt de ~llhlati!
!Jita\i-Yă la' pn·acintiiÎta <loamnă
(:u-al ri surîs {'ilndid, de parcă-ar \inc
Un bu lgă,r tle z;'Lpa<lă-nt re genunchi;
E-atît dt> ru9inoa 'ă, f'-tt ro~'\ te
Doar la auzul vorbl'i de plăcere.
Ei bine, nici dihori(a, nici iapa,
'Ku slut mai pofti1·ioasP dccît ea.
Mai rn,; dl' brî11 sÎ11t fete rumsccade,
Şi d'11c•Jnce de brîn p11rc1L-s centaurir.:;:
D<'<li'lll]Jnt sînl cu rPntl: jos - cu iadul;
Sint iad ~i lJPzn~, rlă«~ri puturoase.
l'fui!. ..
Dit-mi uu dram de eivclit, bunule spijer, să-mi rlrzinicctez
imagiuaţin. Ţinr-ţi plata.
GLOUCESTER: O, dă-mi Yoie sr~-\i sărut mîua.
J,f:AR: Stai mai întîi s-o şterg; miroase-a moarte.
GJ.01.:TESTEH: O, 115,ruită operă-a llaturii!
Asa ,j lmnca se va clrstră.ma
~( Y<l sfîrşi-n nimic. ~m recunoşti?
LE.\ n: l\Ii-aduc bine aminte de ochii ati. De ce te uiti crucis?
Te ostrnr~ti clrgeaba, orbule Cupidon56, n-ai să mrtfaci să
iuhc c. Li citP~1c epistola asta scrnr11ţă.. Vezi mnnai cum e
scrisrt.
GLOlTESTEH: De-nr fi din soare fict11sc sloYă,
-, i tot nu le-aş YCdl'<l.
EDG.\H (o p111fl'): re întîmphne !
Kicidud 1Hls fi crezut-o, povcstiti't,

Dar cste-a~a'. i inima mi-e frîntri..
LK\R: Citr~tl'.
GLOuCESTER: Cum? Cu goalele-mi oruitl'?
LEAR: Oho, chiar alît de bine smuăn1tm? Nici or.hi în cap,
nici bani în puugă? Cu alte cu'dnte, pc cît mergi de grctt cu
ochii, pc-atîta de liŞOr cu punga? Dar mersul lnmii mm îl
vc11i?

188
[IV, 6]
GLOUCE 'TER: 1J ghicc c.
LEAR: Ce, eşti nebun? Să ,-czi mersul huuii pc ghicite? Un om
il poate vedea şi fără ochi. Priveşte-l cu urechile. Ascultă
cum îl stoarce judccMorul pe hoţul nepricopsit. Ia întoarce
ioaia. Hocus-pocus. Ei, acum - care-i hoţul şi care judecă­
torul? Ai văzut cmn latră cîinele din ogradă la un cerşetor?
GLOUCESTER: Da, doamno.
LEAR: Şi cum fuge sărmanul de teama lui? Atunci îţi poţi da
seama cum se înfă1işează, în toată măreţia ci, autoritatea
noastră: un cîine temut fiindcă o la putere.?
Tu, paznic ticălos, opreşte-ţi biciul,
De cc-o izbeşti cu-atîta sirg în spate
l')c-această biată fam păcătoasă?
De dîro vii vărghcazrt-ti tu spinm·ra,
Că do la tine i s-a tras păcatul.
Datornicul e dus la eşafod
De cămătar. Prin haina zdrcr1(uită,
Cele mai mici păcate se zttrcsc ;
În nome ce atlazul şi dantela
Şi blămuilc scumpe ascund tot.
Cind mişelia-şi p1mc-armmi de aur,
De ea se frînge-a judecăţii spadi1;
Îmhrac-o-n strai sărman şi-o ya străpunge
Cu paiul llli pigmeu. Etl zic că nimeni,
Nu-i nin1cni vinoyat într-aclcYttr,
I-am graţiat pc toţi. Prietene,
Învaţtt asta bine de la unul
Ce-l poate amuţi pc-un procuror.
Atîrnit-ţi ochi de sticlă, şi întocmai
Precum un ~arlatan58 mîr~M-, stL prui
Că wzi cc n-ai Yăzut. Acum, hai, hai,
Hai: trage-mi cizmele; mai tare l Aşa I
EDGAR: Cc-amestec de b u n-simţ şi ai marc:
Cit cuget clar în ne buni.a lui l
LEAR: De nci să-mi plingi destinul, ia-mi tu ochii
Eu te cunosc. Esti Glonccstcr. Ai răbdare.
Bălmăm pîn-aicl un d.rnm de lacrimi.
De cîn<l am dat întîi cu nasu-n aer,
Tn ştii că ne-am zbrtiut şi am ţipat. 5!
Armn îţi ţin o predică. Ascultă.
(IV, li]
GlOI:CESTER: Vai, \ai şi-ama.r !
LEAR: "N1ri 'Î1Hl ne. na~tem p1îngrm că, intrăm
Pt•-arcastr~ marc scenă tfo nclnmi.
Kc -;adc bin li<.:hfa1·a asta!
Fmruoasit stratagcrn'ă.: cc-m· fi dacă
"Mi-a~ poteo\i to\i caii rn iiosta,60 ,
Şi 6nd yoi dit nitrnilî. pcstC' gineri,
At unL· i, omom·ă,-ornoară,-omoarrt,-omoară 16!

CURTEANUL : O. rstr·-nit:i: Jffim1&ţi-l. Domnule,


Jubila voastră fiitli. ...
LEA.R: 1\imf'ai în ajutor? Sînt pri~onier?
C'ît am sit wai iot fiu bufonul soruiei?
Purlaţi-Yit cu mine omcne~te:
Tu1::;1'll111pă.rarca-i mare. Vreau un doctor,
Am Io,,-t ri'mit la creier.
rn:JRTEA.NUL : ·reţi avea.
LEAR: De 111rnl sinii, nr? Părăsit de toţi?
Dr-nr fi m1 oru cu ]<1,~rima moară
în lornl meu, s-ar fi putut 'tocmi
Câ ~tropitoare ue gi·r,dini şi uliţi
Cînd se stîme~te toamna praful.
CURTEA~UL : Doamne .. :
lEAR: :Muri-1oi Yi.tej~te; ca un mire,
Yoios Yoi merge. Haidem. Doar sînt rege;
l\Ia!'~trii mei de arme, mă cunoaşteţi.
CURTEANUL: 1rntria-ta, îţi datorăm credinţă.
J.EAR: Atunci, mai c ele trăit. Daeă neţi să puneţi mîna pe e1,
atunci îucerca.\i sit-1 prindeţi. Ha!, h<t!, ha!, ha!
(Iese 11i fugă. Escorfa îl w•mpr1z1/..)

CURTEANUL: O, mila te-ar cuprinde, chiar de-ar fi


Din oameni cel din urmă; darămite
Cînd illnsul e un rege! Totuşi, ai
O fată ce răsc1m1pără natura
De crîncenul blestem lIDiversal
Cu care-an ruşinat-o celelalte.
EDGAR: Salut, o, nobil, domn!

t90
Lff, GJ
CU H.TEA!\UL: Cc Yl'Pi? Vl'grabăl
EDGAR: A\i auzit pc-aici de-o Mtrdic'?
CURTEA:\UL: Desigur, ştie to~tă lurnca„-aS\;ultă.
Şi :oingur i-auzi larnw.
EDGAR: Dnr, te rog,
Cealaltă, oaste unde-i':
CURTEANUL: ••n-i <lrp;u-te,
Şi-n::rintoazit-n pns alrrg1tte1·.
E aştcptntă dintJ"-o elipi't-ntr-alta.
EDG.\.R: Vă foarte mul \tmwsc.
CUf{TEANUL: De~i regina
Se află-aie:i dintr-o pritini\,-airnme,
O~tirea sa e-n mar~.
EDGAR: Vrt nrnit lUllOSC.
(lese Curlcrmul.)

GLOl' CESTER: O, ''oi, zej buni. opriţi-mi r~ulhuca.


Nu mai îngăd1riţi ca duhnl meu
Cu moartea să mit i~1}itea.:;ciL iară.
EDGAR: Tăicuţă, ie r0gi bine.
GLOUCESTER: Om bun, acuma spune-mi, cine eşti?
EDGAR: Un om sitrac, bătut mereu de soartă,
Pe care greutăţile-nduraic
L-au hărăzit cu mila. Adu mîna,
Un adăpost să-\i caut.
GI.OUCESTER : Mu.ltumesc
Din inimă; fii binecmintat'.
(Intră Os1cald.)

OSWALD: H.ăsplata e aproape! Cc plăcere!


Cap fără ochi, eşti un morman de carne
Pc care-mi voi clădi o soartă nouă.
Bătrîne trădător nenorocit,
Fă-ţ.i iute rugăciunea - spada-i trasă,
Pe loc să te răpună.
GI.OUCESTER: Mîna-ti bună
O rog să tragă zdravăn. '
{fofen:ine Edgar.)
OSWALD: Ţopîrlane,

19 1
{IV, 6j
Cutezi pe trădător să-l <lpl\ri? Ş t crgt-o,
811 nu-i împărtăşi:şti şi tu pedeapsa.
Hai, lasă-i mina.
EDGAR: l-o las, boierule, cÎlld m-o msa inima..
OSWALD: Las-o, netrebnice, că te omor.
EDGAR: Boierule, ia pe loc repaus şi lasă, oamenii necăjiţi să-şi
vadl1 de drum. Dacă mă, lumn ou duplî. cîţi ca de-alde matale
s-au zborşit la mine, de mult mi-ar fi crăpat fierea de sperie-
tură. Nu to da la moşneag, pc cinstea mea, ia-o clu1 loc, că
de nu, ţi-ndoi bîta asta pc cocoaşă, să yăz care-i mai ţcapă.nă.
Să nu zici că. nu ţi-am Rpns.
os wALD: Piei, bălegar!
EDGAR: O să-ţi mut ffl.lcilc, boierule; vino, na! O vr1zuşi şi
pc-asta.
{Se bo.f, şi Edgar fi doboară.)
OSWALD: Oh, ticălosule, m-ai omorît;
Ia punga mea şi să mă-ngropi cu cinste,
far dacă vrei sU. te căpătuieşti,
Scriso1ilo ce vei găsi la mine
Le du lui Edmund, contele de Gloncestcr;
E-n tabăra cmglcză. l\Ior ru zile!
{Moare.)
EDGAR: Te ştiu cît prcţnie~ti, linglî.11 nemernic,
Gata oricînd să-ţi măguleşti stăpîna
Prin ce.-i mai ticălos în pofta ei.
GLOUCES'I'ER: Ce-i, a mtuit?
EDGAR: . Stai jos, tăicuţă, şi te ot.lihneşte.
Prin b uznnare-acum ! Scrisorile
De ca.re-a spus prieteni pot să-mi fie.
E mort, îmi parc rău Ctb u-a avut
Alt gîdc decît mine. Să vedem:
Pecete drngă, sări; şi să mă ierte
Al bunei mm1icre cod, dar taina
Duşmanulm cînd vrem să i-o cunoaştem
Din piept îi smu.lgcm inima; hîrtia
O rupi mai într, deci e-ngl\.dui:t.
(Citeşte.)

„Nii iiiici jiml.mintele noastre. Ta a-i numeroa,se prilejnri de a ne


scăpa de el: dacă '!;Oinţa mi te-a părăsit, timpul Ş'i locul îţi sînt foa,rle
prielnice. Dacă se Znloarce î.m.:ingător, tot11l e pierclut: eii rămîn aici,

192
[IV, 7)
în temni(a palului său. Scapă-mă de atingc;ca lui newferilă şi ia-i
locul ce (i se euri ne ea răsplată. A la - aş dori să scriu sofie - cu
drag supusii.62 , Goneril".
Urzelile femcii-s fără margini!
A plănuit brirbatul să-şi răpm1ă,
Si-n locul unui om cinstit să-i<i ia
Pe fratele meu! Chiar aici în Îmlberi
Am să te-ngrop, şi nu-n mormînt sfinţit,
Poştaş al desfrînării ueiga~e !
La timpul potrivit, voi arăta
Hîrtia blestemată ducelui.
Va fi o yestc bună pentm el
Că ai murit şi ţi-am scurtat din zel.
GLOUCESTER: Ilegelc e nebun. Cît e de tare
Umilu-mi duh, sr~ mă mai ţină drept,
Ca srt-nţeleg şi pricina durerii!
Mai bine-mi pierdeam min1ile şi eu:
GîndÎl'ea liberată de durere
Ar fi uitat de tot. Nefericirea
Sc-mpacă cu nădejdile deşarte
Şi 1rn se mai cunoaşte.
(Se aud tobe.)

EDGAR: Hai, d5.-mi mîna,


Şi sr~ plecăm, aud bătăi de tobe;
Să ne-ndrepmm, tăicuţă, spre prieteni.
(Ies.)

SCENA 7

Un cort fa tabăra franceză.


Doctorul, Curteanul şi alfii din suită.
Intră Cordelia şi Kent.

CORDELIA: TrrLi-voi de ajuns şi voi putea


Să-ţi răsplătesc vrnodată, dragă Kent,
întreaga-ţi bunătate? Viaţa mea
Va fi prea scurtă, iar eu sînt prea slahă.
[IV, i]
KJ:::\T: Tzhinda riî..;p]ii(r~lr fopt:i, (loarnnă,
\'-am pm·r~tiL c·11ndul arlrdl.r;
K-arn l11l'lorat ~i n-am tri..iaL nimica.
COitDELL\.: Aruma poartrL-\i portul. llaina a~ta
A dnrc-mnin te dr-11tri~tatc ceasmi.
Te rog s-o ·d1i111bi.
I\EXT: frrtarr, dragă doamnă,
Dc:.'Xitlnirra tninl'i 11\l'lr :;trică
Co-am plănuit; ,,11, rog să vă prcfacc(i
Că un ~ti(i cine sînt, pîn' ce Yoi spune.
CORD ELIA: Atunci, a~a ~il, fie. Doctore,
Cc face rrgelc?
DOCTORUL: ~fai doarme, cloam nă.
t;ORDELL\.: O, ccnLlr, acoperr\ Rprutma
'l'ăiată-n prea-necreata lui fiin(ă,
Şi pune noi simţiri în locul celor
Zdrobitc-n biata-i i11imă ele tatrL.
DOCTORUL: Ar trebui pc rrgc s1~-l trezim,
Cn yoia nwjr$trttii-Yoastrc. Cred
Că a, dormit dl'-<1jun~.
f\lHDELL\: Fit precum ~tii
~i c.rrzi e):\,-i hiiw. El c primenit r
CC HTE.\Xl,1,: Da, do.ainn1t, pro[itind de somnu-i greu,
I-am dat ~i tithimbmi noi.
(I11trii Lcar.imdol î1tlr-o lcclic/1; Br r11dc i11rd .; HM:iciJ.)
DOCTOl:UL: , tL fiF în prcajmit-i dncl îl YOrn ire;r,i;
Sînt f:igm, doamnit, dt ya fi emni11tr.
rnnnELL\: Prea-bi11c.
Locrum.:1: Apro1iia ( i-Yi~ mai mult,
~i mnzita, attm1, tcYa mai tare!
COJ\l1ELL\.: O, t:it~ scurnp, pntrrilc-nlrcmării
Bah1m de Yia\11. pitme-mi pe buze,
Atf't'l simtl al mcn siL kC11iasc[L.
Aclî11rnl rău cc t i-a11 pricinuit
~nrori!P-rni fa auii tit.i dliwif i.
KF.:'.'\T: Prin\ r~rt hună şi i ulii tă! '
COllDFLL\: Se rtll<'nrn, d1iar de un le-ar fi tată,
Jk-aC('~Le tîmplr nlhc 8ă sr-udme.
(\un dr-nu pntut Jttsa acraslă frunte
.·rt ~e i;r,braRcă-n ca sl'LJhatrc dntul
~i 1uuet ul cc-aclîncul în;;prumîută
La-ncri.t<'i~ari>a fulgerelor rqwzi,

194
[IV, 7J
Ca pc-1111 pierdut osia~ nitat de nglte
Sub chivăJ:a-i subtire? •,Î pe-lm cîinr,
Chiar dacă mă muşcase mai-naintc,
Pc-o noapte ca aceea îl primeam
În casă, lingă foc; iar tu, biet tată,
Te-ai bucurat că poţi dormi cu porcii
Şi cn milogii fără dtpătîi,
Pc-un snop de paie putrede. Vai, ni!
:Mă mimmcz că nu t.i-ai pierdut Yiafa
Şi minţile deodată„'. Se trezeşte; '
Vorbiţi-i.
DOCTORl' L: Dmm1canastrrt-ntîi. l\Iai bine-i.
CORDELIA: Cc face-al nostru rcgo şi stăpîn?
LEAR: NLl trebuia să mă sculaţi din groapă.
'Tu eşti nn suflet fericit, dar cu
Sînt tra pc roata crînccnă ck focf·~
Iar lacr:llnilc melc-s plnmb topit.
CORD:ELU: Stăpînc, mă cnno~ti?
;LEAR E~ti duh, ~lin, ştiu.
Cîud ai mLU'it?
CORDEJJ.A: E tot dcpa:rtr îoetL.
DOCTORCL: E-abia tn:zH; să-l rnai lr..8ăm îu tilrni1.
LEAR: Pc unde-nm fost? Si umle înt? E ziuri.·~
Am nt1luc::iJi. De l-aş vcdett pc altul
În sta.rea asta, aş muri de milă.
Kici 1m stin cc să s1nm. Mă uH ~i mi cred:
E asta n;îna mea? 0-ntrp l'Î siill't.
O, ele-aş fi sigm că-i ajen<t totul!
CORDELL\: Pri\c~tc-ml't . i 111ii11ilc-1i înal1ă.
De biTic01rdniarc. Dom;mc, ll~t!
l'\ u-ngcmmchca !
LEAR: fa1-(i bate jor, t.r rog,
Sîut nn b[rt om bittJÎ:n, co11iJiiroş,
De-optzeci ele mii ba îneth şi mai bine,
Da, nici lW ceas nwi m1tli f.:HU m:ii pn!in;
Pc tiuc î.nsfb pru'ttt te-aş euno;1~te,
Pc el de-asnme11i, un mai ţth1 nici er1.
Nici mtt<:ar nu-mi dau scama unde sînt,
De ce-s înnşmîntat a.'Hel, ~i i1id
Nn-mi amint'esc pc nndL·-an1 nws azi-11oapte.
Şi, ca să sp1m drnitit,
Mi-e teamă etL 1rn ~î11t întreg la minte.
De m:nc să un rîclcţi; tări aşa

195
(IT, 7]
fum nu mă îndoiesc că sînt btM·but,
îmi pa.re cr~ accatită doamnă este
Copila mea, Cordclia.
COR DELIA Da, sînt.
LEAR: Ţi-s ude lacrimile? Plîngi? Te rog ...
Otra\ă d<td~ vrei să-mi dai, o beau:
Ştiu cr~ n11 mă iubl\ ti, căci celelalte,
re (ît mi-aduc rmintr, m-au lo.-it,
Dc.,i n-awau de ce, iar tu ai, ştiu.
C!)RDELIA: l'\u am, nu.
LEAH,: Sînt în Franta?
KEJ'\l': ' Maiestate,
E~ti în regatt11 tău.
LEAR: Tu rîzi de mine.
POCTORUJ,; Fiţi lfoi~titP.., doamn11., ce-a fost gren,
Precum vedt>ţi, s-a mîntuit; pericol
Ar fi de 1-ati sili să-si amintească
Prin cc-a trecut. 1foi bine l-aţi pofti
Să intre-n casă şi-apoi să-l msr~m
Să.-şi Yină-n fire pc drplin.
CORDELIA: l'l1fuia-ta, sr1 facem dţ;.va paşi.
LEAR: Fiţi îngăduitori; îi rog pc toţi
Să uite şi să ierfa-tm moş nebun.

(Ies lofi, fa afară de Kent şi de Curtean.)


CURTEANUL: S-a adcnrit ştirea că d11cele de Cornwall a fost
omorît aşa?
KEKT: ÎntocmaL
CURTEANlJL: Cine a preluat conducerea oamenilor lui?
KENT: Pe cît se spune, fiul din flori al lui Gloucestcr.
CURTEANUL: Se vorbeşte că Edgar, feciorul cel surghhmit de
dînsul s-ar afla cu contele de Kent în Germania.
KENT: Zvonurile sînt schimbătoare. E vremea să fim cu
luare-aminte. Oştile regatului se apropie cu repeziciune.
CURTEANUL; Va fi o răfuială sîngeroasă.
Te las cu bine.
(Iese.)
KENT; De felul cum iesim clin bătălie
Depinde cît de bine va. să fie.
(Iese.)
ACTUL V

SCENA 1
Tabăra britanică Ungă Dover.
Intră, cu sw·lc şi steaguri, Edmtmd, Rega11, ofiţeri, solda/i şi alţii.

ED:MUND Te du si află de la duce dacă


(către ofiţeri) : Rămîne la ce-a spus, sau alt gînd are;
Că şovăie şi tot mereu o-ntoarce;
Să ştim şi noi la ce s-a hotărît.

(Of i !erul iese.)


REGAN: Mă tem să nu se fi-ntîmplat ceva
Cu omul sorei noastre.
ED:MUND: Sigm, doamnă.
REGAN: Acum te rog să-mi spui, iubite lord
- Şi-o fac cu negrăită simpatie -
Fii sincer, o iubeşti pe sora mea?
EDMUND: Cu toată cinstea.
REGAN: Nu c1mwa i-ai luat
Cumnatului meu urma, prin iatM?
EDl'l1UND: Asemeni bănuieli sînt jignitoare.
REGAN: Fiindcă. mă-ndoiesc c~\ lcgMma
Ce vă uneşte n-a mers pîn' la capăt.
EDMUND: Nu, doamnă, pc onoarea mea că nu!
REGAN: Nu pot s-o sufăr, dragul meu, te rog
Prea îndatoritor cu ea să nu fii!
ED:MDND: N-ai nici o grijă. Ea ~i so! nl d„.
(Intră, cu surle şi tobe, Alb1111 y. Gu11cril şi ostaşi.)

GONERIL (aparte): Mai bine bătrilia-a; fi pirrd11t-o


Decît să-l
pierd pe el, prin sora a ta.
ALBANY: Iubită soră, bine te-am grt~iL !
Aflat-am, domnul meu, rrt regele

19„ ,
[V, 1]
F.-n tabăra Conlcliei, cu alţii,
Pc care aspra rînduire-a noastră
I-a-mpins la răzvrătirr. Eu nicicîntl
N-am fost Yitcaz dnd n-am avut dreptate~
În treaba asta nu mă-11grijorcază
Că Franta-1 sprijină pe rcge-n luptă,
Dar dt-n atacul ei sc-aYîntă si-altii
Ce au, mă tern, dreptate să ne bată..
EmrtJND: Cc nobil ati Yorbit !
REGAN: De cc, mă rog?
GONERIL: Acum, uniţi, . rt nc-ninmtăm vrăjmaşul;
Nu-i de loc vreme de mărunte ccrtmi
De casă şi familie.
HXunîne
Să hotărîm deci planul de băta~o
Cu cei mai de nrtdejdc luptători.
ED)IU.'.'m: Mă duc în cortul vostru, srt v-a~tcpt.
TIEGA.i'l': Tu, smioară, vii cu noi?
GONERIL: Nu vin.
REGAN: Ar îi mai potrivit. Te rog, hai, vino.
GOXERIL: Aha! Am priceput.
(Tare.)
Soscse; în<lată.
(l1tlră EJy1u, Jcgl1i;;al.)

imc.rn: :rirn,ria-fa ele arc bunătate


S-asculte >orba unui om de riHd,
·Am un tuYînt ă-i spun .
ALJ3Al-lY: Te-ascult. Y orbeşte:
(Ies Edmw1a, Rcgrw, Goncril, ofiferii, solda/ii şi suita.)

EDGAR: Mai înainte de-a porni la luptă,


Deschide-acest răvaş. Şi dacă-nvingi
Să pui să-l cheme trîmbita pe omul
Ce ţi-l aduce. Nu căta la pmtu-mi;
Eu am ă ţi-l trimit pc cavalerul
Ce v-a să dovedcascrt ckcptul scris;
De ic~ învins, pc lume crugul vieţii
'Ti s-a-nchciat oricum si frtră a ta.
Te aibc-n pazr~ oartai
ALBA.i'{Y: t<d, aşteaptrb

198
[Y, ~]

Scrisoarea -o deschid.
EDGAR: Acmn n-am Yoi";
Cîud ceasul Ya veni, să suni din smle,
Şi cu voi fi de faţă, la chemare.
ALBANY: Atunci, cu bine! Ia să Yăd răvaşul.
(lese Edgar. foirii iariişi Edmtmd.).
EDMUND: A apărut în zare inamicul;
Daţi ordin o~ tii voastre să pornească.
Iscoadele ne-aflară că duşmanul
Oşti are numai cît c-nscris aici;
Acum depinde tot de graba noastră.
ALBAi~Y: PrilejLtl nu-l vom pierde.
(lese.)
EDl\HlliD: Jurai iubfre arnbrlor smori;
Iar ele se măsc acum de moarte,
Ca omul pc n1tpîrca cc 1-a-mpuns.
Pe care s-o aleg? Pc amîndouă?
Sau pe nici una? Ku le pot avea,
Atîta vreme cît sînt donă-n viaţă:
De-o iau pe YădnYrt, o scot din fire
Pe soră-sa, nebuna Goncril,
Şi lllidc pui, cc greu mi-oi face calea,
Cît timp bărbatu-său rămînc viu.
Acuma-i bine srt ne folosim
De ajutorul ci în bMălic,
Şi-apoi, de-o \Tea de el să se dcsfaeă,
Usor îi face semna. Iar iertarea
P~ care i-o ya dărui lui Lear
Şi fetei lui, Cordelia, clupă lupff•,
Cînd amîndoi ne 1or cMca în ghearr,
N-au s-o mai Yadrt-n nci; etici lc•gca mea
Nu-i cine dă mai mult, e cine ca.
(Iese.)

SCENA 2
Un ctmp fnfrc cele doMă tabere. Tro112pctc. bllril, prcceda/i de toue fi ·timlartle
Lear, Cordcliaşi trupele lor; apoi ies. fo tal l!:dgar şi Glouccstrr.

EDGAit; ' Tăicuţă, hai la umbra-acestui pom


' . .
Şi vin' să-i multumcRti do ospotic .
1 9~
[ V, 3]
Şi să te rogi să biruie drept ttea.
De-o fi să mă mai reîntorc la tine,
BaJsru:n nădăjduiesc să-ţi pun pc suflet.
GLOUCESTER: Să te păzească cerul, domnul meu!
(Iese Edgar.
Trompete; retragere. Rei11tră Edgar.)
EDGAR: Br~trîne, fugi! Dă-mi mîna; iute! Fugii
Regele Lear pierdut-a bătălia
Şi-i prins, şi el şi fata lui; hai, vino I
GLOUCESTER: Nu, domnule! Pot putrezi şi-aici.
EDGAR: far gînduri negre? Omului i-e dat
S1L plece ele aici, cum dat i-a fost
Să vină-neoa.cc. far pentru soroc
S5. fie pregătit !61 Hai!
GLOUCESTER: Ai dreptate.
(Ies.)

SCENA 3

Tabăra brilanir~.'f, Ur1gă Doi-cr.


l11tră !n triumf, cu tobe şi steaguri, Edmw1d, apoi Lear şi Cordelia, prizonieri.
urmaţi de ofif cri, soldafi etc.
ED~U:ND: Doi ofiţeri să-i ia de-aici; să-i puneţi
Sub pază grea, s-aşteptc bunu-mi plac I
CORDELL\: Nu sîntem cei di:ntîi ce pătimesc
Din bunătatea lor nemăsurată.
Pe tine, oropsit monarh, te plîng
Căci eu cu ro:.ita sortii schimbătoare
M-am fost deprins. N~ vrei să le vedem
Pc cele două fete, pc surori?
LEAR: Nu, nu, nu, nu! La temniţă, mai bine.
Cu tine-am să mă simt ca-n colivia
Cu păsări cîntătoare. Tu-mi vei cere
Să te blagoslovesc, şi eu-n genunchi
Te v-oi ruga fierbinte să mă ierţi.
Şi Yom, cînta şi lungi poveşti ne-om spune
Din vremea de demult; ce-o să mai rîdem
Privind cum joacă-n aer fluturaşii!

200
(V, 3]
Sau ascultînd pc oamenii de rînd
Ce zic de cc sc-ntîmplă pc la Cmtc,
Cu ci \Om sta de vorbă despre toate:
De cei cc dobîndcsc averi şi ranguri
Şi despre cei ce pierd ce-au dobîndit,
Cum unul intră,-n timp ce iese altul
Căci ci si cerul stiu să-l iscodească.
Din tem'niţă vo~ contempla, ca luna,
Cum cresc cei mari ai lumii şi pogoară
Ca fluxul şi reilu:ml mării.
EDMUND: Luaţi-ii
LEAR: Pe ruguri ca acestea, fata mea,
Chiar zeii-aduc prinosul lor de slavă.
Te-am regăsit. Cine-ar voi vreodată
Să ne despartă n-ar putea nici dacă
Din cer va smulge-o torţă să ne-afume
Ca pe vulpoi65 în codru. Şterge-ţi ochii;
De-acum încolo, buba-rea să-i roadă,
Şi foamea să-i răpună, pîn' la unul,
Pe cei ce ne vor face să mai plîngcm.66
Vino!
(Ies Lear şi Cordelia, sub escortă.)

EDMUND: Ascultă, căpitane; vino-ncoace.


Ia asta.
(li dă o liîrtie.)

Si urmează-i la-nchisoare:
C-un grad te-am avansat din clipa asta,
îndeplineşte-ntocmai cc stă scris,
Şi ai în faţa ta urcuşul sigur
Spre-nalte slujbe. Omu-i după vreme.
C"md ai o spadă-n mînă, uiţi de milă,
Ori împlineşti ce ţi se porunceşte,
Ori dacă nu, de alţii leagă-ţi viaţa.
OFIŢERUL Tu.tocmai am să fac, miloră.
EDMUND: La lucrul
Şi să-mi trimiţi răspuns cînd totu-i gata.
Ia bine seania, fără-ntîrziere,
Şi numai cum am scris, aşa să faci I

201
,,, 3}
OFIŢERUL: Ntt trag la iLtg ~1 nn pot roade p•Le,
Dar tot cc poate face -un om voi face.
(Iese.
F1wf11rc. l 1dtă Albany, Guilcril, Regm1, ofiferi, suită J
ALBANY: Sit, azi v-a\i doyedit din plin bravura.
Iar soarta tot din plin Y-a ajutat.
Pe adnrsarii no tri cei de frunte
I-ai prins şi vin acum să mi-i predai,
Că voi să le dau plată după merit
._,i dupit dreapta noastră judecată.
EDMUND: Sir, m-am gîndit, mai bine să-l trimit
La temniţă., sub pază, pe bătrînul
Şi tidtlosul regc,-a cr.rui vîrstrt
Şi titlu cunoscut ar mai putea
S-atragă iar norodul către dînsn1,
Ba chiar să-ntoarcă împotriva noastră
Solcla1i plătiţi de .noi să tragă-n el.
Cu el am dus-o, clin aceleaşi pricini,
Şi pc regină. A i.fcl vor fi gata
D mîinc, sau cînd vrei să fie-aduşi
La locul botărît, de judecată.
Acuma, nrtduşiţi şi sîngerÎJJZi,
Cînd omu-şi plîngc fratele căzut,
Iar pricinile binccuvîntate,
Cc ne-au stîrnit, de to1:i sînt blestemate,
Văzînd la ce năpa tă i-au adus,
Socot cit trcnba asta, cu Cor<lelia
Şi t akă-~rrn, mai are loc s-adastc.
ALBANY: Cu \Oia durnitalr, cu socot
Că.-n bMă lia a ·ta nu ca frato,
Ci ca supu · te ţinem.
REOAN: Ba ca frate,
Cu titlul cc se cade ~rt-1 cin tim,
Naintc de-a \Orbi, ai fi putut
Să-utrebi şi cc cred eu. A comandat
Cu rangul şi cu drepturile mele
Oştirea noastră ;-aceastrt-ndrituirc
Ne-apropie de-ajuns, Stb-i zic eţi: irate.
OONERIL: Ei, nu te-aprin ele-aşa. Yaloarea lui
Îi dă destule drepturi la mai mare
Şi fări• mijlocirea dumitale.

202
[V, ;..,
IlEGAX: Cu titlurile melc învestit,
Ya fi cu cei mai mari de o potridi..
GONETIIL: Aşa ar fi, doar dacă ţi-e bărbat.
REGAN: Ghm1ind, bufonii-ades o nimeresc.
GONERIL: Oho! Oho! Ştii, graba strică treaba.
REQA„~: Doamnă, nu mă simt bine, ciLe;i altminteri
Ţi-aş fi răspuns ceva, să-ţi taie pofta.
A ta e, generale, oastea-mi toatrh,
Cu prizonieri, cu partea mea de t arrt;
Dispui cum vrei, de toate şi de mine.
În faţa lumii-ntregi, de-acum încolo
Eşti domnul şi stăpînul meu.
GONERIL: Cu j;ipca?
ALBANY: Oricum ar fi, nu dînsa hotU.ritşte.
ED.MUXD: Nici tu, mi lord.
ALBA.i."'{Y: Ba da, bastard 11ememic,
REGAN (către Ed inund): Dă ordin toboşarilor s-anunţe
Că tithu-ile mele ti-aparţin.
ALBANY: Stai! Stai ~i-ascultă glasu-nţolepciunii.
Eclmund, te arestez pentru trrtclarc.
rtnrlÎll•l-o pc aoneril.)

Şi pc-acc::it şarpe poleit, do-asemeni!


C'ît dC'sprc co pretinzi, cumnată dragiL,
Hdaz, în intcrrsul soa (t>i molr,
Cc s-a lt>gat în seri~ de domnul rtsf:l,
Şi, ca so( hun, 1rn \T<'llll s-o păgube~ti !
Iar dac:ă Iii morlis ..rt-li ici bărbat,
Drc:lară-n{i mic '&agoste, fiindcă
NcYastă-mea 0-11 tcnmiţă ~i-s Yr1d1l\'.
GOXEIUL: Un inl.erludiu comic, ca la teatru!
A.LB.\.NY: Gloucestcr, oşti înarmat. Să sune goarne;
Şi dacă iiiineni nu se-nfrtţişoază
Srt-ţi dondea. că prin tăişul spadei
Că e„ ti mişel şi tri1dălor, lloftcştc I

(li arnncir Jil(r1111~q.J


Cu \iaţa ta mă jm să. dm-eckc
Cănu eşti mai puţin docît cc-am zis.
REGAN: Mi-o răn ! o, rău!
GONERIL (aparte): Lucrează bine ha1m1...

203
[Y, .
E DMU:-l"D : Pofl im, în schimb :
( .J1t11Ci Şi el ?1Lt1l!l;11. )

Oricine-ar fi pe lume
Aet·ln. care-mi s11m1c trădMor
E-un josnic lllÎlwinos. sr~-ţi sm1e goarna I
Cu omul cc-ndlăzncstc sr~ m1l.-11fnmte
Sînt gnta si~ dau rafa. $i cu tine.
Yoi sti să-mi api\r d;1stca si cuYîntul.
ALBANY: Tron1pctele ! '
EDMVND : Trompctrle să sune!
ALBA.J.\Y: Pc 1inr singur sit te bizui; oastea
Cr-n al meu nume fost-a ridicată
Tot din ponmca mea s-a slobozit.
REGAN: Simt c:r~ mă pierd.
â.LBANY: I-e răn. Duceţi-o-n cort.
(Regaa c dusă afc1ră.)

Te-apropie, herald! Dă semne din surlo


Şi să citmiti această-nstiintarc.
OFI'fERUL: Să sune t~îmbiţelc I ' '
( Trompete.)

IIERAtDl'J_,: Dacă vreun om de neam bun, din rîndurile oştirii ,


vrea să susţină înYinull:ca de trădător adusă lui Edmund, zis
conte de Gloncester, si\ se înfăţişeze aici la a treia chemare
a t1 îrnbiţri . El este gata să se apere cu arma-n mină.
Emit::\D: Hni, sună !
(Primul senmal de lrfmbijă.)

IIEHALDUL: înc-o dată!


( Lll doilea semnal.)

1nc-o dată!
( J.l treilea, clmia ti răspu11de altă Mmbijă, după
care foiră Edgar, precedat de un trompet.)
ALDANY: Întreabă-l în ce scop sc-nfătiscază
Şi-a dat rrispuns trompetei.• •
CHAl?\ ICUL: Cine eşti?
Cc nume şi ce rang ai? şi de ce
Br plllls-ai la chemare?

20.i
LV, ll]
EDGAR: Eu n-am nume,
Căci otrăvitul colt al mi.soliei
L-a-mpuns şi mi i-a prăpădit. Sînt nobil,
De-un rang cu adversarul cc-am să-nfrunt..;
ALBANY: Şi care-i adversarul?
EDGAR: Cine-şi zice
Edmund, conte de Gloucester, să se-arate!
EDMTil\"'D: De faţă! Ce-ai a-mi spune?
EDGAR: Trage spada,
fri dacă, prin \Orbirea mea, jigni-voi
O inimă curată, braţul tău
Să apere dreptatea. lată-mi spada:
Pc jurămîntul meu de cavaler,
Pc nobilu-mi blazon şi pc onoare
Declar: că-n ciuda tinereţii tale,
A inimii şi numelui ce-l porţi,
în ciuda rangului ce-ai dobîndit
ţi vitejiei arătatc-n luptă,
Eşti un mişel co şi-a trădat credinţa
Şi fratele, şi tatăl, ~i urzeşte
Si1-l piardă pc-acest prinţ de toţi slăvit~
rn trădător, din creştet pînă-n tălpi
Fmflat, ca un broscoi rîios, de fiere .
.Poftim de spune: „nu"; ci braţul ăsta
Şi r pa da, şi tot sufletul din mine
Stau gata să te-arate mincinos.
EDl\lUKD: Firesc ar fi să te întreb de nume;
Dar falnicul tău port de om războinic
Şi semnele obîrşiei din glas
l\iă ngăduie să leapăd ocrotirea
Poruncilor cavalereşti ce-mi lasă,
Cu cinste, dreptul de-a respinge lupta
Si-ti zvîrl învinuirile-n obraz,
Îar' calomnia. asta diavolească
Pc gît ţi-o voi vîrî-ndărăt cu spada,
În inima-ţi de-a pumri să se-ngroape.
Trompeţi, semnalul!

(Trîmbije. Ei se bat. Edmimd cade.)


ALBANY: Crută-1. crută-1 ! Crută-U
GONERIL: Vai, Gloucester, vai, dar e o miŞeliel '
Căci după lege, nu erai dator
Să dai răspuns la orice provocare,

205
(V, 3J
C'înd ad,·en-mrul nu se ~li ci11c-i,
Nu eşti uwins, ci înşelat, triitlat.
Cucoanr1, mai domol cu gălăgia,
De nu vrei să-ţi astup cu asta gura.
Cunoşti scrisoarea, domnul meu? Ei, tu,
Că nu mai siiu cc nume rău să-ti dau,
Citc~tc-ti crima! Doamnă, să 'n-o rupi;
re cîtc \.-ăd, nu·ti c străină slo\a,
{li dtt scrisoarea ltii Edmuad.)
GO::\ERJL: Ei, şi? Aici nu tu, ci en fac legea~
.., i n-are cine srt mă-minuia că.
(Iese.)
ALBAKY: Cc mon ·tnw ! C\1110$ti scri:mnrra a ·ta?
EDNUND: Nu rnă-ntrcba cc şth;~ ~i cc cu no. c.
ALBA ·y Daţi Iuga după ca. ln cleznădejdca-i 1
E-n stare ele oritc.
(Iese wi ofifu.)
dnt Yino1at de tot cc m -arnzaţi,
Ba el.iar şi de mai nwlt, precum ve(i ~ti:
Trccute-s toate-acum, cu mine-o dată.
Dar rine e~ti tn, care m-ai răpu ?
Te iert dadi r~1i nobil.
ElJG.\11: Fi\ clară,
._ 1t facem sd1imh ele ic~tr.c"ilrne 67 • Ed.inund,
N Lh' mai p1t{i11 de i.ram •lcdt eşti tt.1;
Cr\'il mai urnit, clP-ar l'i ~ii mr1sur bine
t:î111 Etlgn r ~i-\i Rîni frnte, după tată.
C'iudt1i de drPp!i Rîn1 zeii, cînd piteatul
('r ll('-11 vlrwut l'i'o-l f<:<:em ni-i pedeapsa:
C11 orhii lui pm1i ::-i 1ata noapte:i.
Pă<:alul11i din rnrc te-ai născut.
E prea aclt.Tăra1 Cl' spui, şi roata.
•orocului68 oprită-i pentru mine.
AT.DAXY: Drei nn m-am înşdat cînd presimţit-am
('11. e~ti de nrmn ales. Te-mbrăţişez.
LlL nu mit ocolcasciL-amărăciunea.
Dacit. Y-am chtcmimit cumva vreodată
Pe tine san pc tatăl trLu.
f.llG.\r.: Eu ştin, mtnfa-ta.

206
[T, 3}
ALBA~T: ro unde·:tÎ şfat?
.., i cum tlc·ai cuno:cut nenorocirea.
Cc l-a lo,·it pc tată 1 tău?
EDG.\R: Veghiudtt -l.
Povcstca-i scmtă. Dup1L cc voi spnne-o,
Vai, inima a~ vrea să mi se farme !
Temîndu-mă de apriga osîndă
Cc mă pîndca (o, ch·agoste de Yinţă,
1'\e laşi, de teama mor( ij, să murim
De zeci de ori la rînd derît să drtm
Cu moai-tra faţă dintr-o dată!), clcC'i:
M-am preschimbat într-un calic în zllrcnte,
Un biet nebtrn, la care latră cîinii;
Aşa-1 aflai pc tata, plin de înge,
Cu ochii h1i, ca nişte mari iuele
Din care nestematcle-atl fost smulse,
Şi l-am călăuzit, cerşind pc drnnuui,
Cerînd mereu să-i mîngîi deznădejdea;
Dar cine sînt nu i-am destăi.11nit,
Vai, cc grrşeală ! pînă adineatll"i,
Cînd armele-mi gătind, s1L vin aici
Nesigur ele fabînda mnJt cperatr~,
l-am poYestit C'ah-arul meu intrt'g,
Ccrîndu-i să mrb I> inecuvîntezr.
Atunci .ărmana-i inimă ztlrohinl.
1\-a mai putut ~l'\, ·ufrrc dllomwL
Acestei sfîşicri clin tre c1 urrre
.,'i bucmie. A murit zîm!Jind.
ErnHJND: btorisirca ta m-a zgntluit
~ i 1irgrc!'\it va prinde bine; î11"ă
Îllli pari a mai ayca cc,·a dr .pu~.
ALBA~'Y: nadb-i ]a fel de t1 istrt ~i nrrnart>a,
Eu nu mai am putere s-o asutlt.
EDG.\.R: Pc lfagă cele cc ,·-am , pni<, i1rni:m·a-i
C'a amintirea unor \Trrni iubill',
Alături de-o durerr neuitată
Ce-i gata. pururi sit tr rnplr~ca. <.:r~.
Pc cînd plîngeam, iăpu · Llc lll'znl!.dej<lr,
Un om venit-a către minr, cnrr,
Văzîndu-mi jalea,-ntîi a . lat dcopartr,
Apoi, recunoscîndu-rnă ~i-aflînd
)'.fonorocircn, mi-a cuprins gnmu1znl
207 ,,,
[V, 3]
Cu braţul lui puternic; şi strigînd,
Tu.hohote de plîns, pe trupul tatei
S-a prăbuşit, cutremurînd tot cerul.
Cu glasul sugrumat mi-a povestit
A Jui poveste nemaiauzită,
Cu riga Lear, ei-n timp ce povestea
Vedemn cum creşte-n el amărăciunea
Şi naţ.a-i cum începe să se stingă.
Cînd a sunat trompeta-a doua oară,
Aşa-I lăsai, căzut, trăgînd sri moară.
ALBANY: Şi cine-i omul ăsta?
EDGAR: Este Kent,
E surglrimritul Kent; el l-a mnrnt
în haine preschimbate, pretutindeni,
Pe regele care-l nedreptr1ţ.ise,
Slujindu-l mai supus decît un sclav.
(Intră un curtean, cu im cttf it plia de sînge.)
CURTEANUL: Ajutor! O!
EDGAR: Ce ajutor?
ALBANY: Hai, spune!
EDGAR: Ce-i cu cuţitul r\Sta, plin de sînge?
CURTEANUL: E cald, abia l-am smuls din inima-i,
Ah! Doamna-i moartă!
ALBANY: Cine? Care doamnă?
CURTEANUL: Doamna mărici-Yoastre, şi-a ci soră,
De dînsa-i otrăntă. A~ spune.
EDMUND: Eram eu amîndouă logodit,
Acum tnstrei ne logodim cu moartea.
ALBANY• Aduceţi-le trupurile-aici,
De-s vii au moarte: dreapfa lor pedeapsă
Ne-a-nfiorat, tlar im ne-ndmcrează.
(Iese curteanul; intră Km/.)
Pe cine văd? Chiar el! Îmi pare răn
Că-mprejurarea nu ne dă răgazul
Să te prill1Îll1 aşa cum se cuvine.
KENT: Venit-am numai să zic noapte btmă
Stăpînului meu, regele. E-aici?
ALBANY: Uitarăm tocmai lucrul cel de seamă I
Vorbeşte, Edmund! Regele-acum unde-i?
Unde-i Cordelia?69 Vezi, Kent, cuţitul?
(S'int aduse l(furile lu· Goneril şi Regan.)

