SHAKESPEARE

TIMON DIN ATENA e REGELE LEAR e

1MACBETH e ANTONIU ŞI CLEOPATRA
e CORIOLAN
EDITURA UNIVERS
SHAKESPWIE
. .·
 Copert> coleqiei d• VAL MUNTEANU

T 02te drepturile asupra acestei

vers:iunj sint rezervate Editurii UNIVERS.
SHAKESPEARE
OPERE COMPLETE
Volumul Z

TIM O N Dl N ATENA, traducere de Dan Dutescu si ' I

Leon D. Levitchi
REGELE L EĂR, traducere de Mihnea Gheorghiu
MAC BETH, traducere de Ion Vi nea
ANTONIU ŞI CLEOPATRA, traducere de Leon D.
Leviţchi
CORIOLAN, traducere de Tudor Vianu

Ediţie îngrijită şi comentată de Leon D. Le'viţchl

Note de Virgi liu Ştefănescu-Drăgăneşti

Bucureşti,
1988 ·
EDITURA UNIVERS
TIMON Dl,N ATENA

Traducere de: DAN DUŢESCU şi LEON D. LEVIŢCHI

PERSOANELE

Tll\10N, un nobil atenian Slujitori ai lui Ventidius şi ai lui

LUCIUS } Varro şi Isidor (doi dintre
LUCULLUS nobili linguşitori creditorii lui 1'imon)
SEMPRONlUS Trei Străini
VENTIDIUS, unul dintre prie- Un atenian bătrîn
tenii făţarnici ai lui Timon Un paj
APEMAN'fUS, filozof cinic Un nebun
ALCIBIADE, căpitan atenian Poetul, Pictorul, Giuvaergiul,
FLAVIUS, economul lui 'l'imon Negustorul

l
FLAMINIUS } .. . . l . PIIRYNIA } curtezanele lui
LUCILIUS slu11ton ai Ul
TIMANDRA Alcibiade
SERVILIUS Timon
Nobili, senatori, ofiţeri, soldaţi,
CAPHIS tîlharii, suita
PHILOTUS .. . . di Cupidon şi .i.mazoane in
TITUS slu11ton ai ere •
pantomimă
LUCIUS torilor lui 'l'imon
HORTENSIUS

Acţiunea se petrece la Atena şi în pădurile învecinate.

ACTUL J

SCENA 1

Atena. Sală Cn ca.!a lui Timon. Intră Poetul, Pictorul, Giuvaergiul, Negus-
wrul şi alJii, pe uşi diferite.
POETUL: Salut.
PICTORUL: Arăti înfloritor - mă bucur.
POETUL: Nu te-am 'văzut de mult. Cum stăm cu lumea?
PICTORUL: Se-nvîrte şi se roade.
POETUL: Asta ştiu.
Nimic deosebit? Nimic ciudat
Ce n-a ajuns în gura gloatei? Ah,
Magie-a banului !1 Pe-aceste duhuri
Tu le-ai chemat! 2 Îl ştiu pe negustor.
PICTORUL: Şi eu pe celălalt - giuvaergiul
NEGUSTORUL: De toată lauda e Timon !
GIUVAERGIUL: Cred!
NEGUSTORUL: Nu-şi' are seamăn; bunătatea lui
E nesecată: se revarsă-ntruna.
Ce om!
GIUVAERGIUL: Cu mine am o nestemată...
NEGUSTORUL: Arată-mi-o, te rog, e pentru Timon?
GIUVAERGIUL: Dacă-i plăteşte preţul; însă, ştii ..•
POETUL (aparte, pictorului):
„Slăvind ticăloşia pentru plată,
Ştirbi-vei nimbul strofei izbutite,
Ce-i cîntă pe a"leşi. "3
NEGUSTORUL (privind giwi:aernl):
Ce tăietură!
GIUVAERGIUL: Bogată-i, şi ce ape 4 ! Ia priveşte!
PICTORUL: Te-a prins în vraja-i vreun poem, prinos
Slăvitei gazdo?

7
[I, 1)
POETUL: Cc-am putut să-njgheb~
Precum răşina-i vcr:;uJ, cări mustrşte
De unde c hrănit. Scîntei din piatră
Ies dacă scaperi; însă forul nostru
Se-a (,îţă si ngur 5 şi , ca un şnvo] ,
Se-anntă pet=te diguri 6 • Cc-ai acolo?
PICTORUL: O pînză. Cartea cînd o să-ţi aparii.?
POETUL: De-ndată ce-o ofer lui Timon7 • Ntt vrei
Să-ti vM tabloul?
PICTORUL: Să nu rămîi ... tablou.
POETUL: Ei, da, c foarte, foarte reu~i t.
PICTORUL: Asa si-a~a.
"POETUL: ' ' ' E nc-ntrccut ! Cc farmec
Răzbntc din portret! Ce ag:<'rime
Luce~te-n ochi ! Bogata-nel1i puire
Cum flutură pc bu7e ! Gestul, mut,
Ai zi cc că vorbcstc !8
PICTORUL: Am căutat l:'ă z~tgrăveaseă viaţa.
Accastri trăsătmă-ţi place?
POETUL: Crf'd
Că-ntrece firea. Năzui nta artei
E, în culori, mai vie &cît vi aţa.
(Intră c1f iva senatori, care fraversca:;â scena.)
PICTORUL: Toţi se-mbn]zesc în jurul lni...
POETUL: Şi senatorii... oameni fericiţi!
PICTORUL: l\'Iai vin, mai vin, prive~tc!
POETUL: Vczi ce năvală, ce potop do oaspeţi?
in ciorna mea înratiscz un om
Pe caro-n astă lllm~ 'pămînteană
Preaplinul îl răsfaţă. Fantezia
Nu m~ se-opreşte-aici sau colo; ea
Se-avîntă-n mări do ccară 9 ; nici u11 vers
Nu-i stăYilit, în calea lui, do hulă;
Croindu-şi drum ca vulturii semeţi,
Nu lasă dîră-n urma lui .
PICTORUL: l\Ii-o greu să te-nţcleg.
POETUL: sr~-ti tălmăcesc.
Nn vezi cnm firi atît de o~ebitoto,
Cel uşuratic sau limbut, precum
Şi col îngîndmat sau ctm1pi"rn1 t,
SC'-nghesnie !ni Timon sri-i slujC'u::că?

8
 [I, l]
Averea necuprinsli-nvcşmîntîndu-i
Prea marca <lă.rnide, i-a supus
Pc toţi iubirii sale; pe acela
Ce ştie linguşi de la obraz,
Dar şi pe cîrtitorul Apemantus -
Un om care-ndrăgeşte numai scîrba
Ce-şi poartă sieşi; totuşi, îngenunche
Şi pleacă împăcat şi-mbogăţit
Cînd Timon dă din cap.
PICTORUL: Au stat de vorbă împreună.
POE'„01 : Ascultă.
Pe-1m munte falnic am închipuit
Fortuna11 , stînd pe tron; iar·jos, în vale,
Sc-nşiră, bune, rele, firi şi firi
Ce se căznesc să urce tot mai sus
Pe faţa lumii noastre; printre cei
Ce-o sorb din ochi pe milostiva doamnă
E-un om ca Timon, căruia Fortuna
ii face semn cu mîna ei de fildes1 2 •
Prin vraja ei, toţi foştii lui potriv~ici
Sînt robi acum şi fameni.
PICTORUL: E cu tîlc.
Fortuna, tronul, muntele şi omul
Chemat din gloata celor dedesubt
Ce-şi pleacă fruntea muntelui rîpos
Suind spre fericire, cred că-robie
Şi arta mea.
POETUL: Ascultă mai departe:
Toţi cei ce pînă ieri i-au fost tovar:işi
(Şi unii chiar l-au întrecut), cu grabă
Se-aţin pc urma-i, fac pe slujitorii,
Pioase şoapte-i toarnă în urcchi 13 ,
Zeifică şi scara şeii sale,
Şi aerul prin el îl sorb. ,.
l'ICTORUL: Ş.i-apoi?
POETUL: Cînd, sub îndemnul toanelor, Fortuna
Îşi zvîrle-n hău iubitul, toţi ciracii
Ce-n urniă-i s-au urcat spre culmi pe brînci ,
Să se prăvale-1 lasă şi nici unul
Nu-l însoţeşte-n prăbuşirea lui.
PICTORUL: E-atît de-obişnuit! Pot să-ţi a.răt
~Iii de tabloW'i cu învăţă.tură

Q
[I, 1)
Ce zugrăvesc mai viu decît cuvîntul
A' soartei vremuiri. Cu toate-acestea,
Nu-i rău să vadă Timon ce-a văzut
Şi-un ochi de rînd: picioarele pe creştet.

(Sună tlimbiţe. Intră Timo11ii, stfnd, curtenilor, de vorbă

eu fiecare. Uri slujitor al lui VentiJlius vorbeşte cu el.
Vin apoi Luciliu$ şi alţii.)
TIMON: Zici, dar, că e întemniţat?
SLUJITORUL LUI VENTIDlUS:
Din pricina a cinci talanţi 15 , stăpîne.
E strîmtorat, iar creditorii cer.
Doreşte o scrisoare de la tine
Către arei ce l-au închis; altminteri
Îşi pierde liniştea.
TJMON: Srl.l1llanul ! Bine.
De felul meu nu-s dintre cei ce fog,
în ceasuri grele, de-un prieten. Ştiu
Că omu-acesta merită-ajutorul,
Şi-l va avea. Plătesc eu datoria.
SLUJITORUL LUI VENTIDIUS:
L-îndatorezi mereu, stăpîne.
TIMON: Să-i spui închinăciuni din partea mea
Şi roagă-l să poftească pe la mine
De-ndată ce e pus în libertate.
Nu-i totul pe cel slab sr~-1 scoţi din groapă -
Va să-l ajuţi şi mai apoi. Cu bine.
SLUJITORUL LUI VENTIDIUS:
Te feri ceastă zeii!
(lese.)
(l11tră un atenian biitrhi.)
:BĂTRÎNUL A'fENIAN:
Vreau să-ţi vorbesc, stăpîne.
TIMON: Te ascult.
BĂTRÎNUL ATENfAN:
Lucilius ţi-e slugr~.
TIMON: E drept - ce s-a-ntîmplat?
BĂTR1NUL ATENIAN:
Fii bun şi cheamă-l îMintca ta.
TJMON: Aici o fi? Lucili us !
LUCILIUS 16 : Stltpîne, porunceşte.

10 -
 [I, l]
BĂTRINUL ATENIAN:
Bărbatu-acesta, Timon, sluga ta,
Îmi cprcetează casa noaptea. Eu
Am fost de mic deprins cu-agoniseala,
Şi-averea îmi dă dreptul să-mi aleg
Un ginere de neam mai bun decît
Un purtător de tăvi.
TJMON: Ascult, asctdt.
BĂTR!NUL ATENIAN:·
Am doar o fiică - alte rude n-am -
Şi tot ce-am strîns în viaţ.ă-i pentru dînsa.
E frumuşică, poate fi mireasă
Deşi e tînără, şi a primit
O creştere aleasă. Sluga-ţj, însă,
I-a pus gînd rău şi deci te rog, stăpîne,
Opreşte-l s-o mai vadă, căci eu, unul,
Zadamic l-am rugat.
TIMON: E-un om cinstit.
BĂTR!NUL ATENIA.1~:
Atunci, să fie pîn' la capăt, Timon.
Să-l răsplătească cinstea prin ea însăşi;
Să-mi lase fata-n pace.
TIMON: Ea-l iubeşte?
BĂTRINUL ATENIAN:
E tînără şi-ndată se aprinde.
Din patimi ce pc vremuri ne-ncercară,
Si noi stim ce sprintară-i tine'retea.
TIMON (lui liucili;lS): , , •
Lucilius, ţi-e dragă?
LUCILIUS: Da, stăp.îne;
Şi dragostei ce-i port şi ea . răspunde .
.BĂTRINUL ATENIAN:
De n-o să aibă-n ziua cununiei
Consimţ.ămîntul meu, iată, mă leg
Cu moştenirea ei să fericesc
Pe-ntîiul cerşetor.
TIMON: Ce zestre-i dai
Dacă-şi alege mire pe potrivă?
BĂTRINUL ATENIAN:
Păi, trei talanţ.i acum; pe urmă, tot.
Tl.MON: Acest băiat e-n slujba mea de mult,
Şi soarta-i se cuvine să o sprijin-
I ..

11
 [l, l]
Ca între oameni. Dăruieşte-i fatal
Cit îi dai ei, îi dau cu lui - şi astfel
Îi cumpănim pe amîndoi.
l3ĂTR1NUL ATENIAN: o, doamne,
Chezaşă-ţi este cinstea - e a lui.
TlMON: întinde-mi mina - vorba nu mi-o calc.
LUCILlUS: Îţi mulţumesc smerit, stăpîne-al meul
Să nu am parte-n viaţă. de-un avut
Cc nu va fi şi-al tăul
( Lucilius şi bătrînul atenian ies.)
POETUL: Te rog primeşte
Ăst rod al tmdei mele şi ... mult spor!
TlMON: Îti multumcsc - mă-ntorc numaidccît.
Illimîi aici.
(Pictorului)
Dar tu ce-a scunzi acolo?
PICTORUL: E un tablou pc care-aş ţinc foarte
Din parte-mi să-l primeşti.
TlMON: Mă bucur mult.
Pictura omului e-un om aievea.
De cînd necinste<1 s-a-ncuibat în om,
El nu e decît faţă; dar tabloul
Ce pare - este. Cît de mult îmi place
Vei şti curînd. Aşteaptă-mă aici;
Am să mă-ntorc.
.PICTORUL: Te ocrotească zeii I
TlMON: Prieteni, daţi-mi mina. La ospăţ
Aş vrea să stăm. alături .

(Giuvaergiului.)
Domnul meu,
Prea-t.i laudă această nestemată
Toţi ~ei de-aici!
GlUVAERGlUL: Scăzîndu-i, astfel, preţul?
TlMON: Spuneam atît - că ţi-o ridică-n slăvi.
De ţi-aş plăti-o după vorba Jor,
Aş sărăci!
GlUVAERGJUL: Aceasta-i preţuirea
Celor ce vînd; dar un acelaşi lucru
l~
 [I, 1]
E judecat după stăpînul său.
1\lăcrede, nobil Timon, că purtînd-o
Ai să-i sporeşti podoabei mele preţul!
TIMO. T: Ha, hal Ce glumă!
NEGUSTORUL: Nn, nu-i o glumă: spune ce spun toţi
" Şi toţi !-adeveresc.
TBIO~: O! Apemantusl
Vrei să te ia-n răspăr?
(Intră Apema11tus11.)

GIUVAERGIUL: Ce pot să fac

Decît să-ndur alăturea de Timon?
NEGUSTORUL: Nu cruţi pe nimeni.
'fDlO~: Bine-ai venit, blajine Apemantus.
APEMA:\TUS: l\Iai lasă bun-venitul, pîn' ce eu
Mă fac blajin, tu - clinele lui Timon,
Şi-aceşti netrebnici - oameni cumsecade.
TIMON: De ce le spui netrebnici? Nu-i cunoşti.
APEM.A.~TUS: Nu sînt atenieni?
TJMON: Ba da.
Al'EMA."TUS: Atunci, rămîn la vorba mea.
GIUVAERGIUL: Pe mine, Apemantus, mă cunoşti?
APEMA.~TUS: Păi dar-şi încă cum! Ţi-am ?Jis pe nume!
'l'IMON: Faci pe grozavul, Apemantus.
APEMA~'TUS: E drept - sînt mîndru că nu-ţi seamăn, Timon.
TIMON: Unde te duci?
APEMANTl"S: Să sparg un cap de-atenian cinstit.
TIMON: E-o faptă pentru care vei muri.
APEMANTUS: E foarte-adevărat, dacă legea te pedepseşte cu
moartea atunci cînd nu faci nimic.
TBfO.N: Tabloul ăsta-ţi place, Apemantus?
APEM~TUS: Grozav, deoarece nu face rău.
TIMON: N-a meşterit frumos zugravul lui?
APEMANTUS: Mai frumos a meşterit ăl de l-a făcut pe zugrav; şi,
totu5i, zugravul e o lucrare scîrnavă.
PICTORUL: Eşti un cîinel8.
APEMANTUS: Maic:ă-ta mi-e consîngeană; ce e ea, de vreme ce
eu sînt cline?
TJ:\W N: Vrei să luăm masa împreună?
APl'~MANTUS: Nu, nu rnănînc domni mari19•
TBWX : Le-ai minia pe doamne dl\că ai face una ca asta.

13
(1, 11
APEMANTUS: Ha! Ele îi înfulecă pc domnii mari; şi în felul acesta.
se împlinesc la pîntece.
TIMON: Sînt vorbe deocheate.
APEMANTUS: Să nu te deochi.
TIMON: Îţi place nestemata, Apemantus?
APEMANTUS: Nu atît de mult cit cinstea, care nu-l costă pe om
un ban.
TI.MON: Cît socotrşti că face?
.APEMANTUS: Nu face să-mi bat capul. Hei, poetei
POETUL: Ce face filozoful?
APEMANTUS: ~Iinti !
POETUL: Adică n~ esti filozof?
APEMANTUS: Sînt. ,
POETUL: Atimci, nu mint.
APEMANTUS: Nu eşti poet?
POETUL: Ba da.
APEMANTUS: Atunci, minţi :20 în ultima ta lucrare îl înfrtţişezi ca.
pe un om vrednic.
POETUL: Aşa şi este.
APEMANTUS: Da, e vrednic de tine şi vrednic E'ă-ţi plătească pentru
osteneală; cel căruia îi place să fie linguşit e vrednic de cel
care-l linguşeşte. Ah, cerule, de-aş fi nobil!
TIMON: Ce-ai face, Apemautus?
AJ>EMANTUS: Întocmai ce fac acum: i-aş urî pe nobili din tot
sufletul.
TIMON: Cum, te-ai urî pe tine în uţ.i?
APEMANTUS: Da.
TIMON: De cc?
APEMANTUS: N-aş fi-ndeajnns de rău ca să rr@în
Atît de sus. Tu rm eşti negustor?
NEGUSTORUL: Ba da, Apemantus.
APEMAlYfUS: Negoţ,ul, de nu zeii, să te piarză!
NEGUSTORUJ,: Negoţul cînd te pierde, te pierd zeii.
APEMANTUS: Zeul tău e negoţul; urarea mea e să te piardă zeul
tău!

(Sunet de trîtnbi/e. Jnlrâ 1.m sol.)

TIMON: Ce trîmbiţe se-aud?
SOLUL: Soseştc-Alcibiade, citpitmrnl,
Cu douăzeci de călăreţi de-ai săi.
TIMON: Pofteşte-i.

(OIJit1a slujitori ies.)

14
 (I, 1]
Vom 1ua masa împreună.
Cît nu v-am răsplătit, sr~ nu plecaţi!
Doresc, după ospăţ, să-ţi văd tabloid.
Mă bucur mult ştiindu-vă aici.
(Intră Alcibiade: 1 , cu ceilalţi.)

Bine-ai venit, prietene!

APEMANTUS: Vrzi-binel
Durerea vă zgîrcească şi vă sece
Încheieturile mlădii!
Nu-i pic de dragoste-ntre-aceşti tîlhari,
Doar ploconeli ! Sămînţa. omenească
Plodeste maimutoi si cm1codani !
ALCIBL\.DE: Mi-am împlinit dorinţa: te privesc
Şi, zău, nu mă mai satur!
TIMON: Oaspe drag,
Pîn-a pleca, să ne petrecem vremea.
În tihnă şi zăbavă. sr~ intrăm.
(Ies tofi, tn afară de Apemantus. Intră doi nobili.)
PRIMUL NOBIL: Cam cit e vremea, Apcmantus?
APElllANTUS: E vremea să fiţi şi cinstiţi.
PRU1UL NOBIL: E veşnic vreme pentru asta.
APEMANTUS: Eşti, dar, mai bcstemat, nefolosind-o.
AL DOILEA NOBIL:
Iei parte la ospr\ţul dat de Timon?
APE!fANTUS: Da, ca să-i v1td pc 110ţi cărînd bucate
Şi pe neghiobi cum s-au încins de vin.
AL DOILEA NOBIL:
Cu bine, cn bine.
APEMANTUS: Cc nătărău! Îsi ia la revedere
De două ori! '
AL DOILEA NOBIL: Ce rău vezi tu în asta?
APEM.AJ.,TUS: Trebui.a să-ţi fi păstrat un bun-rămas - eu nu am
de gînd să-l rostesc pentru tine.
PRIMUL NOBIL: Du-te şi te spînzură!
APEMANTUS: Nu, nu fac nimic la porunca ta; îndreaptă-ţi rugă.­
minţile către prietenul tău.
AL DOILEA KOBIL: Pleacă de aici, cîine zurbagiu, că de nu, am
să. te dau afară cu piciorul.
APDHNTUS: Iar eu, ca un cîinc, mă voi feri de copitele măgarului.
(Ies.)

15
[I, !?]
PRIMUL NOBJL: Înfruntă-ntreaga omenire. Haidem,
Din dărnicia gazdei să gustăm.
În bunătate nu-l întrece nimeni.
AL DOILEA NOBIL:
într-una o revarsă; iară Plutus,
Ce-i zeul aurului, nu-i decît
Cheluml lui; destul să-i dai un dar,
Şi el te răsplăte~tc înşeptit;
Nu s-a-ntîmplat vreodată să rrun'ină
Dator cuiva.
PRIMUL NOBIL: E cel mai nobil suflet
Cc-a fiinţat vreodat'.
AL DOILEA NOBIL: Urarea mea
E să trăiască în belşug! Intrăm?
PRIMUL N-OBIL :· Te însoţ,esc.

(Ies.)

SCENA 2

.Atena, sală somptuoasă fn casa Ttti Timon. Se atul tllsu.fleţiie melndii de

oboi. Se serve,~te un o~ăţ bogat. Flavius şi alţi slujitori. Intră apoi 'J'i-n>.0•1 ,
.Alcibiade, senatori, ttobili atenieni, Vcntidius. In urma tulu.rar - ilpe-
mantus, arfăgos ca fntoideauna.

VENTJDlUS: Cinstite Timon, zeii au voit

De-a tatri vîrstă să-si adtică-aminte
•. i la odihnă, veşnică' să-l cheme.
El a plecat în pace, şi pe mine
În bogăţie m-a lăsat; de-aceea,
Dator cum sînt mărinimiei tale,
Cu mii de mulţ1m1iri ţi-napoiez
Talanţii ce m-au şcos din închisoare.
TIMON: Nu, dragul meu Ventidius! Iubirea
Nu mi-o jigni; ţi-am dat-o-ntotdeanna
Şi n-am cerut în schimbul ci răsplată;
Nu dăm de-adevărat dacă primim;
Mai-marii noştri joacă acest joc,
Ce-i pentru noi strădanie dcşmir. ;
Mai-marii pot greşi 2 2 - lor li se iartă!
VENTIDIUS: Ce suflet nobil.
TIMON : Forma, domnii mei,

16
 [I, 2)
A fost, dintru-nceputnrî, născocită.
Spre-a polei prieteşugul calp,
Surîsul prefăcut şi fapta. bună
Ce, pin' să se vădească, dă-ncmrăt.
Prietenia fără vicleşug
Nu cată la tipic! Şedeţj, şedeţi,
Avutul meu mai mult vă preţi.:i<>~tc
Decît îmi preţuiesc avutul însumi.
(Se aşază cu toţii.)

PRIMUL NOBIL: E-adevărat, am spus-o-ntotdcanna.

APEMA!\TUS: Aţi spus-o-ntotdeauna, nu? Ah, zeii
TIMOR: Binevenit fii, Apemantus t
APEUANTUS: :ru,
Nu măprimi cu braţ,ele deschist>,
Căci Yin ca să mă dai pe usă-afară
TIMO~: Ruşine, bădăran pornit pe-o 'toană .
Nevrednică de om. Cinstite feţe,
Se spune: I ra furor bre vis est2G;
Da: omul ăsta-i veşnic supărat.
Aşterneţi numai pentru el o masă:
Cu oamenii nu-i place să se-adune,
Nici potrivit nu este pentrn ci.
APEMA?\TUS: Atunci am să rămîn, TiJnon, dar pe răspunderea ta.
Am venit ca să observ; te-am prevenit.
TUfOX: :Nu mri sinchisesc; eşti atenian, deci binevenit. Şi cwn
nu-ţ.i pot porunci, fie ca bncatclc să-ţi astupe gura.
APEllfAXTU8: De bucatele talc mi-e silă - cu ele m-aş îneca
pentru că nu te-aş lingnşi pentru nimic în lume. O, zei, cîţi
oarnnni se înfruptrt din Tiiuon, ~i Timon nu-i vede t Mă cloî1I'c-n
sufJt.t c;nd văd că atîţia îşi înting pîinca în sîngcle unui om
şi - culmea nebuniei - el îi mai şi îndeamnă t

Mă mir că oamenii se-nered în oameni

Cînd vin în ospeţie după mine,
Cuţit 24 s-aducă nu prea se cuvine.
De! Pentru \iaţa lor e mult mai bine.
Parcă mai e nevoie de pilde? Cel care şade-acum alături de
ilirnml,împărţ.ind pîinca cu el şi închinînd în sănătatea lui, e
JJrimul gata să-l ucidă; e lucru dovedit. Dac;1. aş fi un om de
marc v;.zrL, m-aş feri să beau la ospeţe; nu de alta, dar s-ar
putea ca ceilalţi să desluşească în gîtlejul meu

17
[I, !]
Un hîrîit ciudat; mai-marii cată,
Cînd beau, ·ă-şi pună zalc-n bcregată2 s.

TU.ION (închinînd în sănătatea unui oaspele):

în sănătatea ta! Şi-acum pocalul

Să ocolcască-ntreaga masă!

AL DOILEA NOilIL: Fii bun şi îndreaptă albia vinului înspr&

partea noastrr, !
APF.MANTU : înspre partea noas trf• ! Inimos băiat, ce să zic!
Ştie să-şi aduci\ <tpa. la moară. Timon, şi tu şi avutul tău o să.
vă îmbolnăvi1.i dc-atîtca urr,ri de srmr.tate ! Iată ceva prr.a.
slab ca sr,
prrnătniască: apa cinstitrt care nu l-a zvîrlit niciodată
pe om în noroi; apa şi hrana pc cu;rc o mimînc.

Potrivă-şi sînt; petrecerea critiască

Prea-i 1uîndră, zeii ca să-i mulţumească.

Rugăciunea. lui Apcma.ntus

Bimi nu vă cer, puternici zei, ştiţi bine!
l\lărog - nu pentm alţii, pentru mine:
Srt nu fiu niciodatf\-atît de tînt,
incit să cred în oameni şi-n cuv.înt,
In tîrfa ce oftează şi hoeeştc,
În clinele ce-n tilmr, picoteşte,
in cel cc libertatea-mi prfreghează
~i-ntr-un amic în ceasul cel de groază,
Amin. Bogaţii-s de păcate plini;
Iar cu mă ghiftuiesc cu... rădăcini.
()liin1ncă şi bea.)

S1•-ţi fie de priinţă, Apemantus.

TI.\fON: Alcibiade, căpitane, inima ta c în clipa aceasta pc cîmpul
de luptă.
ALCIBIADE: Inima mea c veşnic gata să te slujească, doamne.
TrnON: Nu-i aşa cr~ te-ai simţi mai bine la o gustare a duşma­
nilor decît la un prînz al prietenilor?
ALCIBIADE: Cînd duşmanii sîngerează proaspăt, nici un fol de
mîncare nu li se poate asemui; le urez celor mai buni prieteni
mmei să se-nfrnptc dintr-un astfel de ospăţ.
18
 [I, 2]
A.PEMANTUS: Ah, dacă toţ.i linguşitorii ăştia ar fi duşmanii tăi -
tu să.-i
omori, şi pe mine să mă. omeneşti cu astfel de vînat.
PRIMUL NOBIL: Nobile Timon, ce bine ar fi să ai măcar o singură
dată nevoie de dragostea noastrit, ca să-ţi putem arăta cît e
de fierbinte! Ne-am socoti oameni frriciti.
TIMON: O, bunii mei prieteni, fiţi încrcdinţa'.ţi că zdi înşişi. s-au
îngrijit ca odată şi odată să-mi fiţi de marc ajutor; altminteri,
cum aţi fi fost prietenii mei? Dintr-o mie de alţi oameni, aţi
fi purtat voi, oare, acest falnic nume dacă nu aţi fi fost cei mai
apropiaţi inimii melc? în sinea mea, am gi~sit mai multe cuvinte
de laudă pentru voi decît v-ar fi îngăduit sfiala vouă să le ros-
tiţi; şi de asta vă încrcdii1ţez. Ah, zei, îmi. zic adcsra: c nevoie,
oare, să avem prieteni, dacă. nu ne vor fi niciodam de trebuinţă?
Ar fi cele mai fără de folos făpturi din lume dacă nu ne-am
ajuta cu ci nicicînd; ar fi aidoma alăutelor agăţate în cutii pe
perete şi care-şi păstrează sunetele pcntrn ele. Credeţi-mă,
adeseori mi-am dorit să fiu mai sărac ca să mă ştiu mai aproape
de voi. Sîntem născuţi spre a fac·c fapte bune; şi cc anume
putem mai deplin şi cu mai multrt dreptate socoti al nostru
dacă nu averea prietenilor noştri? O, ce bogată mîngîierc este
gîndnl că ai atîţia prieteni care ca fraţii stăpînesc, fiecare,
averea celuilalt! O, bucmi c care te stingi înainte de a te naşte!
Ochli mei nu-şi pot stăvili lacrimile; ca să uit vina lor, beau în
sănătatea voastră.
APEMAN'l'US: Plîngi pentru ca ci să bea, Timon.
AL DOILEA NOBIL:
La fel s-a zămislit si bucuria
Din ochii noştri; şi:n aceeaşi clipă
A izbucnit în lacrimi precum pruncul.
APEMA1\TUS: Fecior de lcle-i pruncul! Ha, hil, ha!
AL 'l'RElLE.\. NOBIL:
M-ai tulbnrnt pînă-n străfunduri, Timon.
APE!L<\.NTUS: Străfunduri fără fund!
(Sunete de trîmbife î11 culise.)
TIMON: Cc-nscamni~-accstc surle?
(Intră 1111 sltijilor.)
Spune, ce c?
SLUJITORUL: Stăpînc, nişte doamne vi• roagr, să le lă.sttţi să intre.
'l'IJ\ION: Nişte doamne? Cc poftesc?
SLUJITORUL: Le însoţ.cşte un vestitor care vă va spune temeiul.
'l'nIOX: Pofteşte-le să intre.
(lutră C 11 p i do11.)

19
Il, 2]
CUPIDON: !ncbinăcinne ţie, nobil Timon,
Şi tuturor ce-ţi gustă dărnicia!
Cinci simţuri vM în tine un st.ăpîn,
Urînd îmbelşugare casei talc;
Miros şi pipăit, auz şi gust,
Se scoală de fa masa-ţi încîntatc;
Şi-acum vor ochii să-ţi vrrijcască, toate I
'l'IMON: Binevenite sînt - le aşteptăm.
Primi ţi-le cu cinste, nrnzicauţi I
(Cupidon iesl!.)
PRDIUL NOBIL: Te-a îndrăgit o lmne-ntreagă, Timon!
(Muzică. Intră din tiotJ Cupidon CtJ un alai de doamue
trai;estite irl amazoane, dansînd şi cintSml di11 alăute.)

APE:'ILi\N'l'US: Desertitciunea cu alaiul ei!

Da~1seazit ! Sînt nebune. Fala victii
Snrinteală l' :i toatr. strălucirea ·
Vesteste răditcini si untdclem1\.
Petrecem şi h1r1m' chip de măscărici.
Cu linguşiri, bem oamenii şi vinul,
far mai tîrziu vărsăm întreg veninul
Pizmaşei uri asupra citrunteţii !
Au cine, Yiu fiind, nu e-ntinat
Şi, totodată, uu-ntinează? Cine
Purcede-n groapă fiir-a lua cu sine
O rană de-1m prieten dimiită?
Mă tem că-acei ce dtmţnicsc acum,
Alt' dată sub picioare m-or zdrobi!
S-a mai văzut ... Cînd soarele se lasă
Toţi oamenii 116. zăvorăsc în casă.

(Oaspeţii se r·idică de la masă, rostind cuvi·nte de laudă

la adresa lui 1-'imon; ~i pentru a-şi arăta dra(Jostca,
fiecare dintre ei îşi alege cîte o amazoană; danseazti
tofi, bărbaţi Cii femei, fac cfţiva paşi fli s"nete de oboi,
apoi dansul încetează.)

TL\ION: Ne-aţi răsfăţat, frumoase doamne ochii,

Şi-ospăţnl nostru l-aţi împodobit
Cu graţia care-i lipsea; i-aţi dat
Un farmec nou si-o nouă stri~lucire
Şi l-aţi gătit aşâ cum mi-l doream.
vr~ sînt adînc îndatorat.

20
 [I, 2)
PRIMA DOAMNĂ: V-am arătat cloa.r ce avem mai bun.
APEM:ANTUS: Păi da - ce aveti mai rău e scîrnăvic curată Ri nu
făcea s-o arătati. ' '
TIMO~: Gustări alese, doamnelor, Y-aştcaptă;
Fiţi bune, daJ·, şj v-ospM::tţi.
DOAMNELE: Îţ.i mulţumim nespus.
(Cupidon şi doamnele ies.)
TlMON: Flavius ...
FLAVIUS: Ascult.
'l"IMON: Te rog s-aduci lă.criţa-ncoace.
:FLAVIUS: Am înţeles. (Aparte.) Ah, alte juvacrnri I
I-aş spune, zău, dar dînsul ştie nna ...
Cînd ce mai a.re-acum se va fi dus,
Ce rău îi va părea că nn i-am spus!
Cel darnic de-ar avea şi ochi la spate,
Urgii asupră-i nu s-ar mai ab<ttc I
(lese.)
PRIMUL NOBIL: Unde sînt oamenii no~tri?
SLUJITORUL: Aşteptăm porunca, strtpînc.
AL DOILEA NOBIL: Caii!
(Intră Flavius cu ldcriJa.)
TIMON: Iubiţi prieteru,
Îngăduiţi o clipă. Domnul meu,
Te rog, fă-mi cinstea de-a înnobila
Această nestemată; deci, primeşte-o
~i poa.rt-o sănătos.
PRn.IUL NOBIL: Îţi sînt, şi-aşa, ne pus de-ndatorat..•
TOTI; Şi noi, şi noi I
(Intră un slujitor.)
SLUJITORUL: Stăpîne, cîţiva senatori au coborît de pe cai în faţa
casei - au venit să te vadă.
TI1110N: Sînt bineveniţi! Să poftească!
FLAvrus: O singură vorbă, stăpîne ! Te priveşte îndeaproape.
'l'IMON: Îndeaproape I Lasă, ai să-mi spui altă dată. Te rog, acum
să ne pregătim să-i primim.
FLAVIUS (aparw): Mă-ntreb cum.
(foiră un al doilea slujitor.)

21
[I, 2]
AL DOILEA SLUJITOR: Strlpîne, nobilul Lucius vă trimite în dar,
patm cai albi ca laptele, cu ţarţamuri de argint.
TIMON: 1ti multumesc din suflet. Căutati
şi vă-ngnjiţi de daruri. '
(intră un al treilea slujitor.)

Da, ce este?
AL TREil,"EA SLUJITOR: Stăpînc, nobilul Lucullus vă pofteşte să
vînaţi mîinc dimpreună cu el; şi vă trimite dour~ perechi do
ogari.
TD10N: Prea bine, voi vîna cu el. Primiţi-i;
Nu fără de răsplată. ·
FLAVIUS (aparte): Unde-ajungem?
Ne porunceşte daruri să-mp~rţim
Din lăzi goli te; nici nu vrea să ştie
Cît are-n pungă; iar cînd eu încerc
S-arăt că inima-i o cerşetoare,
Nemaiputînd să facă ce-ar dori,
Îmi cere s-amuţesc. Făgăduieşte
Atît de mult, că-ntregul s.'\u avut
E astăzi zălogit; se-ndatorează
Cu fiece cuvînt; e-atît de bun,
Încît plăteşte pînă şi dobînzi;
Pămîntul lui e-n opisele lor.
Ah, de-aş fi scos din slujbă înainte
De-a mă sili nevoia!
Îl fericesc pe-acela ce nu are
Nci un prieten de hrănit şi-l plîng
Pe cel în jurul căruia se strîng
Prieteni mai amarnici ca duşmanii,
Ce milă mi-e de bietul om1
(lese.)
TlMON: De ce să vă nedreptăţiţi atît,
Nesocotind ce merite aveţi?
E-un dar al dragostei ce-ţi port - primeşte-l
AL DOILEA NOBIL:
Am să-l primesc - cu mii de mulţumiri.
AL TREILEA NOBIL:
E dărnicia-ntruchipatăl
TIMON: Îmi aduc aminte că acum cîteva zile ai lăudat calul murg
pe care călăream; e al tău, pentru că ţi-a plăcut.

22
 [I, 2]
PRIMUL NOBIL: Nu, nu SC poate, Timon, iartă-mă.
TJMON: Crede-mr~, domnul meu: nimeni nu poate lăuua cum se
cuvine decît ceea ce îi place. Plăcerea prietenilor mei o cum-
pănesc cu a mea-spun adevărul-adevărat. Am să vin să. te
văd.
TO'fl NOBILII: Un oaspete mai drag nu ştim.
'l'IMON: Atît de bine-mi pare cînd veniţi,
Că nu vă răsplătesc nicicînd cum vreau;
V-as împărti si-mpărătii întregi
Şi ~u m-aş' să'tma ! Aicibiade,
Tu eşti ostaş, deci rareori bogat;
A-ţi da e-o faptă bună; tu trăieşti
Din mila morţilor şi tot pămîntul
Ce-l ai e cîmpul de bă.taie.
ALCIBIADE: Da, Timon, un pămînt neroditor.
PRThIUL NOBIL: Îţi sîntem pe vecie-ndatoraţi.
'l'IMON: Şi eu, la iindu-mi, vouă.
AL DOILEA NOBIL:
Supuşi pîn'la mormînt.
TllION: Al vostru slujitor. Lumini, lumini mai multe!
PRI:UUL NOBIL: Fericirea deplină, cinstirea şi bogăţia să nu te
părăsească niciodată, nobile Timonl
TIMON: Toate în slujba prietenilor.

(le$ toJi ft1 afară de .Apemantus şi Tit110n.)

APEMANTUS: Ce talmeş-balmeş e aici!

Ce plecăciuni! Ce dosuri bulbuca.te I
Nu este, oare, mult prea mare preţul
Plătit pentru aceste ploconeli?
Prietenia-i rîncedă ! Picioare
Aşa mlădii, la inimi trădătoare
Nu se cuvin! Astfel, un prost cinstit
Pe temenele-şi foarfecă. av-0rea.
TIMON: De n-ai fi-atît de acru, Apemantus,
M-aş arăta mărinimos cu tine.
APE:MANTUS: Nu vreau nimic. Dacă şi eu m-aş lăsa mituit, n-ar
mai rămînea nimeni care să-şi rîdă de tine; şi atunci ai păcătui
şi mai aibitir. PrP.a împarţi în dreapta şi în stmga, Timon;
mă tem că în scurtă vreme ai să te vinzi şi prin poliţe; ce rost
au toate aceste ospeţe şi toată această poleiali?

23
[II, :?]
TDION: Dacă începi să vorbeşti de rău şi pc seama legăturilor
dintre oameni, nu vreau să te mai văd în ochi! Umblă sănătos
şi
întoarce-te în toate mai buno.
APEMANTUS: Aşa? Nu vrei să mă asmtlţi? Prea-bine;
Voi înceta limanul să-ti arăt.
De ce-i urechea surd~ la poveţe,
Dar lasă linguşirea s-o răsfeţe?
(lese.)
ACTUL li

SCENA 1

Alena. O tncăpere în casa unui senator. Intră un senator cu nişte hîrtii tn mină.

SENATORUL: Şi de cnrînd dator cinci mii lui Varro;

Lui Isidor îi datorează nouă,
Cn cc-a mai luat fac douăzeci si cinci.
Şi-i tot risipitor! Nu, nn mai ri:ierge !
De-mi trebuieşte anr, fur coteiul
Unui milog~ 6 şi-l dăruiesc lui Timon:
:Mi-l cîntărcştc-n galbenii Dacă vreau
Să vînd un cal şi-apoi să-mi cumpăr zece
Mai buni ca el, poftim, i-l dăruiesc
Lui Timon fără plată... Capăt zece
Din cei sirepi în loc! Portar nu are,
in schimb, un om surîde şi îmbie
Pe orice trecător să intre-n casă.
Nu, nu mai merge. Nu te lasă gîndul
Să crezi că sta.rea lui mai dăinuieşte!
Hei, Caphis !
(Intră Gaphis.)
CAPHIS: Da, stăpîne, ponmceşte I
SEi\ATORUL: Ia-ţ.i mantia şi fugi pînă la Timon;
Pofteşte-l să-mi plătească datoria.
Ai grijă. Nu-l ]asa să-ţi taie vorba
Cu „plecr4ciuni stăpînnlui", iar tu
Să-ţi joci tichia-n mînă, uite-aşa:
Ci spune-i că mă-nghesuie nevoia,
Că trebui' să m-ajut cu ce-i al meu,
Că zilele, soroacele-au trecut,
Şi cum că vorbei sale dînd crezare,
Mi-am zdruncinat şi eu cuvîntul dat.
Mi-i drag şi-l preţuiesc, dar n-am srt-mi rup

25
[li, !j
Spim1rca ca s1L-i vindec lui nn deget;
Nevoia-mi nu mai rabdă aminări;
Şi nu mă ţin plătit cu vorbe goale,
Ci vreau să fiu despăgubit îndată. -
Hai, pleacă! Şi pc chip să ţi se vadă
CrL nu-l rogi, ci îi teri. Căci teamă mi-este
Că pcnelc-i cînd s-or întoarce-acasă,
Pui jumulit n fi jupînul Timon,
Acum str1•lucitor ca însăşi Phoenix.
Te du!
CAPHIS: Mă duc, stăpîne.
SENATORUL: „Mă duc, stăpîne ... "
Stai, ia cu tine poliţele astea
Şi să-i arăţi sorocul scris.
CAPHJS: Mă duc!
SENATOHUL: Hai, fugii
(Ies.)

SCENA 2

Tot la Atena. O fuc1lpere tn locuinţa lui Timo11. Intră Flavius cu un teanc

de liste de chelfoieli fn mfmi.

FLAVIUS: Nu-i pasă, şi niri stavilă nu arc!

E-aşa smintit la cheltuieli, că nu vrea
Măcar să ştie cum le-o face faţă,
Nici să mai strîngi~ frîul; nu ia seama
Cum se despoaie; nicidecum nu-i pasă
Cu ce ră.mîne. N-a trăit pc lume
Cap mai 11ăuc în multa-i bunătate.
Ce-i de fă.cut?... N-aude cît nu-l doare:
Am să-i vorbesc pe şleau, de cum s-o-ntoarce
De la vînat. Vai, vai!
(!titră Caphis, slt1Jilorul lui Isi(lor şi slujitorul lui
Varro.)
CAPIIIS: Hei, bună seara, Varro! Pentru bani
V cnişi aiei?
SI,UJITORUL LUI VARRO:
'l'u nu tot pentru bani?
CAPIIIS: Ba da. La fel şi lsidor?

26
 [II, ~]

SLUJITORUL LUI ISIDOR: La fel.

CAPHIS: Ce bine-ar fi să ne plăteasc."\. !
SLUJITORUL LUI VARRO: Mde.,;
CAPBIS: Soseşte Timon.

(Intră T imon, Alcibfode şi un omp de nobiH.)

'l'IMON: Pornim din nou îndată după masă,
Alcibiadc, dragul meu ... Voi ce vreţi?
CAPHIS: O listă am aici, de datorii.
'l'IMON: De datorii? ... De unde eşti, băiete?
CAPHIS: De-aicea din Atena sînt, stăpme.
TIMON: Cu economul meu ai să vorbeşti.
CAPIIIS: Să am iertare, doamne: economul
De-o lunri tot de azi pc mîni mă poartă.
Stăpînul meu e pus pe jar să-şi ceară
Avutul său; şi umilit te roagr~
Să nu-ţi dezminţi aleselc-nsuşiri,
Ci dreptul să-i întorci.
TIMON: Da, dragul meu,
Te rog, treci iară.şi mîinc dimineaţă.
CAPHIS: Nu, bunule stăpîn ...
TIMON: Domol, amice.
SLUJITORUL LUI VARRO:
Slujesc pe Varro.
SLUJITORUL LUI ISIDOR: Eu - pc Isidor;
Pe dată să-i plăteşti, umil te roagă.
SLUJITORUL LUI VARRO:
Te-ai pus chezaş cu capul; şi răgazul
De şase săptămîni s-a scurs ...
SLUJITORUL LUI ISIDOR: Pe mine
M-a amînat întruna economul;
Chiar la domnia-ta trimis fui astăzi.
TIMON: Staţi să răsuflu!

(Către prietenii săi.)

Luaţi-o înainte, dragii mei;

V-ajung şi eu aoum.

( Alcibiade şi nobilii il!6.)

,·
(Lui Fla1Jit1s)

Te rog, ia spune-mi,
Ce s-a-ntîmplat că dau cu toţi năvală,
·-
27
[II, 2]
Strigînd s-acopăr cambii depăşite
Şi să plătesc nita.te datorii,
Ce nu-mi fac cinste?
FJ,AVIUS: Domnii mei, iertare;
Nu-i bunr~rlipa pentru-asemeni treburi;
Îngăduiţi-mi plnri după masi.l.,
Ca între timp s-a.riî.t domniei-sale
De cc nu v-am plătit.
TIMON (către slujitori): Vă rog, prieteni!

(lui Flavius)
Să-i omeneşti frumos.
(Timon iese.)
FLAVIUS: Poftiţi cu mine.
(Flavius iese.)
(Intră .Apema11/us şi Nebuntil.P 7
CArms: Staţi, staţi; uite că vine nebunul cu A pemantus; i:1 hai
să facem oleacă de haz.
SLUJITORUL LUI VARRO: Dă-l încolo! Arc să-si rîdă el de noL
SLUJITORUL LUI ISIDOR: Dar-ar ciuma-11 el d~ javră.!
SLUJITORUL LUI VARRO: Ce mai faci, nebunule?
APEMANTUS: Stai la taifas cu umbra ta?
SLUJITORUL LUI VARRO: Nu vorbesc cu tine.
APE:\IANTUS: Bineînţeles că nu: cu tine însuţi vorbeşti (Către
nebun.) Haidem.
SLUJITORUL LUI ISIDOR {către slujitorul lui Varro): Na, că.
ţi-ai
suit nebunul în cîrcă.
APEMANTUS: Te văd că stai pe picioarele talc; nu atîrni de el.
CAPIIIS: Atuncea, care-i nebunul?
APEMANTUS: Cel care a pus ultima-ntrebare. Bieţi potlogari, voi,
slugi de cămlltari! Codoşi ai aurului şi-ai nevoii!
SLUJITORII: Cc spui că sîntem noi, Apemantus?
APEMANTUS: Boi.
SLUJITORII: Păi de ce?
APEMANTUS: Pentru că mă întrebaţi pe mine şi voi înşivă nu vă
cunoaşteţi. Vorbeşte tu, nebunule, cu ei.
NEBUNUL: Ce faceţi, domnii mei?
SLUJITORII: Foarte mulţumim de întrebare, nebunule. Ce mai
face stăpîna matale?

28
 [II, 2]
NEBU?\UL: Se a.ţinc gata cu apă fiartă ca să opărească 28
cocoşei
ca de-alde sfrinţ.iile voastre. l\'Iult mi-ar plăcea să Yă umpleţi
de doamne-ajută în mahal:.tua cu felinare roşii.
APEMANTUS: Bun de tot, vă mulţumesc!
(!titră pajul.)
NEBUNUL: Ia priviţ.i, vine pajul stăpîne-mi.
I>AJUL (către Nebun): Ce-i cu tine, zglobiule? Ce faci în mijlocul
acestei preaînţelepte adunări? Ce mai zici, Apemantus?
APE~fANTUS: Aş vrea să am o joardă în loc de limbă pentru ca
răspunsul meu să-ţi fie de folos.
PAJUL: Apcmantus, citeşte-mi, rogu-te, adresa de pe scrisorile
astea, dL nu mai ştiu care cui s-o dau.
APE)IAi'.\TUS:Nu stii carte?
PAJUL: Nţ„. ,
APEMANTUS: Dacă o fi să-i spînzure pe toţi cărturarii, tu ai St\
mori nevinovat. Aceasta este pentru nobilul Tirnon; astălaltă
- pentru Alcibiade. Şterge-o! Din urzici te-ai născut şi codoş
ai să mori.
PAJUL: Cîine te-a fătat mumă-ta şi lihnit ai să mori, ca un cîinc
ce eşti. Taci, nu-mi răspunde, am întins-o.
(Ie se pajul,).
APEMANTUS: Şi-aşa binecuvîntarea n-are cum să te ajungă ...
Nebunule, vreau să. merg cu tine la nobilul Timon.
NEBUNUL: Ai de gînd să mă laşi acolo?
APEMANTUS: Da., dacă Timon este acasă ... Voi ăştia trei slujiti
la trei cămătari?
SLUJITORII: Da, sluji-ne-ar ci pe noi!
APE)L\NTUS: Sluji-v-ar ... să vă slujească aşa cum slujeşte călăul
pc tîlhari.
NEBU?\UL: Slujiţi la cămr~tari?
SI,UJITORII: Da, nebunule.
NEBU:\UL: N-am văzut nici un cămătar pe care să nn-l slujească
un J1ebun. Stăpîna mea este cămătăreasă. Şi cu sînt nebunul
ei. Cînd vine omu~ la stăpînii voştri pentru împrumut, intră
arn~.rît şi iese vesel. Cînd vine cîte unul la stăpînă-mea, intră
Ycscl şi iese amărît; oare de ce?
SJ.UJITORUL LUI VARRO: Eu aş cam şti de ce.
APmL\l'\TUS: Dacă-i aşa, ia spune-ne tu, ca să putem zice că eşti
un stricat şi un păcătos. Ceea cc, de altfel, n-are sit te facă mai
puţin respectat.

29
[II, 2)
SLUJITORUL LUI YARRO: Nebunule, cc înţelegi tu cînd zici vorba
„stricat"?
KEBUNUL: Un nebun bine îmbrăcat: ceva a::a cam ca tine. Ceva.
ca o arătare; îţi parc uneori că-i un marc' domn, uneori un om
al legii; alteori un înţelept căruia pc lîngă piatra filozorală 29
îi mai atîrnă încă două în pm1gută. De multe ori se înfăti. ează.
în chip de cavaler. 1n sfîrşit, e o arătare care, îndeobşte, ~bracă
pe rînd toate întruchipările pe care un bărbat le poate scltimba
între optzeci şi treisprezece ani.
SLUJITORUL LUI YARRO: Nu eşti chiar de tot nebun la cap.
NEBUKUL: Nici tu chiar de tot întreg la minte. Cîtă sminteală. îmi
prisoseşte mic, atîta minte îţi ]jpscşte ţie.
APEMANTUS: Acest răspmlS ar fi fost demn de un Apemantus.
SLUJITORII: La o parte! La o pmtc ! Vino domnul Timon.
(Intră din nou Timon şi Flavius.)
APEM.Al'ITUS: Hai cn mine, nebunule, haidem!
NEBUNUL: Eu nu mă iau numai după îndrăgostit, după nen~a ăl
mm·e şi după muiere. Uneori mă iau şi după cîtc un filozof.
( Apemanlus şi Xebuiml ies.)
FLAVIUS (către slu.jitori) :
Staţi pc aproape; vom vorbi îndată.