~08
KENT: Vai! Pentru ce?
EDMUND: Am fost şi cu iubit7o:
Una a otrătlt-o pc cealaltă
De dragul meu, apoi s-a omorît.
ALBANY: Aşa a fost. Acoperd--le faţa.
EDMUND: . l\Iă prăpădesc! Aş vrea să fac nn bine,
Desi nu-mi estc-n fire. Să trimitcti
îndată cit mai iute la castel ; '
Acolo-am dat J>Onme.ă să-i omoare
Pe Le.ar şi pe Cordclia. Trimiteţi,
Cît mai e timp.
ALBANY: Ale:rrgă,-:ilrargă ! Fugi!
EDGAR: La cine, doamne? Unde? D11-mi un semn
Că ordinul a fost contramandat.
EDMUND: Aşa e, ia cu tine spada asta
Şi-arat-o căpimmtlui.
ALBANY: Grăbeşte!

(Iese Edgar.)
EDMUND: El a primit de la nev.asfa fa
Şi de la mine ordin s-o sugrnme
Acolo-n închisoare pe Cordelia
Şi slt dea zvon că ea şi-a făcut seama,
Din deznădejde.n
ALBANY: Zeii s-o păzească!
De-aici luaţi-l „i-l zyîrliţi afarrt.
(Edmwid e ridicat fi dus.
Intră Lear, purtfod-o ~11 brafe pe Cordelia tiwartă;
Edgar, ofif erul şi alţii.)
LEAR: Urlaţi! UTlaţi! Urluţi! Sînfoţ. i de piatrl?'2
Dac-aş avea cu ochii, glasul vostru,
Le-aş arunca spre cer, să crape bolta.
O, fata mea s-a dUB, s-a dns de-a pmuri.
Eu stiu cum e cînd mori si cînd esti viu:
Ea-i' moartă ca pămîntul. O oglind~ l
Cumva de-o abureşte Iăsuflarea-i,
E semn că fata tatei mai trăieşte.
ImNT: Aşa-i sfîrşitul cel făgăduit?
EDGAR: Ori numai oglindirea grozăviei?
ALBANY: O, lumea prăbuşească-se odată!
LEAR: A, fulgu-acesta tremură. Trăieşte!

209.
rr. 3]
De-o fi aţn,norocul meu învir,
D1m~rca sri-mi răscmnpere pe YCCÎ.
KEXT (î 11gPmmchi11(l ): tiipîne bun şi drag I
LK\.R : Te rog, în lături.
ED('rAR : Kent esk, nn prieten.
LE.Ul: Blcstrm pc capul yostru, ncigaşi
Şi trădători! .Aş fi putut s-o scap,
Şi-acum se duce pcntrn totdeauna!
Cordelia ! Cordelia, n n pleca.
Ai Rpus ceva? Aşa Yorbeştc db1i:iv,
Încet şi blînd, abia de-auzi cc spune;
Cc dulce lt1crn-i glasul ln, femeie !
Pe Joc l-am omorît pc ticălosul
Care te sugnuna.
OFlŢERL'J,: Aşa-i, milor=i,
Precum a spus ; l-a omorît.
LEAR: Păi, vcz.i?
Prr~păcl făceam cu palo şul pc vrcmmi,
Pc toţi i-aş fi tocat. Dar sînt brdrîn,
Şi mi-a secat puterile necazul.
Tu cine c~ti? Ycderea mi-a sl11.bit,
J)ar pnrc:ă te cunosc, .:i-ţi spun îndată.
KENT: De-nu fost pe lume doi pc care soarta
l-a drir11it din plin cu rău şi bine,
Ei se pri\·e c acmna, faţrt-n faţrt.
U~AH: C'iudarn rcYedcrc ! Nu csti I ent?
hl~l\T: C'binr el e, robul tău. Cc face Cains?
J.1~,\ R: A, bun băiat era! A„a-i cum zic;
Şi cum t1ăgea cu spada, ca un zmeu!
Pc unde-o mai fi putrezind, săracul?
KENT: Ba nu, măria-ta . Că tot cu sînt...
LE.AH: AcmHa bng de seamr~.
KEXT: Eu Ru1t acel ce 1i- a-nsoţit cah-arul,
De la-nccpu t şi pînă sus, în culme.
u:.rn: Bine-ai wnit aici.
l\E~T: Aiti nu-i bine;
Zăbranicul cel negru-i prctutinclcJJi;
Azi fetele mai mari ţi s-au nds
Luîntl ortii înainte, de durere.
tE.\.TI: Da, bine, cred.
ALl3A..\'l: Acmna firul >orbei ia.r ~i-l pierde;
Zadarnic să-i mai spunem cine sînlem.

210
l r, 3J
EDG.\R: În Y<lll c tulul.
(fit/ ni w1 of,'fr l'.)

OFIŢERUJ,: E<l.ttmntl, sir, r rnnr1.


ALBANY: Ku-i nil'Î n pagubă. Yoi, nobili dorn11i,
l'rideni, iată cc anm de gînd:
Yom face fot cc stă-11 putinţa noastră
tL-i alinăm ncrnîngîial ul chin:
Jar c:ît prin,tc scrptrnl ~i putcrrn,
I.c irccrm, pentru tît rămînc-n Yia\~.
Băfrîm1lni monm·l1.

Pc ,-oi îu <lr<'pturi
Yă Ynm rt>pune, adăngîml la ele
lmsplata meritam eu prisoR.
PriclPnii tins!irc Yor cunoa~!r,
Ccilal \ i YOr bra di.n rnpa cu amar.
Dnr, Yai, priYiti, pri\'i\i!
LEAR: Pc hia1a mra prosiutiHLu sugrnmal-n.
Kn, n-arr ,-iaFL! Rpunr-n1i, pentrn cc
rn ciine,-un eul, lll1 şobolan trr~i(·~lo,
Jar ill n-ai ri"t•:mflnrr, fota mea? ...
Tu nu tr mrri înton·i nieic:înct! 1\icicîndl
Te rog drsfă.-mi it~l bumh. Î\i mulţ1111u c.
Ia uilt>, parc1t. lrnzel1'-Î :e mi7ri1,
Pr.Î\'P.;tl" iatr. ! iatr• !
(Jiu11t c.)
EDGAR: Cnd(' ! Doa111111· !
KENT: Te sfannlt, inimid
EDGATI: nli'H ia-ta,
Deschitlr oc:hi.i !
KENT: Duh ul 1111-i mu nC"i !
Lasrt-1 :;rL pleee ... Numai lm d11~1rnn1
Ar nra Stb-1 ş1 ie încrb r[L tignit
Pl' cruda, roatrt.-a ]urnii.
EDGAR: Da, s-n stins.
E de minuc erb-a. a.nl1. tr~ia
{b-ndmc-o 'liaţrb-a.tît de cbinnit11.

211
[V, 3]
ALBANY: Să-i ridicăm. E-o sfîntă datorie
Să-i vadă şi să-i plîllgă tot poporul.
(Către Kent şi Edgar.)
V oi doi, prietenii mei dragi, luaţi crrma
Şi vindecaţi îns1ngerata ţară.
KENT: Pe mine, doamne, mă aşteaptă-n drum
Stăpînul meu; e-acolo şi mă cheamă
Şi nu pot zăbovi prea mult la vamă.
EDGAR: Supuşi acestor vremuri de durere.
Să spunem ce simţim , nu ce s-ar cere.
Cel mai bătrîn e cel mai pătimit!
Noi, tinerii, cît el n-o să trăim
Şi la atîtca martori n-o să fim.

(Ies t11 sunetele u;ii1i marş funebru.)


Coment ari i

înrcgstrntă oficial în Stationcrs' R~gister Ia 2G noiembrie 1607,


piesa fuseEe „jucată în faţa Maiestăţii Sale în seara spro sf. Ştefan", Ia
2G decembrie 1606. Cum, pe de altă parte, există clar unele împrumuturi
din cartea lui Sa.muci Harsnett Demascarea şarlataniilor nc1t15i11ale ale
Papei (Dcclam'ion of Egregious Popish I mposiures, 1603), cercetătorii au
ajuns la concluzia că redactarea a avut loc între 1G04-1606 (după Kenneth
Muir. în 1604-1605, după F .E. Halliday în 160:>-1606). Primul text
tipărit a apărut în ediţia in-cuarto din 1608, următorul (o copie corectată
a acestuia) în 1619, apoi în „canon", ediţia în-folio din 1G23 (unde lucrarea
ocupă locul al 9-lea în secţiunea tragediilor). Canonul renunţă la aprox.
300 versuri din ediţia in-cuarto, adaugă aprox. 100 (probabil pe baza_unui
exemplar al suflerului), introduce numeroase corecturi şi împarte textul
pe acte. Părerea generală a specialiştilor este că textul din 1623:

„... nu este numai tipărit cu mai multă acurateţe, ci se apropie cel


mai mult de ecra ce a scris Shakespeare ( ...) ... se acceptă în principiu crL
ediţia in-rnarto e considerabil inferioară celei în-folio şi că, în consecinţă,
&ceasta trebuie să servească drept bază pentru un text modern" 1,

ln forma din 1623, tragedia. a fost pusă in scenă cmînd <lupi Restau-
raţie, apoi de abia în 1838, după cc se reprezentase versiunea modilicată a
lui Nahum Tate (cu un final fericit).
Povestea regelui Lear şi a fiicelor sale era bine cunoscută în Anglia
elisabet.a.nă şi iaco bită, beneficiind şi de difuzare scrisă; Cronica lui Raphael
Holinshed, 1577 (inspirată. din Historia Regum Brilaimiae, 1135, do Geoff-
rey of :llionmouth), fa.bulele în versuri din Ogli11da Condt1Cillorilor ( The
Mirror for JJlagislrates ediţia 1574) do John Iliggius, cîntul al 10-lea din
cartea II a poemului Crăiasa zînelor (The Facrie Qi1ce11e, 1590) de Edmund
Spenser, o versiune a legendei în Frî11turi di11tr-o lucrare mai amplă despre
1 Kenneth Muir, îngrijitorul ultimei ediţii Ardcn a piesei, în Introdu-

cerea la Ki11g Lear, 1952, :Uethucn, London, 19î1, p. XYI.

213
Bril1111in (R c11iai1 •'S of 11 grc11/cr fforl:e ro •cemiil9 Rrilc!iar, lW.i) a istori-
cultti William Ca1wlrn. n11pă unii comentatori, insfL, pri itipala sursă a
trn.gedici sha.kcs1wariu1e c~t<' pir ~a anonimă R rgele L 1ir ( I'hf' T1 ne Ohrc-
uiclc Ilislory of Ji. i11g Lcir „,11/ ii i.~ t71rcc daughtcrs, Gonurill, ll1rgn11, an1l
Cordclla }, înregi stra t ă în 15!).J. şi în 1Gl13, cînd a fost şi tipfLritii, deşi succ3-
siunca celor două trag-<'tlii riimînL' la fel de neclară. ra acC'ea a nryrlui Lear
fată tle Timon di11 ,1/c1111. (Bincîn(cle$, este posibil rn ~hak1-sprare să fi
văzut Regele Lcir în interpretare scenicii .) Orirnm ar ~ta lnr·rnrile, piesa
anonimă reprezintă tcxhtl cel m~i apropiat tlc tragctli<i l11i !'hal·rspeare,
tlrşi sînt evidente o scrie ele tlif••rcnto tructuralc: po rită \Trmc Rer;ele
Lmr se încheie cu moartrn monarhuhti şi a C'onlcliei (cf. CnTiasa -i11elor,
undo ci sînt întemniţaţi iar C11nlclia se sinucide), în piPsa nnouimă Leir
rP<levine rege iar drspre moarle:t Cordt'lici nu se spune nimic; Shakrspeare
i 11! rodnce intriga srcundarrt cu Glouccster şi cri doi Iii ai sui (o ineia din
r11maunl .lrcadia, l:J!JO, tlc ir Philiil Sicln<'Y), fi gura Bufonului, motivul
111· lmuici lui Lear; crcdinriosul Kent e izgonit ele rege ~i se t r:wc~ t cşte ca să
r:imînă în preajma. lui, crea cc Permus, omologul srm, nu este silit sit facă.
-au făcut trimiteri şi la prim::t tragedie engleză „clasirf1" Gvrbodttc
..,-," Fcrrcx şi Porrc.~ ( G., or P. and P., 13G1) ele Thom:is ..,nck,·ille şi
Thomas N"orton:
„.\.m încredinţarea ril Rr 7de Lrar - p1frit ilin un ghiul moral al clisa-
hl'tanilor - nu spune nimic foarte d.ikrit de reea co s-a spus î11 Gorboduc.
l\ mhde IJiese vorbesc 1ll'~prc rr g;i eare an dezmembrat st~tul, au distms
l1·~ămîntul sacrosanet al ;;i1puncrii ~i an îngăduit nefircscnhti sit .e 11bată
a:11pra lor în şile , asupm CO]Jiilor şi pnpornlui lor 1.
•\nalogiilc srnuwlale mai sus de Ho s~itrr nu fac din (/•1fbo1l,1r o .,sursă"
1v•nt ru morala J1'11it ir fi 1li11 ll1 (;•Ir· Le.ir ( tle altfel, nici Uossiter nu le p re zintă
a ;f ft·I), dar lc-:un rrpro1l1ts ra i 1t1~trare a ncnundratelor crmtiiri intreprinse
în aceasliL dircc(ie şi r ă ma~c iu sla tliul de ipoteze. Sursele ideologice Eigure
alr tragediei sînt llllrl c crca(ii proprii al o hu , hakespcare, Oihcllo, Troilus
ji r'tcsicla, JJ1fsuril 1ir;!lrn „u/.s11r11, R ·c1iard al 11-len şi, în primul rînd,
'f'i„1011 di11 .llc;1n ( 1l11c t arca>lft ,. mnrnlitutc" a fost compusă înainte de
R•'/rle Lrar), iar iie 1lc iiltă pa.rtr , o se ric de autori clasici (Aristotel, Ho-
r:i(in, Plinitt cel Bii.Lrîn r! r.) şi nvHkrni (:\fontaignr, Ilan::nett, Hookcr
••t d, Biblia şi folclornl; ~ i fu l dorul, pentru că, a5a cum, printre altele,
arntii. John Ilolloway:

„.\. · Lăzi , indicn(ia . m1i!"ii 1 intră Lear, lmpodubit fantastic ru flori


~:db ;~tice i ( lY, G) poate fa1·c lc~He impresia unei simple fantezii fără moti-
' an' ~au rPprezrntin1l iluar m1 fd dr simbol asociat cu frrtili tatra ~i opusul
<'i. l\·n trn :::lhakr,;p1•an• statutul lui Lcar în această scenă trebnie să fi fo st
nudt mai precis )i st•nrnificatiy. fl gura omului «Cu buruieni do cîmp,
1
.\..P. Tiossitcr, .1flgrl iri/11 Jfom.~, 1!JG1, L ongman, London, 1970,
p. 2:JS.

214
urz1c1 ~1 bozii, f Curuti.1, iarbă-mi şi cu Mghi11a f Cc furii. holdei Ylw.::u
(IV, 4, 3- 5), ale citrui clintii cu,·intc s1nt •Eu sînt regele» (IV, G, 85),
care face glume şi predică (lY, 6, 181 şi urm.) , care e încredintat tft
va fi ucis curînd ( c~Iuri--,oi -,itejcştc, ca un mire », I'\, 6, 203; *Otrn 1·ă
dacă vrei să-mi dai, o beau&, IV, 7, 72), caro poate ~pune: 6Dacă neti
să puneti mîna pe el, atunci încercaţi să-l prinde\!» (IV, 6, 20(- 208)
şi fuge împodobit cu florile şi urmărit do escortă - această figură c u~or
do recunoscut. Lear este un Jack-a-Greon {persoană, mai ales wi hornar
purttnd pe corp, de arminden, o împletitură cu iedml, ilice, flori şi pa11glici,
11.n.), erou şi totodată victimă a unui ceremonial po1mlar. Iar Lear a doYe-
dit limpede un interes faţă de asemenea maniîcstări. Întreaga S(l, carierr~
trădează modul folcloric, de basm popular, în gîndire şi actorie. Ace, t
mod apare în prima scenă, stilizată, în formalismul şi simetria dcspftrţini
de cele trei surori, în judeca.ta pc care o însccnc[l,ză într-o odaie dit1
dependinţele castelului (III, 6) şi în acest spectacol de Jack-a.-G rccn,
pînă la ultima sa apariţie pe scenă care nu poate să nu evoce legendarul
tSă nu te pui / între b[l,faur şi minia. lui» din prima scenă şi în rnre Lcar şi
Cordelia trebuie să apară nu ca reg<' şi prin!esă, ci, dincolo de yiaţa normală,
ca embleme ale extremelor a ceea cc e cu putinţft in realitato"1,
„Jack-a-Grecn" putea fi „o figiuă uşor de recunoscut" în regele Lcar
pentru spectatorii din vremea lui Shake~peare, dar greu de recunoscut
pentru spectatorii şi cititorii de a tă.zi ai piesei, chiar dacă sînt englezi ,
chiar dacă înt englezi cultivati, chiar dacă sînt shakespeariologi englezi
de talia 111i Ilolloway, căruia nu credem că analogia i-a fost sugemtii inain!r
de a o fi studiat temeinic, cu acribie, pentru a o prezenfa în termenii
din cital.
Iar ah. enţa .,fondullli a1)erceptiv" esenţial rr s<·ttpi:t a tăzi cititorilor
spcctato1ilor, traducătorilor, regizoTilor oriciirci pÎt·$C de hakcspcare llll
este nicăieri mai regretabilă ca în extrem de compk~<l trazcdit' a n·ţ:dni
Lear, care l-a. făcut pe llazlitl ;ft-şi înceapă csc·ul tll'spre n·~rle brit cu
memorabilele cui iute;

„Am fi dnrit să trecem p ste acea tă piesă ~i să 1111 sp1111"111 ru11ur


despre Ctt. Tot ce putem spune nu este nfoi pe drpartc la iual\im"a Ht1bkr ·
tului, nici măcar la înălţ-imca propriei noastre inter11retflri a ei. 1) i11cucan'
de a desc1ic p.icsa. sau efectul ce-l produce a. uprn ~pirit1t111i rsh• pur şi
simplu o im1Jcrtinen(ă; totu~i, trebuie să ~punem tt•1·a ..\.<Lt\iirnl t'~te că 1>
cea m:ii bunii dintre piesele lui, hake,·peare, pentru tă at1u1t·i ti11 d a ='t:ris-o,
a fost mai scrio ca oricînd'" 2,
1 John Ilolloway, Tltc toryofllte.Yiylit: 1111kc~pcan".<J f11.iur T111ucrlit!!.

fragment reprodus în Shalccspaare, ICing Lcili', Ca "l:bo1il> i:lt·ri<·>. t·dited li_v


l'rank Kcrmodc, llfacmi!lan, fonclon, 1!l6D, p. 2~G.
~ William Ifazlitt, Cltaroctcrs of Shrcl.r!!Jirrcrt'" I'/11 !J~, 1~ I î , O\ r.... ,1
Univcrsity :Prcss, London, 1!l66, p. 110.

215
„Fondul a.p~rccptiv", cJnut,itiitc, aluziile, ridică. probleme şi pentru
~i ca.re, spre deosebire lle contempor::mii dram:i.turgulni, ntt sînt îndea-
proape familiariza.ţi cu Dibli:i. şi, în general, cu a.prinsele controverse reli-
gioase ale perioadei. Tot IIolloway ne atrage a.tenpa. atunci cînd vorbeşte
despre rolul jucat de Lca.r în contextul schimbării rînduielilor:

„.„ Dar rolul lui specia.I poate fi cel mai bine înţeles dacă vom insista.
asupra unui a pect căruia i s-a a.cordat rareori &tenţia cuvenită.: paralelis-
mul evident (deşi, fireşte, limitat) dintre situaţia lui Lcar şi cea. a. lui Iov
fn Vechiul Testament. El decurge in mod firesc din felul cum piesa îi
coboară pe oameni Ia. nivelul animalelor, deoarece cuvintele lui Gloucester:
•Astă-noapte, pe furtună, j Ca. el văzut-am unul şi mi-am zis j Că omul e
un vierme• (IV, 1, 32-33) amintesc de cuvintele lui Iov: cAm zis viermi-
lor: voi sînteţi ma.ma. şi surorile mele• (17: 14). De asemenea., Albany, în
replica.: .Vai, G1Jneril, nu meriţi nici chiar pra.ful/ Pc ca.re vîntul crud ti-1
suflă-n faţă• (IV, 2, 29-31) o socoteşte pe Goneril mai de nimic decît
ţărîna. şi se face ecoul unei idei permanente la Iov: «Degrabă. mă. voi culca
în ţărînă & etc. / .../
Totu~i, a.ceste două momente nu sînt decît începutul unei asemănări
mult mai cuprinzătoare. Răbdarea. lui Iov Lca.r a încercat să şi-o însuşească.
devreme (II, 4, 299; cf. cVoi fi o pildl~ de răbdare•, III, 2, 37) ia.r Glou-
cestcr declară pînă la urmă: •Răbda.-voi suferinţa. pînă. cînd j Îmi va striga.:
Destul I şi va muri• (IV, 6, 76-78).
J. ..j ... există în Iov pasaje ce par să privească secţiuni întregi din
piesă: •Dau la o p:.ute de pe cale pe cei săraci... îi fac să petreacă. noaptea
goi Iiindcă nu au cu cc să se învelească, pentru că n-au veşmint să. se
apere de frig. Ploaia repede din munţi îi udă. pînă la. piele şi în loc de
adăpost string în braţe stîncile • (24: 4-8).
/ ... / Dar sulerinţele prelungite ale lui Iov sînt o provocare la. această
doctrină. a ordinii şi mîngîierii. Cînd, în ciuda nenorocirilor sale, el cse
ţine de calea sa» ( ~In toate a.cestea Iov nu a păcătuit•) tribulaţiile sale s-au
dublat pur şi simplu. Acesta este episodul extraordinar, de fapt paradoxul
teribil, care deschide şi face necesar;!. discuţia. din restul textului. Da.eă.
există vreo ordine oarecare în Na.tură, binele ar trebui a.cum să ia locul
răului; în sch imb, răul se întoaree cu îndoită. putere şi se prelungeşt&
cu mult dincolo de durata. sa firească.
Acţiunea din Reoele Lear este, de asemenea., prelungită. în vfrtutea.
aceleia,~i conccptii. în mod repetat, sîntem îndemnati să credem ci întrucît
Na.tura. reprezintă. ordinea (deşi, neîndoielnic, este o ordine severă}, izbi-
virea de suferinţă. _este aproape; în schimb, suferin1a. e rcînnoită"1•

? John Holloway, OJJ. cit., p. 213-215.

216
Există apoi împrumuturi „complexe" din sursele clasice, cum este ce!
scmn;:ilat de Blunden:

„Aş alege o ilustrare„. care, după cite imi pot da seama, nu s-a bucumt
de atentia. cuvenită. Din capul loeulni, Lear este descris ca un om întru-
eîtva. înclinat să-şi aducă a.minte de educaţia sa şcolară. Răspun ul său la.
nefericitul „nimic" a.I Cordeliei este, categoric, o teză a vechilor filozofi
ai naturii: t.A.n Aliquid producatur ex Nihllo? •
Nimic nu iese din nimic.
Ceva mai departe, cu o referire la •barbarul scib, Lear pare să-l aibă
în vedere pe Hora.ţiu. Se exprimă chiar în latină - 4Hysteriea passio, -
cînd îşi descrie suferinţa fizică, 'sufocarea mamei&; şi se compară cu Pro-
mcteu a cărui inimii e sfîşiată de un vultur. Iar în actul III el a.sct1ltă
povestea fără noimă pe care bietul Tom, acoperit cu pătura, i-o înşinl.
despre pătimirile lui, cum ar fi «fuga călare pe un murg nărăvaş peste poduri
de-o şchioapă». Lear ascultă această istorisire a mizeriei personificate şi
mintea lui se concentrează asupra cazului •bietul Tom». Îl caracteri-
zează pe dată •acest filozof & şi-i pune o întrebare nu numai consonantă
cu războiul dezlănţuit de stihiile din jur, ci şi curentă in discuţiile filozo-
filor antici: ~care este cauza tunetului?• Această întrebare, pe lîngrL că
trădează interesul academic al lui Lear şi_sta.bileşte o .relaţie intre bietul Tom
şi vreme, face o discretă aluzie la ciocnirea dintre căldură şi frig, la propria sa
dragoste arzăto:tre confruntată cu nerecunoştinţa cu ,inimă de marmoră
·a fiicelor sale. („.) «Fuga călare peste poduri de-o şchioapă& şi alte viziuni
îniiripatc de autobiografia bietului Tom l-au făcut pe Lear să-şi reamin-
tească un pasaj faimos, cu care consună: cllfodo i se spune şi Mohu•. După
«filozof)), următorul epitet pe care i-l dă litj Tom e •învăţatul te ban•,
apoi •bunul atenian&. Pe scurt, fascinat de aiurelile lui Tom, Lear con-
templă în tot acest timp situaţia prin prima Epistolă din Cartea a II-a a.
lui Horaţiu, şi mai ales prin versurile:
~lile per extentum funem mihi posse videtur
Ire poeta, meum qui pectus inaniter angit,
Irritat, mulcet, fa.Isis terroribus implet,
Ut magus; et modo me Thebis, modo ponit Athenis &.
tPentru mine poetul este omul care poate păşi pc întreaga funie a
artei sale, omul care îmi tulbură Bufletul cu închipuiri, care mă înfurie,
mă mîngîie, mă umple de grozăvii neadevărate ca un vrăjitor, care într-un
moment mă poartă la Teba şi în momentul următor la Atena».) Există,
aşadar, o unitate intre excentricităţile risipite ale lui Lear.
în timp ce în mintea regelui se joacă această secundară scenă hora-
ţiană, Edgar introduce o altă. noţiune refractară:
«Lcar: Ce-nveţi acum? Edgar: Cum să mă scap de draci şi de pi:iduchL
Lcar: Vreau să te-ntreb ceva între patru ochi~ (III, 4, 161-1G3).
In acest moment intervine Kent, dar putem bănui care anume a fost între-
217
barca. Cum .)-a omorît el fiicele? Cuvîntul «pădt..:hi » i~i face la timp
htcrarc> <t; iar mai tîrziL1, în scena din odaia dcpcndin(clor, cînd J.c>ar ~l' im~­
gătcştc «hotărît, sft Ic dea în judecată », el se adrese a ză fantomelor fii cclur
salo, definindu-I ruai exact: « Şi-acum >ă vine rîndul, vulpi viclene ». C ă tre
sfîrşitul acestei scene, el revine la citldătenia de a-l cita pc Horatiu, cerîndtl-i
bietului Tom să. gă s ea s că «haine o mai bune - acesta se [îufă~urase doar
cu o pătură: tAi să spui că este strai persan, totuşi, te rog să-I schimbi •·
Această obscrratie hazlie o vom aprecia. la adcvăra.t:J. ci valoare constatînd
căse inspiră din ultima Ollu a lui Ilora\iu, Cartea I: «Persicos odi , pucr,
apparatus » ( «Băiete, sînt wşminte per anc şi nu sînt de acord •>'' ) 1 •

la problemele legate ele nrcc ara, identificare a surselor folosite de


Shakespeare in Rcgrle Lcar se adaugă un număr imprcsion:tnt de obstacole
lingâ ·tice, de a căror prezentă trebuie să fie conştient la tot pasul oricine
clorcşte (asemenea dcznă<lăjtluih1h1i Ilazlitt ... ) să în!eleagă, cit ele cH.
textul tragediei. Nici problc1mle acestea, nici tipurile sau categoriile spcciuJc
cărora li se sub"mneazft nu înt noutăti în lumina pic clor shakespeariene
ele pîufl acnm; dar unele c11vintc .,dificile" stnt ele importanţă cap i tală, iar
semnalarea cîtorva c justificată prin considcra[iile generale ale- unui ha -
kc~peariolog pcdalizat şi ra lin gYist:

„:\irăicri
în altă parte intcn(iile lui Slrnkcspcarc cu prinrc 'la I imhft
nu au mai complexe şi s11cce ul ău nu a fost mai deplin ca în Regele
ro ~ t
f,rar. 'l'otLLI este subordonat planului său dramatic şi acesta e conceput
în termenii tlramei poetice, poezia Fiin<l cxdusil- în seniciul ci. .\bor<l<trc>a
rn1 mai este cx1)cri mcnlală ca în R(l11/t0 fi .folie/a, pcntm că folosirea cxpri-
inilrii rstc> arnm pc ele-a întreg-ni şi conştient contro l ată. d(·ş i s-ar putea
r-:t termen ni ~ conş! i•·ut " su fie ncpotriYit, deoarece atît de rn:;le sîut rcsur-
~e l c
aflat!> ln în drmîna dramaturgului încît an•Jll im1ue~ia că aici conşti­
Pntul at\ionraz~ în c·ooperarc rn imouştientnJ îutr-nn mod excc>p(ional
~i tkuscl.Jit tk rod11it""·

î11n-;!i~frărn în 1wim11l rîud rnd11tell' . ~intagmrlc şi chiar propozi(iilc


~mbiţui ~llll pluri~Pni:tntice îutr-un coutcxt rr.strîn. Astfel u.ltima re1,lică
a Unfu111du i: „.\ nd 1' 11 go to becl a,t 1100 11"' („ lnr la amiază inii duc şi cu la

1 Blunrlen, Hlwl;c.o.pcarc's , iy1iificanr.cr;. Hl:39 : l934.; în


f':drnnrnl
,'ltal<ui)(H1' l' ('r i/i.:is11t .]9} 9- 19:;:;. sclectcd by Annc lJradl.Jy. Oxford
Cni,-cr,ity l'rl'~~. J.onclon, p . 330 -332.
~ rror EY~ll$ , '/'he f,(l'i!(jU((!/f of c:.'hal;cs11care's l 'lay.<, 100:?. ~lethncll.~
London, LU6li, J'· l -;l.
218
cnlrare", III, G, 92), considcra.tii de unii critici ca nesemnifica!iYă, nu are
mai pu\in do şnpte s('mnri posibile în interpretarea lui Blundcnl.
Sînt apoi cuyintele care, în contexte diferito, au sensuri cliicrile. Aiti
iuirii mai multe cuvinte-cheie au cuYinte „tematico".
J.:othi11g (şi 11oii3ltt) „nimic" (lăsînd la o parte sinonimele metaforice -
•. 1mlbcre", ,.ţăr1uii", ,;dermo" etc.), „cel mai semnificativ cuY1nt din piesii"
( lfalliday), este exploatat polisemantic in functie de contextul respectiv,
ca îu urmrttoarele exemple. În dialogul clintre Lear şi Corclelia (cel caro
Llcclanşeazrt trageclia), aceasta clin urmrt il foloseşte cu înţelesul de „nici o
Yorbit", „1ăcere", „neexprimare", dar Lear îl transfcrii la gcneraliz:trea
absolută din matima „ex nihllo nihll fit":

„ l,P.ar: Ce ai a-mi ~punr? Cordrl,"11: Xi mi!', tăplnc. Lm,-: rum nimic?


C11,drliu: .Ximic. Letir: ?\imic nu iese din uimic. Yorbc,le" (I, 1, 88- 92).

Scrisoare:t ticluilă. ele Edmund este un nimic („un fleac·'), cînd, intcn•
ţionat, hastareltt! se preface CtL o ascunde tatălui său, dar Ya dCYeni llll
ltnTu atît de important încît Ya dezlăntui tragccli:i accstufa din urmă:

,,(llo1wcslcr: Ce hlrtic citeai acolo? Ed mimă: Kimic, milord. G:louccslcr:


D<t? Atu.nci ce ici tlo nimic strecori în buzunar cu atîta grijă? Ximicurile
n-au nevoie de atita luare-aminte .•\.rata-mi. Dacă e nimic, se poatr Ycde~
~i fru·ă ochelari·' (I, '.?, 31 37).

Sfaturilc-an'rtismt'ut pe rare l3ttfonttl le dii regelui şi ltLi Kent 5i care


se îurhcic cu concluzia prarticft (în cazul cî11d vor fi urmate) „. „ n'i afla
că-n miuc-map / '.\1ai mult de zece sutc-n cap" prilejuiesc calambmnri
bazato pc cuvîntul "nimic" ra anlonim al .,ct~tiglllui·' s:tu „proîi!ttlui" în
rrplica !ni I\cnt şi a Uufon1tlui şi n1 Yalo<ura. sa ele gon<'ralizarc ohscdantil
îu rrpliea.-lui Lcar:

,,l(c.1/: .\clică mai n1m1c, nP!m1rnle. Bnfomil: Ca şi cuyintclc unui


ayocat căruia 1m i s-a ttl'hitat onor:triul; pentru alo melc tu irn mi-ai
Jll<ltit nimic. Tn cc zid, umltiulc: n-ai găsi nici o întrebLtintarc nimicului?
Lc11r: ?\ici una, băiclc; nimic nu se poate face cliu nimil;„ (I, -1, U.2 U7).

1 1) (Cele "/ c11ri11/e) „sin( o plicti'ită glumă ironfră drsprc fapt al că.
Lcar nu s-:t culcat la o orft atît de tîrzio; 2) Bufonul ~P plîngo în glumr~
crl nu a mîncat nimic înainte ele eul rare; 3) Reprezint fi llll ralambur legat
de numele popular al scînteioarci. l"lăbit şi cu tichia JHORtulni pc cap,
Hufonul. eamună rn acras!ft floare; .J) Dar clacă este aşa. floar()a se îuchitle
tîrziu. E Jimpcrlo că a fost de tulă f1trlunft în timpttl nopţii; 3) Ya mai
Yeni, neîntîrziat, o nouft fnrtunrt; H) Este ultima oară cîud Bufonul 1·orlJeşto
în piesă. El l~i preyestcştr moartea prematură, cuvîntul .,bl'd" (pa!) avind
~i sensul secundar de ,.:,;rn1·c'· (groapă); 7) EI îşi scoate tichia peutrn ttltim:i
o:i.ră ca să Ic mnlţnmcaRcă Yechilor săi prieteni şi spectatorilor'' - Etlnmntl
Blnnelen, 0 11. cit., p. 33G.
219
ln cursul aceleiaşi scene, Bufonul foloseşte cnvintul în sens de „nuli-
tate" adresindu-i-se regelW. far atunci cind se întoarce spre Goneril îl
repetă cu înţelesul de „nici o vorbă", ca un ecou al Cordeliei (cu deosebirea
că tăcerea acesteia ascundea afecţiunea, iar tăcerea lui Goneril trădează.
ara):

gărgăuni ai în cap? De la o vreme parcă ti ·s-au


„Lcar: Ei, fa.ta mea, ce
înecat corăbiile.
EufowuZ: Erai un băiat de viaţă cind nu ţineai socoteala
gărgăunilor ei. Acum joci rolul unui zero pe lingă numerele celelalte,
fiindcă un zero singur nu înseamnă nimic. Eu preţuiesc mai mult decît
tine, fiindcă eu sînt bufon, ia.r tu eşti nimic. (Către Goneril.) Lasă, că-mi
ţin limba. l\Intra dumitale îmi porunceşte asta, chiar dacă nu spui nimic.
Sst-sst! (I, 4, 209-218)"1•

În rolul nebunilor de genul lui Turlygod sau bietul Tom, Edgar reu-
şeşte să supravieţuiască dar trebuie să-şi ascundă identitatea: „... ca ei/
Mai sint ceva; ca Edgar nu-s nimic (II, 3, 21)".
„Nimicul" ca „neant" apare în viziunea lui Gloucester ahmci cînd îşi
dă seama că Lear este „o năruită operă-a. naturii": „Aşa şi lumea. se va
destrăma/ Şi va sfîrşi-n nimic" (IV, 6, 138-139).
Şi cuvîntul-chcie Nature, nafure „natm:ă", „fire", evocat adesea prin
derivate (natural „natural", unnatural „nenatural", împotriva firii" etc.) e
folosit polisemantic: ca „instinct" („Edmund: Natură, eşti zeiţa mea... ",
I, 2, 1); forţă creatoare şi activă („Lear: Natură ... , draga mea. zeiţă",
I, 4, 299); opusă „artei" („Lear :... natura e mai dibace decît arta", IV, 6,
87); trupul şi sufletul („ll:enl: Natura, asupTită, doarme", III, 6, 106);
kl ul de a fi al cuiva („Lear: Am să-mi schimb firea.", I, 5, 36); caracter
(„Corn 1rnll: ... ducem lip să/ De oameni cu o fire ca a ta", II, 1, 117);
legături fireşti („Lcar: Tu ştii/ Mai bine-ndatoririle naturii", II, 4, 181-
182) etr. etc. Sensuri deduse (de diferiti interpretatori): omul, firea ome-
nească ( .. Lcar: ... Cînd firea, încolţită, cere minţii/ Să sufere cu trupul",
II, 4, 108- 109); nata. („Rega11: Acum natura/ Ţi-aşterne dinainte
asfinţitul", II, 4, 149-150); făptura, fiinţa, creatura. („Albany: Natura/
Făptura ee nu-şi recunoaşte viţa", IV, 2, 32-33). Sensuri rămase neclare
în: „Lcar : Să ne-arătăm mărinimia multă/ Acolo unde ne îndeamnă firea/
Ce se va-ntrece cu destoinicia", I, 1, 5~55 (Jl.fuir propune „dragostea.
părintească." în opoziţie cu „dragostea copiilor", dar mulţi comentatori
oferă alte interpretări); „Glouccster: ... firea însăşi e Yătăm.ată de efectele
dăunătoare" (ale eclipselor), I, 2, 117-118; (interpretarea lui Muir nu e
definitivă: „lumea. firească a. omului"); „Curteanul: Totuşi, ai/ O fată ce
răscumpihă Mhua / De crîncenul blestem universal / Cu care-au ruşinat-o
celelalte", IV, 6, 210-211. Pornind de la etimologin. dublă a cuvintului

iKenneth :Muir (Op. cil., p. 46) arată că replica Bufonului este perfect
comparabilă.
cu un pasaj din traducerea lui Florie a Eseurilor lui Montaigno
- Sccond Frnitcs).
220
loue „iubire", ·„dragoste" şi to love „a iubi", Thrence Hawkcs ajunge Ia. con•
cl11Zia:

„Cele două. sensuri diierite, aproape opuse, pc care acest cuvînt Ie lll:lÎ
putea :wca în perioada cînJ. scrfa Shakespeare sugerează, in mic, desfăşu­
rarea iutrcgU piese:
V crbele din engleza veche lofian - ta aprecia., a estima sau a. declara.
valoarea nuui lucnu şi lufian - ~a. iubio; cele două. sensuri apar în
texte clin sec. al XV-iea, precum şi într-un calambur implicit clin cronica
dP~LJre Leir a lui Ilolinshed {răspunsul d::.t de CorJelia regelui în scena
impilr(irii rPgatului) şi sînt folosite •comerciah de G1Jneril şi Regan şi
•~tfcctiv* de Cordelia în dcclaratiile lor din I, 1, 5G şi unn."1,

Multe cuvinte-cheîe nu prezintii dificultăti de sens, toh1şi au o distri-


hutie scmnilirativă. mai gTI'u de surprins Ia. o primă. vizionare s:m lectura
a piesei. Este în primul rînd cazul cm'Îlltului tempest (şi storm) „furtună.",
„vijelie", .,vifornitft" etc., o anticipare parcă a titlului şi, în parte, a ruprin-
~ului ultimei capodopere shakespeariene - The Tempest {Furtuna). în
cadrul tragediei el ocupă un loc central în actul III,. în scenele furtunii
reale, manifestare groza\·ă a „marrocosmDsului" de care regelui nu-i pasă
pr.ntru că. „Ftutuna ce-i in mintea mea adoarme j A simţurilor veghe"
(III, 4, 12-13), dar citeva clipe mai tîrziu e silit să. intre în bordei fii11dcă
„ Yilorniţa mă-mpiedică să cuget j La răul care-i mai cmnplit" (III, 4,
24.-25). Or, ca în atîtea alte piese, Shakespeare recurge şi în Regele Lerir
la anticipaţia dramatic-poetică, cînd Bufonul îl aYertizează pe monarh:
,.Ăşti domni care te slujesc acum/ Şi numai la cîştig se-ndeasă. j Cînd Yine
_?loaia,-şi Yăd de drum j Şi in viforniţă. {slorm) te lasă." (II, 4, 79-82).
În citatele de mai sus, esenţiale pentru sensul ideatic al piesei, „furtuna"
nu este numai o noţiune (ca „nimic" sau „natură"), ci şi o im11gine (în
sensul lui C. ~purgcon, astăzi consacrat), pătrnnzînd astfel şi în sfera subiec-
tivului, a psihologicului, a afectului, şi, ca element al compozitiri, în
cca a poeticului şi dramaticului. Imaginea „furhmă", prezentă şi prin
sinonime („vîntoasa şi prigoana bo!ţii", II, 3, 12); „duşmănia aernlni",
II, 4, 212, „stihiile dezlrm\uite", III, 1, 4 etc.) se asociaz.ă. cu multe alte
magini din lumea naturii exterioare, ca.re pregătesc scenele initctice ilin
actul III. Clcmcn subliniază.:
„ ...prezenta
dinamică a naturii în scenele de pe pîrloagă c~tc pregă­
tită foarte devreme prin aluzii... / ... / încă. în monologul lui Edgar din IT,
3, g-:isim o introducere la marea scenă a landei. Limbajul lui Edgar -
din clipa cînd îşi arogă rolul de nebun - e plin de referiri la lumea naturii.
Acest monolog cuprinde numeroase reprezentări care evocă peisajul lan·
dei: o priincicasă scorbură de copac; ghimpi, ţepi de lemn, mlădiţe de
1 Terence Hawkes, 'Love' in King Lear, 1959, în Ki1!1J Lear, Ca"chook
Series, Op. cit., p. 179; 182.

221
rosmarin; cătune prăpădilr, i<lînr, mori ( ... ) în net1tl următor. dr aye.
menea, yorbirC'a lni mit confuzft contribuie în marc rnăl'urri la ue;i rPa 111wi
ambian(c naturale prC'gnante. (';1 sil dau numai donft cxPmJik: •11rin
pîraie ~i bulboane, prin !Jălţi şi mlaştini » (III, 4, 51 52) sau •brn lin-
tita de pe baltrt & (IIJ, 4, 136- 137) /„./
Şi Îll lilllbajul lui Lear fortcle naturii îşi fac aparitia înainte de a
deveni o crndă realllalc î.n actul III: «Yoi, trăsnete grăbite •> (II, 4, 1G7).
Mai cu scamă următorul ycrs sugerează de pe acum atmosfera landei:
1„.stătnte ncg1ui j Cc oe pc băl fi le soarbe-ncinsul soare & (II, 4, 1G9).
/ ... / În scena următoare Lear nu apare încr~ pc scenă, dar, pentru
prima oară, aflăm de la Curtean ce se întîmplil cu regele:
~K.cnf: Pe unde-i regele? Curteanul: Dil pÎrJ)t cu răscolitrle stihii;/
Se rongă do f1utnnil să arunce / În mări pămînh1l s:i11, umflînd noianul./
Acesta srt-1 înece şi, într-astfel, toate j Să se prr,chimbe ori să nu mai
He» (III, 1, 4-7).
Yalonrea dramaLică a acestl'i senrtc descrieri e limprde. Apariţia lui
Lear în III. 2, e atit de copleşitoare şi depăşeşte attt de mnlt, din
orice i11rnd de yedcrc, tot ceea cc sîntem deprinşi sii Ycdem şi srt (tuzim
pc ste11i1 inrit trebnic să. fim pr<'găti( i pentru acC'st moment. :\larea scenă
de pc lan dii ne solicită la extrem pro1iriile noa t re puteri crcatonro ale
iruaginaţit•i; nepregătiţi, nu am pnlea s-o întelcg<'m. Apostrofele adresate
de LC'ar rlC'mcntclor tran~formă. d!'sericrea neiulC'grată. a CLirteanului
într-nn dialog dramatic Yin:
eS11fla[i, turbate YÎntnri, să vă crape f Şi bucile obrajilor, su(laţi! /
Yii rc,· iJrc;aţi,
irnhoai<' , peste' ina~1u-i, / Urcaţi pînă-n clopotniţe, deasupra,/
Coco~ii rri de tablft să le smulgeţi, j \'oi, focuri de pucioasă, iuţi ca
gîndul. / \"oi. o!rtcari ai trăsnetelor caro/ Stejarii nămicsc, bai, pîrjo-
liţi-mi , .\rr~to tî.mple albe. Iar tu, fulger, f Cu tunetul atotzguduitor /
Tnrte~le-01lată sfrra lumii-aceste./ Tiparele naturii srt lo spulberi I Ca-n
dnt să piară tnt re ' silmîn(li ,' De ncrecunoştinţă-n omenire • (lIT, 2,
1 - 9)" 1•

AsPm~năfoare h·matir. modal şi poetic cu apostrofele lui 'l'im\J'l


.J /CJI({' [\', 1 şi 3), dar ueta)ndu-se prin Îll rad.rare contcxtualfl
( TilltOil 17i11
supcrioariL. celrbra n•plidi a lui Lrar subordonC'ază ft11iu11a reală. fnrtunij
suflctrşt i. iar „ima~iuc•a„. iutcrlorntorul regelui, se în cric într-o viziune
cosmicii:
,,„. în actul I Ll'<H ecrn c naturii s-o facă pe Gonrril stearptt pentm
totdeauna. Arnm întreaga omenire trebuie să dc\infL nerodnică, totul
trebuie Ră fie nimidt. Pcntrn fantezia profetică a lui Lcar sfiirîmarea legii-
tnrii fir şti dintre el şi fiicC'lc ale apare ca o ruptmă. în sînul înLrcgnlni

1 Wolfgang lI. 0Jcrnc.n. Tlie D1wlopmcnf of ,._ lial:cspcart's b1wgery,


1951, McLlm<'n, London, Hl6G, Jl. 144- 146.

222
nniwr~. Întorm1i rnm natnra umană şi-a d1'pă5it limitele, tot astfel ele-
m<'11telc î~i Lntn'ic1•nd hotarele - aceasta e~te o idee fundamentală, care
apare continuu în ltun°a rl<' imagini ..\.stfc l, Cmteanul spu cse încfi mai
înainlr.: la ponmca lui Lcar ;1pele trebuie ă inunJ.c pămînh1l , iar pămîntul
să fie măturat în mare. La sfir~i tul actului lII întîlniru o illlag;inc ascmt1.
nătoarr, de dattt aceasta folosită de Gloncester:
•Pe aprigă furtunu, cti aceea/ Pe care-n capul gol a îndnrat-o / În
noapfra cca de fad, chiar marca tnsă~i 1 , -ar fi zvîrlit să stingă stdde»" 1•

Pt• urmele crrcctătorilor mai ,-cehi, C'lrmen intcrprctcazi'i ampla imn-


gi11ilt• animaliL'rc (la foi de numcroa,;o ~i î11 Ti111()11 i/i.1 _f/nin ). ('i(c1«\
cx:crrple:

„ ... Brn<lll'y rrznm'\eft>dtlf acr:iturn: «În timp re !'it im. ~ttflett• lc


tuturor animal •lor par să
intre, rînd pe rîntl, în tmpt1rilc arcslur 1111uitori
( Emllley aminlrşlr şi mclc;11p8ilio:n pilagoreiciî, 11.n.); oril.J.il.c prin \'Cuiu,_
sălbătirie, pofta <le împreunare, perfidie, lene, murdărie; nenoroci le prin
nrputinp, golirinnc, lipsit de apărare, orbire; iar omul, ~rcrcct;t(i-l nun
so cuvine&, este întocmai cc sînt ele ~ . D-ra Spurgeon, in subtila l'i :rnalir.ft
:1 imaginii dominante din Rcyrlc Lcrr.r, arată cum şi ace te ima~iui rnima-
licrc, ~fi.inel zugrfLYiLe mai cu scamă în momente de furie sau ac(iuue 1lt1re-
roasă, . pon•sc ron8iclerahil seu zaţia de cîrhrt şi ~m[crinţă filică "· r:. Wi I-
son I\uigl1t, în caiiitolul . uu de>pre l.:i1irrt.011l lui Le1lr, cxplid ll' Iar:<
cnm a„c„;tr ima~ini njută la ilu~lrarc<t «rl'trngrrii clin umanitat<' " ~i •t
altor leme clo bazrt alo tra~e1lici. !. .. ) :\arttra. prisajrtl, lnm~ rL anima!t·lor
prind Yiat[t dupii cc lmnra. om·tlui s-a prftb11~i t; i ntn1cit SL' 1w·u ii <1 i l-:ll L
ostracizat, bătrînu l monarh o;c întoarce l<t ~ •. '• 11 ,t, .\.•·rasht în~ă a t ra ~"' dn 11•-1
sino o intlncn(ft nrsC'lndă a clrmt•11l111.;i :11f• ri"r şi :i.nimalir od::t;-1 • ll
înfu11rcarca ;:pirilulni ~i t«m~ticn\ci uuwnr ... ,' .. ./
/ ... /
/ ... / XL1 11umai prin înfii\i~are ci şi
prin li111bai. Etli:far r pn·zr11f;1t
r'1 u imagine a auimalitil(ii. Faplnl til Lcar se intîltw~tc cu d 111' la1uL-L
a.ro un înt<'lcs oimbolic. O>tra!'izat el î11su~ i ~i 11ru·it-;it Îtl Yuia Yîntnrilor
ncîncittLLşatc, rrgclo aflrt în Edgar cea mai jalniri"t îut rurlliparc 11 surghiu-
nitului. Propria S<t condi\ie ~i, dincolo de aceasta, insignHiani:i omului în
gcueral, ascmrwarca. cu animalul, i se rrvclcazrt clm· ltti Ll'ar: 1-0mul
fă1ă Q;ăkl i lc dr a11aos m1 r mai mult tkl'it un bicl animal , _!rn l ~i în tl. ouă.
labe, rtt tiu•· ~ t li f, J, li)!) L1 L).
/. .. /
J. ..f
/l'lll/r11, Tlnf1111/ pinii şi auimalelP nit 1tr fi atît tle nr,:ibnitr şi
lipsite de intitiuct ta Lcar, arnnd c-întl şi-:t împăr(it r<'gMul"'~.

1 f/lir7., p. 1 IG 1~7.
2 I bid., l.J. l.)t).

223
Din nou ca în Tiflt!m din A.temi, imaginea bolilor c persiskntă,
da.r ea este şi anticipativă, a.lături de „furtună" şi „animale":

„Cînd Lear îl ameninţ.li pc Kent cu subia, acesta rrtspnnde: ~omoară-ţi


doctorul şi răsplăteşte/ Hidoasa boală» (I, 1, 1GG). Epitetul ~ducton
este premonitoriu deoa.rct~e se va justifica pe deplin numai în roh1l lui
Kent din ultimele acte; şi ncclaşi lucru l' vnlabil şi pentru «hidoasa boală~
- e& are in vedere fiicele nerecunoscătonre precum şi ceea ce vor însemna
ele pentru sentimentele lui Lcar. Aici, în prima scenă, Kent este singurul
care are acest presentimont; dar curînd, în actul II, Lear însuşi îi va
spune lui Goneril:
«Eşti, totuşi, trup din trupul meu; ba nu, I O boală-n tmpul care,
din păcate, / E-al meu; coptură, gîlmă de ciumati, I Buboi umflat în
slngele-mi bolnav~ (III, 4, 224-228)"1•

Acumulate (ca în ultil!lul exemplu) sau, dimpotrivă., clistribuite dis-


tanţat de-a lllilgul piesei, imaginile „revelatoare" (in primul rînd „metafo-
rele revelatoare", ca să folosim termenul lui Bl:i.ga) se integrează asau:i.r
organic în ţesătura ei tematică, poetică şi dramatică, i·fralizînd însă ~i cu
„antonimul" lor, exprimarea foarte simplii. De aceasta s-a ocupat în mod
special Inga-Stina Ewbank, care consideră că nu numai in Regele Lcar,
ci în întreaga operă a lui Shakespeare, poezia sa cca mai vibrantă ~i speci-
fică trebuie căutată în rostirile „de maximă simplitate în faţa a ceea ce c
insuportabil, prea mare, prea complex".
într-un prim paragraf cu refciiri la Regele Lcar din studiul Sliake-
~reare's Poclry, autoarea se opreşte asupra „enigmaticei poezii'' a lui
Shakespeare Phoenix şi lurltircaua care „reprezintă reuşita sa maximă în
ceea ce priveşte exprimarea prin cuvinte a ceea ce nu poate fi articulat",
apoi comentează:

„... prin stmctnră şi mînuirea limbii, /poc:ia/ anticipează în chip


ciudat ritmul dramatic al ultimelor sceno din Rracle Lear, începind cu
IV, 6. f. ..f Lcar e înconjurat de personaje care participă afectiv la ceea ce
nu pot înţelege pc deplin /.„/ /'"' implitalra exprimării lor/ are, ca şi era
din poezie, un fel de finalitate inexorabilă, ca în np:utcul lui Edgar în
IV, 6, 145-146:
•Ce întîmplare! I Xicicînd n-aş fi crezut-o, povestită,/ Dar este-a~a.
Şi inima mi-e frîntă •·
Ca şi în poezie, indiferent de înţelesul acţiunii centrale, ca ceste a5at;
iar tot ce pot spune supravietuitorii tragediei se reduce la *Noi, tinerii,
cit el n-o să trăim/ Şi la atîtca martori n-o să fim ~" 2,
1
Ibid., p. 140.
Inga-Stina Ewbank, Sliakesprarc's Pocfry, în A New Companion to
2

Shakespeare lud ies, edilcd by K. hluir and S. Schocnbaum, London, 19i1,


p. 105.

224
Dup11 ce citeaz11 replica muribundului :Mortimer din 1 Hci&ric. '11 i-J-lea
(II, 5, 3-lG), „emoţionantă" dar numai datorită „acumulării'» Bwbank
0 compară cu replica lui Lear, de asemuni stăpinit d im:.tginea roţii de
tortură şi a mormintului: „Nu trebuia să mă sculaţi din groapă. J Tu l'şti
un suflet fericit; dar eu j Sînt tras 1ie o roată. de foc; I far lacrimile m.- le-s
plumb topit" (IV, 7, 45-48) cu comentariul:
„Lear are nevoie de patru versuri ca să com•ulice infinit mai mult
decît l\Iortimer în cele patrusprezece ale sale, iar rnni mult » nu trebuie
mftSurat cantitativ ci calitativ. Pe cîtă vreme poezia lui jfortimrr este
un fel de ornamentaţie pentru situaţia dramatică, poezia lui Lear este
situa(ia, dovedind prin chiar pulsul inimilor noastre cum se simte acest
trup debilitat şi care este condiţia lui spirituală . Exprimarea e determina tă
de structura experienţei umane: niveltll literul şi cel metaforic au fuzion at
(Lcar crede că este în purgatoriu, nu că este «ca şi cum* (.„) Sing1tra
m~taforă («plumb topit») (11e folrebăm de ce e omisă ~ro,iill de foe&, 11.11.),
rnre, totud'1tlt, conţine singurul adjectiv din fragm 0 nt, redă m;i,i CU i'În <l
inteni'it:ttra decît tmctura experienţei . Aceste trăsături ţin de ansamblul
calităţii poetice :t piesei „. ;i,cce:i d1l a căuta atît de malt să sublinieze
pur ~i simpl11 intcn$itntea suferinţei evidente în acţiu::wt dram:.ttică încit e
pn•a pnţin neccs:iră im iginea analitică pentru a transmite felul •cum se
simte». Imlic:t(iile scenice - de pildă ~IntriI Lcar, purtind în braţe }Je
CordLdia moartă» - sau referirile la ceea eo putem vedea noi înşine -
ca mn c:i1i atît de bătrîn şi alb ca acesta» - devin mai grăitoare dedt
comparaţiile san metaforele dintr-o piesă care sfîrşeşte cu indemnul •să
spunem cc simţim, nu ce se cere* / ... /
Ultimele momente ale lui Lear sînt, din punctnl de vedere al expri-
mării, tot atît de frîntc şi chinuite, tot atît de sfîşiate intre speran tă şi
deznădejde, ca omul însusi; iar atll!1ci cînd Kent vorbeşte la moartea lui ,
cuYi11tcle sale so concentrează asupra nuci agonii specifice:
«Duhul nu-i munci! j Lasă-l să plece. Kumai un duşman / Ar vi·ea
să-l ştie încft răstignit/ Pe cmda roată-a lumii~ (V, 3, 314-316).
/ ... /
/ ... / Sintem acum mai pregătiti să apreciem efectul unor cuvinte-cheie
iterative - cum este sec «a \edea & în Regele Lcar - care dobîndesc forta
dramatică şi tematică a imaginilor"1 •

Cudntele-choie, imaginile, precum şi vorbirea simplă (în momentele


de marc tensiune) contribuie la unitatea şi structurarea formală a tragediei.
Aceasta din urmă c scoasă în evidenţă de Robert M. Rehder:

„Primul act, in care sînt prezentate personajele şi începe acţiunea


este cel mai Inng, după cum actul final este cel mai scurt. ( ...) Simţul lui
Shakespeare pentru act ca unitate a formei reiese din faptul că fiecare

! lbid., p. 110-111.

225
nrt aj1ingc fa nn Jlllnct wlmiu:int în ullinn scenă. („.) In ficrnrc scenă.
tli11 primele dot1ft acte estu tufrtti~ată o ac-titrnc impwtaută . Pie 'a înain-
tează iără pauzr san interlndii pînă cînd Lcar iese în no::t1lto şi iui'tună,
dnprt care ritmul îurctincştc şi dcnuo mai Yariat. („.) Numfmtl sporit
d scene din actele III şi IV se explică prin complcxitatc:t sporitii a it1trigii.
Prrsonnjcle nu fost ribpîndi le în grnpuri ~pre decornri foarte Y:triate ( „ .) ;
ca şi b început, ele apar rctutiLc b sfî rşit"l.

Inspirhtdn-sc în parte <lin Dra<llry, '\V.R Elbrn se ornp1 tli> lt>:;ăttua


dintre intriga principală (Lcar) şi crn se1·1u1darft (Glonte ·terJ:

„Ideea că, de fapt, o intri~ii dnbl:l c~te nceconomid e, bi ncîutelcs,


sugerată de criterii ,i dimrnsiuni interpretatin. precum şi de tipttl de piesă
in care se înlîlneştc. Bradl<'y se izenză simetria morală a 01)erci, dil"izarea
ei aprnape cgalrt în puterile binelui şi ale rălllui; dar p11tcm tot atît de
bi11c să extindem simctrfa atît asu1ira structurii cit şi asu1n·a senSllltti piesei.
in această dramă a duplicităţii şi trădării, dubla natllriL a om1tl11i şi enigma
vieţuirii salo pe pămînt se oglindesc în cei dui protagonişti. intrucît scenele
de înct'put ale pieselor lui Shakespeare oferft chei pentru ac(inuc, este
scmuiiicativ că rîudtuile introductive (I, 1, 1-7) stărnic asupnt clualită­
\ilor: antiteza Albany-Cornwall, impărtirra regaluhii şi ob crnţia că.
«părtilc sîut atît do bine cumpănite». în mod similar, kgitimal Edgar
cnu-i este mai d.rag ,\ hti Gloncester dccît nr legitimul Ednmnd. De asc-
menra, ir1 timp cc la încrput shttul, familia, şi inimile Jlrotagoni~tilor sînt
z1lrobitc ( «bătrîua inimă» a !ni Gloucestcr «O zdrobitii», II, 1, 91) la.
sflrşit, cu familia dczmembr:1H şi statul încă «scăldat în sîngc i> ( \ ', 3, 322),

glasul lui Lcar ar n·e~t să ~~pargă » cerul şi amîndoi biitrînii mor, cu inimile
frîutc. D11alitatca llli Ilamlct, reflectată, de 1iildă, în repetiţiile sale lexicale,
se transformă în Regele Lrar într-un principiu structural.
in pltis, deşi înlesneşte expansitrnca muHiplicWtţii, intrig11 dllblă vino
in SJ)rijinul unităţii şi mt'n(ine interesul prin alternarea di\-crsclor perso-
naje şi întîmplări care oglinde ·c problemele centrale. /„./ Dintr-1111 punct
llo vedere ... intriga Glourt'ster ilă iormii intrigii princi1n1lc, prodttcînd tlll
l'fcct analog cclni realizat prin obi~nuita rontrastarc 8lrnkcspl':trian1L a
prozei şi versului"~.
Deşi Bradley rt'ctrnoa~tc arnntajcle intrigii scruuuare, el llisrntii şi
dezayantajelc (aglomerarea personajelor ~pre sfîrşi t, suprnrnlititarea
aten(iei sp<'cla.tornllli etc.), a1Joi constată, cu prl'1°ftdcr~ în intrip secun-

1 llobcrt :\I. Rl'11dcr, Xotc8 011 Ring L1 ·t1r, J.ongman York Pr•' ('„ 1980,
l1:f' ~~%: ' , lr
• '2 V(R. EHon, Ki; fi Lrar ai111 lhc Galt.i llFS, frn:;mont rt>prn'-.J.s iu
Cascbook Scries, Op. cil„ p. 255-2.JG.

226
dară, „iuiprnhabilit ăti, 'ÎllconsrrYen\e, Yorbe şi Ca11ti> re St1gt• rC[•Zft întrcb:~ri
la can nu sc i)Oate răspunde llecît iirin prcsu1mncri"':

„De exemplu, nu e~te inrne:tt nici un moti\- pentru faph1l cii Edgar,
earc locuieşte în acernşi casil cu Edmund, îi seric o scrisoare în loc s!t-i
Yorbcască. / ... /Este fircst oare- ca ~dgar sfi se htsc convins fără nici o ezitare
.ii-~i evite tatăl în loc .-ă se d1u·ă ltt rl şi sfi,-] intrcbc de cc o furio ? De
cc, a.huci cînd Glouccstcr c izgonit din casa lui, ci trcb11ic să strrtba.tii.
110 jos, chinuit, tot drumul pînă la Do nr din irnpla dorin!ft de a se omorî
(IV, 1, 7G - 7 )? Şi nu o lm lrtrrn extraorJinar că, elu11a încercarea ele
sinuci1lcrc ::t lui Gloucc tcr, Edgar să-i >orbNtsdt mai întîi în lirnb::t unui
gentilom. apoi lui Osw::tld - în 1uczcnta lui - într-nu cliakct tărăncsc
lmtucfoos, apoi far lui Gloucrstcr într-un limbaj ales .;i totuşi Gloucestcr
sr1 nu m:rnifcste nici cca mai mic 11 Sllprindcrc :·· 1 •

rnitatca cca mai cdJcn!f1 o rcalizeazil în bcncfidttl tragediei figura


clominant ii şi atit ele complcxrt a regelui. Ca şi Timon, el delcrminit întreaga
acţiune (de~ i p::trticiparea sa clircctrL e sporadică), dar s11rc deosebire ele
atenian, CYO!ucaz11 moral şi. ca mod de a g1ndi. Schematic, Lear strilbate
in cursul a p::ttm acte distanta imensă dintre pre-istoria lui, opacitatea sa.
de megaloman, definită de Bcg:m prin cuvintele „dintotdcaun::t s-a cunoscut
prea imţin pc sine însuşi·' (1, 1, 297) şi rcctmoaşterca deplina a propriei
sale cornli(ii, mai întîi a celei fizice: „un om hrltrîn, ărac, bolnav, slab şi
clisprctuit" (III, 2, 20), apoi a celei psihice: „Sînt un biet om Mtrln, copi-
lăros" otr. (IY, 7, 59-70) (de re(inut c11 Timon, iremediabil, nu se va recu-
noaşte Yinovat nieiodată).
În momentul ctml apare pc sccn11, autocratul arc luciililatca elementară
(în caztll de fată excr11\ională) llc a recunoa5tc că e hătrîn, ca îl a~teaptă
şi pe ci incl'itabilul şi rft trebnic sa hisc grijile şi treburile ţitrii „pe a.Iţi
grnmaji. mai tineri" pcntm că arc nevoie ele „tilmă,'' (nu pentru că o „copi-
lăros" sa1t in e:tpahil ). În fata hărtii, infantilismul işi dit copios de veste
prin ernri Ic pr care Jr comitr I.car: divizcazrt regatul (eroare poli J,ică), se
kagftni"t iu iluzia r·n, al1rlid11tl. î~i ya păstra prerogatiwlc regale -pentru
că „du11:"1 o 1· itttă întrcaţa dr 1H1terc absolută, nu-şi poate imagina, o lnmo
Îrl care 1111 rn mai fi ci1djt ea rrge" (John Wain ), nu 1li~t. ingc între apa-
rentri şi <'>Wn(i'1, înt ro Yorhc gualP fii ud lin guş itoare cu folos i10ntrn decla-
ragii şi Ynrbclr sim·cre dar l riidind afecţiunea rcalft a Cordeliei, nu stabi-
Jc~te niti n ll'ţătnr;"i !'titre aeesl.l«t şi purtarea ei de m::ti înainte, care, pre-
snpunrm. l-a în dr mnat sft i ~<· :1 rl rl'srzc· cn ru 1·i11tele: „Tn, bucuria noastră
cea clin urmit / ::;i eea di ol ii'·. Tot în planul nccunoa~tcrii realităţii se
înscrie iwlarPa sa într-o lumf· proprie, fj etivii, singnra eare-i po11 te satisface
orgoliile -- de aiti şi j1npoşibilitatea comtulicfuiî reciproce: „Dialogul cu.

1
A.r. llradlcy, Shahes1Jcarca11 T,·agrx.ly, 1ll01, lfacmillan, London,
1971, p. 210.

227
fiicele sa.le nu este, de fapt, un dialog, respectiv un dia.leg întemeiat pe
dorinta reciprocă a înţelegerii reciproce. Lea.r hotărăşte dinainte răspun­
surile pc care le va primi; nu reuşeşte să se adapteze persoanei căreia îi
vorbeşte" 1 (în această privinţă. el este uu antipod perfect al lui Hamlet).
ln piau moral, Lear piicătnieşte împotriva legăturii naturale dintre părinte
şi copil (dar mai tîrziu va face caz de „natură") atunci cînd, într-un moment
de egocentrism exacerbat, îi adresează Cordeliei cuvintele: „1llai bine nu
te mai năşteai decît j Să nu te-arăţi plăcută feţei mele" (I, 1, 236-237)
sn.u cînd nu o mai recunoaşte ca fiică: „aceea ce mi-a fost vlăstar" (I, 1,
U2) .

.,Amestecul original de impetuozitate, dirzenie şi îngăduinţă fafit de


sine devine 11idos la Lear prin caracterul hti anti-uman distructiv. ( ... ) !n
cîteYa clipe de nestăpînirc, el a distrus temelia fericirii tuturor şi a dat
drum liber lăcomiei şi cruzimii. Setea de răzbunare a lui Lea.r e a.tît de
a.rută incit atunci cînd regele Franţei declară că e gata s-o ia p:i Cordelia.
fă.rii ze tre, el repetă că nu mai este copilul lui: t!ll'u este fiica. noastră~
(I, 1, 266)"2.

Drşi nu lipsit de inteligenţă (în limitele par:moiei), Lear şi-o eclip-


sează aproape total în izbttcuirile salo colerice şi totodată poetice, „e:-.11ri-
ma.rca vulcanică a pasiunilor sale care ii dau dimensiuni aproape mega-
litice" (F.E. Ilalliday), prima din suita co va. urma fiind dczanmrca
Cordcliei: „ ... mă jLn· pe sfintul soare,/ Pe tainele Hecatei şi-ale nopţii"
etc. (I, 1, 111 şi urm.).
Ca şi Timon, Lear nu poate accepta. sfaturi de la. oa.menii de bine
iar critica. deschisă. a lui Kent: „ chimbă.-ţi hotă.rîrea, J Altfel, cît mai
răsuflu, am sfL-ţi spun J Că. ai greşit" (I, 1, 167-169) o primeşte cu trăs­
nete şi fulgere: „Ascultă, tică1osulc, /Pe jn:rămîntu-ti de vasal, ascultă!"
etc. ( Ycrsul 1 îO ,i urm.).
O dată cu scena. a. 4-a începe contactul dureros al regelui cu realitatea
ascunsă îndărătul vorbelor umflate şi linguşHoare. O-wald, intendentul
Jui Goncril, îl primeşte în casă cu vădită lipsă de respect ( cnm a fost in-
struit), ceea. ce îl face pe Lear să-l întrebe: „Cine sînt cu, domnule?" (ca
reproş, în sensul de „ai uitat cine sînt?") iar răspunsul „Tatăl stăpînei
mele" (deci nu „regele") dezlănţuie un potop de imprecaţii. Cind apare
; Goneril şi-l mustră pentru comportarea a urîtă cu slugile ci, Lcar o în-
treabă, pe jumătate mustrător, pe jnm'i.tate uimit: „TLl eşti fata mea?"
(I, 4, 241) fa.r ceva mai departe începe să se îndoiască. de propxia. sa iden-

Wolfgang II. Clemen, Op. cil., p. 134.


1

John Wain, The Liviag World of Slial:espeare, Macmillan, London,


2
WG1, p. 163.

228
titate (i sc parc că, rcnunţînd la regat şi la însemnrlc puterii, şi-a pier-
dut-o):
„Mă recunoaşte cineva? Nu-s Lear, / Lcar nu se poartă, nu vor-
beşte-aşa; / Unde i-s ochii? Ori, te pomeneşti / Că mintea lui inccpe să
adoarmă ... / Treziţi-mă, spuneţi-mi cine sînt" (vers. 248- 2.52). Bufonul
îi ră.spunde polisemantic: „Umbra. regelui Lear".
Făcînd incă un pas spre cunoaştere, Lear inţelege că a nedreptăţit-o
pe Cordelia, se bate cu pumnii in cap în timp ce rosteşte cuvinte a.spre
pentm actul său necugetat: „Ah, Le:u, Lear! / Izbcşte-n poarta care s-a
deschis/ Să intre nebunia şi să iasă/ Lumina minţii!" (vers. 294-296).
D up ă care il cuprinde din nou furia, exprimînd-o cu blesteme asemănă­
toare cu cele ale lui Timon (Timon din Atena, actul IV, scenele 1 şi 3),
iar acestea pe de o parte introduc, accentuat, tema nerecunoştinţei, iar
pe de alta, reiau tema „anti-naturii" părinţilor, atitudine de care regele
se face iarăşi vinovat chi:rr dacă e vorba despre „monstrul" Goncril:
„Natură,-ascultă, draga mea zeiţă, / Opreşte-ţi mina dacă ai de gîud / Să
faci făptura asta să rodească" etc. (vers. 299-313).
în scena 5, avertizat de Bufon că nici Regan n-o să-l primească mai
bine decît sora ei, Lear se simte descumpănit şi e cuprins de teama că va
înnebuni (ca va deveni cronică): „Nu mă lăsaţi să-nnebunesc, o, zei,/
Ţineţi-mă, nu vreau să-nnebunesc" (I, 5, 51-52). Implicit, se consideră
întreg la minte.
în caEa lui Regan, II, 4, Lear îl găseşte pe Kent în obezi, dar nu-i
dă crezare acestuia cînd îi spune cine l-a ferecat: „Lear: Dar cine-i cel co
rangul înjosindu-ţi/ Te-aduse-n starea asta? Ii ent: Amindoi, / Fata i:i
fiul înăl(imii-voastre . Lear: Nu. Kent: Da. Lear: Îţi spun că nu. Kent:
Eu spun că d:i." etc. (II, 4, 12 şi urm.); adevărul lui subiectiv nu poate
să se împace cu ceea ce a.flă ( cf. dialogul dintre Timon şi Ffavius în Tim oa
din Atena, II, 2, 133 şi urm.). Pinii la urmă el se lasă convins de rela-
tarea amămmtită a lui Kent şi iar i se întunecă mintea: „Durere, locul
tău este mai jos,/ Nu îndărătul fmnţii (vers. 57--58)". ln schimb, eînd
primeşte o nonă lovitură, vestea transmisă prin Gloncester că ducele de
Cornwall şi Regan nu pot vorbi cu el pentru că sînt bolnavi, Lear nu
reacţionează exclusiv „vulcanic", ci şi prin replici care marchează inter-
venţia aprecierii lucide („palavre", 90), stăpînirea de sine conştientă („llfergi
de-i spune /Acestui foc de pafo - nu, nu încă" - vers. 105-106; „Am
s-aştept"), autocritica („îmi pare rău că firea mea aprinsă/ A luat drept
bun ce-a spus un om bolnav'~, yers. _1 11-113) şi, lucrul cel mai important,
o primă vestire a empatiei, rod al propriei sale suferinţe. ln aces't context
al progresului cunoa.~terii reţine atenţia şi capacitatea lui Lear de a iaco
generalizări corecte, dintre care una priveşte identitatea:

„S-ar prea putea să nu se simtă bine/ Şi-atunci... îndatorirea sănă­


tăţii/ N-o ştie boala; nu mai sîntem noi/ Cind Firea, încolţită, cerc minţii/
Să sufere cu trnpul" (vers. 106-110).

229
fa ilialogul cu Rrgan, apoi şi cu Goncril. Lear se s(răduieştc, 11e alocuri
fărit succes, să-şi stăpîncască Ituia şi inuignarca, C::\.!)rimato acum mai
:ilcs prin tonalităţi noi pc care i le inRpirft „răbdarea" („sînt răbdrttor",
v. 233; „Eu de răbdare am neyoic, cemri J·', v. 271) şi hotărîrca de a
nu plînge. Apar noi generalizări : „Cei răi, atunci cînd nu sint cei mai
răi,/ Se-arată-::qJroapc buni şi Ii se cade/ Chiar preţuire" (v. 250-261)
rtc. '!'cama că ar 1mtea ă-nnebuncască revine în două rînduri: „Să nu
mă scoţi din minţi, feti(o" (v. 221), „Kt•bunc,-nncbunesc" (v. 289).
N"cbun.ia lui Lcar, declanşată in scenele furtunii tlin actul III, alter-
nează cu momente do luciditate şi, pc do altă parte, chiar atunci cînd
~pcctatorii o receptează ta atare, ea „~e identifică cu o nouă perspectivii
a situatiei regrlui„ (J. Wain), „arc un caracter ambiguu" (Şyedov), diva-
!!a(iilc nu sînt în general lipsite de coerenţă. Suferinţa pricinuită de nore-
runoştin\·a fiicelor e aOt de maro încît, in prelungirea felului său de a.
gî11di puţin dar concentrat asupra ttnci annmite atitudini sau noţiuni
\ v. „nimic" sau „naturft'·), nerecunoştinţa dc\ine un clement obsesiv.
„Retorica bombastică;' (J. 'l\'<tin) din „Suflap, turb::tte vîntnri..." (III, 2,
1-9) so înthcic cu dorinţa „Ca-n Yînt să piară tot co e sămînţă J Do
nerccunoştinţă-n omenire". în srcna 4, unele Lc::tr însuşi stabileşte para-
lelismul dintre furtuna rcalrL şi cca pe care o îndură m::i.i greu, „furtuna
re-i în mintea mea", el o conştient de pericolul obsesiei: „0, nerecu-
noştinţă! („.) Lăsat pc cîmp pc-o noapte ca aceasta! („.) O, Reganl
Goneril! EI, tatăl yostrn, / Brttrînul vostru tată bun şi d::i.rnic. /El, care
Y-::t dat tot - o, ăsta-i drnmnl / l'pre nebunie. Ku-1 urmez, ajunge I''
(vers. 17-22). Iar după apariţia lui Edgar, care, prefăcîn<lu-se nebun
<·a să-şi ascundă ado,·ărata identitate (şi a tfcl completînd trio-ul semJ1i-
ficativ al dezaxaţilor - ceilalţi sînt regele şi Bufonul) cere do pomană
1icntru că e urmărit de „tartorul cel mare·• etc., Le::i.r nu-şi explică
otarea lui de plîns altfel detît prin cc;111entarii ca: „Te pomeneşti/ C-ai
împărţit avcre::L la copii (ycrs. 47-<18), „Tot fetele l-au dus aici, săr­
manul" (v. 62), „Prftpă<lul tot al soartei omeneşti/ Să cadă iic-ale tale
fote rele" ( yers. 66 G7); iar obscrvaţia lui Kent că „omul ăsta. n-are fete"
(v. 68) nu-l abate pc Lcar de la ideea sa fixă: „Să nu mă minţi, la moarte
mincinoşii!/ În !ia.Iul ăsta nu-l puteau aduce/ Docît copiii răi" etc. (v. 69
şi urm.). în couycrsaţi:i. cu Kent şi bietul Tom (Edgar), B!tmdcn vede o
ilustrare:
„a. metodei dominante în nebuui:i. rcgolui do a so agrtt<L do o itloo
~n.;erată.
memoriei sale de împrejurări sau minţii sale de o couYersatie ,
o
pe care o autle ~I ile a reţine, subordo~în'd-o altor subiecte cu un Iel
de mîndrie /„./ Acesta o drumul spre culme.a. ncbuuiei sale„." 1 •
Nemărginita. milă a lui Lcar Ia(ă tlo sine nu-i m:i.i îngăduie să perse-
Yereze în direcţia a.ut01·0pro.şurilor antcrio:i.rc; după o eatalog:i.rc a Uealo-
~ Ednmnd 13Iunden, Op. cit., p. 330.

230
şiilor omeneşti „ncpcdc11~itc tic judecători"· dar a5tc·ptînt! u-~i jndccata.
stihiilor, el declara „ ... înt un om cr n-a greşit atît / Cit al\ii au greşit
faţă do ci" (III, 2, 59-60). Cu to:ite accslca, comentatorii dcsln şc c o
autocondamnarc scmiconşticntă a rcgclni în cuvintele: „Nelegiuiri, / Icşiti
din tainite„." (>crs. 57-58) - ca partr „ a furtunii ce-i în mintea lui".
Dar suferinţa fizică in supo rtabil ă. pc care o îndtirrt nu numai el ci ~i
Bufonul trczc·şte in lear scniilltcntul solidarită(i i umane. Clnd Kent îl
roagă sit se adăpostească în bor[ki, I.car spune:

„Mă tem c.ă mintca-nee11c să mă la~r„ / Biiicte, lai :,ă mergem. l.Tu<le
eşti?/'fi-o frig? Mi-e tare frig şi miP. Cndc-i / Coliba ceea, omule? Ne>oia /
Ne-nnţft r epede să prctuim / ~i lnrmrik CL'lc mai umiic. / Hai , du-ne la.
bordei. Sănn:m nebun, / Te 11lî11e:, mi-a m:ti răma un dram de milă"
(III, 2, 67-W).

lu fata bonlciului, după ec motfrcazrt: ,.Yiforni(a mă-mpi<'dică ~ă


ruget/ la rftnl mai am;i,rnic." (TU, -1, ~-1 -'.?.i) ~i-l .in\'ită pc Bufon StL intre„
cxclamînd: „0, sări1cic, / Cl\i 11-au uu aufrpo t!'· Lcar rămîno s.i ngnr
cîtey;i, clipe c:t sft- şi rostcas!'fL „ ru gftciunc•a" care, prin manifestarea clară
a capacită(ii pentm empatic, prnel:unrt atingerea unei tre1ltc su1)crioare
a cunoaşterii:

„Yoi, d1' s1miaţ i ~i oropsiţi ai s orţii,


Pe vrcmr·:t :i~!.i undo vă piti(i
ub Joyit1tra ri nccruţr1toarc,
Cu ca11ul p;nl şi costelivi de foam e
Şi-ml.iriicămi11tca i.mmai găuri toată,
Sft ţiueti pit•pt urgiilor furtunii?
De voi nu mi-:t pftsat pînă acum.
Te vind ecă , mărire, aşadar:
!ndurit tot cc-uduril nevoiaşii,
Arund-lc prisosul tău şi ecrul
Arată-l astfel mai puţi11 nedrept".
(III, 4, 2 - 36)

Din interpret ărilc lui l.C. E:nighls:

„Aceasta c milă. nu milă faţă de sinr ; iar condamuare;i, altora. ce·


dează momcnlan locul autoincriminării: «De voi nu mi-a păsat pînă acum~.
Totodată„ pittcm spune că e o mgfLciune adcyăratil şi căi se va răspunde
ca atare: clitpă cc o rost< ştc, Le:u v;i, trece prin procesul anevoios al
vindecării, leacul fiind viziunea omului fără egfdelile cidliza_tieh (unac·
commodated ma11).
Am m;i,i făcut oarecare referiri 13. natura acestei viziuni, care include
suferinţa celor săraci şi surghiuniţi, indiferenţa Naturii şi toate impulsu-

231
rile condamnabile sălăşluind în inima omului. De acum înainte problema
lui Lcar, de fapt, problema pusă întregii piese, este cum să facă faţă. lum·i
astfel revelate, cLLlui astfel rcyelat. Bineînţeles, se poate spune că Lear
nu face faţă în nici un fel deoarece după ivirea bietului Tom (cu care se
identifică imediat /.„/) el e nebun. Totuşi, ceea ce trebnic reţinut d n
acestea e faptul că, ferit de interferenta personalităţii oferite lumii ca
•Lcau şi care s-a dovedit total nccorc punzătoare sub ~tres, el este liber
să exprime atitudini anterior ascunse lui deşi( ... ) spectatorii le-au sesizi.t.
/„./ ... impulsurile se manifestă cu sinceritatea neinhibată a acţiunilor
simbolice din vise. în centrul vîrtejului se află obsesia vinei şi a pedepsei.
Ceea ce constituie tortura - «roata de foc~ a lui Lear - este faptul
că fiecare atitudine succesivă, purtînd amprenta absolutei sale inadecvări,
nu poate genera decît reculul şi o nouă precipitare în nebunie. Tăgăduirea
implicării (~ei nu mă pot aresta pe învinuirea că am bătut bani falşi• -
IV, 6, 84) trădeazit o mărturisire a vinei. Agresiunile imaginare se tran ~­
formă imediat în situaţii în care Lear este victima. Mai semnificativ decî t
orice este dol'inţa insistentă de a vedea €legea pedepsindu-i pe vinovaţi~.
Dar judecata fictivă a lui Goneril şi Regan (III, 6, 22-59) nu este numn.i
un indirect comentariu ironic la adresa. justiţiei umane (el va deveni expli-
cit mai tîrziu); •piesa-în-piesă& respinge obişnuitul apel la un oarecare cod
legal sever:
~Acum, cealaltă; ochii ei vicleni/ I-arată gîndurile. Arestaţi-o./
Foc, arme, săbii! Curtea-i mituită!/ Fals tribunal, de ce-o lăsaţi să scape?*
(vers. 56-59)
•Curtea-i mituită~, într-adevăr! Fantezia lui Lear se desfă5oară
corect atunci cînd, punînd capăt procesului într-o confuzie demenţială,
ca îi spune că dînsul nu poate ajunge la realităţile omeneşti în felul acesta.
Dacă nu este de folos nici una din atitudinile obişnuite întrucît corela-
tivul fiecăreia este iluzia, de ce anume se poate ataşa mintea lui Lear?
S-ar părea că do nimic altceva decît de recunoaşterea propriei sale parti-
cipări la o depravare sesizată ca universală. Există, de fapt, două mo-
mente cînd recunoaşterea de către rege a eşecului său total nu este însoţită
de referiri mai generale şi acestea, după părerea mea, sînt disjunse cu
bună ştiinţă. !n primul caz (IV, 3, 43 şi urm.) auzim despre •ruşinea.» -
ruşinea catotstăpînitoare » şi ~arzătoare» - care întovără.~eşte conştiinţa
•asprimii» faţă de fiica pe care a izgonit-o. A doua oară, cînd autoacu-
za.rea capătă un surprinzător ton impersonal, Lear însuşi spune cit do
false erau măgulirile încurajate şi acceptate de el: oSe linguşeau pe lîngă.
mine, ca javrele. / ... / Cînd m-a. bătut ploaia prima oară şi vîntul a făcut
să-mi clănţăne dinţii, cînd vîntul n-a vrnt să tacă la porunca mea, atunci
mi-am dat seama şi i-am mirosit eu cine-mi erau. Da, da, nu erau oameni
de nădejde şi de cuvînt; îmi spuneau că sînt atotputernic. Minciună!
Un guturai e mai tare ca mine~ (IV, 6, 98-103). Dar deşi fiecare din
aceste pasaje reprezintă o coborîro în realitate, deşi imediat după primul

232
din ele rea.pa.re Cordelia căutîndu-şi tatăl, apogeul viziunii lui Lcar nu a
fost încă. atins"l.
In continuarea infrevcderii cu Gloucestcr şi Edgar din scena 6, repli-
cile fără. noimă. ale regelui sînt întrecute de observa.ţii lucide (ca a.ceea
citată mai sus de L.C. Knights), de unde şi surprinderea exprimată. de
Edgar într-un aparteu: „Ce cuget clar în nebunia lui!" (Yers. 179-180),
surprindere explicabilă şi prin mai multe generalizări făcute de Lcar (chiar
dacii unele sînt discuta.bile). Regele justifică adulterul prin pilda „naturii":
„(Ci'ilre Glouccsier) Nu vei muri; să mori din adulter?/ Şi pasărea şi mus-
ca-şi fac de cap/ În văzul tuturor;/ Lăsaţi împreunarea să-şi ia zborul,/
Căci fiul cel din flori, cel al lui Gloucester,/Mai bine s-a purtat cu fată!
lui/ Decît fetele mele zămislite/ Din legiuitul aşternut" vers. 114-118);
stigmatizează apoi femeile pentru poftele lor sexuale neînfrînate şi ascunse
indărătul aparenfei (vers. 121- 13.J) şi, s-ar părea, în aceeaşi ordine de idei,
i se adresează lui Gloucester: „De ce te uiţi cruciş? Te osteneşti degeaba,
orbule Cupidon (firma bordelurilor), n-ai să mă faci să. iubesc". „Aceste
cuvinte", scrie Rehder, „sugerează nu numai că o parte a nebuniei lui Lear
stă. in incapacitatea de a iubi, ci şi că el a dorit drngostea fiicelor sale fără
a fi in stare să-i răs1mndit" 2 • Inţelcgînd că Gloucester e orb, Lear afirmă
că „omul poate Yedea mersul lumii şi fără ochi", ilustrează acest „mers"
prin asprimea judecătorilor faţă de „hoţul nepricopsit", relaţie de echilibru
precar pentru că rolurile se pot schimba oricînd ( cind nu se mai ştie „care-i
hoţul şi care judecătorul", rîndurile 156-159) şi stămie asupra „autori-
tăţii", „un cîine temut fiindcă e la putere". Rechizitoriul e violent, dar
implică empatia sub formă de milă faţă de „bietele fete păcătoase": „ Tu,
paznic ticălos, oprcşte-ti biciul,/ De ce-o izbeşti cu-atîta sîrg în spate/ ... ?/
De <lire vii vărghează-ţi tu spinarea,/ Că de la tine i s-a tras păcatul".
După ce critică „atlazul şi dantela/ Şi blănurile scumpe" care „ascund tot",
„mişelia îşi pune-armuri de aur,/ De ea se fringe-a judecăţii spadă", Lear
trage încheierea:
„Ett zic că nimeni,/ Nu-i nimeni vinovat într-adevăr,/ I-am [graţiat
pe toţi. Prietene,/ Im·aţă asta bine de la unul/ Ce-l poate a.muţi pe-un
procuror. / Atîrnă-ti ochi de sticlă, şi întocmai/ Ca un politician mîrşav,
să pari/ Că vezi ce n-ai .văzut" (rînd. 164-177). Aspectele morale sînt
însoţite de o generalizare filozofică. (loc comun, preluat din proverbe):
„Noi cînd ne naştem, plingem că intrăm/ Pe-această ma.re scenii de nebuni"
(vers. 187-188).
In IV, 7, dn1lă părerea doctorului, Lear a dormit suficient ca să i se
poată vorbi. Cordelia. îl sărntă, Lear se trezeşte, nu o recunoa.ştc („tu eşti

1 L.C. Knights, fragmentul din Some Shakespearean Themes, 196Q.


reprodus în Shakespeare Criticism 1935-1960, selected by Annc Ridler,
Oxford University Press, London, 1964, pp. 275-277.
2 R.l\I. Rchder, Op. cit., p. 35.