(Slujitorii ies)
TIMON: Ce spui mlL miră straşnic; pînă astăzi,
Cum nu mi-ai arătat curat cum stau,
Să fi putut să-mi cumpănesc risipa
Cu darea mea de mînă.
FLAVIUS: N-ai voit
S-asculţi, de cite ori ceream.
Tli\lON: Ei, lasă,
Brodea, se vede, ceasul neprielnic
Cînd poate n-aveam chef să te ascult,
Şi te-ni slujit de-această-mprejurarc
Ca &t te speli pc mîini.
FLAVIUS: Stăpîne bun!
De cite ori veneam cu catastiful
Să facem socoteli, mi-l aruncai,
Zicînd că te încrezi în cinstea mea.
Cînd pentr-un fleac do dar îmi porunceai
Să dau mai ştiu ou cît, am clătinat
Din cap şi-am plîns; şi te-am rugat, da, da,

·30
 [II, :?]
Chiar împotriYa bunei-cuviinţe,
Sr\ fii mai strîns la mînă. îndurat-am
Nu rareori si nici usor mustrare
Cînd ti-arătam că bogătia seacă
Şi datoriile se fac puhoaie.
Cu toate că. m-asculţi tîrziu, îţi spun
Că n-ai să poţi plăti nici jumătate
Din datorii cu ce mai ai.
TlMON: Să-mi vindeţi
:Moşiile.
FLAVIUS: Sînt toate zălogite,
Pierdute... Cc-a rămas, abia s-astupc
Doar gura creditorilor de azi.
Şi timpul curge iute ... Cc ne-aşteaptă,
Şi cum vom face faţă?
TIMON: Aveam moşii care-ajungeau în Sparta.
FLAVIUS: Stăpîne, lumca-i un cnvînt, şi-atît.
De-ar fi a ta s-o dr\rui cu-o suflare
Ce repede-ar pieri şi lumea!
TJMOX: Drept e.
FLAVIUS: De bănuiesti c-am fost nechibzuit
Sau necinstit, la juzii aspri du-mă
Si cercetat să fiu . l\li-s martori zeii:
Cînd te prăda o haită de cheflii
Kesăţioşi, cînd înotau în bechd
Prin vin vrtrsat, cînd peste tot era.
.Jaf de lumini şi rtigete de muzici,
Eu mă trăgeam lingă o bute vraişte
Şi podideam în plîns.
TIMO:N: Te rog, ajung~.-ţi.
FLAVIUS: O, cer! - ziceam - cc bun îmi e stăpînul!
Şi cîtc bunătăţi înghit mişeii
Şi-n astă noapte!... Cine nu-i e rob?
Cc capete, ce inimi, spade, braţe
Şi mijloace nu sînt ale lui Timon?
:Măreţul şi regescul, bunul Timon !
Dar cînd slei-va punga ce plăteşte
Această slavă, va zbura şi slava;
Cînd ai, vin toţi - cîud n-ai, fug toţi, ca roiul
De muşte, iarna.
TIMON': Nu mă dăscăli;
De tot ce-am dăruit ruşine nu mi-i;
Am dat nesăbuit dar nu mîr~av.

31
[II, 2)
De ce plîngi? Doar atît te-ajută mintea,
Să; crezi că duc cu lipsă de prieteni?
O, fii pc pace! Vinului iubirii
Să vreau doar cep să-i dau, şi bani cerîm1,
Prietenii s5.-i ispitesc în inimi,
Aş aduna şi inimi şi avuturi
Cu un cuvînt.
FLAVIUS: De-ar fi precum gîndcşti!
TIMO~: Ba, oarecum, ncvoia-n care-s astăzi
Îmi prinde bine, căci îmi dă prilejul
Sii-i pun la încercare pe prieteni.
Şi vei vedea că nu-mi cunoşti averea:
Eu, prin aceşti prieteni sînt bogat.
Flaminius ! Servilius l La mine!
(Intră Flami11ius, Servilius fi alţi sluji/ori.)
SLUJITORII: Ponmcă! Dq,, stăpîne!
Tll\IOX: Să daţi fuga fiecare unde ·di -spun: tu -la nobilul Lucius;
tu - 1<1 nobilul Lucullus: am fost astăzi cu domnia-sa la vînă­
toare ... Tu sr~ te duci la Scmpronius. Cu închinăciune din par-
te-mi spuneţi-le că sînt foarte mîndru, că, iată, am prilrjul
să-i rog să mă îndatoreze împrumutîndu-mi nişte bani. Cercti-le
cîte cincizeci de talanti. ao
FLAMINIUS: Precum ai spus, stăpînc.
FLAVIUS (aparte): Nobilul Lucius şi Lucullus? ... Hm!
TIMON (către alt slujitor):
Tu, omule, te duci la se:n.a.tori -
Cetăţii i-am făcut atîta bine,
incît mi se cuvine-atît hatir
Din partea lor. Să-i rogi să-mi dea degrabă
O mie de talanti.
FLAVIUS: ' Am îndrăznit
- Ştiind că-aşa se face îndeobşte -
Chezaşă să le pun pecetea ta31 ;
Dar ei au dat din cap, şi m-am întors
Precum m-am dus.
TlllION: Spui drept? Nu, nu se poate
FLAVIUS: R1.spunsu-mi-au cu toţii într-un glas
Că n-au, că-s la strîmtoare, că nu pot
Să facă ce-ar voi ... că te cinstesc ...
Că-s întristaţi, c-ar fi dorit ... că n-au cum ...
Că-i vina ta .. Că omul darnic poate
S-o pată ... C-ar fi vrut... Că rău le parc ...

32
 (ll, llj
Sfirşind fărîmiţata lor vorbiro,
În urmă, chipurile, prinşi de treburi,
Abia mi~ cînd din cap a despărţire,
M-au îngheţat în sloiuri de tăcere.
TIMON: O, zei puternici, daţi-le răsplată!
Tu, nu mai te-amărî. Bătrîuii ăştia,
Din tată-n fiu sînt nemulţumitori:
Li-i sîngelc sleit şi leneş, rînccd,
N-au foc în ei, dc-aceea-s reci şi răi;
Şi cînd pc om îl cheamă jos pămîntul,
Ursuz şi trist se-apropie de groap~
(Către trnul lin slu;i.tori.)
Mergi la Ventidius.
(Lui Flavius.)
Hai, nn fi trist;
Eşti om cinstit, şi-ţi spun şi cu curat
Că vină n-ai.
(Către sluJifori.)

Ventidius, deunăzi
Şi-a îngropat părintclC'; şi a, tf ·1
A moştenit bani multi. Pc cînrl cm
Calic, închis şi părăsit de toţi,
L-am. ajutat cu cinci talanţi.
rnn partea mea, închină-i-tt>, spunc--i
Că-aflîndn-mă la grea strîmtoare astăz~
Din inimă îl rog să-şi anlli1tcasc-ă
De banii cc i-arn d:t t.
(Slu1itorul iesl'.)
(Căt re Flav ;us)

'· i nu mai spune

Că steaua mra vreodată ya apune
Cît am pi ic leni!
FLAVIUS: N-a~ dori să spni ;
Cel bun pe toţi îi crede-a cmeni lui.
(Ies.)

3 - Shakespeare, opere VII

ACTUk III

SCENA 1

L(/, Alrna. () fncrlpf'f"e în ca.oa lui Lucullus. Flaminiu.s aşle11p 1 ă să [ie primit.
Intră wi slujitor, care se fodreop'ă tpre el.

SLUJITORUL: I-am spus stc1.pînului de dumneavoastră. Coboară

numaidccît.
FLAMINIUS: Vă mulţumcse.

(fotră Lucullus.)

SLUJITORUL: Iată-l pe stăpînul meu.

LUCULLUS (aparte): Un slujitor de-al nobilului Tirnon. Mă prind
că-i vorba de un dar. Phi, ce bine se nimereşte! Chiar azi-noapte
am visat un lighean şi o cană de argint32• (Tare.) Flaminins,
cinstite Flaminius, cu toată preţuirea îţi lU'eZ bun venit. (Către
slujitor) Adu-ne vin. (Slujitorul 1"ese.) Şi rum se mai simte
cinstitul, desăvîrşitul, mărinimosul nobil atenian -prcadarnicul
dumitale domn şi stăpîn?
FLAMIXIUS: Cu sănătatea - bine, doamne.
LUCULLUS: Sîut tare bucuros s-aud că se simte bine cu sănătatea,
prietene. Şi ce ai acolo sub mantie, iubite Flaminins?
FLAMIXIUS: Ca să spun drept, nimic, doar o casetă goală, doamne,
pe care, în numele stăpînului, am venit să rog pe înălţimea­
voastrr~ s-o umpleţi; căci stăpînul avînd mare şi grabnică tre-
buinţă de cincizeci de talanţi, m-a trimis la domnia-voastră
să i-i daţi; încredinţat fiind că-l veţi ajuta neîntîrziat.
LUCl'LLUS: Na, na, na! „Încredinţat", zice. O, doamne, nobi
senior, nimic ue zis, munai dacă n-ar ţinc casă aşa de mare
Nu o dată am stat la masa lttl şi i-am vorbit despre lucrul acesta,
şi iar veneam ă ospătez la dînsul, înadins, ca să-l îndemn să
cheltttlască mai puţin. Dar n-a vrut să-mi îmbrăţişeze sfatu-
rile, nici văzîndu-mă să ia aminte. Fiecare om îşi are cusurul
34
 [Tfl, 1J
situ, iar cusurul lui c dărnicin. De şpns i-am ~rn~, clnr de d1:z-
bărat nn l-am putut dezbăra.
(/11 lrli di11 mm sl11jilortd al?ticîi.d ri11.)

SU'JJTORUJ,: Cu plcdciunr, stăpînr, nm adus ,·inul.

ICCl"LLl"S: Pr 1inr, Flc mi11imo, tc-:m r1rţuit ]utddeilLma ca pc
un om eu jndcca trt. În srrni'tlatea ta!
FLAM !:\ IUS: ln(\l \ imra-yoastr1b , llllHr-a~a în glumit.
LUC:UJ.J.US: Te-am prrţuit toldrauna ea pc nn om in imos- ce-i
al tău c-a l tăn - cn pc un om cu judecată Jtnătoasit : ştii să te
slujP~ri dl' împrrjmări at1u1 ci eîntl Îlnprejurr\rilc î\i sîlli pricl-
nicr: ai urnite îu su~iri bune. (Cidl'I' slujitor.) Ia pleacl.1. de aici,
băil'tP !. .. Yi110 mai aproapr, cin~tite :FlamiJ1iu~. ,'fftpînu-tău
rsfr un nobil rliunie: dar tu rşti în! elcpt, şi îţi dai desttll do
binr sellmn, măear tă ai venit la min r, cit a te11 1111 f;Înt timpuri
să rlai bani cu împrumut: mai cu seamă cinel nu ai aliă chc:r.ibşio
dorit pric·trnin goală. Ţine trei solidari 33 pr11 trn rlumneata.
Fşti băiat bun, închide ochiul şi spune că nu m-ai găsit . Umblă
să.nr.tos .
FLA~ll:I ms: Se poate să se schimbe astfel lumr,a
Şi noi care-am trăit să fim tot vii?
Zburaţi, voi josnici galbeni blestemaţi,
La cel ce Yi se-nelună.
(Aruncă banii.)
LUCULLUS: Alia, acum văd cu cine-mi eşti; un smintit croit pc
măsura lui stăpîn-tu.

(lese.)
FLAThll:IIUS: Alăture-se galbenilor mnlti
Ce te vor arde. Aur clocotit
Să-ţ.i fic-osînda, tu, tu, bubă rea
Pcntrn prieten, dar prieten nu.
O inilnă atît de lesinată
Şi de lăptoasă e-~ prietenie
Că-n mai puţin de două nopţi se strică I
O, zei, o, zei, cum înţeleg acum
Cc jar c-n Timon. Ticălosul ăsta
Mai mistuie si-1wum mîncarea lui.
De ce-i prieşte şi se schimbă-n hrană
Cînd însuşi el otravă s-a făcut?
O, boli să se încuibe-n hrana asta,
Şi-n ceasu mor\ii facă-se ca vlaga

35
tlll. ~]'
..
Din eJ, pc ca.re Timo11 a pJMit-o,
Puteri să nu mai aibă să-l deşerte,
Ci îndelung cu caznă grea să-l certe.
(lcS!!. )

SCENA 2

Tot la. .Mena. 1ntr-a ;:aţă publică. l1dră Lucius, tmp-cună cu trei str.lini

tUCIUS: Cine, nobilul Timon? Este un foarte bun plietcn al meu

şi un om vrednic de toată cinstei
l?'ll.IMUL STRĂIN: La fel îl cuno~tem şi noi, măcar că pentru el
BUI sîntem decît nişte trll.ini. Dt11r ţi-aş putea spune un lucru
pe ca.re l-am auzit şi cu din gura lumii: zice-s-ar că zilele cele
bune ale lui Timon s-au trecut si că averea îl lasă.
I.UCHJS: Fugi, asta să n-o erczi; nu duce el lip ă de bani.
AL DOILEA STRĂIN: Iar eu te rog să crezi că mai deunăzi un slu-
jitor de-al dumisale s-a dus la nobilul Lucullus cu rugămintea
srt-i împrumute o sumă de talanţi. Ce zic rugăminte, că a stă­
rnit stra.~c, a arlî.tat că ncvoia-i marc, clar nimic n-a căpătat.
LUCHIS: Co spui? I
AL DOILEA STILlrn: Îţi spun, domnul meu, nimic n-a căpătat.
LUCIUS: Ciudată. întîmplare I Zău, parcă mi-e şi ruşine! Să nu
dai unui bărbat atîta de cinstit? Asta dovedeşte foarte puţin
obmz. Eu unul, silit sînt s-o mărturisesc, eu unul am pTimit
cîteva mici daruri de la dînsul: nişte bani, nişte tipsii, niscai
giu\·aernri si alte mărnnti8uri care însă nici nu se pot asemui cu
ce i-a dăniit lui Lucun'u~. Şi, totuşi, dacă. din greşeală ar fi
tri111i:; la minr, doamne fereşte, nu l-aş .fi lă,sat fără talantii
multi de care avea trebuinţă.
(latră Scrvilitts.)
SERYILit::" : Ia te nită ce noroc: e chiar dînsul; am asudat de cînd
îl tot caut. (Ciit1e Lue,ius.) Cillstite doamnei
LUCIUS: Servilius I Mă bucur că te văd, omule. Mergi sănătos:
închină-te din pano-mi sl1i.ritului şi rrednicului tău stăpîn,
minunatului meu plieton.
BERVILICJ : Bin v-vieşte „ă, afli că tăpînul îţi trimite..•
LCCIUS: A! Ce-mi trimite? înt peste măsură. de îndatorat acestui
nobil. ::\lrrcu trimite cîte ceva. CUm să-i mulţumesc, învată-măl
Şi cc-mi mai trimite de cL.tta a.ceasta? '
~6
 (Ill, !f
SERYILIUS: O rugăminte numai: te roagă pc domnia ta sr~-l înd~
torezi ru atîtia talanti cît stă scris aici.
Lucrcs: ' Ila, ha! Pricep! Stăpînul tău glumeşte!
Nu-i pot lipsi lui cincizeci de talanţi I
SERYILIUS: Chiar şi de mai puţin îi crapă buza!
Şi dacă. nu l-ar îmboldi nevoia,
N-aş stărui atît de mult cît stărui.
LUCIUS: Scrvilins, vorbeşti cu dinadinsul?
SERYILIUS: Stăpîne, jur, cc spun e-rulcyă.rat.
LUCIUS: Vai, ce dobitoc păcătos am fost că m-am secătuit tocmai
cînd aveam un prilej aşa de nimerit să arăt că-s bun platnic I
Rău s-a mai potrivit să cumpăr chiar ie1i un petec de pămînt,
ca astăzi, poftim, să-mi scape printre degete asemenea cinstei
?i'li-s martori zeii, Servilius, că n-am cc face. Dobitoc ce sînt,
uite, mai zic o dată... Tocmai mă pregăteam să trimit eu însumi
la nobilul Timon să-l rog de nişte bani; mi-s martori şi domnii
aceştia. Să fi ştiut, nici pentru toate averile Atenei nu săvîr­
şcam una ca asta. Du înălţimii-sale toată dragostea mea. Trag
nădejde că-mi voi păstrn preţuirea sa, dar n-am putinţă să-i
fiu de folos ... şi mai spune-i din parte-mi că printre cele mai mari
necazmi ale melc îl socotesc pe acela de a nu putea face ha-
tîrul unui nobil atît de vrednic de cinste. Bnnule Servilius,
voi-vei tu să mă îndatorezi înfăţi~îndu-i cuvintele mele întoc-
mai?
SERVILIUS: Întocmai, doamne.
LUCIUS: Mulţumitor am sr~-ţi rămîn, Serrilius.
(Servilius iese.)
Apune Timon; drept vorbeai, străine:
O dată. înţărcat, nu ţi-i de-a bine.
( Lt1 ci11s iese.)
PRIMUL STRĂIN: Ei, ai văzut, Hostilius?
AL DOILEA STRĂIN: Cum de nu?!
PRIJIIUL STRĂIN: Aşa e lumea. Toţi linguşitorii
O apă-s. Oare-1 poţi numi prieten
Pe cel ce-ntinge dintr-un blid cu tine?
Eu ştiu că. Timon ca un tată-a fost
Acestui om: i-a pus chezaşă punga,
L-a dus în spate ... Galbenii lui Timon
Plătitu-i-au şi slugile. O dată
Nu bea făr' ca argintul de la Timon
Să nu-i mîngîie buza. Ei, şi totuşi -

37
[IJJ, li]
Yezi tît de slut sc-nfăliscază omul
Cînd poartă chipul neηe'cunoştinţci!
Nu vrea să-i dea, dcşi-i bogat, m(tCUJ'
Cit dau cei milos ti d unor milogi.
AL TREILEA STR.\JX:
8i zeii, zeii însisi gem!
PRI.MUL STRĂIN: , • • En, nnnl,
Din Timon niciodatrL n-am gustat
Şi di.irnicia lui n-am cunoscut-o
Încît să-i zic prieten - însă jlll'
C'ă pentru sufletu-i ak, Yirtutca-i
Şi nobila-i purtare,
De-ai· fi n11it ~rt-mi ceară la nevoie,
Îmi împărţeam în două părti <mitul
Şi partea cca mai bună lni i-o dam,
Atîta mi-i de cb·agă firea lui.
Dar Yăcl că onrnl trebuie s1t-nvcţe
De milă-a se lip8i, căci interesul
Nu cugetul dintr-însul poartă fesul.
(Ies.)

SCENA 3

Tot la Atena. O tncăpere fii locuin'.a lui Semp;onius. lutră Semproniu~

frnprcw1ă cu trn slujitor al lui Timo1i.

SEMPRONIUS: De ce mă tulbură pe mine? Hm!

De cc pe mine-ntîi şi nu pe ceilalţi?
Să fi-necreat la Lucullus sau Lucius;
Bogat e şi Venticlius pe care
Din temniţă l-a scos; doar toţi aceştia
S-au pricopsit pe seama lui.
SLUJITORUL: Stăpîne,
I-am încercat şi toţi şi-au dat arama
Pe faţă. Unul n-a voit să-i deie.
SEMPRONIUS: Cum! Vrei să spui că n-au voit să-i deie?
Vcntidius şi Lucullus, se poate?
Şi-acmua-mi cere mic? Trei? Ilm ! Asta
:Mi-l dovedeşte prost şi neprieten;
Cum, eu să-i fiu nădejdea cea din urmă?
Prietenii, ca doctorii, de trei ori

38
 [III. 4)
Îl pi1răscsc, şi vrea ca cu să-l vindec?
Crunt m-a jignit şi-s mînios pc cUnsul
Se CLn'cnca să şt ie ce om sînt;
~i nn pricep de ce nu m-a rugat
Pc mine-ntii ! Căci cu am fost întîiul
Care-am primit, zttu, daruri de la el.
Atît mi-a preţuit recunoştinţa
Că m-a lrtsat la urmă? Nu!
N-am chef s-ajung de rîsnl celorlalţi
~·i nobilii Rt\ creadă că-s n5.tîng.
Îi dam şi întreit pe cît îmi cere
Dacă-mi cerea întîi - aşa, de-obraz.
Din inimă-as fi vrut să-i fac un bine.
Acuma însă' mergi-napoi şi-mbină
Rl.1.spunsul meu cu celelalte trei:
Cui nu-mi dă cinste nu-i dau banii mei.
(Semp ·on:us iese.)

SLUJITORUL: Bravo! Cuccrnie<l. secătură eşti, măria-ta! Satana

ba bar n-avea de meserie cînd a croit mîrşăvia; a nimerit-o
anapoda; ăsta tipar! Cred că pînă la urmă dracul are să pară
un înger pe lingă păcătoşenia omului. Cît s-a mai căznit nobilul
ăsta să-~i sulemenească nemernicia! Făcea pe milostivul ca să
poată fi ticălos, ca ăla care din evlavie, chipurile, înflăcărată, e
în stare să aprindă o întreagă împărăţie:
De-acelaşi soi c dragostea-i de vulpe.
În el şi-a pus n1tdejdi al meu stăpîn,
Dar toţi zburat-au, zeii doar rămîn.
Prietenii sînt morţi, iar uşa hii
Ce niciodată n-a simtit zăvorul
În lungi ani de belşug, sluji-va astăzi
Să-l apere de dragii lui de-altădată.
Prcadarnicilor asta le e soarta:
De nu-ncbizi punga, >a să-ţi fereci poarta.
( Slujitoiul iese.)

SCENA 4

L11 Af Pna. O snlă fn casa ltti Timon. Intriî doi slujitori de-ai lui Varro şi
slujitorul lu i Duciu.•, care se fntflncsc cu Titus, Ilorten~ius şi alţi slujitor•
de-t1i crtdilorilor lui Timon; lof i fl a~le1 p 1 ă p e acuta din urmă,

39
[II4 4J
PRIMUL SLUJITOR AL LUI VARRO: ild, bttn găsit, HortcnsiLl3 şi
Titus!
TITUS : La fel şi ţie, Varro.
HOR'fENSIUS: A! Tu, Lucinsl
Ce, iar ne-am întilnit?
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Păi da şi cred
Că ne-au mînat aici aceleaşi trebmi:
Vin pentru bani.
TITUS : Şi noi

(labă Thilofus.)
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Na.! Şi Philotusl
PHILOTUS: Noroc la toti!
SLUJITORUL LUI LUCIUS: ' No:-oc şi ţie, frate!
Cam cite ceasuri sînt?
PHILOTUS: Arroape nouă.
SLUJITORUL LUI LUCIUS:
Asa tîrziu?
PUIL01'US: , Stibpîmtl nu sc-aratr~?
SLUJ1TORUL LUI LuCIUS:
Nu încă.
PUTI.01T8: Mă mir: că doar răsare pc la şapte.
SLUJITORUL LUI LUClUS:
De, pentru el sînt zilele mai scurte:
Căci crugul nnui om risipitor
E ca al soarelui; dar nu se-ntoarce;
Mult mai mi-i teamă
Că-n pungile lui Timon vremuieşte;
Adică.to mă trm că nici pe fund
N-a mai riwas prea mult.
PHILOTUS Şi cu mă tom.:
TITUS: Să veziccY:t ciudat: strLpînul tău
Vrea banii daţi lui Timon.
HORTE..~SIUS: Ohoho l
TITUS: Şi po::u:ta. chiar podorLhelc ce Timon
I-a dat în dar, şi pentru care-acum
Aştrpt eu bani.
HORTExsn;s: în siltt fac ce fac.
SLUJITORUL LCI LUCIUS:
Sucită treabă: Timon bnn de plată
Pentru o sumă nicicînd datorată.
Stăpînul tău, pe lîng1t scule, par~
Mai vrea şi preţul lor I

40
 {III, ilJ
IIORTENSIUS: Mi s-a acrit
De treaba asta, zic şi zău. Pe Timon
Stăpîn-meu l-a tocat cu-ncetişoml:
Mai rău ca hoţu-i nemulţumitorul..
PRI.YUL SLUJITOR AL LUI VARRO: Întocmai, mie arc să-mi dea
trei mii de coroane. Tie cît?
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Mie cinci mii.
P RUIUL SLUJITOR AL LUI VARRO:
Mulţi bani I Ai zice, judccînd pe sume,
Că domnul tău crcde::i. mai mult lui Timon
Dccît al meu ..•
( fo tră Flaminius.)
TlTuS: Un slujitor dintr-ai lui Tunon.
SLCJITORUL LLI LUCIUS: Flaminius ! Stai o clipă; spune, te rog,
stăpînul tău e gata, arc de gînd să vină?
FLAMINIUS: Nu, nicidecum.
TITUS: Noi aşteptăm pc înălţimea-s11.. Te rugăm să-l fuştiinţczi.
FLAMINIUS: Nu-i nc,oie să-i mai spun; cunoaşte el cit de prea-
sîrguincioşi sînteţi.
(Flaminius iese. llitnl Flav:iu, ti!f;>fol it fa ma11tic.)
SLUJITORUL LUI LUCIUS:
Acest înfofolit care păşeşte
Ca într-tm nor, nu-i economul? Strigă-l I
TITUS: Hei, omule, auzi?
PRIMUL SLUJITOR AL LUI VARRO:
Cu voia dumitale, domnul meu ..•
FLAVIUS: Ce nci, prietr:nc, cu mine?
TITUS: Noi aştc11tăm aici anume bnni.
FB.VIUS: Ehei, de-ar fi şi banii-atît de sigtll'i
Pe cit de sigur e că aşteptaţi,
Ce bine-ar fii
Cmu n-ati venit cu poliţele-aces tea
Cînd 'i se ospătau stăpînii voştri
Fătarnici din bucatele lui Tin1on?
S-m· fi fălit cu toţi că li-i datornic
Şi-n burţi dobînda34 şi-ar fi luat atunci.
De mă zoriti asa, nu faceti bine;
Lăsaţi-mă. sâ trec. Vă rog' să crcclcti
Că Timon şi cu mine-am isprăvit:
Nici eu socoate nu mai am a. face,
Nici dinsul cc mai chclt1u, şi pace'

'41
[III, ·1]
SLlJJITORUL LUI Lt;ClUS:
l~ăspnnsn-ţi la nimica nn slujr~tc.
FLAVIUS: D<> nu s1ujc~tr , lrn-i rnîrşav ca voi,
Căti voi Jl ujiti tîlhari.
(Fliu ius iese.)
PRIMUL SLUJITOn AL Ltil YARRO: Cum? Ce tot îndrugă înăl­
ţimea-sa răma s/"\ fără slujM?
AL DOII.EA SLUJITOR AL LUI VARRO: Să fie siinătos; a rămas pe
drumuri şi sîntcm c:ît de cît răzbunaţi. Cine poate fi mai colţos
clecît omul care şi-a pierdut adăpostul? li dă mîna să scuipe
şi-ntr-un palat.

( Intrri Servilius. )
TITUS: O, iută-I pc Servilius; de la el o să căpMăm un răspuns
ca lumea.
SERYILIUS: Dacă mi-aţi face hatîrul să veniţi mai tîrziu, v-aş
rămîne foarte îndatorat; căci, v-o spun pe sufletul meu, stăpînul
c tare morocănos: s-a dus blîndeţca lui de altădată. Nu-i în apele
lui, şi din iatac nu iese.
SLUJITORUL LUI LUCIUS:
Multi din iatac nu ies, si nu-s bolnavi;
De stă atît de rău cu sănătatea
S-ar cuveni ca, dînd cc datorează,
Să-şi netezemică drumul către zei.
SERVILIUS: o, zei I
TITUS: Răspunsul ăsta nu-i răspuns.
FLAMINIUS (dinăuntru):
Servilius, sări! Stăpîne ! Stai, stăpîne I
(Intră Timo11 furios; dupJ, el aleargll _Flamiufos.)
TIMON: Cum? Usa casei melc-mi tine calea?
Cum? E{i, cel pururi slobod, am ajuns
Să-mi fie casa temniţă vrăjmaşă?
Lăcaşu-acesta ce l-am desfătat
Cu dulci ospeţe, a ajuns şi el
O inimă de piatră să-mi arate?
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Hai, Îllccpe,
Titus!
TITUS: Stăpîne, am adus o poliţă.
SLUJITORUL LUI LUCIUS: Şi cu.
SLAJITORUL LUI HOSTILIUS: Şi eu, stăpîne.
CEI DOI SLUJITORI AI LUI VARRO: Şi noi avem, stăpîne.

42
 [III, 4J
PIIJLOTUS: Accstca-s toate poli tele noastre.
TI.:\ION": Strfriţi-mă ub ele, pînă- n brîu.
1\Iă despicaţi 3 5 •
SLUJITORUL LUI rxcn;··: Yai, doamnei
TUWN: Tocati-mi inima.
TITUS: ' Cer cincizeci de talanţi.
TI.:\ION: Ia-mi sîngelc.
SLUJITORUL LL'I LGCIUS: Cer cinci mii de coroane.
Tl.MON: Cinci mii de picături de sîngc. Tu? "i tu?
PRI.:\IUL SLUJITOR AL LUI YARRO: Măria-ta ...
AL DOILEA SLUJITOR AL LUI Y.\RRO: Măria-ta ...
TU.fON: Rnpeţi-mă-n bucll (i.„ Lu ati-mă,
Şi zeii să se-abată-asupra Yoas tră !

(lese.)

HORTENSIUS: Pc cinstea mea, bag de scamă că stăpînii noştri pot

să-şi ia nitdrjdra de la parale; banii pe care ţi-i datorează ne-
bunul sînt bani pierduţi!...
(Ies toti.)
(Intră din nou T imoa şi Flavius.)

TUION: Îmi ian pîn' şi răsufletul, mişeii!

Ei, creditori? Nu! Diavoli!
FLAVIUS: Stăpîne bun I
TI:lfOX: Şi n-ar putea să fie?
FLAVIUS: Stăpîne bun ...
TL\IOX: Aşa ă fie! Flavius I
FL.\VIUS: Aici îs, doamne.
TIMON: Prea bine. Să-i pofteşti pc-ai mei prieteni
Scmpronius, Lucius, Lucullus, pc toţi;
Vreau iar să-i ospătez pc ticăloşi.
FLAVIUS: St2.pînc!
Doar duhu-ţi chinuit vorbeşte astfel,
Căci nu avem cu ce mai face faţă
Nici unui prînz calic I •
TIUON: Nu-ţi pe e; du-te I
Îţi poruncesc ă-i chemi pe toţi; să vină
Puhoiul de tîlhari; voi încropi
Cu bucătarul ce s-o nimeri.
(Ies.)

43
[li, li]
SCENA S

Tot la Atena. 1ntr-o sală a Smaiu~ui. S c11alul este Snfrtmit.

~

PRIMUL SENATOR:
Eu mă rostesc: c-o vină sîngeroasă;
Să moară vinovatul, căci nimic
Nu-mpinge la păcate ca iertarea.
AL DOILEA SENATOR:
Aşa e. Legea va să-l nimicească..
(fotră Alcibiadc cu suita.)

ALCIBIADE: Cinstire, sănătate şi duh blind

Senatului.
PRIMUL SENATOR: Ei, ce e, căpitane?
ALCIBIADE: Umil vin să mă rog virtuţii voastre,
Căci îndurarea e virtutea legii,
Iar legea doar în m.îini tirane-i crudă.
Au vrut împrejurările şi soarta
Să-mi asuprească un prieten care,
Cu sîngele fiind înfierbîntat,
Călcat-a legea, apă prea afundă
Acelor ce orbeşte sar în ea.
E un bărbat -15.sînd deoparte soarta-i -
Cu-alese însuşiri;
El nu-şi mînji în mişelie fapta
- O cinste ce-i răscumpără păcatul -
Dar, scos din firi, şi fără viclenie,
Văzînd lovit de moarte bunu-i nume,
Şi-a înfruntat năjmaşul;
Ci pîn-a izbucni, s-a stăpînit,
De-atîta chibzuiiţă dînd dovadă,
De parcă sta la sfat, necum la sfadă.
PRIMUL SENATOR:
Tc-avînţi s-alături lucruri fără noimă,
Luptînd să faci frumos 1m fapt urît.
Cuvîntul tău se străduieşte parcă
Să-ndrituie omorul- şi arţagul
Ai vrea să-l pui pe seama vitejiei,
Cînd el e vitejie zămislită
Anapoda, şi-a fost venit pe lume
O dată cu dihonia-mpreună.

44
 [~ liJ
Viteaz c-accl cc-ndmă-nţclcpţcşte
Ocări oricît de grele, şi le poartă
Cu nepăsare ca pe-o haină-a lui,
Acel ce viaţa nu-şi primejduieşte
Pentr-un cnvînt urît.„
Cînd la omor te-mpinge-o \orbă grea,
Neb1m eşti să-ţi dai viaţa pentru cal
ALCIBIADE: Slă"\-ite ...
PRIMUL SENATOR:
Zăpadă nu poţi face din tăciuni:
Să-ndmi se cade, nu să te răzbuni.
ALCIDL\DE: Slăviţilor, atunci vă rog iertaţi-mi
Vorbirea de oştean:
De ce se-aruncă, oare, omu-n luptă
In loc să rabde sila? Pentru ce
Nu-i lasă pe du~ani să-i taie gîtul
Şi nu se-mpotriveşte? De-i o cinste
Să-nduri orice, atunci la ce mai mergem
în bMălii? Mai vrednică-i femeia
Cc stă acas', dacă să rabzi e bine?
Mai căpitan ca leul e măgarul?
Tîlharu-n furci - mai înţelept ca juzii,
De-i înţelept să rabzi? Slăvite feţe,
Fiţi milostivi pe cit sînteţi de tari:
Da, ca omorul nu-i păcat mai marc,
Dr.r cste-ndreptăţit în apărare.
E păcă.toasă faptă &1. te-nfurii,
Dar cine nu sc-nlurie o dată?
Cînd judecati, hrnF aminte asta.
AL DOILEA SEXATOR:
Vorb eşti în v-an.
ALCIBL\DE: în van? A' sale fapte
De prhl Laccdcmonia36 , Bizanţ3 7 ,
Viaţa să.-i răscumpere n-ajung?
PRUH."1 L Sfu'l'ATOR:
Ce vrei să spui?
ALCIBI.ADE: Voiesc să spun că v-a lujit cu cinste
Şi v-a răpus în luptă duşmani mulţi.
Cc Hednic s-a purtat in cca <lin mmă
Din bMălii! Cit sînge n-a vri.rsall
AL DOILEA Sfu"\ATOR:
Prea mult s-a învăţat să. risipească;
(lll, 5J
S-a nărăsit. E un piLrnt într-însul
Ce-l face om zmba,- ~i de nimic;
Şi făr' de alţi Yrăjmaşi păcatul l\Sta
L-ar covîrşi ; în fmia-i de fiarrb
Ştim bine e-a frLcut blestemăţii
Şi mi a-m1ltorat; vădit ne este
Că-i un stricat primejdios la chefuri.
PRINUL SENATOR:
Să moară!
ALCIBIADE: Cumplit destin I Pu~a mmi în lupte!
De nu-l mai preţuiţi -:--- mr1car că braţu-i
Cu prisosin!ă· i-a plMit Yiat.a
Şi nimănuia n-a rămas da.tor -
Ca să vă-nduplcce, luaţi şi-a' mrle fapte,
Şi-adăugaţi şi preţul meu la preţu-i;
Ştiind c.ă preacinstita voastrri vîrstă
Vrea chezăşii, izbînzile şi einstea
1mi pun cl1ezaşe c-are să se-ndl epte.
Şi dacă pentru fapta săvîrşită
S-a-ndatorat cu viaţa-n faţa legii,
Plătească-se cu sîngele, luptînd.
Războiul decît legea nu-i mai blînd!
PRIMUL SENATOR:
Noi ţinem legea. Va muri. Ajungă-ţi
De vrei să nu ne mînii. Prieten, frate,
Acel ce-mparte moarte, moarte pate.
ALCIBIADE: Aşa se cade? Nu! Cinstiti arhonţi,
Vă rog să mă cunoaşteţi!
AL DOILEA SENATOR: Cum?
ALCIBIADE: Aduceti-vă aminte cine-s.
AL TREILEA SENATOR:. Cine?
ALCIBIADE: O, bătrîneţea voastră m-a uitat.
Alt1ninteri n-aş ajunge să cerşesc
Un Lict hatîr, un lucru omenesc.
Îmi redeschideţi rănile.
PRIMUL SENATOR: Ne-nfrnnti?
O vorbă poate-avea urmări grozave
Te surghiunim pe veci !38
ALCIBIADE: Mă surghiuniţi?
Prostia surghiuniţi-v-o, nesaţul
De cămătari, ce pîngărese Senatul 1
PRIMUL SENATOR:
De te mai afli poimîni în Atena,

46
 [~ 6)

Mai crnntă ispăşi.ro to aşteaptă.

Şi ca srt nu ne crească supărarea,
El omorît va fi în clipa asta.
( SCllalorii ies.)
ALCIBIADE: Vă deie zeii bătrînoţe lungă,
S-ajnngoţi hîrci de nici un ochi privite I
Nebun cc sînt! Eu Io goneam vrăjmaşii
În timp co ci îşi numărau bănetul
Şi îl dădeau cu camătă; iar cu
Cu răni mă-mbogăţcam; şi pentru ce?
Aşa balsam pun senatorii hulpavi
Pc rănile ostaşilor? Surghiunul?
Dar nu c rău. Smghiunnl nu-l urăsc:
El dtt temei înversunării mele
De a Jo,i Atena. 'voi stîrni
Oştenii mei nemultumiţi şi inimi
De partea mea Yoi cîştiga.
E-o cinste să te baţi cu mulţi vrăjmaşi:
O, nu-i jigniţ.i pc zei, nici pe ostaşii
(Iese.)
•

SCENA 6

Tot 1!1 Alena. O sală sotr.plttoasă fo casa lui Tirnon. llludeă. llJese lnlinse.
Slujitori care seivesc. I'e diferite tt§i, intră nobili, senatorişi al{~ oaspc{i.

PRDIUL NOBIL: Urez domniei-tale o zi bună.

AL DOILEA NOBIL: La fel şi dumitale. Cred că mai deunăzi nobilul
nostru amfitrion a vrut să ne încerce.
PRIMUL NOBIL: Chiar la asta mă gîndeam şi eu cînd ne-am întîl-
nit. Trag nădejde că nu a ajuns atît de rău pe cît voia să pară
cînd şi-a ispitit prietenii.
AL DOILEA NOBIL: Nici nu se putea una ca asta dacă judecăm după
ospăţul de astăzi.
PRIMUL NOBIL: Aşa cred şi eu. M-a poftit foarte stăruitor. Din
mai multe pricini silit aş fi fost să nu vin, dar atîta cc m-a
rugat că a trebuit să mă înfăţişez.
AL DOILEA NOBIL: La fel ca domnia-ta, şi eu aveam o treabă
însemnată, dar dînsul nici n-a vrut să audă. îmi parc ncspl!S

47
AA 6J
de răa că atunci cind a trimis să-l împrumut m-:i; găsit cu punga
deşartă.
PRIMUL NOBIL: Tot pentru asta mi-e necaz şi mic, acum, cînd
pricep cum stau lucrurile.
AL DOILEA NOBIL: La fel am păţit-o cu toţii. Dumitale cît ţi-a
cerut să-i împrumuţi?
PRTh1UL NOBIL: o
mic de galbeni.
AL DOILEA NOBIL: o mii) de galbenii
PRIMUL NOBIL.: Dar dumitale?
AL DOILEA NOBIL: La mine a trinus pentru„. A, iată-l.
(I11tră T imon şi alaiul său.)

TDION: Al durnnc;::;voastră al amîndurora cu toată inima. Cc

mai face1i?
PRIMUL NOBIL: Cît sc poate de bine, văzînd că şi domnia-ta te
am bine.
AL DOILEA NOBIL: Rîndunica n-ascultă mai cu dragă inimr•
chemarea primăv01ii dccît ascuur,m noi chemarea domniei-tale.
TIMON (aparte): Şi nici nu fuge mai cu dragă ntimă cînd vine
iurna. 39 Oamenii sînt păsări d•lătoarc. (Tare): Cinstite feţe,
praznicul meu nu n , plăti atît de lunga YOastră aşteptare.
Dcocamcată ospătaţi-Yă urechile cu muzică, dacă glasul trîn1-
biţclor nu le pare prea aspru. Vom sta Ia• masă numaidccît.
rRIMUL NOBIL: Trag n~, dcjrle c:ă nu eşti necăjit pc mn10 pentru
că ţi-am trimis cu mîna goală solul îndărăt.
TIMON: Vai, nu-ţi face inimă rea.
AL DOILEA NOBIL: Nobilul meu domn„.
TIMON: A, bmmle prieten, ce-i faţa asta lungă?
AL r:OILEA NOBIL: Prcanobilul meu dfmn, sînt bolnav de ruşur.
Zilele trrcute dud ai trimis la mine mă aflam mai calic decît
un cerşetor!
TIMON: Nu te mai gîndi la asta!
AL DOILEA KOBIL: D::cJ. ai fi trimis doar cu două ceasuri md
devreme„.
TIMON: Nu-ţi mai împo,faa aducerea-aminte. (Se aduc bucalele.)
Haideţi, aduceţi totul.
AL DOILEA NOBIL: Toate talgerele sînt acoperitei
PRIMUL NOBIL: Masă-mpărătească, vă spun eu.
AL TREILEA NOBIL: Să nu te îndoieşti, de neme ce au ajutat
şi banii şi anotllnpul.
PRIMUL NOBIL: Cum te mai simţi? Ce noutăţi?
AL TREILEA NOBIL: Alcibiade este surghiunit: Ştiaţi?
PRIMUL ŞI AL DOILEA NOBIL: Surghiunit Alcibiade?

48
 (111. 6J
AL TREILEA NOBIL: Cniar aşa.
PRDiUL . TOBIL: Ce sµui? Cc spui?
AL DOILEA NOBIL: Şi, rogu-te, de cc?
TlMON: Prieteni buni, apropiaţi-\'ă I
AL TREILEA NOBIL: Îţi spun eu mai multe d11pă aceea. Uitaţi-vă
ce minunat ospăţ ne stă dinainte!
AL DOILEA NOBIL: Acelaşi Tirnon a rămas.
AL TREILEA NOBIL: Dar o mai duce? mai duce?o
AL DOILEA NOBIL· O mai duce ... dar cu vremea, dcb, s-ar putea„.
AL TREILEA · omL: Pricep.
TIMON : Grăbească-se fiecare spre jilţul său aşa. cum se grăbeşte
spre buzele iubitei; felurile vor fi aceleaşi peste tot. Aici să nu
se întîmple ca la mesele din Atcna4c, unde pînă c'nd sînt alese
locurile se rkesc bucatele: şedeţi, şedeţi. Cuvine-se acum să
dăm multămită zeilor:
O, voi, 1{iarilor făcători de bine, răspîndiţi peste adunarea
aceasta mana recunoştinţei! Pentru darurile voastre cereţi-ne
să vă preamărim, dar mai păstraţi din daruri spre a putea da
mereu, ca să nu aveţi parte de dispreţ. Daţi fiecărui om atî1 a,
încît silit să nu fie nimeni a cere de la altul, căci dacă zeii ar
ajunge să se împnunute de la oameni, oamenii s-ar lepăda d.:
zei. Faceţi ca bucatele acestea să fie mai îndrăgite dccît omul
care le dă. Nu îngăduiţi ca într-o adunare de douăzeci de inşi
să nu se găsrasec1. tot atîţia tid.loşi. Dacă stau dour~spre.zece
femei în jurul mesei, douăsprezece din ele să fie acelea ce sînt.
Cît priveşte pe ceilalţi vrăjmaşi ai voştri, aduc.1. pe senatorii
Atenei şi gloata prostimii, faceţi, o, zei! ca nemerniciile lor
să-i D"CJJCfHă fÎ<'lZ<.IJÎci! J;::r Ţe prietenii mei aici de faţă, deoa-
rece ei ninlÎca nu înseamnă pentm Inine, cu nimica să-i miluiţi
şi de nimic să aibă paiie toţi!
Ridicaţi capacele şi lăpăiţi, janelorl
(Talgerele st11l p'.ine cu api caldu.)
CÎTEVA GLASURI: Ce vrea să spună înălţimea-sa?
ALT GLAS: Habar nu am.
'l'IMO~: Mai bun ospăţ nieicînd să nu vă-robie,
Cireadă de lingăi I Doar apă chioară
Şi fum plătiţi! Atît vă spune Timon,
Cc năclăit de-a voastră linguşeală,
Se spală şi -r-aruncă-n faţă zoaia
Ticăloşiei.
( An mchu?u-le cpa fa fa;ă.)

49
[Jll, 6J
ă trăiti în ură
Ani lungi, p11<h~chi srfrbavniti şi rînjiţi,
('~lăi cmtcnitori, lupi blînzi, ur~i gingaşi,
Chilipirgii, căpuşi, muscoi de-o Yară,
Slugi josnicr, ca fumul nestatornici!
Şi cîtc-s bubc-n lnmc să vă tunplc
Din creştet pînă-n tălpi. Cc? Yrci să pleci?
Domol! Ia-ţi lcacu-ntîi ... şi tu ... şi tu;
Stai! Bani voiesc a-ti da, necum a-ţi ecre.
(Aru nc,! 111 ci w lalgrrele.)

Se duc? Să nu mai fie praznic unde

Să nu stea un mişel în capul mesei!
Arzi, casrt ! Piei, A tenă ! Pc Yccie
Urî1.ă omenirea Ya sr1-mi fie!

(lese.)
(Intră iarăşi nobilii, senatorii şi ceilalţi.)

îN'l'ÎIUL NOBIL: Cc ziceţi, domnii mei?

AL DOILEA 1\0BlL: Care srt fie temeiul furiei nobilului Timon?
AL 'fRElLEA 1\0BIL: Phc ! Văzutu-mi-aţi pe undeva tichia?
AL PATRULEA NOBIL: l\li-am prăpădit mantia.
PRIMUL NOBIL: E un nebun care se lasă în voia toanelor, asta
este.Deunăzi mi-a dăruit o nestemată, şi azi a făcut-o să-mi
sară din tichie. Nu cumrn aţi zărit nestemata pe undeva?
AL 'fRElLEA NOBIL: Dar tichia mea n-ati văzut-o?
AL DOILEA NOBIL: Uite-o. '
AL PA'l'RULEA ROBIL: fa te uită pc unde mi SC tăvăleşte mantia!
PRIMUL NOBIL: Să nu mai zăbovim aici.
AL DOILEA NOBIL: A-nncbunit...
AL TREILEA l'\OBIL: o simt pe piele încă.
AL PATRULEA NOBIL: Ieri, perle, astăzi pietre ne aruncă4 1l
(Ies loJi.)
ACTUL IV

SCENA 1

Iii afara zidurilor Atenei. Intră Timon.

'!TIJO~: Sri mai p1fresc o dată. Zid cc-ncin~i

Acest bîrlog de lupi, te-afundă-n glii -
Atena n-o mai străjui ! Matroane,
Fă.ccţi-Yă de cnp ! Copii, fiţi răi!
Nebuni ~i robi, zvîrliţi-i de pc bănci
Pc senatorii gravi, cu frunţi uîstate,
Slujind în locul lor! Neprihănire,
Te spurcă sub ai mamei ochi! Mofluzi,
Nu-napoiaţi nimi.c, ~i creditorii
Cu biişea jungbiaţi-i ! Slugi, furaţi!
Stăpînii voştri-s hoţi de dramul mare
Cc fură legiuit; tu, fată-n casă,
Te cnkă cu stăpînul, căci stăpîna
E la tractir; nevîrstnic fiu, ia cîrja
rărintelui schilod şi crapă-i ţeasta!
EYhr\'ie şi tcumă, adevăr,
Dreptate, pace, tilmă, căsnicie,
Iubire de aproapc,-nvăţătură,
Moravmi, datini, taine, meserii,
Drcgr.torii şi legi, vă preschimbaţi
În ceea ce-i potrivnic firii voastre,
~i haosu-I înscăunaţi! Voi, molimi,
Urgia v-o abateţi spre cetatea
Ce-a dat în pîrg pentru-a cădea! Voi, junghiuri,
Chirciţi pe senatori, betegi lăsîndu-i
Precum le sînt năravmile ! Portă,
Pătrunde-n minţi şi măduvi tinereşti,
Făcîndn-le să lupte cu virtutea
Şi s[1 sc-nece în dezmăţ! Buboaie,

51
{IV, 2J
În atenieni prăsiţi-vă, şi lepra
Vă fie rod I Suflarea unui om
Prefacă boarea altuia-n d-uhoarel
Soborul omenesc, prieteşugul
Otravă să însemne I Goliciunea
E tot ce-ţi fur, cetate blestemată,
Dar gata-s şi pe-aceasta să ţi-o las l
Lui Timon daţi-i codrul, căci în el
Cea. mai cumplită fiară e un miel
Pe lingă om. Ah, cerule, te-ndură
Pe atenieni zdrobeşte-i. Pe mă.sur~
Ce anii trec, fă ura mea să crească
Şi-ntreaga seminţie omenească
Să fie ţinta ci. Amin!
(lese.)

SCENA 2

.Aict1a. O cam eră fn casa lui Timon. !titră Flavius, fo so/ii de cZJiva slujil<>ri.

PRIMUL SLUJITOR:
Stă.pinul nostru unde-i, econoaJ.Ue?
S..a zis cu noi? N-a mai rămas nimic?
FLAVIUS: Vai, dragii mei- ce să vă spun? Mă jur
Pe zeii atotdrcpţi că am ajuns
Sărac ca voi.
PRil\IUL SLUJITOR: S-a năruit, cc casă!
Ce om s-a prăbtt5it ! Pierdute-s toate I
De braţ nici un prieten. nu-i ia soarta
Spre-a-1 însoti !
AL DOILEA SLUJITOR: Prietenii lui T;mon
Îi urgisc c averea scăpătată,
A.,a cum noi tovară ii de drum
h lepădltm în groaprt; l-au lăsat
Cu jurămint11le de ei rostite,
Deşarte precum yunga fără bani ;
Iar el, un biet Iilllog cu mina-n vint,
Eclnav (~e E ărt'.cie -loaJa grea
De care fug cu toţi - hălăduieşte
E'tingher precum ocarn. Vin şi altii.
{I 11trd alji slujitori.)

52
 (IV, .2J
FLAVIUS: 1\Ioloz al unei casc dărîmatc 1
AL TREILEA SLUJITOR:
Dar inimile noastre poartă, totuşi,
Veşmîntul lui - citesc pe-al vostru chip;
Sîntem tovarăşi şi-i slujim mîhnirii;
Ni-e vasul spart, iar noi, corăbierii,
Pe puntea ce se-afundă, ascultăm
Cumplitul val; Yăzduhul - marea noastră­
Nc-o răzleţi curînd.
FLAVIUS: Iubiţi prieteni,
Frăţeşte să-mpărţim ce mi-a rămas.
De dragul lui, oricînd ne-om mai vedea,
Să fim tovarăşi; capul să-l clătim,
Rostind prohod apusului noroc:
„Am cunoscut un trai mai bun". Luaţi toţi,
( dî11c.' u-le bani)
Întinde1i mîna ... Fără vorbi\... Luati!
Plecăm' săraci, în tînguiri bogaţi. '
(Sluj itorii se tmbrătişează, pleclnd care focolro.)

Ah, grea năpaste-adusă de tclşug I

Au oare bogăţiile vreun preţ
Cînd zămislesc doar lipsmi şi di spreţ?
Pe cine păcăleşte slava? Visul
Prirteniei cine-l mai trăieRte
Cînd strălucirea şi averea' sînt,
Ca şi prietenii, spoială? Timon,
Ţi-e inima de vină; dărnicia
Te-a prăpădit. :Minune peste firc-i
Cînd cel mai marc-al omului păcat
E facerea de bine! Milostiv
O să se-ncumcte să fie cine?
Căci bunătatea plămădeşte zei
Şi surpă oameni. Dragul meu stăpîn,
Prea norocit spre-a căpăta osîndă,
Bogat spre-a fi nefericit, averea
Ţi-e astăzi suferinţa. Nobil om!
Acest sălaş de scorpii, nu prieten1,
L-a părăsit, de scîrbă clocotind
Şi-asupră-i neavînd nici bani, nici irranl!. I

53
{lV, 3]
Eu am să-i cn.ut urma prste tot.
Nu, nu, ele 'firnon 1''lavius n-o sr1 fllgăl
Un galben cît mai aru, îi voi fi slugă!
(Iese.)