233
un suflet fericit", „eşti duh, ~liu, ~fiu . / Cînd ai nturit."?) c coplc~it înră
do suferinţă. („ •. int tras )11.' roata crînccnă de Ioc/ far lacrimile mclc-s plumb
topit", „De l-aş vedea pc altul / În starea asta, aş muri de milă"), nu pri-
cepe co se întîmplă („ro unde-am fost? ._'i nude sînt? E ziuă?" „E asta
mina mea? 0-nţcp şi simt./ O,de-aş fi sigur clL-i aicyca totul I" (>ers. 4.0-57).
Anc>oic, Lcn.r îşi vino în fire; nu mai întrc:tb1L unde este etc., ci devine
conştient cit mL ştie, ci"L c ,.un biet om Mtrîn, copiliiros (f11olish) /De-opt-
zeci do ani ba înci"L şi mai bine" cu complctatca ~enilfL „Da, nici un ceas
mai mult sau mai pu{in") şi laitmoi.intl anterior ,.mă tem că yoi înnebuni"
se transformă în „Mi-e tcamfL că nu sînt întreg la minte". Totodată, el
începe s-o recunoască i1e Cordclia, folosind ycrbc contradictorii: „De mino
să nu rîdcţi; căci Aşa/ Cum nu wl fot/oiesc că sînt bărbat,/ lt11i parc
(subl. n.) că :t.ccastă doa.m.nă este/ Copila mea Cordelia" (vers. 60-70).
Cîncl Conlclia, plîngîncl, îl încrcclinţcaziL cii este ca într-:t.clc>ăr, Lcnr e
cuprins de milă: .,Ţi-s uclc lacrimile? Plîngi~ 'l'c rog.„", îşi recunoaşte vino-
văţia implicit: „Otrayă dacă-mi dai, o beau" şi explicit, deşi încă nu şi-a
dat scama de adevăratele ci sentimente: „Ştiu că m1 mă iubeşti, cftci cele-
lalte,/ Pe cit mi-aduc aminte, m-au loyit, /Deşi n-aveau ele cc, iar tu ai,
ştiu" (vers. 71-75). Iar cîtcya Ycrsuri mai departe, invocînd în continuare
senilitatea, cerc iertare: „Fi(i îngiicluitori; îi rog pe toţi f Să uite şi să
ierte-un moş nebun" (Yers. 84-85).
Iertare pentru Yina Ra rcallt de la începutul piesei - şi aici conştiinţa
ei depăşeşte faza furtunii din ubconşticnt - Lear şi-o ya cerc Cordclici
în scena 3 din actul V, în momentul cînd, după înfrîngcrea oştilor franceze,
Edmund ordonă ca regele ~i Conlelia srt fie întemniţaţi . Episodul i)roclamă.
împăcarea, iar împăcarea e mijlocitii ele dragostea adevărată, noul şi ulti-
mul pas al lui Lear spre cunn:1ştcrr, după empatie şi milă, deşi cuvin.tul
„dragoste" e absent: c înlocuit de întregul context, inclusiv de cel ling\i -
tic, o exprimare simplrt ~i pocticr1, fărft „zorzoane" (în spiritul obserrnţiilor
lui Ewbank):

„rot'lh/:11 : ... ~-u vrei sit le vedem


re cele două fete, pe surori?
Lw„: Nn, nu, nu, nul La temniţă, mai bine
Cu tine-am să mă simt ca-n colivia
Cu păsitri cîntătoaro. Tu-mi vei cerc
Să te blagoslowsc, şi eu-n genunchi
'l'e voi ruga fierbinte să mă ier\i.
Şi >Om cînt.a, şi lungi poyeşti ne-om splme
Din vremea de demult; cc-o să mai rîdcm
Privind cum joacă-n aer îluturaşiil
Sau ascultîncl pc oamenii do rînd
Ce zic de ce se-ntîmplă pe la Curte,

234
Cu ci vom sta de vorbă dcs1ne toate:
De cei ce dobîndesc averi şi ranguri
Şi despre cei care pierd ce-au dobîndit,
Cum unul intră-n timp ce icso altul,
Căci ei şi cerul ştiu să-l iscodească .
Din temniţă vom contempla, ca hma,
Cum cresc cei mari ai lumii şi pogoară
Ca fluxul şi refluxul mării . I ···I
Po ruguri ca acestea, fata mea,
Chiar zeii-aduc prinosul lor de slayă.
Te-am regăsit" . (vers. 8-21)
Apogeul suferinţelor sufleteşti alo lui Loar o moartea Cordeliei, iar
după trecerea sa violentă la deznădejdea totală, „Tu nu te m:ii întorci
nicicînd I Nicicînd I" (în original, „Never" repetat de cinci ori) la o spe-
ranţă iluzorie, cînd i se paro că moarta şi-a mişcat buzele, „Priveşte, iată!
iată" (vers. 300-313), moaro şi el.
După Bradley, singura intei]_)retaro posibilă a felului cum moare
Lear este următoarea:
„Pentru noi, care ştim că Lear se înşalil, i!uzja lui poate însemna o
culme a suferinţelor; dar dacă ea înseamnă numai atît, con idor că greşim
faţă do Shakespeare şi că, hotărît, faţă do text va greşi orice actor care
nu încearcă să redea, prin ultimele accente, gesturi şi mimică alo lui Len.r,
o bucurie insuportabilă" 1 •
J.K. Walton a criticat o asemenea tălmăcire:

„Să nu uităm că interprotarcn. propusă do Bradley pentru ultimele


cuvinte ale lui Lear şi-n. găsit dezvoltarea logică în concepţia lui William
Empson, care crede că în ultima scenă Lon.r redevine nebun şi că pînă la
urmă el rămîne eternul nătîng şi ţap is1Jăşitor, trecut prin toate suforinfolP
dar neînvăţînd nimic. O atare explicaţie îngreunează, în general, aprecierea.
Regelui Lear ca tragedie. În afariic de acon.stn., numn.i dacă ţinem scama de
rolul activ al lui Lear în procesul cunon.şterii, putem obsen-a că partea
finală a tragediei are o convingăton.re formă dramatică"2,

La rindul lui, Şvedov critică punctul de vodere al lui Brndley, expli-


tîndu-1 prin n.ceea că el a încercat să vadă în finalul Regelui L ear o analo gie
cu trn.gedia antică şi să o încadreze in canoanele teoriei lui Ari toto! despre
catarsis, formal înţeleasă. Şvedov afirmă:
„Este clar că, do fapt, aprecierea lui Br'adley pune "semnul egalităţii
între stn.rea do spirit în care se _aflau în preajma mor( ii cei doi protn.gonişti,
A.O. Bradley, Op. cit., p . 241.
1
2
J.K . Walton, Lear's Last Speech, în „Shakespeare Smvey", 13,
1960, p. 17, pasaj reprodus u1 traducere de I. Svedov, EvoliuJia şekspi­
rovskoi traghed·i i, · ·~foskva, 1975, p. 347-348. '

235
I.car şi GJouccsi.cr. Bucuri::t pc care, chipurile, o încearcă în u1tim::t clipă.
regele Lcar e asemănătoare cu sentimentul care a oprit băt::tia inimii
Lătrinului conte cînd i s-a reV"elat Edgar, în drum spre duclnl dccisi>: / ... /
~.\tttnci ~ărnrnna-i inimă zdrobită I N-a mci putut să sufere Yîltoarea /
Acestei sfîşicri dintre durere/ Şi bucurie. A murit zimbind& (V, 3, 198-
201)"1.

Între lcar ~i Gloucestcr există numeroase asemanan şi numeroaso


dcoscbfri. Amînt.!oi eroii sînt bătrîni, creduli, csen\falmente buni dar ego-
centrid, mnîr.doi nu văd ini ţfa I realitatea ~i se leapădă de copiii rare ii
iubesc ~i care îi Yor înQ;riji mai tîrziu, amîndoi se dezic de lcgăturilr fireşti
dintre părinte şi copil, se încred în copiii care îi vor renega, amîu<loi, supu~i
unor grele sufrrinţr, vor eYolua sub raportul cunoaşterii - Lcar se ni.
întclrp\i în „nebunie", Gloutcster V":\ începe sit vadă în „orbire". Pc de altă
ra.rtc, Lc·ar e carncteri:dic activ, Gloucestcr e caracteristic pasiv; „Lcar,
filră să se întrebe dacii arc dreptate, îşi impune \-oinţa a,Jtora; Gloucestcr
acccptfL voinţa altora ffră Eă se întrebe de fapt dacă aceştia aa dr<>ptatc"
(RD. IIcilman), Glonccstcr ,.şi-a neglijat re~ponsabilităţilc mai sc1ioase, a.
lăRat lucrurile să meargă de Ja. sine" (J. Wain) ia.r:

„ „. tcndi11(a lui spre ronformi~m - Rprc <'rtromodare •··· - a fost


admirabil rezumată îmă în predispoziţia lui spr<' a.~trologir, trăsătură p<i
care, trelJuic să obsenăm, Jill o arc nici uu ~lt iirrsonaj <lin i1ir-:ă. Lui
Glouccs1 cr i se potrh·cştc de miimnc. Dacă rnccste r<'ccni e ct'li11sc ele soare
şi lună nu ne prevestesc nimic bun», ci cc poate să. facă? Dt'fcclul lui Glou-
ccstcr este de a nu înţelege niciodată pînă la capăt senml situaţiilor în
care se găseşte, chiar dacă se consideră un om cu destulă rxperirnp a
>ieţii. :1\ u că :u ciiuta. răul în mod ,-oit; pur şi simplu, el cedează prea. uşor
în faţa lucrurilor în ca.re ar trebui să >adă. răul" 2 •
Cînd îşi dtm seama de răul pc care l-au făcut, Lear înnebuneşte iar
G1ouccster încearcă să se sinucidă. După unjj comentatori, ,-ina „tra.gieii."
a lui Lca.r este trufia, cea a lui Gloucrstcr dcsfrînarea. Yan Dorcn a.~ordă o
importanţă deosebirilor de exprimare:

„Lear c un mare poet, articltlat piuă la limitele limbajului; Glouccstcr


e un om simplu, a cărui proză nu-l poate salva de la coboTîrca în suferin(a
animalului necuvîntător cînd Cornwall îi scoate ochii („.). Pe cită vrmte
Lca.r se îualtil. pc aripile metaforei, Glcuccster î~i degradează exprinuirra.
pînă la niYelul bîiguielii. („.) Este po~ibiJ ca GIGuel'stcr să fie un om mai
bun dccît Lcar, dar Lear îl întrece ca. artist"a.
1I. Şvcdov, Op. cit., I'· 347.
2
llobcrt D. Ilcilmnn, Tltr Unii!/ of 'F.iarJ'Lrnr, „Scwancc Rniew",
l!l48, studiu reprodus în Cascbook Series, Op. r.:t., p. 173.
3
Mark van Doren, Sltakcs11carc, 1V39, Doublcday, N"ew York, 1953,
pp. 205-20G.

236
Un alt personaj care, alături de Lear şi Gloucester, e>olucază, în
direcţia. cunoaşterii oamenilor, dar care, in momentul cînd işi dă scama
de ticăloşii intelcge să acţioneze prompt şi energic, este ducele ele Albany,
soţul lui Goncril. Neglijat multă vreme de shakespcariologi, Albany este
un personaj foarte important, cum a demonstrat Leo Kirschbaum într-un
studiu recunoscut ca. excepţional:

„Pentru prima oară putem aprecia personajul în I, 4. Nu este atră­


gător. Goncril l-a tratat pe Lear ca o fiică rea, l-a minţit în legătură cu
purtarea suitei sale, l-a amenfoţat că-i va reduce escorta, iar regele spumegă
de minie. Cînd intră Albany, Learilîntreabă: oAceasta.-ţi este voia.? Spune!»
(v. 282), dar fără să aştepte un răspuns, ... porunceşte să înşeueze caii.
Albany nu ştie nimic despre cele petrecute / .../. Îl roagă pe rege osii. aibă
răbda.re• (v. 286). Regele nici măcar nu-l ascultă şi începe s-o blesteme pe
Goneril ... Această izbucnire pare să-l tulbure pe Albany, care se dovedeşte
total lipsit de autoritate:
c.Albany: l\lilord, nn-s vinovat, cu nu cunosc f Pricina marii voastre
supărări. Lear: Se poate, domnul meu» (vers. 297-298). Şi Lear continur~
să-şi blesteme fiica. După ce iese, urmează dialogul:
•AZbany: Zei preaslăviţi, ce-nseamnă toate-acestea.? Goneril: Nu te
mai osteni să le-nţelegi, f l\Iai bine să-l lăsăm în voia lui,/ Unde l-o duce
mintea ramolită~ (vers. 314-316).
Observati că nici regele, nici fiica lui, nu-i acordă lui Albany recunoaş­
terea pe care, deşi cu duşmănie, şi-o acordr1 între ci. Intîlnim din nou acelaşi
tipar cind regele reintră pc scenă:
• Lear: Cincizeci de cavaleri m-au părăsit f !n două săptămînil Albaay:
Ce este, doamne? Lear: Iţi spun cu. {Către Goacril.) Oh, de moarte mi-e
ruşine f Crt m-ai făcut, bărbat ce sînt, să plîng... t (vers. 317-322).
Soţul negativ, neinformat, neglijabil, pc care situaţia il prezintă
ca lipsit de autoritate, este inliiturat de tatăl şi fiica. aflaţi în conflict. Dupil
plecarea lui Lear:
«Albany: Tu ştii cit te iubesc, f Dar oricît de părtinitor aş li... Gomril:
Te rog să încetezi. Ilei, Oswald, hei!» (vers. 336-338).
Cînd Goneril vorbeşte, înciudată, despre primejdia. pe caro o prczintU.
coi o sută de cavaleri ai lui Lear şi-l recheamă pe Oswald, Shakespeare
subliniază neintervenţia soţului ei:
tA.lbany: Zău, mergi prea departe {cu teama). Goneril: Mai bine-aşa
decît prea-nerozător. f Tu lasă-mă ca temerile melc j Din vreme sil le
curm ... ~ (vers. 353-355).
Reţineţi mielet din versul 354, amintindu-vă că în faţa dvs. este con-
ducătorul prezumptiv al unei jumătrtţi din Anglia! După ce-i dă. ordine
lui Oswald, Goneril se întoarce spre soţul ei:
•Eu, dvmnul meu, nu pot să osîndesc /Blajina-ţi fire şi bunim>inta,/
Dar, iartă-mă, nenţelepciunea ta/ Se cade-a. fi ma.i aspru dojenită J Decît

237
prc:1 lilu1blii lmn:Hall'a 1 C'e-i plinii dl' inimejtlii. A/b(my: De-i bine-aşa,
JJU ~t iu, dar, iaiii, / Tintiud ci.itro mai bi1w, ntl o dată/ Se-ntîro1llă să
stiicăJ\l 1111 lucru !Jun. Grmcril: Atuncea.„ Allnmy: \"om trăi şi vom vcdc:t&
(yerş. 3r::, B7:1).
~inf1·ru îutlina.(i n.cum să afirmăm că acrst om so poate ~ă fie bun, dar
11aro t111 bi d~ni c: îi lipseşto rigoarea, impulsul de a conduce sau controla.
E domi11n I dl' so( i:.i. sa.
l\u-J mai întîlnim iar dccît în 1'', 2, rînd cele mai m11llo nelegiuiri
di1111iua :ill fost sădrşilc. Iar ace ·ta e motiYul pentru ca.ro el nu-şi face
~11ari1 ia. l't·11tm că n lunci cînd ni e îngftduie sit-I mai urmărim, el e un
flHl w fulltl diferit, prezenta răului transfonnînd o persoualita.tc ucgalh-ă
l.Htr-una p11zitiră, un egal al otici din punct do ycdore psihologic şi moral" 1•
1u c·n11f inuarc Kirsthbaum analizează referirile la Albany în răstimpul
cind 11u nwi D11are po conă şi arată că în IY, 2, trnn ·Iorm<trca hti Albany
intr-un ronduciltor activ de ţinută momrn e vădită: Oswald e suq1rins
ele „sd1irn1Jaru" (vcr . 3- 11), Albany o înfruntă l)O Concrii cu: „nu meriţi
nici cllfar praful/ Pe care vîntul crud tî-1 suflă-n faţf~" etc. (vers. 29- 30
i;i urm.), o cnlificri !)Cca şi pe Hegan „spurcăciuni", „tigroaico" etc., aprobă
uciderea do către tm servitor a lui Cornwall în clipa cînd acesta se prc-
gfttea .ă-i scoată colălaJt ochi lui Glouccster, far atunci cînd mesagernl
îl infonmazfL despre rolul lui Edmund în crima săvîrşiift împotriva tatălui
acestuia, exclamă: „O, Glouccstcrl / K-aş uca să mor pîn-ce 11u·!i mul(u-
mesc /Pentru creuin\a ta fa(ă de rege / Şi nu-!i rfttliun a ochilor lumină"
(wrs. (J.l-9G).
Alliany diu V, 3, arc o şhdură . pirituală mult mai impunătoare; e
singurul personaj dominant al scenei. ÎJ arestează pe Ednrnnd i1cutrn
înaltă trădare (vers. 83-84); cînd Eduurnd cado rftpu de sabia lui Edgar,
Albany exclamă: „Salvaţi-l, salva(i-11" (v. 153) dar uu din mtlă, ci pentru
că vrea ca ticfLlosul să mai trăiască puţin pentm a face mărturisiri com-
plete; ii destăinuieşte lui Edgar: „Să nu mă ocolea cft-amărftciunca / Dacă
v-am duşmănit cumva vreodată, / Pe tiJ1e sau pe tatfLl tău" ( \ 'C rs. 179 - 180)
şi Edgar răspunde: „Eu ştiu, mftri<L-t<t". Alte citate scot în eviJcn(ă sensi-
bilitatea şi gingăşia suflotească a lui Albau~·, durerea care-l cupriurlc cînd
îl vede pc Lear cu trupul Conlclici in br;1ţc, a1,oi <tntocontr lui ~i drnninarea.
lucidă a situaţiei:

„Voi, nobili domni, / Prieteni, iatil cc avem de gînd: / 1-um face tot
ce stă-n putinţa 11oastrit / 85.-i alinăm uemîngîiatul chin;/ far dt priYeşte
sceptrul şi puterea./ Le trccrm, pentru cît rămîne-n vb(ă / Bfttrînului
monarh./ (Ciltre Edgar şi'. J(cnt.) Pc Yoi în drepturi / Yă vom repune,
aJăugînd la ele/ Ră platrL merita.tă cn priso~. { Prirtcniî cinstire vor
cunoaşte,/ Ccilalti yor bea din cupa cu amar·· (Ycrs. 398-30li).

1 Leo Kirschbaum, Characler ancl Clwraclerization in Shal:espcare,


Detroit, 1D62, pp. 36-38.

238
Kirschb:mm îşi încheie hhiilittl a~trel:

„Triria, mila, dreptatea, lip~a scntimcn!<tlismnlui, sîut toate iliistralo


aici. far dupii. moartea lui Lear ycucm că mărc\ia morală. a lui .\lbany o
însoţită do modestia corespunzătoare. I.ui Kent şi Edgar lo spune:
•E-o sfîntă datorie/ 'ă-1 ndă şi să-l plîngă. tot poporul./ (Cdtrr.
Kent şi Edgar.) Yoi doi, prietenii mei dragi, lllllfi cînua / Şi vimlcca\i
însîngerafa lară~ ( \·ers. 320-322).
Iar acest om marc, mare ca tărie psihică, marc ca putere iizicii, maro
în yorbă, maro în n·spectul îa!ii. de părinţi şi moralitate, era. omul fărft
valoare cu caro a început pie~a! Şi Jlrgc/c Lcar o adesea dcsrri<t c:i fiind
total cufundată în .întuneric!''!

„Cei buni" - Cordclia, Edgar, Kent şi Ilnionul nu „cyuJucltză";


de la început ci manifcstil capacitafca de a inhi pînil. la almega(ic, sînt
pătrunşi llo sentimentul loialităţii şi al datoriei (Holloway in. i:;tii asupra
ideii de preponderenţă a datoriei în întreaga iiiesă2) şi, cu cxce11(ia hti
Edgar, disting clar il1tre a11arcnţft ~i realitate.
Conlclia nu e. te numai întmchi1mre<t uragostei filiale şi a eroismului
feminin ( chlcgrl a comparat-o cu .\ntigona), ci şi a sinc~ritii\ii. Unii
critici consiuerit că rlispunsurilc ei la înt1ebarca lui J,ear în I, 1, au fost
prea aspre, dar chiar dacă ele trădează firea nluntară moştcuită do Cor-
dclia ue la tatăl ci, sînt sincere şi decente ( cf. dcclaraţiilo Desdemonei în
fala senatului venc(ian) şi se justifică şi prin indignarea pc care i-o Ur-
neşte Corueliei bombasticismul găunos al surorilor sale.
Edg:ir, „agentul justi(iei şi ordinii" (Ridler), e caracterizat fiuel do
Edmund: „un frate nobil,/ A cărui fire ncdcprinsă-n rele J Nu Lftnuieşto
tăul nicăieri;/ Pc cinstea lui, de-a drc1ltul nebunească,/ A-ncălecat deştep­
tăciunea mea" (I, 2, 201-20-1-). S-a afirmat că e to foart& „autocritic'·;
dar replica în care Edgar îşi <'numcră grozavele păcate („Un cavaler trnfaş
la inimă şi minto" etc., III, 4, 84 şi urm.) c menită, de fapt, să-l inrlucii
in eroare pe Lear ca 1m cunwa Edgar sit fie recunoscut; far schimbnrea
idcntitătii durează l)Înil în momentul cînd el nu mai trebuie si1 se ascundit;

„Rolul lui Edgar ca «hictul Tonl» cv6că binecunoscuta referire la


tdisimulare & (llI, 6, G4) precum şi amara sa rcm~ucă: eE duri;ros să faci
pe măscăriciul/ De faţă cu durerea şi, astW, /Să te-njoseşti pe tine şi po
alţii• (IV, 1, 38-39). Edgar a trebuit să se preschimbe tîntr-uu c:ilic în
zdrenţe,/ Un biet nebun la cn.ro latră cîinii• {Y, 3, 189-190). /„./ Treptat,
... omul care şi-a pierdut numele şi identitatea urcă pe scara iluziei de la.
Tom, •Făptura cca mai vrednică de milă./ De soartă părăsită~ (IV, 1, 3),
a ţăranul sănătos, deşi •sărac lipit pămîntului~ (ff, ll, 2:25) care-l omoară

ţ Ibirl., pp. 39- 4!1.


~John llolloway, Op. cil., pp. ZW - 223.
=-„.:
239.
pc Oswalcl, apoi la. cavalerul fără nume care-l înfr1ngo pe Edmund şi,
astfel, poate să-şi recîştige, în sfîrşit, adevărata identitate" 1•

Contele de Kent, omul de actiunc, devotat şi anacronic ca Hotspur,


are o fire vehementă, c curajos, sincer şi cam necioplit; loialitatea. sa. faţă
de Lear c atit de marc incit atunci cind acesta moare, Kent nu poate pre-
lua puterea pentru că „m-aşteaptă-n drum/ Stăpînul meu; e-acolo şi mă
cheamii / Şi nu pot zăbovi lma mult la vamă" (V, 3, 323-324).
Bufonul, un „alter ego" al regelui, „comentatorul ironic al soartei lui
Lear, Ia. fel de anacronic ca şi bravul Kent" (ŞYedov), „semănînd cu c01ul
din ti-agcdia clasicii (...) de parcă s-ar adresa spectatorilor" (Clcmcn), se
caracterizează în primul rînd prin perspicacitate şi prin credinţa. fată
de rege: „Nebunul rabdă şi rămîne, / Lăsîndu-i pe deştepţi să fugr~" (II,
4, 83-84). Enid Welsford, autoritate recunoscută în definirea personaju-
lui, consideră că el:

„ ... rosteşte adeyărul pe care-l cunoaşte nu prin raţionamente, ci


prin intui(ia inspirată. Sim1lla aparitie a figurii familiare cu tichie şi clopo-
ţei arăta din capul locului spectatorilor unele se găscn. „punctnm indiffc-
rens", criticul nepărtinitor, purtătoml de cuvint al judecăţii sănătoase" 2•

,,Cei răi" - Goneril, Ilegan, Eclnrnnd:


„„. sînt lipsiţi pină la anop_nalitatc de «sentimentul de simpatie umanăt.
Pe unii din opozantii lor nu-i depăşesc neapărat prin egoism, totuşi se
deosebesc de aceştia prin aceea că nu caută nici să cîştigc afecţiunea altora,
nici să le-o arate. Tot cc urmăresc este să- şi satisfacă poftele trupc;şti
şi dorinţa de lmterc. Un cît de inie deranj personal li se pare mai impor-
tant dedt suferinţa rudelor celor mai a.propiat~, pentru simplul motiv
că sentimentul de simpatie şi înrudire omeneas că este ru totul în afara
expericn(ei lor. Pentru Goncril, Ilcgan şi Edmund lumea este lumea lui
Hobbes„."~.

Prin contrast cu sprijinitorii lui Lear

,.. •. obs ervăm cit de rar folosesc ei im:lginilc şi cît de mult diferă felul
]or de a se exJ>rima. / .../ (Nu î11lrehuin{ca;ă) forma specifică & roialogu-
lui monologat•. Vorbesc ra(ional ... / ... /Au un scop îu ycdere şi tot cc au
de spus e legat de acesta. Limbajnl lor nu ne dezdiluie ce anume se pe-
trece înăuntrul lor - sub forma d~ ~Yiziuni ale imaginaţiei~; el nu face
decît să ne arate ţelurile şi atitudinile lor şi modul cum intenţionează. să
1
Anne Rightcr, Shakcs11eare and the Idea of the Plcry, 19G2, Penguin,
Ha.mrnndsworth, 1967, p. 16G.
~ Enid Welsford, Tl:r Fool fa E.ing Lcar, 1935, în Jl'.i11g Lear, Case-
book Scries, Op. r.ii„ p. 147.
~ lbi<l., pp. 138-139.

240
procedeze. În consecinţă limba lor nu se schimbrt aproape deloc în cursul
piesei, po cită vreme modul de a vorbi al lui Lear, Edgar şi Kent e mereu
variat. Goneril, Regan şi Edmund sînt oameni calculaţi, reci şi lipsiţi de
imaginaţie, incapabili de imagini ccreatoare ». Nu au nici o legătură cu
forţele primordiale. Lumea lor este lumea raţiunii.„" 1•

Dincolo de aceste trăsături comune, surorile ingrate se individuali·


zează faţă de Edmund prin concupiscentă animalică şi gelozie, iar în ra-
portul dintre ele, Goneril a.pare mai feroce şi mult mai activă, bucurîndu-se
o vreme şi de ascendentul asupra soţului ei, Albany.
Edmund e un arivist de tip machia'\elic ca şi Iago pe care îl depăşeşte
prin capacitatea de a face generalizări filozofice mai cuprinzătoare (ca
în monologul din I, 2, 1-22, unde discută înzestrările şi drepturile copiilor
legitimi şi cele ale bastarzilor). Reprezentant al omului timpurilor noi
(„negustoreşti", cum Ic spunea Falstri.ff) şi prin aceasta opus antitetic lui
Kent („cayalerul"), el nu se dă în lătmi de la nici o mî.ryăyic pentru a-şi
realiza cariera visată: minciuna, falsul, folosirea celorlalţi ca uniclte
(astfel legătura amoroasă fărfl dragoste cu Goneril şi Regan), crima (intcn·
ţia do a-l omorî pe Glouccster în IV, 5, 8-14, ordinul dat ofitcrului
de a o spînzura pe Cordelia în V, 3, 37-38). Totuşi, dintre toate per-
sonajele reprobabile (şi aici trebuie amintiţi şi Cornwall, soţul crud al lui
Regan, şi Oswald, un alt arivist odios), Edmund e singurul care, pînă la
urmă, trădează existenta unei conştiinţe latente: recunoaşte că e \UOY-at
de toate faptele rele săvîrşitc (V, 3, 1GJ.-16G), îl iartă pe Edgar - fără
să-l recunoască - pentru că, în duel, l-a rănit mortal (versul 167), e
mişcat de relatarea lui Edgar despre moartea tatălui lor şi-i zoreşte pc
Albany şi Kent să. se ducă la încl1isoarc pentru a-l sah·a pc rege şi pe
Corde!ia: „Aş vrea să fac un bine / Deşi nu-mi estc-n fire" (n•rs. 245-
24.6).
Că în Regele Lear Shakespeare ridică un impresionant număr de pro·
bleme morale şi filozofice şi că „gradar<'a" lor este extern de dificilă se poato
vedea şi din urmfltoarcle ilustrări ale optiunilor critice p1ivind tema sau
temele princi1rnle; „o viziune tragică a umanităţii" ( G. Wilson Knight),
„aspectul tragic al vieţii omeneşti în forma lui cea mai uniYersală"; „pro·
blema naturii şi destinului bunătătii" (E. Welsford); „tragedia izolării"
(Northrop Frye); „un studiu al bolii mintale" (Rehder); „tragedia părinţi­
lor şi copiilor, a mîndriei şi nerecunoştinţei, a regalităţii" (K. l\Iuir); „tra-
gedia dezordinii în confuzia ei totală; o lume scoasă din ţîţîni" (Henri
Flu chere); „mîntuirca regelui Lear'' (Bradlcy); „opoziţia dintre nerern-
noştinta paternă şi cctt a copiilor" (E.E. Stol!). l\Iark van Dorcn insistă.

ţ Wolfgang H. Clemen, Op. cit., pp. 135-136.

241
asuprn „temei neadă11ostirii" (e.1:pomre ). Am consillerat neunice de
:rc(inut cîicva citate, astfel din Clemcn :
,.. .. unul dintre cele mai roa.ri şi mai adînci adevăruri ale a~estei piese
este acela că trebuie mai întil să treccm 1nin sufcrintă înainte do a putea
n•cunoaşte eul nostru reaJ şi ade,ărnl" 1 •

Din Braillcy:
„Cele două grupări (cei burii ~i cei rcli) sînt prezentate în conflict în
~ş::i.
fel incit rămînem aproape cu impresia cit Shakespeare, asemenea lui
Empedocle, consitleră dragostelt şi ura dr~pt cele două forţe ultime ale
uni versului" 3•
Din Blundcn:
•. ~fă întreb dacă (piesa) poate fi 1rnmiti.i un stutliu al tlcmenţei . Ea
este mai rurînd o revelare a judecăţii ănătoasc sau a conscc,enţci inevi-
tabile, subliniind şi coordonînd ceea ce 1:1. uprafa!ă pare a fi incoerenţă"~ ·
re
fondul de beznă al tragediei (de fapt, tabloul unei societă\i într-o·
pcrioa,Jă a lumii „scoase din ţîţîui") înt proiectate, aşa c1im s-a. Yăzut din
victorfa forţelor binelui, lumini ca.re a.firmii. Yia(a şi sensul ei. John Wain
vorbcşto despre „optimismul ultim al piesei", G. Wilson Knight îi spune
sporadic „comedie fantastică" sa,n „filozofică" şi majoritatea criticilor
avizat i recunosc existenta u1111i substrat al înrretlcrii. Despre 011ţiunea lui
Shakespeare Bradley a scriR şi rîndurile:
„Este limpede că tonica (piesei) nu o auzim niri în ruYintclo smufae
lui Gloster in cumplita !ni durere ( 1Ca 11w; lele pcntr-tm copil zlmrdal11ic,/
Aşa, pe lîngct :ci, sînl mw-itorii, /Ne ni111icac în joadf », IY, 1, 36- 37, s.11.),
nici in cele alo lui Edgar, «zeii sînt drepţi» . Rezultatul ei fina.I şi total
este unul în care mila şi groaza, împinse poate pînă la limitele extreme alo
artei, se îmbină atît de strîns cu un sens al kgii şi frumuseţii încît în c le
din unnă simţim nu deprimarea şi cu atît mai puţin deznădejdea, ci con-
ştiinţa măreţiei în durere şi a solemnităţii, mi ternlui i1e care nu-l putem
sonda" 4 •

L.C. Knights explorează mai allî11c:


/Piesa este/ una din cele mai serioase încerc-uri din litcrnturilo lumii
de a ajunge la o oarecare certitudine fmuă a afhruări} iniYin<l ceea cc dii
înţeles şi semnificaţie tietii omeneşti'"•.

1
W.H. Clemen, Op. cil., p. 136.
A.O. Brarlley, Op. cit., p . 215.
2
3
Edumnd Bllllldt:n, Op. cil., p. 32S.
4 A.O. Bradlry, Op. cit., p. 230.
5 L.0. Knights,
l\.ing Lwr ancl tl1e Great '.rragedies, !1 1 The Age of
Shakespeare, ctlitctl by Boris Ford, 1955, IIa:rmondsworth, 1904, · p.' 232.

242
„Conrl'p(ia tota.Iii a lui f;liitkrspcare aţupra YÎl'( ii 11111~n!'~ti î11 nrr:bl ii
piesă este de o clnritatl' ~i n11 realirn1 ea.re foc ca. 11e~ irnirn11tl rnl nw.i 11<'1:-'111
să pară Rcntirncntali>m. Ca urmare a faph1lui ră pit„,n ur-;i. alin~ la aeen -fii
Yiziunc a groazei - YăZlltă fărft dl'ghizarC' ~an 111~1wjam"nf·.'· - ~c M~­
rhidc c·nlca. ~pic a.preeicrilc finalr . T>npft înt.huan a ~1tttl'~Î\ii a stratur.ilc•r
aparenţei, ecea re ma.i rămîne de deH011rrit c~t<' rritlitatea fm1J<1m"nt;llii a
tuturor lucmrilor. În i1ir.să c·a capii.tă fonnt1. dT:1.ţ11sf1·i ~i inrării Cord1·li!'i.
Dar a.rea~tă drago. te trclmi1' dştiţ;t!ă în modul în <'<ll'i' '<' <· î~tigii tut c·t'Ut
ce ml'rif ~ re I IJlai mult sft 1tc· îurn~im - priu rernuoa~t!'rt'a <lt·pli11i1 a u1wi
uecesitii(i. !JTÎll du11îndirNt 1·in~tt'i şi mod!'~li<i, prin rl'llllll[ilrPa. dttn·rua'<I
la tot !'Pra 1·1· l'str c·un'-idrrat i11c1•mpatihil ttt lJinelc sn1m·m. Jll' ~curt.
den•niml !'a11a)Jili sft •tteqiriim orie<' tu putra. fi acesta. hll' d~1că exi:tft
un ad1•yiir în 1·are, c·u fnrră inl'i:alaliilă . p i e~a ne conYiJJţP să tn·d1·m. ar·P]a
este cfl nici J a( imica onllllui. niti pul erl'tt lui de a pl'rt!'JW nn funrtiun!'azii
i11clepl·ndent <lll restul Jl('r~omilitiiţii ~ale : 1iw11ilm11. sumn~. BCÎi-t•l·B. l'n alt!'
cuvintl', CHi1t ~imtc J.ear e la fol ele impcortant ca şi u c,1 1" ~imt1•, pentru
cr1 du(ekgrrea » finalft e iu„qiara.hilii de ceea. t!' a dcnnil t'l"1.

,„„ tn crntml ar(iunii rs1r accr1itarl'a 1rnl'i annmitr talităţi u ui:<h·n-


ţci. l'nt.1m sii-i ~punPm dragoste atifa tim11 cît nu u i tăm rr1 C'a nu c~te
pur şi Fimpli1 un Sl'ntiJ1wiil ~i eii. dc~i profnnil pPrscnrnlft. ('it implicii ~i
impersonalitatra re rrzultft dintr-o ro11t!'ntrarc deziutrrc~ati1, momen-
ta.nfL san d1uabiliî, arnpm 1· ie\nir ii «celnilalt>J: poate că tocmai asupra
aceshlÎ fel de imperf:onalit:ifr - nu o n!'gaTe a con~liiJJ(d 1lc , inc, ci îrmo-
bilarea şi împlinirea c•i se insistă i11 ~trania exprr~ic a lu i fal;;aT: qPr!'-
gfdirca / l'oacrrea. c tntttl •• (Y, ~. ll). În aee~t sens - aratii piesa -- dra-
gostea. l' un lu<"ru fiiră rare 1·fota l' un !tao~ fiiră S!'n ~l rgoism ·lor aflate în
întreccr!'. l'. tl' ~oudit i ti darilă\i i intl'lectuak, centrul de energic clin rare
pl'rsonalit alra poale crqtu nrslîi1j<'IlÎti1 ele nl'voia auto:~firmării sau a
subterfugiului eyazfr; este sint,'llflll teren nnclc viaţa ~i eu!'rgia s!' pot
impune cu ::tdl•vămt..."~.

,„„ (·t·i earc ronsillerit cft IJÎesa e ~pesimistă», cft ca nu osto mai
m•1lt detît o eont~mplare profund rn10(io11a.ntă a neputinţei omului ar
trebui sft (ină ~rama de nrn1ătoml fapt rem'lrcabil şi cvicl.ent: că trngcd iil!'
scrise după R :gclc Lear p r oclamă pretutindeni o energic intdcchrnlft şi
ima.g i na.ti1·ă eare, prin fermitatea. aprehensiunii sale, prin afirma.rea sen-
sului Yie\ii, Jm trftdeazft nici o urmă de perplexitatl', teamă san tcn~iunc.
Pentru ceea. n• 8C întîmplft in Regele Lcar nu putem găsi uu a.Jt trrm ·u dccît
rcînnoirea" 3 •

1 L.C'. Kni~ht~, J;.i11J f, cru (Some Slt11hesperm""' T11c 1 ;1~ ~ ), în Shakr-


spe11re Critfri,111 1.93J- 1.9GtJ. s 0 lcctrd hy .\.1me Hidler, Oxî'lrd UnivtJrsity
Press, L01ulou, 1964, pp. 270-;,>,71.
2 lbid„ pp . 288- 289 .
8 lbid ., p. 289.

243 16*
„Scepticismul şi pesimismul" tragediei sînt subliniate de M.C. Brad-
brook, nu însă fără corectivul că el se refe1·ă la piesa jucată pe scena publică
(nu în interpretarea „celor puţini") 1 • „Remarca lui Swinburne că. versurile
lui Gloucester «Ca muştele pentr-un copil zburdalnic» etc. rezumă întregul
spirit al piesei demonstrează că pină şi un poet poate studia Regele Lear
fără să priceapă absolut nimic" 2 • După Ian Kott, „tema tragediei este
descompunerea şi prăbuşirea lumii" 3 • Dar cartea lui Kott, Shalcespeare
contemporanul nostru, a fost etichetată după merit de profesorul Ion
Zamfirescu;

„ „. ( e) o carte de certă şi chiar savuroasă valoare eseistică, dar atîtt...

P1·ofesorul Zamfirescu nu analizează Regele Lear în studiul său dar


respingerea interpretării lui Kott a Visului unei nopJi de vară se aplică
şi tragediei în frazele de mai jos:

„(O asemenea interpretare) cuprinde în ea accente stranii şi ceva de


blasfemie. Parcă s-ar bucura că poate să doboare, să nege, să semene
îndoieli şi 1ic::mări dizolvante, nu să continue, să înalţe, să construiască.
Este naivitate? Este entuziasm neofit? Este goană după efecte de supra-
faţă? Este pasiune obsedantă sau pasiune răutăcioasă de înnoire? Ori
este chiar ceva mai grav, tinzînd şi complăcîndu-se să macine ce poate
mil.cina în suporturile clasice ale culturii?"~

L. Leviţchi

1 M.C. Bradbrook, Shakespeare ihe Jacobean Dramatist, în A New Com-


panion to Shalcespeare Studies, editcd by K. Muir şi S. Scoenbaum, Cam-
bridge University Press, 1971, pp. 151-152.
2 John Wain, Op. cit., pp. 172-173.
3 Ian Kott, Shalcespeare Our Conternporary, 1961, Double.day, New

York, 1964, p. 169.


4 Ion Zamfirescu, Clasicitate şi coatemporaneitate shakespeariană,
comunicare ştiinţifică publicată în Shakespeare Studies Universitatea din
Cluj-Napoca, 1982, p. 215.
~ lbid„ li· 221.