SCENA 3
Pădure. ln fata peşterii lui Timon.

TIMON: O, soare dătător de virţi, riclică

Duhoarea din pămînt: sub crngul lunii,
Văzduhul înciumrn.ziL-1 !42 Pentru grmeni
-Al unei zr1miRliri si naRteri rod -
Croieşte drnm fnrcat; cei marr, iată,
De sus privrşte spre cel mic; chiar firea,
De răni împresurată, rabdă greu
Povara prisosinţei - şi aceasta,
Nesocotind a' firii legi.
'.Îl1alţă-l pc calic, pc domn doboară-I;
Dă-i senatorului ocara stirpci,
Milogului, din naştere cinstire,
Pe bou răşunea îl îngraşr1; lipsa
Îl face slab. Cine cutează, cine
Să spună bărbăteşte: „Omu-acesta
Trăieşte lingnşincl"? De este unul,
Cutează toţi! Cel ce-i mai jos cn-o trraptă
Pc cca de sus o linge; prea-învăţatul
Se pleacă-n faţa prostului de aur;
Sînt strîmbe toate - drept nu e nimic
în firea noastră blcstemaUi.,-afară
De-al mîrsăvici drum. Urîte fie
Ospăţul Şi-mbulzeala omenească!
De semeni silă mi-e - ca şi de mine I
Piei, neam de om! Pămînt, dll.-mi rădăcinii
(Sap 'i.)
Acei ce caută ceva mai bun,
Să aflc-n tine cea mai rea otravă!
Cum? Aur? Lucitor? De preţ? Nu, zei,
Nu m-am rugat degeaba. Rădăcini!
Atît cit este-aici va preschimba

54
 [IV, 3)
În nlb ce-i 11egm ~i-n frnmos ce-i liid;
Cr·-i l ău ya face bnn; Cl'-·i joi-1iic, nouil;
Dătrînii rnr fi tineri. iar cei laşi,
Yiteji neî11trccuti. Cum, zei? De cc?
l .1"11 pumn ya ,·i{1dc preoţi ~i arga\ i
$i perna o ,-a smulge de tiub c1qml
rnui erotr13 • Acest sc:Ja,· arămiu
De fereeă ~i f cretă, religii;
J'c hlrRtrmaţi îi binccm'îutcazit;
Dă IC'pl ei nuri; cinstc~tc pc tilhari
Cn einnri si·nehinarc fii-i a~ază
în i îndul ~cnatorilor; 'toi ci
J-n dnec-un nou b(trbat Yrtclanci slute
~i-nmircsmează ca pr-o zi dr mai
Pc-acrra cr deschiclc-atît de larg
Buboaidc ~i b ol niţa. Lut scînrnv,
Codoal'[Hl omenirii ce stîrnrsti
])ihonii ~I războaic-ntre popoare,
Am $ă t e-ad11c la rostul tău.
( 111 d1p lrtllre se lltde 11/l marş.)

Cum? Tobe?
Eştivin, dar en tc-ngrop; tîlhar voinic,
Tu mnbli-n timp cc purtătorii tăi
Nu pot ~ă stcn.-n picioare de podagră!
Un pumn - de cheltuială.
(Cp r rşle un p•rnm de aril/Jeni.)
( fo t.-ri .1/ci/,iade, cu .•urle şi tobe, ca tn vreme de rdzboi /
I'h rynfo şi 1'imandrn.)
ALCIBIADE: Tn, cine eşti?
TlMON: O fiară, ca şi tine.
Să-ţi' roadă viermli in:ma, fiindcă
:rtli-ai arlltat ochi omeneşti din noul
ALClBlADE: Cum te numeşti? De om îţi este silă,
Tu însuti om fiind?
TL\10N: Sî11t miz~ntrop114 şi îi urăsc pe oameni.
Prtcat că nu eşti cîine, căci atunci -
Mai ştii? - te-aş îndrăgi.
AT.CIBlADE: Eu te cunosc;
Dar soarta ce-ai avut îmi c străină.
TDION: Şi cu te ştiu; dar nu doresc să aflu
Mai mult de-atît. Urmează-ţi toba; ţărna

55
(lV„ IJ
Cu sînge omenesc ,~opscşte-o-n roşu;
Canonul, legea laică sînt aspre;
Războiul cum să fie? Tîrfa asta,
La-nfăţişare heruvim, mai crudă-i
Ca spada ta.
PHRYNIA: Hat Putrczcască.-p gura! 4§
TIMON: Nu te sărut; căci, astfel, putregaiul
La gura ta s-ar reîntoarce.
ALCIBIADE: Dar... Timon, cum de te-ai schimbat?
TIMON: Ca luna,
Cînd raze nu mai dă- clici nu mai a.re.
Atît ră cu nu mă-nnoiesc ca ea;
Sori n-am aflat să mă-mprumute.
ALCIBIADE: Timon,
Cum pot s-arăt că-ţi sînt prieten bun?
TIMON: Doar îut'.i.rind părerea mea.
ALCIBIADE: Adică?
TIMON: Făgăduieşte-mi prietenia, dar nu săvîrşi nici o fapti'I. de
Dacă nu făgăduieşti nimic, să te pedepsească. zeii că
prieten.
eşti om!
Dacă săYîrşeşti ceva, să te nimicească pontru că eşti om!
ALCIBIA.DE: Am auzit de păsurile tale.
TThION: Cînd soarta-mi surîdea, le-ai şi văzut.
ALCIBL\.DE: Le văd acum; altdată, huzureai.
TIMON: Al tău e-„acum"; te-ajuţi cu două fleoa.rţe.
TIMA1'1DR\1 G: Acesta-i atenianul răsfăţat,
De-o lume proslăvit?
TIMON: Tu eşti Timandra?
TI~IA..i.,DRA: Da.
TIMON: li'ii tîrfă pururi; cei cu cari te culci
Nu te iubesc; tu, dă-le boli, păstrîndu-ţi
Doar pofta lor; răstimpul de plăceri
Să-ţi fie de priinţă; pune robii
Să-ţi mnplc baia; la asud şi post
Trimite-i pe îmbujora.ţii tineri.
TUB.NDRA: 1n ştreang vedea-te-aş, monstrule I
ALCIBIADE: Timo,ndra,
Să-1 icrti - <:ăci mintea lui s-a înecat
În marca de necazuri. Vrednic Timon,
Am bani puţini şi, zilnic, lipsa lor
Săracă oastea mea. o răzvrăteşte.
Aflat-am cu mîhllirc că Atena,
Uitind ce om ai fost, cc fapte mari

56
 [IV„ 3]
Ai s5Nîrşit cînd neamm-i m ;gicşo
S-au aMtut asuprll.-i şi doar tu,
Cu paloşt1l şi banii ..
Tll\ION: Porunceşte
Să bată-n darabane şi .. te cară I
ALCIBUDE: Ce milă mi-e de tine! Ţi-s prieten„.
TlMON: Ţi-e milă, dar în pace nu mă laşi.
Mă simt mui bine singur.
ALCIBUDE: Am plecat.
fa banii ă, tia.
TIMON: Ku - nu-i pot mînca.
ALCIBIADE: Cînd am să-i 11imiccsc pe-atrnieni..
TIMON: Lnpti împotifra lor?
AWIBIA:OE ·, Şi cu t emei I
TIMON : Răpnnă-i zeii prin izbîncla ta,
Apoi să Yii şi lu la rîncll
ALCIBIADE: Eu, Timon?
TlM.ON; Da, da, cări omorîndu-i pe mişei,
Krt~ cut ai Io t spre-a-mi cuceri cetatea!
Ia-ţi baiui, plracă; ia-ţi-i, nu mai sta.
:Fii ciuma a~ trilor cu care Zeus
PriJc„ te grcl{, yăzduhul otrăvind,
Cctrq i prea dcsirînate; spadei talc
NiC:i unul 3L nu-i scape. Nu-l cruţa
Pe mo, ul cel cărunt, cinstit ele toţi -
E-tm cămMar; lovc~te-o pc matroană.,
Cinstit e doar ,-eşmîntul, ca c-o tîrfă;
ă nu-li tocească-al sabiei f i'1 is
Obrazul de f1'cioarr~; cei clr,i ;îni
rc-mpung, prin pnn~liti, ot hii de bă.rbat,
Nu i:;tiu ce-i mila si-n a vietii carte-s
Trecuţi ca trl.HMori; si'L m~ cruţi pnmcul
Ce, guugnrind, ii moaie pe neghiobi;
ocoate-l pui de lele: un oracol
A hotărît sri mori de IllÎ11n. lui17.
Fă-l nlii fr.rîme ! Jură moar to vieţii!
Pc ochi şi po mcehi îmbracă-ţi zale,
Pe ca.ri să nu Ic poată îredeli
Nici ţipătul de mamă sau sugaci,
Nid Eîngrle wşmiutclor de preot.
Osta;;iii ti-i plMeste cu-acesti bani;
Dă iâmâ-n toţ,i i:i.r cînd vei' fi sătul,
Să pici .,i tn. Nu scoate-o vorbă! Pleal:ă.
[IV, 3)
ALClBIADE: Mai arc aur? Banii am să-ţi iau,
Nu îu~i'L şi povaţ;L.
TIMON: Ia c·c 1rnftcşti - şi zeii te trăsnească I
PIIRYN IA şi TIMANDHA :
Ne dai şi nouă, Timon? Mai ai bani?
TIMON: Destul c·a tîrfcle şi Ycrigaşii
Să-şi scl1imbc rostul lor. Sus şorţul, scîibel
Pe jmămîntu1 vof'tru preţ nu pun,
Deşi juraţi am de crunt că zeii,
Cînd vă aud, sînt zgîlţîiţi de friguri,
Deci, nu juraţi - mă-ncred în firea voastră;
Rl\mîneti tîrfo veşnic, iar pc-acela
Ce vrea prin grai cucernic să vă schimbe
Adcmeniti-l iscusit, îl ardct.i
Si-i dovdditi că focul vi-i 'mai tare
Ca aburul 'ce-l scoate - nn trădati !48
Dar sase luni să îndurati într-altfeÎ:
Vă-n{poclobiţi neajutorata ţeastă
Cu chică de la morţi49 - chiar spînzuraţi;
Purtaţi-o şi trădaţi cu ea, curvind.
Sulemeniti-vă pîn' ce Ri-un ral
Se va p1{tca-ngloda pe' faţa voastră.
Şi... parte să n-avcţ.i!
PHRYNIA şi TThfANDRA: Mai dă-ne bani!
În schimbul lor vom face orişice!
TIMON: Însămînţaţi de-a pururi frcnţeal
Bă.gaţi-o în ciolanele de om,
Cosind turloaielc si îrnnuind
Putrrca' călărctuh{i. Prcfaccti
Ce '.;las are-un' clănţăn în h.orcăit50 ,
Ca şă nn apere ce-i strîmb şi nici
Să trîmbiţe chichiţe; înălbiţi5 1
Pe famen nl cc-afmiscşte carnea,
Cn t oatc că nu crcdc-n spusa lui.
Jos nasnl !52 La pămînt cu el, cu nasul
A' cărui nări adulmecă întruna,
Spre-al săn folos, din bunul tuturor!
Lă~aţi-1 chel pc laşul cu zulnfi,
Iar pc războinicul fălos dar teafăr53
Umpleţi-] de dmeri; pe toţi nmplcţi-i,
Ca prin lucrarea voastră să secaţi
Izvorul vîrtoşici. Luaţi, luaţi aur -

58
 [If, 3]
Să vă răpună el aşa cum voi
Pc altii îi răpuneţi; .,i noroiul
Pe toţi să vă îngro11pe I
PHRYNIA şi Tn.IANDRA:
La bani mai mulţi, mai urnite sfaturi, Timon.
THION: Mai mult dezmăţ, mai mu.lte molimi, nu?
V-am da,t doar o arnmă.
ALCIBIADE: Tobo1'ari!
Acum, înspre oraş! Cu bine, 'l~imon;
Dac-o să-mi meargă-n plin, mă reîntorc.
TI.MON: Iar dac-o fi aşa cmn neau, nicicîn<l!
ALCIBIADE: Făcutu-ti-am cînd\'a vreun rău?
'l'DION: ' Da, da;
Nu mi-ai vorbit de bine?
AtCITIIADE: E un rău?
'l'DIO.'.'\: E-o lcctic de neca.re zi!
Hai, pldacă; ia şi haitele cu tine.
ALClBIADE: Prea îl jignim. Să mergem, Bateţi, tobe I
(Tobele b11t. Alcibiade, Phrynia şi Timandra ies.)
TUION: Sătulă de cruzimea omenească,
Flămîndă-i firea! (Sapă.) Maică-a tuturor,
Din matca şi din sînu-ţi necuprins
Răsare şi trăieşte tot; plrLmada
Cc-ţ.i naşte-odorul, pe-ndrăzneţnl om,
Dă viaţă broaştei negre şi năpîrcci,
Şopîrlei, şarpelui în veninat
Şi-atîtor nrîciuni pc caii, sub boltă,
Lc-nvic focul lui Hypcriou54.
Dă-i celui ce-ţi urăşte fiii-oameni
Un biet lăstar din sînul tău mănos!
Prea des zămislitoarea-ţi matcă scac-o,
Să nu mai nască nc111ult1unitori!
Plodeşte urşi, lupi, tigri' şi balauri
Şi lighioane noi pc care încă
În templul de azm-5 5 nu le-ai adus.
O rădăcină„. iat-o! Mulţ.umesc.
Usucă-ti iarba-, vinele si vita
Din cai·e omul nemulţu'mitor
1şi gată feluri grase şi rachie
Ce mintea lui curaul. o-mbîcsc c
Şi-o văduvesc de judecată.
(Intră Apemantus.)

59
{IV. a1
Alt om? Ciumat) ciumat să fie I
APEMA..~TUS: M-au îndrumat încoace; mi s-a spus
Că felul meu de-a fi îţi c pe plac.
TIMON: Te şi maimuţăresc - căci, din păcate,
Cotarle n-ai- găsi-te-ar neputinţa!
APEMA"~TUS : E doar o boală-a-firii - înţel eg -
Ipohondrie jalnică, născută
De vitregii. Dar ce-i cu-acest hîrleţ?
Parcă-ai fi rob! Şi păsul din privirii
Linguşitorii tăi mai poartă pmpuri,
Bean vin şi dorm pe moale, mîngîind
BolnaYe tiitoare-nmiresmate.
Cît despr~ Tîrnon, l-au uitat de mult.
sr~ nu jigneşti pădurile acest ea,
Fă.cînd pe tîrrotaşul înţ clcpt.
Acum fii tu lfognşitor, răzbind
Prin ceea cc te-a doborît; gmmnchiul
Îndoaie-1 si doar suflul unui om
Tichia să ti-o scoată; Yiciul lui
Tu laudă-l; ţi s-a vorbit aşa;
"Grecbca ţi-ai plcc:it-o ca birtaşul
Cc cată-n coarne şi la hoţi; drept este
cri, fii tîlhar; de-ai mai ::wea bănet,
L-:ti da mi~eilor. Nu fi ca mine.
'l'IMON': M-a~ kpă<la de mine însumi dacă
A'; fi ca tine.
APE~IANTUS: Cum te-ai lepădat
Fiind ai.îta neme un nebun
Şi-acum un pro t. Crezi că văzduhul rece,
Acest zburatic cămăraş al tău,
Îţi n-ncălzi cămaşa? Că-aceşti pomi,
Mai vîrstnici dedt \rulturii pleşuvi,
Pe urma-ţi au să umble precum pajii?
Sau că-ngbcţatul candel din pîrîu
Î1i va acluee vin ficrbinte-n zori
Ca să te scape de mahmurul nopţii?
Pe nume cheamă toată ziditura
Ce, de puiată vieţuind, înfruntă
Neiertătorul cer; că • cate scorburi
Ce-n iureşul stihiilor stîrnite
R1l..1mnd în faţa firii - pe ei roagă-i
Să te ridica-n sl..li.,i. •. Atunci vei ştL

60
 fIV, li]
TillfON: Eşti un nătîng- te rog sll. pleci.
APllliANTUS: Nicicînd
Nu te-am iubit mai mult decît acum.
TlMON: !mi eşti şi mai nesuferit.
APEl!Al\"'TUS: De ce?
TIMON: Fiindcă mllguleşti nenorccirea.
APEMANTUS: Nu măgulesc ; dar spun că eşti un laş.
Tll\ION: De cc m-ai căutat?
APEMAfffUS: Ca să te mînii.
TIMON: Ca răii şi bufonii! Meseria
Îţi place, oare?
APEMANTUS: Multi
TIMON: Alt potlcgar I
APEMANTUS: Ăst rece-aeru chip dacă ţi-l luai
Spre-a-ţi pedepsi mîndria, pricepeam;
Pe cîucl aşa -ai fost silit. N-ai vrea,
De nu erai calic, :iă fii domn iară?
Cel nevoiaş - ele este mulţumit -
Mai mnlt ca strălucirea vieţuieşte;
11 lasă-n urma sa pc nesătul
Ce, \eş11ic îmbuibat, se plîngc veşnic.
Nenorocit cum eşti, ar trebui
Cu-nfrigumrc moartea să ţj-o ceri.
TU10N: Tu mă numeşti nenorocit? Tu, sclavul
Pe care braţul gingaş al Forttmei
Nicicînd nu l-a înlănţuit cu drag?
Tu, cîine din născare? Dacă tu
Ai fi urcat, diu scutec, precum noi,
Cc trrptc-a pregătit această lume
Acelor care pnruri poruncesc
Slujba:;ilor ele jos, te-ai fi-nglodat
În b fochctul de obşte; tinereţea
Ai fi leit-o-n zeci de paturi moi;
Şi-altmci pre ceptnl rece-al judecăţii
Nicicînd nu l-ai mai fi-nvr~ţat, gonind
Pe mma-mbietorului vînat.
Ci pentru mine, Apemantus, ltmiea
Cofotrtrie - a fost; guri, limbi, ochi, inimi,
înd le dădeam porunci, mi-au prisosit;
De mine s-au lipit, fără. de munăr
Cît frunza pe stejar, şi-n fapt de iarnă
De ramuri s-an desprins şi m-au Ir~ at
Să-nfrunt viforniţele gol; nu-i lesne

61
(IV, 3J
Să-nclnr re-nclur, rîncl n-nrn . i iut în viată
Decît mcuş; ci tu te-ai zi'tmi~lit
În sufcrinţi şi vrrrnca te-a <:itlit.
De ce-l urăşti pc om cînd nkiodată
El nu te-a măg11lit? De dat, ai dat cîndva?
De vrei srt-njnri, pc tatăl trrn înjură-l;
Îujură ticălosul care, siJn ir,
Plămadă-ntr-o miloagă a vîrît
Şi tc-a-ntrnpat p1i11 i:;tirpc trnnţăros.
Ia-ti tălpăsita ! Dacă n-ai fi fost
Dii; onrne1~i 'cel mai rău, crai acum
Lingău şi linge-blide.
APEMANTUS: Mai rsti mînclrn?
TIMON: Mai sînt - că nu-s ca tine.
APEMANTUS: Iară cu
Că n-am fost mînă spartă.
TIJl.fON: En - că sînt:
Averea-mi de-aş putea s-o bag în tine,
De price nu m-aş pune să o spînzmi!
Drum bun. De ce nu-i viata clin Atena
o
lngrămăclită-aici? (Roate râdăcină.)
Aş murscca-o
Ca pc acest lăstar.
APEMANTUS: Ia, drege-ţi pofta.
(J.i oferă o rădăcină.)
TIMON: Întîi să-mi dregi singmătatca - pleacrh.
APEMANTUS: Şi eu pe-a mea, lăsîndu-te aici.
TIMON: N-ai drege-o astfel; ai cîrpi-o doar.
„i încă Il-at fi rău!
APEMANTUS: Atenri cc să-i duc din parte-ţi?
TIMO J: Pc tine - vaMrtcj ! Dacă voic,ti,
Y cstcşte-i că am bani; priveşte: am!
APEi\IAi~TUS: Aici n-au nici un rost.
'l.TMOK: Ba, cel mai bun;
Căci dorm şi nu-s tocmiţi să facă rău.
APEM:ANTUS: Noaptea cum dormi?
TUlON: Sub ceea ce-i deasupra.
Tu - ziua unde te hrăneşti?
APEi\lANTCS: Acolo unc1e pîntccul găseşte merinde sau, mai de-
grabă, acolo unde le mănînc.

62
 TIV, :;j
'l'IUON: Ah, dacă otrava ar fi ascultătoare şi mi-ar cunoa5tc gîndttll
APE)u\NTUS: Cr. i-ai pornnci srL focă?
TU.ION: Să-ţi drcagrt bucatele.
APE)l\.~TU~: Nu ai cunoscut niciodată cumpăna firii omeneşti, ci
nnmai vîrfttrile celor dour~ capete. Cind crai gătit CLt aur 5i
înmiresmat cu parfnmmi, îşi băteau joc de tine pentru prea
mult <lichi ; îmbrăcat în zdrenţe cum eşti, s-a dus naibii dichisul
- eşti dispreţuit pentru ceea ce îi este potrivnic. Uite ni~te
mmm10ane - mănîncă-lc.
'l'BION: Nu mă hrănesc cu ceea ce urăsc.
APE)lANTUS: Urăsti mosmoanele?
TBION: Da - cu 'toate că seamănă cu tine; sînt dulci-acrişoare,
şi-n~n, şi-aşa.
APE:lllAK'lTS: Dacă i-ai fi urît pe oamenii dulci-acrişori mai dcvremr,
te-ai fi iubit acum pc tine cern mai mult. Ai cw10scut vreun
să Ii fost iubit pentru averea lui?
fin risipitor care
TrnON: Cunoşti pe cineva care să fi fost iubit fără averea de care
pomeneşti?
APE:\IAXTUS: Eu sînt acela.
TDIOX: Adevărat; ai avut atîta stare ca să fii în stare să ţii un
cîinc.
APmIANTUS: Dnpă părerea ta, care fiinţe anume pe lumea asta
s-ar putea cel mai îndeaproape asemui cu linguşitorii tăi?
TIMON: Cel mai îndeaproape? Femeile; dar bărbaţii - bărbaţii
sînt chiar întruchiparea linguşirii. Apemantus, ce-ai face tu cu
lumea, dn,că s-ar afla în puterea ta?
APE:\lAXTUS: La fiare-a) da-o ca să scap de oameni.
TD10X: Şi ai vrea să te prăbuşeşti o dată cu oamenii şi să rămîi
fiarrt printre fi:tre?
APEMANTUS: Da, Timon.
TEITON: Împlinească-ţi zeii dorinţa de fiară! Dacă ai fi leu, te-ar
înşela vulpea; dacă ai fi miel, vulpea te-ar mînca; dacă ai fi
vulpe, leul te-ar bănui dacă, din întîmplani, ai fi învinovăţit de
măgar; dacă ai fi măgar, te-ar chinui prostia şi ai fi veşnic un
prînz îmbietor pentru lup; dacă ai fi lup, te-ar pune pe jăratec
lăcomia şi nu o dată ţi-ai primejdui viaţa ca să-mbuci ceva; dac.1.
ai fi inorog56 , mîndria şi mînia te-ar nimici, făcînd din tine
însuţi jertfa furiei tale; dacă ai fi urs, te-ar omorî calul; dacă ai
fi cal, te-ar încolţi leopardul; dacă ai fi leopard, ai fi văr bun cu
leul .,i petele celor de un neam cu tine ar unelti împotriva vieţii
tale; ai fi ferit numai sihăstrindu-te - şi apărat, nefiind faţ.ă.
Ce fel de fiară ar trebui tu să fii ca să nu cazi pradă altei fiare?

63
(IY. ::] \
~ i în cc jh-inri lt'-:1i gÎ preschimbat de nu-ti mai da.i scama. cit ai
pierde prcschimbîntln-tc? •
APEIIIA.1.~TUS: Dadt ar fi cu pntinţrt să-mi Iaci plăcere vorbind, de
data aceasta -ai fi nimerit-o, să ştii! Republica Atenei a devenit
codru al fiarelor.
TUlON: in cc chip a spart :măgarul zidurile că tu te afli în afara
cetă\ii?
ArE~LL~TUS: Se apropie un poet ~ un pictor57 - blestemul meu
este să te aduni cu ci! Şi cum mi-e frică să nu mă moli,pscsc,
srt-mi văd de dnun; cînd n-am să ştiu ce să fac, te mai cercetez.
TU!ON: Cînd n-o >ă mai fie nimic nu în afară de tine, vei fi binc-
nnit. Mi-aş dori roci drgrabă ~ă fiu cîinelo unui cerşetor dccît
Arcmant ui;.
APE:UANTUS: E~ti tichiuţa proştilor din hm1e.
TH10N: De-ai fi rrat ea sr~ te pot scuipai
APEMANT"CS : Căzut eşti mult prc..'l jos ca să te-njurt
TlllON: Tîlliarii sînt cinstiţi pe lingă. tine I
APEMANTUS : Nu-i lcpră-afar' de ce scoţi tu din gură•••
TnIOX: ... Atunc~ cîncl numelc-ti rostesc.
Te-aş bate, dar mă m~rrdăresc pc mîini.
APEM.\~TUS . l!sca-ţi-lc-ar c11vîntnl ce-l rostesc I
T[)lON: Lepădătură. de căţea rîioasăl
La, gîndul că eşti nu, îmi ies din fire .;
Iar cîncl te văd, îmi vine să. leşin.
APmIA:N'TUS; Pl nire-ai să plcsn:!şti!
TU10N: Pici, urîciune ! Păcat de piatra cu care dau în tine I
( Azi:trle cu o p ·ritră în .tip rnrrnlus.)
APEMANTUS: Fiaril.!
TIMON: Tîrîturr~I
APIDL\.i.,.,,TCS : Broască riioa t\ !
TlMON; Tîlhare ! De trei ori tîlhar ! Mi-e silă
Dt-aceastrt huue strî:mbă; nu-ndrăgcsc
Drcît cc c de primă trebuinţă.
- GMeştc-ţi, dar, mormîntul, Tîmon. Dormi
Pc tărmul unde spuma dalbă-a mării
"'rre lespede se Ya-mbia mcrct1 !
Frt-ţi epitaful - moartea ta să fie
emn pentru alte vieţi şi mărturiei
- Blînd gîclc-al regilor!
(p ;l"ind <iurul )

64
 [IV, IJ
Tu , ce-nvrăjbeşti
Pc fin şi tală! Mînjitor lucios
De nc-ntillatc paturi a' lui Hymcnss I
Tu, ~forte peţitor
prea viteaz! Tu,
De-a pmuri t"u1ăr, gingaş şi iubit,
Topind cu-a ta roşeaţă neaua sacră
Din poalele Dianei! Zeu aievea
Carc-ntorlcci si faci să se sărute
Cc nu se poate-ntorloca! Tu, care,
În mii de limbi, desfereci mii de tîlcuril
Tn, marca piatră de-ncercare ! fală
Că omul, robul tă 11, se răzVTăte~tc ;
Ci tu, prin mru:ca t.a vfrtute, fă
Ca fiarele, în haosul acesta,
Să stăpînească hunea!
APEMANTUS (venind in faţă) : Bine-ar fi!
Dar.„ <lupi~ moartea mea. Am sr~ le spun
rn ai grămezi de aur - si-n curînd
Vei fi -împresm·at. '
TIMON: Împresurat?
APE}[ANTUS: Da.
TD.ION: Pleadt, hai!
APEMA?\TUS: TrtLieste si iubctite-ti
Rmitristca! ' ' ' '
TllliON : ' În ăst fel doresc să mor l
{A1mJ111nltts iesr.)
Si nimăm1i u-am s[L rămîn dntor !
Âlti' oameni? Im? :Mănî11eit si-i
,
măste.
'
( folrâ lWiarii.)
PRThIUL TILIIAH: Di1r pe unele să fie aurul ăsta al 111.i? Cred că e o
nimica toată, bruma din ce i-a mai rămus. Lipsa de bani şi
prietenii C<lre s-au lepădat au făcut din el un ipohondru.
AL DOILEA 'l':ÎLIIAR: Se zvoneşte că ;;i,r avea adevărnte comori.
AL TREILEA TîLIIAR: Să cădem asupra lui : dacă nu-i pasă de aur,
o să ni-l dea fără mu1tă tevattrrrL; da.r dacă ţinc omul morţiş
să-1 ferească, emu să punem lllÎlla pe el?
AL DOILE.\ TîLIL\.R: Adevărat; nu poartă auntl asupră-i, l-a ascuns
undeva.
PRI:IWL TîLHAR: Nu cumva e chiar el?
TlLHARII: Unde?

65
5 - Shakespeare, opere V11
[l"V. lij
AL DOTIJ!'A TlLIL\.R : Cam nsa nr trr-bui să arate.
AL TREILEA TÎLllAR: El e _:_ 11 cunosc.
TîLHARII: Bine tc-~m1 grh. it, 1'imon.
TllION: Hoţi?
TILHARII: ~n ltoii OStMi.
TIMON: Da, si ost~>i: :,.i o~mcni
TîLHARII: Hoţi nu', ci'o«mrni tare strî:mtoraţi.
TIM{)N: 1\{TOia voastrri cea mai marc esfo
Că HP\i JWNt mnlt; de hra11ă duceţi ]jpsă?
·- Prfri(i. primî.ntul a.re rfu:likini;
J'r-D milfl.-ll jur sîut sntc de izvom·c;
Gr !-ii\i mr1c· rş - &'lu ghii1dii de stejari;
J\• mit-c tufrt, gospodina fi.re
Y."t-ntiudu ma:c.U, marc; ee lipseşte?
PRI.MUL T!LIIAR: Kei nu t.rrill.u cn iarli(~, apă, boabe:
Nn silltcm ligbio:inr, pe„ti san p~rm.
TIM.ON1 . ..Şi uid pe-~ecs1 ca 1oi nu lo mînc:i.ţi !
Yui vă-niruptlţi eu camt>1li; dar mlî. buc111
Că dnt!'li hoii pc f"tă. ; e:ă nu lnati
r ll chip' de sfînt: în' cilrnl îngrrhdit,
Bo(ia-i ncngrăcbH\.. Uo1 ii mri,
LunF aur! Sugc\i sîngclc din Yi(ă,
Pe-al \t$irn-nfierbîntîndu-l piu' la c](l('ot,
Ca să scHipn ţi de ~trcang ! Fugiţi ele vraci;
Otn.iYl1-i leacul lui şi căisă.pcşte
1\Lii alJitir tleeî!. ştiţi voi fura,;
Lunp p1111gilc cu Yiaţa dirnprcm1ă
- Lnct"at i frumos - sillteti de meserie.
Ncnuml'u:ate-s a' hoţiei pild('.
Nll-i sonrcle un for cc pradr~ marea
C1ud o atrage? Luna c-o lrnţoaică
C1·-~i foră focul palid de la soare;
Şi marca, cînd în ·rnlu-i mişcător
Presehimhl't lima-n JacrÎllle f'ăratc;
Pi1.m1utnl c un lwt. -0;,\ci se lirăi110ste
Cu-ngrrişt~wîntul cel borît de toţii
Orice c-t:n hoţ; iar legile cc-atît
Vă tot strunesc prin aspra lor putere
An slobozit hotia. Dati-i drumul -
Ku \'ă iubiţi: prădaţi:-vă. (L~ dii a~rr.}
Lunţ1, luaţ1i
Tăiaţigîtlrje - orice nou-venit
E-nn ho!;. Vă duceţi în Atena

66
 [IV, SJ
Şi !1pargrţi prăvU.lii; tol cr fnr:tti
Epr<cdă ele la lotri; 11u Y-•ilmti\.
Pnţiuul cc vi-l uau; ~i pin' la urmă,
Să. Yi\ rii.pun5. auml ! Amin!

( Timo11 se rehagc fli P"flerif.)

AL TREJLEA TîLIIAR: Tot îndemi1îndu-mă să. nu mă las de meserie,

nrni.-mai că m-n. i::eîrbit de cn.
PRHlUL TÎI.lIAR: Kc dă powţP t<1 ~u, cnno:i.şkm răutatea. omcneas-
cfl., 1111 ca d't. izbîndim nrni bine în l1'.C«'ric.
AJ, D<JILF..\ TîLIIAR: Am „ă-1 cred ca dn~mnn, atunc:i, 5i am s5. mă
"~pU.d de înrleletnieir<'.
PJUUCL TÎLHAR: l\f:li iutîi să v-rc1cm d'~ s-a f:1cut pace în Atena:
oridt dt' nenorocite ar fi 11-rcmile, omul tot i10utc fi cinstit!
(Tî/l,wii irs. )
(Intră F/arius.)
FLAV Il'S: Ali, zei I smpîmtl meu e omu-acela
Calic şi pr~. prtdit
Cc-nhi1' se (inc pc picionrr?
V;1j ţie, vistier de fapte bune
Chivernii>itr prost!
Cum s-a Ech imbat la faţi1 ciI1s1.ea
Din pricina nevoii I
Cc pvatc îi mn.i ştfîmb, mai liîrl, dccît
Prirh-1ml ee-t i <m 1m sfat urît?
Cu lnrn:îunrca-i caii în :1<·esti nni
Pe cri care-i iub~c şi pc <iL1.;mani!
Potrirnic1tl ffi(iş 1mi 11rn!l. îmi place
Docît printc111Jl hain cc torn.
:M-a obli.cit; ·ă-mrrc a-i zngrr;,-i
Nt>prefftcnta rncn. uurere; g<>..ta-s
Pc \'ia ţă srt-1 sJ ujPsc. Sl ii,pîuc-al meu l
(Timon iese din 1J ,}luci.)
TnroN: Tu cine esti? Pi(!i !
FLA\'IUS: M-:ii uitat, Rtrtpînr,?
TIJfON: De C'C mri-ntrcbi? Pc O:l.UH'HÎ i-am uitat,
Deci şi pe tine, om du le ntmw~li.
FLAVIUS: O bi:ită Rlugit-a ta cinstilib :>înt.
TIMo.·: Atunci, nu te cunosc;
ln juntl meu n-a foqt un om dno;tit:
Au fost eu totii hoţi, hrănfad tîlhari.

67
[IV. 3J
FLAVIUS: ".Mi-s martori zeii:
Kkich1d o slugă 1rn ~i-a căinat
Cu-atî1a foc stitpînul prermn FlaYius.
ll'IMONi Cnm? P1î11p:i? Te-apropir -mi-e~ti drag atunci
Fiindtă esti fc-mric si-ti fac silr~
Bărbaţii '1111pic-t1i1i ·, i. c·iuor ocl1i
Sticlesc de rîs ~i pol'IP. illila cloannr;
Sint ncmi cc plîng ele iîs i:i nn de jale l
FLAVIUS: Nă recunoaşte, bmrnl men stri.pîn I
Pri111 e~tc- mi Sll f nin\ a ~i cît timp
Ya 1ine-acea~iă 1m1mă de aYerc,
So<·oate-mă su1rnsit ~lu!!;a ta!
TIMON: Cum - am an1l nn slujitor
Atll de credi11cios ~i ;izi un sprijin?
I\J ai-rnai că fora-mi a~p1 it se-mb11 nrază I
Ia' f'it te· Ynd Jn ehip. f>a, omul r1sla
Kfo:<:nt e <lin frmeie.
Zei w~nic tm11pf1taţi, iertaţi-mi pripa
Cc n-a stint s-nleagr1. Hrnmosc
Un om' eim:tit - ~clum· rnrnl - unul singur!
Ku sînl mai mulţi, Yit rog - .;ieste-o sl~gă.
Cît am \inul sit-i d11~mrrnei-ic pc toti!
f:\i tu, nzi, te r1tsrnrnpcri : dar să .,tii:
Pc tot i ceilalti i-am blcstema1.
Îmi pâri mai ;nllll tinstit dreît dc~tcpt;
cr1ei dar[t mă [urni ~i rnr~ trrtdai,
Puteai primi o slujbii mai degrabă l
l\lulţi î~i gl'l.Besc 1111 llOU stitpîn, Rtri\'ind
Grumnzu I primului. Dar - spune-mi drept
Căti îndoiala w~ni<' mă frămîntrl -
Ku-Li este bunătatea titmritar~
~ircatri ea bogaţ ii te-mpart darnri,
K-a:;teaptă-un sd1irnh de douitzrci la unul?
FLAVIUS1 K11 . bunul llll'll stăpîn, în pieptul cărui,
Yai, btrnuiala s-a-mplîntat tîn~iu !
Dr \Temi pido:::nic:e se enYcnra
~·ri-i fie framit dnd lwndwtuia.
1'\l'-lll'l'l'Clcrra SC na~tC-11 srtrătie.
C1'-ar1tt, mă .inr, r drago:<tc curată,
E datorie, rhnit dl'-a sluji
l'ic·al'emuitului tiiu suflet, grijă
nr \iaţa ~i rnînrarra ta; şi, crede-mi,
Slft1 it stă1)în a! mru,

68
 [IV, 8)
Nu ştiu f·îştig airvca ~an rîvrut
Pc c;ur '.,.ft nn-1 dau în sl'himb urării :
, ă fii im tern ie .,i bogat: c-ăti fu;tfel,
Şi rnunai ;btfl'I, :î11t îrnbogit(it.
TIMON: Aşa! fa, singnr om de treabă! Zeii
Din sărrt(·ia-mi 1i-au trimis comori.
MrrŞ?:i, fii lio!!;<it' ~i fcri<:it·; dar cată
Să 1111-ţi ri1liti clrt.<lirc printre oameni;
l'ră5tr tot, blPstemrt tot, fii rrud;
Ajută-l pr milog numai n,tunci
Cîrnl carnca-i pică de pe os; dr~ javrei
C<• nu dai oamcn ilor; toţi aceştia.
Să moa.ră-n tl'mniţi, roşi de datorii.
Sr1 fie omul pom . trăfulgcrat
Şi h pra-i lingă. i;;îngcle tricat.
0

Cu bine şi să-ji mcarg/t-n plin.

FLAYTUS : Stăpîne,
Dă-mi Yoic să rămîn ~i să te-ajut.
TIMON: ÎnjmMurilc tlac:ă nu-ţi plac,
Nu sta; oşti liber - du-te, dar, cu bine.
F creşte-te de oameni şi... ele ruine I
{Flavius iese. Timon intrcl d1:a nou bi peşter a lui.)
ACTUL V

SCENA 1

J,, pădure. Dinaintea pr~fcrii lui Tir-tfJn. fofrii I'oetul şi Piciorul.

rrcTORUL: Am căntnt să iin bine minte locnl şi cred crt nu putem

fi departe de sălaşul sim.
POETUL: Cc-şi }JOatc omul închipui rksprc dînsul? Oarc-i adc>ărnt
cc se zvoneşte cmn c-ar fi putred de I.loga l?
PICTORUL: Hotărît. Chiar Alcibiadc ac1cYcrcşte astn: Phrynin
şi Timandra au cii,pMat aur de la. el. A m:ii mnph1t dr bnni şi
1 o 11i. tr lrnimanalc ele ostnsi59 • Zicc-rn că i-ar fi dat 11i econo-
mului 'său o s1IDlr1i gra:>ă. ' '
rOETUL: Cure Ya sr1i zică, pon tc11 cu pritpl:i.d11l anrii a fost munni
nn tertip ca să-şi pună. la încrrc:are prietenii.
PICTORUL: Nimic altceva. Ai să-l vezi iară i la Atena încununat
cn lauri, laolaltă cu cei mai sns-pu~i. P1:in urmare n-avem ce
pfl.gubi llncă în accasliL presupusr1i nenoroeiro îi dăruim dragostea
norn;trrt: arc srt-i pnră că sîntcm cin~tiţi ~i, dacă-i adevăr şi nu
mindnnă ce spnno lnmea, o ~ă ne ndrm ră.splMite cu vili
~i-ndcsat nMejdilc cc ne-an J.Jllltat încoace.
PO.ETUL: Cu cc i te poli în.frtfi~a?
PlC'TOIUJL: Cu nimic âeocanÎd1ttă, în afară de persoana mea; dar
am să-i m~rLdnicqc o pîuz1L neasemuit de frumoasă.
POETUL: La fol trebuie să-mi arăt prrtuirca şi cu: am &'t-i spun că
am de gînd să scritt ceva despre el.
PICTORUL: Stra;nic ! În vremea noastră ftl.găduiala este la modă;
ea deschide ochii aşteptării. A te ţ.ine de cuvint n-are nici nn haz,
şi mnnai 11orodul cel simplu şi necioplit îşi mai împlineşte mgă­
duiclilc. A făgădui este lucml cel mai curtenitor şi mai simandi-
cos. A te ţinc de cm înt cca o diată sau un testament ~i 'ădeşte
teama la cel care-l face.
( .Apare Timon din pc~• tcra lui.)

70
 [V, l]
TIMON (aparte): Dosăvîrşit me~toşugarl N-ai fi în sta.ro să zugr~
voşti un om mai tiertlos ca tiue.
POETUL: "Mă tot gîmlcsc cc aş putea spune că am prcgtî.tit pentru
dînsttl ... pon,te un fel tle p11rabolă despre el în::mşi; poate o satiră
care să batrt în netrrd11foia. belşugului şi unde să se ara.to noianul
de măguleli care-l împre oarU. pe omul tînil.r şi avut.
TU10N (aparte): Ai de gînd să joci rolul ticălosului în propria-ţi
lucrare? Yrei oare ea punîndu-lc în drca ~ltom să-ti biciuieşti
propriile-ţi păeatr? Aşa srb şi Iaci; ti-oi lla eu ţie aurl
POETUL: Să-l cănilim:
M-aş ' ărrtci en însumi, pot să spun,
De-aş pierde-ntîrr..iiud prilejitl bun.
PICTORUL: rn bine zici;
Cc-ti trebui' se cmiJrn a găsi
Acuma pe lumină, dt c zi.
Haitkm!
TIMON (aparte): ta-ntors Yă ies în drum „. Ce zeu c hanul
De i se-rn:liină omul ~i-ntr-nn templu
M11i liîd decît o cocină de porci!
'l'u înzestrrzi cora.hia si-o mîui
Să iwc spnurn mtll'ii, h{ sădeşti
În hietul sclav pioasă. adrnirnrc:
Fii pros.ltlsit, tu, aur! Şi Hă fie
Afuiisiti cei ec sc-nchină tic I
Ia srli-i' oprc. c I .
(l.i8e îw1ii.fc. )

POETUJ_,: Salut, o, Timon.

PICTORGL: KoliHe stăpînl
TIMON: Trăiern srt văd doi oameni cmnsccaue?
POETUL: Stilpîue,
Adesea darnic. dovedindu- m:.to
Şi auzind crb duci, un trai de p 1stnio1
Uitat ele to(i prietenii, mişei
N<.'rccuuosertiori- o, inimi i;lutr.,
Nu-s bice-n cer cîto li s-ar e5clca! -
Şi care pă.ră iiu-tc-au pc tine,
Pc tine care ca o stea00 ,-ieaţa
Le-ai îndrumai! Turbez! Xu pot s-acopăt
Atîta hîdll. nffeeunostintă
Cu nici un fel de vorbe ..
[V, 1]
TIMON: Să umble goală las s-o Yadă lumea.
Iar voi băie(i de trcabrt - pe dt sîntcţi -
-o arălati cu mîna.
PICTORUL: ' Aruîndoi
Am sfat subt ploaia danuilor talc
. _ i-ti multumim.
TIMON: ' ' ' Cc oameni cumsecade I
PICTORUL: Ca sl.1-ţi slujim băturttm calea-11cuace.
TIMON: Cei mai de treabă! Cmn sti, vri plătesc?
Beti apă~ didăcini mîncaţi? De undei
AMINDOI: Te Yom sluji pc clt ne stă-n putere.
TIMON: S lutcţi cinstiţi! Ia s1rnneţi drept, aflat-aţi
Ut am bănet? 1\n\ prind că da. Hai, spuneţit
Căei doar sîntrti de trcabtt.
PICTORUL: ' . _ c zYoncşte,
Stăpînc bm1, dm nu pentru aecasta
Ne-am îndreptat încoace.
TIMON : Ce oameni drcpţl \ Nu-i pictor în Atena
Să plăzmuiascrt 1m1i dibaci ca tine;
Da, plăzmuirea ta trl!icştc pm-că.
PICTORUL: Aşa, aşa, stăpîne.
TUiION: Da, aşa„.
Iar tu în >crsul tău atît de gingaş
Iej miezul si-1 întorci si-1 ră ucesti
Că lucrătura parcă c 'fucasd. '
~i, totuşi, mult-cinstiţii mei prieteni.,
Dator sî11t să vă spun: aveţi o hibă,
Din fericire mică; nici n-aş ecre
Să v-o-ndreptaţi.
AM1NDOI: Rugămn-nc, stăpîner
Să ne-o ară.ti.
TIMON: 'Y-aţi supăra pe mine.
AMINDOI: Ţi-am mulţumi, stăpîne.
TIMON: Zău asa?
AMÎNDOI: Să nici nn to-ndoieşti, stăpîn~ vrednic.
TIMON : Păcat că prea vă-ncredcţi fiecare
Într-un cotcar cc vă însală.
AJIIîl\JJOI: ' ' Oare?
TlM-ON: Da, îl cunoa~tcţi hoţ şi prefăcut 1
Şi ştiţi cum v-amăgeştc, dar vi-i drag
Şi-l cuibăriţi. în sîn. Ci voi fiţi siguri
Că-i un misel de frunte.
PICTORUL: De cine-i 'Torba, nu şliu.

72
 [V, 1J
POETUL: Nici r11 nn ştiu
TIMON: Yoi aur să vă dau, căci dragi ilni sÎllteţi,
Dar izgoniţj de lingrt voi nu~rii,
Trtiaţi-i, spînznraţ i.-i, înrcaţi-i
1n srîmă., nimici(i-i intr-m1 fol.
Si-apoi veniti să vrt îmbnib cu aur.
AMîNDOI: Ce nume poitrtă, dounme? Spunr, cinc-s?
TIMON: Cînd mergeţi, tu încolo, el încoace~
Tot ÎJ1 tovrtrrb:ie Yrt aflati.
Cînd ficcare-i 'singur, si11gmel,
Tot face cu rnişeht1 o percohc.
( I'iclonilui.)

De nn Yoiesti să fiti doi hoti tilături,

Alungri-l. (PoetidÎli.) Dac'·ă nei să porţi sub
haine
Doar un tilliar, de celălalt te-ascunde. -
Plecaţi, otrepe! Aţi vrut am? Na-vă!
(Poeh1lui.) Mi-ai scris o poezie? Poftim plata!
(Pictorului.) Eşti alchimist? Din pietre să faci
auri
Hai, valea, ciini spurcaţi!

(li alu11gă cu piPlre, apoi intră illapoi !11 peşteră,;

(foiră Flavius şi doi senatori.)

FLAVIUS: Degeaba vreti să mai vorbiti cu Timon;

Atît s-a sihă~trit în sine îns1işi,
Că nu-i pe lume faţă omenească
S-o sulere în ochi.
PRIMUL SENA.TOR:
Tn să ne dttci
La Yăgăuna lui: făgăduit-am
Arhonţilor să stăm cu el de vorbă.
AL DOILEA SENATOR:
Se schimbă omul. Vremile, năpasta
Îl fac neom; dar tot a vremii mîJ1ă,
Rodindu-i bogăţia de-altădată,
L-aduce, poate, iar precum a fost.
Hai, da-ne, şi-om vedea.
FLAVIUS: Aici i-e hruba.
Lăcaş de tihnă fie-i! TU.non! Timon 1

73
[V, lJ
Tr r:tntă muiei. At rnfonii,
P1in <loi dnsti\i nrb.onţj , :.c-nchină ţfo;
Vorbrştc-lr, st:-:pinl'.

(Ap rnc Timo1i din 2Jrş lcra l11i.)

Trno, : Arzi, soa.rc bincfil.0i:.tor! Hai, sp1urnţl,

„·i-u ~trenng cn voi~ cite-o pn5chea po llinhll
De fiece c1ffînt a<levărat-
far fiere minchmă srb \Tă anlă
Şi limba pînă-n răd5rtini sfrijca~c:-o.
PRIMUL SENATOR:
Yrcd11ic Timon ...
TI.MON: De voi sîut vrednic doar -- şi Yoi de n1 ·ne.
AL DOlJ,EA SENATOR:
Arhonţii-~\.lcnei
te s<11uili, Timon.
TllfON: Le nmlţnmcsc; şi le-aş h'imite duma
'Napoi, de m-aş putea. duma.
PRIMUL aEKATOR:
Hai, uită
f'p d1riJ1 ăm 1iui în~ine în tine.
])iu sunet ~i cu 'ctrag :irhontii tnţi
Te roag;t ~ri. te-ntord. lti preg:.1.tcsc
rn eiu Cfocl'-'Cbit C:C te nştcaptă
8i~ YÎÎ C:U ;:,{~-} cinsteşti.
AL DOJLEA SE..'!AT011:
)H\rturisind
fă prr<i <ÎL' tot uituci au fo:-.t cu tine;
Dal' ar.i <.:Ptat l!<l, c-are foar1c-3rnr
Se p1Jd\fr, simţ.ind < e gren îi ·d nc
Cînd ll-0 nju m Tirnon) şi Yăzînd
C-o r:1~c primejdii datiL llll t r-ajntă,
Prin noi îti spunc-<lcuru C<.lr se eăiC'sie
Si că tc-u{bic cu o si mni mare '
im.~platil. drcît ră.l{l cc-p fă.cu:
Atîta bu~ăţie şi iubire
Îndt ~-aline toată nedreptatea
Şi drngostea ce-(i poa.rtă s-o vă<lcfiseă
Prin slo ·o de ueştcr~.
li'IMON: !Im fcrmr.c:iti!
Mai-mai ~ă. plîng îmi vh1c ! De mi~aţi da
Un :rnf!d tle netor, ochi rlo femeie,
At.îtea. mîngîicri mi-ar stoarce lacrimi.
 [V, 1)
PRUIUL SENATOR:
lnclup1cc1t-tc dar, sl'b IDC'Tţd. cu not
Şi în Atena nor.,:trri - ce-i şi-a. ta -
Clrmn.it r alntpntemic fi-ne.
Cu m11ltmuiri y,·i fi intiln11imit,
Ti se Yor da pnt ri fibră de margini.
fi lrnnu-ti nume ni trfbi temut:
Înclală cr-om pntra si'~-1 Îl.gonim
PM1farhîutn t nl de .\kibiarle
Cr, ('(l rnistn•!ul ClÎll<:rn, zr~ticncşte
A !ării snle tilmit.
AL DOILEA SEXATOll:
P.i-nyîrf.r spada a:ncnintăloarn
Spre-ale „\.lenei zidmi'
PR mn. SEX.\.TCII::
Ytzi, clar, Timon•.;
Tu.l(JN: A-:a :::tînd tren.ha, ua, mr~-nchq.Jer, astfel:
IJe-i f'JlÎJite<·il pt•-ai W('Î :\kibiude,
${t ~tie-_\kihiadc di. lui Timon
1\11-i pai;k Dar dl' jPfuic Af(·ua,
Pr-ai C'i \Jăt1ÎJ1i tk-i r<pîrnrnră de barbă
Şi hl.\'ă prudă ~fin1 <·le-i fccio<U'e
Hitzboiului umilitor ţi silnir,
Attmd l'lL t;!ic bine de !a Timon
f'rt-n mila mra pcntrn Mtrîni .:i lineri
A tîtn po1 i-:rt-i spm1: <:ii 11ici nu-mi pa~ăt
Să facft ~i mai riw ! Pu !Î 11 îrni pasă
D<' spndn lni dt înc-ă mai aw\i
Gitlrjuri dt· titi;1t. C'iîc-i J}U I-le află
La rrtsc11 lati în tahrri HCllll tr1is
Pc ca.re cn' ~it-1 preţuit' c JHai ieftin
Drdt pc-oricarr gît afrn· an.
Rr11nînqi dec:i în paia C'elur Veşnici,
Ca ho\ ii-n paza slr ăjii.
FLAVIUS: Hai, clcgcaba-i.
TlMON : Sc:rimu fa epitaful rnc11: clii; r rnîine
Îl \'cti p11tm citi. Ci'tei lunga-wi boală
1\umiti't 81mlitat<' şi fii11tfi
E-:l('llJll re Yindcea1e ~i nitarra
Îmi ni aduec toi. l'lernti, trăiti!
Akibiadc •rn1ă şi "oi Jni
Osîndă hmgă daţj-văl6!