244
NOTE

1 Ducat, astăzi inexistent. După cronicarul Ho!inshed, se întindea între


rînl II11mber şi comitatul Caithness din Scoţia. Albany derivă din
Albanacte, primul stăpînitor al ducatului.
2 Cornwall este 13i în prezent un comitat în sud-vestul Angliri.
3 Com,ersaţia dintre Gloucrster şi Kent nu o aude Edmund, care e destul
de departe de cei doi.
4 O anumită succesiune de note emise de goarnă sau cornet anunţa intra•
rea sau i<'şirea din sccnft a unui grnp de oameni sau a unei procesiuni.
În direcţiile de scen1i din piesele lui Shakespeare se face deosebire
între sc1mct = goarnrt şi flou;ish = sunete de trimbite, fanfară.
6 Ilceate ocupa nu loc aparte printre zeităţile greco-romane, din cauza
misterelor r:tre o înconjurau şi nunifestărilor sale unice in lumea
zeilor. Ern singurn dintre titani care îşi păstrase rangul printre noii
zei stăplnitori şi dnpii răsturnarea domniei titanilor de către Zeus,
fără îndoială din cauza imensei sale puteri, care ii permitea să fie
identificată cu Selena sau Luna în cer, cu Artemis sau Diana pe
piimînt şi cu Proserpina în lumea subpămîuteană . intrupînd trei
zeiţe, IIcC"atc, descrisă în legendele Olim1mhli cu trei corpuri şi
trei capete, aparţine lumii subpămîntene. Noaptea, Hecate trimitea
demoni şi fantome pc pămînt. Îi îm·ftţa, totodată, pe oameni magia
şi năj itoria. În timpul nopţii, rătăcea şi ea in lumea oamenilor, în
tovărăşia sufletelor morţilor. Apropierea zeiţei era anunţată de
scheunatul şi urletele cîinilor.
IIecate este menţionată şi în piesa Macbeth ca ocrotitoare a
Yriijitoarelor.
6 PotriYit unor legende, sciţii îşi mîl1Cau părin(ii decedaţi. Deşi mul(i
comentatori ai textului shakespearian interpreteazft cuYîntul „gene-
rati0n" (folosit de Lear) ca „descendenţi", s-a demonstrat că putea
3.\·ea şi sensul de „părinţi" .
l'nii vechi autori englezi menţi o n ează că. scoţienii aveau obi-
ceiuri barbare as e m'inăt o are sci ţ ilor, iar istoricii antici Diodorus

245
(<·ontrmpor:1n rn T1tli11 ÎPzar ,i .\u!,?;nst) ~i ~trnLo (GJ î.c.u. - 24 e.n.)
afirmă că o parll' din irhrndezii (rcl(ii) care locuiaLt în Drilania, în
l'Jlorn <le mai 'lts, ]Jn•ntm şi ,;ro[iruii mîncan carne de 0111.
7 ).1'<1r parc să se refere la ll'gPn<larnl balaur al Ilritm1ioi, ucis ele , i. Ghcor-
~lw, pc care rl'g;ele îl 1ioartă, în formit metalică pc coifol său, conform
ohicl'iuJni me<lil'Yal al tarnlcrilor de a purta fel de fel de rcpro1luceri
1h.• animale, plantn ~a1t di1·crse obiecte <lin metal JJe coifuri salt zugră­
' i!c iie scuturi.
8 C'a1:1dl'ntl Yiolent ni liflfrînului rr!;'c sr nurnifrstă brutal şi rînd mrtenii,
î11lrmniti de asprn romportare a regelui fatit de Conlelia, nu-i
P\PCUtă imediat ordinul de a-i d11'11Ul pc regele Frnntei ,,i iic t.luccle
I:11 r;,;1trnliri.
!) H1•g-t>it' 1.l'~r, <liu pot'nllll j,toril' al lai Ltyamon intitulat Drnlr(l203 e.n.),
ii inrncă şi l'l Jll' .\pollo în ~ilua\ia t•orrsptmzătoare celei din piesa.
lni ShakcspParc. J.egcnda. lui Lcar apare, pentru iirima oară. în
lilrratura engleză, în pocnml sus mo11(io1wt, raro cu11rindo istoria
Britaniei de la Ye11irea în .\n!!;lia a Jrgrndarului Brute, strru1epotul
lni Enea şi întcmcierornl statului britnnilor, pînii la sfîrşitul secolu-
lui al YII-lea.
Sihrntă, lHin unnarc, îu perioadtt nrncştină a Drilanici, Sha.-
krspcare con~it.lcră ră rcfrrfrile ];L zeită(iJc romane (Jupiter, }farte,
Diana, IIcrculr) slut C1Jrcspunzi'ttoarl' rundi(iilor ncmii ltti Lcar, o
tliiti1 cc l3ritani<L fusese proYÎll<'Îl' romanii între 31 110 c.11.
JO T:111·~1111clia [uscso în prinrn parte a r1·11lui mediu un regat indrpcn<lcnt,
111 I rci rînduri. Inc·epînd cn srrolul al X l-lca. Burgun<li<t <tvca sta-
t11!t1J de ducat, fiind ineorporat'l rP~atului Franţei abia l<t ·f îrşitul
SPCo!ului al .XY-Jcon. Ca llll tl111·at foarte' })llll'rnir, a ro~t Îll rirnlitate
1·11 Franta, în dt'sc rîuduri, alirndn-sc, uneori, chiar \'LL dusmanii
a1·csteia.
În situatia sti, <111~1·lc B11r~1111dil'i nrm:ire~to să-şi îutărca~că
)JOZ i!ia faţă de Fran(;l ~i rl'~tlll 1•:1m1p1•i de rest, printr-o căsătorill
111 o principcsit <'<Lre gă-i ndueă o dntii dt m·ti im1nrbintă.
11 ld1·1':t că numai dacă nu c'l'.ixtă dra~oste intcrc 'c le 111 Lt"riale juarft rohil
11rrpondercnt iutr-o căsiitorie este exprimatit şi Îll ll11i1tl1!, cind
rrgina din pil'rn jucată de tru11a de actori, sptrne: .. A tlnlla nuntă
;irc drept teml'i / C'î~tig-111 doar, 1111 fornl dragostei'" (I\', ~).
12 .\ cli(·ă în grija llrngo~td de cart' I-an asigurat şi nu a acckia pe care o
simţeau în realitate .
13 l~d11l1111d respinge atît n·Jigia cit şi IL•gilP .ocictătii omrncşfi. [11ii comrn-
tatori ai piesei au co!llparat modul rnm Edmund apare în mnnologul
din scena de îa(ă cu modnl cnm npărca, în salturi, diaYolul din
piesele-mistere şi mnralitărilu evului me1liit. Deşi :c consi<leră, în
mod unanim, că E1!1111wll 11u a •patnt auzi com·orhirca dintre tatăl
său şi Kent <lin sc1•11a 1 a acestui act, faptul că, îu iirezcn(a lui,

246
primu I 8Jlll1H' eft dup'i e<'Î ll(lu;i aui ]W 1·an· i-a Jll'I n'r·ut rl!'p:tl'll' (]f\
Aof!lia rn plera iarăşi îlllr-o aHit ţarii 1~u 11ntPa !lucit ~:1-I 111iq1IC' d1·
ură. Î11ton• Îll :\nglia, C'J ~prră şf1-~i poat[t face· nn tlrn111 011orn 1 1il
tn Yiată, \11 rn.drnl ~01·il'tii\i.i in mijl11rnl ei1rPia c·rmsid«rf1 l':i lll'f' ~i l:l
dn'ptuJ sfi trăia~c5.
111 Aluzie la rclip~elr carr ;111 aYut loc· în lmw odombrir t1;11.i.
15 Iu C:~zaJJia ( fl(lntilks) !liu 11;J11 ~1· î1dîlJJr<•e fr;1ze întregi Jll'rf1·1·1 a~r·m~­
nătoarc rn l'elr rm;( itc· d1· W0111·t·~tc·r.

16 În kgrnda Tlcg-l'lui L1o;1r, rlupfl c·nm c• rrlatalii în poPmnl lui l.aya11111n,


se S}lllllC d tln!'ii ele .\llmn .1 ~i ('orn11all H' ÎH(l'!C'BC~er;-1 1·11 l.1•ar s:i-i
punii. Tt'gclni la ilispozi\i<' ~11i11li ~i l'iini cl1• dniii(l;1r<· 1·:1 ~ii puată
umlJlrt prin tonti1 (am 5i ''i rltu·ft o d;iţă în 1l1•plillii tl1•,fatan· rî1 rn
trili. Îu p•H·m. ~r pome11c·~t1• totodatft c·ft Lt•:tr l' n11de1·;i la 1·îna111an·.
17 In leg-ruda illi L1·ar din pornllll lui Layamon. rr~rlt• >t· plîn;!'" d1• par-
tarra lui fl1111eril f1qft di• l'I :11111tînd ('ii bunătate~ Pi'" ri1f'l•a pe zi
ce tn•cea.
18 Deşi ~1wc sfîrş itul domniei 1 ·:1i~a lh'l1·i sl' fi'll·tLS(' o lt•p;1· ÎJ11potrirn a<·or-
diirii tll' 11101J11pol11ri. l'l'f!•·le laeoli I a!'on la 11rnn•u tlifPritP m1111op11l1ni
eurlcnilor ~ăi strîmtor:i(i . ~1m· JJl'mnltumin•:i. W'nP 1·nlf1.
19 Lcar se rekru la or11ş11l (;ln11('l'~tl0 r, lî11gii l'Urt' se al'la n·~P1li11(<1 (·011tt·J11i
de Glonee. teJ.
20 DiJJ rclntr1rilc ('Ol1ll'lllp\1ra1Jilor lui , hakesprarl' rnultfl d unii fi11Pri.
cinu bc:i.u .în tan'rne, obi.:nui1m să ~c nlucastfi, am1·'tl'l'ÎJl(l11-.:i :q 1ui
vinul eu ~îngc peotrn a-l bc[t înrltiuînd în silnăt:ltea [t·Jlll'ii i11hi1t„
21 Edmund îl rrtine ]W Gloucc~tl'r prnlrn a-i 1la timp ltii E1l,'.!ar ~ii fu~ii.
deoarece llll nea. ca lată! lor ~ii- I îutîlnea.scft pî11ă r!nd 1111 l'f•te \'Olll·
plcr rond11 . de Yinovf1ţia .ltii Edgar.
22 unul din rpitotele Jni ,\pollo - zeul lnminii ş i al so:ll'C·lui. î11>1·11111\111!
„str5Jncitnl" sau „nc•priliăn.itul".
23 Aiax, numit ~i „cel :\fare". era unul dintre eroii grrci. dr •ram:-1. 1:1 as1·<li11I
Troici. ln Ilirtda c prezentat ca td doilea. în Y:Îll'jie, tb1p~ .\Iii le. Hnpf•
moartea lui "\hilc a cc111t săi. e dea lui armele eroului, dur l'fiJH·fr·
niile grcccşl i l-au considerat pe rlisr mai îndreptăţit ~rt Ip prinwa~cii.
Durerea lui Aia.x a fo ·t atît de marc, indt ~i-a pierdut miu(ile
şi a ucis oile armatei greceşti crczînd că înt du~nia11ii siii. l lezme-
titindu-sc din starea lui de nebunie, s-a sinucis.
Bufonul sau mrt căriciul de ln curţile regale ~i alr a.rigtorrutilor
fiind denumit fool, cuvînt care are şi sensul de „nrbtrn", îl vc1km pr
Aia.x în piesa Ti·oilus şi Orcsida decfarat nebun de către eo(c·arnl 'i
la.şul Ter it, după cum şi în scena de faţft laşul şi ticăloi;ul 0~1Yald iJ
acuzii, într-un mod perfid, pc Kent de a fi în•acccaşi starr.
2! Cintccul bufonului este o scurtă ad:i.ptare a cîntccului liufonului Fr~te
cu care se încheie comedia A douăsprezecea noapte. Pe cit se paJa,

247
bufrnul se referă mai curînd la regele Lear decît ln el însuşi, după.
cum rezultă din replica următoare a regelui.
25 Vechiul nume poetic al Britaniei, derivat probabil din adjectivul latin
albus şi asociat cu faleza înaltă de calcar alb unde se află. portul
Dover, pe coasta de sud a Angliei, faţă. în faţă cu portul francez
Calais. In zilele însorite, coasta albă străluceşte viu, de la ma.re
depărtare, ceea ce ar explica numele de Albion, dat ţării întregi.
26 Merlin era un magician renumit din vechile legende celtice, apărînd mai
ales în ciclu1 povestirilor despre regele briton Arthur şi cavalerii
Mesei Rotunde a acestuia.
Figură foarte populară atît în fo !clorul cît şi în li tera tura cultă
britanică, Merlin apare la început sub înfăţişarea unui băiat, numit
A.mbrosius, care nu avea un tată pămîntean .
Istoriceşte, el este situat la. mijlocul secolului al V-lea, în timpul
luptelor dintre anglii invadatori ai Britaniei şi celţii britoni, locui-
torii brtştinaşi ai insulei.
Într-una din legende, Vortigern, regele britonilor, vrea să.
construia.ser~ o fortăreaţă pentru a se apăra împotriva lui Hengist,
unul dintre conducătorii anglilor, dar temeliile fortăreţei sînt mereu
înghiţite de pămîntul pe care sînt aşezate. Băiatul A.mbrosius
explică, atunci, lui Vortigern că sub locul unde acesta vrea să-şi
construiască fortăreaţa se află doi balauri, unul roşu şi altul alb ,
care se luptă pe viată şi pe moarte între ei. În cele din urmă, balau-
rul alb e învins, iar Ambrosius explică faptul ca prevestind victoria
britonilor asnpra invadatorilor. Legenda a fost însă dezminţită de
evenimentele istorice ulterioare. Intr-o versiune mai tîrzie a acestei
povestiri, Ambrosius este numit Merlin şi identificat ca fiu al dfa-
volullli.
Intr-un poem de la sfîrşitul secolului al XIII-lea, Merlin îl
ajută pe regele briton Arthur să-şi înYingă duşmanii, atît cu sfatu-
rile cit şi cu ajutorul vrăjilor pe care le face.
Tot Merlin construieşte Masa Rotundă pentru cavalerii regelui
Arthur, în scopul de a pune capăt conflictelor dintre aceştia, în
privinţa priorităţii cu venite în ocuparea locurilor in juru1 mesei.

In jurul Mesei Rotunde toti sînt egali.


Într-una din legendele britonice de mai tîrziu, J\Ierlin este închis,
pe vecie, într-o peşteră a tupată cu un bolovan enorm, de fiica
unui duşman al regelui Arthur, pe care acesta din urmă îl învinsese
cu ajutorul vrăjilor lui Merlin.
Vrăjitorul Merlin era şi prezicător, unele din prezicerile sale
găsindu-se menţionate în opera cronicarului Raphael Holinshed
(mort în anul 1580), din care Shakespeare s-a inspirat în piesele sale
istorice, precum şi în acelea în care subiectul este luat din Anglia
evului mediu.

248
27 Lear vrea să spună că dacă va intra în bordei i se \a frîngc inima,
fiindcă rămînînd afară in furtună, ·nemea aspră îl împiedică să
se mai gîndească la nerecunoştinţa fiicelor sale.
28 Cu vin tele lui Edgar ii sînt sugerate de ploaia torentială care îneacă
totul şi va ajunge la un strat de apă de o prăjină şi jumătate.
29 Edgar îşi descrie caracterul şi comportarea sa în trecut pe modelul
reprezentării celor şapte păcate de moarte prin nume de animale.
Aceste păcate erau: mîndria, pofta nesăţioasă, dcsfrîul, mînia,
lăcomia,, pizma şi trîndăvia. Astfel capra simboliza desfrîul, leul
mîndria, balaurul minia etc.
30 Versurile rostite de Edgar constituie probabil un descîntec.
31 1n conformitate cu o. lege promulgată în Anglia în anul 1597, vaga-
bonzii emu biciuiţi şi izgoniţi din sat în sat pînă ajungeau în satul
lor de origine, dacă acesta putea fi stabilit.
32 Numele „Modo" dat diavolului pare să provină din Epistola a II-a a.
lui Iloraţiu, iar „Mahu" ar fi o formă comptă a cuvîntului magus,
însemnî11d „mag". Shakespeare a preluat aceste două nume dintr-o
lucrare publicată în 1603 de Samuel Hersnett ~(v. Comentariile).
J'.fahu este prezentat ca stăpînul absolut al Infernului şi nu se
recunoaşte subordonat lui Modo.
33 Gloucester se referă atît la fiul său Edgar cit şi la Goneril şi Regan,
cînd generalizează comportarea plină de ură a copiilor faţă de părinţi.
34 Vczi Comentariile.
35 in original, Roland e numit „Child Rowland", cuvîntul „chilu", un fel
de titlu, însemnînd un tînăr nobil aşteptînd să fie învestit cavaler.
După toate probabilităţile, primul vers rostit de Edgar este preluat
dintr-o veche baladă care s-a pierdut.
Rola.ud este nepotul lui Carol cel J'.Iare şi eroul poemului me-
dieval C!lliecul lui Rolalld, în care sînt prezentate faptele glorioase
ale cayalemlui şi moartea sa eroică, în calitate de comandant al
ariergărzii lui Carol cel Mare, atacate de maurii din Spania, în trecă­
toarea de la Ronccvaux, cînd francii se înto:n:eau în Franţa, după
expediţia. lor victorioasă împotrh-a maurilor, care stăpîneau Spa-
nia în acea vreme.
Fie că poetul Byron cunoştea balada, care s-a pierdut între
timp, fie că s-a inspirat din textul shakespearian, el foloseşte cuvîntul
„childe" în titlul poemului său celebru Ghilde Harold's P-ilgrimage
însemnînd Pelerinajul Cavalerului Harold.
Poetul Robert Browning (1812-1889), inspirîndu-se din versul
din Regele Lear, a scris un poem intitulat Ghilde Rolandj a ve11it _la
Turnul Negru.
S6 Cuvintele „miroase-a sînge", în legătură cu Roland, sîut preluate
dintr-o povestire populară, Jack, omorUorul uriaşului, în care este
introdus, într-una din variante, şi Child Rawland, a cărui soră a.

249
fo~t iftpirn tk un uriaş.) î11tlti~ă î11lr-un cm.tel formccat dL· unde o
F:t.h-t•:bzii f r:i fr le ·ăn.
!li !11 pa.rit-a a dn1m a. operei sa.le„ Jfari:lc ~i neprcfttifclc Ci'onici ale marcliti
~i ,,,1,,;r,,1m/11lni 1!i'Ît1~ Oa,·g1mtua (1332), scriitorul fmnccz Fram;ois
l1alinl;1is (e„a. 149J-l;J;J3) s1mno că în facl Tero cîntă I:!. flaşnetă
iar Tr:ii1111 print.le broa~to. rocinl modicntl englez Geoffrey Chaucer
î I :ll'Mft. însă , pc I\ ero prinzînd JW~tc {Puccstca C1'il11gărnl1ti, II,
4~.-)-(j).

3 I.a hm pnt. I.!'ar se hotărîse să Iolo~cascft for( a armelor pcntm a-şi


rrr<1pnta pttll'rca pc care o transmLc e fiicelor ~ale, acum însit vrea
să ll' Ll1·a lu jndcca!il.
!lD ?.înd11 ri lr pi• (a!'\' le TC'Cilă IJnfnnuJ proYfo dintr-un cllllCC pop11Jar Îll
ran· 11u t1Jlftr î~i cheamă iuhila sfl Yinfl la el lrnycrswd r.îul care îi
c]psp<l·I f ('.
40 Ccr~rtnrii it·~i\i
t.lt· la ca~n de ncliHni purtau llll corn marc <le bon atîmat
clP ţît
tn o >foarft, clin earr ~u11nu dnd vcnNn sfl ccrşcascii la cite o
easă şi în <·a1·r li RC tnrna. hfmt1tra llală de pom:mă.
4L Refl'rifl'tl la îutbrăeăntiutra prr~:mii. R(' rlatorettzii, probabil. faptului cr1
la îne<'putnJ domnic·i lui faC'ob I sosise 1n Anglia o solie din imrtca
şahului Pl'rsil'i.
4~ negrie j~j îmhip1til' tă 1'(' află in patul său, în caştelul uudr locui..c ln
trcr11t.
41l Mrt:i[oril prnt m 11r1lt·:q1~a ilili11n, care nn ,.a fotîrzia sfi Yillă.
44 Gînd11rilP lui l ~t l;.!iil' p:tr ~ii Iie i11.pirn-tc clin R.,rnrile scriitomlui francez
].!id11·l Ex-1 1n1·m <lP :\lontnit.'lJC ( L.)83- lo!JZ), traduse îu limba
cnf;h•z ă <11• .J<.Jm J'lorio (lufi3?-1G:13).
4;) rllinwlt· t'U\"itLtf' ttll' lui (;Jont·eFfl'r e::qwimă 1111 f'.Îlld asemfmător CXpri·
nrnt de p0Pf1d ;-;ir L'hili!1 Sidney (lf.i;J4-lo GJ în ronrnnul în prozii
Ar1,11di„ (o înlfmtnirc dP tn-Pn111Ti romnntirc), care ocupft un loc
eh· fnmfr în litrrahtra H<•naştcorii engleze.
46 Sensul rttYintrlnr Jui fall!ar 11oatc fi sau: .• Cum de a ajuns să mn ierte?"
san: .,Ctun de ~i-a 11ierdut Yedcrea?"
47 Numell' relor cimi cli:n-oli Rînt prP!uate clin demono]f) ţ ia metlicnlrt.
Numrle 01.iidirnt rstc o formă com11rn a nnmelui Jui Iloberdicut,
primi]JClr Iadului.
48 Probabil cft GJoucester nra Rfl-şi sfîr~rasră ,-iata la Dover deoarece,
pr de o parte, trebuia sft ~c întîlnenscfl acolo cu I.rar. iar pc de altă
J1artr, tot acolo urmează sft debarce ~i Cordclia venind cu oastea.
fmurrză.

4!) Goncril ~c rcfrră, dnpă tuatc probahilitătilc, la Lrar. De orbirea !id


Glo11rpstcr nu a avut Î!lrii timp sft afle.
60 Unii runwntntori ai trxtnlni slrnkrsprarian eomirlcrfl stilnl r11rteannl11i
ca rlef!ant şi artiiirial, a5a cum se aştC'aptft, ele altfrl, să fie limbajul
curtenilor.

250
51 Pentru a da o înfă(işarc cît mai omcne<tsdi ~perieturilor de ciori. accs~
torn. li se prindea., deseori, sub brat cîtc un arc.
52 Maghiranul era considerat, de unii, ca leac împotri•a bolilor rreiemlui.
53 Cuvintele lui I.car pot fi interpretato în două feluri: fie că şi-o închi-
puie pc Ooneril deghizată cu aju toml unei bărbi albe false; lio că i
se a.dresează lui Goueril îutrebîml-o cum de poate fi atit ele crudă
cu cineva care arc o b:ubă albă, c11 alte cuvinte, cn el, tatăl ci.
54 !n aceste versuri se poate recunoaşte influenta operei lui :Bfontaigur,
tradusă de Florio (\-. nota 44), şi anume, citatul lui ::.IIonta.ignc
din poehtl latin Catullus (8-1? 57? c.n.), care s1mno acclnsi lucrn
ca. şi Lear.
55 Centaurii erau închipuiţi ca flinto jumătate rn.i, jnmătatc oameni,
locuind în Thcsali:.t, do unele au fost izgoniti do neamul lapiţilor.
!n antirhitak, locuitorii din 'fhesalia erau călăre(i wstiţi ~i
organizau vinători de tauri, V"Îna\i de călăreti ( cf. lrgenda lui Drago:;
Yodă). Do aici, i)robabil, s-a creat legenda centaurilor, într-o n·onui
cînd calul nn era încă răspînclit în Grecia.
Centaurii simbolizau omul ca animal dotat cu ra.!iunc.
5G Cupidon sau Amor esto denumirea latină a zeită(ii greceşti Eros, fiul
Afroditei şi al lui ...\rcs, sau cl1iar Zeus. E imaginat ca un copil,
intr-o e110că tîrzie, purtîncl şi aripi de aur. Rolul său este do a f::tco
pe cei loYi( i de săgetilc salo să so lndrăgo tcască do i)ersoana po
care o priyesc.
Este, de multe ori, legat la oehi, motiv pcntm care este numit
oih.
Este uneori rrprczcntat pe firmele bordelurilor, imagine })O
care Lear, probabil, o văzuse, după părerea unora dintre comentatori.
57 .Montaigno afirmă în Esmri (III, 210) crt sînt popoare care a.cceptă să
le Ho rege un cîine (v. şi nota 4A).
58 fo engleză, .,politician", cuvînt folosit în acea n·cmc în scn Lll de şarla·
tan, ca adc1)t al princi1)iilor lui )fachhwclli. NL1 în sensul mo·
clern al cnvîntului.
59 Idee probabil preluată clin Istoria Xalttmlct (p. 7) a lui Gafos Plinius cel
Bătrîn (:23- 79 e.n.), tradusă 1n limba engleză lle Philcmon llolland
(1601) (Copilul cîucl so naşte tipă.)
GO Un contempora.n menţionează ctL la unul dintre turnimrilo organizato
în thnpul rrgelni lionric al \'III-iea, copitele cailor fuseseră înfă­
şurate în po~tav sttu cîlti do llnă, i1entm a preYeni lunllcărilo şi
inăbuşi zgomotul co11itclor.
Gl Strigrtt de lupti't care !nsemna: .i\"u emta!i pc nimeni!
G2 în slilL1J rpistolar, termenul era şi sinonim cu „iubit, iul.Jitr~".
63 Lear se crctle în iad. Conform ;trn1li(irli popula.re, chfnuirea 1)0 roată.
de foc apfu·ca în mod curent în lrgendclc mcdicYttle, după cum

251
rezultă dintr-o serie întreagă de lucrări referitoare Ia viziunea ludu·
lui ~i Purgatoriului în epoca medievală şi a Renaşterii.
64 lncii. un exemplu ară.tind influenţa Eseurilor lui Montaigne asupra lui
Shakespeare - autorul Irancoz spune „a filozofa înseamnă a învăţa
cum să mori" (v„ mai sus, notele 44 şi 54).
65 Aluzie la practica vînătorilor de a scoate vulpile din vizuini cu ajutorul
focului şi fumului.
66 Cînd Lear va mai plînge iară5i, spre sllişitul acestei scene, Goneril şi
Rcgan vor fi amîndouă moarte.
67 După cum Edmund îl iartă, fiindcă l-a rănit de moarte, şi Edgar îl
iartă po Edmund pentru ticăloşiile pe care le-a frlptuit faţă de ol şi
tatăl lor.
68 Aluzie la roata de sub picioarele Fortunei (v. Timo11 din Atena, nota 11).
69 1n reea ce priveşte efectul scenic al momentului culminant al trag11-
diei, - de care ne apropiem, faptul ncmontionării pentru un timp
a eroilor pozitivi creează un contra.st, de un dramtltism inegalabil,
cu deznodămîntul, care so prccipită.
'10 Un alt exemplu ilustrînd intenţia lui Shakespeare de a-i umaniza pe
ticăloşii din tragediile sale. Ednmnd parc a-şi justifica purtarea
criminală ca datorată faptului de a nu fi fost niciodată iubit do tată,
frate şi lumea în ca.re trăia, situaţie care i-a. schilodit sufletul şi l-a
făcut să caute să parYină în ,-faţă prin orice mijloace, răzbunîn<lu-se
totodată pentm umiUnţele indurate.
71 fn cele mai multe din izvoarele folosite de Shalresprare, Cordclia se
sinucide în închisoare. Sfîrşitul pe care i-l dă însă Shakespeare este
mult mai plauzibil şi corespunde felului de a gîndi şi acţion:i. al
lui Goneril şi Edmund, care, totu!}i, nu o puteau executa pe regina
Franţei făcută prizonieră după o bătălie pierdută, fără consecinţe
gra-ve, nu numai privitor la relatiile cu Franţa, dar, în acelaşi timp
şi cu restul lumii feudale europene (v. Comentariile).
72 La. fel ca în numeroase alte piese, Shakespeare se referă la M clamorfo-
zele lui Ovidin; de data aceasta. Lear făcînd aluzie la legenda lui
Deucalion şi Pyrrha. Du1Jă ce piimlntul fusese înecat de un potop
trimis de Zeus şi omenirea pierise, în afară de cei doi menţionaţi
mai sus, aceştia se duseră, într-o barcă, la zeiţa Thc·mis, care era
deţinătoarea oracolului la acea neme, crrîJlClu-i sfatul pentm a
putea supravieţui într-o lume devenită pustir. Zriţa le ~pme să ia
oasele bunicii lor, ei fiintl frate şi soră, şi să porneascii peste cîmp
aruncîndu-le peste umăr. l'lcpntînd face acest sacrilegiu, Dencalion
interpretă oracolul astfel: întmcît bunica lor fusese Or(I - piimîn-
tul -, oasele care trebuiau aruncate erau pietrnlr. Ca urmare,
aruncînd pietre în urma lor, acestea, prin voinţa zeilor, se trans-
formarft în bărbaţi şi femei, care awan ÎMft nn rara.eter dur, do
piatră, datorat originii lor. (Ovidiu, Jlcfaworfralr, Cartea.
Legenda. lui Dcuca!ion şi Pyrrha).
l'. Ştefăncscu-Drăgr'ineşti,

252
MACBETH.

..

Traducere de ION \!/NEA


PERSOANELE

DUNC.\X. rcg<' al ·~otici l" .:'\ lJJ\L\T, filLl lui 1\fat' dutf
MALCO>l } fiii tii Ui\ DOCTOR, ENGLEZ
DONALIL\JX Bi\ DOCTOR SC'OTI:\.N
MACBE'J'H } gonrrnli în n.r· UX SERGE~T
DANQL'O mala regelui ex PORTAR
L':\" :JlOŞNEAG
l\L\.CDr fl.'
L\DY 1\lACllETII
LENKOX
L,\DY MACDT.Jf'F
ROSS
nobili scoţil'u.i O DO.UINĂ DE OXO .\ltE A
l\IENTEITII
L\DY-ei 1\fACJJETII
ANGUS
IIECATE şi TREI YR..t\J C-
CAITII:'\E'
'l'OARE
FLEANCE, fi11l llli Danquo ARĂTĂRI
SIWARD, conte ele l'\orthumucr~ NOBILI, OE TTJLO"m, OFI-
land, general al onslci englezo TERI, OLDA'fI, UCIGAŞI,
T!NĂRlJL SIWARD, fini său CURTKXI ~i CRAINICI.
SEYTO~, un ofiţer din su:iLa. Art iunrn se prtrccc în Scoţin şi în
lui :Macbcth Angl1;1.
ACTUL I

SCENA 1

U11 lnt p11sli11. Tua cfr şi [ulgl're.


lnlrJ lrci niJ jilorire 1•

l~TÎL\. YR.\J lTO.\RE:


Cîml fi-;'om iar, tustrcle, noi,
Sub fulger, trăsnete şi-n ploi?
A DOl'A YRXJITOARE:
Cinel znrb11u:1 s-a sfîrşit
\el îndns c-a birnit.
A TREL\. YRlJlTO,\RE:
Ya fi-naintc dc-asfintit.
!STîll YRlJITO.\RE:
!u earc loc?
A DOUA YnlJITO.\.RE:
În băltbrii.
A TREll YRĂJITO.lRE:
Pc Macbeth spre-a-I întîlni.
!NTÎL\. YRĂJITO.\RE:
Vin îuclată, Coto~man.
A DOUA YRlJITO.\RE:
Ne-a strigat broscoiul, haidem;
A TREI.\ YillJITO.\RE:
Gata, gata!
'lTSTRELE Ce-i frumos c slut, ce-i slut, fnunos 2,
Prin duhori şi pîde să plutim in sns şi-n
jos.
(fo.)

255
[I, 2]
SCENA 2

O tabără lingă Forrcs.


J11frct Dtmcan, Maleolm, Donalbai11, Lcnnox şi suita. lnllliiesc wi sergenl
plia de stnge.

DUNCAN: Cine e omu-acesta plin de sîngc?3


Crestat cum c de rrmi, s-ar prea putea
Să ştie d<' pre starea cea mai nouă
A răzvrătirii.
MALCOLM E sergentul care
Ca brav si bun osta!': s-a ri'~zboit
Să nu fh; prins. - Sâlttt, vitraz prieteni
Dă semna regelui de mersul luptei
Din care vii.
SERGENTUL: Era mhofftrîti'L4 ,
Asa cum cloi înotători sleiti
Se prind în braţe şi se siîujcnesc.
Macdomrnld cruntul, înrăit rrbrl,
Că firea-u el de-aceea viermuit-a
Cu tot cc-a zămislit mai ticrdos,
Primi-ntăriri din insule, clin vest,
De pedestraşi uşor şi greu armaţi.
Zîmbca Fortuna tintei lui drăccsti
Părînd a răzvrătitului muiere. '
Dar în zadar. Căci în dispreţul ci,
Macbcth viteazul, vrednic de-al srm nume,
Cu spacla-n vînt de sîngc fumcgîndă,
Copil al biruinţii-şi taie drum
Şi-ntîmpină pe ticălos. .
Nu-i strînge mîna, nu-şi ia bun rrunas,
Ci-1 descusu din fălci pînă-n buric,
Pc zidul nostru proţăpindu-i capul.
DUNCAN: O, vrednic văr !5 Viteaz între viteji!
SERGENTUL: Dar cum din pragul soarelui răsare,
Zbucncsc furtuni cu trăsnete şi-mgii,
Tot din acest izvor al mîntuirii
Pdtpădul se porni. O, regc,-ascultă!
Dc-abia-i silise legea şi brav1Ira
Pc-acc~ti pedeştri sprinteni să dea dosul,
Cinel r<'gclc norycg prinzîncl prilejul
Cu spor de oşti şi arme nou ci\lite
Dă iureş iar.

~56
[I, 2}
Şi căpitanii noştri,
Macbcth şi Banquo, s-au temut?
SERGE 'TUL: Precum
Un leu de iepuri, şi de vrăbii - un vultw-.
Erau, spun drept, şi trebui să dau seamă,
Ca nişte tunuri6 pline vîrf cu chijă
Ce-şi slobozeau de cîte două ori
Lovirile-n vrăjmaş. Vroit-au oarn
Să-nalţe-un nou calrnr 7, au srt se sraldu
În fumegînde răni? Nici en nu ştiu.
Dar mă sfîrşesc. Şi rana-mi ecre leacuri.
DUXC.\N: La fel de bine-i stau şi răni, şi YorlJc:
Simt izul cinstei-n ele. Îngrijiti-J.
(Iese sergentul, însof it. foit li RJss.)
Dar cine vine?
MALCOL:\C Bran1l than8 de Ro·s.
LENNOX: Cc grabrL-n ochii lui! A~a p1freşte
Cel care vine cn cfodatc ştfri .
ROSS: Trăiascrt rrgclc !
DUNCAN: De unde Yii,
De to inic than (
ROSS: Din Fifc9, mărite rPgr.,
De mule-ale "Norvegiei drapele
Sc-11a)\rt-u CPr, frig adiind , pre-ai noştri.
Cl1inr craiul lor, cu oşti cumplit de mari
Şi sprijinit de-acel mişelnic th::m
De Cawdor, frildătorul, dă nă.valrl.
Dar mirele Bcllo11ei1°, în armură
L-î11fruntă-n lupm dreapm piept la piept
Şi fier în contra firrnlui rebel
Îi frînge-avîntul, ~i-n sfîr~it izbînda,
A noc1strrt c te!
DUKCAN: Sfîntă bucurie!
ROSS: Deci Swrno, azi, norvegul crai, vrea pate.
Nu l-am lăsat nici să-şi î11groape morţii
Pîn' n-a plătit, pe insula Saint CohucH,
Despăgnbire zece mii de taleri12 •
DU:NCAN: Iar thanul Cawdor n-o să mai Illă-n~elo
În ce-am mai sfînt. :Mergi, morţii dă-l îndată
Şi-n fostu-i rang, tu po Macbeth 1-araiă.
ROSS: Voi împlini porundle cc-ai dat.
DUNCAN: Ce pierde el, Machcth a cîştigat.

257
17 - Shakespeare, opere vn
(~ 3)
SCENA 3

Ut1 cH11p pusiiu lingă Forres.


Intrii cel/!; trei vrăjito.are.

lNTÎL\ VRĂJITOARE:
Pc undc.·ai fost, suratn13?,·
A DOUA YRLfITOJ..RE:
Porci am tăiat. 14
A TREIA VRĂJITOARE:
Dr-r tn, soro?
lNTÎIA VRĂJITOARE:
Cu ca„lnnc-n ~ort , mm icn,
Soata unui din năieri
Sta' si clefi1ia mereu.
„DlJ. 'şi mie!'' zic:u-i cm.
„Yr~jitor.n', hni, te cară!"
lli-a strige.t1 -vo1lm de-ocară
Scorpia cu iîrtiji ghiftuită:
Soţu-i la Alep15 c dns,
C~ipit an pc Tigru l 16 pus,
111ă prPfac în ~oarec berc17,
8ă-I ajm1g pc-o sită-nccrc1s.
Jim s'.Tccor pc p1mtB·n jos
Şi mrt pun pc ros, pe ros.
A DOUA YRĂJITOARE
Io-ţi dau un vînt. 1 ~
!NTlIA YRĂJITOARE:
Ce bun cuvînt I
A TREI'A VRĂJITOARE:
Şi-ţi fa-0 şi mt p arto.
1NT1IA VRĂJITOARE:
Cclelalte-s«ale melc,
Ori pe unde suilă el&,
Şi lim.anurile toafu
Cu pătratelo-nsomnato„
Pc-a corăbiilm: cartc20.
'ţi-l ll.SllO ca po-uu uluo,
Nici fu noapte, nici în zi,
Peste-a gen.clor perdele.
Somnul nu-i va mai pluti
Ca, un fl'teător de: role;

258
Va trăi. Bolna\, sfrijH, 21
Săptămîni <le nou'ori nouă,
.Să-i tot fulgere, să~l ,plouă 1
.Ncnecat, dm hărţuit.
Haide, ghici, ce-am cu aici?
A DOUA VRĂJITOAilE:
Să văd, să v11d1
INTiIA VRĂJITOARE:
E un deget de cîrmaci
.Înecat în dnm1 spre casă..
(Se aude tuba.)
A TREL<\. VRĂJITOARE:
I-auzi tobn, bate-acum
Că Macbeth nuc pc dnun.
'fOATE: Mînă-n mînă trei smori,
Crainice şi msitori,
Cc se vîntmă prin toate
Tă.rile i;i mările
Tîrcolin'cl c:1l'ările,
Trei ori mie, trei ori ţie,
Şi iar trei, nouă să fie 22 ,
Gata, vraja e-nchcgată.
(lnlr1.i Macbeth şi Banquo.)
MACB,~TH: Ce trist11 şi ce nlimlrr~ zi-ntre toate !23
BANQUO Departe-i pîn' la Forres 24 ? Cino sînt
Aceste iezme stmnii-n portul lor
De parcă nu-s frL'ptmi do pc pămînt
Şi totuşi sînt? Trăiţi? Sînteţi ccya
Ce poate fi-ntrebat de către om?
Îmi parc cil-nţelegcţi. Fiecare
Şi-a dus în dreptul buzelor zbîrcite
Un deget descărnat. Păreţi femei:
Dar dupr~ barbă, nu prea-mi \ine-a crede.
MACBETH: Vorbiţi-mi. de puteţi: \Oi cine sîntcţi?
1Nl'1IA VR.1\.Jl'fOARE:
lifacbeth, mărire ţie, tJrn.n do Glamis I
A DOUA VRĂJITOARE:
l\facbeth, miLriro ţie, th~m de Cawclor I
A TREIA VRĂJITOARE:
Mărire ţie, care vei fi rege 1

259
[I, 3]
BANQUO-: De cc tresari, stăpîne, şi te sperii
De lucruri care-atît de bine-ţi sună?
Pe sfîntul adevăr: sîntcţi năluci,
San tocmai ce păreţi a fi? Sli'l.,'iti
Pe-al meu tovarăş nobil, prevestindu-i
Noi trepte-nalte şi nădejdi regeşti
Că-i uluit; iar mie nu-mi vorbiţi.
Dar dacă ştiţ.i citi-n sămînţa vremii,
Spunînd ce bob dă rod, ce bob e sterp,
Vorbiti-mi: nu cersesc hatîrul vostru
Şi nici de ura YOastrrL llll mr~ trm.
tNTlIA VRĂJITOARE:
SlaYă!
A DOUA VRĂJITOARE :
Slavă!
A TREIA VRĂJITOARE :
Slav!L!
li'lTîIA VRĂJITOARE:
Mai mic dceît l\Iacbeth, mai marc totnşi!
A DOUA IRĂJITOARE:
Nai fericit, dar nu cu-ntît noroc!
A TREIA VUĂJITOARE:
Părinte-al mior regi, d~1r regr nu!
l\:lacbctl1 ~i Banquo, slavă vourd
l!\TÎL'\. VRĂJITOARE:
Mărire ,·onr~. Bm1quo şi l\Iacbe1.11 !
111.'\.('HETII: Mai staţi, ohscme-oracolc, şi-mi spnneti:
l\lilrind Sinel2j, sînt than de Glamis, ştiu!
De Cawdor îns~, cnm? E-n Yiaţr~ Cawdor,
Şi-i rucrge-n plin. Iar să fiu rege, cu,
'" u-i de crezut, cum nici ,.de C'awdor" nu-i.
De nnde-aveti ciudatele vestiri?W
ne ce cn o profotică-nchi:nare,
Pc-acest cîmp ars şi plin do Mlrlrii
Sc-opri\i din dnun? Vorbiţi-mj, Ytb C-Onjtu!
( r,-t1jiloarelr piei'.)
DAl':QUO: Ca marca-naltă al.n1Ti ~i pfLmîntul.
Iar ele, abm·i sînt. Unde-au picrit?
MACBETII: În aer! Ca suflarca-n vînt ~-a dus
Părelnicul lor trup. De-ar mai fi stat!

260
[I, 3]
BANQUO: Dar fost-au ele-aievea, cum vorbim,
Sau am mîncat din rădăcina rea
Ce mintea ţi-o-nrobeşte?
MACBE'flI: Copiii tăi să fie regi !
BANQUO: Tu, rege!
MACBETI-I: Au zis si tban de Cawdor ! Nu-i asa?
BAKQUO: Întocmâi, într-un glas. Dar cine ~ine?
(Intră Ross şi Angus.)
ROSS: Macbeth, a biruinţii fale veste
L-a fericit pe rege. Şi citind
De vajnica ta f;:tptă cu rebelii27,
Uimirea si-ncîntaa·ea se-ntreceau
în sinea 'Iu.i să ţi se dăruiască.
Nedumerit şi perindînd în minte
Sfîrşitul bătăliei, el te află
. Printre norvegii dîrji, nenfricoşat
De straniile chipmi ale morţii
Pe care tu însuţi le ciopleai cu spada.
Ca grindina cle-ades soseau ştafeto
Purtînd cu ele proslăvirea ta
În lupta grea de apărare-a ţrtrii
Şi-n faţă i-o puneau.
Al\TGUS: Sîntem trimisi
De-al nostm domn şi rege-a-ţi nntlţumi
Şi doar să te-nsoţim-naintea sa,
Dar nu să-ţi rrtsplătim.
ROS::l: Şi-n semn de şi mai mari cinstiri, din parte„j
Rugatn-m-a să-ţi spun: eşti than de Cawdor.
Slăvit fii-n noul rang, preavTCdnic than:
Al tău să fie!
J3ANQUO: Cum? Nu minte dracul?
MACBETH: Dar thanul n-a murit. De ce să-mbrac
Veşminte de-mprumut?
ANGUS: Da, n-a murit
Cel care than a fost, dru.· viaţa lui
E sub osîndă grea şi-i drept s-o piardă.
A uneltit cumva cu cei din nord,
Sau pe rebeli i-a sprijinit pe-ascuru,
în fel şi chip, lucrînd pe două căi
La nimicirea ţării? Nu pot şti.
Dar dovedită şi mărturisit:1.
Trădarea lui l-a prăbuşit.

261
IJ, 1\1
MACBETH (aparte): .„Şi Glamis,
Şitban de Cawdor. Şi de-abia tlrmcază
Ce-i mai mr1,reţ.
(Ciitrc R'Jss ~i Angus.)
\a mulţnme c do trud~.
(Ci'iirc Bonquo,)
Nu crezi ac1Ull dt-1i YOr fi rrgi copiii
Cinel cele cc m-an înălţat de Cawdor
Le-au prcrkţit şi lor? ·
BANQUO: Crczînd 01bcşte,
Poti !'ă 1.c-nprinzi i:i s:t rîrnrl'ti la tron -
De' ce doar tban de C::rwdod E ciudat!
Adcs ai beznei soli, ca Hă ne piardă
Grăiesc cimtit, ne fanmc' cu uimicuri
Dueîndu-ne spre cc1 nrni greu păcat. „
O vorl1r~, vc~h mei I
MACBETII (aparte): Preziceri donă
S-an ~i-mpJinit ca norocos prolog
Al piesci cu subiect împărătesc.
- Vă sînt îndatorat, cinstite fo!e.
(Aparte.) Acest îndemn de dincolo de fire
Nu poate fi nici rău, nici lHm. De-i rău,
De cc mi-e dat zii.log de biruinţă
Un adeYrir dintru-nceput? Sînt Cawdor.
Iar dncă-i bun, de cc mă-mbic-un gînd
De-al cărui chlp28 mi se zburleşte pru-ul
Iar inima vitează-mi batc-n piept
Înnebunită? Groaza unei clipe
Mai mică e decît a-nchipuirii,
Iar mintca-n caro-omoru-i doar un gîucl
îmi zgnduic-ntr-atît făptura toată
crh simţu-i năpădit ele bănuieli
Şi este-aievea numai cc nu este.
BANQUO: PriYiti-1 cît s~a-ndcpărtat de noi...
MACBETH (aparte):
Cîncl soarta mă vrea rege, soarta poate
Să mri-nctmunc fă.ră să mă. mişc.
BANQUO: Cinstllile c-c-1 copleşesc îi stau
Ca straie noi, ce nu se dau pe trup
Dccît cu ajutorul folosinţii.

262
fi., 4]1
MACBETII ( (lpllrl~):
Ce-o fi &ii fie I Timp şi ceas deodată
Se duc cu ziua CC'U. mai nendurată !
BANQUO: V.itcaz Macbcth, sîntcm l-a ta. ponmcă.
lfAOBETH: MU. frfl.mîiltmt în gînd uitate humui -
Iertm-e ! Truda nmstră, domnii mei,
Stă scriEll.--aici si-ntorc o filă zilnic
S-o rncitesc. Spni rege-acum!
(-Către Erm'{!W.)

Să cugeţi
na cc ni s-a-ntîmpfat. Iar cînd răstimpul
Le ya fi cîufftrit, sr~ siăm de vorbă,
!ht.t-un răgaz, cu sullctul deschis.
BANQUO: Bun, bucuros.
MACBETH: Destul acum! Să mergem!
(Ies.)

SCENA 4

La Forres. l11ciîpere !n pfllflf.


Intră Duncan, Molcolm, Donalbafo, Lcmiox şi suita.

DUXCAN: Si-a ispăsit osînda mortii Cawdor?