75
[V, 1]
PRIMCL SE::\ATOR:
Degeaba.-i.
TIM.O~: yj, totuşi, îmi iubesc cetatea; nn sîut,
Cum umblă zvonul, ilintr-acci ce zburd»
Cînd piere ţara.
PRillUL SE:-lATOR·:
Bine glăsuit!
TlMO~: Sitlnt pe toţi cei cărora li-s drag.„.
PRIMUL SENATOH:
Acest cm1nt e vrednic de-aşa buze.
AL DOILEA SENATOR:
Pătrunde în urechi ca-uvingătorul
Prin arcul de triumf.
TIMON: Să-i wlntaţi,
Şi s1mneţi d.1,
spre a-i scuti de cazne,
De \Tăjmăşii, de frică, rle prăpădnri,
De-al dragostei chin greu şi alte rele,
Cc le înfnmtă slaha luntre-a victii
Pc drumu-i şovr~ielnic, îi învăţ '
Cum ~r•-l îmbnuo pe Akibiade.
AL DOII.EA • ENATOH:
Pliicnt îmi c ec ~pune: se va-ni oarce.
'fl!\10.N: Ungă siblaşnl meu un arbor creşte
re c1uc de nevoie va să.-1 tai;
CtU'incl am să-l dobor. Vestiţi Atena
•, i pc ai mei prieteni să dea fuga
- Cn rîndnl de la mic şi pîn' la mare -
Cît încă nu l-a tloborît seetuea,
Să vină să se spînzw·e62 , do vor
Să scape de necaz. şi salutaţi-i!
FLAVIUS: Să nu-l mai tulburăm: nu-şi schimbă gîndul.
TBlON: Să m1 mai daţi pe-aici; vestiţi Atona
Că Timon şi-a chlrat culcuşul vc~nic
Pe-un ţărm scttldat de apele sărate;
O dată-n z.i talazul răzvrătit
În spnme-1 var-neca. Veniţi aicea.
Şi lespedea-mi oracol să vri fio.
Rostiţi, voi, buze, blestemul din urmă:
Ticăloşiei cimna fie-i petic I
Iar omul fie doar gropar besmetic

76
 l v. ~j

Pc carr ·nnmai moartNl.-1 ră$plătcştd

Tr stinge, soare! Timon asfinţeşte .. _
(Iese.)

PRIMUL SENATOR :
Obida lui c frtră vindecare,
E una cu fonţa lui
AL DOILEA SENATOR:
Pierdutu-ne-am nădcjdca-n el. Să mergem
Şl-11 alt chip să trudim a. face faţă
Primejdiei.
PRIMUL SENATOH:
Căci grabnic leac se cere.
[.Ies.)

SCENA 2

Sub zidurile Alenei. Intră doi senatori şi-u11 vestitor.

PRIUUL SENATOR:
Urît cc-mi spui. Swt chiar cit zici de multe
Cohortele:
VESTITORUL: Ce-am spus am spus puţin;
De nllfcl, vinc-atît, atît de iute.
Înr.ît cnrîncl c-aici.
AL DOILEA SENATOR:
De nu-l aduc pc Timon, nu-i de-a bine.
VESTITORUL: Vorbit-am cn-o ştafetă. vetlil prieten,
Şi strînsa-ne Mi.ţie de-altădată
Ne-a Îl1dcmnat, de;i ne dezbinasem,
Ca fratii să vorbim. Alcibiaclc
11 tr~itea la prştera hri Tiruon
Cu un răvaş , ccrîncln-mi negreşit
Să-i \'Î11ă-11 sprijin cînd cetatea -rnastrll.
O va loYi, mînat şi ele iubirea
Ce-o are pentru Timon.
PRIMUL SENATOR:
Vin ai noştri.

(foiră senatorii sosi/t' de la T i mon.)

n
l '" ;),
4j
AL TREII.E.A SE.NATOR:
l'n Timon g~Hn, nu mni e nl:l.<l•:jde;
) fat t d:ele Hăjn :· ~ilor r -n iureş
Riuif'f1 n:·1i eh· co:IJ. fo1r. 1ţi , daţi zor:
A non:;tri:L c (;ădcrca; l<tţu-<- 1 lor.
(lls.)

SCEf'..!A 3

ln p 17dure; ~e 11cdc 1wşfqr: lui Iin•·-111 ~i p iJ,tra lui fu"ierarii. Intră un o~le.an,
care-l cau/1i ptJ 1'imuri.

OŞTEAKUL: După.- mlnnn1J, ri 1w1°st:i cred Cil-i locul

A;;c:111t~, lwi l Nn-i nmll'ni. Cc-o fi :...sta?
S-a dm: şi Tini (,n, i-a trcr-:it veleatul.
Rîrlog de fiară, nu ~:ltlaş uc om. „ .
J~ mort. ~\r;1asia-i pi:1.t1a; n;1 pricep
Ce-i srris JH~ r:1; voi lipil.ri-o-·n ccndi.
Akibiade ~iie 01 ie1~ ~! 1,vil}l8
Oi un rn hn:1ci I.o ;\trîn, tlnşi o tî11ă.r.
Sub falJJic·a ~\frui:i ..trt :i1;mn
Şi mult rîvn .„şte f.i-n plcî::1\!ă-11 scrum.

{lese.) J

~CENA 4

ALCIDLillE: Vt~r-tiţi ('1 'wte1t :~su pă.•liJ,toas~.

Cfi tf•bu.rk1 as11prn ei.
(1 ·r111il1i! ft.~ h
1
ci11·a ·1 wl n , ~ c•af)
(Pe ::.i·,i hr i op::.r ,1;f1M.i ~cr i i „ )

vr1 P"trCtlU'i;,ţi :Tt'nrn::i, în <l1>z~dţmi

I'i1!ă 1ud ir.ri. Jionr hm.ul. -; .);;trn plac
N<·-:t foi;t drr.ptatNt; brfb ~u şi a.]tii,
S>..1puşi pîni1 m:Li irri pa1 rrii Yo:.i.stre,
Am pribei;-it nr.volnid, şi obi<b
Nu-am plîn.s-O·! v: n. Acum so-,it-a cear;ul

78
 [V, 4)
Cîm! m;\dn -. cfo1 brnţnl coJni vajnic
Vă "tri~it: „ri-i de-ajuns!" De-acum Năpa..,~
S-o t111uf0Ji 1n jilfnl vo ·trn monlc,
8i-n ,:p:timn fu:..ri1 î ;i Ya da rd.~uflul
l'rufia răpdugoa~r.:
PHIMUL Sl!1NATOR:
Nobil tînăr,
P1 ci11J abia~1i înmugurea 11ccazul,
ţ.1 11-:tnam a rn· frmc de puterea-ţi.
Tri1.1i,;-:tm :'ioli sl't-ţi domo lim mînia
~l !JP]"(•(:'Ull(;Ş\ÎIJţ:t 1)1'-~•ffi Sft~lat-0
1'ri11tr- m 1•rk;o:; de dr::igo~tc.
A.L DOILEA SC!'„ TOU.
Cercat-am
EZ•-l îrn\,m:rm1 Jh' Ti111on îmbiindu-l,
1' iu n:;1it1.ri mniJi, la cfo înn1t;
~;-, 1:1. lf, t ri1i_ t<•\·i - nu-i drept urgia luptei
,.-0-1.uur · U•t1 de-a Yalrna.
PRIMUL SEI\ATOP..
Zidnl ăsta
N-. Îu.' t clttilit c'.t· mina celor care
T(·-.~"' s111 ilr:i t; ti 1H.i dr cr sili
An :<tt· :;;co1i si turnuri srt i11ătească
I'rtc" t ,11' t::ît or~·1i.
i:\L DOfLEA SEN\Tlilt:
S-:111 :;~in:- clin vfatll
Aet·i ·c·-:1tîi ti-nu hrt„rtzit ~mghinnui.
Hn~iJwa ele-a fi l'o:,:t asa rnh,eJnici
I-a· ~u;.i;nmwt. Hăpîr:e' nolJii, intră
Cn flutnr1irtlt: fi< rnmi în cetPtc;
Ucull' clilitn noi <ljn zeu· mrnl
J l;,d\ VOÎ~-:ti :;i1-tÎ gJ iJt11Î I ft.zlmnare.a
Cn- ' Lrnnft nr.fii:l'H.:-<·5. la-ţi zecimea
I 'e eare snarta rn ur::;i-o rnorţii,
Şi moari1 cei ur~iţi.
PRIMUL SENATOF~.
Nu toţi greşit-am
Îr1 fo(a ta. Kn-i dn·pt ca prutru morţi
Sri tl· răzbu11i pc \Îi. I'ăeatul nu e
Pămîr,t, s/1-l mo~tenirn. f'eei, dragul nostro,
Cu o:u,tca intri!, nu şi cn m1nia:
AtNw crnţ-o, doar ţ:i-e leagăn, crută-ţi
Şi ruddc pc C«rc laobltr.

79
(V, 4]
Cu rei re te-au jignit i-ai prăpădi
În viforul mîuiei. Ca ph torni
La stî11ă, numai oaici molipsită
S-o tai, 1111 tmma-11 treagă.
AL DOILEA SENATOH:
Tot co jindui
Mai lesne căpăta-vei s1.u-îzînd
Decît lovind CLl spada.
PRIMUL SENATOR:
Cu pi.ciornl
[zbP:jte-n porţi, şi se Yor tfa în lături
Dacă-ti trimiti blîndrtea înnintc
a
Spre vesti prieten. '
AL DOILEA SENATOR:
rnt-ti mănn:;a
San altri clm.ltsic-a dnst~i t alr ·
Cum ră prin a{-mo un vrei ,ă nr bîntni,
Ci să-ţi cîştigi dreptatea; în cl'lato
Aclăposti-vom oastea toatrh, pînă.
'fi-om împlini clorinţeJo.
ALCIBIADE: Zvîrl d1u-ă,
Mănuşa mra. Vcnip, descbide\i poarta;
Şi doar vrăjmaşii moi şi ai lui Timon
Pe care îrndsi voi îi osîrnli-wt-i,
Vor isprişi.' Tur ca să fiti pc pace
Că vin cn gîud cinstit, nici un oştr:m
Nu s-o clinti din taberi, nici d\,lca-Ya
Or'lnduielile cctrttii YOi1stre
Nepedepsit de legile Atonei
Cn grea pcdeupsă.
AM1NDOI SENATORII:
Nohilri vorbire !
ALCIBIA.DE: Ţineţi-vă cuv în tul; coborîţi!

(8ewitorii coboatlt şi deschid porţile. )

(fotrâ un oştean.)

OŞTEA~UL: SlăYite domnne, Timon a mmit;

Mormîntul său e duar la. poala mrtrii;
Pe lcspccle-s sUipate-acestc slove
Cc le-am luat pc ceară, şi tiparul
Va-uJocni adînca-mi neştiinţă.

80
 [V, 4]
ALCIBIADE: (c•ite;;le <'pila.fnl):
Golit de &ietu-i suflr>t, aici un biet leş zace:
Pe tei riin111.şi în t1inul-111i doru lepra să-i îmbrace I
Sub lr.~pPtlf' e Timon, r'e rin pe i:i·i itrî.t-a;
Nu le opn'., dn111ie(e - blesteamă, treci, şi-atîta.
Sînt ultimele talc simţăminte ;
D11rcn•n, 0;1 mcniJor te , drbea
Cnm te sdrbean şi lacri mile lor
Pi: nre le dr5.mnie 1,gîrc i ta. fire ;
Dar nrnlta-ti l'antc~.ic l-a silit
Pc mnrf'lc ~cptun să µlîngă ve~nic
Ln srnndul 1ău rnorrnîut de ,-ini iertatei
Se :;tinsc Tuno11; amintirea-i însă
Va dăinui. Durt•ţi-mit- n crtate;
Lt spadă IujC'r de mr1slin ll'ga-Yoi.
Hitzboiul ÎlldOţ!'•H•:i\.-sr, en pacea,
Şi pnr1•a ă-l îmbn11P: fiecare
Leac fie-i celuilalt. Ifai, l>ateţi tobe I
( /,:s ,)
Comentarii

Anii 1601-lGO.:S sugcrati în tabelul cronologic nl lui F.E. Jfallidav

pe.ntrn reda ci arca de Ciltre Shakespeare a tragediei Timo11 din Ate1l!1
(Ti?•w11 of ,1/ltrns) sînt extrem de aproximntivi pentru că nu au jnstific5.ri
„r:xt<'rnc". Primul tcxi cunoscut eslc cel clin cditfa în-folio, 1623 (llnde
apare la c~pitolul tnigcdiilor, intre R1J1;1co fi Jti lida şi Iuliu 0f:ar ), DII
c:1:hb nici o edit ie in-cnarto , pics:i. nu este mcntionali1 de c011tcmporani
r:.ir.i ca scriere, nici ca montare la vreun teatru ( dup5. e seric de adaptări
rrima rr11rczrulaţie pc b1w1 it'xhdni sltakcspcariim a avut loc de abia î~
lS:il, la lcfltrnl londonez „Sadler's Wulls"), iar H.J. Olircr, îngrijitoru.1
cJtimri ediţii .\rJpn a i1il'sci, amintc~te şi faptul cil aceasta „nu cantine
fie m:icar o sin.~uri"t tth1zie c:.:re, 1111mintl un eveniment sau o persoană, să
constituie oLi~nuila tlo\adă formală pentru. datarra operei lui Shakespeare
Clw prrioatla rlis:d.11·rnnă'· 1 .
Dove„ilc „intcnw" :tu ~bibilit - nn neapărat definitiv - că anul 1604
e3te imul diu tcnne1iclc inif iule ale d:i,tătii;

„T.ibcrtăţilc yrrsificatorire sugerează, bineînţeles, o dată tirzie; şi

prin raportare la wrsul alh, pc alocuri mal cizelat in piesă , se poate
n•1 "l'U1i
afir111:1 că, în fu11m· ci prezentă, ca n11 a fost scrisft înainte de 1604. la
a!te pasaje, pnsilii I norcYizuitc, ycrsul eslo ~mai libcu decît oriunde la
Shul;c•sprare, (']lia.r şi fkcît în «piesele romantice» de la sfîrşit. („.) Ca spirit,
totnşi, Timrm se aprnpfo org:mic <le tmgediilc tîrzii; iar datarea propusă.
de eincrn tÎl'pinrlf' probabil rlc afinitatea pc care acesta o constată în legă­
tun1 cu unele dintre ele mai rurîntl d1:c1t cu altele.
rarnlcla cu R · grlc Leal' a fost srmnalatil cel mai frec1ent. Ca şi Lear,
Trnvm ia tlrrpt b1111e dcclara[îlJc de ata~amcnt; aşa cum Lear nesocoteşte
m1'ritl'lc C'orrlpJfri rlin cauza l'\1lrimftrii ci simple şi sincere, Timon nu ţine
seama <le :twrliomentclc nrsocii1bilnlui Apcmantus; şi întocmai după cum

1 Il.J. Oliver, în Introducerea la Timon of Alhens, Tho Arden Shakes~

.r eare, 1058, lilei huen, Lonrlon, p. XJ •.

82
Kent e singurul om credincios lui L!'ar, ~i Flavrns îi csto rrnclincins hti
Timon, şi auundoi trcbuiCl sii au<lă. cum le si11t respins!' prolP~tclc imj)'>-
triva. n!J:: . 1buinţei stii.pinilor. într-un sens, Flavius, 1tsfmr nra. lui K••nt,
i) nrm1•aiă. stilpînnl in pustiet<tte, u.mle i1:ima i se fringr r;;i jut.lecata apro:i.pa
că. cr<l1•azil. sub şornl răută\ii oro.eucşti; iar blestemele pc c:trc cei cloi crui
tragici Io n.runcil omenirii au o acccJ.şi for\<1 şi sÎllt a1ksca. comparabile prin
m1nuntc"1•

Încii Dra<lley ~ttthilise o si-rie <le puraJelismc între c~lo două tragcd ;i;
„tragicele mmii.ri alo ncrccunoşti.r1tPi'·; „Yictim:i. c~te extra.ordiaar de
:r:cbă.nuitoare, mi!oa~ă şi vchcniolltii.' şi ,.total copleşii a, Lrcclnd prin furitl
la nebunie într-un caz ~i la siuuci<lurc iu c:i.zul cr.lllalt"; „pas:1jde fa.im<HJ.-IB
Bînt blestr m~Je"; existil. .,comparat ii repetate între om ~i fiare"~. „Oamenii
silraei şi 1tmili sînt, npro:i.pe filrtt rxccp(ie, s:ln1Hoşi la minte )i buni la inim:;.,
foiali 5i compiitimitori" 3• Tutotla.lii, Dradlcy sesizase ascmăui"mle diu ca<lnl
versificaţiei' şi al unor cxprcsii 5 •

Asupra c.Kprimării monologate a lui Lcar şi 'fimon 1lin momentul iwl

ee dezechilibrează s1tflctrşto a atras atenţia Wolfga11~ Clcmcn6.
Din păcate, cnlntionările nu rezoh·ă p1·obkma imp•Htantă a anteco-
d<'nţei mwi[L dintre cele două piesl': este T:„1011 il:n Af.;;w îndat.orat R;·acl· -i
Lcar s:i.u Yiwvcrsa? , 'ici raporturile rwnologico 1lintrc l"ir:io;i şi t.tli"e rnl-
grdii ap:uţinhld ace lrif.~i fami Iii nu a 11 fo::t elurid<il c; au fost doar <cN1sa
în relief pttnctl'ltl dr. conwrg1'n(ă ..,,\tuw frra de fa, înr·rput din Tii,.:m
tiin Ale.na seamănă. eu atmosft>ra poetică din Antouiu şi Clrnprtm" 7• „ ... c-1:]
putino temii. foarto scmnificatil'ii, cca im:1licatii în contrastul ilintn' Al r„-
b1ade şi Timon, 11.p:i.ro <J.tit în C<1IioJ an cit ~i în .fotcmiii fi Clcr11rifra"R.
„După părerra m~a, csle put i n probabil( ... ) c;i. 'l.'imo.1 sft Ji fost w primi
schiţii. 1> pcntm R 'jele T,ear s~,u, po linia gindirii 111i t'Jif[or<l L('cdt, ,uq
îndoicluic Hstitor al pieselor n,mauticc ». Dar d, orit:um ~tr sta lucrnrile,
Titno.1 din AtCTrn se ;;~oci:iză cu Lmr, j .11•1.;(11 ~i ( '·1. i•J/1,,1 ( m1.i df Ţrllb .;
decît cu Ofltclla .,i Ji11d1ctll) şi ct~ în toate trei se manif~:ot(t o amunită tle11i.~­
~.:i.ro a ar.c?utului, il•.'Z\·oltll.tii în cuntinuarn iu pi<';;, le f"ollllilllliec, c o .;r 1_
cluzie cu ci.ro cei m.ii mulţi critici rnr fi llc acorri:·u

1
fl..J. Oliver. Op. cit., pp. XL- XU.
2 A.C. Bm1lky, i'::JlrnkNpea.re '.l'.·ugc•ly, 1801, :\facmillMl, T.on11on, 1~1-1,
!'· 20 .
3lbid., p. ~73 .
• J/,iiJ., p. 2iJl.
& fbid., p. 3 IU.
6 Wnlfg.rng H. r,1„men, Thc Dc·1•c/c11;;1r11t of Shaf<c 11 ·r;rr's Ji,ia:r 71,
Hlol, .:.kthnrn, J.rrn<J.t•n, l!Jlit). p. l ll.
7
G. Wibon Kr:i~ht, 1'hc lritccl uf Ffr,, 1!)30, -'ll'!Jmen, J.ondon, lf72,
P· :.no.
B ILT. Olivrr, np. cil. , p. . -u.
Ubid., p . .XLlJ.

83
 Indiferent ele clirecţia împnunutlJlni, Shakespeare, rn şi m cazuri
precedente (Hamlet - Troilus fi Cresida sau R ichard al 11-lea - Visul
unei nopf'i de t'ltl'Ct), devin<' propria sa snrsă. cl1• insplraţie, ma.i impoifantă
ca idei şi atitudini dccîr IiTa...-a sursă a ruato1falulu i naratiY-dramaiic şi
caracterologic din lie{ilc lui ..clnioHÎ!! şi Alci/1irulc de rlntarh (în tradu-
cerea lui Thomas Xorth), o norei/a din Palatul .plrfoerii (Th e Palace of
Plcasure, 1566) de William Paintor, dfalognl Jni Lucian Tirnon sm1 illi;a.11-
tropiil (netradus încă pc atunci in limba engleză) sau piesa academic ă
'.l'imon (1585?) (singura lucrnro unde so întîlnrşte „ crvitorul credincios"
şi existr~ o scenă a falsului banclict).
Nici Plntarh, ni ci iz....-oarclc adiacente rnt-i pntea.tt ofo ri lui Slrnkesp eare
mai mult clecît o intrigă cn un pronnn("at caracter li11 iar, nrpntrivit.l 11entm
o su ţinută tratare dramatică do-a lungt d a cinci acto.
După Peter Urc, aceasta explică eşecul dra maturgului în înec rea rea
probabilă „ele a crea un cron tragic care să aibă tmcle trftsăhui com1rne cu
Lear şi Othcllo" 1 • Dar este probabilit acrnstă int.cntio? Sau nu sînt la fel
de probabilo şi alte inten(ii, poate nu prrpondcrent drnma tice? Spre deo-
sebire de cei mai multi shakcs11eariologi, Peter Urc însuşi caliiicfL piesa
„a problem pln y" - „piesă ele probleme", ,,pir ă de/c u probl eme", rn alte
cuvinte, o pies[L prcocupati1 de prrzentarra şi di~cuhtrra unor lezc tcorclice
(morale, filozofice) (cnm ~c îlltîmplă cu Troiltts fi Crrsidri san Jf1lwră
penim m<lsw-if). Şi tot Urc este de acord rn cei care 1·ftd în '.l'i1no11 o moral i·
late. Piesa

„ ... arc caracterul unei fabttle morale. Toţi comenhttorii i-nn rernuoscut
acest carnrter, chiar dadl. nn toti ar dori să. yadii, într-însa u moralitate
met.licva lă shakcspcarizatii.'"2.

rridtfL astfel, deci (în pri1m1l rînd) ca moralitate, Timon dii! Atena
sr disculp;t tle o se:i.m1i dr ncd(>SăYîrşiri cr i se atribuie ta tragecl.ie „regulată."
sau „clasici'\," sau „shn,kespeaTia11iL'" în srm11l în care nc-a.u deprins Ri„hard
al I II- iea sau R omeo şi .Tttlieln san Hamlet. Simplitatea ac(iuni.i de1·ine o
însuşire JJOzitivă , iar structura ci este „~labii şi confrtzii." (Bradlry) sau
„dl'zlînată" ( ~ndo\·) numai la niYdttl strict fonu;Ll, rnru aratu. conyingător
G. Wilson E:night: ·

„Timon este o parnl.i olă sau o alcg<irie; fnr(a ri clcbonlantă, simpli·

tatr;i clar contura.tii, şi masiYă, frlrnica ei eviJentft ~i mmărind scopttri
precise, toa.te acesteti se estompează ~i se drnabirc<tză dacă ceea cc căutii. m
c~te 11semănarca întocmai w iuanifesl.ărilc umenPşti. Piesi1 viidl' şte o sublimă

1
Peter Ure, Shakespeare: The Problem Pla.ys, 1961, Longm1rn, Londo n,
1910, p. 42.
2
Ibid., p. 46.

64
lipsă de reali · m. Dai:a îns;i, surprindem întelcsul ei filozofic univers:il,
atunci ea ne apa.re în întreaga. ci profunzime şi arhitectură m'iiestrităl".

„Multe per:ona.je sînt slab inili1·idualizate", observă Ş1·cdov'. Or,

tocmai simpl<t lor crrionare (excep(ie fac Timon, .\pema.nttis şi ,\Icibittde)
se înscrie în tipiClll moralităţi lor; şi nu este o întîmpl:tre faphtl că un ele
dintre ele sint denumite prin profc:>ie ( Poetul, l'ictornl, Giurncrginl,
Negustorul, Tîlharii), că altele pot fi lesne tipiza.te profcsio11:1I (Alcibia.de,
milita.ml; Apemantus, filozoful cinic; Pltrynia şi Timanura., carte za.ne le
etc.) sau cit însuşi Tim1n (dttpă Doren) simbolizează. )fonificcnta. în pri-
mele trei acte ca sft se transforme în llfizantroptLl din ultim lo două.
0

Confruntnrc:t tragediei cu Omul (Evwrman, HD.)?), cea. m'ti Yaloroasf1

moralitate mcdicrnJii engleză, confirmă, credem, cara.ctcrnl de creditoare
al accsfria fată de Timon. Trecînd pesto identitatea unor teme m;.1j11re
(„Omul: Lt bine se găsesc prieteni, zău,/ Ce-s tare neprietenoşi l<t ră1r',
versttrile 309 310; „0111ttl: ... drept face banul clin ce-i strimb", "· 413),
ne poate reţine aten\it\ a.semii.narea. tchnicft dramatică (cu deosebirea. cii.
Shakespeare dczvultă în trei scene consect1LiYe ceea ce în 011wl este
„concis·'). Refuzul scn:ttorilor de a-i da o mie de falanti strîmtoratului
Timon (care-i copleşise cu darnri) e astfel reprodus tle cconom~11 său:
„Răspun s u-mi-au cu to\ ii într-Ltn glas f Că. n-au, că-s la. strîmtoare, că nu
pot/ Să. facit cc-a.r voi.„" etc. (II, 2, 203 şi urm.) . Lucullus, solicitat la
rîndttl său, îi spane lui FJaminius, servito ml lui Timon: „ ... astea nu-s
timpuri să dai cu împrumut" (III, 1, 4.2-41) . Lucius ii cerc Ltnui alt ser-
vit.or, Scr\'i lins: „ Du înăl\imii·sale toată dragostea mea. Trag nădej tlo
că-mi voi piistra preţuirea sa, chr n-am putinţă să.-i fiu de folos" (III, 2,
51 :>:1). Sempronius ntt-i trimite !ni Timon banii ceruţi pentru că l-a
jignit apelînil mai întîi la altii (III, 3, 13- 28).
în 011111!, ştiindu-se aproape de ceasul morţii, eroul ecro ajutor de la o
reric de pcrsoJJaje alegorice şi coto refuz11t sub pretexte la fc I do variate
„8cmcnnl: Cît despre mine, singur să purcezi" (v. 33±); „Neam11l: La deget
am o bătătură, zău" (v. 33G); „Arerca: ... la u11 asemc11i drnm nu mnrg cu
nimeni" ( v. 415); „Pufcrm: Eu, Omule, nu voi să te cunosc" ( v. SOS) etc.~.

1G. Wilson Knighf", Op. cil„ p. 220.

2I. Şycclov, Huoli1•f ir1 şck,pirovskoi tr11ghcdii, 1Iosha, 1975, p. 283.
a ;\u este cxclllS un intermediar al procedcullti, Thomas [Ieywood, a.
cărui c:i.podoporă dra.m·ttică, Bttnrltatea ucide o fe m~ ie ( .1 lV oman J~ ill'd
lVith J( md 1iPss), deşi tipărită în 1G07, fusese jucată încă în l()f)3. Susan
apelează la. lamilsointa. rudelor C<~ să-l scape de inclti ·oare pc fratele ci
şi primeşte răRpm1suri ca acestea: „Biitrî1111Z 1!l ow1tforl: Bani n-am. Şi-apoi
să ştiţi: nepotul meu j S-a rnpt de rude cînd a dat de gm1" (III, 5, 16-
17); „Sandy: ... azi nu vrran ~j, ştii de oful tău" ( v. 25); „Rodrr: .:II·a~tctiptă
nişte trebi" (v. 30); „Tydy: Cu cei cc sc·mprumută 1111-s văr bun" (v. 37).

85
 .lem~n c1:mstn.t.ă,
c:i. linia alego.ricU. a tra.godid se desL.t~eştc din prima
11c0ni pnm11lui act untle apa.re domin:mt:• fi:;<I~ă a Fortunei:
„Porfui· Ci.ud, sub îndemnul toanelor, Furtuna/Îşi zvîrlr-n hău
fol.iiLl!, tuti ciracii/ Cc-n urmă-i s-au urcat spre culmi pc br1nci, /Să se,
{'ri.i;;al -1 lasii şi nici unul/ Nu-l insoţl'şte în căderea !ai·' (I, 1,l 84-88)1

•. cLematismul îşi dă de veste pretutindeni·" observă >an Doren..

in"";istriud şi un detaliu cu caracter numeric:

„E. i:;tiî trei nemultumiti: Tim@, Apcm:i.utu~ şi Alcibiade. Trei ser-

v;(ori intr" în palattd lui Tiln1n p11rtînd damri. 'l'rci prietr11i refuză să-i
tir:. bar•1 lui Tim'Jil în trri scene cons~cuth-c ~i tNi ·triiin i far coml'ntarii
~~npra l;Hreicei jigniri. in sin;;nrritatca sa, Tim m r vi1.itat dP trl'i perso-
n 1jc importante: Akihiadl', Apemrnhts ~i Flaviu>. far tilh<u-ii care îl aboc-
d 'a '.a sint trei la num:\r" 2•

In siin;it, în sprijinul ideii de intcnţionalitatl' şi rfohorare subliniat

e •:i:cit•ntă trubuie amintită şi organizarea scmpulun. fL a contra~lelur sa11
:..r.forzrlur. 11.J. Olfrer com entează:
,.PH·sa este, într-adevăr, aşa cum a lăsat să se î.n(rleagă d-ra Ellis-Fe.r-
uur, u!l droscbit do interesant experiment în tclrnica dramatică; ( ... }
dep:'işindu-şi cu mult epora şi apropiindu-se con.sidcru.bil de tehnica ann-
mitor romane modeme al cru·or protvlip este I'1rncl ~i co11trap.111et dl' Aldous
[luxll'y. Cu un minimum ab~olut de naraţillne cronologică, Shake>peare a
c•intrap11s rcactiilo unui ~in~1r om faţă de diferite situa(ii reacţiilor diferi-
lllnr oam 0 ni faţft de situa\ii identice. Atit11diuca lui Tim~n fa\ii dn prospe-
r.tntc într-o jumătate do piesă c pmă în contrast cu atitudiura lui fo\ă
1l" a:h-er. itale în jum1<tatca ccala.Hă; linguşirea i1iocrită a Poetului, a
.P.ctorultlî , i a nobililor atenieni se află într-un raport antitetic cu cinisr'l. :i
n miignlitor al lui Apemantns. Actul al III-iea apune între ele rc!uzurik
'1iforitilor creditori; iar in a doua jumătate (actele IV şi Y), neîntrerupt.
\Εitc·le p1 rarei le fac lui Timon Poetul şi Pictorul, Apemantns, Alcibiacle
~1 S,natorii sînt contra~tate între ele, dar şi cu vizitP\c fftcute de fiecare
tl1u C'i lui Timon în prima jumătaio a piesei"a.

Pda Cre:
„Srrna in care (III, 4) , ca un anim:il Îl1t'v]ţit, Timun c înconjurat
rlr o haită de creditori cc urlă este o teribilă. replică parodistică la .ccnde
antcrioarr unde el ern asediat de o gloată de beneficiari chipurile modeşti.
A.cda~i echilibru calculat se poate obserYa în relaţia d.inLrc scena cehu d&

1Wolf•~ng Clemen, Op. cil., p. 169.

z Mark van Dorcn, Shalwpearc, 1939, Doubleday, 'ew York. 1953.
P. 252.
! ll.J. Oli>er, Op. cit., p. XLVIII-XLIX.

86
al doilea ba.nchct (III, 4) '}Î cca a primului (I, 2). Mîncărurilo <;a.re au î.ncî nr;:;t
celo patru sim{uri au devenit a.pil. clUîic şi pietre , prietenii s-au preschimb,. t
tn fia.re, cuvlntul tlc bun-venit al ;;azdd într-o JnngTt am~nin(aro dhi.,,,ă
(III, 6, 8-101). 'l'irnon regizca.zil ni\<' larea id tl1ti cnm propria ~a C;e
s-a trru.1 format din lmni!.tato şi pri·os :tl inimii. in crn1imc şi însingt:.i: i.;e
de parei ar prezenta o anti-mască teriuilă, opu-;l ln mod adecvat 1.c.â'.;tti
lui Cupidon caro Iuscse int rprctatil la priuml o;p:l["' 1•

Caracterul singul::.r al piesei , a.cela de nou expcrim~11t delib":;: 1n

tehnka drnmatidL, nn poate seuza iropcrfccţilmilc reale şi evidente •le
textului, dincolo rle !lrorilc zcţ.arilor. Sînt im~1crfecţiunile rcJactă.rii , ~·:ro.­
na.late de numeroşi cercetători : transcrierea variabili a unor n mc pre.prii
(exemplul cel mai des citat este „ \Tcntidia<", car a.p:tre ~i ca „V1•ntidJ.!:1s'-,
„ Ventidgius" şi „ Ycntig:ius"), redtm<lan[ dl} , onti;;imiil~, neglijm\tlc, conti :.i-
gcrilo forţate a le unor cuvinto ( y'are = you a.re, 't'i's bee11 done = it !tJ.'1
been clonc, th'liadst e~c.), num~roa.srlc 1..kvi<'ri (ncmutivalc) ele l;i cr;al a!h,
diminuarea tensiun.ii dramatice in cca de a d:Jua. jlllnii.tate a piesei, necla.r1-
ta.toa. şi inconsecvenţa. roltllui lui .\lcibia<le etr.. To:ite n.t•Ff.•'a i-au făcut
pe Brn.dlry şi aJ \i ;:ha.kcspcariologi mai ved1i '-J. prc~11pună intervenţia.
parţialii. a unor dmnrn t.mgi m:ii 1m(i11 îme5rraţi drcît; a~ttornl titulm,
ipot.eză. înlocuită. a>tftzi cu idec01 ci pic-a. e nct~rmin aJă. ( Cbr.mb<' r:;) şi ,'.J,
J>e alocuri, arc caracterul unor br tio·ine (Elli -Fcrm'>r, Br:i.ilbrook c!_c.).
!n ciuda „nefiuisiirilor", ne-am pttrca. pune întrebarea !ftorica.> c.i
nu este shakespearian in J'imua tli>i Alrnti? Lu. c:trc am g'i:ii ră;pm1snl
cuv nit procedind !a. o minutioasl analiză a fiecărui rî:n<l .•. Dim~r,:;iuu· •1l
decen te ale nuci po~ifrţe nu îngăduie însi.i. d dt schiţarea unor 1;,1utun:ri,
inccpînd cu pcrso1111jul integra.t şi i11trgratiJr rnre este 1'inun.
Timon onorează titlul picsl!Î: el este figu ra. c"'ntrală, rfo~pre dt 0 ul 0
•

se v rbeşte cel m1i m·1lt, Lcw.~le fundamrnta.lc sînt J.lscat;it„ le î~ :;:.·J 1

sa'!! !n kgăturit cu el da către alţii, 'l'innn le ilt1strcazi.i. prin l)tintluitii, at;·
tudini şi trăiri. Totodată, eroul c>tc sh;i.kespearia.n; pri ntre :1\t,)ll' p )a<· ;;
iw.utru motirul ră o suficient <le cornplcx ca să. n11 ii~ tllmiicit w·tlr.
G. -nson Knight scrie ur iltoado:

„Dacă, aşa cum sugcrc:i.ză m1 ori 'hake-p•iare, intlră!;ustit.ul îşi >cdfl

propriul suflet Eimbo liza t în inbitit sa, atunci oîntrm îudrcptătiti di. ~J>uucm
că Timon se proic cteaz[L .tn lumea <lin jnru.l lui; omenirea. este propriul ;.ii11
suflet; o dmgosto minunat.'). ş i nc\ărmuritii. C'.mstrnicşt~ un paradis terestru
uutle îşi poate afla. mulţumirea. dc1>Ll nă în comun.inne. dlut~e inimr• ~i
inimă, dar şi dar"J.

J. Pr. tl.'r Ure, r>p. rit„ p. 4.5.

~ G. Wilson Kni;;bt, OJ.J. 1J1l„ p. ~2.

67
 l'cntru FluchCrc, Timun este:

„„. bunătatea personificată (care) îşi ia aerul alegoric al urii cînd

încctl':1.zit de a mni j11rn rolul omnlni gcncros"1 .
Lucrurile nn stau dtiar aşa; părerea lui Kuight ~i cca a lui Fluchere
sînt tmiln.tornl romru1t.icc: mai îut.îi pe ftmdalul general al Yiziunii sltake·
spC<Lricne, constant romant .ică şi rerdistU. („cum ar trebui srt fie" şi „cum
este"), ron t<Lnt tragită ~; comică, constant ambiguu. (inclusiv atunci rind
e. te vorba cles1wo caracterizarea personajelor, ca în caZ11l regelui „ideal"
Henric al V-lc:t, al lui Hamlet, Brntus etc.), apoi prin raportare la textul
tragediei Timo11 dii; Ate1w. mre oferă destule date cc infirmii pcricc(innea
moralrt a profagonish1lui.
O.J. Curnpbell (1943Y snblfoiază „autoîncintarca" lui Timon „cînd
face paradă ele muu.ificcntă", iar pentru C. Maxwell (1948) împftrjitul
continuu al darurilor e o formă de preznm(ie - punct ele yeclore cu care
II.J. Olivor m1 e ele acord, deşi recunoaşte pl'ezenţ;t unei annmite snpcrfi-
cialităti în faptul că Timon „acceptă cu bnnăvoin[ii" laude.le aduse genero·
zi tătii salo. a
După John Wain:

„Gcnerozitateit lui TimPn seaminii mai curî1td cu patima decît cu

itlbirea ( ... ). E un impuls orb, nedi scriminat, c1q1rimîndu-se într-tm mod
mecanic. Timon trebuie să ospăteze şi să răRplătească pe toţi cei ce intră în
casa lui, nu pentm că doreşte srt uşureze suferinta sau să încurajeze meritul,
ti pur şi simplu pentrn că Tim.ou e Timon şi aceasta este maniera vanităţii
~ale. ( ... ) Âceastă generozitate e o foJ"mă ele slăbiciune, tot astfel dupU. cum
mulţumirile linguşi to are ale semenilor săi sînt o parodie a aclCYăratei
recunuştinţe"·1 •

Din annliza cuprinzăto:irc pe care o face ŞrndoY, cîteYa pas<ijc insistă

asu11ra continuităţii infrastrnctnrale a celor doi Timoni:

„"Cnnărindu-1 pe Timon încă în prima parte a piesei miele el se îmbată

do propria sa gc1ierozitatc, avem toate temciiuile să presu1nmem cu. bunii-
;-oinţa lui nu este atît manifestarea grijii faţă de alti oameni, cît un mijloc
cMc îi per mi te lui Timon srt-şi creeze satisfacţii personale. Iar în partea
a dolla această. concluzie e confirmată de cuyiutclc cu care evocă viaţa
lui la Atena:
«C'i pentru mine, Apemantus, htmoa / Cofetărie-a fost; guri, limbi,
ochi , inimi,/ Cînd le dădeam porunci, mi-au prisosit.~ (IV, 3, 260- 263).
1Henri Flncld·rc, Sliake.<p eare, 1D53, Longmans, London, 1D64, p. 249.
2Citat de H.J. Oliver, Op. cit., p. XLV.
3 Ibid.
4
John Wain, The Li11i11r; World of Sltake.<prare, Macmil!an, Lonclon,
19G4, p. 194-195.

88
 ( .„) (111 monologul ltti Tii11011 deryre prirfenie - J, 2, ()2 - ll.t - t1111lji
ccrcetcifori au rcbtl u11 1'imon idcali::af; pmtru Şredov te.ciul CHJJri,lde ~i
iro11 ir.)
( ...) ... cî11d discută despre prietenie, Tim9n nu se gîndc5tc o clipii că
va a\·ca. vreodată nevoie de ajutor de la prieteni. El c condns cii bog-ii·
ţiilc sale sînt nesf.îrşite, că moşiile sale se mai întind pînă în Laredcmoni:i,
iar vestea despre faliment pe care i-o adttcc ma.i tîrziu Flavias e cu total
neaşteptată pentru el. ( ... ) în proslăvirea prieteniei sesizăm o m'isurii ele
lăudf1roşcnie şi vanitate, iar cauza acestora este, în ultimă analizft, bogă(ia
lui Timon. (.„) Prietenia aparentă care în aceste momente uneşte perso-
najele nu serve~te în rca.litate decît ca un parantn exterior care ascunde
faptul că nici în prim·t parte eroul nu comunică într-adeYăr cu cei din
jur. ( ...) (Aurul) transform:\ prietenia cîntată do Timon în singurătatea
absolutfl a eroului. Altiel spus. în prima parte a tragediei terenul pentru
mizantJ011ia lui 'fonon se doYcdcştc a fi pregătit }JO de}Jliu şi multilatcral"1 •

Despre caracterul trrptat integrator al imaginilor fundam 0 ntale din

piesă(imagini dintre care multe reliefează atitudinile lui Timon) Wolfgang
Clcmcn a scris pagini deosebit do instrnctiYe, a tfcl:

„In primele scene vedem rnm linguşitorii se îmbulzesc în jurul lui

Timon şi se înfrnptft din lmnătăţilo oferite de el. Shakespeare clescrio
lucrurile ca şi cum linguşitorii l-ar devorn pe Timo11 tnsuşi. El arată lirn11edl'
din capul loculni că adLtfarca lui Timon de către linguşitori e.xpJoatoaz:1
dărnicia eroului e.xclusi\' pentru satisfactii materiale. (... ) în scena a 2-a,
Apemantus exclamă:
~o, zoi, cîti oamrni se înfruptă din Timon, şi Timon mi-i Yedc ! !\Li.
doare-n su.fJct oînd vild că atîtia îşi înting pîinea în sing<·Je unui om.„ •
(I, 2, 40- 43) ( ... )
•C•1 linguşiri, bem oamenii şi yinnl, /Iar m"ti tîrziu vărsăm întreg
veninul/ Pizmaşei uri a>u11ra cftrnntctii» (I, 2, H4- 14G). ~Iotivul acc3ta
e dus mai deparl o în mod discret, iar atunci cînd Primul Străin spun o:
•Din Timon niciodat~L n-am gust ah (III, 2, 85) şi el identifică, inconştient,
mincarea lui Timon cu Timon însuşi. Oind, în final, Timon e încoltit viole11 t
de nernşinaţii săi creditori, cu \·i ntele lui repetii metafora an teri oară ( ... ):
cToca\i-mi inima„. fa-mi sîngelc »( III, 4, 94; 9G). („.)
O a.ltft scrie de imagini ne arată cum o im'lginc apare la. înccpt1t doar
ca presentiment; cînd, însă, realitatea ~a adcycrih această imagine, cu m
este ea preluată do eroul princip:il şi folosită în întreaga ei somnificaţie
incisivă. Sărăcirea Jui Timun c \~flzut!L prin im:igiuea iernii rare se apropie
(Flal'ius, fli II, 2, 181 - 18'!, apui Ti11w11 î11 II l, 6, 33 elt·.)"~.

JJ. ŞHdov, Op. cil., p. 297 298.

~Wolfgang Ch·mrn, Op. cil„ p. 1G9 170.

89
 !n oonLinuarr·, C!1 m~n se -0cupă p;:i la •do ultimele duui!. acte, unde
innginilc deYin „pr:urip;ilu! mijloc al pre:wntării drauuUcc pcntm a ne
de zvălui schinb;lrilr i)('trrwtc în Tim1Jl1": bolile, putreziciunea, natura
(1'.>re înlocuie~tc onm.•nii), ifarclc, pla.uteJt>, a~trii, :mrul cu forfa lui dis-
trugătoare. 'fonon 1;î11dt·~tl' în imagini pe fondul noului ~til al piesei (vcho-
m1:nţă , sim:tsă 1fazorg:miwră, excla.m:iiii c0usecutfro).1
Coopn;u••a tihînsă a i ·1~ginilor cu toato c~lefal!.e procedee de .~nbli­
niere lingyi:;ticl-rctoricl face ca lllllll'JI0:1Se pasaje din ultimele două acto
aă fie comparabile ca rele mai irumo<:sc pa..;ini sha.kespcari<>ue SCJ'i>o sub
srm.nul cuMiici intense: patosul iuliirii hlrt.JJ.ito 5i urgisito do soartă în
R 11111?0 ~i J,.lir!a, patosul p:itriotismulu.i in Iuliu Uc;ar. al dngostd liHalo
în Ha11.Zd, ::.I mu:;tririlor d con~tiin~ă în .Afot·bcth. Dnpă retragl!l.·ett luj
Timon în coJ.rn. 3.!H'Oape r;ecare prnpoziţie po tare o roste~te e piitimal)ă
şi înve~fillati1, i!tuiierent dacii eroul blcsttmă sau eond~muii (societa.tea
omenească, n<'rec11no~tinţa„ &uml , invoci pil.m.întlll. şi cerul, face cn :\pe-
rn.tntus u:;i ;;,;bi mb de invecth-e („.·111cm1111lus: fiarfd T-imon: Sclavule!
Apcm1w'·:ts: Broască riio:tsă!" ele. IV, 3, 377, cir.., c:i,Jchfori d1tpii cnmpli-
mentările lui Ai:n: şi 'l'cri;it în 'l'roi../us şi Crcsirla, II, 1, 1- W), îşi baLe joc
de Poetul şi Pictorul cn.rn i~ i prostituează mta. ]>rutru bani.
C:i ~i în cazul lui Othello, patosul lui 'l.'imon este pa.tosul dcziluzici-
cu dcosebl!ca că :naurul mo<>re împăcat aflînd că DesdemQna i-a fost
credincfoasii, ia.r :J.tcni:.tmtl î:;-i caută moartea chiar dnpă ce s-a com·ins că
în lume se mai a.flă ş i oamrni cumsecade (Flayius, fostttl siiu econom).
Xccunr1sd11d crika. 1lo mijloc (rrcr,m~n<l.at/i. mereu do ShakeFpcare
mai întîi prin călugărul Lnu nce în R 1111c1J şi Julieta, apoi de o seamă Je
pnsona.jc t!in pi1•selo ulterirJarc, ia.r <tCltlll, insistent, prin Apem:mtn>),
'Ln1-0n trece de la extrrm·i încredere la extrema. neincredere în oameni.
Am CYitat cn bună ştiin(ă r~por t ul antonimic „dragtJsLc" -- „urii" : ,.dra-
gostea", 1Jupii. rum s-a văzut, a. fost un suroga.t original în sufletul lui
Timon, iar .,u1a:' lni (tkşi iu partctt a doua a piesei ele prezentut ca „mizan-
trop·' , c:t ,.un om care mJ~to oamenii" cum se au to caracterizează în IV, 3,
18G) e ln prinlll.1 ruid „amăriiciunc" CUna Ellis-fermor) şi „scîrllă", „dis prof'.
(Apemilltus, iu replica <le încheiere a piesei). 'l'otodată, iu p.aralel cu ~f'him­
barca. 1le atitudine enwtio11alii., in 'l'imon aro loc şi total:i. modificare a
viziunii s.~le dc<pre lume: lume:i.-„cofetilrie" a dcYerrit o lume „a pirioarelor
pc creştet" ( I'frton~l, în I. 1, D5), Jnm"a „riistnmatii" din Măsurii pmtm
111.i.<urd (cum o defineşte Itossi ter fiieîn1l trimitere la tabloul lui Pieter
Hruegh"l), .,hm1ea. scoasă din tîţlni" (H11mlel) şi lU11lP!\ întrr.zăritr~ cu
groază de Clisti în discursul ău tlespre ,.gmd·' ( l'roil<1~ ~i Crcsidr!. I, 3 ,
t~l-13-1) - iar .,viziunea." (!e1menul o cam prctcntios prntru Tirnun)
im plicii. ~i atitudinea. intf'lrctiYă, prczenlii. în ,,i11cred re" - „ncîncretlero".
1

for :1-::eastii atitudin? are o i mportanţă escn\i:.di pentru dofinirca lui Timon

90
ca personaj principal al tragediei şi pentru incadrar<•a lui ln g,\lcri imp•e·
sionantă a personajelor shakc~pc:nicne p:f râtc tii re11.1f ia etmoaştere - au:o·
cunoaşlcrr.
!n prim:t parte a piesei, Timon nu"1i pune întrebări, nn reilcetea;i:li•
nu are nici miicar deprinderea de a vedea „ce-a văzut I Şi-un ochi de rlnd"
(Pic torul, în I, 1, 9G; Luculltis (lui li"laminitts): SUpînu-tău (Ti11IO'i)
c-un nobil darilic; dil.r tu eşti intelept ... - III, 1, 43-44); ceea cc nu-1
tmpicdicli. să. aibă. certitudiill, astfel cci-tiluclirrca ini!ialrl cil toţi oamenii
sînt buni (din moment cc c bun el, II, 2, 2-13) sau că apa.:rrnta e tohma
cu C'sen[a, Yorba Jiug1tşitoare cu adevărul. !n nnin>rsnl lui lluzoriu, bânuiala
nu pătrnnde uşor („Plm• i1.u: Nu, bU1lu1 mm stăp1n, în pieptul cărni , /
Vili, bănuiala. s-a.-mplînta.t tirzia", IV, 3, 5~-521) şi nu se acordă audienţă
ascrtismcntclor unor oa.m ni care cnn se lumea reală, cum s1nt omnl -:impiu
d:i.r rinstit şi plin ele bun siinţ fl:J.vi11s ~i filozoful cinic Apemantus, olJsPCfo.t
de întrebări grrwe: „De ce-i urechea smJă fa povct f Dar lasă lingn ~ irn<\
s-o ră s feţe?" (I, 2, 2:i9--2GO) .
Mononiania. il stii.11încştc pc 'I'imon şi după !aliment, cînd albul s-a
transformat pentru el in negru: e, ca de obicei, refractar Ia sfaturi (d•ite
de fl:wius, ApemIDtus, Alcibindo şi altii), nu-şi puno întrebări, nu discerne,
face generalizări caro exclud „difcrenta specifică"; totu~i , spre deo3ebire
de prima jumătate a piesei, Timon întreprinde primii paşi către cunoaştere
prin accl'a că veue, constată:

,.Bindo şi răul fac schimb do locuri; blagosloyita lumină a soareh1i

devine blestemata zămfalitoare a ciumei şi a ceţurilor putrede. ( ... ) Timon
nu găseşte o temelie absolntă pe care sll fie ferit de trăda.ro, ci numai noJ
şi noi abisuri ale dezintegrării. Dincolo de dezintegrarea societătii, dincolo
chiar de cea a legilor naturii, rămin rcgiunifo mai ailinci a.le acestei expe-
rientc în care mintea însăşi detlnc o negaţie, golită atit de însuşiri cit şi
de coeziune. Ordinea uni'."crsalrL nu mai este rea. Nn se mai dcslnşrşte o
ordine unh-crsală. Totul so reduce la clemente disparate r~Lzbciindu-se
între olc"1,

Pc <le aWi p:nte (într-un Iel pc urm•Ic lui Troilus dln Troilu.• şi Ore-
0

!ida, V, 2), Timon nn vrea să accepte „do\·czilc" obiective (în speţii, re„11-
tatea existentei binelui, intmchipat de Flavius - pc care îl gone~tc - şi
d{) alţi slujilor.i) şi astfel persistă în alituclinca de refuz a „realltatfr' drn
prima fază - situaţia sa financia.ră, moment de răscruce analizat d11 Peter
Urc ln lumina necunoaşterii de sine a lui Timon:

„(După Plut:uh, Moralia), metoda de a Ie rezista lingu~.itoril o r ern

de a le cimoaffc pc ti"lle î11s11Ji • .FJ:i·d us ... e martor că Timon nu se cuno~~ t;c

1
Una Ellis-Fermor, The Jacobean Drama, 1936, Metbuen, London ,
1973, U>· 265-266.

91
în legi'ttllril cn cca m:.1i relevantă proprietate şi cm'Jkmi a sa, pun,ga.
cu ban i. Fl;1vius e cel t:<tre contr11carează potopul oferirii da ru rilor şi vor-
băria cles1Jre prieteni şi generozitate şi vesteşte (r1prirte) că Timone ruinat :
0U11du· :tj ungem?/ Ne pornnceşte daruri sii·rnpărţim / Di11 lil.zi golite;
nici n11 vrea sii- ştiu f Cit are·n p1mgă; iar cînd etl încerc/ S-ari~t că inirn1-i
o corşctoarc, / Nemaiputînd să facă ce-ar dori, / Îmi cere s-am·1ţesc• (I, 2,
201-20.:i).
Cită1-a vreme, aşadar, 'fonon a refumt să dea ochi cu faptele . A trăit
ca Marc Antonin al ltti Drydcn, «Într-un mi11u1rnt 'lis de rlragostc şi prie-
tenie», iilr tLtuuci cînd, în sEîrşit, Flavius izb11teşte, in actul II, să-i pnuă
sub ochi situaţia (... ) ti ville foarte gren sii creadâ că e sărac (su!Jl. 11. ) .
Versu.! său neli11iştit: «Axcam moşii caro-ajungeau în Sparta» redă cle
mimmc ld11irca ttnui om deşteptat dinti·-tm Yis. Acesta e mommtul cinel
Timon rec1111oa~tc: «Am dat nesăbuit, dar nu mîrşav» (II, :3, 18!), în
timp et', 1listrus, Fl<wius plînge·' 1•

Autocalifitnr<'<" „ncsălrnit" (tm•risdy = „nc!nţelept", „necugetat") e

nr;i~[rptatft pentru cil. - şi a-0esta e un alt as11oct important al Jip;;ei de
illtrospectie - lu i Timon ii os te străin simţul autoc1itic (de altfel, să se
ollst>ne pr111npta rcaLilitare prin „dar nu mîrşav" - ignobly: „nedemn",
„jos11 ic", „dr.zuuo rnnt" etc.). Un al cloilca exemplu de autodeprecicre ,
1w~1·mne ul~imul, ma,i apare în IV, 3, cînd la întrebarea lui Alcibiade:
„'l'u. cine eşti?" Timon răspunde: „ fiară, ca şi tine" (versul 48). Dar,
eîtcrn 1·crsnri mai doparto, procuronil lăm1tre5te ţinta realii a <1ct1tlui 1le
acuzare: „SîJLt m1:::antrop şi îi urăsc pe oameni./ Păcat că nu eşti cî.ine, căci
a.hwci, - J Mai ştii? - te-aş îndrăgi" (versuri.le 53-55).
Ji';1iniJiari.zat cu problemele cunoaşterii şi identităţii ( v., do pildă :
„Sf.11jilorii: Cc spLlÎ cil. sîntom noi, Apcmantus? Apemanllts: Boi. 8fojilorii:
Păi de ce? .Jpemaulus: Pent,rn că mă intre baţi pe mine şi voi înşivă nu
vă cunoaşteţi", II, 2, G2-6G), Apeman:bts ii caracterizează 111 acest sens
pe Timon în cursu.I următornlui dialog :

„,tp1m(t1dtts: Urechea ţi·ai plecat-o ca birtaşul/ Ce cată-11 coame şi

la. liuti; drept este/Să. fii tîlhar; de-ai mai avea bănet,/ L-ai da mişeilor.
Nu fi ca mine.
l'imon: lll-<t5 lepăda de mine însumi dacă/ Aş fi ca tine.
Jprnuu,ftts: Uu m te-ai lepădat / Fiind atlta yreme un nebun/ Şi-acum
un pro~v· (IY, 3, 21G- 222).