Şi tot. n~ s-au întors t;.imi~ii mei?
M-\LCOLM: Nu încă, Sire. Dar am stat de yorbă
Cu unul care l-a văzut mLll'ind.20
Mi-a spns că şi-a m/niuriilit trMarca,
Cerind icrtnrc Înăltimii Talo
Şi dînd dovezi de-uclintă pocrdnţă.
Nimic în viată nn i-a stat mai bine
Ca felul cum' s-a lcnMat ele ca
Şi a murit parcă-nvăţat să moară,
Ca unul cc-si ar;;mcă darul vie1ii
Ca pe-un nfuric... '
DmWAN: Nu-i m·~ştcr pe-astă lmne
A minţii taină-n chipnri s-o citească.
A fost nn than în care mi-am fost pus
Încrederea mea t.oat.ă.
(foiră Maclletli, Banquo, Ross ~i A11gus.)

263
(I, 4]
Vrednic vr1J· !
Păcatul nerecunoştinţei melc
l\l-apasă greu şi-acum. l\I-ai depăşit
Atît de mult că nu te poate-ajunge
A răsplătirii ageră ariprL.
De ce nn-ti este meritul mai mic
&l. pot şi 'mulţumi şi ră.splăti?
Tot cc-ţi mai spun e doar că-ţi datoresc
Cu mult mai mult decît pot să-ti plătesc.
MACBETH: Credinţa şi-ascultarea cc-ţ.i închin
Prin chiar plinirea lor sînt răsplătite,
Iar partea ta-i să ici cc-ţi datorăm.
Sînt datorii, copii şi servi d ţării
Şi-ai tronului, şi-şi fac doar slujba lor,
Cînd întru cinstea şi iubfrea ta
Sînt gafa la orice.
DUNCAN: Biuc-ai venit!
Eu te-am sădit şi-am să te-ajut să creşti
l\1ai falnic încă. Meritul tău, Banquo,
Nu-i mai prejos, iar tot cc-ai srw1rşit
Cuvine-se a fi stiut. Mri lasă
La pieptu-mi sri' te strîng.
BANQUO Şi-al tău e rodul
De-oi creste-acolo.
DUNCAN: ' Marea-mi bucmie
Îbcearcă-n dezmătata-i revărsare
În lacrimile jalci 'să se-ascnndri.
Voi fiii, rude, thani, măriri din prcajrnll.-mi,
Aflaţi dt las urmaş la tro11 pe Malcolm,
Î11tîiul meu născut si că-l numesc
De-aci-nainte Print 'de Cumber1and3o.
Dar nu-l îmbracă 'doar pe el cinstirea,
Ci semne de nobleţă, ca luceferi
Vor străluci pe pieptul celor vrednici.
Spre Jnyerness ! şi să legăm ncolo
Mai strîns prietenia dintre noi.
:MACBETII: Cînd nu ţi-o-nchin, odihna mea e trudă!
Deci crainic vreau să-ţi fiu, să-ncînt auzul
So1 iei mclr ru Rosirca ta.
ÎngrL<luic-mi să plec.
DUNCAN: O, Cawdor vrednic!
MACBE'l'Il (aporie):
Un CumbrrJ::md r-un prag într-adeYăr

264
( l, S]
De care sau mă-mpiedic, sau îl si'ir r
îmi stă în drum. V-ascundeţi focul, stele31,
Nu luminaţi în bezna poftei mele,
Ce face braţul, ochi ul să nu ştie :
'-ar îngrozi vitzîn d cr va să fi r !
(Ic.se.)
DllKC AN: A~a e, Banquo ! el e mult vitr nz,
Şi proslăvirea lui e un ospăţ!
Eă mergem dupit el - în zelul lui
S-a dus în grabă ca o gazdit bună
Sit pregătească-ntîmpinarca noastră.
E-o rudit fără. scamrm !
( T ro?11pefc. I es.)

SCE A 5

b wrmcs.•. Camerii fo ca$/cl1il lu.i .JJ11cbclh.


Intră Lady Jjfacbcth cit ind o sc n:soar fil ~.

LADY MACBETII : „Mi-au ieşit în calc în ziua l)indnţci ;i m-am


încredinţat prin cele mai neî11doioase dovezi crt au rnai mult-ă
:;tiintă dedt mmitorii de rînd. Pc dnd ardeam de dorinta dl'
a le Întreba mai departe, s-au frbc-ut deodam una cu ,~ăzdnhul
iii care au pierit. Stăteam uluit şi mă mimmam, ~i iatrt că
sosesc trimişii regchu, care mi se închină zicîmlu-mi
«Than de Cawdor», cu care mune mri întîmpinaRerit ~i cele
trri surori proroace, mai înainte, salutîndu-mă pentru nrinea
cc va St\ Yie: «Slavă ţie, tu care wi fi rege li> Am creznt nimerit
srt-ţi împărtăşesc acestea, sctuuprt tovarăşr~ a mr~ririi mele, ca
să nu fii lipsim de partea ta ele bucurie, ueş1 ii11d <Ir mărirra
c:arr-ţi este făgMuit/t. Pr~ treaz-o în taina h1imii fale, ~ i r/rn1îi
cu bine."
Esti Glamis, rsti Ri Cawdor. Si YC'i fi
Tot ce ţi-e dat.' Dâr firea ta-i Îma pli11ri
De laptr.le-omenrştii cluioşii3.\
-aleagă dnmrnl care-i cel mai seuri.
l\Iă. tem de ca. Mărire n-ri. Ai rîn1ă,
nar n-ai f'i ncnclurarea ce-o-nsofci-ik
('(' vrei mai aprig, YTCÎ pe Rfillt('. ~rti,
N-ai \'rea sr~-n .;cli3\ dar er1i cîştig uNln·pl,

265
{I, li]
far cc rîvneşti îţi strigă, vrednic Glam.is:
..,Aşa i;ă fa.ci de vrei srt-1 dobîndeşti"1
~i-i tocmai cc te temi a-nfU.ptui
·şi-ai cmn dori srL nu sc facă. Vino.
Să.-ti torn voh1ta mea-n auz, să biciui
Cu 'grai de foc' tot cc te-ndcpărtează
De cercul de-aur, cel cu care soarta.
Şi-un ajutor de dincolo de fire
Ec puc că tc-mt şi încoronat. 35
( l 10trCi w1 crai11ic. )
Cc veşti aduci?
CRAINICUL: La noapte v inc Dnncr.u !
LADY MACBE'fII: Ai-nnebnnit? Siăpînul nn-i cu el?
Şi chiar n~a, nu mi-ar fi scris el ollso
Să pregătesc primirea?
CRAINJCUJ,: Mă icrta\i,
Dnr c a.t1 evărat. Soseşte thanul,
I-a luat-o în:tintc un ortac
AIJia pntînd, cu sufletul la gmă,
S-aclncU. Ycstca.
LADY MACBETII: Mergi şi-l îngrijeşte.
(Cminictt! irse.)
E-o veste marc! .:\. 1·i: .~1.t~it ~i corb nl
Cc croncănc sosirea-ntr-un ceas ră11~0
A regelui sub zithnilc noasl.rC'.
Voi, duhuri cc <lnţi gînduri ucigaşo,
Stîrpiti femeia-n mine RÎ turnati-mi
Din ci·eştct pînU.-n tălpi crnzim'e om·lJă,.
Vî1 tos sU.-mi fie sîngcle, căinţa
Nu-şi aflc-n el nici loc, nici dii.lill; far mila
Să nu-mi clintească, călcînd pra.gul firii,
Cumplitul ţel, ca nu cumva să preget
Trecîncl la faptă. Voi, ai crimei sfetnici,
Luaţi la sînu-mi fiere-n loc de lapte
Oriunde-n nevăzuta-vă-nchrgare
La silnicia firii privrghcaţi.
Tu-mbracă-te-n al iadului fum negrn
Şi vino, deasă noapte, să nu vadă
Pumnalul meu tU.ios37 ce rană face,

266
[I, C]'
ţ;i n:id, pîndind prin văl de bezno, cerul
sr~-mi strige: Sfail
(lnfHI Macbclh.)

Tu, Glamis, Cawdor vrednic t


Ursit să
fii mai sus decît ce eşti,
RăYaşul tău doparto m-a purtat
De oarba zi de azi şi-n asttî. clipă
Simt tot ce va srt fie.
MACDETH: Mult iubito!
Lu noapte vine Duncan!
LADY .MACBETII: Şi cînd pleacă?
MACBETII: Pe mîiue-ar vrea.
I,ADY :MACilETH: O, soarele nicicînd
Acrnstrt zi de niline n-o s-o vndă I
Strtpîne, chipul tău e-o cnrfo-n care
Ciudcite lucruri poate-un om citi
Cînrl y1ei să-nşcli o lume, :flii ca lumea,
Cu bun venit pe buze şi-n pridri
~u, fii cn. floarea fihă. de prihană,
Dar Iii ~i-aspicla cnibărită-utr-însa.
Să nc-ngrijhu acum de cel ce Tin.e
Şi Ins' pe minc-ispra1a acestei nopţi.
E;i, nopţi şi zilc-n şir, ce vor să vie,
Nc-aduce-n plin putere şi domnie.
MACBETH: :Mai stăm de T"orM, noi...
LADY MACBF.TII: f;i fruntea sus!
Că-i primejdic-s s-ru·r~ţi pe gîntlmi dus.
far restul... ar.1 cu grijl't !
( les.)

SCENA 6

la fafa castelului lui Malilclh.


Oboiuri şi facle. J 11trc'i D1111can, JJJalculm, Donalbain, Banq110, Lennt\X.
M atd uff , Ross, Angus şi Curtenii.

DUKCAN: 1<11-unos e a~ezat acest cn~lel,


Iar acrul, frumos şi lin, ne-robie
Molatecele simţuri.3B
BANQUO Şi lă tunul,
Al -verii oaspe, găzduit î11 te111plo1

267
[I, 6]
frin cuibul său plăpînd ne dovedeşte
.. „„
Ci li.suflarea cerului îşi lasă
Mireasma ci cu drag pe-aceste locuri;
Că nu-i ungher, nici streaşină, nici boltă
Să nu-şi atîrne pasărea aceasta
Culcuşul ci şi spornicul ci leagăn.
Oriunde ca se-aşază şi sporeşte
Am luat aminte, aeru-i mai molcom.
(Intră L ad y .Macbeth.)
DUNCA:\f: O, iată şi cinstita noastră gazdă! -
Adcs iubirea care nc-nsotc. te
Povară e, dar ea fiind h{bi'.re
Îi mulţumim. Tu Domnului te roagă
Să fim ierta1.i de osteneala ta
Şi să ne-ajl{te, pentru supărare.
LADY )fAC'BE'l'IT: În slujba noastră de-aş sluji-ndoit,
Şi iar de cite două ori în toate,
Si tot ar fi un lucru de nimic
Pc lîngă-nalta, fără seamăn cinste
Prin care-ai copleşit a n9astră casă.
Deci pentru vechile ch'egătorii
Şi cele noi, acum adăogite,
Sîntem datornicii Măriei-Tale
Cu rugriciuni39•
DlmCAN: Dar thanul Cawdor unde-i?
L-mn urmărit cu gînd să-i iau-nainto,
Da-i călăreţ grozav, ~i-mpintenat
De dorul srm, el s-a vrizut acasă
Naintca mea. O, nobila mea gazdă,
La noapte-ţi voi fi oaspe.
J,,\DY MACBETII: Servii tăi
Ţin tot ce au, şi viaţa şi pc-ai lor
Din bunăvoia regelui, şi-s gata
Să-i dea ce este-al său.
DUNC'A~: Dă-mi mina,
Să mergem la stăpînul casei. Drag mi-i
Şi nu voi conteni să-l ocrote c,
Cu voia ta, stăpîifă.
(Ies.)

268
[I, 7\
SCENA 7

O sală în castelul lui .Mach&th. Oboi uri şi fa ele.


J,1tră w1 slqlnic şi slujitori cu tăt' i ş i străbat .scrna.
!11 /l"ă Macbelh.

UACBETII: De s-ar sfîrşit de tot, cînd s-a făout,


Mai bine-i cît mai grabnic să se facă ...
De-ar fi scutit omorul de urmări
Şi, săvîrşit, izbînda şi-ar păstra-o;
De-ru· fi aceastri lovitură. totul,
Şi-aici i-ar fi-nceputul şi-ncheierea,
Atunci pe-acest liman şi vad al vremii
11Ii-a„ pune-n joc şi viaţa de apoi,
Dar pricini do-astea-s judecate-aci.
Noi drm1 doar sîngeroase-nvăţături
Co se rentorc, ştiute, să lovească
Pe-uvrLţător. Dreptatea a ta oarbă
Fiertura cupei noastre de otravr,
Ne-o duce chiar la buze. El e-aici
Ferit do două ori, dL-i sînt supus
Şi-i sîut ~i rudrL: două mari temeiuri
În contrn faptei. Şi fiindu-i gazdă,
Să-i apăr, trPbui', pragul do tîlhari,
Iar nu s1L cot chiar ou cutituL Dnncan
S-a dovedit atît do blînd ca rege
Şi-atît do cb·cpt, în naltu-i loc, a fost,
Că darmilc lui ar VC'Sieji
Ca îngerii cn glasul lor de trîmbiţi
Prwatnl greu al omorîrii salo 40 •
far mila, prunc plăpînd ~i gol, sttit
Pc-aripi de vifor, hcnrvim 41 e~re
Pe ncvi1znţii vijeliei cai,
Ya năluci-n privirea tuturora
Grozavul fapt ce-ueacă-n lacrimi Yîntul.
N-am pinteni, deci, s1Hni îmboldca~eă gtn:lul ,
Ci rîvnă numai, ce so-a,fotit-11 şa
Şi caclc-n gol.

(Inf,-1i Lady ,11ucbetl1.)

Cmn strtm!' Ce vesti aduci?


LADY :ILt\.CBETll: De cr-ai i'şit? E pc sfîrşit cn cll:Îa.
M.ACBETII: De mine n-a-ntrebat?

269
[I, 7]
LADY MACBETII: Nll stii că da?
M.ACBETII: Nu mergem mai departe:n treaba asfa.
El m-a cinstjt chiar ieri. La mic şi mare
Mi-am dobîndit o faimă fă.r' de preţ.
S-o port, se cade,-n strălucirea-i nouă
Şi nu s-o lepăd prea cmînd.
LADY MACBETH: Fu beată
Kădujdra-n care te-ai împăunat?
Şi-a adormit de-atunci? Şi se trezeşte,
PriYiml atît de vrştrdă şi pală
La cc făcea atît de bucuros?
Ştiu azi ce preţ să dau pe-a ta iubire,
T trmi să fii ~i-n faptă şi-n vfrtute
Acrlasi cn-n dorintă? Vrei Stt ai
Tot co socoţi a Ii podoaba vieţii
8i să rămîi mi. el în ochii trti.
Tjmit între „aŞ vrea" şi „nu-ndrăznr,s0",
Întocnt:ii ca motanul din zicală42 •
:MACBETH: Dit-mi pacr, rogu-tc; cutez să fac
Tot cr c vrednic de-un hfabat. Nu-i om
d ce . c-ncumettt mai nrnlt.
LADY 'YACBETH : Cr fiară
Te-a-mpius areRtc plnnmi să-mi destăinui?
Ernj un om dncl cntrzai s-o faci,
Jar ta sC1 fii mai mult clN:it a] fost,
ClHttît mai mult va ri srt fii 1m om.
K-anai arunci nici timp, nid loc priehuc,
D<n Trni ~11. ţi le faci! Şi cînd 11rilcjul
Se-emi tă el<' la siee, eşti nc\·olnic I
Am aH\.ptat ~i stiu cîi de duios
Iubeşti pc l,;.u{1cul crtruia-i dai sinul,
Dnr i-l smulgram din ştirbelc-i gingii
în clipa f'llÎllr cîml îmi zîmhra-n ohrnz
Şi crciPrii-i zdrobeam, dc-[tş fi jurnt
Cam te-ai jun~t !
MACBETH: Dntă di\,m arrs?
LADY MACBET!I : ' Dăm greş!
Adnn~.-1.i tot curajul într-un gind
Şi uu dăm gre~ ! Cind Dune an ya dormi,
C5.ci grraua-i zi de clrnm la. somn I-îndeamnă,
Eu i-ameţ.P 'C cei <loi sirl'~jrri Di srti
CLl băutmi, într-o :i~a mă~mll,
a amintiJ.·rti„ vaznic mi11ţii, e-abur
270
[:t. 1'i
Şi-al gîndnlni l ocaş, cazan de spirt.~
3

Iar cîud în somn porcesc ci zac b eţi morti.


Ce lucru n-o sr~ fim în stare-a-i face
Noi amîndoi lui Duncan, nepăzitu}}>
Ce oare nu putem a pune-n seamă
Acestor doi bmeţi, paznicii sr~i.
Şi ,·ina marii noastre frLrdelcgi
S-o poarte ci?
MACBETII: Să faci numai feciori!
rn firea ta vitează c menită
Bă , baţi a plrtmădi ! Cînd mm mînji
Pe cei doi paznici vdormiţi, cu sîngc~
Şi de-ale lor pmnnale ne-om sluji,
An cine nu Yn crede că făptaşii
Au fost chiar ei?
LADY MACBETH: Şl cine-o să cuteze,
Cînd jdc:i şi durerea. ne-om urla-o
La momica lui, sri creada altceva?
MACBETH: Sînt hotri.rît .,i tind din rll.spnteri
Spre fapfa cea cmnplim. Yino deci,
În şaffL-ţi lumea, mîndră frnnte-arată.-i
Şi-un chip viclean s-as"undă cît mai bino
Cc inima Yicloo.ru.1 şfal-n sino.
{lat.)
ACTUL 11

SCENA 1

Jnvemess. Curtea castdului lui l'tlacbeth.


Intră Ba11qtw şi Fleance ca u11 slujitor purt111d o (uelri.

BANQUO O fi tîrzin, băiete?


FLEANCE: N-am auzit bătînd. Apunr luua.
BANQUO E miezul nopţii deci.
FLEANCE: Cred r.ă-i trecut.
BANQUO: Ia-mi pada!'N cer se fac economii
Şi-au stins feştilclc 14 . Ia-1 şi pc r1.sta.

(li dii pu1n1wlul.)


·M-apasă-un sonm de plumb. N-aş vrea s-adorm.
Puteri miloase, nrtbuşiţi în mine
Ispitele drăceşti, cu caro firea
în clipa de odihnă mă îmbie.
(Ttltnl Jit1cbeth ,;i 1111 8/ztjitor cu o f11clâ.)
Drt.-mi spada. Cine vine?
MACBETH: Un prieten.
BAN<.JUO: Cmu? Tot nu dormi? Dar regelc-i culcat.
A fost voios nespus. Cu clanu-i mari
I-a rrtsplătit pe slujitorii trti.
Iar doamnei-talc, nentrecutci gazde,
I-îmbie acest olmaz45 . El a-ncheiat
Nespus de mulţ.umi.t.
MACHETIJ: Luată-n 11ripă
Primirea noa. tru are multe lipsttd;
De-am fi ştiut , altfel era ...
BANQUO: Prea bine ...
Ştii, le-am visat pc lff'itori azi-noapte ...
Ţi-an . pus destul ele th'ept.

272
{IIJl]
M.\CBETH: Le-am şi uita.t.
Cînd însă. vom aYea rltgaz vreo clipă
Să mai vorbim de treaba asta, totn..i,
De nu ţ;i-e greu.
BANQUO: Oricînd binevoieşti.
MACBE'l'H: Ajungi departe dacă ţii cu mine
La timpul potrivit.
BANQUO: O, numai dacă
Ccrcînd să am mai mult, nu pierd nimio„
Şi-mi ţin şi j 1uălllÎlltnl de supus 46 ,
Şi cugetul curat, ţi-ascult povata.
MACBETH: Odihnă bunlL, deci, pîuă atunci.
BANQUO: La fel, cu mulţnmiri, domniei-tale l
( Danquo şi Flcance ies.)

MACBETH: Tu roagă pc stăpî1rn să sune


Cînd cnpa-i gata47 • Du-te fa cnleare.
(8lujilonil iese.)
Pumnal o fi ceea cc Yăd în fată-mi
Şi-ntors spre mîna mea mînen~l ău?
O, vino să te strîng în pumnul meu!
Nu esti al meu, dcsi mrrcn te Yăd ...
Nu s:ar putea, vcdc;iie fatală,
Prccmn te văd, Ja fel sli. te şi simt?
Sau rşti pnmnalul doar al minţii mrfo?
Năluca unui gînd trndit şi-n flăcru·i?
Te Yăd aievea totu), ca pc-acesta
Pc care-acum din tcacă-l trag.
:Mi-aritli i:;i calea cc mi-am fost ales
Şi-uneâlt~ cc ar fi s-o folosesc.
:Mi-e ,·ăzul printre celelalte simţ nri
Cel amitgit, sau ci c mai prcsn' ?
Te Yăd mereu: pc fier şi pe plăsclr
Sînt s trnpi ele sîngc-acm11, şi nu crnu.
Dar asta 1111-i! E fapta sîngcroasrt
Cc-n ochii mei ia chip astfel. Acum,
Pc-o faţrt-a lumii firea pare moartă.
Vis rău înşală somnul sub pologm'Î.
Prinos aduc Hecatci pale. vrncii,
Şi-omorul hîd trezit de-al său sMtjcr
De lupul care-şi tulă paza, iată,

273
[U, ~]

CL1 pas fmiş, cu mersu.l lai Tarq·1inins48..


Spre ţinta sa ca nn strigoi so-nrlroaptă.
Pămîntule, tu trainic şi temeinic,
Srt n-auzi paşti mei ce cale iau
De teamă. ca nici pietrele din tino
SrL m1-şi şoptească încotro mă d1te,
Srt tulbure fiorul cnmt al clipei,
A tît de potriYit acestor nopti.
D::ir rn ameninţ, el o incă-n viaţă,
Pc focu1 foptci vorba suflă. gheaiă.
(•\unrt de clnpol.)
1111. dnc, ~i-i gata. Clopotul mă cheamă.
SfL 1HnLZi, Dnncan ! Ceasul ca.re bate
La cer to-1Hle:unnă sau în iad te-abate I
(T1sr.)

SCENA 2
Acclr.şi loc. b1fr1I Iad !f M acbclh.
I.ADY MACBE'l'IJ: Cl' i-a-n11ăt<1t pe ci mi-a dat curaj,
Jrir ce i-a Etins m-a-nvăpruat. Arnvltrd
E bufniţa, e clopotarul sorţii 19
Cr-şi dntă fiorosul noapte bud~.
El e la lucru. Portilc-s deschise,
Iar pajii lui beti morţi îi stau de strajă
Cu sforăieli. Le-am dres cu leacmi vinul,
Şi-acum se ceartrL fire<t-n ei cu moartea,
Dc-s mort i sau vii. '
MACBETH ( d'ir1 C1.1lise): ' Dar cine-i, cine-i? St:.ril
LADY MACBETII: 1\ffi. tem că f;-an trezit şi, vai! nimio
Nn s-a făcut. Nu fapta, ci-nccrcaroa
Kc-ar pierde! Auzi I Pumnalele sînt gata.
El le-a găsit. Eu însămi ucideam
De n-ar fi semănat în somn cu tata.
Stăpîncl
(Intră Macbcth.)
MACBETil: S-a făcut I Ai auzit?
LADY MACBETH: Doar greierii50 cîntînd şi plînsul cobci.
Vorbit-ai?

274
[li, 2]
MACBETH: înd?
LADY MACBETH: Acum.
MACBETH: Cînd ~.oboram?
LADY MACBETH: Da,.
MACBETH: Auzi.
În camera de-a doua cine doarme?
LADY MACBETII: E Donalbain.
MACBETII (pritfodic;:,'li mîinile): PriveJi„ te cumplită.!
LADY MACBETil: Ce gind smintit: „Privcli;te cumplită!"
MACBETII: Rîdca-n somn mm!. Şi-a Rtrigat cellaltul:
„Tilharii !" S-au trezit. Stam şi-ascultam.
S-au încbimt si-au adormit clin nou.
LADY 1B.CBETII: Sînt găzdniţ.i acolo amîndoi .
.MACBETH: Strigat-a unul: „Domnul ~ri. ne-ajute I"
„Amin", cellaltul. Parcă rnrL vedeau
Cu mîinile acC'stea de călll.1151 •
Eu n-am pntut, rînd groaza le-ascultam,
&'t spun „Amin!"', cînd spus-au „Doamne-ajută!".
LADY MACBETH: O, nu te frărrunta atît Cll asta!
MACBETII: De ce n-am izbutit să sptm „Amin !"?
NcvoiC'-a1eam de bi110rnYîntare,
Şi-„Ami.n" m-a gît11it.
LADY M.ACBETH: Asemeni fapte
Te scot din mi11ti, de lc-a<lînceşti aşa.
MACBETH: Mi s-a părut c-aud un glas strigînd:
„Nu mai dormi! J\focbeth ucide somnul".
NeYinov;itul somn, crl cc desfac<'
Fuiorul încîlcit al grijii - somnul:
El, moartea vieţii fierării zile,
El, scalda grelei trude şi baL~amul
Durerii sufleteşti, şi-a dona mană
A marii firi, iar la ospăţul vic\ii
Cel mai de scamă fel.
LADY .MACBE'fH: Cc Hei să zici?
MACBETH; ,,1\u mai dormi!" striga mereu prin s11Ji.
„Ucis-a Gfamis somnul! Si de-aceea
N-o să mai doarmrL Cawclor; uiciodată
Macbeth de-aceea nu ya mai dormi."
LADY MACBETH: Dur ci11c a stligat aşa, de cc
Puterea mî11drl1-\i iroseşti, than vrednic,
Gîndind bolnrt.vicios asupra faptei?
Te du, fa-ti apă, sp:ilrt-ţi de pe mîini
Spurcatele doyczi. De ce ai luat

275
LU. 2]
Pumnalele? Acolo-i locnl lor.
'Kapoi cu ele! Şi-adormiţii paznici
Cu sîngc mi-i mînjeşti!
?i!ACBETH: Tu mă mai dLw!
Cîncl mă gîndc c lct cc-am mcut mi-e groază
Şi nn mai pot să văd.
LADY MACBETII: Nevolnir snflet,
Să-mi clai pmnnalele. Că adormitul
Şi mortu] sînt icoanelor asemeni,
Şi numai în copilărie ochii
Se sperie de-un diavol zugrăvit.
De sîngeră, boiesc pr-obrnji pt> paznici,
Să partt vina lor.

(Iese. Se aud bălâi.)

l!ACBETH: Dar nnde bate?


Cu mine ce-i? Tresar la orice zgomot.
Ce-s mîinile-a tea? Ila! Îmi scot şi ochii.
E-n stare marea lui Neptun să-mi sprlc
De sîngc mîna? Nu! Ci mîna mea
Va-mpurplU'a talazu-i fără număr
Din \·erde-u roşu mmiai prrfăcîndu-1.
(Rciatră lady Macbeih.)
LADY MACBETIJ: Mi-e mîna ca si-a ta. Dar mi-e ru~ine
sr~ port un suflet pal. '
(Bătăi 11' culise.)

Aud bătînd
în porţi la miazttzi. Sit vii-n iatac,
C-un strop de apă,ne spălăm de faptr~.
E-aşa dc-n~or. Dar te-a lăsat curajnl.
( B1Utli in culise.)

Taci! Bate iar! Ia-ţi un \·cşmînt dr noa1)te


Să nu cumva să fim gi~siti de ycghr.
Nu fi atît de jalnic dn pc gîndnri.
MACBETH: De n-aş mai şti de-omor şi nici de mi.ne!
( Ec1icli în culise.)

Iar bati ! Îl coli pc Dnncan. O, dt'-ai face-o!


(le«.)

276
lll, ;Jj
SCENA 3

Acelaşi loc. Se au(l bâtăi ln culise. foirii por/arul52 •

PORTARUL; Ăsta! zic şi cu că bate! Dacă portarul iadului ar fi un


om, i-ar ieşi peri albi tot întorcînd cheia. (O ioâf.niltiri fa culise.)
Poc, poc, poc! Cine-i acolo? în numele lui Belzebut, o fi Yrcun
arendaş care s-a spînzurat din cauza unui an de bclşng5 3 :
ai venit tocmai la vreme - numai să fi luat destule batiste
eu tine; că aici ai să asuzi niţel. (Cioeănitmi în wlise.) Poc,
poc! în numele altui diavol, cine-i acolo? Pc Jeo-ea mea! O
fi vreo cutră care putea să se j1ue pc amînclouă 1algcrelc balm1-
ţci51, unul împotriva celuilalt, care a săvîrşit destule trăclru·i
în numele Domnului, dar care tot n-a ajuns în rai, cu toate
vicleşugmile lui. Hai, intră, taler cu dour~ feţe! (Oiocăniiwi
fn culise.) Poc, poc, poc ! Cine-i acolo? O fi, zău, neun rroitor
englez care vine încoace fiindcă a dosit ceva stofft pcntrn
nişte pantaloni banţnzcşti 55 • Intră, croitornle ! aici poţi să-ţi
încingi fierul de călcat. (Ciocănituri f.n culise.) Poc, poc! Nu
conteneşte defel. Cine-i acolo? Nmnai că aici c prea frig ca să
fie iadul. Nu mai vreau să fac pe portarul iadului. l\Ii-am închi-
puit că dau drumul cîtorva inşi din fiecare breaslă, dintre cei
care au luat-o ne un drum presărat cu ghiocei, spre focul Ycşnic.
(Ciocănituri.) Îndată, îndată! Yă rog să nu-l uitaţi pc portar ...
(Desclâde poarta.)
(llltră ilfacduff şi Lennox.)
MACDUFF: Prietene, mi te-ai culcat tirziu crb tot mai zaci şi acnm?
PORTARUL: Zău, domnule, c-am chefuit pîn'cc cocoşul a cîntat
a doua oară! Şi băutma, domnule, stîrncşte trei Inermi
MACDUFF: Şi care anume trei lucruri le stîrncşte băutma?
PORTARUL: Apoi, domnule, nasul roşu, somnul şi udul. DesMnl,
domnule, îl şi stîrneştc, dar şi îl stinghereşte. Trezeşte pofta,
dar te împiedică la faptă. De aceea se poate zice că băutlU'a
multă se poartă cam în doi peri cu crailîcul... Îl face şi îl desface,
îi dă ghies şi-l ţine locului, îl îmbărbătează şi-l vlăguieşte ...
Îl face să se aţie şi să nu se aţic ... şi, în cele din mmă, îl prinde
în mreaja somnului, şi-l lasă baltă, făcîndu-1 de ocară.
MACDUFF: Dacă nu mă în~cl, băutura te-a cam fftcut ele ocarit
azi-noapte.
PORTARUL: Chiar aşa, domnule! M-a luat de gît, dar i-am plătit
pentru ocara asta; socot că fiind mai tare clccît ea, deşi o vreme
mi se lăsase în picioare, tot am găsit cu lill şiretlic s-o dau afară.

277
[II, ;;]
MACDUFF: Siăpînul tăn s-a drştrpt:1t?

. (Intră lJiacbeth.)
Bătaia noastrH. l-a trezit din somn.
LENNOX: Salut, mr1rite domn!
MACBETH : Cu bine vonr. I
MACDUFF : O, thrmc, regele e treaz?
MACUETH : Nu încr~.
MACDUFF : :Mi-a poruncit sH. Tin la el elene o.
1\Iă tem că c tirziu.
MACBE'l'H : Te duc la 1.
.MACDUFF: Te cstcnc:~ti cn drr.g, d< r te-oEtcnc.,ti.
.M.A.CBETII : Muncind cu el.rag, ai leacul ostenelii.
Aici e usa.
.MACDUFF : ' Trebuie 8ă intru,
E slujba mea amune.
(lese.)
L.ENNO : Şi pleacă Duncan nzi?
MACBETH: A~a-i pomnca .
LENNOX : Cc noapte rea I S-au prăbuşit de vînt,
Pe cînd dormeam, hoce~gurile casei,
Şi vaiere-n vU.Zcluh s-au auzit,
Se zice, stranii gemete de moarte.,
Cumplite •oei vestind pîrjoluri crunto
„ i zile tulburi, rrouspr1t rrt~ărite
fu veacul de rcstri~t.i. Şi toatr~ noaptea
S-a tînguit întunec~ta cobe.
Spun unii că pămîntul, prins de friguri.,
S-a fost cutremmat.
MACfll':'îH . Groz... ă noapte!
LENNOX • în tînăra mea tin re de miutc.
Eu nu-i găsesc' perechea.
(Macduf{ i11trii.)
MACDUI"F: îngrozitor! Nici inima, uj ·i graiul
Nu pot cuprinde, nume nn-ţi pot da.
MACBETH ŞI LENNOX:
Ce s-a îniîmplat?
MACDUFF: E meştera-mplinire-a nebuniei !
Un blestemat omor a pînb5.rit
Al Domnului sfinţit locaş, furînd
Altarului viaţa!66

218
J.fACBETH: Cum? Vfa1a?
LENNOX: Vorheşli cl1far de MăriP.-S~! ?
MACDUFF: Vcniţi în prag ~ de-o t;orgrnă nom
Veţ.i fi orbiti. Nu-mi ccrr·l i si\, nirbcsc.
Pl'idti si-ap' oi vorhiti cbi~r vGi.
' ' '
(Ies Yacbcth :i Lcm1ox.)
Scnl: ti !
Să sune-alarma! Sînge ~ tril.dare! '
Voi, :Maloolm, Doualbain şi Banquo, s1u I
Trcziti-Yr~ din scnmnl cel moln.tcc,
Al I 'orţii scmeu, să vedcti cu toţii
Icoana J dccă\ii de Apoi.
Sus, Mulcolm, B:mquo, su·! Irşi\.i clin gro:.i,1;ă
Şi-n ehip <le spectre mcrgr{i să. vctlcţi
Aceastrt groază. Clopotul sr~ Rtmc !
(Sum! cl.opoft1l. Intră Lady Jllacbeth.)
LADY M...\CBETH: Cc s-a-ntîmpillt, că o lugubl'ă goarnă
I-ndimă-n sfat JJ<l cei ce dorm în casă?
Yorb~ştc, o, vorbeşte!
MACDUFF: Ilunri doamnă,
Nu-i pentru-auzul tău cc pot cu spune,
Odei vestea ar ucide o femeie
Cînd ar pica-n urechea ci.
(Intră Bmiquo.)
O, Ba11quo,
Al nostru domn şi rege-a fost uCis !
J./IDY MACBETI:I: Vai mic,-n casa mea?
EANQUO : Orinn<lc-ar fi,
E-ngrozitor. Îndmă-tc, tu, Duff,
Dezminte-te ~i zi că nu-i aşa.
( Rei11tră JJiacbetl1 şi Lwnox.)
MACBETII: O, de muream c-un ceas naintea faptei
Aş fi avut blagoslovită viaţă.
De azi, nimic pe lume nu-i temeinic,
Un joc e totul. l\Iort e harul, slava.
E tras al vieţii vin, şi-acestor bolţi
Doru.· dJ:ojdia rămasu-le-a drept fală.
(Intră Malcolm şi Donalbai11.)

279
[II, 3]
DONALBATN: Y-e rău cufra?
MACHETH: Trriie~ti şi 11iri nu .;tii?
Al voo:trn sînge, unda lui, porni.rea,
Fî11tî11a, chiar Îz\·onHt fost oprii.
MACDUFF: A fost ucis regescul vostru tată.
MAI.COL.M: De cine, vai?
LENNOX: Făptnşii par cei clin odaia lni.
Pe mîini şi-obraz erau spoi1 i r.n sînge.
La fel erau .) ale lor pumnale,
Pl' care le-am găsit neştersc-n pcrnr,
Holbaţi şi hîzi, a nimănui Yiaţrl
Nu trebuia fi dată lor în paz!L.
MACBETII: Îmi parc totuşi ră.u c!L dr mînie
l-am omorît.
.MACDUFF: De ce-ai fftcnt aceasta?
.MACBETH: Dar cinr poate fi-11ţelcpt, deodatrt,
~i sco din minţi, domol ~i furios,
Leal ~ i ncpărtini.lor? O, ni.me11i !
A dragostei năprasnică pornire
A depăşit curnintea judecată.
Aicea Duncan, trup dr-arginl YrMat
Cu sîngele-i de aur, rlmi deschllir
PreCllm spărturi făeute în natură
Prin cari srL SC l"C\'ersc nimicirea;
Colo tîlharii - roşul faptei lor,
Pumnalc-11 cheag de sî11gc-n1 ecuite ...
Ce ii1.imlt d 11ioa~IL Ri v:iteazrt
Şi don1ică iubirea' să-~i arate
S-ar fi pu t nt opri?
LADY l\IACBETII: Oh, ajutor!
Dnceti-mlt de-aici!
hL\.CDUFF: ' Ycdeţi de doamna I
:UAJ,COL.M: De cc tăcem, cînd cele petrecute
De-aproape ne privesc?
DONALBAL:'f (căire Malcolm): DaT ce să spunem
Aici, în locu-acesta unde moarte:1
Pîndc~tc ~ i prin ga1tră de sfredel
NC' poate înhăta? Plecirn1 ! Căci plînsnl
Tici nu ne-a podidit.
MALCOUI {căfre Donalbah1):
Nici jalea noa tră
Nn-i gata ă se-arate.

280
(Il, iJ
BANQUO: Vedeţi de cloa.mna!
(Lady !llacbetT1 e <lusă a.fa.re/.)
sr~ ne-mbrăcăm că sî11tem slabi şi goi
Şi suferim de frig, şi-apoi în sfat
Să cercet.ăm mult crîncena ispra»ă
Ca s-o putem pătrunde cît mai bine.
Ne Mrţuic şi temeri şi-ndoieli,
Dar stau în mîna Domnului r;i lupt
Cu tot ce-i viclenie trădătoare'
Şi gînd ascuns.
MACDUFF: La fel si eu!
TOŢI: ' Şi noii
MACBETIJ: Srt nc-mbrăcăm degrabă ostăşeşte
Si-n sfat să ne-adunăm.
TOŢ'I: ' Aşa vom face.
(Ies tofi, afa.rcl de .Malcolm şi Donalba.i'.iz.)
MAWOLM: Tu cc-ai de gînd? Noi nu ne dăm cn ci.
Nu-i greu s-arăţi o jale prefrtcuti'b
Cînd eşti viclean. Eu plec în Englitcra.
DONALBAIN: Eu în Irlanda. SoTtii despărtiti
Ne vor feri mai bille. Aici se:ascund
Pumnalc-n ale omului smîsuri.
1\Iai sîngeros e cel cu noi de-un sînge.
MALCOLM: Srtgeata ucigaşă ce-a pornit
E încă-n zbor. Să ne păzim de ea
E drumul cel mai bun. Deci, sus pc cai!
Să nu ne sinehis:im de b1m rămas
Şi să pornim. Duşmanu-i ncndurat:
Să-i scapi din mîini nu-i lucrn cu prtcat!
(Ies.)

SCENA 4
ln fa/a Cl1slelul11i lui Macbelh.
Intră Ross cu Ull moşli eag.

MOŞNEAGUL: Ţin bine minte ,aptezcci de ani;


Şi-n şirul
lor văzui cin date ltrnrur i,
Cumplite ceasuri, dar grozava noapte
Pe toate le-a-ntrecat.

281
[II, 4]
ROSS: Tu vezi,moşncge,
u cer jignit de om, cnm I-ameninţă
Lccnşu-nsîngerat: pe ceas c ziuă.,
Dur facla cf•Iătoare57-i rngrumată
De negre umbre. E izbînda nopţii,
Sau ziua s-a-ntristat că fata lumii
Sc-ngioapă-n bezne, cînJ 'lumina vio
Menită-i s-o sărute?
MOŞNEAGUL: -I peste fire
Cum e şi fapta lor. Trecn ta marţi
Un „oim din mîndru-i zbor a fost gonit
Şi-apoi ucis de-o buhă şoricară .
ROSS. Iar caii rigid, fapt ciudat şi sigur,
Frumo~i şi iuţi, podoaba rasei lor,
Sălli1faitiţi, Ftănoagelc şi-au rupt,
Şi ,-u1L şi-au luat, de nimrni as()ultînd,
De p."trr~-s în război cn omenirea.
'MOŞ111E.AGtir! Aud ră ~e mănîncă între ci.
ROSS : Am. fat au &ub ochii-mi fogroi:iti
Holbtlti la ei. '
(111tră Jl1itdttf{.)

Dur intă ".Î Macduff,


Ce-i nou pc lume·? '
MAODlTF'F : Nu 80 \·cde oare?
HOSS: fl; fa~ii-~crfoi grotih ii se ştiu?
MACDUlF: Sî11t cei ucb i de Glamis.
hOSS: ' Zi cumplitr~I
Da.r ce folos au tras?
MACDUFF; An fost pltl.tiţi:
Cri <loi feciori rrgeşti fngiutl pc-ascuns
Sîut urt11uiţ i c-au pus la ealc-omorul
Ei îrn:;ioi.
ROSS; ' ' Iarrişi împotrfra firii!
Sminti.fa pofttt ce-şi s cătuic~to
Izvorul virtii chiar! Acnm e sigur
Pc-al trt.:rii tron că va ~ni Macbcth.
MACDUJi'f: S-a ~{ aJPs şi a plecat la Scone0s
fă fie uns.
ROSS : Dar Dnncan? Trupul lui?
M.ACIJHJIF: A fost purtat la Colrnc-killă9 ,
J~oca~ul sfint şi Rtrămoşescn-i leagl:l.n,
De moaşte pă::.irător.

232
cu, 4J
ROSS: Te <luci la SconcP
MACDUFF: Nu, vere; plec la FifoGO.
ROSS: far cu la Scone.
MACDUF.F : O, de-ai vcC:ca elen Jucmri bune.-Adiot
Şi stTRiul nou, sub tînăra domnie
1\foi greu declt cel vechi Eă r:u ne fie.
ROSS: Drum bun, moşncge.
MOŞNEAGUL : CLI tine Domnul şi cu cel cc poate
Din rău St\ facă tun, din du~n:.an, frn.tc[
(Ies.)
ACTUL III

SCENA 1

J.'orrcs, o camerei din palat.


latră Ea11quo.

BAN"QCO: Ai tot acum: c~ti rcgo, CawJor, Glam:is,


Cmn ţi-au prezis femeile msitei,
Şi te-ai slujit, mă tem, de-un joc mîrşav.s1
Dar n-o f'lt ai, au zis, mmaşi la tron
Că. singm" fi-voi stirpe şi părinte
Al multor regi. Iar dacă ele sînt
IzYor clr, adc\'ăr, precum asupră-ţi
A strrtlueit, l\Iachcth, Yorbirea lor,
De cc izbînda ta nu mi-ar fi mie
Or<Jcol dt' spcranţrt? Da.r, tăcere!
(1'rompl'/P. !11tr1I Jfarbcth, ca r<'ge, Lady J!acbelh, cll
reyi111i, L1·1wux, Ross, lor:i, doamne şi curte11i.)
l\IACBETH: E preacinstitul oaspe!
LADY }L\C'BETII : Ar Ii fost
Un gol cc-ar fi despodobit cu totul
Sci-barca noastră, de l-am fi uitat.
MACBETH: Discară-i, domnul meu, ospăţ solemn ,
Şi te rugăm să vii!
BANQc;O: :Măria-Ta
Să dea }J Oruncă. Sînt al ei supus,
Prin jurămintele cele mai sfinte
Legat pc veci.
MACBETII: Pleci undeva călare, după-amiază?
BA.t'îQUO: Da, bunul meu stăpîn.
JiL\.GBETII: As fi dorit s-aud la. sfatul de-a tăzi
c.'1vîntul tău prielnic şi cuminte,
Dar ţi-l voi cere rnîine. Pleci departe?

284
[Ill, lj

BAXQl.iO: O goană doar, de-aeu ~i pîuri-n cinr~.