Studiindu-l din punct de vedere mudfoal, doctornl Alexandru Olaru

este şi mai nccru(:ltor dccit Apcmantus, <tle cărui c(t]ificative le disjunge
de inv<•di1·ă şi expre ic fig11rat.ii. 1n prima parte a tragediei, Shakespea1e
descr.ic:

1
l'ell'r Un', 011. cit .. p. ·13 - 44.

92
 „„. aspectul florid 111 delirului mrgalomanic (asemănător cu cel al luii
Jack Cade di11 Hemic al 1'1-/ca, I'artca a 2-a) ~i excitaţia m:rniacală ( ...).
Delirul de grandoare, prezentat în viziunra trandafirie a cxcita.tiei euforice,
anihilind or.ice urmr1 de simt critic, constituie termt'ni de debut ai stării
demenţiale, cc nu permit o eyadare din prezentnl imediat, o prospectare a
viitorului, o evaluare concretă a situaţiilor ( ... ) „. linguşirea, vorbele d•
laudă.„ mftgulesc imen a naivitate infantilă a eroului. („.)
A doua ipostază timoniană sncccdc rapid priml'i. Caracteristica ei e3t1
depresiunea, izolarea, miza11tropia şi, în fim1l, m:m1·mul psihic' 1•

Inaintc ele a fi o victimă a socictrttii, Timon c te o victimă a propriilor

sale metehne, a obtuzitfttii şi subclezvultării psihice (ambele alimentate
de prczum(ie şi Yanitate) şi drnmaturgul nu-l iilTtă o singurii. clipă; s-a p1111
înslt întrebarea dacă „viziunea" negati,·ă a lui Timon despre lume (aşa­
cum a sintetizat-o Una Ellis-Fcrmor cu cîteva paragrafe mai înainte) na
roflcctfL p1mctul do YCllcre al lai Sha kcspcare insn~i în această perioadă.
crca(iei sale dramatice. Răspnnsul în gl'ncral aecnptat este rezum·1t d1t
Peter Urc:

„Cî11d, mai tîrziu, în senahil unui oraş ingrnuncheat şi plin de căinţli,

Aldbiadc citeşte epitaful amar scris de Timon p entru el îusu,i, din ceea.
cc spune şi face comandantul de oaste reiese destul <le clar că mizantrop i
lui Timon nu exprimă concepţia despre lume a poetnlui. Statul mai p1Jate
fi pmificat de ncdreptfltilc flagrante şi de insolrnţa a\·crii; m:1i existl
economul credincios; şi chiar dacă oamt•1tii îşi refuzi'! tandrett)a, îi ră.splă.­
tcşte Natura insflşi:

•Durerea oamen ilor te scîrbl'n f Cum te scirbc:.iu ~i lar.rimile lor f Pe

care Ic dăruie zgîrcit:.i fire; / Da.r mtilta-ţi fantezie l-a silit/ Pll muele
Neptun să plîngă -nşnic / La smndnl tăn mormiut de vini icrt••te t"•.
N<ittua, reprezentată prin mare:

„„. lucrul cel mai tulburător şi, totodMă, cel m·Li semnificativ în
poezia din Timo11 este marea. (Dttpă cc a fost dorir mm/ :01111111, aeism)
imaginea marinft duce la marca însă~i şi simţim ccni. din fiuml încercat
de Xcnofon şi Cei zece mii cînd au ajuns po creştetul Muntelui Thocb.es
şi au văzut Marea Neagră la picioa.role lor, pentru că poezi'.l pcriu:.itloi finalo
a lui Sh:.ikcspcarc esto ncpicri tor a.soci ată ct1 m:w:~a" 3 •

L. Leviţchi

Alexandru Olaru, Shakespeare şip ~ihiu!ria dram11lic1i, Scrisul Româ-

1
nesc, Craiova, 1976, p. 255-258.
2 Peter Ure, Op. cil., p. 48.
3 F.E. llalliday, The Poctry of Sh11/;e.~p pa rp's Play~. l~f:t, Duckworth,
1964. p. 159.

93
l Al izie la. averea. lui Timo1 1·~1re li d,1 puteri semJ.nînd cu a.cclaa :i.le uu11i
m:i.git:ian.
Aşa. dup;l cum un năjitur p%tc porunci dt1hnri!or aii. \-ină la
el .1ricind Io clwamii, ~<·n rozitatc:t lui Timcm, datora.tă iwerii sale,
li clii.JNJ. posibi lirnfo:t să " ~ rcitc a.supm celor co se in.;riim;i.,kau
in junu slu o putere de 11.trncFo migic::i.
2 Pictorul, ~a uu mtt~"ieiau ,i el, a dwunt, acasii. la. TimJn, pe UO'.?;Ustor
~i ginv:tcr',;iu, :J.mînuoi 11trn-;.i de g• ncrozitatra. llti Tiann şi ~1nr1n1
0

să. ob\ in:i, st.ml' m.·.. ri de !Jaui pentru r~ra. ce li oforil, spre cum;iir:ti\'.
8 Aceste \'•ori:'lrÎ sînt prezentate lle ptJct ca ~p:irtiuind tmui pJom comp.i.~
de ci in~1L~i, tl•lpii cum afinul mu dJpa.rt<'. îu text clo ~înt .::puse
lnc:·t., pictont!tti, poetul <-trătindtt-sc principial şi dccl:J.riud că. po~­
mulo ~liid.nd pr• <'iwwa. î~i picrcl mult din meritele lor ca opr.re d1' artă.
atum·i clnd 1t'tf-om1 t'stc plritit să le cnmpnnă. Prin compa•ati11,
mo.Jul eum îşi !mulă ;j:u ·:i.ergi11l piatra prctioasii. pe co.ro vrea să i-o
vîn t!:"o hti Tirnon îi scade m1tlt yallHi.rca, iar cnmporbrcn. lui crează
indoieli in prfrin\n. cnrec:tit.adiai.i s;ilc ·inJ apcedazi c:.litatea giu a\3-
rurilor r:tro ii trec prin min1.
4 .,, p<J", în sensal d,1 tran~pJ.rcnp sau str:Utrnire prh-i.11u dhm'l.lltclo. In
VTCmca lui Shak;);;pe: re, celo tr i grade Sltperioa.re ale sc.1rii pi'l1 m
evalu1trea ili: mantelor ePn d.•numite „ap:i. î.nt!i, a doua şi a tr-0ia".
O referire la •ceastă aprc<:ioro a valorii diam.:mbelor apare şi în
l'ericlc, act. lll, S<'. 2:
„Diam1ute[e clin apa r.e:.> nui do preţ/ Ji.par fă.~îud huma'1l'ioit
de bq;.i.tă".
6 Crem~nea trebuie să fie luYită dh afară p~ntrn a produce scîntei în tb1p
ce inspir:iţia pootică (ine do lumea interioară a. poetului.
Crc;;~ia. poeticii. c ·te asrill:'tnătoarc nui rit1, um1i ş11voi, ca.re se revar~ii
p!'ste nnluri, nl'-uierind in;rriiiliri1l' şi porn(''jte apoi in direcţii nca-
şt,,ptatc, după rum ii dictear.i in,;pir.J.ţi a ~i nt1 crrnform regulilor wmi
cod cc caută a fi impus poetihr. O :i.luzic pr1Jbabil, la fapta! e în

94
 creaţia sa Iitc:rar.'l. Shakesp~i>re nu a ţinut scaro.a de codul clasic.
pe care îl respectă poeţi ca l'hili:p Sidney, Edmund Speus.er cte,
7 Poetul contează po grncrozifotca lui Timon, fifnd sigur că ii va acopeti
chpltuielile p1rntrn multiplicarea poemuhli.
8 Deşi nu se specifică în. mod expres, rc:rnltă toh1~i că este vorba de por·
tretul lui Timon. Valoarea pictu.rii e:i. operu de artă este însă indo·
folnicii, întrncît din ceea ce spune Timon cînd îi este oferită pfotu.m
nn reiese că o aprecia.zrt ca un pQrtret al său reuşit. Aşadar îl recom-
pensează pe pictor imm'.li. datorită generozităţii care îi conduce
toate a.cţinnilc şi nu fiindcă a creat o operă de artă meritorie.
I'c de altfl parte. în aceast:l scenă limbajul abundă în lauda
exagerate la. adresa TJÎCtorul11i. - o nnnicră ipocrită practfoată în
lumea artiştilor cabotini ai timpului. PidoruJ mt are cuvinte de
landă, ascmaniitoa.rr., i1entru poet. iar cita,t:ul dintr-un poem a.!
său, rostit de el îrisuşi pn(·in mai îna.intc, nu dovcueşte că ar avea.
un talent deosebit..
9 Unii comentator] ai textului shakc ·pcarfan an văznt, în aceste cuvinte,
o aluzie la zborul lui Icar cu ajutoml unor aripi formate din pen.e
bine infipte într-un schekt de ce:uă. Alţii au crezut cli ar fi o aluzie
Ia faplnl că marea poate fi asemfînM~ cu cl'ara din cauz;> :ispectnlui
ei maleabil, datorită valurilor şi mişcării eontiuui a apri. Cea ma.i
obi~1111itil explicaţie este însă aceea kgată dr practica wemii de a
scrie pe tftbli(e ac.opcr:ito cu un strat sub ţi re uc ccarf1. Totodată
poetul afirmă c5. spiTitul scriitorn.lui trebuie să se mauifoste liber
în opera sa.
10 Şi în sensul de rang socfoJ stiu profesiune, pc lîngu acela de c:uacter sau
structmă suflcteaseă.
11 Fortuna era, la romani, zoi(a norocului, fifod adorată atit în Italia.,
cît şi în Grecia, !lade e:ra nnmitii 'l'uche. Ern reprezentam, în mnd
obişnuit, in mmitoa.rele :feluri:
- Avînd alătmi o chmii., simbolizînd fa1ilul că incb11ma trcbnrifo
lumii; - deasupra unui glob, simbolfaînd nestatornicfa norocului;
sau ţinînd in mînă cornul abundentei, - cornul unei capre, rapt
din întîmplarn, ~i pe cine nimfa Amalthea l-a umplut cu fructe şi
legume, pentru a-1 hrfmi pe Zeus (Iupitcr) cînd acesta era copil.
Zcus i-a d~.t apoi corn.ului puterea de a se umple oricînd, la dorinţa
poscsomlui său.
12 Termenul fildeş este folosit aici pentru a exprimJI, in mod metaforfo,
culoarea albă. Acelaşi cutlnt cu acelaşi sens, alb, eslc folos.it şi în
Poemul Necinstirea L!lcrefiei (versul 4C.J.).
13 Aluzie la pra.etica preoţilor antici de a rosti unrlc rngii.ciWJ.i în şoaptă,
în timpul efectuării sacrificiilor.
14 Timon din Atena, din piesa lui W. Shakespeare, este un personaj
istoric care a trrtit în secolul al V-lea. î.c.n. şi nu trebuie confundat;
 >Cll filozoful stoic Timon, care a trăit tot la Atena, între circa 320-
230 i.e.n., adică născut, probabil, Ia mai bine de un secol dtlpă eroul
tlhakespearian.
Pcrson1tjul din pie a de faţă este montionat în Viaţa lui Jltva
0

.Anloniu do fatoricul Plutarh (cca. 4G-cca. 120 e.n.) şi autorul de

comedii Aristofan (cca. 448-383 î.o:n.) ca un om răuvoitor şi dtlŞ­
mănos fată de neamtil omenesc. El este de asemeni menţioua.t în
dialogul satiric Timo11 mizantropul (v. Comentariile) aparţiuînd lui
Lucian de Samosate (cca. 125 - cca. 192 e.n.).
15 Talantul rrn o monedă. de aur valorînd ceva mai urnit de 2.:s kg argint.
Aşad:ir, oferta lui Timon de a plăti cei cinci talanţi pe11tm cii Ven-
tidi tls si poată Ii eliberat este extrem de generoasă.
16 Obserl"ăm că în pics:t de fată cea ma.i marc pa.rte a personajelor poartă
nume romane, prelnate din traaucerca lui Th. North a Villţilor
pr1r11/c/e J.e Plutarh (v. nota 1-1).
17 1n crcarra personajului Apemautus, Shakespeare s-a inspirat inde-
:i.proape Jin dialogttl lui Lucian, Hmarea credi11jelor, în care apare
filozoful cinic Diogene (v. nota U).
18 Apcmautus flind cunoscut ca un .filozof cinic şi cum, în limba greacii
„cinit;" este deri1,at din „cline", pictornl nu foloseşte acest cuvînt
ea o insultă adresată foi Apemantl1s, ceea ce ar fi creat o situaţie
i.lestul de graYă, ma.i ales în prezenţa lui Tim0n. Vorbele pictomlui
apar a,stfel ca un joc de cuYinte spiritm~l, care c continuat de altfel
şi de Apcmantt1s în cele ce-i spune at.ît pictorului, cit şi lui 'fiinon.
19 1n Jimba engleză este posibil un anumit joc de cuvinte prin omiterea
unei prepoziţii care ar pute:i fi aici with ( = cu) sau 011 (=pe soco-
teala). Prin omiter1•a prcpozi{iei sub1nţclcse, cuvintul lorlls ( = domni
mari) deYitlil compl1•ment direct, ceea ce duce la trad11ccrea în limba
romană: „nu mănînc domni mari".
20 Aluzie, posibilă, la zicala engleză: Pictorii şi 110Pfii ciu voie să 111i11t1l.
21 Alcihiade, 'estit general şi om politic atenian (cca. 4.)Q-404 i.e.n.),
înrudit cu Pericle, a fost unul dintre discipolii ltli Socra.te, de care
.se legase foarte mnlt, du1>ă ce, în bătălia de la Potid.ea ( 43~),
Socrate i-a salvat viaţa, iar, mai tîrziu, la rîndttl său şi el i-a salvat
filozofului viaţa, în bătălia de la Dalium ( 424). Devenind şeful
partidultli care favoriza extinderea hegemoniei Atenei în Sicilia,
a fost numit, împrelmă cu alţi cloi com1udanţi, unul dintre condu-
cătorii eX[lcdiţie i milita.re din Sicilia, în anul 415 î.e.n„ de uude a
fost în. ă Cltdnd rechemat fiind acuzat că voia sit instaureze dicta-
tura la Atena şi exilat din acest mativ. Pentm serviciile aduse
Atenei, angajată în acea vrem~ într-un .lung război cu Sparta, a
fost rechem:it din exil şi mlmit com1ndant al armatei ateniene în
anul 411. În u1m:i unei scrii de Yictorii importante, a fost numit
comandant suprem al forţelor de uscat şi m:uitime în anul 407.

96
 Atcnfo11ii fiiud însii îufriuţi în anul .J.OG, (lin cauza Jocotonenhilui
săn,care li t i nea la 1rn molll•'ltt dat locul, i ·a retras comanda. ar-
matei. Alcibiadc părăsi atunci în s< mn do protest Atena. După
înf;îng<'r<'a şi owpan•a. Atenei <le către ~partaui. în anul 404 î.e.n.,
Alcibiade s-a refugiat .in Prrsia, unde l'ănta să ob(ină ajutorul
regelui Artaxcrxc pentru a rcwni la Atena. A fost asasinat, în~ă.
in acelaşi au de du\nrnnii >ni carp se tenwau do o evcnt1ială. revenire
a lui la putere.
22 Aluzie la zicala poplllară: Hogt1!ii i.11 (1w go·~ 1 li. în origin:i.I „fanlts that
arc ricll" - „greşelile celor boga(.i".
23 .,:\linia c o nob1tnic de curtă d11rată" (l[ora(in, r;5 S î.P.n., Epistole,
I, 2, 62).
24 În vremea lui Shakespeare, im•itaţii ta masă î~i aduc ·au, fiecare, Cll\itul
propriu, pe care şi-l ascuţeau, dacii g;1scall necesar, pc o piatră de
ascntit, atîrnatr1 Ia tina din u-;;i. Fturnlit('lc m1 intraseră incă în uz.
25 Aluzie la fa1Jt1Ll cil atunci cinu conwst'nii lasft ca.pili pe sp:tte îşi expun
beregata.
26 !n vremea. lui Shakespeare e folosea11 cîini anuintl in~truiti pentru
călă11zirea. ccrşetodlor orbi.
27 Dialogul care urmează. a fost dt~scori con,idL·rat ca ncapar(iu1nd Iru
Sh:i.kc~pcare, atît în ceea re priveşte stilul în care e redactat dt şi
d11toritii faptu.lui cft nu rn încadrează în cconomi:t generală a. pirq·i.
ln afară de aceasta, nebunul caro ii însotcştc pe Apcm:mtus nu rr;.ci
apare 11.icflicri în pie~a de faţă, iar Timon şi ee.onom1tl ş;fa Fl:i.\ ius
apar contiuuînd u-şi, în scena. urm'ttoarc, conyersaţi<t întrerup•ă
prin irşirea lor din scena înainte de sosirea lui Aprmanh1s şi a :\<'l>•1-
n11lui. S-a considerat, pc do altă parte, că rlisl'lltia p1ut.ată în•re
Ap<'mantus, slujitorii şi celelalte pcrsrmajl' din seena rcspccti\·;i. ~
posibil să Ii fost introdusă pentru a da timp cconom11lui >ft-i explit •
lui Timon situaţia financiară în c<ire se aflii filantr„plll, pn•1·11r1
şi să ofere o diversitme comică, contrib11ind în ac1•la5i 1imp ta i11r-
marea unei impresii mai complete în pridnţa stilrii generale ,fo
comptie din Atena. Nu este imposibil, pe de alfft parte, ca. Rhak 1:-
peare însuşi să fi fiicut mai tirziu unele adăugiri piesei. i'\11 a.r !i
aşadar nici tm motiv pcntrn contestarea atttcnticiti.tţii sbakesp••a-
rienc a pasajului dintre irşirca dia sccnil a ltti Timrm şi a economului
şi revenirea acestora.
28 În vrcmrit lui Shakespeare, tratame ntul ouişmtit <li bolilor venerice ii
consti tuia aşanumita„011ărcală",care consta diu i11trotluccrca bolu;,-
vilor iutr-un butoi 1nfierbînt:i.t fortî.ndu-i să trnmpirc intensiv.
29 ln r poca. Renaşterii, căutarea pietrei filozofale, ca.re se considera că.
a.vca proprietatea de a transforma metalele inferioare în allI şi a
p relungi totodată. viata, constituia o preocupare permanentă.
Astfel se citează cazul unui anume Sir Tboma,s Smith care a cheltwt
97
7 - <;hnkc~peare, .opPJ'C VU
 sume enorme puilrn d1.:sroperirca. substanţei arînd calitatea sus-
men !iona.lă.
30 Suma apare exagerat dl' m..i.rc, o datrt cr. dnpă c11m am arătat. 1rn tafant
valora cca. 25 kg de argint (Y. nuta lii). S-n,r put a, totn~i. ca Sha-
kespeare sit fi rrut si'L arate totala nccun<1aştcrc a ni.lori:i banului
de către Timon, nui.i ales că in replica urmul.oare acesta î~i trimitE-
ser\'itorul să solicite senatorilor ora.~ui să-1 împrumute cu 1 OOO
de talanti, o sumi't exorbitantă pentm acele ncm•.ui.
81 Inelul cu pecetea era trimis prin cel împuternicit să solicite ccya. de
dcoscbilil. importanţft cn o dorndă că masajul tnmsmi, venea din
partea pose~omlui i11clului. Astfel Ricli:ml al 111-ka dă asasinuhu
Tyrrcl inehi.I său cu pecete pentru a-l arăta. ccmand:mtuhti Turnu-
lui Londrei, cîud Yine să· i ntidrt pc cei doi ncpnti ai lui Richard.
52 Obiectclo şi vasele de nrgint cnm la. m:irc prl'( în epoca elitiabetană.
33 Tcrmrnul „solidari" este rrcat de Shakri;pcarr, o astmenra moneda
urcxistînd pc ahmei. Probabil. drnm·~ttrrgul a fost influenţat de
numele monrdri romane rumită „soliduh" sau de denumirea ita-
liană, „solidu". TermPnul „solitlus" era folosit în Anglia, în cpoc<L
Ilcna~terii, lasrnrnînd o valoare rrprczrntînd cam a şa~t·a parte
dintr-o liră stcrli11ă de aur.
84 Bu<'atelc 11c el\ re k srnea Timon la Mpăţ ar fi \ illur::.t cit ~i dobînd11
pc caro o d.1tun la ba.uii im1m:m,1t11ţ.i.
85 Joc de cuvinte. În limba engiez:i, tt-rmmnl l;/ll î1:scmnînd „poliţă"
este omograf ~i om.Jfon ctl Lill în. c mnînd „lrnlcbud~i'·, moti pentru
care Timon le spune crruitorilor sii-1 drspicC' eu „poliţele".
86 l,accd:lemon era al doilea nume mb care era cu11osc:ut.ă Sparta în anti-
chil::.te. !nhmdetorul ora.5u!ui (întonjurat de zidllri num~i în anul
287 î.e.n., deşi fusese intcrut:iat cu o mic tic 11ni mai înainte) a fost,
conform legendei, lacccfaemon, unul din fiii ltti Zcus. Deşi numit
iniţial după ln.ccd::cmuu, acesta a dat totn;i ora5ului numele soţiei
sale, Sparta, sub caro ora~ul şi apoi ccfatcn. au rămas ctmoscute
în istorii'. Ai<·ihiildc se rdcră la luptele dintre Atena şi Sparta 11entru
supn:mntie, de J;:i, SÎÎi';itul Slcolului al V-k:\ e.n. (v. neta 21).
87 Bysanlimn, întcmdat pc m3lul trnf'ic: al ~trîmtorii Bo-sfumlui, în arn1l
C5b i.e.n., a dcyr:nit non:• <'ap1tală a impuiu!ui roman în anul
330 e.n ., f1intl mitlt extir.~ şi d0lat cu rlftdiri puulicc, l'"late ~i case
somptuoase de Comtantin rd !Ilare, care i-a. dat şi n11mcle de Con-
sta.ntinopole, ~chimhat în fata11bul, în anul 1D30. în timpul război­
lu.i pdopont'zi,tc dintre Atena. ;;i Sp:n·t.a, llrsantitun a fo t scena
ur.ti~ diut.ru vid oriile At<:nei, la care se rded Alcibi<1Je în replica
de fa[ă.

88 Shakespeair oirră ca. motiv peutm exilarea lui Alcibfadc aplr:i.rea de

c[~tre ace~ta a 1lllUÎ pfit:ten enudamna.t la muartc cu pr~a. muHil.

93
 llşurinţăde sena.tul Atenei. Faptul nu corespunde însă iufonna.t illor
istorico.
Shakespeare :>mtă multă simpittio pentm .\.lcibia.de, în modul
cum îl infiiţişează în piesa de faţă şi U prezintă C..1. un c:mtcter eu
totul doosebit p1'in comparntie cu imaginea istorică a accsfofa.
89 Completarea pe ca.ro Timon şi-o rosteşto in gind, li este sugerată de
provrrbul foarte r.unoscut: Rindunelela, ca şi prietenii f</Jamici,
zboară d1 par le 111 apropierea iernii.
4-0 Shakespeare arc în minte ospeţele oficia.le, do felul celor oferite da
Ioulul Prim:i.r al Londrei, unde locurile la masă erau ocupate iu
ordima rangului fiecii.rufa. Timon se referă la o 1~scmcnoa prartică
existentă. ~i fa Atona. ~c aflăm în prezenta unlli an acroni.:m, Shake-
Sp<'nre trnn5frrînd o prartică din lumea englezfl de la sfîrşitul seco-
lului al XVI-iea la Atena wculului a.I Y-lca î.e.n.
t1 lntr-o veche dram1"'i crlis;:.betanr~ numită tot T imon, Timon arunca şi
c11 pietro iu casprţii săi cînd îi izgonrşte de la banchetul oforit Îll
batjocură. ~hake~pcare p1isfrcazi\ legPn<la ~i Timon îşi loye7te destttl
de ri111 oa~pcţii nerernnoscători cu piebclo pe ca.re le arunc;t după ci.
(2 1n conformitate cu cosmologia. lui Ptolomru (? -151 e.n.), nu:mai
spatiul dintrn lună şj pămînt era. s11pus schimbirilor, tot ce era
dincolo de lună ncputîntl îi în puterea ncnnor inllncnte di3tn1gi1-
tc:irc. Ca urmare, Tiuwn se aill·oscază son.rclui, care este consi-
dern.t, in mod obii!1 i t, creator al Yietii, să-şi in Yerseze caractcml Şi
51 di trngil p in infcctarra ·atmoskr i (înţelcgînd ciuma, în acelo
timpuri) întreg Fpr.fiul subhtmtr, ]Jentru a 11i~truge neamul omcne> •-.
t3 Pentru a-l ucide apoi înăb1tşi ndu-l m pcrm, cum a.u procedat asasin;i
trimişi ile Richard al IIl-lea cu coi dvi Iii ai regelui Edward al IV-k.>
omorîţi .în Turnul J.ondrui.
44 Fnptnl .eii Timon se ilccla.rii „mizantrop" el însn5i, par<' să se fi datorrt.
·du1)l!. p ărerea unor conu'ntatori ai pfosri de fa(ă, unui Jlnsaj din
t.radn ce rea lui Plutarh ele către 'fh. Nurth, în care istoricul grec
afirmă: , Antoniu urmruză viaţa. ş i exemplul lrri Timon ~fizantro1rnl,
Atenianul. Cele spuse de Platon şi Ari~ ofan coustitnio mii.rtinij
prhitor la ce fel de om H a Ti mon .Iizantr„1ml".
45 Ah1zic la faptul că acri care transmitcn.tl bolile wnerice ern.u Uf.i~i .
Phrynia îl bleRtc a pc Timon sii. SC imbolntn·ras;;ii, d1· sifilis pentru a
fi astfel 11xpus uciderii.
46 Tintandrn era rum<' le Ulleia cllutre (i it• arclc Jui .\ li"ibii.!.de, men(ion l'i.
în trad ucerea opnei tui P!uttu·h dr citrc '\erth. 'J"m?.ni11a „'-a
1nm•Jlll intat po Alcibfadc cu I<,. .1 ii ril'~l i. ( u p cr.re i-;i J ltut a
0

ar;-.ta" , după cc accFt:~ u fo~t uci:.

47 Aluzie fa legenda lui Oililip, la na..1terca căruia un ora. ol a Jl czis 1 ~·1 i';li
va utid.o tatăl.

99
 '8 Sensul celor spuse de Tim1111 e~te c•1 prostilaatdc să nu-şi trădeze
profcsitrncu ş1, p1in 11rmarn. atunci cînd ciuc,·;i le ţinc
vreo predică
încen;înd să le convcrteascii la o coml1ortan· conform moralei gene-
rale, clo să 11u se lase influenţate tle Jlfedicatnr l'i, dim11otrivă, să-l
transform~ pe aC'esta fotr-un clfont al lor şi să-1 îmholnă~cască.
(9 1n jurnl anului 15!!& s-a introdus in Anglia m oda unor coafl(TÎ foarte
!Jogate, ct'Pll cc u unit c·a urmare crearea unri situaţii fo1nte poricu-
J11nsc pentm cupiii rnre uroldau singnri lle străzi. l\umeroase frmei
îi a~teptau să apară pe stră7.ile nrni lăturalnice, ii momrau să le
însoţească în locuri mai retrase şi le tăiau apoi piiml. Totodată,
dc>oarecc ch~lirea era comideratii drept o cunsccinţă a bolilor vene-
rice, indnstria prmcilor cr:i. şi ea în floare, necesitînd procurarea
pămlui chiar ~i de la nurţi, chelia apărînd nu numai ca o dovadă
ruşinoasă împotriva rl'lor care şi-o c·x1mnNm, dar şi ca un motiv
pl'ntrn t>vitan•a prrso:melor rcspectin', capabile să transmită boala
şi nltora.
60 Glasul spart, deYcnind horcăit, era o altă consecinţă a sifilisului, care
provoca ulcera.ţii alo laringelui.
61 !nălbirea timpurie a piirului era la rî111l11l ci considerară o consecintă a
sifilisului.
62 DcscompunerC'a nasului era unnl dintre rele mai obişnuite simptome
ale sifilibulni, în Anglia \T<'mii lui Shakespeare.
63 Ironie la adresa fanfaronilor care se lăudnu cu faprelo lor vitejeşti, deşi,
po eîmpul de luptă se ţineau cit puteau mai departe de duşmani.
64 In mitologia grea,că, Hyprrion era unul dintre cei şase fii ai lui Uranus
(cerni) şi ai Geei (pămîntul), numiţi titani. El c~tc tatftl 1ui Helios
(soarele) şi al St'lcnei (luna). Homer, autornl lli11.rlui şi Otliscei, -
care se presup1me c(i s-:tr fi născut în j 11 rnl aunlni 860 î.~.11. -
sp1wc că Helios se lnalţă din orcuu în ră,'>ărit, trn yrrsea zft cl•nil şi
coboară în ocean cînil apune.
Lneori, în litnatura Rcnaşfrrii, ra î11 carnl dr faţă, c 1111mit
ITypcriun, dr~i tl11pft detronarea titanilor de riitre [iii lui l'ronos,
co111luşi de Zt•tts, Hyprrion nu nni pntl'c1 fi 1,rnl snar,·ltti, î11lrncît
Helios prclunsc aGcastii talit;1tc.
60 1Ietaforf1 1lesl'mnînd cerni.
56 Aluzie la leg:„n1i<t car!' spunP că i1111ruµ;11l 1.li1:onwl), o fiinţă fui~rte
ml11dră de fr11m11x1·(Pa şi pntt•rt•ri s:1, L' cuprins de o furie nebt111r1 la
'l' NIPrr-a du~m:u1ult11 s<iu dr m 111rlt'. lt•nl, r1şu înrir 11;i1·iLIP~tc as11pra
ncest111a ffirft s;I sl' m;ti gîndra:;ră cc facl'. Leni. <:Mc ~tie 1·1t111 ;;fi-!
în d t1g;1, se aşa•ă ÎIJ dreptul nnni copac gros şi sare într-o parte in
momentul în can• inorogul c nnmai ];~ o mică depărtare de el. Dus
înainte de viteza cu rare se repede asupra !<mini, inorogul îşi înfige
cornul în trunclliul copacului, răm.îHînd astfrl imobiîizat şi devenind
o p radă uşoară peutm leul care a ştiut cum să-l înşele.

100
li-1 Apemantus ii vede veniud diu depărtare. Totuşi, înaintea. lor, vor intra
tîlha.rii în scenă .
68 Zeul căsăt1Jriei, imaginat ca un tinăr frumos. Era invocat în clntecul
miresei şi la început denum~a. însu,i cîntecul, devenind zeu mai
tîrziu. Era considerat fiul lui .Apollo şi al uncia dintre cele nouă
n:mze. Io operele de artă e reprezentat ca un tînăr ţiuind într-o
ruină o torţ:I împodobită, de felal acelora. care se a.prindeau la nunţi,
iar în ccahdtă mină un văl de mireasă.
69 Tilharii au afirmat că ar fi ostaşi cînd i s-au auresat lui Timon în act. IV.
se. 3.
60 Conform tuiei creuintc foarte rii.. pin<lite în lumea Renaşterii, faptele
şi conditia oamenilor erau afoctatc de un fluid eteric pc ca.re îl
<'manaL1 telcle. în mod asemănător, nobleţea de caracter a lui Timon
indPpliuca rolu.l unei stele pentru prietenii săi. Termenul „influenza",
limitat azi în Anglia la. gripă, însemna în vremea lui Shakespeare
orice Lon,Jă epidemică dator.:ttă flttidnlui eteric venind de la steie.
El Blestemul pe cure îl aruncă Timon asupra senatorilor aminteşte <le
blestemul pc caro şi Alcibiadc îl aruncă a.supra. a.cestora in replica
finală. din act. III, se. 5.
62 In legăturii cu invita.rea atenienilor să se spinzure do copacul pe caro
'l'imon spune senatorilor că vrea să-l t.:tie, Plutarh scrie următoarele,
în Viata lui A11to11iu I, XXVIII: „!ntr-o zi în care avea loc o adu-
nare populară, Timon se urcă la. tribună. Noutatea faptului, făcînd
pe toţi cei do fată foarte atcnt.i pentru a auzi ce avea să. le spună
avu ea efect producerea unei linişti profunde. Incepîndu-şi cuvin:
tarea, Timon rosti următoarele: •Atenieni l Am acasă. la mine un
mic spaţiu pc care îl ocupă. un smochin, de ca.re s-au spin.zurat
pînă acum mai mul(i cetăţeni. Cum vreau să construiesc ceva pe
locul acela, am ţinut să vii anunt„ în mod public, că dacă există
vreunii dintre voi care doresc, în mod deosebit, să so spînzure de
acest smochin, trebuie să. e grăbească să o facă, ma.i îna.inte ea.
să apuc sii-1 tai»".

63 Ceea ce a citit oşteanul este de,igtu o notă scrisă în limba atenienilor,

prin urmare în limba grea.că. Inscripţia do pc mormînt ar rezulta.
să fie, în intenţia lui Shakespeare, în limba latinii, ceea ce ar fi un
a.nacronism, întrucît în vremea lui Timon romanii şi limba lor nu
prrzeniau nici o importantă pentru atenieni.
Din fa11tul că nu se ailă nimeni în preajma peşterii şi mormîn-
tului lui 'J'imon rezultă că. 'l'imon şi-a lipat singur groapa în care
B•a. culcat simţind că îşi trăieşte ultimele clipe. Ulterior, valurile,
cind marea era agitată, i-au acoperit groapa c11 nisip şi ostaşul a
găsit numai nota scrisă şi epitaful de pe lespedea de piatră pe care
fusese scris. Iu privinţa. locului unde a murit 'l'im()n, Pluta:rh scrie
că ace asta a fost cetatea Uales, în Asia Mică, iarTimon a fost Îllmor-

101·
 rofotat pe malul mării, unde, cu timpul, a fost înconjurat de vatari,
aşa că nimeni nu se poate apropia do mormîntul lui.
Plutarh redii, de asemenea, mai întîi textul unui cpita.I pe care
i-l atribuie lui 'l'Uuon. Apoi redii şi trn al doilea epitaf, despre care
spuM că., deş-i e atribuit lui Timon şi este ci t:1t mai frecvent, e totuşi
compus de puetuJ Calîimachus (cea. 310 - cca. 210 î.e.n.) .
fu piesa de fa!ă., Shakespc:i.rc contopeşte cele două epitafuri, cu mici
schimbări, frtră a ţine sen,ma că epitafurile citate de P1L1t:uh se contrazic
'Intre ele, deoarece întîi se cere cititorului sfi, nu caute numele celui îngropat
acolo, pentru c-a apoi să so spună. că în mormînt rnce Timon.
in \"l rsin:nea după c:m s-a făcut trnduceron. de faţă, cele două epi-
1

tafuri, fiind uşor corectate, nu mai redau contradicţia. In alte versiuni

contndieţiai este păstrată.

V. Ştefărwscu-Drăgăneşli
REGELE LEAR

Traducere de MIHNEA GHEORGHIU

PERSOANELB

LEAR, rege al Britanici B.\THÎNfTL, \'hJ.l al lui

REGELE FRA::'\TEI Gfouc•·• r
DUCELE DE BUHGU:\IDU DOCTORl L
DUCELE DE CORNW ALL I:lCFO'.'H L
DUCELE DE ALBANY UN OFl'['Irn în slujba Iru
CONTELE DE KENT Eo·ri., ~li
CON'l'ELE DE GLOUCESTER PX CU R'l E_\:-{ dii ::ai•:. C;mfoliei
EDGAR, fiul lui Gloucestcr l N Ill•,HALD
EDMUND, fiul nelegitim al lui SLU.TlTOIUl 1.i Curnwall
Glouccster GONERIL j
ClJRAN, un curtran RlrnAN f fi\rcL lui Le.Y
OSWALD, intendentul Goncrilei CORDELL\

Cavaleri din suita lui !,rar, ofiţeri, o ·ta~i. soli ~i ~urteni.

Acţiunea se p~trece în Ilribnfa.
ACTUL I

SCENA 1

Sala troHu/tJ1i fii palatul re(Jelui Lear. fotru H..~ nt, r;fo,1rcslcr fÎ Edinrwd.

l\E::\T: Totdeauna mn crezut ctt regele ţi1w niai mult la ducele <le
Albm1v 1 dccît ln. Cornwall2.
GLOUCES 'Î'ER: A~a ni s-a pim1t ~i nouă: clar acuma, la împnr(in':\
regatului, c greu ' să urni ştii pc cm c tlint. c dud îl preţ u:r)te
mai mult. PrLr(ilc sînt atit de bine cmnpăni!P, eă n-ar putea. \'orbi
de prirtinire niei cel mai chiţibn~ar judc<:rttor.
KEi\'J': Acela nu-i cumrn frdoru1 clonrniei-tak?
GLOUCESTEH: Da, eu 1-r.m fr..nrit. Şi <lr a1îtca ori am roşit J'('{'llltO~­
cînd-o, încît gre~rala asta ne-a lrgat ca pc <louti verigi înro:;;ite
în acrla~i foc.
EE:lT: Nu 'am prins ...
GLOCC'LTEH: 1n schimh, rnnnm acr~tui năzllriwan.a prins a~a de
n~or, eă i-a titznt gren ~i, dragrt Doamnr, s-a trezit cu un copil,
în leagăn mai ilrnintc de a se trezi rn uu ~01 în pat3. Yrzi grc~ca­
la·~
l\.E:\'T: Nu se mai chrnmă grc~Pnlă, eî11tl prodnsnl r~tc atit de
frnmos.
01.0UCESTJUl: l\fni nm, f'ir, 1111 fin d11piL lege, mni marc C<t el cu
cîtiva ani, dar enrc 1111-mi este mai drag llPtît hotomanu11.îsta,
carr a H'l1Ît pc Jumc ea obra;mirn] fa Jll"~Zl\Îl'. ~i Îl;tă Înainte dl'
::;orrit. l~lt, dar rr mîn<lrcţr rra rnnic·ii.-sa ! L-: m l'ăc.ut rn plr~­
nrl' pc atest frcior-dc-fatit; trl'lrnic ~r1-l 1wu11o~c ... .E<lmund,
~tii <"Îlll' rstc dîmml!
EDiIC:\Jl: ::\'u, 1111.îria-ta.
GLOlTFSTEn: E ducele dl' E:rn t; st1-l ţii mintl' dr-acum încolo, ca
pc un einfiti1. prirtcn al nll'IL
EmIU:\ll: La ponmca clomnjri-voa~tre.
Irnl\'T: Vrran stt-mi Iii drag ~i să facem cunoştinţă mai de-aproape.
EDMUND: ilîrL voi sM1dui să fiu vrednic.
fl, 1]
GLOUCESTER: A lipsit nouă ani ~i va mru !JleC:i. fa ·Jî.şi. Sor;qto
regele.
(Goarne. I11lru Leor, Comicall, Albany, G:mu-il, :Rsgan, CO'rdeiia şi sui'.la.)
LEAR: Gloucestcr, condu-i pc domnul :Frm:;~ci ~j al Tiurg1mJjd.
GLOUCESTER: Da, stăpîno.
(Ies Gloucester şi Edmirnd.)

LEAR: Vă. vom •m1 pfu'tă~i, în timpul ăsfa,

Un tainic gînd u.l I ostrn... Daţi-ml h<.:Jta.
A~lnţi dt-~ fac rC'gati~l pe_ din t;ci! V

Set scuturam, ne-am zis, cit lf,a,1 <lcg-r;i,h·,

De I'f' spimrea virs1ei, griji şi treburi,
Lăslntln-le pt' alţi grum~1,ji, mai tineri,
Cu-n tilrnă JJ•l~ii să ni-i îndri:i;tăm,
Tuîş. ~:pre mo'u.ne. Fiu al nostru, C1mr.,.mll,
1)i tu, la fel de dr:i~ fin, A„,nny,
Voim, din ceasul O.Sta, să.~·.: ştio
Cu cc moşii ni le-nzcstril.m pc fde,
SfL nu aveţi prilrj tle ceartă miiuo.
Venit-ni clipa să Io dăm r~.spull sui
Şi rigt~i frînr, şi craiului burgund,
Cc-a„ tr ~ ptă, cu clor mult, la curten. no~;.flirll.
De atîlit rrnue, ~r1-111i mri.rit mezina.
Ei, fetelor - c~,ci uzi ne lepădăm
De tron ,i do <vere ~i de giiji -
la alt \cucm, di:n >oi tustrde, care
Mai tani ne h1best ? Ca. au.')i
Să nc-11răttrn1 m~riuimia in1 ltlt
Af' ol •1 unde ne îndcanm11 fii ea,
C'c rn n-nfrece c dcstuinic;:i,,
Tu, Goneril, eşti cea dintJi llU$<rntJ.:
1
orbc:;tc-11tii! Cît UC' iubc~'Li !le mll.it?
GONERIL: C'ît ,-t\· iu1rse nu-i gr.ai s-o p„mo. sp~1111:;
Dccit hm1im1 oclnlor m:Li im1lt,
D<'cît văzduhul, decit li11e11 ,~tca;
1'.Jult mai presus de oricc-i ~rtun p ~·i f",r 1
]foi mult <l ...ît irntcren„ fr:n„ust''ţc.::.,
Cini;tirc"t; c·tlfil n-a foft fohi t VJelm 1 i.il;I,.
fobirra 111011 Jhl·Î \OT r .-v 1·11p1in<'.i\
Şi-mi taie ră~Hflm:ca 1·înd o 1>[ll!l·,
Gwi to iubesc ncmă.smu.t, o, du.1.r.uu: l
COTUJEL [A (aparte):
Cord dia, tu i ubcşte frhrtt voruc.
LEAR: Diu ftst hotar lu ccsmlal!' cit "\Czi,
Cn coclrii cd umbroşi, rnimoase, şcsmi.,
P{t')uni întinse şi bogate ap ,
Te fac stri.pîurr., ţi s:i nc-n Ycti
l\fo;ia spiţei tale, cu-AJJxmy.
Cc spune-a doun noastrr• fată, Rcgan?
l'rcn-mrn1J13. do:mrnă de Conrwall, grăieşte~
REGA.."N': Dintr-un aluat eu ea sînt fr<mită
~i preţuic~c la fd cu sora mea;
În iuhitoarcn.-mi inimă. ]Hllfim
Întocmai ce-<t vorlJit că simte cn,;
Dar cn mai nrnlt, fiimkă-11 luruC'a asta
C11 t:e-tm v1hjrnnş sînt gafa st1 mă lepăd
De ori~foc: plftecrc piimintl'as(r~.
Spre a ri'J;mîno dua:r cu uu(urÎ<t
Iubirii pcntrn îuăltiJuca-vonstrăi.
COR.DELIA (ap1trfe):
Ifotri Cor delia, te rnitsori rn elr? ...
!'e dtc ~ti11, mu tem e't,s rn.ii bogată
ln drngr~te deeîf în mr1gddc „.
LI: \R: Al<ii!ti, tlc-11 pmnri, ţii· ~i-dor tăi
Î\i dnu treimea nstn dill rcgrit,
Nu mn i pnjin îutimft ~i frurnpasă.
Ca pnrtea Grmerilci -- Hi li.C'·mna
Tu, bncurin nr.:1stn1 cc~t clin turnă
Şi CC'a <l:intîi, spre-al di,rei farmec tînăr
Tri.rrds-nn re! itori rodgor :a Frmi ~d
Şt laptdr Burgr.ndici: llhi, smnisc-mi
Ti dmea. rea nwi gr: st~. Cc-ai a-llli i:ipune?
['.('flDELIA: Ifan ie, sUJ.y inc.
U:AR: Cum nimic?
CORDELB.: Nimic.
l FAH.· r~iraÎC ll J Ît1S€ din n;.rni<': \"Ol lJeste.
CO ltl>ELIA ; Jl:'.r dtd\ 1 donm11c" Jrn pot, 1r,,. ~ni p~ire1
Si~-ll\Î R(;Ut CU vorba llll!lla pe gmu,~
Ea „tiu <'-<.1. vr1 iubesc prcnu i :::e cade,
N'ei nmi 1rntin R"j nici mai mult, ntît.
tEAR ; Ei, ei, Cordcliaf Hri.i, stmnc~te-ţi glasul,
bă. nu-ii rrdoaJ'ne carul cu uoroc.
cunm:LIA: Stiipîn~ b1m, tu m-ai fricut ce sînt
Şi m-ai crescut cu drag. ind;;.torat~-s,

1'17
[I, l]
în d1irnb, . ă mă supun, să. te iubesc
Şi slavă .rt-ţi aduc. Ci cu mă-nt..reb,
Surorile-mi de cc s-au măritat,
Cînd zic că te iubesc munai pc tine?
Eu 6ud m-oi mărita voi sti acelui
Cc mrt Ya hm să-i dr1J·1uc'~c o dată
Cn jurn!tta tca grijii datorate
Şi din iubirea mea o jumu.tatc.
Ca dinsclr, cu nu-mi Yoi lua bărbat,
Juhiudu-1 doar pe tata.
LEATI: Din inimă. grăir~ti?
COHDEUA: Da, tam bun.
LEAH_: Atît de tînăr5, ~i-atît de rea!
COHDELIA: De tînără şi sincerrt, aşa.
LEAR: A.5a? Sr1i-ti fie, dar, sinccrifatea
Şi zestre! - citei mă jur, pe sfîntul soare,
Pc tainele Hecatci5 şi-ale nopţii,
Pc schimbătorul lumii zodiac,
De care ţinc tot cc-a fost ~i este,
Gt, dr-orice kgătnră părintească,
Dr 1:;îngc şi de inimU. cu tine,
l\H'L lcpătl şi te izgonesc de-aici
Acum şi pmuri. Chiar barbarul scit8
CMi sfirtec:rt pru"intii ~i-i mănîncă
La 'miuc va afla mai muJm milă
Dedt acrea cc mi-a fo t vlăstar.
KE~T: Mărite rrgc .. „
LEAH.: ·rnc:crr, Kcut ! sri, llU te iiui
ÎJ11rc balam7 şi rnînia hri.
Ea mi-a fost cea mai dragă şi visam
~rt-rni Iic reazem blînd al bătrîneţii.
Tu, pici din ochii-mi! Şi să nu-mi găsesc
Odilma-n groa]Jă dacrL voi mai vrea
Să-mi aminksc cîndva că ti-am fo8t tată.
Cl1rma I i-l pc frantuz ! 1Iişcati-vă !8
Şi pr b'i1rgu11d ! Corn wall şi .Ălbany,
V-udaug înc·it-o parte celor <louii;
Iar zestrea ri, truîia să-i rămîu[L,
Pc care-o boteză sinceritate.
Wt investesc pe voi cu stăpîuirca
Pravilnică şi cu puteri depline
De dreaptă maiestate. Im·ă eu,
108
 [l, 1)
in fiecare h111ă, cu-o Ruitlt '
De-o sută de cmtcni, ţinuti de voi,
Yoi locui, pe rînd, la amîndoi.
Do:ir numele ~i titlul mi-l pr1strcz.
Iar cînna, visteria şi rcga.tul
Le las pc rnîna voastrrt, dragi copii.
Drept care luati coroana-mi, pe din două I
KENT: SlăYitc Lear - pe care l-am cinstit
Ca i1e-al mcn rege şi mi-a. fost mai drag
Ca un părinte bun şi l-am urmat
('a pr-un învăţrttor şi ca pc-un slint„.
LEAR: Fcre~te, Kent, cînd zbîmîic săgeata!
KENT: Poftească dar şi-nfigă-mi-sc-n piept,
în inimti ! Kent nu-i politicos
Cînd Lcar îşi pierde capul. Tu nn Yczi
C'c faci, bătrîne? Crezi că datoria
Datoarc-i să se teamă să vorbească
Atund CÎ11Cl linguşirea-i la pnt0rc?
Onoarra Ya s-ascnltr de d.r0ptate
Cînd regele de nebunie-ascultă.
întoarce-ţi nrba.; bunul nume-ţi pierde
Pripeala asta blestemată. Eu
Răspund cu Yiaţa: tot cc spun e ch·cpt:
:Mezina nu te-adoră mai puţin;
Xu poţi Îll''inni de goliciune
O iuimă cc nu vrea să răsune
La c-iocănit, ca polobocul gol.
LEAR: Kent, de mai sco1i o Yorl.Jă, viata ta ...
KENT: :Jferru nu-mn pus:o-n joc pentru a ta,
Yrăjnrn~ii în fruntîndn-1i-i; s-o pierd
::\11-mi pm·c ritu, clac:1 te scap pe tinu.
LEAR: sr. piei din oe hii lll<'i!
lrnNT: Mai \Jine ratr.
Sii nzi eu ei si tiue-i ~i pc-ai mei,
fit Yadi\ p<'uti·u 'tine, '
LEAR: Pc Apolloii ...
l\ENT: Ib, J'f' ~\pollo, în zadar chemi zeii!
I.E.\R: \ ;t,;a 1 n<'cTedimio~ !
( J'u.1e 11â1111 p1• sabir.)

ALBASY şi COR:\W,\LL:
Oprr·.~tr, Kent!
109
 ~ 1]
KENT: Orno:i.rrt-(i dt)dOrnl şi rrRplătc~te
Hido:IBa Lo.-drt! . _ d1imlir;-\i h• fa1îm:1,
Altfel, c-it mai ii::, tulu, :tm să-1i opllll
Că ai grr~it.
LEAR: Ascultă, tidiJPas ,
Pc jurl!.rnîntu-ţi <le rn::;nl , a~culf1î.!
Ai imbăznit gă, ceri sit-mi cn1c <'H•întul
(Ceea cc nimeni n-:i-ndrr~znit re,JdJ.tJ.)
Şi cu ncrwi11arc b'-t:i YÎJ it
Intre put<'re ş1 smi1rn[a dntrt
(Co ni<:i coro1wa ~i nk i fire:t n o::i.~.tr1.
-11 pot si't mbcfo) ţi spre-;t-ţi ar1!.fl1
Cf~ ştiu gp, JlOl'n'!lCC'~e , ~ă-\i iei riif-p1ata.
Ît.i d~u eiuc:i zi~P EtL te prq;rrh'~ti
P'ent.ru drntu hing ~i ~H'll~ Î:Ll; într-a şasea
SpinarPa-ţi hlcsfrm:itrb <=5 i-o-ntord
Mo<;frj Tilde. n. tlt 'l.Înn-a Zt'C.<'11
'fot îti urni al'M tr·ipul snrgh;t'J.Jit
În ţ::1 f1, ya fi zim ta din urmă.
Hai, t·lea,:r~! Hotltrîren nu mi-o ~. himb.
KENT : lii1nîi tu !JinC', regt>; ck-i a~n ,
SurghillnuJ l'~tc-aici, iur libcrta f'a 1
01iunde-l\ Jnmr.

Te :iihe .zcii-n pazit, fal.ă clrag~,,

Ţi-e rnge lu l <:mat şi \'Orba dreaptă. !
(C. fie R ·r;rn • t aJiWTil.)
Fie ca frptele f:-udeven'ilscă
Oraţiile voai>f1e pn'11-fnurir.1ar:<',
Si lancfa inuii ii i'iL 1fr:1 ro:tdi"
Adio, prinţ i ! ( H:ir fh'-ll~\ ţi:nn 1 ou, icicum
Eu n-t\JJ.1 sit mft ;~ b ai uin vechi t! drum.
(Ic.~e.
T1î 111/.ifr.. B ci·11fr1I GlwrcslL'r, cu ft!J'!lc Frar.fei, ducde
de EM!ill d111 ,ii s; iw. )

GLOUCE5TE.R: Sot..il-a t Fr<;iH ia şi Bnr~ ni1 clia. ~irc .

LEAil.; Domni:i-ta , H ~f:, •nrl; 10 . noi ş. iT't
Că c~ti riy11! ia m iw1 fiii d n n;t..;1.(-r,
Cu riga l'rnnţci. Spune, td dm!ii,

110
 [I, 1.J
De fa cc .zpstre-n sns ai socotit
C'ă foce s[t mai stămi s-o peţeşti?
O UCELE DE BrRGlIXDL\:
Smvitc rege, Cl'-lt fl'bgil.duit
:Măria-ta; nn mai putin, socot.
LEAR: Prranobil duce, cc-«m fi1gr•duit
E1a pe vremea dnd o nwi iubeam;
De-ai llllC(';t preţul i-a scr1z11t de tot.
Prinşte-o bine, dai ă ţi. se pare
Că clin 1tccastr1 rnittb prcfftcută,
Cr-o drmiirn doar cn disproţul nostm,
E de r.les c-cza, CJ'Î re de-a-ntregul;
Dc-ti face cinste-aşa, pofteşte, ia-ţi-o l
DGC'ELE DE m:RGL"DIA:
En nu ştiu ce să spnn. •
L.EAR: Te-11treb, atunm1
C'1H11îtl a bete~ugmi: farri prieteni.
1

Şi rudă doar cu mn noastră, zestre

Blestemul de-a ne fi străină-n veci.
O, iei, sau n-o mai iei?
DUCELE DE BURGUNDIA:
Icrtaro, doamne1
În felul t].sta nu se poate-a fogc.
LEAR: Atnnci, să n-o alegi, căci, jur pe zei.
An1tul ei întreg e tot ec-<1in spus.
(Ciitrc rq;rle Frnnf"i.)
Cît drspre tine-acum, mr~rite rege,
Eu d.rngostca ce-mi porţi m1 voi s-o pierd
Unindu-te cu rodul urii noastre.
lfai bine, zic, îţi caută mfrcasă
De rangu-nalt al rigăi şi rPneagă
O fiinţ.t• rcnc;atil. de Mtură.
REGELE FR.1 l'IŢEJ:
Ciu<l;itc Jucrmi! Doar mai adineauri
Era odoru] scurnp şi Irtu<lat,
Balsam al bătrîncţii, fata tatei
Cea b1mă şi iubită. Cum, deodată,
Cc faptă-ngrozitoarc-a făptuit,
Încît să piardă tot cc dobîndise?
Pesemne cU. pttcatul ci nr~prasnic
Întrecc-nchipu.iren; ori că, poate,
Iubincl-o-atît de mult, pe-a.tunci. greşea.J.t

111
[J, 1)
far ta .~ă (·rcd, cn dreaptă judecată,
J\rn;tl'a toate despre ca nn pot,
De u-o fi vreun miracol.
CORDELfA: Preaplecată,
Rnp; pc „
măria-ta ~ri-i dea de tirc
- Eu JllH; prra tare rnr~tcrtt-n spoială,
Şi yor\ia lrnuă n-o dPspmt de faptlî. -
(·ri 1111-s la, mijloc ltirrnri de ocară,
Or, \Tl'llll pătat, san vreo tidiloşir,
( ' 1• m-au îndrpărtat de voia-1i bună,
Ci to(·mai lipsa unor îu uşiri
("c Ul-Hl' fi S[LI·ăcit l<Î Întristat:
:J\11 :;:tiu >ă w· făcil{d ochi duki, iar limba
Linguşitorilor n-am Îlffă\at-o,
t:'i
as1fd ţi-am pierdut btmăvointa.
LEAR: 1'lai bine nu le mai nrtstcai dccît
Să nu te-ară \i plăcută. fl'ţ Pi melc.
REGELE FRA.''fEI:
Cnm, asta-i tot? fiala înnăscută.
A e;rJui cc nu-nşiră vorbe goalr,
J);'r împlineşte cc-a frlgăduit?
Ce-i spui domniţei, dnec de Burgnndia?
Jubin'a im-i iubire cînd şi-aplcaeă
Balanţa tătre talgerul de aur.
O tri, rnu nu? Ea ÎD$tt~i c-un tezaur.
DUCELE DE BlJilliUl\DL\:
Slăvitr, drt-i cit i-ai făgriduit
Şi-o fac ducesă de Burgnndia.
LEAR: Nimic! Am zis ~i nu-mi calc legămîntul.
DUCELE DE BURGUNDIA:
Domni\tt,-mi parc rău; pir1 zînd un tată,
PÎ('rdltt-ai şi-un bărbat.
CORDELIA: PreanolJil duce,
Rău să mt-(i pnrrt! Tot nu-s potrivită
Cu o iubim wea mult tîrguităn.„.
REGELE FRAJ.~TEI:
Cordclia, rn-atît t'şti mai bogată,
Ma.i vrednică de tinste şi iubită,
Cu cît ei;ti mai săracă si hulită!
Cu-acr:u;iă zestre-a suilctului tău,
Vei fi a mea. Să-mi fie-ngăduit
Să iau de-aici cc alţii-au prtrăsit.
Ciudat, o, zei! cum recea lor simţire

112
 [I, 1]
Aririmlr-n rniuc rJ5crtri rlf' iubire.
I 'opiltt-ţi Hi.rit ze:.trP, n'g•' Lear,
Li'tsată-n voia soartei, tni o lu;t-o,
Va Ii rcgiu<t m<'a şi-a dultii Franţe .
Şi-n nci toţi ducii mned('Î Burgtmdii
Nu rnr a\·c;t tk-.;tulc latifunclii
Să mi-o ră,cmnpcre p('-arca~tă fată.
Acum de WJi CordPlia. se d(lsp:ute:
Dru· cc-a. pirrdnt gasi-va-n altă. parte.
LEAR: Doreşti s-o il'i, <led, Franţ,it; n-ai dccît l
N11 l'S1e [iirn noastră; ni-o mît
S-o mai YCdPm în ochi, i:tr de plecare
Nu Y-asteptnf'i h bin1:rudntarc!
Să rncrgrm, {1obile Burguudia.
( Trfoil1ifr. Ir.s Lrn1. <iw·tlc de Bw g1wdia, Cornwall,
Alb1W!J. Ulow:u:/cr JÎ ~·~ita.)

REGELE FRAKTEI:
fa-ti b tUl răma LÎf' h :urmi.
CORDELIA: Nr~ilrn( ui te-odo::tre ale t:itt i,
C'orcklia, plîngînr!, ''ă pără8c~f 1';
Eu preţul ,-ostrn vi-l cunosr. prca-bille,
Dar inirnu. do soră nu mii. la.:;ă
Să-i zic pc m1mc. Biciul nostru tutr1
Îl las în grija \Oastră lăudai<l.1 2 ;
În preajmă-i dc-a5 fi stat - ab, rău îmi pare -
L-aş fi dorit pc mîini mai iubitoare!. ..
Ei, bun rrtma~, :Jeum, amîodurora.
REGAN: sr. nu nc-nveti 1u {'f'-tlYClll de făcut I
G ONERlJ, ~ Mai hine dăs~ă.lcştHc pc tinr,
f;ă-1 mul ţumeşti pe noul tă.u stăpîn,
Ce te-a cules, calică, rfo pc Lli"nmlui
N-ai vr ut să te supui, atmn plăteşte I
CORDEUA: Cu bine! Timpul mult0 limp1:zcşte .
Căci tot r.t' s-a a;-;cnns prin f1vt i~ag
Se <lr1, pînii la. tmnfi„ în vika.g !
REGELE FRAN''fE l :
Frumoasa mea Cor<lclia„ it mergem.
(Ies Ttf]"/e F ran{l'i r• Curddw.)
GONERIL: Surio~tră., avem <le mnrnrit cîteva treburi imporiaute
c:ue ne privesc la fel pe-amîndourt. Cred că tatăl nostru va ple•
chiar în scarn. a.ceasta.

113
(I, 21
REGAN: Da, la tine. Luna viitoare cauc În sarcfoa noa tră.
GOI'l~IUL: E cumplit e:ît de schimbăcios a donnit la bri.trîneţe;
pr~ţ.ania.
de f!.clineatn'i le pillle drf la toate. Dirdro noi, el a iubit-o
întot<lcmma mai mult pe sora noastră cca mai mică. Felul în
care a ahmgat-o acum doyedcşte că 1111 mai c siăpîn pc firea lui.
REGA...~: Beteşugul bătrincpi; cu toate că stăriîu pc sine nu se prea
arrb ta el nici mai înainte.
CO!\TERlL: E drept, cit, de pc cîml ern focă Îl1 pntere şi cu scaun
la cap, ilma ţi fulgera ca un apucat. De a.ceea mă trm că acum,
la brttrîne(.c, trebnic să ne a~teptăm din pa:ica lui nu mnnai 1:1
pacostele nărnrului srm clin fire, dar ~i la nesăbuirile la care-l
dnc re om neputinţele şi [miile brltrîncţii.
REGA!\: Yom Hca pesemne de înclur:it multe toane, ca aceea care
l-a îrn pi ns la smghinnirca lui Kent.
CO-:\EHIL: SclJimbnl de firitiseli de bnn rfonas dintre el şi rcge!e
Fr::mţei mai dmeazr1. în timpul ăf!ta, hai să, no sfătuim. Daciî.
1ntn, în sta.rea în care se află, coutinur\ să-şi p1i.streze dreptul de
a11toritate asupra uoastrri, Îl11putcrnicirilc cu care ne-a dă.mit
sînt curată batjocură.
REG,\N: Trclrnie să nr, gîn<lim scTios fa treaba asta.
GOXERTL: Şi să batem fierul pînu-i cald.
( fr~.)

':>CENA 2

O sală t11 castelu! collfeltli de Olmtcesler. Intră Edtt:imd m o scrisoara.,

EmrnND: Natură, eşti zeiţa rnea 13 - doar ţie

Şilegii talc mă supun plecat l l
De cc să-ndnr povam un°i datini
A cărei slovr~ mă nedreptă.teste
Şi-o lumc-ntreag1t mă dcz~oŞtencşte,
Doar pentru că neo treisprezece luni
întîrziat-am dnpl't cel:l.lnlt?
De ce-s nelq,dtim? De cc-njcsit?
Cind mrtdnl<Lrc]p nri-s sănătoase,
Si d111rn-rni. stritluccst.e si-s făcut
La fel dn bine ca prog~nit:rra
Cucoanr.1or cir:stitc? Pentru ce
Mlt-mping mai jos în ţărnr~, tot mai jos,

114
 fi, !]
Şiclin „bJ.Stard" nu mă m::· i;rot, de ce?
NDi, C'PÎ n?w· nţi din cahla-mpercchcro
A for1 clor nat mii bttcmoase,
Din cic-am supt \ rLpaia ~i filptura.
Pe c:irc n-nn putut-o dohîrnli
C'ei meşieri\i la rînd în patul tJ·i~t
Şi plictisit, frlcuţi mai mn1t în somn.
Aşa fii11d, prnalegitimc Edgar,
]hişia-!i li>m ti.1i1i~ estc-:1 mM !
ltthiw{ pr~~inir:aselî, <lcopotri"ă
Nc-mbră(işraz"L pe-a1nînJ.oi. Legitim-
Frn.moas:J. vurhii ! Fin th'r asn:
DP-~i face dn1m ac. as1ă ~·eri:1orfoă.
Şi d~că nrt~rorin·a-mi izbutr~lo,
P e lrgithn J, ;~st<m!u-l v;t ri'bp1me.
,f('t;(; : pro1,i\.~( se. z,,i, ţiw·; i cu bastarzii!

( J .1[n( C/OUC•"J/c;'.)

GLOU";:ESTER: Kent ~urg-hiunit <:~li ell [;::r riga Frant.ei

l'keat-a furios! ~i rrg<'h
Î~i rr. rri..~l'~tc-n 110·1r1 t'a t:sta tronul,
Trceîntiu-~n b porţie, ra mii 1gii,
flintr-un t apriti:i. Ednnmll, ee e non ?.„.
ED~1u_;r1 ( f'idnrl·u-sP. cii as1·tu1rle s1'1"Î~O"t 1"r! ):
f'il yoi:l ,-tin strr~, m.'.:i Hirnit', milnd.
GLOliL E3TI:îl : Dnr <1e re• eşti .-i~a t!<~ gritbit $fi iLiicnnzi răvaşul ace]<l?
ED:'.i r.xn: Nimic dr sca.mă, !'.tr,rîne.
GU;CC•~.:rER : Ce Urtic ci~l.)ai <culo?
ED~'U::\D: .:'-:imic, u1ilcm1.
GLOUCEST1:Jl: Da:1 A-lunci, rn frl de nirnil' ::b'!:rori Îl lmz1 mir cu
atita grijii? Kimieurilc n-au n< ·.-r.iL\ ll<·-1:.tit:1 hm ·c-~.n:D .:i t~.
A1u1t-mi ! Dr!·i e rhnir, :>•' rert r '('1~1·,1. şi f~ră odiclrni.
ED:m :-n: It·ttare;t \"OHiitrr-. o imrlor, srnrl'nc. E I) fCrLu:irr de-:.i.
frat~Jui .n"·11. :\'-: m t~JWÎK'.-t>, t1i~r <lin ~ît ·~tP ~·-tit l•'.i-a ajun.'!
c: ~<.-M l dau H·::m.i c:.. v-;,ir fm 1} rnLt il::-c:c.., ţ1 şti c·c fc;·rn.
GI fil:CE~;1'El!: D ·11 1ml1', d:1-1 ·i i:llr<li:•1 r-:r"'t '.Tr.il.
ED) r:-.in: lo \'(;l I ri;'.Îp : i o ll"p:t'\.ri'l'e •i ( c"\(• ,' V-(1 d:iu, :i dncr.. llll
V-O 1~:l 1 l. rurrin~n l t·i est0 f ,·icutn C:Olltl:••ll"l::tliiJ.
GIOU' LS'il:ll: ._:;; ,-;.(\, 2ă Vltil.
ED~ti.;:,; · : Yro'au ,,;-; spe;:, întrn buna-cn„ ir.lă a fr<1tc!ni meu, că
1

a. [Cl°Î:>-o mnuai a~a, ca sii.-mi pană mie cilliltea. fa Îl1vcrcarc.

115
[ f ,'.!j
Lr l OL'CESTER (cileştr): „Asculforea şi plcâicimzile e11 care-i fol ri'isfă­
f<im pe billrîni ne otdh·c.~c tei 111ui {r'l{moşi ani ai vieţii; prezenţa
lor ne amî11â dreptul de a 211' /,ufura de lnm11rile lumii acesteia,
pinii la 1·î,-sla eînd le-am 1•i"nlut pentru fotdrauna. liu:ep să
cred ciî. această biili'Îlic{e m:wpriloare este mai rle neînţeles decît
în;,;ll!ji sdcnia, pentru c11 nu ne tine :wb ciilcîi dulorilă puterii ei,
â numai fiinddi nni sînll'm râbdâtori în prostie. Vino pe la mine,
să sfii 111 J'e-nclelele ele rorbrl despre asta. Dacă tatăl nostru s-ar
c·ulca ac11m, ca sil se sco(lle cî11tl l-oi tre::i eu, n:i împiîrţi în jumă­
tate înheago-i arPre cu rrl tilu frate iubitor, Edgar.„" Hm 1... Ce
mi~clie. „8ă se scoale cîwl l-oi trr:d en, '!:ei îinpârfi înlreaga-i
arrre cu .. „" Edgar, 1itia1ul meul A aynt el mîna şi iirima să scrie
asrmcnca lucruri? C'întl ai primit sc1isoarea asta? Cine ţi-a
:idus-o?
mnrn"iD: Kn mi-a ndus-o nirne11i, ş.:tăpînr, aiei stă viclc~ngul.
Am grLsit-o pe perrnzul ferestrei mele.
qm:cESTEH: RecU110~ti slova frntPlui tău?
Im.\l l'XD: Daeă era scri:-:ă cn cngct rnrat, mi-ar fi părut bine s-o
rccnnos(·, d·r, fiind toemai dirnpotriYă, îmi phcc să cred r1i nu.
ra:ntTESTEH: Ba e d1inr i:;cri~t•l lni.
Ul:lll':\D: E serirnl lui, stiî.µi11r. SrL :perăm, totu~i. cr. nn dă glas
tHh:,-rirn tel or lui sirn tri.minte.
flLCffLEs;nrn: Ti-a mai ,-orbit despre Mta nroclatr•?
ELHll'XlJ: l\i('iodatrt, stăpînr. ~1tmai eă, deseori, 1-am nnzit spunînd
er, atunti tind <-npiii au <:rC'~C'llt destul, iar p1trinţii an începLLt
si1, ch':.:<:n•as{'ă, Hr fi m<1i potriYit ca părinţii "1t asculte de eopii,
lrtsînd1t-lc ~i dcpli1rn stăpînin' a H\'C•rii.
GLiJL'CE:-iTEll: O~ Punga~1Ll, punga~uJ ! Tot 11sta spune ~i în scri-
soan>. l'1u1p:;1~ nr1M111il:: uen·enno~cMor şi rn1cl, mai mult dccît
r·rml! D11-l1' de-] caută, domnule! .\m sit-l pnn în fittrc, mi~rlul.
rndl' l':
Emn'Xll: X11 ştin, stăpîne. DactL \'-aţi pntea amîna mîuia împotriva
frnt<'lui meu pînli C(' Yom afla ce-;.uo de gînd, aţi meTgc pc nu
drum mai sigm, pe dntl ducă hmţi de îndată cole mni w~prc mă­
snri, Hiri\ :;ă-i fi nmn:;cut trlul a<ll"l"i:rat, l-ali dezonora f;Î ati
zdnihi poate o i11irnit ci1:stită. En >'Înt gafa sh,-mi pun dll:"ri,de
c;1pnl că 111i-ar i'i p11tut ~crir arf•;1stn '><"risoarr rlo;'r cn gîndnl de
a pune la înecrean' r1r:gostea lt' 1 ort în5.l\imii-voastre, ~i fftră
niti nn gînd prirnPjdio~.
GLul'CK TEH: Crezi lu <~:;ta?
ED:IIUXD: Dată h1ttlţimN1-voastrit se i11voir~te, voi fr:\,o.;i lUl loc <le
întîlnirc umle s~ putrţi asculta în tai..11i't ce-mi va $1nmc, ~i <Ctunci

116
 ll, 2)
vă vcti puka 1:;i.ngm· încrculnţa auzind tot adevrm1l cu propriile
urcchl, şi a1:;la mră nici un pic ele zrLbavă, chiar astă-sem·ă.
GI.OUCESTER: Nu poate fi alît de mon~truos.
ED~1UND: De bună scami\ că nu.
GLOU ESTER: Cu tattil lui, care-l iubeşte şi l-a iubit întotdeauna
atît de mult. Cerule şi pămîntnfe ! Edmund. caută-l cln-mă la el
rogn-il' ! Pn'gătrştc totul cum crezi tu crL r mai bi ne. Am r1-rni
stăpîM::,c si111\irca, pentru ca hotru·îrea mc<t tirt fie chibzuită
prccmn , c cuvine.
EDMUND: l\Ii.î. duc 11rL-l <'aut de îndafft; să pun totul la calc cum
voi pn1 ra mai. bine ~i \'ă dau ele ştire ncîntirziat.
GLOlJCESTER: Eelipsclc de soarr şi ele hmă 14 clin 11Jtima Yreme nu
ne prcn:;t1\ c nimic hun. C11 toate că ştiinţa naturii le Pxplică
în fel ~i chip, l'il'c't î11siL1i c vătămatrt tlc efectele lor cUi.unMo;u·c :
iubirea se răcr~le, prieteniile . e uăruicse, fra(ii sc c:cartă ~i se
despart, răscoale în ora\c ~i dihonie intre pro,·ineii, în palato
s-a cuibărit tr1Ldarca, iar lcgu.tma diniro p1Y·inţi t-i co11ii s-a frînt.
Tidilos1d ă:i.la al meu adevcrc:;te prevc ·tirifc rele: fiul e va
riilica îrnpotriYa tati~lui. fată, ~i regele calcr~ legea firii: tatăl
î~i prigmw:;.1.c copilul. Am vrbzut cc poate fi mai rrm într-o Yrrme
de cumpănă ca a noastră: intrigi. dcşci:tăcinnc . trădare ~i atîtca
nelegiuiri, rarP ne prăvălesc în nrlini~te şi ru.iniiP. cautrL-l pe
ticălosul acela, Edmund, n-ai să pierzi nimic; fă-o cu lu an• am'nte.
Da, da, nobilul şi crcdincio ·ttl Kent, Ltrghilllrit ! \'im lui -
cinstea! ciitdat, ciudat!
(Iese.)
EDriJUND: Prostia lumii n-are margiJ1i; auzi, dncl valmi]e vieţii
ne sîni potrivnice (şi. adesea valmile şi le face omul), ne npucăm
să-nvinuim de nenorocirile noastre soarele, luna şi stelele, ca
şi cum ele nr-ar sili să fim netrebnici. Proşti prin decret ceresc;
hoţi, pttngnşi ~i mişei i1rin împărătea ca ponmctt a sferelor;
bc\ivi, mincii10şi şi preacmva.r i prin influcn1a mişcririi pla-
netelor; ea şi cum tot ce-i spmcat în noi s-ar datora nuor puteri
suprarnt1 urale. Dib<icc scuză pentru llll patron de bordel, să-şi
pm1ă meseria pc scama stelei lui! Tata a intrat în conjuncţ.ie Ctl
mama snb c·oada Dragonnlni, ~i cu m-am nriscut sub Ursa
major; l\' zultă de aici eri i<înt rău şi inhf'hrrţ. 7.ăn că aş fi fost
aşa, chiar daer~ \J;1~iardul de mine sc nă~fra în zoilia Fct;io;m.'li.
( Intrci Edya r.) Edg;u· pidt tocmai bine, Pxact cu. în finalul tragic
al comediei vechi: replica. me; va fi melancolică. şi se va sfîrti
cu un oftat demn de pensionarii bafamucului. O, eclipsele as~ett.
DU prevestesc dccît discordii! li'a, sol, la, mi f

117
E.DG, R: Ce-i, frate Edmund? La cc Jnfl(ÎÎlezj en mntm aftfa funi.lur?
i:mrnND: 1\Iă gîndesc, rrt~1iom-c, la o prevestire clespro care am
citit. ieri că o fac er.li1)~cie.
EDGAR: Şi cc-ţi pasă ţie de asta?
Eff.\Il:XD: Te asigur că mmările de ca.re-ţi spnn sînt oît se poat ,
dl' tr· te; n1tre eop11 şi părinte~ mom·tc, lipsurir
nefirească ură
stricarea celor mai voc]1i pric·tenii; zizanie în ţarr•, mn 11.iuFiri
~i blcstom asupra rcgclt1i. şi nobililor; v.ivisiii rnrri. piieină, sur-
ghhmircn prietenilor, îrnpră~ticrca armatelol', desfacere«~ cr~ni­
dilor şi eîto şi mai cîk.
EDGAR: Dn cînd ai cl'î.zut 1n doaga astrologilor?
Em.HJXD: Yino, Yino-ncoucc; cînd l-ai vrtznt pc tata ultima o:i.răi?'
EDG.\U: Ascasă.
EDMl1\D: Ai Yorhil cu el?
EDGAR: D11, mai biuc de două ceasuri.
EmWND: V-nti dcspă.rţit în termeni hnni? N-ai observat ceva
llt'OUÎ~nuit Îll vorba, S:lU În {HU't<U·ea lui?
EDnAH: Nn, nimie.
ED!lllJND: Wndeşte-tc binn cu C(> l-ai supt.rat; după minr, ar fi
mai întPlept să-l ocole1>ti cîmnt wcmc Ri t(' rng s-o raei, măcar
JlÎ!itb îi' trl'eC fmia,careadincuuri îl ÎmpiHSC::iC atît ele departe,
cu nu şi-ar fi potolit-o decîl U'tindu-ţi capul.
E!JGAR: Yrcun mi~cl clewtitor şi-o fi YÎlît coa.chi .
EIHJUND: D -asta mă tem ~i cu. Te rog, fi:ne-tc rii.bdiltor dco-
p:1rte, pînn cc fierbinţeula mîniei i se rnaj domole~tc. Vino la
mine acasă. Am să fac n~a fel să-1 auzi ce spnne dci::prc tine.
Du-te,„te rog. Ţine cheia mea. Dadt ieşi din casă, uml.Jlii. înarma..t.
EDG,\R: lnarmat, fra.tc?
ED:IW:\D: Frăţioare, te sfătuiesc prntru uinde 1il.u. umb1rt înarmat.
DaciL t.i-al' spune că. nu (Wii în primejdie asfi un om 11ccînstit..
Nu ţi-~m'dat a înţelege clrcît o parte di11 ~îtc am putut auzi şi
wcfoa î11 ceea cc te priYl·~tr, adevărul este îngrozitor. Pleacă, te
implor.
EDGAR: Să mă înşl iin (czi d0apre tot re sc-ntîmp1ă.
EDMGND: ./\m srt caut ::;ă-ţi fiu tlc folos.
(Edgar ie•c.)

Un t; tă prea crednl şi-un nobil frate,

A cărui fire m·dc1 rimiU.-n rdc
Nu bănuieşte riiul nier.i(•ri;
Pc cinsic!t lnj, de-'1 d.reptal nebmiească,
A-ncă.lecat deştcptrtduuea. moa l
 Uc~acmna, nu.:.l"ge ;;tnm5.. Jm mo~ia.
,Pc care n-am a.Yltt-o clil1 nt>scarc
Mi-o dolJlndc;;c uşor pc-n.n dn1m de ruinfo.
Cnm? N-arc-u, J:u.ce; telul e-na.inte.
(Iese.)

SCENA 3

O (ucc~perc Î1l palatul ăucdtti de j}l!trny. fotră Grmtril ;ii Gswald.

GONERIL: E adevărat er~ tata 1-a lovit p~ scutierul meu, fiindcă i-a
reurzit bufonul?
osw.\LD: D::i, donmnă.
GONERIL : Ah, zi .,i norrpte,-n fiecare e.eu.s,
Nir:i un pril<'j nu pierd.o ·11, nu fie
:Nesuferit ) SiJ. Illii. păgubem; rL,
Fătînd scandal fli c:isa rll.stmnîndu-mi.
Eu nn mai JJOt 2:/ib .la. 1 uita lni
Din c.clc-afaxă S··a o.Jr.ăzninit,
far el fa ha.ri!t sare din 011.C'r.
Cînd se va-1Îtoatrv de la ·înăto;irpIG
Nu-i voi rnrhi, f'U -i spui C'lt sînt boh1:~ Y(t,
Iar <ladt n-ni .:i"i, faci cc -ţ;i pormieeşt(1 1
Eu 1m te ţin de rLl.u ~·i las· :pe mi.ne.
( R<'fsunli car1i:1l.)

OSWALD: Yine, dm:tmnil,. i-and Y@ir:d.

GONERIL: ·F'ti cit mai 1rtsiitor:i, şi tu, ) ceilalţi,
Şi lasă-l ~n. se Rllpcni dt vrra.
Dad nu-i placo, soră-111c.n l-aşteaptl1
Cu-acelaşi ghld, de-a-1 facn btt pricC'ap ă.
Că r1n pof1im E~ fii Sf' l1ca rc.n nci.
J:M1fo, neputi.mios, i:r. tot rgaţă,
De-un :;c.:cph·u enrn nu-i nl'?i a.paT\iuc !
În mintea, pn:ncilur cîntl rl:'u ~' Oţilt•gii,
Cu b~,ţnl, im rn8filţul, ~c r-uvine
Să-i ici cînd vrzi c(t fac pro. tii. Auzi,
8rL llll uiţi ce t·i-am spus.
OSWAI.D : rrea bine, don
119
[I, 4]
GONERIL: re cavalerii lni m1-i mai serviţi
Dceît în silă; de se simt jigniţi,
Puţin îmi pasă. Spune şi la slugi.
Nemulţumirea dacă şi-o arată,
Îmi dnu prilej nl să le-o zic rit o!>,
De la ohraz. ii scriu şi sorei, frt ',
La fel să facă. Pregăteşte-mi cina.
{Ies.)

SCENA 4

O salrI f11 aer/aşi r•nl«l.

J,1/rcl Ii.cili, dP(Jhi:at.

KENT: Dac-n~ putea şi grainl să mi-l schimb

Prrcum înfi1ţişarea, mai nşor
Aş izbuti sr1-nfăptuicsc şi ţelul
Cc m-a făcut să-mi lepăd chipul mcn.
Ei, smghiunite Kent, de-acolo unde
Eşti osîndit să stai, te străduieşte
Stăpînulni să-i poţi fi de folos
( De-a~ .izbuti!) cu truda 'i creditd et.
' '
(~e !Jpropie ronmrilc eh t•îtuilunrc. !11/nl Lcar cu sui/a
tir carrri<•i.)
LEAH: ~-:1m C'lld ,;tt n~tept mas;i niei o tlipifa Să l'ie gata cina(
( J"r 1111 u111 drn ,-<11il1i.) Tu ce <u-ă1nrc c~1i?
KE:\T: l 11 0111, du: 1 11 1 1H'.
LE.\H: (\ rn1·' ·ri1· ai ~i c-r Hl'i de la noL1
EK\T: Jle~L·ri;1 lllPa 0s1c sit fiu ceea cc p:u- a fi; sit. slnj«sc cn creclin-
ţiî rw q·I e:m·-~i p1mr c1wH11ta în mil1t': să eim;te:,;c pc cel cinstit;
ili'L Jiu prn«·hea înţrlrptul11i scump la nll'hi1: s5. ţin socotrală
eh• prrt-rra ;11t11ia; să lllfl. bat <:Î!lll n-am ÎlltOtro ~isr111umfmÎnO
d(' d11k1'-ll po:::t.
l.E.\I(: C'i11r' l'~li, omuh<)
l\:E?\T; 1' nul la frl rlc srirac rn regele ~i Cll inima curată.
LEATI: J l<H ft tn, ca ~mp1rn, r~ti ln fel de siffac pr cît t~stc el ca rege1
tr('1rnir :-;fi Jii inre c:ulic. ~i cc uei i1
KEXT: Srt slnje,cr.
l.EAR: Pc cine'.'
KENT: Pe domnia-ta.

120
 [I, 4]
LEAR. Ştii tu cine sînt cu, omule?
l\:ENT: Nu, domnule; dar în privirea ta so citeşte harul stăpîmtlui.
LEAR: Cc har?
KENT: Autoritatcn.
LEATI: Ce stii să faei?
KE!S'T: Şti{1 să dau un sfat bun; sit păstrez o taină; să încalec; să
dau fuga ; să stric o glumă bună, ponistind-o; să tlnc orice solie
dacă nu-i prea gTCa şi la orice adresă ducă nn-i prea departe;
adică tot ce fac cei care se laudă că fac de toate şi, ca orice
om ele rînd, însuc;.ircn mea de cil.petcnie e truda şi credinţa.
LEAR : Cîti ani ai;)
I\.E:\T: Ni'1-s eltiar aşa de tînttJ', mri.rc-donmnc, ~ri.-mi cndă cu tronc
o nrnierc numai fiindră arc glasul du1cc, niei atît ck hi'ttrîn
să-mi pirrd minţile din cb'agostc; dnu în spinnrc patrnzcci şi
opt de ani bătuţi.
LEAH: Urmcază-mft: vino să 11111 srn-esii. Daeil-mi placi la fel
şi după dnă., nn-ţi maidan dn~nnl. E ga1a nrn8a? lTnd!•-i pn~la­
mana nwa c~e bufon? Hri, sit mi se adurU. bufonul! ( fr~e un om
din sui/ii. Iulrc1 i1deru7enlul.) Hei, tu, caraghiosull', nnde este
fie-mra?
OSWALD: K-am cuno~tinFi..
(hse.)
J,E.\TI: Co-a zis? C11rmaţi-mi-l î1ulri,răt pr gră:s;11rnl Cl'la. (le.~e 1m
alt cornlrr.) Unele rni-r bufonul'.' Parcă toată lnrnra doarmo.
Ei, unde-i stîrpitma aia?
(Se Î1!/011rc, c111•ultrnl.)

CA\ ·~Lt:HCL: ZiC'1', mih'ia-ta, că d11t<'3it nu se simte prNt l.>itto.

I.E.\ H: ne
ce llll YÎUP, mmenlÎC:LLl, înclftrliJ' dnd .ii dll'lll :)
('.\ Y.\LElffJ,: Si:rr, mi-a rrt.spnn:; f:'i.rft ,ocol cr1 nu \TP<L, ~i pace l
LE.\ lt: Xu \Tc 1n !
LWAl.ElffL: J!ru'ia-tn, nn înţelrg priei1rn: clar, d11pr1 a rnra soco-
1i1q ă, înrtlţ i:tnrn-voa"tră, n tt t•;;tc> trntttUt tu grij:t ~i drn~ostc<~
tP i 1'l' t'\L\~În: am băg"t de SP<tlllfl· o \'itdilă sd1irnb<1n' î11 Jllu·fari
- atÎt Ja ~lnjitori, C'Ît ~i ]a clll('(' ~i llUti UL SCUtntt Ja fota \'Oil5lră.
LE.\ H: Al1<1, a~:1 crezi tn :•
CA\,\ LE!il'T.: Yrt rog pren.-plef'at de irriarr, stă.piue, dară, mi'1 în~r.l
('lltnnt; Îlbn datoria îrni poruncr~tr să 111t tac atunci cînc.l cred
ti"t 1-i so aduce o jignire.
LK\R: l\n faci dcdt să-mi ade\·crrsti im simttunînt al mcn: am
sim1it do la o vrrme o uşonrrt nepăsare fată do mi.ne, 17 pc ca.re
,„,
ll, •4]
nm Inat-o mai cmind drept o ipohondric de-a mea cli:eît ca o
iiorlli:rc Yoită; vom ccrcota.. Dn.r unde mi-e bttfonul? Nu 1-a.m
vli.:wt de donă zile.
CAVAl.ERl:L: De cînd prinţesa noastră cea mică s-a înstrăinat în
Franta, strtpînc, bnfonul nu mai e în a1)e]c hri.
J,EAR: Să nu mai Yorbim despre asta; am brigat de Nlmi~ şi cu.
Du-te şi :::p1me-i fiicei mele că '-"'Tcau să-i vorbesc (lese c11rlcamil.)
'fu clu-tc şi caută-l :pe bufon. (le. e alt rrnaler. J1;frii iarii..~i 0>-
uald.) O-ho-ho, matale eşti, boiernle, ia fă-te-ncoace. Ciuc sînt
eu, boiemlc?
OSWALD: Tatăl stăpînei mele.
LEA.R: ,,Tamt ~·trlpînci m .Je"! BMditul iităpînului meu: tu, cîinc!
Tu, sc:la:v nemernic şi caraghios!
OSW J\J,D: ('u mia dmnnici-voastr0, Im slut nimic din toate a.stea,.
LEAR: ]i'aei :schimb de mingi cu mine, caraghiosnle?
( f! [IJl 'P~fe.}

osv.·AJ,D: 1·u îngădui ~ă daţi în mine, domnule.

'.KEXT: Po:ttc c·ă nu îi1gudui să iirime.1 ti nici loYitmi de pkfor, jur·/4-
tor do maidan cc e~ti? (ll loi:efle sub genunchi la trt(heiefiutl,
făâmlu-l ~ii. cadlt fa patru labe.)
J,R\.R: '.\Iulţumosc, oruulo; ai intrat îu sl11jba mea rn rb'eptul, îmi
11 1c ei.
JiJ!. "l': lin.i, domnnle, i;coală ~i ia-ţi picioarele la spinare. Tn·bnie
Stl-llVl'ii nHLi îniîi di;;ta.ntelc si.a.tornfoit.c <lP reguli la j1 clll ă~i.a.
Huit!r, Îa··O clin lce. Dacă nci Stt te mm măsori o daill dt esti
de hrng, silit gata să te antrenez. (lt împinge a.[(lrii..) Dacri r;u,
<l('~ ;1 jvnză. Hai, Iii preYăzător şi mină mrtganil !
J,EAR: Jlulţ nmcsc, amice, pentru llljbă. (li dă bani lui ](ent.)
Primc·st1>-ti acontul la sokm.
BU1'.0XUL (i;1trir1rl): Dă-mi Yuie să-l mvunc~c şi ru. (li d·'i boneta
sa ht'i Kent.) P1imc:-te boneta mea, do l!ebnn.
IJ~AR: Ei, drn gul meu i1gbiotant, cc mai faci?
BD'ONUL: A:-> faee ma.i bine dacă 1i-::.ş pune tic tichia wca da
UP1rnn. ' ' '
KE" 'T: De re, nclrnnulc?
B TO.:\UL (('.lrire l{11tl}: De cc? Prntrn f·ă iri pcrtca cufr;:i e1rn r11
mai c hi pu1en•: rlucă nn ştii să zîrn\)('~ti î11 eotro h'tn Yîuti:I, ai
s11, faci ),'llllU'ai; iti i.iebia mr<J, s5. nu răcr~ti. "\mi cul r.~t şi-a
smi;hiunit dou5, fete şi-a hinctuvi11t111-o pl' ,; tir·i;1, frtri'i ;fi. '10n.
Dc.cr~ l ·lnjP~ti, c C<IZlU ă-rni rorti tid1i;1, ( (' m:ti foti, iu.Jliuk?
.Da.e:fi. 118 a:\oa două l'otc, as '\1ca să <iJH duuă titliii.
LE.Art: Vc 'cc, bă.iute? '

122
 [I, tl
DLJFO:N'GL: Pentru cr~. dîndu...le tot avutul ffiC'll celor duuă fote„
mi-ar rămînc cite-o tichie de căcinlă. Una ţi-o dau cn, pc cealaltă
cerc-o de pcmaur1 la ele.
LEAH: Ia se:uua la bici, p1u1gaşulc.
BUFOX"C"L: Adcvll.rul c lm <lulrm credincios pe care-l d<li în bico
afară, dar cr~ţ('luşa cocoşncaFL ara Yoic sri şadă pe cuptor şi:
pum după poita inimii.
LEA.R: Gluma ast<L nu-nu miroasr-a bine.
BUJ70?1 UL: Sr1 tc-nYăt una mai bună?
LEAR: l\m rog. •
BUFONUL: Ascnltrl., unchiule:
Să ai mai mult deeît arăţi,
Fr~ mai puţine dccît poţi.
Nu-ţi da a1crca cn-mprumut,
cr. nu mai vezi clin cc-ai avut.
Pn\in pe jos, mai mult cll.laro
Să-ţi fie mersul la plimbare .
.:r~ nu tc-ncurci la băutură,
Nici rn frmcia reă ele gură.
Şi Yei afla că-n mie-ncap
l\iai mult ele zece suie-n cap.
KENT: Adică mai nimic, nebunule.
BUFONUL: Ca si cuYintclc unui :woeat dl,rnia nn i s-a achitat onora-
riul; pcntnÎ ale mele tn nu mi-ai pliiiit nimic. Tu cc zici, unchiu-
le: n-«i găsi nici o întrcbuintare nimicului?
I,J:AR: Kid una, brtiete~ nimic nu se poate face <lin nimic.
Bl"FO"\CL (către [{r-nf): Sp1mc-i, te rog·, dL tocmai la atîta urcl1 şi
dobînda pămîntmilor lui; pc mine nu mă crede, zice că.-s nebun.
LEAH: Amar nebuni
BUFOJ\'t:J,: Ai:;cultă, eopilc, pop ~ii-mi ~pui care-i dcoselîirea dintre
un nebun amar şi 1mul dulce?
LEAI:: Ku, biiicte. îm-aţrl-mă ~i a ta.
BGfO~UL: Stăpînnl care tc-a-nYăţat
Că, tot pămintul 1-i l-ai dat
Aitea, linţl\. mine, de,
Srk mi ţinrb dînsul lccul mie;
Atuncra doi nebuni vor fi
Şi doi nebuni ţi-or nrtzr1.ri:
t'nul - eu, care vorbeşte,
Altul - cel ce mă priveşte.
l,F.AR: Mi\ faci nehun, adidt?
BUFO:N' UL: Du.t fiind că. la celelalte titluri ai remmţ.at, e tot co
ţ.i-a mai rrima:.;;, fiindcă pe ăsta îl pi din născl?>re.

123
[I, 4]
KJ<;i'\T: Dm ll LL-i m•bun i..:hia.r J.c tot, st;ipînc.
B UFO:'\ UL: Nu-~ chiar de iot, fiindcă lorzii şi marii seniori nu-m.i
dau mic :>ă dc(in monopolul nebuniei. Căci clacă au pus mono-
pol pc toate bum1rilc rcgatului18 , îşi cer partea leului şi la asta.
Şi cucoanele cele mari tot aşa, rL aibă şi dînsele, acolo, cit de
cit. Dă-mi nn ou, unchiule, şi-ţi fac rost ele tlouă coroane regale.
LEAR: Ale cui coroane adică?
BUFO:'\ UL: Coroanele 01uui, după ce-l sparg în două ~i-i beau găl­
bcnu~ul. Ciud ţi-ai spart coroana în două şi ::ti dăruit j1m1ătăţile,
ai m ut tocmai ca rtla. de-a luat măgarul în cîrcă să-l treac..it
şan1 n1. Pu(ină minte mai ent sub coroana cheliei tale, dacă pe
cca de aur ai clat-o ele dar! Dacă şi-acmna-s nebun, să pună
biciuJ P" , pinarea ălnia de n-o zice c•~ mine:
Anul ăsta nebunia
E la mare trecere,
C'rt-nţelepţii cu nebmili
S-au luat la-ntrecerc.
LEAR : De cîml ştii atîtea cîntece, păcătosule?
BUFONUL: De tind ai lăsat pc scama fotelor ta,le autoritatea părin­
tească. De cînd le-ai pus în mînă harapnicul, iar tu 1i-ai lăsat
nădragii - n jos.
Ele sar <le bucmic,
Eu mă scarpin de necaz,
for nn rege cu nebunii
Joacă--n horă, face haz.
Fii bnn, unchiule, şi tocmeşte-i nebunului tău un dascăl de min-
ciună. Ar vrea grozav să înveţe ştiinţa asta.
LEAR: Dileă minţj, ticălosule, pun biciul pe tine.
BUFONUL: Mă uit şi mă minunez ce prost te înrudeşti cu fiicele
talc. Ele pun să mă bată cu biciul cînd spun adevărul, far tu
eşti gata S<1. pui biciul pe mine dacă mint. Ca să nu mai adaug
că sînt bătut şi pentru că tac. Mai bine orice, zău aşa, decît
nebun la Cmie. Orice, dar numai în locul tău n- aş vrea să fin.
l'i-ai cojit dcşteptăcimiea prea din gros, pînă nu ţi-a mai rămas
nici o fărîmă din miez. Uite că vine una din coji.
( Intrrl GtJneril.)
LEAR: Ei, fata mea, ce gărgăuni ai în cap? De la o vreme pa.re~
ti s-au înecat corăbiile.
BUfoNUL: Erai un băiat de viaţă cînd nu ţineai socoteala gărgă­
unilor ei. Acum joci rolul unui zero pe lîngă numerele celelalte,
fiindcă un zero singur nu ÎllSeamnă nimic. Eu preţuiesc mai

124
 [I, 4J
mult dl'cî1 tinr. îiindcă cu sînt bufon, iar tn nu rşti nimic.. (Ciitre
Goneril.) Lasă, că-mi ţin limua. l\Iutra dumitale îmi porunceşte
asta, chiar dacă nu spui nimic. Sst-sst !
Cinel n-ai niei mirz şi n-ai nici coajă,
i~i şaJc-n poarm foamPn. strajr~.
(C1/!re Lcar.)

Cc vittl? O pr1staic de mazăre :illr1t boabe.

GONERIL: Ntl nnnrni măscăriciul dumitale,
Obraznic fără margini, mr~ jignc~te,
Ci şi în jurul tău o ~leahtă-ntreagă
De ncsimtiti RÎ de scandalagii,
Pe care n~1~i 1;wi pot ritbda aici.
Sir,
En am crezut cr1 dacit-t i dau de stira
Yei lua măsuri îndată, cbr mă tem,
Din fdul c,_im te porţi şi le vorbc~ti,
Cii.-i Iaşi în voie, ba le d;i,i ~i ghes.
Dacr1-i aşa, cu trebuie grc:eala.
S-o n rm RÎ nstfol tara s-o feresc
De tulbm11ri. Jignh:ea cc-ţi aduc
Ca şi oc1u-a că-s o fiică nesupusă
Pr~1c:c eîncl înţelcapia prendero
Ascultft ele-al ne\'OÎi gla;i.
BUFO~UL: Nu ele-alta, nn<'hiulc, dar ştii:
,Jlri;ni o vrabir-1m cac odată,
Pnr l'n de pnii lui ntîneatit".
A~a a fost eu noaptea. marc,
Clnd 11-an1scrrun lmnînare .. ..
LEAR: Tn r«ti rata mea?
00:'\ETIIL : A~ n:ea ~ă-ţi rrq/1sc~ti î11ţelepei11ne:i.
Ut5î1icl <lropartr toat\'-aNste n1oftmi,
Ce mi 1c fae de rn·n·enno~cut. ,,
Bl'FO:\l'L : Stii pP 111(1,~ar ţi e;llltft m~;;arnl,
A~n-i tîntl 01t-nrnU~ pP grtinf\.
J)ii. efdnţnlr, c1iii!
LE.\R: :\!~ n·c-n11oa~tl• eine,·a? Xn-:l Lc·ar;
LP;1r 11u se poartrb, nn YorlH'';'il'-a~a;
Umh• i-s od1ii? Oii, te pomenr5li
Că mintea ltti încrpc si't acloarrnlL.
Trrziţi mă, spnnrti-mi cine sîntl
B UFONUL : Umbra rrgelni LoM.

P5
LEA R: E bh e s-o ştitt: fiirnlcă, clupă respectul ce mi se arată, suve-
nmitateet şi gîndul meu llHLll minţit că i1Tcam nişte fiice tiscul-
ilitoare.
BUFONlJL: C-0 vor să.-;;i fu.el~-nn tată.-a.scu.ltător.
LEAR: Cum Tă m{miţi, frumoasă domnişoară.?
GONEIUL: 11Iirarca asta., domn ul mm, aduce
Cu poznc3Jc pc care ţi le-ngădui
De la nn timp încoace; eu te rog
Să fii m.:ii întlllept, cmn se cnvine
Ll vî.rsh1 fa. fa scama la cc-ţi spun:
Îmi tii :1ici o suttL ele mind1i,
])e Ct\V1\1eri ~j .. cutieri ele rJnd,
Dczordonnti ~i dei!Maati, ziL1w.tcci,
Cc-au moli})sit eu lrnzm:eala lor
Arcaiită curte-a noastră, care-acum
:E han de hoţi, tayr·mrt, lupamll',
Şî nn caetcl rcgc.:lC. E timp "-o curmi:
Ruşi:noa, lcacnl si11gmrL şi-l cere,
Dar să î-1 dai chiar tu ar fi m:i,i bine
Ih'cît ::;ii. fia oiliLrt sr1-l irnp1m.
ÎHtîi, niţel alaiu-ti micşor~ază;
Pi:'t;:;trcrw;f\-ţi muuai oameni cumpătaţi,
În slujba ta de ani şi ani, dh1 cei
Cc fo cunosc şi se CllllORC pe siuc.
LEA .: Pc dn;rii bnznei! ţ)eiJP vc cai!
Sti.ita "5. tie-adnnc-n graba maro.
Bm:tanlrt şi degcueratil. fată,
:Nu te ma..i stJujenesc. Iilai am o fiidi.
GONERJL: Po slujitori mi-i baţi, i11r şlc11hta ta
Ne d11 pornnci obraznice pi i.u casă.
(Intră .A..llany.)
1EAR: Vai de acei ee se căiesc tîrziul
(Către Alb1111y.)

S0se~li la timp . .\ceasta-ţi este Yoia?

Yorbr~~tr, domul meu!... E gata calul?
O, nerncn!l'JŞtinţă, chip tl(' piatră
Cioplită. clupă. chipul lui Satan,
E~t i, m;i.i clezQ'.11stătoare-u tr-uu co11il
Ca monstrnl 1ărilor.
.HBANY: Tă l'Og, vă rog•

J26
 fi,. 1.f
LEAR (către Goneril) :
Nu, pasăre de pradrt, minţi Suita-mi
Cuprinde numai oameni do ispravă.
Toţi înzesb·aţi, destoinid şi de neam,

(Se ic/;eşfc cu pum11ii f1; cap.)