Iar calul meu de nu rn-o duce bine
Fur nopţii-nu ceas sau donrt dc-nhrncTic.
MACBETII: Să nu lipseşt i dr la osprLţ.
BANQUO: Nu, doamne t
MACBETll: Aud că Yerii mei cei sîngcroşi
în Anglia FC află şi-n Irlanda,
Şi crudul paricid tăgăduiJ1du-şi,
Scorneli ciudate toarnrt cui i-ascu ltă.
Dar despre asta mî.i:ne, rînd mrt cheamă
Şi trehi obştc~ti. Pc ral, deci! Pînă-n noapte
Cî11d te reîntorci, adio! - 'l foi pe Fleance?
BAJ\QUO: Da, bunul meu stăpîn. Pornim; r vremea!
MACBETil: Vă fie ageri caii, blmi la dnun.
Spinării lor Yă-mrcdinţez ncnm.
Cu bine d:.u· I
(lese Rr111q1w.)
Discarrt, pma-n şapte,
Pc tirnptll său stăpîn c fiecare.
Vreau pîn-la. cină singur srt rămî11,
l\fai b ucmos Ett fin apoi. de oaspeţi,
Dar Donrnul ă \-ajute în răstilnp !
(fes tofi, afară de Macurtl! şi w1 sluji/or.)

A~culţi, băietr: oamenii aceia


Sînt gata la ponmcrL?
SLUJl'l'ORUJ,: Ei sînt, .·tăpî11C',-n poarlă la ea~ll'I.
MAOBE'l'Il: Să-mi 'ii c11 ei.
(h<e sluji/orul.)

Nu-i lotu-a Ji <!l' l'ţ;fi,


A fi în tihnft-i totul. I\11 zadarnfo
1\:1.rb tem de Banquo. 1n r('gra~ca-i firo
E tot ce-i de temut. E mult dtraz,
Da-i şi-n1rlcpt, ca-n mmfricatu-i cug('t
Să poată-al srrn cmaj lucra trnwinic.
Doar dC' făptm·a lni mi~ irm pc lnme
Şi cluhul6 ~ meu c smpînit ele (']
Cum fo8t-a 1\Jarn-Antmriu de Cczar.li3 .
El a-nfrnnrnt surorilr, dnrl ele
1\ffL-ntîmpillau cu numrlr de regr,
Silindu-le-a ,·orbi. L-an rnluta.t

285
m, 11
Pl\rintc-al unui şir de regi - profetio!
Mi-au pus pe cap cummfL fără rod
Şi-un pumn nn sccptrn sterp cc-mi va fi smuJ
De-un l.Jraţ străin , să n-am un fiu la tron.
De-o fi aş:i, pcntrn ai săi urmaşi
J\fi-rm pîDgărit simţirea. Pentru ci,
Uci.rn-1-am pc Duncan. Pentru ei,
Venin am pus în cupn. tihnei melc.
Vrăjmr.şulni ob~tesc al omenirii
Eu nu-rm vîndut comonra veşniciei,
Ca 8ă-i fac regi, stirpca lui Banrpw, regii
Drcît n~a, pogoară-n faţ1t-mi, Soartă,
Şi-nfnmiă-mă pmă la moarte! Cine-i?
(11,tr<'i Sltijil-Orul cu doi l'ciga.<Ji.)
Aşteaptă-n poartă pînă ce t~ chem.
( I esP 8lujiloi'U/.)
:N-am stvt noi, oare, ieri, tustrei de vorbă?
1N'fîIUL UCHlAŞ: A.~a-i, măria-fa, chiar ied.
MACBETII: Ei bine,
V-a(i nud gîndit la ce v-am spus? Să şiiţi
Că el a fost cel care \·-a-ujosit
Nu cu, ncYinovatul, cum credeaţi!
V-am do\cdit-o 1'-tînd ele vorbă ieri,
V-am iirătat şi cum v-a pil.călit,
Y-a stat î11 drnm, prin cc mijloc, prin cino
Şi tot ce chiar pc-un prost şi pe-un neom
L-ar fare-a spune: „Banquo e de vină!"
ÎNTÎIUJ, UCIGA~: Ne-ai spus aecstcn.!
MACm7rH: :Mai departe - iată
Şi n•stlll rcutîlnirii de-azi - vă-ntrcb,
Răbdarea-n ,-oi p:recumpăne, te-am
Că-i trce:rti totul cu vederea? Sînteti
Atît de n~vio~i, că pentru el ,
Şi-:ii s.l\.i urma~i să daţi şi rugăciuni,
Cînd mînn.-i grea v-a-ncovoiat spre groapă,
Pe-ai >oştri sărăcindu-i?
ÎNTÎIUL UCIGAŞ: Oameni sîntcm!
:MACBETH: În scripte, oRmmi sînteţi, da! Tot astfel
Copoii, og ru·ii, coreii ~:i lăţoşii,
Prrpelicarii, cîinii-lupi, zăvozii,

286
[ID,. 1
Sînt laolaltă cîini. Da i-osebim
În ageri şi domoli, în isc11siţi,
în clini de pază sau de vinătoare,
Cum i-a-nzostrat pe ficcare·n parte
Natura darnică şi i-a-nsemnat
Pe fila tmde taţi sînt scri5i ele-a valma,
La fel şi om1tl. Loc de-aveţi pe listă,
Nu printre oameni ultimii, să-mi spuneţi,
Şi-am să vă l:ls o sarcini). pe scamă,
Prin care-l veţi răp1me pe vrăjmaş,
Şi vr• lcgati şi de. iubirea mea,
Eu cam 511fil.r cît îl stiu în viatr~
Şi mă-utremez prin' rnomiea iui.
AL DOILEA
UC IGAŞ : Stăpîne,
En sînt un om atît de i;cos clin fire
De pumnul lumii şi do Uf111ta ci,
CtL fac orice s-o-nfnmt.
ÎNTÎIUL UCIGAŞ: far cu SÎllt altul,
Lont de soru:rn, de nttpllşti sleit,
Că-mi joc şi viaţa la noroc, su-nving
San să mă scap de ea.
MACEETH : Voi stiti că Da.nquo
A fost du~manul vostrn. ' '
UCIGAŞII (împreună): Da, o ştim.
MACBETH : El e şi-al meu. Şi-i sîngeros şi aprig
Şi orice clipă vie-a lni iz1Je~tc
în miezul yfoţii melc. Pot oricînd
Să-l mMur silnic si fitis din calc-mi
Sptmînd: a~a rreâu et1 ( - dar n-am s-o fac
Căci run prieteni care sînt şi-ai lui.
Iubirea lor nu trebuie s-o pierd,
Ci chiar să plîng pe cel căzut prin mino.
De-acera ispitesc al nJstru sprijin,
Şi-ascund do văzul lumii fapta asta,
Din pricini cu temei.
AL DOILEA
UCIGAŞ: Porunca ta
Va Ii-mplinită.
INTÎIUL UCIGAŞ: Chiar cînd viata noastră ...
MACBETH : V-aţi luminat de-un. gînd. Pil1ă-ntr-o oră
Veţi şti şi locul unde să v-aţincţi

287
[lTl, 2J
Şi-alpîndci cca~, şi clipa lovit1Lrii.
Iar totul să sr facă-n astă seară,
Dar nu lîngă palat. Băgaţi ele seamă,
U vreatt să fiu pă.tat. Şi ca să fie
1

O bună treabrt, fi"tră de cusur,


Fleauce, feciorul său, ce-l însoţe~tc
- De lipr;a cărni nu puţin îmi pasă -
Va tn'bui cu tatăl său să-mpartă
Dcstinu-acelni cras întm1ccat.
Dar ltotărîţi-Yă. ·Mă-ntorc la \'Oi.
UliGAŞU (î lllJl1'f'tlilă): Nr-am botănt, stăpîue !
1t1ACBETH: Vtb chem îndatil„ l\I-aştcpfaţi.
(fes ucigaşii.)

E gata!
O, Banquo, dacrt sufletul H'm zboarri.
l\mwa spre crr, îl \'<t grtsi desrarit!
( fr.,c.)

SCENA 2

Alltl î11crtpere 1n p11lal.


ltilril Lady Jlticbcth şi "'' 8luji'lor.

LADY ;\lACBETII: Plecat-a Banquo de la curtc?M


SLUJITORUL: Da, doamnă, d.u- se-ntoarce chiar deseară.
J,ADY MACBETTI: ~Iăriei-sale spune-i cll.-1 aştept:
Vrrau si'i-i Yorhesc ceva.
S LU.JJTORl'l~: l\fi't duc, stăpînrt.

( lcsr.)
LADY M.\CBETTI: Nimfo llll ai, şi iotul e risipă,
Cînd izbntiud, n-ai li11işto o clipri.:
Mai bine lingă cel ucis do tine,
Decît prin sîngc vremi de tc:.imă pline.
( Iiitnr Jlacbclh.)
Oe ce lllcrett te-n iugurczi, strtpîno,
Şi tc-nsoţcşti cu relc-nchipuiri
Şi gînclmi cc-ar fi trebuit să moară
Cu cei la care ncncetat sc-ntorc.

288
[III, 2]
Cc n-me leac nu mcrim pridrr.
Cc-a fost frLcut rl1mînc bun făcut.
J.!ACBE'J'IT: Crcstat-mn şarpele, nu l-am ucis.
Se va-uchega şi iar ya fi cc-a fost,
Jar viclenia noastrl1 va rămînc
De dinţii lui pîndită, ca-nainte.
Desfacă-se-al prunîntului chenar
Şi cele două l tuni mai bine piară,
Decît cu spaimă .;ă mîncăm o pîinc
Şi să dormim cu groaznice vcclcnii
Cc noaptea ne Iră.rnîntă65 • O, mai bine
Srt fim cu mortul care, pentru noi
Şi pacea noastră, păcii l-am trimis,
Decît, munciti de cuget, srt zăcem
în nebunia ce răgaz nu ştie.
E-n groapă Dunean. După-<Ll Yicţii zbucium
El doarme-adînc. Trttdarca s-a-mplinit.
Urzeli, otravă, fier şi cotropire
Nimic m1-l mai atinge.
LADY ::\!ACBETII: ,~ino, las ...
Stăpînc bun, înscnineazrt-ţi fruntea,
Fii vrscl, mîndru, printre oaspr\i, scara.
:MArBE'rH: Aşa voi fi. Tu, draga mea, fa frl.
Cu grija ta pc Banquo prcacin~teşte-1,
Din grai şi din privire osebindu-l.
Arnal' răstimp cînd nc-njosim puterea,
Scăldînd-o-ntr-un puhoi ele lingnşiri,
Tar chipul nostru-i mască pentru inimi,
S-ascunelă cc simţim.
LADY ~fACBETil: O, uită asta ...
:MACBETII: Mi-e plin ele scorpii cugetul, iubito;
Ştii doar că Fleance şi Bauqno mai trăiesc.
LADY MACBETH: Dar n-au cu viaţ,a legămînt pe veci.
MACDE'I'II: Mai sîut mijloace: pot a fi loviţi.
Te bncmă: ml-.i zboarr~ liliacul
Mănăstirescn-i ibor, nici cărăbuşul,
'Ţestos în aripi, 1-al Hccn.tei glas,
Nu va trezi cu molcomul srm zumzet
Al nopţii leneş zvon, cînd va să fie
O faptă mult cumplită.
lADY MACBETH: Care faptă?
MACBETII: Rămîi curată-n neştiinţ,a ta,
Odornl meu, şi-apoi vei bate-n palme.
289
19 - Shakespeare, opere VII
·.· ·
Te apropie, joiru.nr al nopţii, lcag~
Sfiosii ochi ai rilei milostive.
Cu ue\ăzuta, crîncena ta mînă,
Să smulgi, să spulberi, lcgrnnîntul care
!Yiă face să păfosc. Lumina moare,
Şi corbul, iată-l, zborul îşi întinde
Spre codrul plin de efori. Adorm pe rînd
Făptmile blajine aie zilei,
far solii nopţii, cei întuneeaţi,
Prădalnic se trczesc.66 Ce sp1m te m:i:rr~,
Dar fii pe pace: toate cele rele
Cu relele se sprijlliă-ntre ele.
Hai, vino-acum cu mine.
(Ies.)

SCENA 3

fo parcul palafalni. foiră trei i1cigaşi.

lNTlIUL UCIGAŞ: Dar cin' ţi-a poruncit să vii?


AL TREILEA
UCIGAŞ: Macbcthl
AL DOILEA
UCIGAŞ: Nu dă de bănuit. Ne îndrumează
Şi ştie bine ce-avem de făcat,
Cu de-amănuntul.
ÎNTÎIUL UCIGAŞ: Deci, rămîi cu noi.
Cu raze pale apusu-a.hia luceşte
Şi pinteni dă zăbavnicul drumeţ,
Zorind spre ban. l'ait eei pîndiţi de noi
S-apropie.
AL TREILEA
UCIGAŞ: Tăcere 1-aud un tropot t
BANQUO (din culise): Hei! Daţi1mnină l
AL DOILEA
UCIGAŞ: El e ! Toţi ceilalţi
De pe-nsemnarea noastră-au 1;>i sosit
Şi sînt la Curte.
lNTilUL UCIGAŞ: Caii lui se-ntoro.

290
[IB, '-J
AL 'TREILEA
rcIGAŞ: Aproape-o milă. Are obiceiul
S-o ia pe jos de-aici pîn-la palat,
Ca toţi ceilalţi.
AL DOILEA
UCIGAŞ: Lumină, daţi lwninăl

(Intră Banqtto şi Fleance w o faclă.)

AL TREILEA
l"CIGAŞ: E el!
1N'T!IUL UCIGAŞ: Fiţi gata! .
BANQUO: Vremea e a ploaie..;
lNTîIUL UCIGAŞ : Să plouă, dar! .
(Tabăr<I awpra lui Banquo.)
BANQUO: Trăda.re! Fugi, Fleance, fugi I
Tu trebuie să ruă răzb1ui. Mi~eiil
(Moare. Fleance scapă fugind.)
AL TREILEA
'CCIGAŞ: Dar cino-a stins?
INTÎIUL UCIGAŞ: · N-a fost mai bine-aşa~
AL TREILEA UCIGAŞ:
, Doar unul a cr~zut. Fugit-a fatl.
AL DOILEA UCIGAŞ:
Stricarăm jumătatea bună-a trebii.
îNT!IUL UCIGAŞ: Dar hai să-i spunem totuşi ce-am făcut.
'(Ies.)

SCENA 4

Sală în palat 67 • Masă înti11să de os11ăţ.


Intrcl JJ1acb cth, Lady !Jlacbeth, Ross, Lemwx, Lorzi şi iusofiwri.

UACBETH: Şedeţi! Îşi ştie rangul fiecare.


Un bun wnit la toti!
J,ORZII: ' Murire ţie !
MACilETII: Yoi coborî cu însumi printre oaspeţi,
Săfiu ca o sml'l'ită gaz dă,
Dar dor.mm:.-şi ţinc r~ ngul, şi la vreme
Ne va ma un bun venit.

291
[ID, 4]
LADY MAflBE'l'U: Rosteşte-l, prntrn minr, tuturora,
Căci inima-mi lr zice blln venit.

(l1ilfiul Ucigct!} se ircşle î11 prrig.)


MACBETII: Din iniml\. ti-:1du0 ei m tlt 11·nire.
Sî11t două rlndnri pline: sh:i l t mijlo;i69.
Fiţi mult voioş i. Vom hc:i. elte-un pocal
în jmul mesei „.
( , 'a apropie de uşă.)

Ai sînge pe obraz.
1NTIIUL UCIGAŞ: E de la Banquo.
M.ACBETH: 1\fai bine-asupra t<L dccît în el.
L-ati cmătat?
INTîIID, UCIGAŞ: Eu'l-am crestat la gît, să-i fac un bine.
MACBETH: E~ti bun casap. Dar meşter e acela
Ce l-a-n:j1mghiat pc Fleance. Tu, de-ai făcut-o,
Eşti făr'cle seamăn.
INTîIUJ, UCIGAŞ: Prcaslă \TÎt stăj)Îllf!,
li lcance a scrLpat...
MACBETH (aparle):
1\Iă-ntoarce
boala iar. Pntearn fi-nt.reg,
Ca marmora curnt, ca stînca trainic,
Nemărginit şi liber ca văzdub,tl„ .
Şi-s prins şi strîns ele temeri şi-ndoie li
uri.rţuitoarc „ Banquo-i la loc Rigur?
î:KT11UL OClGAŞ: 81iLpînr, da! o signr înlr-n11 şant,
Cn douitzeci de răni adi11 t i la cap:
De moar1.c-i Ce<t mai miclL.
MACBF.TII: Drei ~'lrprle l11t1rin r la pitmînt
Im· viemwle fngar, priJ1 :l'irPtt lui,
Cu \Temea y:1 pnt.ca v<·1 1i11 ~rL ;.1ibf1.
Dm· n-a:rr î1wlt di1q1. 'l'n, du-te . 1\Iîine
Yom sta de vorbrL im·.
(Ucigaşu l ir.<c.)

LADY l\IACDF.TII: Hcg_(1'c ~tiî.pînr,


1'\u-nch•nmi la 'e~elir. E pc ba1ii
O Tătu-n care gazda 1111 arată
Că-i dat cu drag. Mănînci mai bine-acasă!
Aici, tot gustu-1 dă însufleţi.rea,
Şi fă1 ă ea, dfgcaba ne-adnnăJU.

292
[ID, 4]
MACBETII: O, dulce călăuză! Vă urez deci
La poftă bună, bună mistuire,
Si sănătate!
LEl'\KOX: ' Sire, nu ici Ioc?
(Intră Duhul ltti Ba11quo !}Î se aşază pe locul lui
.Macbelh.)
1\fACBETH: Azi toată floarea tării-ai· fi de fată
De n-ar lipsi al nostru vrednic Banqno.
111ai bine-I dojenesc de rea purtm·e
Decît să-l plîng de-un nenoroc.
ROSS: Lipsind,
EI .,i-a călcat cuv1ntu1. Regele
Cinstrască-ne cu-a sa crăiască fotă.
MACBETII: Dar masa-i plll1ă. '
lEl\i\OX: Ai loc oprit, strLpîne.
MACBETH: Dar unde?
LENXOX: -Aici! Dar, sire, cc se-ntîmplă?
MACBETH: Cine-a fl'tcut aceasta?
LORZII: Cc, stăpîne?
MACBETH : Doar n-am făcut-o eu! De ce-ti tot scuturi
Spre rninc pletele de sînge pÎine?
ROSS: Sculaţi, cmteni! I-e rău măriei-sale!
LADY 1IACBETII : Şcdrţi, prieteni buni! Stăpînul nostrn
E-ades-aşa; din tinereţe-a fost.
Luaţi Ioc, yri. rog! E trecător ce m·e,
O clipă doar şi iar ii va fi bine.
Dar clacă vă uitaţi prea mult la el,
Se minie şi-i faceţi chiar mai răn.
Cinaţi, Iăr-a-1 privi.

(Clllre Macbclh.)

Bri.rbat eşti tu?


MACBETII: Ba chiar viteaz: mă-ncumet să privesc
La cc-ar îngălbeni chiar şi pe dracu.
LADY MACBETII: Prostii. E doar icoana fricii talc,
Pumnalul clin văzduh cc te ducea,
Precum spuneai, la Duncan. Toate-aceste
Cutrcnuuări şi spaime, care-ascund
O teamă-adevărată,-ar fi mai bine
La Yatră iarna,-n basme femeieşti
• J\
Ştiute din bătrîni. Ruşhrn ţie!
De ce 11ăl~ti? 'Nu veJ;i,' h .nr ma urm•ei,
Decît un scaun l
MACBETH: Te rog priveşte! Uite-awlO ! Ce zici?
Ce-mi pasă! Dacă poţi să dai din cap,
Vorbeşte-atunci! Şi dacă gropi şi cripte
· ~e-ntorc pe cei înmormîntaţi, mai bine-i
În guşi de ulii să ne-aflăm monnîntul.
LADY MACBETH: Cum? Nebunia te-a făcut neom?
(D117iul lui Barrnuo iese.)
MACBETH: Dar l-am văzut precum mă vezi!
LADY MACBETH: Ruşine!
MACBETH: S-au mai făcut şi-n vechi vllrsări de sînge,
Nainte ca dreptatea omenească
Să ctll'ăţo-un stat paşnic de neghină.
Şi s-au mai săvîrşit de-atunci omorurj,
Cumplite foru·te pentru-al nostru-auz.
Pe-atunei un om cu creierii zdrobiţi
l\Imoa, şi-atîta tot! Dar azi învie
Cu douăzeci do răni de moarto-n cap
Şi brînci ne d.1. din sc:r.m : m ti ci:d1t ·
Dccît e chiar omorul
LADY MA.CEETH: Drag stăpîne,
Te-aşteaptă soţii trii cei Luni.

MACBE'fll: Uitasem!
Nu vă miraţi, prieteni buiri, do mine,
Dar am un beteşug ciudat şi care
E mai nimic în ochii alor mei.
Hai, hlturor noroc şi săllMato !
M-aşoz aici. Să-mi fie plin p:th:irul.
Beau pentru vesclia-utrogii mese.
Şi pentru Banquo, dragul m~n prieten,
De-ar fi şi el aici! - bwu pentru el
Şi pentru toţi !
LoRZil: Cu cinste-::ii tăi supuşi I
( Re-i1•tră Duhul.)

?rl.A.CBETH: Napoi! Dispari! Pămîntul să to-nghiral


N-ai Jnăduvă. Ti-c sîngele-nghoţ.at,
Şi n-ai privire-n ochii orbitori
Ce m-af.intesc.

294
cm, 4]
LADY MACBETI-I: Gîndiţi-Yă, prieteni,
E-lm lucru-obişnuit... nimic mai mult,
Doar că ne strică ceasul de plăcere.
MACBETH: Tot cc cutează-un om, cutez :
Tu vino-n chip de ms pri.ros din gheţuri,
De rinocer, de tigru din Hircana69,
Ia-t i orice-nfătisare-afară de-asta,
Şi i10rvii-mi YăŞnici nu vor tremma.
Fii iarăşi viu şi-nfmntă-mă-n pustie
Cu spada ta; de mă codesc şi tremur
Numeşte-mă un păpuşoi de fată.
Afară, um brr~ groaznică, afartîi
Batjocură fără de trup!

( Duhul dispare.)
S-a dus ...
1\Iăsimt iar om! Fiţi buni şi mai şedeţi.
LADY MACBETH : Ai spart ospăţul, ai gonit plăcerea
Cu tulburarea ta uluitoare.
MACBETII: Pot oare fi, pot trece pc3tc noi
Astfel de lucruri, ca un nor de vară,
Si nici mrtcar să nu ne minunăm?
i\iă scoţi din fire, chiar aşa cnm sînt,
Că poţi vedea asemenea privelişti
Şi-obrajii-ţi sînt tot rumeni, cînd ai mei
Pălesc de groază !
ROSS: Ce pri\-clişii, doamne?
LA.DY jL\.rBETH: O, nu-i vorbi. Se simte tot mai rău.
Orice-ntrebarc-1 mînie nespus.
Drum bun, <ttunci. Plecaţi şi peste rînd,
Plecaţi îndată, însă.
LORZII: Noapte bună,
Iar rrgclni, mai multă simătate!
LADY l\Ll.CBETII: Din suflet, noapte bună tuturor.

(Ies fo{i, (!.{liră de .Jlacbdh şi Lad y Macbdh.J

:MACBETTI: Va curge şînge. Sîngelc nea sînge.


A~a se zice. Pietre-au fost văzuto
:Mlş<'îndu-sr, 70 şi arborii vorbind.
Au0 uri, citite semne, ţr~rci şi corbi,
Pc-n~cun ul ucigaş l-au dat pe faţâ .
O fi tîrziu?

295
[ llI, li]
LADY MACBETII: E noa·Jtc1-n h·rt Ctl zLn.
MACBETIJ: Cc zici că l\Iacduff 11\1 dr't a cuitarc
Să vie la ponrnciî.?
LADY :llACBETII: L-ai. cbrmat?
1\1.ACBETII: O ştiu întîmplător, clar am Ră-1 ch ~;n.
Nu-i casă-n rare să nu tin iscovl!l.
Eu rnîi.nr-n zori mi. lh{e la ur. itori,
Să-mi spună şi mai mult. Clei vTc<tn să afla
Pe-o calr cît ele rea e.1-0 fi mii rrrn.
, finţeştc orice căi foJ03ul nrnu
Şi-atît am JJH'rfl prin RÎHl?;C, Clt-Î nni greu
Să dau napoi decît să merg naintP.
('iudntc lucruri port în a mea mintr,
CI'-. i vor dit mîna l'lL st•-nfă11tuia$Că
l'î1{ă cc nimeni 11-0 Hă le ghieo tscă..
LADY MACBETlI: Îti trclrni' somnul, 1ihn :t~ firii n1 L tre.
MACBETII: li11i. sJ't dormim. Ciudata-mi tnlbnrarc
E numai tramă, din n°ndr.rnî1rnrr.
]Jrea tineri sîntcm î11ri\. n a le t'nptci.
(Ies.)

SCENA 5

Un cîmp cit bdlltrii. Ti111cle.


lutrăcele trei ŢT,·iljifonr~, wra se î11lil110.<c czi I! ceair.

l:\TÎIA YRĂJlTO .\.BE:


De ce te-ncrun(i, lfrcatc? Ce-i cu tine?
HLO.\.TE: D r c un sft nu m 'H1crn t ! Ce? '.\-am dreptate?
StJorpi.i obrazui3.}, neruşinate!
Cnrn de-ati avttt a~n-ndră;r,ncalr, j
Srt faceti 'cu ~Iacb~th tocmeală
J\i-omoηnri, vrd.:ji şi ghicitoare,
foi· cn, a \roas tră-nvăţrttoarc
Şi-a vrăjilor · tă;.iintt, i ttl~,
Kn m-aţi portit mrwar o dată
Ca srt v-ajut, ~-arrt.t ec ~tic
Slrwita noastrft mesei ir,
Şi culmea-i că tot ce-aţi făcut
A fost pent.r-un fe3ior ciuf1tt,
Pizmătăre (; şi mînios,

296
[Ul, Gj
Ca toţi ceilalţi; atîta doar,
far de-alde voi, n-are habar l
Căiti->ă. Dati zor acum,
L-ai lui Ach~ron71 lac, în drum,
Să mă-ntîlniti. El vinc-n zori,
Să-ntrebe fa{. de ursitori.
Venjţi şi voi, cu vrăji şi-ukcle
Şi tot ce trebuie cu ele.
Voi fi-n văzduh, şi noaptea toată
Gătcscu-i soarta blestemată
Şi-am de lucrat pînă-n amiază.
Din coltul hmii stă Eă cază
Un strop de ceaţă-] prind frumos,
Cît încă n-a picat pe jo$;
Dcscînt strecor şi-ntr-îmnl pun
Măiesire dulrnri ce-l snpun
Prin amăgiri şi mi-l atrag
Drept 1-al pierz:miei lui rrag.
Ursită, frică, moarte, har,
Cu vis nebun, Jc-nfnmH\, iar,
Că, i::titi că omul e-nnăjbit
Cu tot ce c statornicit.
(Muzică şi cfnfec fii culise: „Ila ici; noi! llai cu noi!")
Mă strigă iar! Taci! Spiriduşu-mi dus
Pc-un nor pîclos m-aştcapm colo sus.
(lese.)
tNTlJA VRĂJITO_'\.RE:
Stt ne grăbim, că se îuto:ircP-mlată.

(Jrs.)

SCENA 6

La Porres, O salâ ~n palatul ,·egal.


!titră
Lemw x şi un Lorcl.

LENNOX : Prin vorba mea ţi-am dat doar de gîndit.


Tu poţi s-o tălmăceşti. Nu spun decît
Că faptele s-au petrecut ciudat.
Macoeth I-a plîns pe Dnncan. Vai, murise! /'

?ll1
[ill, G]
Iar bravul Banquo prea umbla tîrzh1.
Poţi spune chiar c-a fost ucis de Fle::mce
De vreme ce-a fugit. Nu-i bine omul
Să hoinărească noaptea prea tîrzin,
Şi cine nu gîndeşte cit ele groaznic
A fost că Malcolm şi cu Donalbain
Pe blîndul lor părinte l-au ucis.
O, mîrşav fapt! Mibnit ce-a fost Macbeth.
N-a Epintecat în sfînta lui mînie,
Pe loc, pc-acei făptaşi, robiţi de vin,
Şi-ncătuşaţi de semn? Nu-i nobil asta?
Chiar şi-11ţelept. Că n-ar fi suflet Yiu
Tăgada lor ~ă uu-1 înverşuneze.
Ţi-o spun : le-a potrivit cum e mai bine!
Şi ele-ar avea pc oei doi fii s nb cheie
Le-ar ar3.ta el - Domnul sli-i ferească! -
Cc va S<t zică. să omori un tată -
Ca şi lui Fleancc. Destul! 111acduff, aud,
Din pricină că a Yorhit de~chis
Şi n-a fost l-al tfranului ospăţ
E mazilit. Nu poţ.i a-mi spnne unde-i?
LORDUL: Al rigăi fiu, al cărui drept la tron
A fost răpit de despot, e la Curte,
în Anglia, la Eduard cel Cu~ernic,72
Şi care l-a primit atît de bine
Că soarta vitregă nu l-a lipsit
Întru nimic de cinstea cuvenitrL.
Macduff s-a dus şi el la sfîntul rege
Să-i ceară-ntr-ajutor pc bravul Siward
Cu cei din Nord. Şi sprijinit de-aceştia,
De Cel de-Sus, ce lupta ne-o sfinţeşte,
Să fim în stare-a drm1i din nou
O pîine mesei noastre, nopţii somnul,
Să izgonim cuţitul sîngeros
Din ale noastre-ospeţe şi serbtî.ri,
Cinstiri cmate, slobocle-nchillări
Fiind tot cc Tîmim. Aceste spuse
Alît de crunt l-au înilirjit pc rege
Că face pregătire de război.
LENNOX: r e ~Iac<luff l-a chcm'lt?
LORDUL: Da, l-a chemat.
Dar după un ,,nu, domnule", ritos,
[IU, 61
Ursuzul sol s-a-ntors bolborosind
Ceva, ce-ru· însemna: te n~i căi
Că m-ai jignit c-un astfel de răspun3.
LENNOX: Dar asta 1-a-nvr~ţat să se păzească,
Să stea la o cuminte depărtare ,
Să fie ca un înger, dcpă~indu-1,
Să clucă-11 zbor la curtea Englitoroi
Solia lui. Şi cît mai grabnic pacea
Să binecuvîntezc-a nonstră tarrt.
Ce geme sub o mînă blestc:r'nată.
LORDYL: Şi rugăciunea mea să-l însoţească.

(Ies.)
ACTUL IV

SCENA 1

O peşteră. La mijloc un cazan tn clocot.


1'.unete. Intrii cele trei Vrăjitoare73 •

lNTÎIA VRĂJITOARE: Astăzi un cotoi vărgat


De trei ori a mieunat.
A DOUA VRĂJITOARE:
Trei si-odată un arici
A scÎncit şi el pe-aici.
A TREIA VRĂJI'l'OARE:
Scorpia strigă-acu-i acu.
îNT!IA VRĂJITOARE:
În ceaun pe tîrcolite
Puneti mate otrăvite.
Tu, ce-n so~n, rîios broscoi7't,
Sub un îngheţat pietroi,
Cu venin te umfli-ntruna,
Nopţi şi zile treizeci una,
Hopa-n oala fermccaiă
Ca să mi te fierb îndată.
TOATE: Toarnă-i, toarnă-i, zoru-i mare,
Foc şi clocot Ja călda,rc !
A DOUA VRĂJITOARE:
Muşchi de şarpe din băltoaco
Fierbi în oală şi te coace,
Cu o limbă de dulău,
Ac de şarpe orb şi rău,
Limba vipcrH-nfurcată,
Ochiul guşterului, iată,
Şi un deget de brotac,
Lîna de pc liliac,

300
(IV, 1]
Din şopîrlă un pw1or,
Peana cucuYrtilur,
Fiarbă vraja cc nu iarm,
Ca din iad ficrtnrn fiartă.
'!'OATE: Toa:rnă-i, toarn1t-i, zoru-i marc,

A TREIA VRĂJlTO~~E:j clocot în căldare.


Colţ ele lup şi f:Olz de zmcn,
Şi ficaţii - 11 nui iudeu,
Leş u·cat de vră.jitoarc 7 5,
Rîuză dP rr.chin de marc,
De cu(;ută rădltdnrt,
Srnulsri noaptc:i., nn -n l1unină,
Dintr-o tisă firicele
C:înd c lmw. în belele,
Fierea toată dintr-un ţap,
pcştul tmtri prun:: scăpat
Intr-un şnnt şi sugrnm:1t,
Cbiar cîm1 Lîi'fa l-a mtM;
Faei fiertma. grc::t şi d0usîl,
Iar gu'toasă. ca sîl, iasă.
Bagi de tigru mărnntaic
în călrlare pc văip::i.ir. if
TOATE: Toarnrt-i, toarnă-i, r.Qrn:i mm·e,
.Foc şi clocot în cithhl.rc !
A DOUA VRĂJlTO_\.RE:
Sîngc tle mainrntă-i pun,
Farmecu-i rrtcit şi b~rn.
(Jn/i'ă. Ilc~ale.)

Ill~(Wl'I<:: Trr,aha-:i buurt, ciai'tc vo11r1,


T,a rrtsplată. pc clin dou1L;
l'ir·ca-rc, ca o zîn1L
La f'11a1m stL joace pînă
Vraja.-n el va fi dt plin1t.
1

(He aitde mn:ic1I ~i cîntecul „Duhuri negre".)


A DOUA VHĂ.JlTO.\RE:
J Jogutelc dnd mr~ piŞClL
Vreun prtgîn înuo<L' se mi.'~011:
Sus, lăcate,
OriClli bate!
(Intră Macueth.)

301
[IV., lJ
MACBETU: Voi tainice şi negre vrăjitoUil'e
Din miez de noapte, ce-aţi mai pns la calc?
TOATE: O faptă iară nume.
MACBETII: vr~ conjur
Pe tot ce ştiţi - oricum I-aflaţi - răspundeţi I
Chiar dacă vîntul 1-ati dczlăntuit
Pornindu-l spre biserici. Mare'a-n spume
De-ar nimici-nghiţind tot ce pluteşte,
Şi grîul înspicat de s-ar culca,
Smulşi de-ar fi pomii... Naltele castele,
Pe capul străjii lor de s-ar abate,
Pa.latele şi piramidele 76
De şi-ar pleca spre temelie fruntea,
De-ar fi stîrpit tezaurul naturii
Cu rodul ei, scîrhind prăpădul însuşi,
Răspundeţi-mi la ceea ce vă-ntreb!
îNTîIA VRĂJITOARE:
Vorbejte deci.
A DOUA VRĂJITOARE: întreabă!
A TREB. VRĂJITOAitE: Vom răspaudel
ÎNT!IA VRĂJITOARE:
Zi, vrei s-auzi din gura noastră numai
Sau a stăpînilor?
MACBETII: Să-i văd! o, eheamJ.-il
1NT1IA VRi\JITOARE:
Sînge toarnă-i de pmcea
Nouă puicare-şi mînca,77
De pe ştreangu-unui tîlhar
Seul scurs pune-I pe jar.
'fOATE: Fă-te-ncoace, mic sau mare,
Să lucrezi cu-ndemîn::1J:e.

(Tw1cte. !Jit!ia Ar!ltare78 : tm crrp haJi{l1t.)

M:ACBETH: O, tainică putere, spune-:ni mie ...


ÎNTÎIA VRĂJITOARE:
Ascultă-l doar şi taci' 9 : el gîndu-ţi ştie!
lNTÎIA ARĂTARE:
:M:acbet.h! Macbcth! De 11facdnff te forc~tc8 J,
Cel than clin Fife... Ajunge! :rim scuteşte!
(Piere tn pămî-nf.)

302
[IV, 1]
MACBETH: Oricine-ar fi, îţi mulţumcso de sfat,
Mi-ai pus pc rană degetul: dat stai,
O vorbă doar!
1NT1IA VRĂJITOARE: Poruncile nu•i plac.
Ci iată altul, mai puternic încă.
(Tunete. A doua Arătare: tm copil tnstngerat.)
A DOUA ARĂTARE:
Macbeth, Macbcth, Macbeth!
MACBETH: De ce n-am trei urechi să te ascult!
A DOUA ARĂTARE:
Fii crud şi dîrz. De om fii ncnfricatl
Să-nvingă pe Macbcth nu-i este dat
Nici unui ins născut dintr-o femeie.
(foiră f1i pifoitnt.)

MACBETH: Deci poţi trăi, Macduff, do ce m-aş teme?


Dar vreau o îndoită chezăşie,
Zălog luînd ursitei: vei muri.
Şi-atunci voi spune palei frici că minte
Şi voi dormi şi-n tră.sncto.
(Tunele. Apare a treia Arătare: w1 copil lncoronal
cu tui arbore î11 mînă.)
Dar cine-i
Cel cc răsare-n chip do fiu de rege
Purtînd pc fruntea-i de copil, coroana
Putcrii-mpără tcşti?
TOATE: Ascultă-l, nu-i vorbii
A TREIA ARĂTARE:
Ca leul fii de mîndru şi semeţ
intîmpină-ţi duşmanii cu dispreţ,
:Macbeth nu va fi-nvins dccît cînd fi-va
Pornit clin Birnam, cod.ml, împotriva.
Colinei nalte de la Dimsinane.
(Se scufuaiă. )
MACBETII : Aceasta n-o să fie. niciodată
Cine ar putea sili pil.dllrn:l. toată.
Să-ş.i rădl'U:in.ii.?
smulgll arborii din
Ce dulce prevestireşi deplină!,
Tu, răzmiriţă, capul să-ţi ridici
Cînd codrul Birnam va porni pe~aioi ~
Iar pîn-a.tunci! Ma.cboth, în naltu-i he,

303
[IV, 1]
l:;i va tfrti întregul lui soroo.
Şi doar cînd ceasu-i va suna, rl :irc
Să-şi dea, ca toţi, obşteasca lui suflare.
Îmi l)ate inima, să pot affa,
Prin nrta voastră, dacrt-i dat, cînd,·a
Di rna~ilor lui Bhnquo domni f'it fie
în tnră.
TOATE: ' Nu răta să stii mai mult!
MACBETU: D<n vreau să aflu. D<;că mrt rc:·pingc~ţi,
Blrstcm pe veci asupră-vă ! Ră~pundt•ţi !
Crtldnrca unde piere? Zarva81 , ce-i?
( Sttiiel de oboaiP. )
ÎNTÎIA VR:\.Tl'l'OARE:
Arătati-Yă !
A DOUA VRĂJITOARE:'
Arătati-vă!
A TREI.\ VR.\.JJTOARE:'
Arătati-vă !
TOATE: V-arrttaţi, mi-l întrif'taţ.i,
Ca nrducile plecaţi.
( , !pare ttn şir de opt regi 82 , cd din urnui cu o oglindă~
Îtl m1nă, urmaf·i de dulwl ltti Banquo.)

MAUBETII: Prea mult aduci cu spiritul lui Banquo,


Dispari! Coroana ta îmi arde ochii!
Iar tu, a doua frunte-ncinsă-n anr,
Ai pletele la fel cu cel dintîi
Şi-al treilea-i cu ceHJ.lalt leit.
De cc să-i văd, spurcate vrăjitoare?
Şi-al patrulea: Să nu-ţi crezi ochilor I
E un şir ce-ajunge-n ziua de apoi?
Şi iat-al şaptelea! Să nu-i mai văd!
Şi-apare-al optulea purtînd oglindă.
1n care văd inşi mulţi, iar unii duc
Un triplu sceptru, două globmiiY1• Vai!
Cumplită-i arătarea şi-i aievea:
Că Banquo, plin de sînge, mi-i arată,
Zîmbindu-mi că-s ai lui. Aşa să fie?
(Arătările dispar.)

1NT11A î"RĂ.JlTOARE:
Da, doamne-aşa-i. Dar ce-a păţjt

304
[IV, 1]
Macbeth, de pare uluit?
Veniti, vedeţi de el, surori,
Mi-l desfătaţi cu paşi uşori,
Vrrtjesc văzduhul ca să sune,
Sit-ncingcţi horele strl:i.bunc
Să vadă riga preamărit
Că ştim să-i punem bun venit!
( Mtdccl. Vrăjitoarele danseazii şi apo~ dispar cu
Hccale.)
MACBETII: S-au dus? Dar unde? Fie ceasul rău
Pc veci afurisit în calendar.
vr~ rog, intraţi!

( fotrcl Lennox.)

LENNOX: Ce porunceşti, stăpînc?


MACBETH: Văzut-ai pc surori, pe ursitoare?
LENNOX: Nu, sire.
MACBETH: N-au trecut pc-aici?
LENNOX: O, nu!
MACBETII: Duboarc fi-le-ar vîntul d1.lrtrit
Şi-afurisiţ.i cei ce se-ncrcd în ele!
Am auzit un tropot - cii1c-a fost?
LENNOX: Doi soli sau trei cu vestea că M:acduH
Fngit-a-n Anglia.
MACBETH: În Anglia?
LENi\OX: Da, bunul meu stăpîn.
MACBETH: Timp, tu p.rentîmpini e;rudrle-mi isprăvi!
Iar fapta trebuie să zboarc-alătmi
Dc-naripata ţintă, căci altminteri
Nu ~e-mpliueşte. De-astr~zi înainte
Întiiul rod al inimii va fi
Şi rotlnl cel dintîi al mîinii mrle.
Ca să- ncumm cu fapta gîndu-mi, fir,
„Zis şi fftcut", pc loc. Lo,rern pc negîJl(lite
Castelul !ni .Mac<luff. Pc Fife pun mîua.
(;opii, soţie, toţi din ncanml lui -
Sărmanii - îi trec prin ascuţiş de spadă.
Şi totul facă-se fără bravadă
Cit cald mi-e gîndul. Jo , nălucile!
Dar solii nnde-s? Mergem către eil
(Ies.)

305
[IV, 2J.
SCENA 2

Fife. Castelul lui M acJu{f. s5


!titră Lady Macduff, fiul ei şi Ross.

LADY MACDUFF: Dar ce-a făcut? De ce-a fugit din ţară?


RQSS: Răbdare,
doamnrL !
LADY MACDUFF: N-a avut nici el.
~-o nebunie fuga lui - şi frica,
Nu fapta numai, trădători ne face.
ROSS: Fricos sau înţelept, nu poţi să ştii I
LADY MACDUFF: El, înţelept? Să-ţi laşi copii, S{)ţie
Şi rang şi casrL într un loc din care
Tu însuţi fugi? Nu ne-a iubit! El n-are
Al firii simţ. Chiar pitulicea, biata,
D:in păsări cea mai firavă, se bate
Cn buha-n cuib, pe pui. Da! Frica-i tott1l,
Şi dragostea-i nimic. O, ce mărunt
E-un înţelept, cînd fuge scos din minţil86
ROSS: Dă-ţi bine seama, preaiubită yară,
E vrednic soţ.ul tău şi luminat,
El rostu-nfriguratci vremi îl ştie.
Nu pot să spun mai multe. Grele timpuri
Cînd poţi fi trădător şi nici nu ştii.
La orice zrnn trc: ari, dar nu-ţi dai ma.ma
De ce ţi-e teamă-anume, ci pluteşti
Pe-o mru·e-ntărîtată ici şi colo.
Cu bine dar! Curînd voi îi-napoi:
Cînd toate merg din rău în rău se-opresa
Sau chiar se-ntorc la loc. Drăguţe vere,
Ai binecuvîntarea mea.
IADY MACDUFF: El tată arc, dar e-orfan de el
ROSS: As fi nebun de-as mai rămîne,..aici.
V~as face-un rrn{, si-as da de bănuit.
Am' şi plecat. ' '
(lese.)
LADY l\!ACDUFF: Băiete, tatăl tăa.
E mort. Ce fad? şi cum ai să trăieşti?
FIUL: Ca păsările.
LADY MACDUFF: Cum? Din viermi şi gîze?
FIUL; Din ce-oi gtLsi, cum fac, socot, şi elo.