Ce numele-si cinstesc întot<.leaunal
Biată CoTdclfa, cît de urît
Ţi-am judecat o vinil. ncnsPmnată,
Ftteînd-o să strămute-alcMuirca
Nestrămutatei mole firi, din suflet
Să-mi smulgă dragootoa şi-n locul ei
Srt-nsdhmcze Iicrca! A11, Lear, Learl
(Se i::Lrşle cu pumnii îr1 c11p).
Izb<'ştc-npoarta earc s-a deschis
sr. intrenebunia f'i sit iasă
Lmnhrn min1ii. Oaineni buni, plecaţi.
ALBANY: Milord, nu-s Yinovat, eu nu cunosc
Pricina marii voastre supi1rări.
LEAR: Se poatr, clommtl meu. Ascnltă, lumet
Nt.turr~,-ascnltă, eh-aga meu. zeiţi'\.
Opreşte-ţi n>Jna, dară ai de gînd
Să faci făphrra asta să rodească.
Poceşte-o-acum să fie punui stcarp5.,
Să-i scce-11 µîntec mugurii iubirii,
Ca trupul ci uscat să n-aibă parte
De bucmia lJrunclllui întreg.
far dacă, totuşi, ea va da prăsilă,
Din ură monstrul tu i-l plămălleşte,
Ca plodul, nemilos, s-o t:hinuiaseă.,
Pc-obraji să-i sape bra.zclc-adînci de lacrim~
S-o-mbătrînească-n floarea tinereţii,
Şi grija să-i plătcnsc~~t cu <lis}lreţ,
Să simtă ~i ca: dintele de sarpe
Al ncrecunoştin\ei pnmcilor. Hai!
(Iese.)
ALBANY: Zei preaslăviţi, cc-nsPamnă toate-acestea?
GONERIL: Nu te mai osteni să lc-111~e1egi,
Ma.i bine sit-1 lăsăm în voi:: lui,
Unde l-o duce mintea ramolită..
( Rointril Lear.)

127
[J, .f}
LEAR: Cincizeci de rnvn.leri m-au părăsit
în două săptfunîni.
ALBANY: Cc este, doamne?
LEAR: lţ.i pun cit.
{Către Gowril.)
Oh, ele moa,rte mi-e ruşine,
Că m-ai frwnt, bttrbut cc sînt, să pling,
Tu, cm·e eşti nevrednică de lacrimi.
Furtuni şi ccţmi srt te potopeascrt,
Şi plăgile blestemului de tată
Te mistniască-apm1u·i. Ochi hătr1ni,
De ntt-ncctaţi pro tia să v-o plîngcţi,
Vă scot cu ţeapa şi v-arunc în praf
Cu lacrimile, tină să vă faceţi.
Aici ajtuiscm dcu·? Aşa să fie.
Mai am o fată, btmă şi cuminte;
Cîud va afla, cmn te-ai purtat cu mine,
Cu ghearele şi dinţii va sări,
Să-ţi sfîşie obrazul de ltlpoaică.
Şi'nici cu gîndul nu gîndeşti ce ittte
Rcdollîndi-voi vechea mea trrrie
Pc care-o crezi pierdntUi. Atîta-ţi spun!
(Ies Lcur, Kwt şi suita.)

GONERIL: L-ai autlt?

ALBANY: Tu ştii cît te iubesc,
Dar oricît de părtinitor aş fi„.
GONERIL: Te rog să încetezi. Hei, Oswald, hei!
(Cutre Bufon.)

Tu, mai mnlt hoţ decît nebun, ia-ţi dnunull

EUFO:NlJL: Hei, unchiule Lcar, stai, ia-mă şi pe minei
Dacă vulpea ar avea
Un puiandru ca mata,
Dau tichia pe-o frînghie,
Şi pe loc l-a.~ spînzma.
(les1.)

GONERIL: Bine-a gîndit cel ce l-a sfătuit

Să ţină-o sută de oşteni în gurdlli:

128
 (I, 4J
Politică de om prevăzător;
La primul sclllll, oricînd i-ar urtzrtri
Un bombănit, un parapon, o toană,
O vorbă-ntoarsr~ sau o imputare,
Cu armele prostia să-şi imp1-mă.
Şi la chcrcmlll lui sri ne stea viaţa.
Hei, Oswa,ld n-auzi?
ALB.rnY: zrrn, mergi prea. departe.
GONERIL: Mai bine-aşa decît prca-ncrczător.
Tu lasă-mă, ca temerile melc
Din vreme să le cmm, să nu trăiesc
Mereu cu frica-n sîn. Eu îl cunosc;
Tot ce-a vorbit îi scriu surorii mele,
Să văd de-i mai dă mîna să se-ncarco
Cu el şi suta lui de cavaleri
Cînd va ana ce angarale ... Oswaldl
(foiră Oswald.)

COJ\'ERIL~ Ai scris scrisoarea către sora. mea?

o;;wALD: Da, doamnă.
GO::\l"ERIL: Ia-ţi cîţiva oameni şi te du călare,
Arată-i mai pe larg de ce mă tem,
I Şi dacă nu-i de-ajuns, mai înfloreşte,
Ca s-o convingi. Hai pleacă într-un suflet
Şi-ntoarce-te degrabă.

(Iese Oswald.)

Eu, domnul meu, nu pot să osînde.;;c

Blajina-ţi fire şi bunăvoinţa,
Dar, iartă-mă, nenţelepciunea ta
Se cade-a îi mai aspru dojenită
Decît prea lăudată bunătatea
Ce-i plină de primejdii.
AJ,BANY: De este bine-aşa, nu ştiu, dar, iată,
Ţintind către mai bine, nu o dam
Sc-ntîmplă să stricăm un lucru bun.
GOXERIL: Atuncea...
ALBANY: Vom trăi şi vom vede~
(le!.)

129
[I, ii]
SCENA 5

111 fa/a acclttiaşi castel.

Intră Lear, li. cnt şi Bt1fo11ul.

LEAR: Ţinc drumul drrpt, la Gloucester19 , cu scrisorile acestea.

Fiicei mele să nu-i povesteşti nimica pînă rînd nu te va întreba
ca, după cc va citi scrisoarea. Dacă 1111 te grăbeşti însă, voi fi
acolo înaintea t a.
KENT: Nu voi şti ce-i odihna, stăpîne , pînă cc nu voi fi înmînat
depeşa măriei-tale.
BLT<ONUL: Dacă omul ur awa creierul la căkîic, n-ar fi în pri-
mejdie să-i degerc iarna?
LEAR: Ba da, băiete.
BCFONUL: Atunci, bucurrt-tc că. mai c încă ncmc bună.
LEAR: Ha, ha, ha !
BlTONUL: Ai să vezi co drăguţ te ''a ţinc în palme fiica ta cealaltă;
C'a nn seamrtnă cu sora ei, cmn nu seamănă t usea cu junghiul.
Crede-mă.
LEAR: Ce să te cred, bltiete?
BUFONUL: Că seamănă la gust ca două mere acre. Ştii de ce stă
nasul omului în mijlocul fC'ţC'i ?
LEAR: Nu.
BlTONUL: Ca să-i st ea de strajă, cîte-un ochi de fiecare parte, să
nu scape văzului cc capii mirosului cînd n-ai fler, moşule.
LEAR: Am ne dreptăţit- o.
BUFONUL: Stii cnm ÎBÎ face o stridic casa?
LE.\.R: Nu. , ,
BUFO::\'UL : Nici cu. Dar 1i -aş p utea spune de cc î~i face casă melcul.
LEAR: De ce?
Bt'FOXUL: Ca să aibă mlCle să-~i ascundă capul, şi nu ca s-o dea
fetelor lui şi să rr\mînr1 cu coamele goale-n drum.
LR \.R: Am sit-mi uit firea. Am fost un părinte prea bun!... Sînt
gata caii mei?
BL'FOXUL: Măgarii tăi se ocupă de ei. Ştii pentru ce cele Şapte
Stele sînt numai şapte?
LEAR: Pentru cit nu sînt opt.
BUFONUL: Bravo, ai stofă de bufoni
LEAR: Să mi le ia cu sila! Monstm de nerecunoştinţă!
BUFONUI,: Dacă ai fi bufonul meu, moşule, te-aş bate toată ziua.
numai fiindcă ni îmbătrînit înainte de vreme.
LEAR: Cum aşa?

130
 [I, 5]
BUFOXUL : Fiindcă nu trebuia să îmbU.irîneşti pînă nu te coceai
la minte.
LEAR: Nu mă lăsaţi să-nnebunesc, o, zei;
Ţineţi-mă, nu vreau să-nnebunesc I

(Intră un curtean.)
Sînt gata caii?
CURTEANUL: Gata, milord.
LEAR: Hai, băiete.
BUFONUL: Dacă-i pe-aici vreo fată mare
Şi să m-aştepte-ar vrea cumva,
N-o să mai aibă căutare,
Că pînă-am să mă-ntorc, mai val

(Ies.)
ACTUL li

SCENA 1

O c11rlc î1• caş/c/"l co11lcltti de Glwce.~tcr.

bllrtl Ed11mMl şi Ctcrari, 111Nlnimltt-se.

EDMUND: Te salut, Ctrran.

CVItAN: Şi cu, domnule. Am fost la tatăl dum:itn lc ca srt-i clan de
ştire că ducele de CornwalJ şi Rrgan, so\fa lui, vor fi aici, la.
dînsul, astă-seară.
EDMUND: Cum aşa?
CURAN: Nu cunosc pricina. Ai auzit ştirile venite dr-afară, aclică
zvonurile care ne umblă pc la urechi de la o vrrmc?
ED.MUND: N-am auzit. Cc zvomui?
CUR AN: N-ai auzit că mnbJ[t z\' On de război în trc ducii de Co111wall
şi Albany?
EmIUND: Ku ştiu nimic.
CURAN: Ai să afli la vreme. S-auzim de binr, domnule.
(Ies~.)

EmIUND: Diseară vine ducele? Prea-bine I

Un v:înt prielnic bate, din senin.
Tata trintisc-o gardr~ dnpă Edgar,
Să-l aresteze; îmi rămîne, doar,
Pe cineva să-l fac un hap să-nghită..
La lucru, iute, soartă! Frate, hei,
O vorbă ncau să-ţi splm: coboară, frate!
(Intră Edgar.)

Te urmăreşte tata; fugi de-aici:

Ascunzătoarea-ţi este cunoscută;
Profită cît c noapte l Nu cumva.

l32
 [II, 1)
Vorbit-ai despre ducele de eornwall
Ceva de rrm? în noaptea asta \·in c
Degrabă-aici, cu Regan; amintcşlP-ti,
N-ai spus nimic despre pornirea lui
În contra ducelui ele Albany?
1-.:DGAR: N-am spus nici un cuvîut; sînt sigur dP-as ta.
EmrcND: L-aud venind pe tata; iartă-mrt;
Eu am să mă prefac că sar la tino
Cu spada; trage şi tu spada; fă-te
Crt eşti în gardă şi că te retragi.
Predă- te l Vin o dinaintea tatei l
l„umină, beii Aici! Acum, fugi, frnte„.
Aduceti torte, torţe !-Aşa, adio l
(lese Erlgnr.)
Un pic de sînge-.i 1nmă mărturie
(Se laie la b111j.)
Că m-am purtat eroic. Am văzut
Beţivi mai rău tăindu-se, în joacr~20 •
O, tată! Tată!-Opriţi-Yăl-Ajutor!
(foirii Gloticeslcr şi slujitori, cu torf e.)
l;Lm;c.ESTER: Ei, Edmund, unde-i ticălosul ăla,?
ED}.llJND: Ai<:i şedea, cu spadu scoasă,-n beznă,
De~w.llitece bolborosh1d la lună,
Să-i Iic na~ă la blestcmătii.
GLOUCESTER: Dar m1de c? '
ED:MUND: Privi\i cum sîngerez.21
GLOUCESTER: Dar unde-i ticălosul, Edmund, spunei
EDM.UND: Pc-aici fugi, văzîud că n-o să poată...
GWUCESTER: Voi, după el!
(Ies cîfwa sl1'jilori.)
... Că n-o să poată ce?
Să mă convingă să te omorîm;
l-am spus că zeii cei răzbunători
Cu trăsnetu-i lovesc pe pmicizi,
Ccrcîncl să-l dumiresc cc strîns legaţi
.De-a pmud sînt un fiu şi-al său p~rinte.
vrizînd, mărite doamne, în sfîrşit,
<.:u dtă seîrbrb planul i-am respins,

133
[li, 1)
Ca tm tlubat se repezi cu spada,
Din vreme pregătită,-asupra mea,
Cum stam nepregătit, şi m-a străpuns
Aici, la braţ; dar cînd mi-am revenit,
Vrînd, după legea luptelor cu spada,
Să-i dau pedeapsa, speriat pesemne
De larma ce făceam, a dispărut.
GLOUCESTER: Oriunde s-ar ascunde,-n ţara asta
Nu va scăpa neprins. Şi-o dată prins,
S-a zis cu dînsul. Chiar în noaptea asta
Soseşte preaputernicu-mi senior,
Slăvitul duce de Cornwall, prin care
Voi face să se deie Rfară-n tară
Că mulţumirea meâ va răs'plăti
Pe-acela ce mi-l află si-1 aduce
Să-şi ia pedeapsa laşul ucigaş.
Iar partea celui ce-l ascunde-i moartea.
EDMUNDg Cînd încercat-am gîndul să-i alung,
El s-a-ndîrjit mai rău; atuncea eu
L-amenintai cu toată hotărîrea
C-am să-i denunţ. „Aha, răspunde el,
Bastard milog, vTei poate să-ţi închipui
Că dacă spusa ta voi dezminţi-o,
Virtutea şi credinţa ta-s de-ajuns
Să-ţi dea crezare cineva? Tc-nşcli.
De voi nega orice - şi voi nega
Chiar scrisul mîinii mele - toată lumea
Va-ntoarce către tine bănuiala
De urrt, de invidii şi complot.
Şi numai dacă i-ai prosti pe toţi,
N-ar mai pricepe după cc dobîndl
Ai alergat, urzind pieirea mea."
GLOUCESTER: Pungaşul, deci, îşi va nega scrisoarea.
Nu poate fi acesta fiul meu.
(Trtmbiţe aproape.)

Auzi? Auzi? Trompetele ducale.

Ce-o căuta la mine? Să se-nchidă
îndată toate porţile! Nu-mi scapă.
·· N-o .să-mi refuze ducele batirul.
Ştafete-am să trimit în tot regatul.
Portretul să-i arate la răspîntii.

13C
 [JI. lJ
Pe tine, drag copil adevărat,
De azi moştenitorul mcn te fac.
( l!itră Cormrall, Rcga11 şi wila.)
CORNWALL: E, oare, cu putinţă, drag prieten?
Abia sosit, şi-aud, în clip::t asta,
Ciudate Yc~ti.
REGAi.~: ' De-or fi adeYrtra.tc
Nici o osîndrL nu-i destul de grea.
Pentru-aş::t vină. Ce mai faci, milord?
GLOUCESTER : Z(lrobită-mi este inima, zdrobită!
REGAN: Voia să te omoare finul nostru,
Edgar, băiatul botezat do tata?
GLOUCESTER: O! doamnă,-aş fi dorit s-ascund ruşinea.
REGAN: Să nu f;C fi-nhăitat cu dczmătatii
De caYalcri cc se tin scai de 'tata!
GLOUCESTER: Nu ştiu, dar este groaznic, doamnă, groaznici
ED~IUND: Da, doamnă, s-a-nhăitat cu ceata lor.
HEGAN: Nu-i de mirare-atunci că s-a stricat.
De bună scamă, ei l-au hotărît
Bătrînnl să-~i ucidă, şi pc urmă
Cu ci să-si cheltuiască toată -averea.
,t\scm-ă-ai.;1 fost vestită printr-un om
De-al soră-mi de cmn so poartă dînşii.
Dacă-i pc-aşa, pofteascrL dumnealor
Să stea la noi, că eu acasă nu-s .
CORNWALL: Nici cu, mă crede, Regan. Auzit-am,
Edmund, că te-ai purtat cu tatrtl tău
Ca un fin bun.
EmfUND: Cum cerc datoria.
OLOUCESTER: Fapta-n vileag i-a dat-o, şi-a prim.it
Această rană-n lupta cu mişelul.
CORNWALL: Aţi pus sit-I urmărească? .
GLOUCESTER: Da, milord.
CORNWALL: De va fi prins, îl învăţăm noi minte;
Îţi dau, din partea mea, puteri depline.
Cît despre tine, Edmnnd, fapta ta
De cinste şi supunere te-arată
Ca demn de-a fi al nostru; ducem lipsă
De oameni cu o fire ca a ta.
Te iau la curtea noastră.
EmIUND : Eu credincios
Vă YOi sluji, la bine şi la rrm.

135
[li, 2]
GLOU<.:CSTER: vr. mnlţ11mcsc de cfoştca cc i-o raccţi.
CO .l:'..'\ \V.\LL; Dar 011 ştii pc1 nt.ru cc-am \Tcuit la tine.
REG.\N; Aşa, re ncpoftitc-u vi11J nop( ii:
Sînt trcl.mri însemnate, dragă CTl011ccstcr1
Şi vrem cn tine srt ne :-:mlltim.
Ne-a seris înt'îi uătiînul, apoi ,ora,
De nişte neînţelegeri.; chlbznit-am
Că nn e potrivit sr. le rrLqpun<lem
De aca:::r~ de la noi; tri.mi:;:ii-a~tmtptă
Aid răspnnsul. Btm şi ,-cehi pdet co,
Balsam să-ţi torni pe-a sufletului ran:'L,
Şi dU.-ne cu-al tă11 sfat un ajutor
La ceas de cumpănă şi mare grnuf•.
GLOUC.CSTER: Stan la ponmcă, Înăl\imea-Yoastrr.,
Sî11teţi. bine\·cniţil
(Ies.)

SC ENA 2

Di11ai11lra casfrlultti foi Gluuccslrr.

bilrâ Xc11/ şi Os1rnld, di11 dourl p1i1-[i.

o, \\'ALD: Dună. dimineaţa, prietene. Eşti <le-ai casei?

KE.:\T: Da.
O'WALD: l'nde ne putem ţinc caii?
KENT: ÎU ualtrt.
O" \VALD: Hogn-te, tlacă. mă. iubeşti, unde„;
KE'.'n°: ~u le iHbcsc.
O::i WAW: , \lunci, pu\ in îmi pasă de tine.
KE~T: Dată am Ii în altă. ptu-tc, te-aş face cu sU.-ţi pese.;
08\YAU>: Dl' c:r mrt iei af:a? 1'\u le cunosc.
KENT: Eu te cunosc, a1ÎLicc.
OS\\'ALD: ~lii ci.ne SÎllt?
KE:\T: l·n l1oţ, un <lcrbcclcn, un lingc-bli<lc, un nemernic, tm împăn-
1w t, un ndot, nn ccr~ctor, un golnn, o para găurită, o obială,
un fricos, un pîrîc:ios, un smiorcăit, un preş, o pc1iut.ă, unul gata
h oritt•, un pomanagiu ele nădragi vechi care visează să ajungă
me,~ll'r-c:odoş tot f11dn<l pc mijloci.torul, şi care nu-i decît un
anu·stt-c de netrebnic, milog, laş, feciorul şi moştenitorul unei
că\ ele, im pungaş pc care am să-l deşel în bătaie dacă înclrr~-
 [TI. ~]

zne~tc să nege măcar o silabă din 1.oatc ~tlmilc pc care i le-am

trecut la catastif!
o W.\LD; Vai, dar rea dil1anic mai c~ti, ra srL batjororc~1 i în ft·l 111
tt~ta un om pc carP. nu-l cuno~ti ~i nu te cnnoa~te !
KE~T: Vai, clar cc taler cu două. fete-mi e~ti ca siL te l'aei ei1 rn1 miL
cuno~t.i? Nici nu sînt douit zile de cînd am bătut mingea po
ciolanele talc, dinaintea reg{)lnL În gardă, 11cmernicnlc ! E
noapte, dar luna luminează ca ziua. Scoate saliin, că vreau siL
Yăd luna prin tine. (Tmge spada.) !n ganlrt, fecior de tîrm,
puloarr' brt.1 bicr mră brici!
o \r.\l. n: î ntlări'Lt I N-am nimic cu tine.
KE:\T: 'l'rage spada, tîlharulc t Aha I Umbli cu scrisori împolrirn
rrgeJui. J'i perii trufia piLpUŞÎCăÎ, Ca StL-ŞÎ facă rrgescul pi1rinto
de ocară. Iu gardă, porcule, sau î( i pun coflrtde-n frigare!
Sco:.i.tc sabia, caraghiosulc !
OSW.\LD: Ajutor! 1\Iă omo::u:it! Ajutor!
KE~T: AptLră-te, otrea1)ă, stai, lighioanit Iricoasit, stai ~i apr1rr1-tc,
tirî tur1L cc eşti !
(11 bate.)

O \YALD: ~\julor! Oh! Mă omoară! M-a omorîl!

( I.itnl Edmuna, cu s11uia fo mî11ă . )

ED:.\! G:\D: Ce-nsrarnnrL a ·ta? Co s-<L î11tirnplat?

(f,1/ai·i.ic !!i-i dl'spartc.)

KE:'\T: fa Yino-moacr, domnişornk, vi11n 1'lL te julrsc ni\1·1, mrb rog

mat,aJc.
(llilrtl Corn1rnll, f:.r (Jon, G/uacestcr fÎ sfojilo1i.)

GLOUCE TETI: Săhii !

Arme! Co se înlîmplă aici?
COTIX\\'.\.T.L: re ·\'ia t:i. YOasfriL, potoliţi-YrL !
Cel carr se mai bate Ya muri.
C'c este?
REG.\.X: Sînt curieri. Al rcgrlui şi al surorii melc.
CORKWALL: Care c prici.nn.~ Yorbiti!
OSWALD: Dc-alJia-mi trag rnflctul, măria-ta.
KE~T: Dnprt-atlta Yilejir, nn·i de mirare. Kici trup <le om nn ai ,
mi~elulc; te-a meşterit un croitor, nu maica fire.
COIVi\'.\LT.: Ciurlat indfrid mai e~ti! Cllln o să facit oameni nn
croitor?

137
[li, 2]
KENT: Da, un croitor, domnule; llll cioplitor în piatră sau un zu-
grav nu l-ar fi scos atît de pocit, chiar dacit nu lucrau la el mai
mult de două ccasmi
CORNWALL: Ia spune, din ce v-ati lunt?
OSWALD: Aces1 hăclrLnm bătrî11, măria-ta, căruia i-am cruţat viaţa,
numai pentru bătrîneţilc lu.i. ...
KENT: Cc spui tu, spmcăciunc? Zrro cu ochi! Jf ilord, lăsaţi-mă să-l
fac zob pc dobitocul ăsht ~i să poicsc lat.rinele cu el. :Mi-ai cruţat,
bătrîncţilc, hai, potaie?
CORNW.\.LL: Astîmpără-tc, obraznicr, odată,
Nu ştii cc-nscc1mnrt, 0;1rc, c:m·iinta?
KEXT: Eu da, dar s11pils;1rca-şi (·<·re dreptul.
COR.'WALL : Şi-n cc-ţi stă suprtr:ll'ra?
KEJ\'T; Că tîrîtma asta poart-o şpadă
Şi-o face de ru~inr. Tagma a~la
De zîmbi:.i:cţi pung<~:;-i, ea ~obolanii
Rod lcgătma sf.lntv. de iubire
Dintre copil şi tatrt, <lată nodul
N-njimg siL i-l <lczkgc: li1wu~csc
Stăpînul artăgos cînd firra-~i pierde,
Turnînd ulei pc fornl nru·ă\·a~,
Sau gheaţă pc simţirea-i îngheţată.
Afirm5. cc-au nrgat pîuă-adincauri,
Şi ciocul lor, dr pasărr ele pradă,
Nu cată alt dccît folo-: f;ft tragă
Din toanele stăpînnlui cu c:hef.
Potaia ştie doar să dea din coadă;
Zîmbeşti, de parcă-s mă cru·iciul tăn,
Mînca-ţi-ar buba mutra ta rînjită,
Gîscan guşat, ţi s-a fă.cut de baltă?
CORi'."WALL : Ce-i? Ţi-ai sărit cumva din minţi, bătrîne?
GLOUCESTER : Cum de pornirăţi cearta? Hai, răspunde.
KENT: Pc lume nu sînt mai vrăjma~c h1cruri
Decît e hotul ăsta si cn mine.
CORNWALL: De ce-i zic'i hoţ? Să-mi spui, cu cc-a grc~it?
KENT: Nu-mi place cum arată mutra lui.
COR.\"W.\LL : Te pomeneşti că nici a mra 11 u-ti place? I
(Spre Edmtrnd.)
Şi nici a lui?
{Spre R r{f(ll!.}
Şi nici a ci? Ia pune I

138 \
I'L'T: Eu, domnule, de felul meu sint sincer:
La nemea mea, mărtmiscsc, văzut-am
Mai mindrc chipuri dccît văd acuma
Pe umerii cc-mi stau pe dinainte.
CORIS"WALL: Ştiu cine-mi eşti: un ins din cei pe can
Stăpînul îi lăsa să-şi dea in petec
Şi să-şi tot vînture necuviinţa,
Făcînd, nepedepsiţi, pc neciopliţii
El - ) linguşitor? Ferit-a Sfîntull
Cinstit şi sincer, adevăr grăieşte.
Şi toţi îl iau de bun, precum se-aratl.
Cunosc cu soiul ă.sta de mişei,
Cc pc cnvînt că nu ascund nimica
Sînt mai dclcni si mai ascunsi decît
O droaie de sc1Tili fu1guşitori ! '
KENT: C u-n errdintată, dreaptă plecăciune,
Stan, doamnc,-n umbra măreţiei-voastre,
Tronîml sub o cununrt de văpaie
Ce pîlpîic pc a lui Phocbus 22 frunte.
COI'..'.\WALL: Cc nea s ă-n s cmnc asta?
KEi\T: Înseamnă cri mi-am preschimbat graiul care vă supltra
adineauri. De bnnri , camă, donurnlr, că nu sînt un linguşitor,
dar omul de sinceritatea căruia Y-aţi convins prea repede era.
un bandit din eonYi11gere, ceea ce, cu riscul de a vă displace,
eu n-am să pot fi niciodafa
CORNWALL : Cn cc l-ai pr~gnbit?
OSWALD: Eu, cu lllilllCa:
Stăpînnlui său, regele, deunăzi
I-a fost plrLcnt degeaba să dea-n mine,
Iar dîllSul, lh1guşindu-i supărarea,
S-a nr~pustit şi el, să mă trîntcască
Pc jos, de rîsnl lumii să mă facă.
Aşa făcînd şi-a dobîndit rr~splata,
Căci regele i-a mulţmnit pe dată
Că puse în prin1cjdic o viaţă
De om fftr-apărarc. Iar acum,
Din spadă dînd, ca un cocoş din âripi,
S-a repezit, din nou, la mine.
KENT: Laşul
Şiguralivul ăsta c în stare
Chiar pc Aia.x23 să-l scoatrt măscărici,
Pe legea mcal

139
[II, ~J

COlt:\\\".\1.L : Să fio-aclu~i butucii I

C.ar:i.ghiofl îmbrttrînit în rele,
P1mgaş sm<'rit, te îm·ătiill1 noi minte.
Eu, măre,-s prea btLlrîn să mă-nvăţaţi
Şi nici bui ucii nu sînt pentru mine,
Gtci sînt trimis r<'gesc, şi-n astă slujbă
Mă a.flu-aici fa tine. Do,·edi-wi
Putin rr:;poct ~i multă vrăjmă7ie
Fn(ă ele rangul ~i persoana celui
C'o mi-<' stă.ph1, trimisul mniliudt1-i.
Ci·TIX\V.\U: :Butucii! Pe onoarea şi pc viata-mi,
De-acum şi pînă mîinc la amină
1n ci să stea!
P.E<iAN: Doar pînă. la amiază?
Nu, pînă mîinc noapte! Şi-ncrt-o noapte I
Kt·::\T: Vai, doamnă, chiar dac-aş fi fost un cîine
De-al tată.lui, şi nu se cm·cnea.
Cu mine să te porţi aşa.
REG .\:"T: Stimat('.
Cu scbvul lui mă. pot purta oricum.
COH:\W.\.LL: Banditul ăsta-i negreşit din t1igma.
Dr carc-11 seric sora tn. Buh1di,
Aduc<'(i-i mai repede!
(."e aduc hultirii.)

GLO L:C'E. TER: 1\lt~ria-ta, dă-mi niie să te rog

f;ă nn faci asta. Mare i-e grr~rala,
Şi regele, stăpînul lui, va şti
Să-l pedepsească; dar pedeapsa ta.
E-afar' din cale de înjositoare,
cr1.ei nu se dă dcdt la criminalii
Şi Ia borfaşii cei mai de pe urmă .
En cred că rcgrle nu va răbda
Să fie rl jignit pifo omul care
Trimis de dinsul e primit aşa.
COR"\YALL: Eu voi da, seamrt.
REG "\~: Cu-atît mai gren i-nr Ii surorii melc
Să ştie că un om al casei sale
A fost bătut şi insultat aici,
li'ă.cîndu-şi slujba. În butud cn t>l I
(Jl.e11t e 1ms î11 bttf!'ci.)
 (H, 3]
Hai, punul meu stăpî11, de-aici sll. mergem.
(fc., lo{i. î11 11f1mi de (l lvuccslu ~i J\.wt.)
CLOl:GL"'l'ER: l'ridC'nr, î111i pare rău dl:' t.inr,
A~n e bn111d-pfoe <il clucrlni,
]'(· C'nc h:H:c~H1trc:1grL ~tic bine
Oi lH'f rfll>da sl:i. m1-i ~pai cc YTca el
01 i sf1-i 1.<t i vorh:-i. Am i::il. intervin.
I\E:\T: \'ii nw Fit 1111 intcn-cniti. YcgheM-am
l 'n'a i~11di, i;;i (]rnnml a fnst lung şi greu.
Yl'i Jiwcre.;1. Hă dorm, ori am stL i"Jnicr.
011o:;re;i, mntdui. nu-i sti•-n cU,lcîie.
~i-;:cm1w, ziua lJ1mit !
GLULTJ·:._„n:R: (;rC'~if-;1 clu<:rfo ~ i 1111-i de-a lJ1111ă.
(fm .)

(>, rl'g:t', rl'gr,-adt·\ eri-vei sprn;a.

ru ed tare-a <:ă:r.ul WII hLC Îll piq·.
('«liomr1, glob c·crcsc, Arrc ec:>mtalt,
La n.1.:r.a-ti tlulec să mai slo\ oncsc
Atc!:'t rt1.<·n;:. ~efcridlii cred
(';\ se mai foc mhmni pc Jnmc<t m;ta.
E i,,lorn c·i, Cordclia a o:cris-o,
J'cscm nc i s-a dat emnrn. de yestc
llc ('('-[\Jll pornit sn, fae pr-nscu:us şi nea
C'î~tig de timp să tragă din ac('sto
Tieălo~ii, necontenit mai mari,
Şi srt. le catc kac pc rîml la toate.
Yoi, întristati Ri osteniri do wghc,
Od1i grei, m:c(i prilej slL n11 pt'iYi~i
TIU~lUC<l SfiLl'ÎÎ. 11101!'. J\oaplt• bun~,
Snrîdc-rni, soartă, ~i-ri întoarce roata!
( Arluarme.)

SCENA 3
lutr-o p1rlo11gă.
bilrtl Edgar.

EDG„ut : Am auzit cî11<l rn1mde rni-<t fost

Strigat la o ri1 pîntc, c:a pro criA,
Şi doar norocul mi-a adus în cale
O scorbm·ă, în tare de 11itita~i

}41
[II, 4]
Să scap. S-a dat alannă-n porimi, străji
De vcghc-s pretutindeni, srt mă-nhatr.
Cum aş putea să mă Icrcsc mai bine?
Va trebui să-mi schimb înfăţişarea
Degrabă, alegînd pc cca mai ludă
Şi mai nefericită dintre cîte
:Mizeria strivită de dfaprcţ
L-a coborît pe om mai jos de fiară.
Mă voi mînji pe ochi Cll pmcăciune
Şi-n plete am să-mi încîlccsc scaieţi,
Iar trupul mi-l voi copcri cu zdrente,
Să-nfrunt vîrtoasa ~i prigoana bolţii
Desculţ şi despuiat. E plină ţara
De-asemenea nenorocite pilele,
Sărniani fugiţi din casa de ncbmtl,
Ce urlă şi-şi smulg carnea de pe ei
Şi-n bubele deschise-~i vîră cuie
Sau ace, ţepi de lemn şi rosmarin;
Încrîncenînd vederea, ci cerşesc
La smle, prin crttm1c prăpădite,
1n preajma tîrlclor, prin mori, şi ast els
Cu rugi sau prorocii cîştigă, milă.
Sărmanii Turlygod şi Tom! ca dîn~ii
Mai sînt ceva; ca Edgar nu-s nimic.
(Iese.)

SCENA 4

Dinaintea castelului lui Gloucesler.

Kent e fn butuci.
Intră Lcar, Bufonul şi un Curtean.

LEAR: Ciudat îmi pare c-au plecat de-aca ă

Şi nu mi-au dat răspuns prin mesager.
CURTEANUL: Precum aflai, cu-o seară mai-nainte
Nici n-a fost vorba de plecarea asta.
KENT: Stăpîn prcanobil, slară ţie!
LEAR: Ha!
Nevrednic fel do joacă ţi-ai găsit~
KENT: Nu eu, lllilord.

142
 [Il, 4]
BUFONUL: Ha, ha! Tc-aj pus la jambiere cam strîmtc. Caii sînt
legaţi
de cap; cîinii şi urşii - de gît; maimuţele - de mijloc;
iar oamenii - de picioare. Cînd n-are omul cap, vai de picioare,
că ajunge, ca ilinsul, la ciorapi de lemn.
LEAR : Dar cine-i cel ce rangul înjosindu-ţi
Tc-adnsc-n starea asta?
KENT : Amîndoi,
Fata ~i filtl înălţimii-1oastre.
LEAR : Nu. '
KENT : Da.
LEAR : Îţi spun că nn.
KENT . Eu spun că da.
LEAR : l'ln, nu; una ca asta n-au făcut-o.
KENT . Ba da.
LEAR : Pe Iupiter jur că nu.
KENT : Pc Iunona, jur că da.
LEAR ; Nn trebuia s-o fadt, nu puteau
l\Iai bine te-ar fi omorît dccît
Să-mi calce astfel cinstea în picioare.
Degrabă, lămmcştc-mă, întocmai,
În cc chip meritaşi ru~inca asta
Sau cum de te-au putut sili la ca,
Dc\Tcmc cc crai trimis de mine.
KENT: Măria-ta, ajuns la ilin~i:i,-ndată
Le-am înmfoat sc1isoarca ce mi-ai dat,
Smerit stînd cu gcrnmchittl la pămînt
S-aştcpt răspuns, daT iatrt dt se-arată,
Abia snflînd şi asudat de goană,
Un curier, grăbit clin calc-afară
S-aducă. de la Goncl'il, stltpîna-i,
Scrisori de salutare ; ci le Îl.lu
Şi le citesc, lăsînd pe-a. mea deoparte,
Abia zvîrlindn-mi o privire rece,
Poruncă dau să-nhamc, de plecare,
Iar mic-mi lasă vorbă să-i urmez
Pîu' ce bineYoi-vor a răsp unde.
Ajuns aici, da11 ochi cu mesagerul
Primit atît de bine-atunci şi care
Fu pricina plimirii mele rele, „
Ac~laei ticălos~ ce, ţineţi minte,
A fost obraznic cu-nălţimea-voastră,
Şi, luînd aminte doar la supărarea-mi,
Şi nu la chibzuinţă, am tras spada;

143
[IT, 4}
Atunri, strigîntl î11 gura rn;u·c, laşul
Scurn. îr.trcaga casii, şi-n ri t chip
i:;i fiica. fa si sol ul ci găsit-au
ia
Cr1. merit mii.ilin asta grea.
BUFONUL: Datit gîşfrle :-itlbaticc zboară îlŞa, c semn că iarna bate
Ja US<t:
· Rate con<la dracului
J,a m:asr1.racului:
Bună~vremc, neam srtrac,
Ti-au intrat zilelc-n sac.
Cc mai tura-vura, nu-ti mai răci gura.; fetele talc au să te umple
de atîta bucurie, că n-ai s-o poţi duce.
LEAR: O, iar uni suie sîngcle la cap„.
Durere, locul tău este mai jos,
Nu îndărătul frunţii. Regan unde-i?
KENT: În casă, e măria-ta, cu Glouccster.
LEAR: Nu mă urmaţi. Voi aşteptaţi aici.
(Iese.)
CURTEANUL: Şi n-ai făcut nimic, dccît cc-ai spus?
KENT: Nimic.
De cc-a\i venit aşa puţini cu el?
BUFONUL: Dacă te-ar fi pus în butuci pentru o asemenea întrebare,
meritai cu vi"rf şi îndesat.
KENT: De ce, nebunule?
BUFONUL: O să te trimitem la şcoală, la o furnică, sll. te-nveţe do
cc nu ies ţll.ranii iarna la plug. Toţ.i cei care-şi vll.d lungul nasu-
lui, dac n-au miros, sînt orbi. Şi pentru oricine are nas, chiar
şi pentru orbi, asemenea persoane încep să miroasă a mort. în
viaţă, călătorul c bine să bage de scamr1. cînd drumul o ia la vale,
ca să nu-şi frîngă gîtul, dar să se ţină de cel care urcă, dacă vrea
să-i fie bine. Cînd un înţelept are să-ţ.i dea un sfat maf b1m, nu
uita să mi-l înapoiezi pe-ăsta. Cu toate că aş pre!era ca sfatul
meu să fie urmat numai de pungaşi, fiindcă e un sfat de ncb1m:
Ăşti domni care te slujesc acum
Şi numai la cîştig sc-ndeasă,
Cînd vine ploaia,-şi văd do drum
Şi în viforniţă te lasă.
Nebunul rabdă şi rămîne,
Lăsînrlu-i pe drştepţi să fugă.
 [II, 4]
A. a dcoRcbcsti, bătrînr,
Un suflet de 11cbun de-o slugă.
KENT: Unde-ai învăfat asta, nebunule?
BUFONUL: Nu în but'uci, 11cbmrnlc.
(Intră Lear cu Glouccslcr.)
LEAR: Nu vor să stcn, <le vorbrL! Sîut bolnad!
Cic.1.-s truditi de drumul ele-a 'trL-noaptcl
Palane! Srmno de neascultare
Şi părăsire! Dă-mi un alt răspullS.
GLOUCESTER: Stăpînc drag, prea-bine-I ştii pe duce
Cît este de trufaş şi neclintit
Cînd s-a pornit a hotărî ceva.
LEAR~ O, răzbunare! Moarte şi prăpM!
Trufaş? Cu cino? Gloucester, Gloucostcr, vai!
Vreau să vorbesc cu ducele de Connrnll
Şi cu nevasta lui.
GLOUCESTER: Le-am <lat de ştire.
LEAR: Le-ai dat de ştire! Tu n-auzi cc-ţi spun?
GLOUCESTER: Aud, măria-ta.
LEAR: Regele vrea cu Cornwall să vorbească,
Şi tatăl iubitor cu fata lui,
Ccrîndu-i să-l asculte. Dă de ştire I
Suflarea-mi taie inima zvîcnind.
Trufaş I Trufaşul duce I :Mergi de-i spune
Acestui foc de paic - nu, nu încă;
S-ar prea putea să nu se simtă bine
Şi-atunci... îndatorirea sănătăţii
N-o ştie boala; nu mai sîntem noi
Cînd Firea, încolţită, cere minţii
Să suf cre cu trupul. Am s-aştept.
!mi pare rău că firea mea aprinsă
A luat drept bun cc-a spus un om bolnav.
( I'rivi11d la K e11l.J

De-a moartca-n .„ Dînsnl de ce stă legat?

Din asta iese limpede că dînşii,
Venind aicj, au pus ceva la cale.
Pe omul meu daţi ordin să-l dezlege.
Şi ducelui şi soaţei sale spuneţi
Să mi se-nfăţişcze-acum, aici,
Să-audă ce-am a spune, ori de nu

145 •
[Ilt t]
La nsa lor voi bate toba marc,
Să-i ~coale şi pc morţi din somnul ,·eşnic.
GLOUCESTER: Aş vrea-ntrc voi să fie bună pace.

(Iese.)
LEAR: Mai domoleşte-ţi, inimă, bătaia!
BUFONUL: Ţipă la ca, unchiule, şi ceaTt-o, cum făcea bucătil.reasa
aia care a azvîrlit în tigaie scrumbiile vii şi le bătea cu lingma-n
cap, strigîndu-le: „Staţi binişor, fetelor, staţi aşa!" Semăna cu
frate-său, care, de bun ce era, îi ungea calului fînul cu unt.

(Intră Cornwall, Rrgan, Gloucesler şi slujitorii.)

LEAR: Zi-bună amîndurora!
CORNWALL1 SlaYă ţiel

(Kent este pus fli libertate.)

REGAN: Mă bncm că te văd, măria-ta.
LEAR: Regan, te cred şi vrnau să ştii de ce.
De nn te-ar bucura vederea mea,
Ar fi să mă desparţ.i de lm scump mormint,
Al maică-tii, crezînd că m-a-nşclat.
(Clitrc I\.cnt.)
E:ti liber deci? Vorbim noi altă dată.
Il{bită Regan, sora ta c rea,
O, Regan, ca o pasăre de pradă
1\.ii-a-nfipt aici înveninatu-i clonţ.
(l,•i arată im'ma.)
Abia mai pot vorbi; nici n-ai să crezi
Cc mîr~a' s-a, pmtat cu mine, Rcganl
REGAN: Te rog, zrm, linişteşte-te. Eu cred
rn sora mea-Ri cunoa!<tc datoria
:Mai mult dccÎt acel cc-o osîndcste.
LEAR: Cc vrei srt spui? '
REGAN: Că, totu~i, nu pot crede
Ca sora mea să-şi calce lcgrtmîntul;
Iar dacă, poate, le-a mai pus ci'tpăstru
La cei clin ceata ta de zurbagii,
Ea a avut motive-ntcmeiatc,
Cc-o cruţă de osîndi'\.
LEAR: Blestemata I

146
 {II, 4]
REGAN: O, doamne, eşti bătrîn. Aclllil, natura
Ţi-aşterne dinainte a fo1ţitul:
De ce nu te-ai lăsa călăuzit
De cei ce dccît tine Yăd mai clar?
Te rog să te întorci la sora mea,
Şi spune-i c-ai greşit.
LEAR: Să-i cer iertare?
!ţi dai tu seama cum mi-ar sta să-i spun:
„Fetiţa tatii, ştiu că sînt bătrîn,
Şi bătrîncţea n-are trebuinţe:
Vin în genunchi la tine, de pomană
( l11ge1mnchcază.)
Să-ţi cer un adăpost, un pat şi-o pîine?"
REGAN : Termină cu-acest teatru de prost gust
Şi-ntoarcc-te la sora mea.
LEAR ( ridicîndu-se):
Nu, Regan.
Mi-a alungat din oameni jumătate;
Privirilc-i de scorpie mă-mpung,
Şi limba-i otrăvită mă răneşte:
Să prăbuşească cerul răzbunare
Asupra ei, miasmele mocirlei
!n tincrele-i oase să se-ncuibe I
CORXWALL: Pf ui, ce mît„. !
LEAR: Voi, trăsnete grăbite,
Cu flacăra orbirii săgetaţi-i
Trufaşii ochi I Iar voi, strttute neguri
Ce de pe bălţi le soarbe-ncinsul soare,
Stricaţi-i frumuset;ea, ca trufia
Cu ca să-i piară-o dată .
REGAN: O, zei bunii
Prevăd că tot asa ai să-1ni mezi
Şi mie, cînd ţi-o năzări vreo toană.
LEAR: Nu, Regan, pentru tine n-am blestrme:
Dulccata sufletului tău nu lasă
Nicicînd loc răutăţii; ochii ci
Mă ard, ca ochii fiarelor, pc cînd
Ai tăi sînt balsam. Nu e-n firea ta
Să-mi strici plăcerea vieţii, tu nu poţi
Nici să-mi arunci, ca ca, cuvinte grele,
Alaiul să-mi alungi, să-mi ici tainul,

147
[II, 4.J
Şi-apoi S-ajm1gi srL tr;·gi ]a porti ZtL\Ortll,
u~sî11Clu-mă pc tliit·rt. Tu Rtii
1'1fai binr-ndatorirfJe mit{ll'ii,
Fireasca asculture de p1hri11 ţi,
Purtarea b1m1L şi r0c1moştinta.
Tu nu niti, nn, copilă, eă ţi-mn dat
De zestre jmnMate clin regat.
REGAN : Tc-ntoarce, dom1mc, la cr.-ai Yntt R(1-mi s:pni.
LEAH: Cine mi-a pus trirnfa ul în 1rntuci?
( Semnal de trimiiif11.)
CORKWALL : Cc trîmlJi[rL-i aceea?
Rl~G.lli: O rec1mosc. Sosc;;tc Rora mea.
Mi-a scris ciL Ya 'veni c1u'Îlld aici.
( fotnl 0 :;1m ld.)

Strtpînn ta sosii-a?
Ll~AR; Slugoiul care-şi ia obrll.wicia
De la nrsăbnita lui i;t1tpî111t !
Nemernice, să pici din oehii mei!
COrtNWALL: Cn cc te pot slnji, măria-ta?
LEAR: Dn, cine mi-a pus solul în buluti?
Îmi place-a creek, Hr·grm , că uu ştii.
( 111/ră G !llcril.)

Pc cine Yttd? O, crruri,

DaC'ă pc cei bătrîui îi nu1,i iubiţi,
Şi blîudclc porunei ale-aR<.rnltări·i
~ ru Jr-aţi uitat, şi-aycţ.i bM,rîni şi-ncolo,
StL fiţi aclml alătnrca de mi11c.
( C11tn G mrril.)

Ct1m de 11u-ţi crap1L-oLrnztLl de rusine

Să mit priveşti în f<lţiL? ! Şi tu, H~gn.n,
O ici de mînă?
CO:'\ERIL: De cc nn, mă rog?
Am ofensat-o cu ccya? Ofcnsr\
Kn este chiar cc crede rrunolirea
Cll. s-ar muni aP :i .
LEAR: ' Tot mă mai ţineţi.
înţepenite şnlc? Yrcau sri ştin,
Cine mi-a pus tiimisul în butuci?

14!!
 Lll, ·I j

CORNWALL : Chlar cu l-am pus şi cinstea-i lu prea mare

După măslll'a vinci hti.
LEAR : Chiar tu?
REG.\.N : Te rog, vai, tală, ştii c/i n-ai pufrre ..•
La el.însa de tc-ntorci chfar luna asta,
Din oameni rcducîndn-ţi jumătate,
Pc urmă te primesc la mfoc.-Acum
Lipsesc de-acasă şi n-am nici bucate
Destule, să vă găzduiesc pe to! i.
LEAR; La ea-ndărăt? Şi să-mi rcstrî11g suita?
Mai bi.i10 fără ad,1.post în yifor,
Prin vizuini, cu lupi şi cucttvclc,
Cu plesnetul nevoii peste ocbj
Decît la ea-ndărăt! Ci, mai cnrînd,
La tronul Franţei, care-i mai fil6thn,
Căci pc mezină-a luat-o Irt.ră zestre,
)f-aş duce să mă-nfăţi~cz, smerit
Cerîndu-i o simbrie, pe la Ctu-te,
Umil să-mi tîrîi viaţa de-azi pc m1inc.
La ea-ndărătl Mai bine porunceşte-mi
Să-i fiu valet rîncla~ului de colo.

( Aralil către Osirald.)

CO:'\ERfL: La voia dumit:.ile, 1H1.Î drcît.

LEAlt: Să nu mă seoţi din minti, te rog, fotiţo :
De-acum nu to mai sti11ghercsc, adio!
Şi nici n-o să ne mai vedem rrcodată,
Eţti, totu~i, trup din tnrpnl meu; ba nu,
O boalrL-n trupul carr, din păcate,
E-al mru; coptură, gîlniă. de cimnaţi,
Buboi umflat în îngdc-mi bolna-v.
N-am să te cert! Rm~i11ra va să vină
Cînd va pofti, eu n-;un s-o chem; nu cer
Sint răbdător; a~tcpt să te îndrepţi,
Iar cu la Regan stau, ni-.i mea suită.
Nn-i chiar aşa, eu nu Yt~ pot primj:
Nu-s prrgătită pentru ospe1ie.
Mai bi11c-ascultă vorba sorei mclr;
Aed ce judecă cu mii1tca-ntrcagă
Pmtarea-ţi fără noimă se m1ngîir
Cu gîndul c-ai îmbălrîni t; şi lasă,
Că dînsa ştie cc-are de frtcut.

149
Lll, 4J
LEAR: Frumos îţi şade să yorb<\ ti aşa?
REGAN: Aşa şi este, domnul meu. Păi, cum?
Cincizeci nu-ţi sînt de-ajuns? De cc nu-i bine?
Prea mulţi sînt greu de-ntreţinut, şi-apoi
Denn primejdioşi. Atîta lume
E foarte greu să şadă într-o casă
Cu doi stăpîni, şi să se-mpace toţi;
E chiar cu ncputinp.
GONERIL: Poţi să-mi spui,
De cc nu te-ai sluji de-aceiaşi oameni
Cc o .slujesc pc dîn a ori pc mine?
REGAN: De cc nu? I-am putea supraveghea,
Dc-ncearcă să-şi ia nasul la pmtare.
La mine dacă Yii, te sfătuiesc
- Pentru că bănuiesc acum primejdii -
Doar douăzeci şi cinci srt-ţi mai păstrezi;
1\fai multi n-au loc si nici nu le voi da.
LEAR: Eu v-am dat tot. '
REGAN: La timpul cuvenit.
LEAR: V-am dat în seamă-avutul şi pe mine1
Cu-o singură conditie: să tin
în jurul meu un număr de curteni.
Acum să-l scad la sfert? Aşa spui, Regan?
REGAN: Şi-o mai repet, nu voi primi mai mulţi.
LEAR: Uei răi, atunci cînd nu sînt cei mai răi,
Se-arată-aproape buni şi li se cade
Chiar preţuire.
(Către Goneril.)

Mă întorc la tine.
Cincizeci... de donă ori douăzeci şi cinci;
înseamnă, dar, că şi iubirea ta
E îndoită.
GONERIL: Vrei douăzeci şi cinel
Sau cinci, sau zece, într-o cas~ unde
De două ori mai multe slugi ţi-aşteaptă
Porunca?
REGAN: Nici de unul nu-i nevoie I
LEAR: O, tu să nu vorbeşti despre nevoiai
Chiar cerşetorii cei mai oropsiţi
·' Atîtea au nimicuri de prisos.
Dă-i firii doar ce o de trebuinţl
Şi viata omului devine una
 [II, 4]
Cu-a tlobitoacclor. Te ţii domniţă
Şi porţi mătăs uri cc de frig nu apru:'
Clnd rostul hainei nu c de-a lua ochii
('j dc-a-ncălzi. Nm-oia-a<lcvărată -
Eu de răbdare am 11cvoin, oenu·i! -
Pri\'iti-mă, o zei, un biet bătrîn!
De două ori lovit: de griji şi vîrstă I
Iar dacă voi, pe-aceste două fete
Stîrnitu-le-aţi să-şi duşmănească tatăl,
Do mine nu vă bateţi joc făcînd
Sri pot răbda atîta. Dăruiţi-mi
Minia de-a lovi cu demnitate
Şi nn-mi daţi lacrimi, armele muierii,
Obrajii mei ele om să-i însemneze.
Nu, vidme, spmcăciuni ale natmii,
E11 mă ,-oi răzbuna pe amîndouă
Atît de crunt înrît o lumc-ntrcagă -
Yoi fare-asemeni lucruri, ce anume
Nu ştin, dar vor cutremura pămîntul.
Aha, credeaţi că plîng? Nu, nu voi plînge,
Deşi temcimi am să plîng amar,
Da, inima mi-oi spargo-o-n mii de cioburi
Dar n-am să plîng. Nebuno !-Nnebuncsc.
( /1•s /„ 11r, Gl otwe~/a, E mt şi n ufo11til. )

COR?\WALL: Se-apropie furtuna; să intrrtm.