3C6
[n,J!]
LADY MACDUFF: Biet pui. Şi nu te temi de curse, plase,
De laţ şi clei?
FIUL: De ce m-aş teme, mamă?
Acestea - ştiu
- nu-s pentru biete păsări~
Dar orice-a.i spune, tata n-a murit.
LADY MACDUFF: Ba-i mort. De unde-ai să-ţi găseşti alt tată?
FIUL: Iar tu, de unde-ai sr1-ţi găseşti alt soţ?
LADY MACDUFF: Eu pot să-mi cumpăr douăzeci în piaţă.
FIUL: Atunci îi cumperi, ca. să.-i vinzi din nou!
I.ADY MACDUFF: Vorbeşti din capul tău, dar, zău, ai minto
Destulă pentrn anii t<'\i !
FIUL: Zi, mamă, tata e un tră,dător?
LADY MACDUFF: o, da, a fost.
FIUL: Ce-nseamnă-a fi un trădător?
LADY MACDUFF: E cel cc face un jm·ămînt şi minte.
FIUL: Şi toti ce fac asa sînt trădMori?
LADY MACDUFF: Orici;1c face-asa e trădător
Şi trebuie să fie spînzurat.
FIUL: Şi toţi cc jură strîmb s.înt buni de ştreang?
LADY MACDUFF: Da, toţi.
FIUL: Şi cine trebui' să le pună ştreangul?
LADY MACDUFF: Tot omul care e cinstit.
FIUL: Atunci mincinoşii şi cei ce jmă strîmb sînt nişte proşti, fiindcă
sînt destui mincinoşi şi sperjuri pe lnme ca să-i bată pe cei cin-
stiţi şi să le pună ştreangul de gît.
LADY MACDUFF: Biet maimuţoi! Te-ajute Dumnezeu!
Dar cum ai să-ţi găseşti un alt părinte?
FIUL: L-ai plînge cle-n.r fi mort. Dar cum nu plîngi
E semn că voi avea cnrîud alt tată.
LADY MACDUFF: Flecarule, ce mult pălăvrăgeşti I
(Intră u;1 crainic.)
CRAINICUJ,: Mă-nchin, frumoasă doamnă, 'ţi sînt străin,
Dar eu te ştiu şi cinul ţi-l cunosc.
Mă tem că o primejdie te paşte.
De-asculţi de sfatul nnui om de treabr,
Să nu te afle-aici! Fugi, ia-ţi copiii.
Sînt crud, o ştiu, că te-nspăimînt aşa,
Dar mult mai crudă-i soarta cc te-aşteaptă,
Şi c pe-aproape. Domnul să te-ajute I
Nu pot să stau mai mult.
(Iese.)

307
[l V, :l]
l1ADY l\fACDUFF: sr~ fug? Dar nndc?
Eu n-am făcut \Trun rău. Dru· nici nu uit
Cr~ SÎJlt pc-aceasfa lume pămînteaRC[L,
În C'arc-a face-un rrm e-adcs un merit,
Iar bine, uneori, e nebunie.
Dr Cl' atunci să m-apăr femeie.te
Cu:., n-am mcut vreun rău? " - Ce-s
mutrde-a tea?
( fotn1 Ccigafii.)

tNTîlUL UCIGAR: Br~rbatul undl'-ti eRtc•?


J.ADY :llL\.CDUFF: N-o fi-ntr-nn loc atît de urgisit
Ca să-l giLscşti chiar tn !
ÎK'l'ÎlUL UCIGAŞ: E-nn trădător!
FIUL: Tu minţi, mojic lăţo8 !
îKTÎlUL UCIGA~: Na, plodu.Ic!
Să.mintă proaP.pătri de trădător!

(li h1jw1ghfr.)
FIUL: Jl.I-a omorît! FLtgi, mamă, fugi, te rogf
( Jl oare. Lady Macrlttff iese „ Ucig;1şii !"
Uc iy11~ii o ttrmrtresc.)

SCENA 3

A.11glia, ~.1 f(!!a pafa.lultti regal.


/11lrrl JJlalcolm şi lllacduff"7 •

M1\J.COU,f: Srt că11trtm un lou ferit cn 11mură,


Amarul srt ni-l dr.şertrtm.
i1ACDUF1": l\iai biufl
Să tragem (·nmtul paloş vitcjrşte,
Să ne-apăriwn tri\lrnnul drept. Cit zilaic
Alt plîus ele-orfan şi-alt geamăt de \-fbrlnni'
Şi noi dtueri lov('SC în Ct~(rt cerul
Ce, l'lk'm1înd, îngînrb gla~nl ~ibrii
Şi în1.eţ.eştc rnierul de jale.
MALCOLM : Ce cred, deplîng, şi cred ce ştiu. Cî•1d timpul
Prieten îmi va fi, am să îndrept
Tot ce se poate îndrepta. Pcsernne

308
[IY, 3J
Că tot ce-mi spui c-adevărat. Tiran ul
Al cărui nume singur ţi-arde limbn.
A fost crezut de toti om de onoare.
Tu l-ai iubit; şi pu~ă-n clipa asta,
El te-a cruţat. Sînt tînrir, însrL poţi
Să ţi-l cîştigi prin mine. Şi-i cuminte,
Jertfind un miel Jlltipînd şi I!Lră Yină
Să potoleşti„.
MACDUFF: N11 sînt un trăd[i,tor.
MALCOLM: Dar e Macbcth !
Şi-un suflet drept şi bun ades sc-nc:hină
Regeştilor porunci. Iertare înstt !
Părerea mea nu poate să te schimbe.
Rămîi ce eşti. Iar îngerii-s lumÎ11ă,
Dcsi d1znt e cel mai luruinos.88
Chiar dacă tot ce-i hîd s-a-nvesrnîntat
În strălucirea harului, el, han{I,
Tot har rămînc.
MACDUFF: Nădejdea mi-:un picnh1t-o I
MALCOLM: Chiar unde bănuiala m-a găsit!
Cum de-ai avut cruzimea tu să-ţi laşi
Ccpilnl, soaţa, prctfoase pricini,
Ale iubirii sfinte lrgătmi,
Şi fără bun rămas? O bă.nuială,
Jignire nu-i: e paza mea în joc.
Poţi fi om drept, oricare mi-iu fi gîl1Clul.
MACDUFF: Tu, biată ţ ară, sîngeră! Te-aşazr~
Pc temelii de veci, o, tirnnie !
Virtutea să te-atingă nu cutează,
Tu bucmă-te, dreptul ţi-e-ntări1 !
Stăpîne - adio! Nu pot fi mişelul
Ce crezi cri sînt, nici chiar pc tot euprinsul
Din gheara lui Macbcth şi pe deasupra
Bogatul răsărit.
M.ALCOUL: Nu te aprinde!
Vorbind aşa, nu mă-ndoiesc de tine,
Dar ţara dă-n genunchi ub jug. Ea plînge
Şi sîngeră şi zilnic plagă nouă
Sporeşte rănile. Şi braţe multe
Stau să se lupte pentru dreptul meu,
Iar bunul rege 89-aicea mă susţine
Cu mii ele bravi. Dar cînd voi fi strhit

309
(lV, ~I

Acestui despot capul sub p~ion.re


Sau i-l voi fi purtat în V'irf de spadă,
Să stii că biata tură va-ndurn
Mai' multe rele decît înainte,
Mai mari dureri, pc căi mai felurite,
Sub cel ce-i va unnn..
MACDUFI": Şi- rela cine-i?
MALCOLH: Socot că eu! În mine-s alt oile
Atîtea viţii de tm soi sau altul,
Că la-nflorirea lor, mai alb oa neaua
Macbeth cel negru va păre.a„ iar ţara
Va. spune că-i nu miel pc lî11gă mine
Cu necuprinsele-mi blestemăţii.
MACDUFF: Nici în legiunile ghehenii hîdc
N-ai sll. găseşti un demon mai hîrşit
În rele ca Macbe1.b.
MALCOLH: Ştiu că-i dLlău
Şi dcsfrînat, zgîrcit şi mincinos,
Iabraş, făţarnic şi viclean, şi plin
De tot păcatul care-un munc arc.
Dar făr' de fund abis c-al mnu desfrta :
Soţii sa.II fiice, mame şi copile
Nu mi-ar plini a poftelor fiutînă,
Şi-ar rupe-orice zăgaz ce-mi stă-n potrivă
Dorinta mea. Decît un domn ca mine
Mai bine un Macbeth !
MACDUFF: E tiranie
Nestăpînirea poftelor. Prin ea
S-au prăbuşit şi tronuri fericite,
Şi-atîţia regi pretimpuriu s-au dus .
N-ai teamă însă: ia oo este-al 1.ău,
Îţi poţi plimba pe-un cîmp mănos plăcerea.
Părînd cuminte-îi legi la ochi pc toţi.
Avem muieri de viată cite vrei
Şi-oricît de zmeu ai Ii, n-ai să tc-nfr;upţi
Din toate chiar, cc se vor dfirui
]')f'ariei-talc, cînd i-or şti năravul.
MALCOLM: Mai crcşte-n firea mea rău întocmit:\
O lăcomic-atît de făr' ele saţ,
Că domn fiind, pe nobili i-aş ucide,
Moşia să. le-o iau. Aş jindW.
La unul caBe, la-altul j11vneruri,
Priso&'ttl muu. ar fi ca mirodcn.ii

310
p;v, 3J
Ce poita ţi-o-ntărltă; aş că.ta
Gîlcea.vă celor \>uni şi credincioşi,
Să.-i nimic c spre-mbogă ţirea mea.
MMIDUFF: A-ceastă lăcomie mai aruncă-i
Şi creşte din mai rele rădăcini
Docît desfrîul, înflorit ca vara.
Ea- i paloşul de regi ucigător.
Dar Scoţia te poatc-nde tula,
N-ai nici o grijă, doar din ce-i al tău,
Acestea toate pot fi-ngăduite
Dacă-11zestrările precumpănesc.
M!ILCOLM: Dar nu le am! Tot ce-i regesc: dreptate,
Smerire, ~umpătare, stăruinţă,
Evlavie, răbdare, vitejie,
Tărie, botărîre, bunătate
Şi milostenie - străine-mi sînt!
Dar mă pricep la crime de tot felul
Pe orice căi. Dli-mi sceptrul şi-am s-aruno
Al înfrăţirii duke lapte-n iad,
Să spulber pac.ca lumii, nimicind
Unirea pe pămînt.
MACDUFF: Sărmaru.1 ţară!
MALCOLM: Sînt cum ti.-am zis. Si-i vrednic să domnească
Un om ca 5.sta? Spune!
MACDUFF: Să domneasc..1?
Nici să trăiască! Nmm mră noroc!
Sub sceptrul plin de sînge-al unui despot
Nendrituit, cind mai trăi->ci oare
O zi senină, cînd chiar legiuitul
Urmaş la tron se urgiseşte singm
Şi blestemă pe-nainta)i &ti.
Sfînt rege-a fost augustul tău p11."inte,
Regina care t e-a născut trăia
Mai mult îngenuncheată decît dtfel,
Murind în fiecare zi a vietii.
Cu bine! Relele ce-ţi ici a'suprr1-(i
De Scoţia m-au mpt. Vai, iJ1im?.,
Nădejdea ta şi-a dat aici sf1r~itu 1.
'MALCOL!II: 1\Iacdu:ff, această nobilă simţire,
Copil al cinstei, mi-a gonit din ~n l'l\!t
Preanegrele-ndoieli. M-a-ncredinţat
De cinstea ~i de buna ta credinţă..

311
Priu YicJonij, demonicul Macbeth,
Puterii lui a vrut să mă supună,
Dar m-a ferit ele-o prea nătîngă grabă
ln pic ele mi11te. Fie Cel-de-Sus
El singur îl1trc noi. Mi-eşti călău:zc1.
Chiar de pc-acnm Dezmint ca defăimare
Ce-am spus de mino însumi. De cusurul,
De toatrL vina ce mi-am dat mă lepăd,
Fiind străine de fiinta mea. -
Femeia n-o cunosc, ~perjur n-am fost,
Abia de-am tins la ce-i al meu. Credinţa
Nn mi-am călcat. Şi n-aş trăda pe-un diavol
Nici semenului meu. Iar adevărul
Mai drag ca viaţa-mi este. Am minţit
Întîia oară cînd m-am ponegrit.
Şi tot ce sînt e la porunca ta
Şi-a bietei ţări, spre care-ntr-a<leYăr
Bătrînul Siward90 , pînă n-ai sosit,
Cu zece mii de-oşteni înaintează.
Şi-acum pornin1. Ne fie bun norocul
Cum pricina ni-i dreaptă. Taci. De cc?
:MACDUFF: Atîtea lucruri bune - atîtca rele,
:Mi-i g~eu deodatrL sri le-mpac.
(fof;ă 1rn Doctor.)

l'lL\.LCOLM: Vom mai Yorbi. :l\rnria-sa nu vine?


DOCTORUL: Da, domnul mcn. Dar gloata suferindă
(-aşteaptă leacul. Boala lor dcsfide
rjfortăriJe stiintci. Mîna lui
De cer sfi~ţ.i1tL: doar dacr~ -i at.inge,
Şi sînt trLmădui\i pe loc.ol
MAICULl\1: Îţi foarte mulţ1.uncsc.
(Dorlornl icBr.)
MACDt'FF: Ce boală-l asta?
1'1 Al.CO LIU : li zice scrofuJ. E minunea mare
A regehti. Eu l-am vrizut la lucru
De cînd mă aflu-n Anglia, adesea,
Cc rugi îualţrt, ştie numai el.
De ulcere, boli stranii, obrinteli -
Mai marc mila - el, cu rugi pioasa
Îi vindecă, punîndu-le la gît -

.312
[lV, SJ
Un ban de aur. Zice-se ti~-~i la~ă
Urma~ilur puterea lui ele leac.
Pe lingă-acea fft stranie YÎrtutc
Crrescul dar mai arc-al prof ţic·i
„ i sfinte veghi cr tromil i-l păzesc
L-n.rată pJjn de har.
11ACDt;FF: · Yezi, ei11c viJw?
MALCOLM: E-un cm diJ1 tarrt . .i'\n-1 cunosc anume.
MACDl.JFF: O, bun venit i'a noi, prra~cumpc vere.
MALC'Ol.1'11: Acum îl ~tiu. Alnngrt, doumnr, grnbuie,
Tot ce 11e dr~părt ca.
HOSS: Amin, :;mpînr·.
MACDUFF: Cum stăm cu Sc0 ţin'.-'
ROSS: ă•·m-rn~l ta··ri
Atît dr îngrozită. ele l'a î1Brt~i, '
Că nu-i poti spunP mamă, ei morrnînt.
Acolo nimrni nu snrîclr - afară
] >r-acela care nu Rtir niJnic.
Suspinele, şi bocetul, şi p1!1vnl
C'e sfîsie "Văzcl ulml doar lc-a1v:i
Dar nu le-a cnl(i. N1iprasnica durere
E parcă o lumească rătăcire,
Iar dacă sună c:lopotul a moarte
Abia de-n1Tcbi: clar cui îi bate ceas al?
Awlo \'Îaf a omului nu finc
Kid cit o Îloan• puRr1 Ia, c~wi11lă.
Că moare nezrtcut.
1JAC'JILTF: Cr m:'tit>stritr.
Drl'crierc, ~i cît dP-acll'drn1r1.
.hi~\ I.( O L:\I: C'c pacoste mai uouă ştii?
HORS: t\î11t to<ite Yechi.
Căd fiecare CN\S 11r-aduec ::tll<l
i-ii erainic:ii se fac de iîs c1Ht ,-eclw.
1L\l'Jll'l' 1": 8oţiei melc ow1 îi rnergr (
HOSf:l: Binr ...
~L\.CJILTF: f:'i toti copiii nH·i '.' .
HORS: Şi lor lu fel.
.hL\CI\l' FF: Ht-i Ii m~at 1.irauul oare-n pace i'
RGS ' : ('fod i-am Jă~at, rrau .în bună pace.
1L\{'l)LJFF: Ku fi zgîrcit la ,·orbă - ec sc-aucle'.-'
lWSS: Cînd am sosit, cu veşti ce-mi stau pe suflet
Mergea un zyon că nrnlţi o:imeni deetob1ici

313
[IV, 3} .
s-.au răsei.rhtt f-am dat' cr.ezaire le3ne,
V<ăzîud că despotul şi-a strîns1oştire.
E ceasul liberării. Doar te-arăti
Şi-n ţară oşti răsar; se vor lupta
Chim· şi femeile, să punem e<.'Lpăt
Cumplitei lor restrişti ..
MALCOLM: Va să-i aline
Susirua noastrn ! Regele m-ajută
Cu zcoe mii ele-osteni snb Siwa.i:cl bravul.
Soldat mai încercat si bun nu afli
în lumea lui 'Cristos.'
ROSS: De ce n-acluc
îmbărbătări şi eu? Port veşti pe care
Mai bine le-aş mla-n văzduhul gol,
Acolo unde-auzul i1t1 le-ar prinde.
MACDUFF: De ce e vorba? De vreun păs obştesc
Sau de durerea unei biete inimi?
ROSS: Nu-i suflet bun ce u-ar Îlnpărt.;1,~i-o,
Ucşi tot greul ei c·D.!Jtl;{lTa ta!
MACDUFF: Srt nu mă cruţi; de este-a mea, vorb'.l~to I
ROSS: Nu mă urî pc veci oind ai s-auzi
Din gura mea cuvîntul cel mai greu
Ce-a fost vreodată dat m:cchiî tale.
MACDUFF: Cred că ghicesc.
ROSS: Castelul tău e luat.
Copii, soţie, căEăpiţi sălbatec.
Să-ţi spun ce fel, ar 1nsem11a s-adaug
Măcelului z.ccst de căprioare
Chiar moartea ta.
MALCOLM: O, cer îndmătorl
Ce-i, omule? De cc-ţi fereşti privire<t?
Dă-i j alei glas. Durerea cind nu plînge
Rămîne-n suflet şoapta care-l frmge.
MACDU.FF: Şi pe copii?
ROSS: Copii, soţie, slugi,
Tot ce-au gă3it.
MACDUFF: Iar eu lipseam de-acolo!
Ucisă.-i si sotia mea?
ROSS: ' ' Ţi-am spus„.
MALCOLiYI : Fii tare: crunta noastră răzbunare
Să fie leacul ăstui chin de moarte.
J.L1CDUFF: E1 nu are copii !92 1\Ticnţii mei!
Pe toţi ai spus? Hultan drăcesc, pc toţi?

314
(IV, Gl
Cnrn? Gi11gaşii mei pui şi-a lor măicuţă
Ucisi deodată?
MALCOLM: ' Fii bărbat I
MA.CDUFF: Voi fi!
Dar simt şi eu ca orişicare om.
Nu pot să uit c-atît mi-au fost de drngi,
far ecrul i-a văzut, şi-a-ngăduit.
l\facduff mişel! ei numai pentru tine
Au fost ucisi. Cît sînt de ticălos!
Că nu din ~ina lor, ci din a mea
S-a năpustit pe viaţa lor măcelul I
sr~-i odihnească Dumnezeu acum!
MALCOLM: Amu te-ţi spada ta pe-această piatră I
Prcschimbărse-n mînic jalea ta,
Iar inima nu-ti domoli! Asmute-o I
MACDUFF: PlÎ11gînd aşa, culJOt să par femeie,
Iar de vorbefc, flecar! Dar, sfinte Doamne.
Nu mi da nici un răgaz. Ci fată-n fată
Cu-acest duşma11 al Scoţiei mă'. pune,'
Sri-mi stea-n bătaia spadei. De-o scăpa­
Srt-1 ierţi şi tu.
MALCOLM: A~a vorbeşte-un om!
La rege-acum. Ne luăm doar bun rămas.
Oştirea-i gata. Despotul e copt.
Să-l scuture un!lltclc ceresti.
Curu te-ai pricepe, fă-ţi o'-mbărbătare
E lungă noaptea C<Lrc ziuă u-aro !
(Ies. )
AC1UL V

SCENA 1

Dw1sina11c. Salif î11 castel.


Intră im doctor ~i o Doanrnct de 01ware. 93

DOCTORUL: Dn două nopţi stan de veghe cu domnia-ta, dar nu văd


nimic adcv11.rat î11 cofo ce mi-ai spus. Cînd s-a prcmnbla.t ea aşa,
ultim a oară?
DOA11KA: Dnptt cr-a plec-ai miufa-sa la război, am văzut-o cmn se
sco<1 lă din pat, cum b pnuc un halat, descuie camera, ia o
hîrtic, o îndoaie, scrie ceva pc ca, o citeşte, apoi o pecetluieşte
şi se culcă im·. Şi toate acestea, cuftmdată fii11d intT-nn somn
adî11c .
DOCTORUL: E o mare tulburare în făptura cuiva, cinel se bucură
de binefacerile somnului şi se poartă totodată ca şi cum ar fi
treaz. Pe lingă plimbarea asta şi alte purtări, ce ai mai auzit-o
spunînd în somnul ei zbuciumat?
DOAMNA: Ceva, domnul meu, cc n-aş vrea să repet.
DOCTORUL: 1\ilic poiî să-mi spui, şi chiar se cuvine să o faci.
DOAMNA: Nici domniei-talc, nici altcuiva, pentru dt n-am nici un
martor să-mi întărească spusele.
(fo irii Lady Macbeth Ji11î11d tt11 sfeşnic fn mimi.)

Iată crt vine! Arată ca de obicei, dar jur că doarme a.cline.


Uite-te bine la ea! Stai deoparte.
DOCTORUL: De unde arc luminarea?
DOAMNA: Era lîngă dînsa. Arc întotdeauna o luminare ap1insă
alrtturi. Aşa a poruncit.
DOCTORUL: Vezi, e cu ochii deschişi.
DOA)!NA: Da, dar nu vede nimic.
DOCTORUL: Cc-o fi făcînd acmn? Uite-o cum îşi freacă mîinilc ...
DOA:M;\IA: E o deprindere de-a ci, 'c a şi cum s-m· spăla pc mîini.
Am vrwut-o fărînd aşa nu sfert de ceas iară întrerupere.

31(1
(\', 1J
L.-\DY r.L~CBETll: Aici tot mai Yă<l o pa1i'1.
DOCTORUL: Auzi! Yorbcşte ! Am ~·rL ÎllSl'lllll tot et· spune, ~ri. mi se
întipr1rcasci1 bine în mintr.
],ADY JIL\.CBETH: Piei, pată hl r„tC'matfd piri. î(i sp LLD ! r11ul, <lour1 ...
E vremea să facem asta! Iadul adînc:it în beznr ! Ru~i11r, ~lăpînr,
ru~ine ! Soldat, să-i fie friefi.: D<' cc Eă nr temem că- aflrt c·inrYa?
Sîntcm puternici, nimrui nu ne poate cerr socoteală! Dnr cine-ar
fi crezut ca bătrînul ~ă aibă :1tîta înge î11tr-însul?
DOCTORUL: Ai auzit?
LADY MAUllETlT: Thanul clin Fifc aYca o Ro tic. l rnk c ea anirn?
Cum? Mîioilc astea n-au sr1 mai IiC' niciodatrb curate: Ajunge,
strtpînc, ajrmge ! Suici totul dacă trcrnri aşa.!
DOCTORUL: La ă, lasă ! Ştii cc nu . e citdea s5, ştll.
DOA::lrnA: Dînsa a vorbit <:c nu irebni.e, Yitd bine. Dnrnnczeu ::;tic
cc-o fi stiind.
LADY lllArilETII: Tot mai miroaRe n, sînge aici! Toate ba lR1m1urile
Arabi1·i nu Yor putea ~ă curete mîna asta mică! Ob, <•li, oh!
DOCTORUL: Cum snspiniL! Arc povmă grea pc inimă.
DOA~I~A: N-aş vrra să <Lm o inimă ca asta în piept în schirnbnl tnt u-
ror podoabelor împi1irătcşti ale trupului!
DOCTO HUI.-: Binc, bine!
DOAM:"IA: Să dea Dumnezeu i<tL fie bine, domnule!
DOCTORUL: Boala a.sta dcpttsf1:.:fo i;:tiiuta mea. Dar am mai ,-rt:wt
cu pc unii care mergeau În 'son~n J au murit creştine„ tf' î11 pa-
1ul lor.
LADY MACBETlI: Spală-te pc mîini, pnnc-ti halatul, nu te-ng11.J-
bcni aşa; ţ.i-am mai spus dl Banquo a fost îngropat, nn poato
să iasă din mormîn t. 1

DOCTORUL: Ctlill?
LADY 111ACDETII: La culcare·! Date 0i1wYa în poartft. Yino, Yi110,
vino, drt-mi mîna! Cc s-a făcut, mc-ut rrm1îne. Hai 1a 1·1dcare,
hai!
(Im. )

DOCTORUL: Şi-acum se culdt?


nci.1\111:\ ,\.: 'eg rc~il !
DO{''J'ORUJ,: Se-a ud
Urîte ffOlllll'Î. Fa.ptr nefireşti
Nasc tullJ10 ări ~i rle nefireşti,
lal" mi:nti bolnave se destăinuiesc
Doa,r pernei surde. Doamna duce lipsrt
De-un preot, nu de-un vraci. No ierte Domnul I
317
[V, 2]
Ai grijr~!'Ndepttrtează orice mijloc
De-a-şi face rrm: vcghcaz-o. Mintea mea
E tulburată foarte . Somn uşor!
Gîndesc, dm nu pot spune ...
DOA."M:NA: Noapte bună!
(Im. )

SCENA 2

Cîtnpie Ungă Dtms-irume.


fotră cu tobe şi steaguri Jllenlcith, C(iillmess, A1ig11s, Lennox şi solda/i.

MENTEITII: Pe-aproape-s oşti englezc-n cap cu Malcolm,


Cu 1mcbiu-i Si\yard ei Macduff cel vrednic.
Toti ard să. se răzbune. Pentru dînsii,
La' sîngcroasa, crmccnn. chemare '
Ar alerga şi- un sfînt.
ANGUS: Să-i întîlnim
La codrul Birnam. Ei pe-acolo vin.
CAITHNESS: O fi si Donalbain cu frate-său?
LENNOX: Nu, d~mnul meu, sînt sigur. Am izvodul
Întregii nobilimi, cu Siward fiul
Şi-alţi tinerei imberbi cc vor să-9i dea
Dovada-ntîi o. bărbătici lor.
MENTEITII : Ce-i cu tiranul? '
CAITHNE3S: A-ntărit puternic
Cetatea Dnnsinane. Nebun, spun unii;
Rrtzboinică mînie-o ţin acei
Cc nu-l urrtsc destul. Dar el nu poate
Să- ncingă a sa pricină betcagă
. În chinga kgii.
ANGUS: O, el simtc-acmn
Mînjindu-i mîna tainicile-i crime!
Răscoale-a.cum iscate-n toată clipa
I-vrntă că-i sperjm'. Cei strînşi în prcajmă-i
L-ascultă nu de drag, ci din porunc ri,
Şi-şi simte-~: cum b l?mida. cum i-<»tîrnă
Şi cum şi-o pierde, strai de uri;iş
Pe-nn hoţ pitic.
J.IBNTEITH: Dar cine-ar osîndi
Sleita lui simţire că tresare

318
(Y, 8}
Şi dă-napoi, cîncl tot c~i viu într-însul
Se blestemă de-a fi al său.
CAITHNESS ~ Să mergem
La locul cuvenit, cu închinare.
Urrnînd pe vraciul ţăJii suferinde,
Să ne jertfim, spre lecuirea ei,
Tot sîngele din noi.
LENNOX: Sau eît se cere
Să-nrourăm regeasca floare iar
Şi să-necăm tot pirul clin notar.
La drum, spre Birnam !
(Ies ~1i marş.)

SCENA 3

Dunsinanc. O tală fli castel.


fotnl JJ.Iacbcth, tm Doctor şi Curfoni.

l\1ACBETil: Destul cu-atîtca veşti! Să fugă toţi !.94


Cît codrul nu o i.a-nspre Du.nsinane
Eu nu mă tem !.„ Şi tinerelul M:alcolm?
N-a fost si el născut dintr-o femeie?
Căci duhurile ce cunosc întreaga
Ursită-a muritorilor mi-au spus:
„Moobctb, nu-ţi fie frică: niciodată
N-o s-aibă un om născut dintr-o femeie
Putcrc-asupră.-ţi !" Thani vicleni, fugiţi!
De-a-valma fiţi cu trîntorii englezi!
Prin temeri şi-ndoieli n-am să slăbeso
În inima şi-n gîndul meu regesc.
(bitni wi 811.ifilar.)
Smolească-te Satana, chip de caş!
De nn<le-mi vii, d~-arăţi ca un gînsac?
SLUJITORUL: Sînt ~cei mii I
l\IACBETH: De gîşte, secătură?
SLUJITORUL: Sokl.aţi, stăpîno!
l.1ACBETH: Hai, ciupeşte-ţi faţa.,
Bofoştc-ţi frica. Cc soldatk otreapă I
Flr~ău cu lapte-n vine 1 Ltt.'1-tc-ar moarte3. l

31Q
[V, 3]
La spa.:imă-n<lcmni, cu-obrazu-ţi alb ca ni.fa.I
Ce fel de-ostaşi, tu, faţă covăsită?
SJ,U.Jl'l'ORUL: Englezi, s-avem iertare!
MACBETII: Sil. nu-ţi văd mutra, ieşi!
(,%1j ilortcl icsr.)

Seyton ! Mi-i . ilă


Cînd văd„. Hei, Seyton ! Încercarea asta,
:Mă va- ntări sau prăpădi pe veci.
Dar am trăit destul. Al vieţii dnun
Se pierde-n toamna galbenelor foi,
Şi tot cc însoţeşte bătrîncţea
Respect, iubire, laudă, prieteni,
Nu tTeb ni.' să le-aştept. Ci doar blesteme,
Tăcute dar aclînci, şi linguşiri,
Un zyon pc care să-l respingă-ar vrea
Sărm~inul suflet, însă nu-mb·ăzneştc.
Soyton!
( J,itril Peylan.)

~BYTON: 1fftr ia- fa?


MAUBETH: Cc vesti mai sînt?
SEYTON: St>-adevereste-ntocmai tot cc stii.
MACBETH: Lupt pînă~mi hăcui carnea de' pe oase.
Armura dă mi-o!
SEYTON: Nu-i nevoie încă!
M.ACBETII: Dar vreau s-o-mbrac !
Trimite şi-alţi etilări să bată ţara!
J,a ştrea11g mişeii toţi! Dă-mi platoşa.
Cnm stă bolnava, doctore?
DOCTOHUL: Stăpîne,
Ea nu-i bolnavă-atît cît tulburată
De rele năl11ciri ce-i strică somnul.
MACBr~TH: Alungă-i-le ! Nu poţi vindeca
O rătăcire-a minţii ei - să-i smulgi
Din amintire-un chiu cn rădăcinr1,
Din gînd să ştergi întipărita-i grijă,
Şi prin vrc-un dulce ·de-al uitării leac
S-o uşurezi de-ameninţarea grea
Ce inima-i apasă?

DOCTORUL: Doar prin sine


Se vindecă bolnavn-n cazuri de-astea„.

320
[V, 4]
1L\.CDETII: La 1rniba cu ştiinta.! 1\Iă lipsrse.
llai, iu t.r, pune-mi zalele. Drt-nti sceptrul.
Un iureş, Seyto11 ! Doetorn, fug thm1ji.
l\foi iute, clomn uI mrn ! În a pa Firii
De poţi citi şi-afla te boală aro,
S-o cureti, s-o faci zclnwănă ca- alt'llnlă
Din palillo-aş bate, de-aş sili ecoul
S-aplaudc şi el. fa-mi asta,-ţi spun I
Cu ce revent, sau alte cm'ăţenil
Slt-i scot afară pc cnglezH ăştia?
Ai auzit ele · ci?
DO TORUL: Stăpînc, da!
Rl•geştilc-ţi '.măsmi m-au lărnmit
întrucîh-a.
MACBETH: Ia zalele cu noi!
De moarte şi prăpăd cu nu mă trm
Cit codrul Birnam nn-i la Dtu1.-irnt1H.: I
(Iese Jiacucth c11 stti/11.)
DOCTORUL (aparii'): La Dunsinane, de cap de-aicea. Yitt,
Oricît mi s-ar plrtti, tot nu mai dl!.

SCENA 4

Cîmpie liiigă pădi1rcn Eimrrni.


Cti tobe şi stcag11ri intră JI
- tilcol111, Mtti1111l Siicard şi fittl ·,fo, .Mac1luff,
Mcntcillt, Oaitlmcss, .Jriyus, !Lennox, Ross ~i Soldaţi î11 w1.r~.

J\l.\J,COUf: E-aproapc ziua cîml în tilmă, nr<',


Vom fi acasă iar.
J\IBN'l'EITH: Na nc-n<loim.
SIWARD: Cc codrn-avem în Iată?
11rn;i-TEITII : ' Codrul Birnam.
?oL.\.LCOLM: Srt-Şi taie tot ostaşul cîtc-un ram,
S5.-l ia cu el. Umbrim al oastei n11măr
Şi greş vor da isco<tclclc chtşmanc
în recunoastcrc.
SOLnATII: . ' Aşa vom face.
SIW.\RD: Aflăm atît: că dcspotu-ncreznt
Se ţine încă-u Dunsinanc, să-n înm te
Al nostru-asalt.

321
21 - Shakesp eare, opere \'II
(Y, ă]

MALCOLl\I: E singma-i nădej dl•:


Că pretutindeni, cu })Tilcj prielnic,
Şi mrui şi mici în contra-i se răscoală;
tI mai slujesc doar cu de-a sila oameni
Al căror suflet nn-i c1l el.
111ACDUFF: Vom şti
Cc cstc-aclevri.rat din toate-acestea
Numai pe cîmpnl luptei - iar acum
La treabă ostăşească!
SIWARD: Vine ceasul
Cînd Yom aila prin dreaptă judecată
Şi partea noastră şi cea datorată.
Nădejdea-i plină de-amăgiri deşarte,
Doar spada hotăJ'ăşte şi împarte.
La lnptă deci, naintc !

SCENA 5

ln castel.
Intră Macbcth, Seyton fi Sr;lrlajii, w iol1c şi fla11mri.

!L.\.GBETH: Pc zidul din afatră pmeţi steaguri!


„Ei Yin", e strigă.tul. Castelul trainic
Îşi bate joc dc-nccrcnfrca lor!
Să zacă-n Yoic-aici de boli si foame!
De n-ar fi fost de-ai noştri să-i ajute,
I-oprenm nă.prasuic, piept la piept, zyîrlindu-i
Napoi la ei. Ce-i zgomotul acesta?
( Se rmrZ f i11rlc de fernei.)

SEYTON: Sint ţi1irt<', strtpîne, de femei.


(lese.)

MACBETH: Aproape c-am uitat cc-nseaumă frica.


Pe vrenmri, mt"zind în noapte-un strigăt
Aş fi-ngheţat. La-auzul suferinţii
1\fi se zbc1rlea, ca-nsnfleţit, tot părul.
Dm· sÎllt să.tul de gror.ăvi:i. Nici. spaima -

322
[V, .)]
Tovarăşa gîn<lirii ucignşe -
Nu mă mai mişcrt.
(Re in tră S ey/on.)
Cine a strigat?
SEY'fON: Regina a mmit, stăpîne !
MACBETH: Ea trebuia să moară mai tîrziu9°,
Cînd pentru-asemeni veste-aveam răgaz.. ~
Dar mîine şi iar mîine, tot mereu,
Cu pas mărunt se-alungă zi de zi,
Spre cel din urmă semn din cartea vremii,
Şi fiecare „ieri" a luminat
Nebunilor pe-al morţii drnm de colb.
Te stinge, lumînare de o clipă I
Ni-e viaţa doar o umbră călătoare,
Un biet actor, ce-n ceasul lui pe scenă96
Se grozU.veşte şi se tot frămîntă
Şi-n urmă nu mai este auzit.
E o poveste spusă de-un nătîng,
Din vorbe-alcătuită si din zbucium
Şi nensenmînd nimic'.
(foiră w1 cra inic.)i
Hai, descleştează-ţi limba - dar fii scurt.
CR.\JXICUL: Stăpîne milostiv,
A5 vrea să spun cc am văzut aievea
Dar nu ştiu cum să-ncep ...
MACBETH: Yorbcstcl
CRAINICUL: Stăteam de strajă-n deal. Priveam spre Birnam
Cînd, iată, parcă am văzut pr~durca
Că prinde-a se mi,ca..
:MACBETH: Rob mincinos !
CRAINICUL: De uu-i cum spun, să-ndur mînia ta!
O vezi venind pc calc, la trei leghe,
Ai zice-un crîng în mers.
MACBETII: Dac-ai mintit
Tc-atîrn ele vin de cel dintîi copac '
Să te usuci ele foame. De-ai spus drept
Să-mi faci la fel, m1-mi pa.să. Mă dezic,
Şi-ncep să bănui că VOTbea-n doi peri
Satana cîncl mintea de-adevărat:
„N-ai teamă - a 'spus - cît timp pădmea
Birnam

323
[Y, G,7]
?\u Ya porni spn' Dn1rninnnc!" Şi-acnm
Pătlurc·a \·i11r· eib!re J>ttn:iuanc.
Ln. nrmc ! 'l't·t i pe zidiu-i. Datib :istă11i
Sc-ade\·erc'stC' ec rni-a dat de veste
Xn-i ro::t cir fngib, niei de-a sta nu este.
:Jfă, tihllt dr soare istO\' it dco<lntă,
Si-<L \Tl'll ~;~ \'(tel pieri ncl ziclirea toată.
~ă :1wr-a l11nn a ! \'ino vînt, pierzare!
Murim ntătar rn za111l pc spinare!
/l<'d

SCENA 6

D1m si11e111r. 111 fi1f11 r11.,/!folui. To/I(' ·':; (l11w11ri. J„/trr Jlalcal'lll, Mtr!1wl
Siu'Cml, .IIJ111:1fof( ~i 01ist11i lor cu 1'11111111'! 111 111îi11i.

MAJ,COU.l: Kc-apropicu1. Jos pa.vă,7,:t de foi,


Şi. stnţi n~a. Tu, nodnirnl meu unchi,
Cu Yărnl 11w11 şi nobilul tăLl fi11
P-0ruiţi a,)411lt1t-11tîi. l\Incduff cn mine
l'\e-n~ăn·i11/}lll rn tot c·l' mai rri.1nînc
Din c·r-a ro~t pli'rn11it.
SI\Y.A1W: \: U. la R cn bine
Şi (fr-ntiln im li! noapte pc clcspot,
Hitpu~i i'5' fon ele nu-l zdrobim de tot.
l\IACDUFJ:': Sunati c1i11 gon_rniL limpedr, departe,
De ~îngc wstitoarc şi de moarte!
(Ies.)

SCENA 7

O aliă parfe a c7111pulai de ltt.J11r1•


.Alarmă. fot l'tt JJlacbctlt .

}.L<\.CBETH: l'\u pot fugi. Ei m-au legai de par


Şi Yoi lupta ca ursul încolţit97.
Dar cine-i cel cc nu-i născut de-o mamă?
Că doar de el mi-e dat sit-mi fie teamă!
(In/rcl lînilml Si1mrtl.)

324
[Y, 7]
TîXi\.RUL
SIW.\llD: Cc nume i)(lrţi?
1\L\CBETH: T1• Rpcrii de-I am,i!
'fÎ.'{ĂRUL
SlWARD: Nici dc-ru ann 1111 nmnc mai tlc foc
Drdt se ponrtii-11 i~i el.
1\IACBE'l'II: Eu sînt l\facbcth !
'l'l~ĂRUL
SlWAHD: Nici drncul 11-ar rmiti ccya mai liîd
Unchii rnek
1\L\CBETII: Nn, niui mai temut!
'J'IXĂRUJ,
SIWAHD : Tu minţi, tiran lrnlit! Cu spada mea,
Ti-oi dovedi mincitma!
(Se lttplă. Tî11ifrnl Siirard e ucis.)
M.\J'BE'fII: Nrtscut ai fost si tu dintr-o femeie!
De săbii rid, de' arme joc îmi bat,
Cînd om născut de-o mamă le-a pmtat.
(lese. Alarm1I. folrt! M11cdu{f.)
}L\COUFF : De-aici e Ianna. Să te văd, tirane I
De-i fi ucis, şi nn de mîna mea,
Soţia şi copiii mei ca umbre
Mă vor mustra pc veci. Nu pot lovi
În bieţi oşteni plătiţi98 să-şi poarte ghioaga,
Pe tine doar Macbcth, sau astfel, spada,
Tăiş nefolosit, mi-o pun în teacă.
Te simt pe-aici, că zornetul acest.a.
ZYoneşte parcă de- unul mai de frunte.
Ajută-mă, ursită, să-l găsesc!
Nu-ţi cer nimic mai mult!
(les e. Alarmă. foiră .Jlalcolm şi Mlr!11t1l Siward.)
SIW.\.HD: Pe-aici, stăpîne I
Castelul s-a predat de bună voie,
Ai lui Macbeth se-luptă între dîn~ii
Iar brayii thani se războiesc amarnic;
Cmn văd, a noastră-i ziua. Ne-au rămas
Pntine de făcut.
J.rALCODI: ' Am întîlnit
Vrăjmaşi bătîndu-sc de ochii lumii.
E>1\\'ARD: Să mergem la castel, măria-:_ta.
(Ie.'. Alarm1l.)

325
[V, 81
SCENA 8

O altă parte a cZinpului de lttpfă.J


Intră Macbeth,

MACBETH: De ce să. mor, ca un roman smintit99,


în spada mea? Cît mai văd oameni Tii,
Mai bine-i să crestez cu răni pe alţii.
(Intră Macduff.)
MACDUFF: încoace, cîine-al iadului, încoace I
MACBETH: Te-am ocolit pe tine dintre toţi.
Dar, pleacă! Prea mi-e sufletu-ncărcat
De sîngele-alor tăi.
MACDUFF: Eu nu vorbesc,
Călău mai sîngeros dccît pot spune,
Cuvîntul meu e-n spadă!
(Se bat.)
MACBETII: Truda ti-e-n zadar:
Mai lesne poţi însîngera cu spada
Văzduhul de nenvins, decît pe mine.
Pe creştete ce pot a fi rănite
Abate-ţi fierul. Viaţa mi-e vrăjită!
Nu-i dat să mă răpună nimrmui
Născut de-o mamă!
M.A.CDUFF :: 1'\u te-ncrcde-n vrăji.
Iru· îngcrul1 00 pe care l-ai slujit
Să-ţi spună el că smuls a fost :Macduff
Pretimpuriu din sînul maicii sale.
111.\.CBETH: Blestem pc gura care-mi splmc-aceasta:
En, surpl~ tot ce-i mai bărbat în mine.
Să 1111 mai cred în diavoli scamatori;
Ne hărţuie cn vorbe în doi peri;
Cnvîntul dat ce ne încîntă-auz11l
Nădejdea ne-o înşcalrt. Nu mă bat!
M.ACDUFF: l\fişclulP, pre<lă-te-atLmci,
Rămli spre-a fi minunrtţia vremii,
Ca pe-o dihanie ffl,:ră pereche
Te-om zngrăvi pc-un stîlp, iar jos vom scrie:
„Aici vezi un tiran".
MAOBETH: Nu, nu mă dau!
Cn fnmtr-a-n colb la gleznele lui Makohn,

326
[Y, 8J
Hulit de-al gloatelor l>le tem să fiu!
Deşi-i la Dunsinane pădurea Birnam,
Şi-mi stai potrivnic tu, cel nenăscut
Dintr-o femeie, tot îmi cerc norocul:
M-acopăr cu războinicul meu scut!
l\facduff, loveşte! Fie blestemat
Cel care strigă.-ntîi: destul! m-am dat!
(Ies lt1pl111du-se. Alarnu1.)
(Retragere. Fanfară. Intră cu tobe şi flamuri Jfalcolm,
bălrîiml Siward, Ross, ceilalfi Thani şi Soldafi.)

MALCOLM: Aş vrea să-i ştiu scăpaţi pe cei ce-s lipsă.


SIWARD: Mai sînt şi care pier. Dar, precum văd,
Plătit-am ieftin ziua asta mare.
MALCOL:Ji: Macduff şi nobilul tău fiu sînt lipsă.
ROSS: Feciorul tău, seniorc, şi-a plătit
O datorie de ostaş: trăit-a
Doar cît i-a fost s-ajungă nn brtrbat.
Abia o dovedi prin cerbicie
Pe neclintitul luptei sale loc,
Şi-i mort ca lUl viteaz.
SIW.\.TID: E mort, alunei..;
ROSS: Şi ridicat din cîmp. Dar chinul tău
Nu-l măsm·a cu vrednicia lui
C-ar fi atunci si fără de sfîrsit.
SIWARD: A fost lovit în' fată? '
ROSS: ' Da, în frunte.
SIW.\.RD: Atm1ci ostas al Domnului să fie!
Chiar de-aş avea feciori cîţi peri în cap,
Nu le-aş dori o moarte