(Se Pwle lui1î11d 1n drp1lrlare.)

REGAN: E casa mică, tot n-ar fi-ncăput,

Cu ceata lui, bătrînnl.
GON"ERIL : E vina, lui dac-a r!tmas pe-afară;
Nu-i !'>trică nebunia să-şi plătească.
REG.\..N: Pc el l-aş fi primit, dar nu cu şleahta.
GOXERIL: 8i cu. Dar uncle-i contele de Gloucestcr?
CORNWALL : L-a petrecut pc moşul şi s-a-ntors.
( R ci11tră Gloticester.)

GLOuCESTER: Rcgelc-i furios.

CORNWALL: Încotro pleacă?
GLOUCES TER: Nn stiu. Dar caii stiu că si-a cerut.
CORNWALL : Mai bine să-l lăsăm. ce-o vrea să facă.
GONERIL: În nici un caz nu-l sfătuiti- sr~ stea.

151
[11, 4J
Gl.OUCESTER: Vai, noaptea vi11c, bate vîutnl rrce.
Şi cîl cnprin?.i cu ochii-i doar pustiu.
REGAi'{: Cînd oamenii sînt îuer~pă(.înap,
Răul pc care şi-l pricinuiesc
1-nvatit minte. Por1ilc să-nchickli.
Pc ti~gr~ el sînt mt11tc uiin\i tnrbato
Care-ar putea la rele să-1 îndemne,
far el SC lasă lesne amitgit.
Prndc11ta poru11ceştc srt veghem.
C(lXER.IL: ]t.filord, ÎJ1Cl1ideţi porţile. Rea noapte!
Arc dreptate Hegan. Să intrăm.
(Ic~ .)
 ACTUL III

SC ENA 1

o 1•1rlot' 2 7.
Fi!rf,,,„'[ ca fo,1t1c ~i ffif.~,1P/e. J,1ffă 11.l'.if şi un mrlecm.

KE:\T: ll1·i, c·inc umhl(L r1c potopllJ 1tsia?

cu ttTl~.\..::\ rr,: l'll f•lll ed potopit de-a hti durere.
l\:E.::\'I': A, IP e1u1ose. Dar regdr pc unde-i?
ce HTE.\..:\ CL: l>it pi<'pt cu rrLseolitelr stil1ii;
Se J'Ollgr~ de furtUlllL srL IU'llllCC
în rn~-ri p1trnînlnl san, umflîud noi;mul,
Acl'f.lrt Rl>-l înN·c ~i, î11lr-astfcl, tv.tle
sn. f;t' prrscl1imbr ori să nn rnai !ic.
Î~i Rll 1tilţ~c prm1l alb, zl>îrl it de "1nt ul
Cc ui«it1ic cu furie Yltzdulml
~i-nr·Pareă-n mica-i lnmc omc11ea8c:rL
:i\fai ÎJl(l'1.rjit s1L fie ca stihia.
În 11ouptca asta 11ici rnrLcar ursoaica
Cc si-a-n11trcat flărnînzii piti nu iese
Din' Yizulnă, la Yîuat; nici lupii,
Niei lf'ii mi-şi scot blana-n ploaia asta,
Chiar de-ar cr1Lp::t de foame. Numai el,
Cn C[lpul gol, aleargrt blcslemînd.
,, KEXT:
Cl: 11'1'.EA.::\ L'L:
E 5i11g1u-?
Singm, numai cu bufonul,
Cc-:iecan:r~ bietu-i suflet srL-11dukească.
KENT; Cmtean111c, pc dunmcata te ~tin,
Dc-aC'rl':t m1Hwurnct sit-1 i dau o YC.:>ta
De rn;1re-ni;cmnMatc. S-~ Îl:it<tl
- Dc:-i dusmanii nu Yor s-o arate,
Şi unÎ11 dc-a1tnJ se nscund Yicleni -
Zîzanic-ntrc cei doi duci: de Cornwall
' . Şi dc-Albany. 1\Ii-an spus-o slujitorii,

153
[III, 1]
Ce-s oameni de credinţă-ai rigăi Franţei,
Căci - precum o năravu-ntrc mărimi:
Cei prefăcuţi, de prefăcuţi sc-nconjur -
Iscoadclc-s tocmitc-a-i da de stire
De tot cc mişcă pc la noi, de stare,
De cearta dintre ducii de coroană,
De chipul cum se poartă cu bătrînul
Şi despre multe dintr-aceste semne
Ce glăsuiesc de alte mari schimbări.
Din Franţa, negreşit, porneşte oastea,
Regatul dezbinat să ni-l cuprindă,
Înaintaşii-n taină-au debarcat
În porturile noastre mai de vază,
Şi steagul şi-l vor înălţa curînd.
Deci, ia aminte. Crede-mă şi du-te
Dcgrabă-n port la Dover, iar acolo
Pc cineva găsi-vei să te-asculte
Cu-adîncă mulţămită, de-i vei spune
Cu regele pe-aici cum s-au purtat;
De ce-nnebmritoare nedreptate
Şi suferinţe nemaipomenite
Se plînge el, pc drept. Sînt om de seamă,
Iar misiunea ce-ţi încredinţez
E de temei.
CURTEANUL: Să mai vorbim.
KENT: Nu! Du-tel
Ca să te-asigur că sînt mult mai mult
Dccît arăt, deschide punga asta
Şi ia ce are-n ea. Dac-ai s-o vezi
Acolo pe Cor delia - şi-ai s-o vezi I -
Arată-i negreşit inelul ăsta,
Şi ea-ţi va spune cine-i purtătorul,
Pc care nu-l cunoşti acum. Ce vifor!
Pe rege ies să-l caut.
CURTEANUL: Bate palma,
Mai ai vreo vorbă-a-mi spune(
KENT: Prea puţine,
Degrabă însă să se-nfăptuiască:
S-o luăm pe altă cale fiecare,
Şi care-ntîi îl va găsi pc rege
Să dea de ştire celuilalt.

(Ies despărfindtt-se.)

154
 [III, !J
SCENA 2
ln altăparte a pfrloagci. Furtuna continud.
Intră Lear şi Bufomi!.

LEAR: Suflaţi, turbate vînturi, s~ vă crape

Şi bucile obrajilor, suflaţii
Vă revărsaţi, puhoaie, peste praguri,
Urcaţi pînă-n clopotniţe, deasupra,
Cocoşii cei de tablă să le smulgeţi,
Voi, focuri de pucioasă, iuţi ca gîndul,
Voi, olăcari ai trăsnetelor care
Stejarii năruiesc, hai, pîrjoliţi-mi
Aceste tîmple albe. Iar tu, fulger,
Cu ttmetul atotzgnduitor
Turteşte-odată sfera lumii-aceste,
Tiparele natmii să le spulberi,
Ca-n vînt să piară tot ce e sămînţ1'
De nerccunoştinţă-n omenire.
BUFONUL: Uncheşule, eu zic că-i mai bine să te uiţi cum seacă
agheasma într-o casă omenească decît să priveşti belşugul ăsta
de ploaie sub ecrul slobod. zrrn, unchiule, fii bun şi cere fetelor
oarecare adăpost, că pc 1remea asta se pritpădesc şi-nţelepţii
şi nebunii.
LEAR: Mugiţi, bnhaie ! Foc sctripaţi, şi pară I
Nici tr1L nrtul, nici 'inhtl şi nici ploaia
Nu sînt copiii mei; de cc mă cruţă?
Loviţi-mă, voi, forţe-ale natmii;
Nu cer îngăduinţa de la voi,
Căci vouri nu -v-am spus „fetiţa tatei" -
Şi nu v-am dat regatul meu de zestre;
Nimic nu-mi datoraţi; urgia voastră
De cc n-o sloboziţi asupra mea,
A~a cum sînt, crtzut, un rob netrebnic,
Sărac şi prăpădit, un biet moşneag?
Dar v-arătaţi şi voi ca slugi mişele,
Căci, precum văd, v-aţi înhăitat cu ele,
Război cumplit, de partea lor, să duceţi
Cu tîmplele-mi bă trîne. Cc ruşine!
BUFONUL: Un om care poate să-şi reazeme capul de un scaun,
la o vreme ca asta, ăla-i un om cu scaun la cap.
Cin' se-ncrede în muiere
Şi nunteşte nensurat

155
[HI, :!J
Ynra nmhlrt, i;una ccrr,
:)i nn-;i află loc în pat;
<·a~i'L 11-arr, masă n-nrc,
Trh'Jrn pc drumul marc:
t 'înd n-ai cap, ya,i de picioare.
Dl'-aia Mclr•, cîutl sc ui1lL-n oglindă, scot limba la co vitd cu ochii.
{l11ll't1 X c11l.)
LEAR: Voi Ii o pildă
de rithdarc. fată,
~-a111 ~ă
mai s1JUn uimic.
KE.NT: Cinr-i arolo?
BUFONUL: O tithie de hîrtie şi-o pa111L la pi'tlăric; lID nl'bnn şi-un
rege: înţelrprimH.'a ~i prostia se ţ.iu de mină pe muchia cuţitului.
KE:NT: Yai, tloamncl-Aici crai, măria-ta?
Kid ale nopţii arătări im umblă
În nop1i ca asta. Crrul răscolit
Alung!t şi pe cei ce 1J ng la beznă,
Vîrîndu-i, zgribuliţi, prin vizumi.
De cînd mă ştiu, ii-;1m pomenit vîntoa r,
Şi trăsnete, şi ropot de Jlotoape
Atît de-asurzitoarr. Omul, bietul,
Ku-i făurit să rabdr-atîtea spaime I
LEAR: Ar·urna zeii, cc rns1oarnă lumea
P1• rnprtclc noa;::l rr, pot s-alcagă
P1• lnmi de r1i.i. Si't 1renrnre miscii
Ce-au făptuit în tai11ă mîrşăvii
1\PprtlPpRitc de j ndt'clt1 ori.
Y-asr·11ndeţi, mîini cc v-aţi umplut de sînge1
Şi Yoi, sperjmilor, ş i tu, nemernic
C'c faci pc Yi1tuot<n l ! Voi, tîlhari
Inw~mîntati în nC\'ÎnoYil.tio
])cu· 'ritlicîncl atîtra Yirt i de oameni,
~i't dîrdîiţi acl1111 ! 1\l'lrgi11iri,
JPRiIi din tainHe si eerPt i milă
A.ec~tor i<oli cm;1piiti ai judecăţii!
Eu sînt nn om ce n-a greşit atît
Cît alţii au greşit fnFt de el.
KE...~T: f'u capul gol, vai! hunule stăpin,
E o colibă-n preajmă, hai, degrabă,
sr1 stai la adăpost; în vremea asta,
Mă duc să bat, din nou, mai tare-n poarta
Castelului cu inimă de piatră.
 [III, ! ]
~ ~lai rece dctît zidtu-ilc-i reci -
~i dacă, iarrLşi, 1111 \Or s1Hni deschidă,
Îi mi sili srL fie primitori.
LEAR: l\m tem că mintca-nccpc srh mă lase,
mt.ictc, hai sîL mergem. Unde eşti?
Ti-c frig? l\li-c tare frig şi mic. Uncle-i
Coliba ceea, omule? Nevoia
Nc-1waţrL repede srL prcţ:uim
Si l ucrmilc cele mai umile.
Ifoi, du-ne la bordei. Slirm::i.n nebnn,
Te pling, mi-a mai rtmrn,s nn ch'am de milă.
BUFOKUL (cînitt): Cine arc uu pic de dtth
Nu sr. plîngc, nu se teme
Nici ele soartă, niui ele nome,
.!'\ic: i de apa din 1tLzdnh. 2·1
LEAR: A~;L. c. .. Du-ne fa colibă, h<ti.

( J„ş L cL1 r ~i Ji.mf.)

BUFONUL: Ciu; lită-i noaptc:i. care-i rttcorcşte

:Pe nobilii trufaşi la sc1Lfl.rlic,
Şi-:n cinstea ci Yă fac o profeţie :
Cinel popii scot panglici pc nas,
Şi circimnarii vinu-1 stricrt;
Cinel croitorii n-au chembrică
SrL focă lorzilor obraz;
Cinel fetele nu stiu ele frică
Şi fac vrăji noaptea la pîrlcaz;
Cinel tot ce-i drept, în strîmb se sohimbă
Şi-i plină ţara de datornici;
Clnd cei cu otrăvitrL limbă
IA-nalte cinuri to\;i sînt spornici ;
Cîucl ni s-au boierit pungaşii
Şi umpht strada crunătarii;
Şi cîncl se plîng enoriaşii
Că tîrfcle sfinţcsc altare;
Păi, Albioanc2s prea-nălţate,
Se uită lumea să te rnclri,
Tn, cel mai fruntc-ntre regate,
Cît te mai laşi că.leat pc coadă?
Proorocirea asta are s-o facă, odată şi-odată, Mcrlin2',
numai că cu n-am să apuc timpul să-l aud şi pc el.
(Iese.)
[Ul, 3, 4]
SCENA 3

1n castelul liii Gloucesler.

Intră Glouccstcr şi Edimrnd.
GI.OUCESTER: Vai, vai, Edmund, nu-mi place irnrtarca lor neome-
nească. Cînd le-am cerut încuviintarca să fiu milostiv cu bătrî­
nul, mi-au luat dreptul de a ma,i ri stlipîn în casa mea şi mi-au
interzis orice rngănrinte în favoarea lui, sub ameninţarea diz-
graţierii depline.
EmLCND: Sălbtttidt şi ncomenoa~rt purtam!
GLOB"CESTER: Bine; nu spnne nimănui nimira. Între duci s-a iscat
zizanie. Şi incă nu-i !tsta lucrul col mai rnn. Am primit azi-noapte
o scrisoare ele care nr fi primejdios să se afle. Am asmms-o în odaia
mea de lucru. Sufcrin ţc lc pe cm·c regele le înclmă acuma \Or fi
răzbunate chiur aici în ţart't; o pmte din arniată a şi debarcat;
trebuie să ne alăturăm regelui. En ies să-l e:rnt şi srt-i cbu tot
sprijinul în marc taină. Pină mă-11iorc rn, du-te !3Î ţinc-1 de vorbă
}Je d1tcc, ca să nu bage de semnri. Dacă întreabă de mine, sînt
bolnav la pat. Chiar cu preţul 1".ieţii, fiindcrt aşa m-nu amcnin<
ţat, pe rege, bătrînnl meu stă,pîn, tot îl voi ajnta. Se petrec
ciudate lucrlll'i, Edmund; te rog, fii cu luare-aminte.
(Im.)
ED.MUND : Zadarnic te fereşti; de treaba asta
Voi da de i"Cste ducelui îi1dată;
Şi de scrisori. E un sen'iciu mare,
Pc care ducele-I va răs11lăti.
Astfel voi dobîndi ce pierde tata :
Cei tineri vin la rînd, aşa c roata.
(Iese. )

SCENA 4

Pîrlo1i9a. 1n faf a bordeiului,

Intre! Lcar, Ii.ent şi Bufonul.
KENT : Aicca-i locul ; hai de intră, doamne i
Natma n-o-ndma ca tirm1ia
F mtunii srt nu cadă.
(Urlă furtuna .)
LEAR : Lăsaţi-mă singur.

158
 [III, 4]
KE);T: c:ui.pînc, intră.
LEAH.: Inima mi-o frîngi. 2i
KENT: ~foi bine-o frîng pc-a mea. Stăpînc, intră.
LEAR: Îţi parc greu să-nduri furtuna. cnmtă
Cc ne răzbeşte pin-la piele; totuşi
Pc om o boa.lă fără leac îl face
Să nu ia-n scamrt un biet junghi. Şi , iarăşi.
De-ar fi pc mme Eă-ţi alerge-un urs
Şi-ajungi , fugind, la marginea vîltorii,
Ku rn:ri, ci te încumeţi să-l în.frunţi.
Cu cît e cugetul mai liniştit,
Cu-atît mai mult simte durerea trupul,
Furtuna ce-i în mintea mea adoarme
A simţurilor veghe, atît doar
Că inima-mi aud cum se mai zbate.
O, nerecunoştinţă! Ca şi cum
În loc de mulţumire, gura asta
Ar rnpe rnîna care-i dă mîncarea.
Pedeapsa fi-va aspră . Nu mai plî.ng.
Lăsat în cîmp, pe-o noapte ca aceasta.I
Hai, toarnă; voi răbda. Pe vremea asta,
O, Rcgan l Goncril ! El, tatăl vostru,
Bătrînul vostru tată bun şi darnic,
El, care v-a dat tot - o, ăsta-i drumul
Spre nebunie. Nu-l urmez, ajunge 1
KENT: Măria-ta, pc-aici.
LEAR: Te rog să intri;
Viforniţa mrt-mpiedică să cuget
La răul mai amarnic. Vin şi eu.
(G1llrc Bu fon. )

Băiete, intrr~-ntîi. O, sărăcie,

Cîţi n-au un adăpost l Am să mă rog;
La urmă, dorm şi cu.
( Bu font1l it1tră.)

Voi, despuiat i si oropsită ai sorţii,

Pe vremea astâ unde V~ pitiţi, •
Sub lovitura ci neemţătoare,
Cu capul gol şi costelivi ele foame,
Şi-mbrăcămintca numai găuri toată,
Să ţineţi piept urgiilor furtunii ?
De voi nu mi"a păsat pînă acum.
15'
[Ul, .J]
Tn vi.udecrt, mr\ri:re, aşadar:
ÎncllU'r\ tot ce-ndmi~ nevoiaşii,
Aruncă-le prisosul tău ..i cerul
Aratrt-l astfel mai pnţ:iu uedrcpt.
EDn·.\R (1linăuntru): O pr1\jin1t şi jmnătate 28 ! Srtracnl Tom!
BUFOXUL (ieşi1ul rPpede din bordei): 1'\n intra aici, uncheşule,
că e un duh! 1\ jutor ! .\jntor !
KK\"'l': Dit mîna-ncouce ... Gine-i acolo?
nn·o~TL: Un duh rău! u strigoi I Zice ci\-1 cheamă Tom săracul.
KF.:\T: Hei, tu, cel care groMi colo-n paie,
Arată-te la f<Jţă.

(Intru L'daar, deghizat fo f11{Jiit Je lti ospiciu.)

EDGAR: Îndărăt! Fugiţii Mă urmăreşte ta1iornl cel m3rc. Cînd
bato vîntul rece, răsura plînge. Yăleu ! Du-te-n iatacul inghcţat,
să. te-ncălzeşti.
LEAR: Cum de-ai ajuns aici? Te pomeneşti
C-ai împărţit averea la copii.
EDGAR: Faceţi-vă milă şi pomană de bietul Tom, pe care-l chinu.;
icşte necuratul ; prin foc şi parrL l-a purtat, prin pîraie şi bul-
boane, prin bălţi şi mlaştini. Ii lasă cuţite sub căpătîi şi funii
sub scaun, ca să-şi ia zilele; îi toarnă şoricioaică-n oala cu ciorbă,
îl Iace semeţ şi-l pune să fugă ct\larc pc uu murg nărărnş peste
poduri de-o şchioapă, să-şi prindă din urmă, umbra trădătoare ...
Dwnnezeu să-ţi blagoslovească văzul şi auzul şi toate celelalte!
I,ui Tom i-e frig. Să vă izbăvească Domnul de cele rele. Face-
ţi-vă pomană de sărmanul Tom ... Ajuta1i-l să-l prindă pc duhul
necurat... Oh, dac-aş pune mîna pc el, la ... la-la şi tra-la-la
şi-ncă-odată tot a~a !

(Furtun11 co11fi11111i.)
LE.\R: Tot fetele l-au u11s aici, srmnanul.
Nimic n-ai pus deoparte? Le-ai dat tot?
BUFONUL: Nu.
cine-l vede.
„i-a păstrat şorţul dinainte, ca să nu ro~cască

LEAR: Prăpădul tot al soartei omeneşti

Să cadă pc-ale tale fete rele.
KE::\T: Stăpîne, omul ăsta n-are fote .
LEAR: Să nu mă min(i, la moarte mincinoşii I
In halul ăsta nu-l puteau a<luce
Decît copiii răi. Acuma-i moda
Copiilor cc-şi vitregesc părinţii.

160
 [lll, 4)
Pedcapsa-i dreaptă. Căti din rarnra asla
S-au zămislit şi puii cc-o sfî~ic.
EDG.\.R: Unde-s puii cucului,
Puii mamri, pui, pni, pui.
Bl:FOl'iUL: În noaptea asta, ori urnr\rnnim l'll topi, ori ajungrm
toţi măscărici.
EDfL\..R: Păzea, ră vine şi iar m-aputll tlntă-:e-pc-pwtii. Af:cultă
de tatăl tău, ţine-te de cudnt, nn blrstema, irn tr lega dl\ muierea
altuia, nu-ţi găti mîndra c11 ţoale rnîndrc. Cc frig i-e lui Tom!
tE.\R : Cc-ai fost tu în Yia!li·, onrnfo?
EDGAR: Un cavaler trufa.ş la inimri .. i ln minlr. Îmi punram mă­
nuşile iubitei la pălărie, ca să ştie lumea cu cine petrec lloaptra;
şi cîte cuvinte, atîtea jurăminte, pe care le călcam de cum le
rosteam. :Mă culcam şi mă sculam cu llăcatul, crwi cmn r ~acul
~i peticul. Vinul tare mi-a plăcut şi eram tare la barbnt. Ernm
1ti11 fire prefăcut, plecam urechea la orice, gata să Yăn; si11go
nevinovat, mlll'dar ca un porc, \iclcan ca vulpea, ca lnpnl <lo
lacom, apucat ca un cîino tnrbat şi apuci'Ltor ca un leu parnleu~9 •
În via\ă nu-i bine să te dai în vîut <lupă o femeie doar tînll ;1nzi
tă-î scîr\îic pauioful şi-i foşneşte ro<·hiţa de mătase. )Tai bine
srt nu-ţi virî mîna-n sîn la muiere, nici pana-n fiere, niei na~ul
m1dc nu-ţi fierbe oala. Cu dracu să, nu-ti faci Yeacu'. B;ife \Î11tul
ţi-nghcaţă apele; auzi răsmi1e cum plin!!:: nu-iaa-rui ! La~ă-ll'-n
pace, flnlc; termină, băiete. Taie c:urnml şi dă-i <lrumul, tă
s-a-nfmiat nclJLUllll.
(F11rlw1il.)
LE.\H: l\Iai bine ţi-ar fi fo~t În mormînt, băiatulr, cfodt f;lHHluri
nşa, golaş, furiile yăzdulrnlni... Atît de puţin este omul? bt\ ne
uitrtm bine la el. Tu 1m-i datorezi nic:i Yicnuclui mătast'a; nici
sr1lhMă.cim1ii blana; oilor lîna ~i mo c1tlui pru·fmnul. Ah, noi
ă~tia trei sîntcm sclirîsi !i; tu eşti zicfaca. adev1trn.tă; om ul ffbră
gătelile de adaos nu c_ mai mult <lceît un biet animal, gol ş i în
dout1 labe, ca tine. ( l~i sfîş-ie hainele.) În zdrc11ţ.r, în ztlrcnţc,
lucrnri dc-mprnmut. Scoate, dcsfr.-lr toate.
BlTO::'\UJ,: Te rog, unc:bcşr, potole~tc-tr. Xoaptca asta nu-i bună
de scăldat ... Acmna, un locşor pc eîmp ar fi întocmai c~t o inimă
<le crai bă1.rîn: o scîuteir, şi restul trnpnlni, apit rece. Gite, chiar
vitd venind un foc~or umblător.
EDG.\R: \rine Aghiuţ,ă cel întunecat; c<u·a ~c trczr, te ~i bate dru-
murile pînă fa cîntatul coco~nlui. El scamlmă albcata în ochi,

.161
[III, 4J
te face saşiu şi-(i pllne gură de iepure. Strică făina şi schin-
giuieşte pc bieţii pămî11teni:
Umblă sfîntul pc cîmpie,
Ia pc dracu de chelie;
Scoate, drace, cc-ai furat
Şi pleadL la tinc-n sat30 •
IIBl\'f: Ctuu te mai simţi, măria-ta?
( J,1friî Glottccsler w o /or[1I.)
LEAR: Cine-i acolo?
KEXT: Cine cRti? Ce cauti aici?
GLOUCES'fER:' Ce căutati ·voi aiti? Cum Yă cheamă?
EDGAH: Bietul Tom minî.ncr• broaşte înotătoare, bro~u~tc rîioase,
mormoloci, şopîrle de zirlttri şi salamandre de apă; cînd îl apucă
pandaliile şi ducă-. r-pc-pm;tii, mănîncă laur în loc de lobodă,
se înfruptă cu şobolwi hătrîni şi cîini morţi; bea lintiţa de pe
baltă; o dus cu bieinl dill cMun în cătun 31 , pm; în b tttuci şi ţinut
la beci, că a an1t odată trei sumanc-n spiimrc, şase cămăşi
pc el, un cal snh (•] ~i-o sabie la şold:
Dar soarccii si alte dobitoace
1\1-au' jefuit de şapte ani încoace.
Păzea, frăţioare; taci, Smulhin ! ptiu, <lraee.
GLOUCESTGR: Ce văid? În ce toYărăşie, Doamne!
EDGAR: Prinţu] întunericul ni e un gentilom, Modo i se spune şi
Mab1132 •
GLOuCE.':îTER: Copiii, trnp şi sîngc,-atît de dlin
Sînt azi stricaţi, încît şi-urăsc părinţii. 3 ~
EDGAR: Bietul Tom tremură de fiig.
GLffL'CESTER: Yino la mine. Datoria-mi cere
Să n-ascult de-ale fetelor porunci:
Deşi mi-au spus să trag la porţi zăvorul
Şi nopţii grele să te las zălog,
Eu n-am putut răbda să nu te caut,
O masă caldă-n casa mea să-ti dau.
LEAR: Cu filozoful ăsta am o vorbă'.:
Din ce provine tunetul?
KE~T: Măria-ta, primeşte-i ospep_a.
LEAR: Cu-aeest teban34 preaînvăţat, o vorbă
Mai am: ce-nveţi acum cu-atîta sîrg?
EDGAR: Cum să mă scap de ckaci şi de păduchi.
LEAR: Vreau să te-ntreb ccva-ntre patru ochi.
KENT; D-0mnia-ta, pofteşte-l înc-o <fată,
I-e duhul rătăcit.

162
 [III, li]
GLOUCESTER: Cum să nu-1 fie?
(Furtună.)

Fiicelc-i >or 111oaiica. Bmrnl Kent

A spus c-aşa ya fi şi c-u smghim1t
Ai zis că-~i pierde minţile; ascultă 1
Prietene, ,i eu mi le Yoi pierde:
Aveam un fin, l-am şters din ucamul meu;
A YTut să mă omoare, nn demult,
Şi l-am iubit cum nu-i pc ltunc tată,
Prieteue, copilul sit-~i iubească.
E-adeYărnt ce-ţi pun. Şi gîmlul ă ta
J'i15.-nnebuneşte.

(Fuiluna conlimiă.)

Ce noapte! Domnnr, rogn-te, să merge~ .·

LEAR: O! Mulţumesc, stimate. Filozoafo, ,
U rmea.ză-mă.
EDGAR: Lui Tom i-e tare fiig.
GLOUCESTER: Intră-n bordei, băiete, c mai cald.
LEAR: Veniţi cu toti.
KENT: Pe-aici, măria-ta.
LEAR: Eu nn plec fără filozoful meu.
KE:N'T: Fii bun şi fă-i hatîrnl, las' să-l ia.
GLOUCESTER: Ia-l şi pe el şi haidem.
KENT: Yino şi tu, flăcăule, cu noi.
LEAR: Hai, bunul meu atenian.
GLOUCESTER: Tăcere!
EDGAR: Roland35 la Turnul Nrgru
A început a plînge,
Strigînd: miroase-a sîngc !.„~6
(Ies.)

SCENA 5

ln castelul lui Glowesler.

Intră Oomwcill şi Edmimd.

CORNWALL: Înainte de a părăsi această casă1 răzbunarea mea.

va fi cumplită.

163
[III, GJ
ED:Mu.:rn: Cîud mă gilldcsc cu cc preţ m-a îuclcmnat firea să vă
fiu credincios, şi gîndul se sperie c-a fost să fie aşa.
COR~\\' .\LL: Acuma îmi dau seama că nu relele lui apucătmi
km Îl1clcmnat pe fratele tău să-~i omoare părintele, ci faptul
tă Gl011crstcr însuşi o merita.
EP>Il":\D: Cc sonr1ă nenorocită am! Trebuie să mă căiesc pentru
c~. am făr·11t r·r trcbuia să faci Iată scrisoarea despre care vorbcn.
I>unck~l c ci~ arc legături cu Franţa. Ce bine ar fi fost dacr•
o a<cnH'IH'<l tră<laro- nu exista, pentru ca nu eu să-i fiu denun-
!i°LlOl"ll1 !
l'Ult:\\\".\l.J,: Yino rn 111inc la ducesă.
EIHll ::'\11: Da('ă, ~c-risoarea aceasta nu minte, aveţi în mînă firul
unl'i !!:l'<lYl' problPmc de stat.
COH:\\Y.\L: '.\[intc sau nu minte, ea te-a făcut conte de Gloucester.
('autr~ sit dai repede de urma tatălui tău, ca să. nu ne rămînr•
dPrît sit pnnrm gheara pe el.
Elnll'.'\l) (n11/1rfc): Dacă-l găsesc oploşindu-l pe rege, asta il va
r u ne în co fit pc totdeauna. Voi continua să-mi dovedesc devo-
tarncn tu1, oricît de nrplăcut pare conflictul dintre sînge şi
clatorir.
COH:.\\L\.LL: D<'-acnm încolo voi avea în tine deplină încredere
~î-!i Yoi fi ta un tam, mai iubitor dccît ţi-a fost el.
( foa.)

SCENA 6

O {11 1·1/pNr î11 arrrrrl11rilc (le pe U11gi1 castel.

bilrâ U/1J1tc1,/1r, Liar, ii.ud, Btifonttl şi Edg11r.

OLOUCESTER: Aic:i c oricum altfel decît afarrt; vă puteţi bucura.

măcar de adăpost. Voi încerca să mai aduc ce lipseşte, ca să
vă imt if i lJinc. 1\u zăbonsc mult.
KENT: PLit~rea sufletului i-a fost copleşită de lovitura deznă­
dPj<lii C-<' i-a răpit liniştea„. Să te răsplătească cernl pentru
binele arcRtal
(Iese Gluuccslcr.)
EDGAR: Agluutr~m-a chemat şi mi-a spus că Ncrone 37 prinde
peştc-n
apa morţilor. Blajinilor, feriţi-vă de cel viclean l
BUFONUL: UnchiulcJ spune-mi1 te rog: un nebun este burghez,
sau nobil? -

164
 [Ul, 6]
I.EA R: E 1 r.gc, rege!
Bt:FONUL: Nu. E bLu-ghezu.1 care are ca fitt un nobil; fiindcă e
nr-bm1 burgl1rznl care îngădtiic lui îiu-să1t s-a.jungr~ nobil
îm1intca lui.
LEAR: O mie lle frigări roşite-a foc
Pe la urecbr- să le sfînie !
EDG.\H: Mă, muş<:ă necru·atnl. de spate.
BL"FONUJ,: E mai nebtm decit tine cel ca.rP se-ncrcdc-n blindetea
lupului, în copita calului, în dragostea copilului şi-n jurt\mintclo
femeii necredh1cioase.
LE.\R (către Edgar):
A, bot rbiît, le datt în judecatu.sa,
Yino, stai jos, tu eşti jttdecătornl.
(1?11f'J1Pll!t i)

Iar tu, prealumina,te, stai aici,

Şi-acum vă vine rîndul, vulpi viclene l
EDG .\ R: Uite-l cm11 şade ~i se uită. A Ycnit şi muierea dracului
la judecată;
Au venit şi ielele,
Care stridb apele.
B uvo:--; UL: Vine fata udă leoar<:ă39,
Are-o crăpătmă-n barcă;
Ba nu vine, că im poate,
l-e mşine să s-ani te.
EDG.AR: :Mă cl1calll5. uccuratul cn viers de privighetoare. Moare
privighetoarea ele foame că n-are peşte de mîncare. Dar Tom,
srtracul, n-are de unde-i da.
KJm'l': Acum to si.mti mai bine? Nu mai sta
Aşa-ncruntat ;'întinde-te pe perne.
LEAR: întii le judec. Martorii să intre.
(C(ltre Edgar.)

Judecător în robă, tu ia-ţi locul;

(Câlre Bt1fo11.)
Tu, grefierul său, te-aşază-alătmi;
(Câtre 11.cnt.)

Jm·atii - cmtea - să ia loc de-asemenii

EDO A 11: Să judc·c~un ~u drnptatc:
Ciobănaş cu trişca-n brîu,
'fi-au sctbpat oile-n grîu;
[lII, 6]
Dtl-k chiot să se ducă,
Do păscut pîn ' nu s-apuctd
Pun! Uite-o pisică neagră! Zît !
LEAR: Să-ncrpem cu ca, judecata.. Asta-i Goneril; dinaintea cin-
stitei muti o învinovăt1·sc sub jnrămîut că 1-a dat afară pc
tatăl ei, i·cgole. '
BUFONUL: Apropia1i-vn,, ct1coană. Vă numiţi Goneril?
LEAR: Nn poate s!t nege.
BUFOXU: Yă rog să mă i:crtl1ti. Credeam că sînteti 1111 scaun.
LEAR: ~ A1:11m, ccah;ltă; ocrui ci Yidcni'
1-anitrt gîl1C1nrile. A1c:itaţi-o.
Foc, nnur, săbii! Cmten-i mituită!
Fals trilmnal, de cc-o Ui.~ati să scape?
EDGAR: Bincenvîntat stt-ţi fie auzul şi Yăzul.
KENT: O, regr, un de-ţi este-acum răbdarea
Cu care-ntît de des to lăndui?
EDGAR (apai'le): De mila lui mă podideşte plînsul,
lntît de-abia mai pot să mă prefac.
LEAR: Aud cum latră căţefant11ii; haita
Dă buz11a să m.ă muşte; marş, căţea!
EDGAR: Le azvirle Tom ca pul lui, să-i oprească: îndărăt, cline
tmliat!
Roş sau nrgru-n cerul .gnrii,
Otrăvit şi rrm, colţos,
De-ăi fi berc, sau mai flocos,
Ciobănesc, dulău la hoţi,
Sau prepelicar, sau mops,
De-ai fi spaima bătăturii,
E destul să-ţi arr~t capul,
Şi-ti ici cîmpii, ca do dracul.
Aşa-i povestNt, pc la şezători şi iarmaroace. Lui Tom i-a secat
cornuJ 4!i.
LEAR: Atunci să i se facă lui Rcgan autopsia, ca să se vadă din
ce materie îi este fll.urit5. inima; poate că e tot din corn. Dar
există oare în natură o cauză a împietririi inimilor? (Către
Edgar.) Pe dumneata, stimate domn, te angajez în suita mea
de o sută de cavaleri; numai că nu-mi prea place croiala hainei
dumitale. Ai să spui că este strai pcrsan 41, totuşi, te rog să-l
schimbi.
KENT : Acmn, măria-ta, în tihnă dormi.
LEAR: Tăcere, tăcere; trageţi perdelolo42 : aşa, aşa, aşa. Iar mîino
ilimineaţă vom cina: aşa, aşa, aşa.

166
 [ID, G]
BUFONUL: far fa amiază, mă duc şi ou la culcare.
(Revine Gloucester .)
GLOUCESTER: Degrabă, prieteni; unde-i regele?
KENT: Aici. E rătăcit. Kn-l tlllburaţi.
GLOUCESTER: Prietene', te rog, în braţe ia-l,
Am prcgMit o liticră-aforrl.;
Aflai e-au pus la. eale să-l omoare.
Degrabă-I duceţi, dt'ei, în port fa, Dornr,
Un do n\i fi vrimjţi Cll b1111ă-\roio;
Strtpîuul ţi-l ridică. Dacri.-utîrzii,
în urni rmţin dn•un eeas, \·ioaţa lui,
A ta si-a tuturor ce-i otan alri.turi
Pienlttto-s. Iute, ia-l şi mit mmraYfL,
În loc ferit, să vă găti~i ele drum.
KENT: Natura, asuprită, doarme. Somnul
Îi va reda puterile Rimţirii.
Dacă-l trezim, cu gn:u o s[L-Şi l'O\"Î:nă.

(Cătr e Du(on.)

Ajntă-mtt să-l
ducem pc stăpîn;
Nici h1 nu-i bine să rtunîi pe-uici.
GLOUCESTER: Hai, hai, repede, ieşiţi.
(Ies Kent, Gloucesler şi Bufomil, ducînJu-l pe Lerir.)

EDGAR (singur):
Cînd vezi a celor mari adîncă jale,
Mai mici îţi par şi chinurile tale,
Dmerile mai greu le rabzi, din fire,
Cînd cugeţi la trecuta-ţi fericire,
Dar duhul e făcut să uite răul
Cînd şi pe alţii îi inoearcă greul.
Iar greul meu mai lesne-aoum îmi parc,
Cînd văd a rigăi soartă sclrimbătoaro,
Cum rătăceşte pedepsit de fată,
Prncum şi eu sînt prigonit de tată.
La drum deci, Tom! Şi soarta ia-ţi-o-n mîuă,
Neispăşiţi cei răi să nu rămînă !
La vreme dînd minciunile·n vileag,
Şi cinstea ţi-o recapeţi mai cu drag.

167
[UI, 7)
Ce-o fi 8ă fie; hai, to-aviută.-n noapte,
JJe seamă-i doar ca regele să scapct
Ftu·iş, f LU'ÎŞ.
(lese.)

SCENA 'I

O Îllcăpere
fo ca.slelul lui Gloucesfer.
Intră Oomwall, fl egrm, Gonvrîl, J:dmimil şi slujitori.

CORNWALL (către Goneril): )ntoarce-te de îndată la soţul dmnitale

si arată-i scrisoarea aceasta... Armata Frantei a debarcat...
(Către slujitori.) Duceţi-vri şi crrn1aţi-11ri-l pc trădătorul de
Gloucesicr.
(Ies dfiw slujitori.)
EEGAN" : Spînzmrt-1 pe loc!
GO.:\ERIL: Scoate-i ocl1ii!
CO .RNWALL : Lăsaţi-l în scama mînici mole. Edmund, vei ţine
tovărăsie la drum sorei noastre. Răzbunarea ce trebuie să
urmeze trădării tatălui tău nu-i tocmai potrivită pentru ochii
tăi. Sfătuieşte-l pe duce, acolo unde vei merge, să se zoreascr~
cu pregătirile : noi sîntem de asemenea grăbi~i să facem la fel.
LegătlU'ile dintre noi trebuie să fie iuţi şi agrre. Cu bine, dragă
soră; cu bine, inilord de Glonccster.

(Intră Oswald.)
Ei, unde este regele?
OSWALD: Milord de Glouccstcr i-n slujit ]a fngă,
Treizeci şi cinci din cavalerii lui,
Ce-l căutau <le zor, l-au întîlnit
La porţile oraşului. Cu toţii,
Şi întăriţi cu alţi cmteni ai rig11.i,
Au luat-o critre Dover, unde zic
Că au tovarrtsi bine înarmaii
CORNWALL: Găteşte-ţi cai de drum, pentr{L ·tăpînă..
GONERIL: Cu bine, s01m1pe lord şi surioară.
GORNWAJ,L: Cu bine, Ecummd.
(Ies Gon eril, Ed111u11d şi Osicalcl.)
Voi să mi-l aduceţi
 [UI, 7]
Legal bmdn! pc frtL(HUornl Gloncestrr,
Ca pr-nn tîlhar, aici, naintra noastrri,
( Ies alf i sluj itori.)
De Yiaţa lui, noi, fru·ri judecată,
Nu vom putea dispune; dar puterea
Ce-avem va face-acest hatîr mîr1ici;
Chiar <ladt, mai tîrziu, ne va urî,
Popornl, azi, nu poate srL nc-orrcască.
Cine-i acolo? 'frtLdă.toru1?
(lnl rtl sltij ilori i I'" G 'ott Cl~lcr.)

REGAK: Yulpoiul rău, ingrat. El r. Priviţi-l!

CORNWALL: Legaţi-i bine glwarrle !
GLOUCESTER: Cc-nseanmă, nu-n(rkg- purtarea asta.
Sînt gazda, voastră„ 1'\11 YiL c ru~incr
CORI\WALL: Am spus, kgaţi-1 !
(Slujitorii il lcay17.)
REGAN: l\'Iai strîns; o, viclene!
GLOUCE::\TER: Nemilostivă doamnă, alţii sînt.
CORN\VAtL: Lrgaţi-1 ele-acest Rcaun ! Ai să vezi!
( Rrgnn îi srnulye burba.)
GLOlICESTER: l\u potsă rabde zcii-ae:castrt faptă.
BEGA:\: O barbă albă de hrttrîn tîlhar.
GLOl'l'E;-;'l'ER: Femeie rea, curînd vc11i-Ya nemet\
Ciucl fiecare fir cc rni l-ai smuls
Ti se va-ntoarcc-11 faffL să tc-nt11zc:
V-am ospeţit, iar Yol mai rău ca hoţii
Cu mine Yă. ptutri1 i. Cc-aycţi de gînd?
CORX\\'"\J .L: Cu Franţa cc fel de scrisori schimbat-ai?
imG,\:\: Hă~.rundc scurt, crt adcvrLrn-1 ~tim.
COR~\\':\ 1.L: Şi cc te-ai îuţclc. ca trăclă.torii
' Cc-au debarcat h1 tarrL de cmînd?
REG ~\X: Cui l-ai trimis pc regele nebun?
Vorbeşte!
GJ.Ol.:CESTER: rrimit-am O scrÎHO<ff<' cc cuprinde
Doar presupuneri, de la un prieten
Ce nu-i pt'trtaş al nimănui, nici d(1~ma11..
COR:\\\' ALL: Viclean.

169
[ID, i)
REG.\N: Şi miutinos.
COR~WALL: Pc rege unde
L-ai fost trimis?
GLOL'CESTER: La Dover.
REG .\X: Pentru ce?
Ştiai doar: cu primejdia vieţii ...
COR:\\Y.\LL: De c:c la DoYer? La ă-1 să răspundă.
GLOGCJ~. TER: Sînt pu. la stîlp şi trebui' ~ilrnfrunt haita.
IlEG,\N: De ce la Do-ver?
GLOlTESTER: E-acolo, că n-aş fi putut răbda
Să Yitd c·mn gheara-ţi crudă i se-ufige
în bic(ii odri bătrîni, şi pc trufaşa
De sorii-ta, cu colţii de mistrct,
în trupul lui sfintit cum ~i-i împlîntă !
Pc aprigtt fmtună, ca aceea
Pc care a-ndurnt-o fruntea lui
În noaptea cca de iad, chiar marca însăşi
S-ar fi zvîrlit spre stele să le stingă,
Iar bietul om cu lacrimile lui
Sporea, sub ccnrri, stropii grei de ploaie.
De-ar fi fost lupi st1-ţi mle pe la. porţi,
Pc vremi ca asta, tot ai fi strigat:
„Portarule, ia cheia şi deschide!·'
Şi-o inimă de piatră sc-ndma ...
Dar voi Ycdca aripa răzb1mării43
Pc-asemenea copii din greu căzînd.
CORXWALL: 1'\u mă apuci !.„ Ţineţi-l prins de scaun ..•
Căci ochii sub călcîi am să ţi-i storc!
GLOUCESTER: Oh! Ajutor! Cel care vrea s-ajungă
La vîrsta bătrîneţii, să m-ajute !
O, cc neomenie! Zei I
(I se scoale un ochi lui Glo1tceslcr.)
REGAN: Chiar nu-i stă bine; scoatc-i şi pc celalt !
CORNWALL: Dacă >CZÎ răzbtmarca...
lNTIIUL SLUJITOR: Stai, milord:
Eu vă slujesc de cînd eram copil,
Şi un mai bun serviciu niciodată
1'\u ţi-am adus decît oprindu-ţi mîna.
REGAX: Cmn de cutezi tu, cîine?
SLUJITORUL: De-ai avea
Vreun smoc de păr în bal'bă, ţi l-aş smulge,

170 I
 [III, 7}
Ca mintr să tc-nvrt.t. llil.<:pnndr, cc nei?
CORN\\'ALL: Rob de nimic!
(Sco11/r salii(I.)

SLl'JITORUL: Atuncea, Yino să-mi înfnmţi mînia.

(Ttagr sabia. Sr bat. Cormrnl/ c rilm:t.)
REGA1'{: Drii-mi spada! Un ţj.ran Re di,zvrlttcşte ?

(la o f'Obie de Ta alt sfojitor fi-I slrlp1111gP pc la $pate.)

SLl'JITORUL: O! ~I-u ucis. Pn ochi ţi-a mai răma.s

Stăpîne, ca să Yezi ~i-acPft omor. Vai!

(Jloi!rc.)
COHi\WAl.L: Am grijă cn mai mult<' să nn 1·adă.

(I se scoalr ~i C1'1cllall oe/ii lui Gloacester.)

Af<trft tu piftia scli11itoarr.
Ac1mia cată-ţi singm strălucirea!
GLOUCESTER: Doar beznă .. . nici un sprijiu ... Unde-i Edmund?
Copilul meu, din trăsnet snrn1ge focul,
Această mîrsăvie s-o r:1zhuni !
REGAN: Taei, trădător nemernic·, chemi zadarnic
Pc cel cr te lU'ăştc mai rn sîrg,
Căci el nr-a dat po faţă mi~rlia-ţi
Şi-i prea cinstit, ca să sc-mluio~ezc .
GLOUCESTER: Nebun cc-am fost! Deci, Edgar n-are vină!
Zei, mă iertati si să-l awti în pazrd
REOAN: Pc poartă-afai·ă 'daţi-l. Ph{' l<l DO\-er
Dnpă miros să-şi catc singnr drnruul.

(Iesr wi slujitor w Glonreslcr.)

Cu tine, dragul mc11, cum c? Eşti galben.
CORXWALL: Sfot, doamnili, greu rănit. 8{1 nu mi& laşi.
Goneşte-l pe tîl11arnl ci•1a orb,
Iar pe-acest rob zyîrliţi-1 la gunoi.
Pierd sînge, Regan. Rău s-a nimerit
Cu rana asta. Vi110 şi dă-mi braţul
(lese Cormcall, condus de Regan.)
AL DOILEA SLUJITOR:
Eu binele de rău nu-l mai despart
Dacă sfîrşeşte bine omul ăsta.

171
 [ID, i')
AL 'fREILE.A SLUJITOR:
Şi ca dac-o mai duce mult si moru-e
De moarte bună, se Yor preschimba
:Mni('rilc cu toatclc-n balami .
.A.L DOll,E.\ su-JITOR:
En zic, clupă bătTînul conte-nelată
Să mergem şi să-l punrm pe nebun
Să-l ducă unde-o i;ti. Îllfăl isarca-i
Îl cruţă de oprelişti. ' '
AL TnElLE.\ Sl.CJJTOR: Du-te tu;
Eu mă grăbei><' să caut nişte feşe
Şi-oleacă de albuş, să-i oblojrsc
Obrajii sîngcrînzi. Ajnte-1 cerul!
(• c dc.~par{ şi ies. )

~,
I
I'I 1
ACTUL IV

SCENA 1

Pîrloaga.
I11lră Edyar.

EDGAR : 'Mai bine urnilit fă,I îs d(•C'Ît

"Grît pe-a~cu ns ~i inil.gnlit în fa pi..
Făptma cea mai \Tednieă ele milă,
De soartă pru·ăsi1ă, n-are 1camrt
Şi smrnie-n n1tdejde, căci seliin1harca
Adncc lacrimi celor fcriciti
Şi zimbet mgisitilor. Şi-atunci,
Bincycnit fii, aer ncvrtzut !
Te-mbrăti~cazrt-un om frînt de rartnnă
Dm c·u ~1imic dator mîniei talc!
(111/ul ({/111uc"·icr, rowlui d1 w1 btll1î11 i·11sal al său.)
Dar cine yiJ1c-acolo? Bietul tata,
Cn-atît ele trist alai. O, lumr, 111mc,
.. De n-am awa puterea si"'t urîm
Cinda1a-!i rîncluialit, nfoiodam
Nn ne-am mai resemna să-m\Jidrînim ! 4 t
BĂTH1NUL: Stăpînc bun, optzeci de ani slujit-am
Pc-a ta rno~ic prtri.nl easc:ă ...
GLOlTE.'3TER: Pleacă,
Prictenr, mă lasă.. Grija ta
Pc minr nu mrt rnîngîiC', iar (ic
Doar ncnjunsuri îţi va dt~nm1.
BĂTRÎXUL: D<LI drumul, cloarnnr, rnm ai :sit ti-1 afli?
GWl:CESTER: En n11 mai am cr cln1111 ~ă cat lH' lume,
Xic·i OC"bii de folos nu rni-ar mai fi.
cr~lr:i1-am b t rîmb ţi ('În ll a \'('([111 n•drrc;
A~a-i, mereu, pr binf• cînd te l:Hlni,

173
[ lV, l J
Nenorocirea ochii (i-i deschide,
Dovada c de faţrt. Sttunpe Edgar,
Cum reYărsat-am ma mea prostească
Asupra ta, fiu drag! O, ele-aş putea
Obraznl să-ţi alint, mi s-ar părea
cr~ mi-am recăpătat lumina.
BĂTRINUL: C'ine-i?
EDG.\.R (aparte):Yai, cine r. te ar pntra să spm1ă:
.,SÎllt azi la deznădejdea de pe mmă".
.Jlai răn dccît aşa nu-i cn putinţă .
BlTRîXUL: E bietul Tom, nebunul.
EDGAR (c1parte): Ba există
Nefericiri mai mari. Cît timp mai poţi
Să spui : „E deznădejdea de pe imnă",
E loc ~i pentru-o nouă deznădejde.
BĂTRlNUL : Măi onrnle,-ncotro?
GWUCESTER : E-nn cersetor?
BĂTR!.KUL : Un crr~etor nebun. '
GLOT:CESTER: Xu-i diar de tot nebun, dacă mai poate
Să ceară. Astă-noapte, pe Iurtm1ă,
Ca el Yrtzut-am unul ~i mi-am zis
Că omul e un vierme. Fiul mru
Mi-a năzti.rit atunci pc loc în minte
Şi l-am gîndit de rău: însă de-atunci
Am ÎllYtLtat destul şi cuget altfel,
Ca muştele, pentru-un copil zburdalnic,
Aşa, pc li11gă zei, sînt mwitorii.
Ne nimicesc în joacă. 45
EDGAR ( aparle): Ce e cu ci ?46
E dureros St\ faci pc măscăriciul
De faţă cu durerea şi, astfel,
Să te-njosc~ti pe tine ~i pe al\ii.
(Către Glouccstcr.)
Fii binccuvîntat, tăpînc !
GLOUCESTER: Ku-i cum1a bietul Llespuiat acela?
BĂTRi:';"UL: Chiar el, milord.
GLOUCESTER: Atunci, te rog sr~ pleci. Im· din credintă,
De-oi nea din urmă sri ne-ajungi, reYina
De-aici la două mile-n drum spre DoYer,
Şi poate-aduci o ţoală să-l Îlllbraci
Pe-acest sărman, căci el mi-e călăuzul.

174
 [IY, l]
BĂ'l'RÎ'.\ UL: Dar, donnmr, c neb1m.
GLOUCES'l'ER: Aceusta-i boala tirnrulni: urhnnii
CăH\uzC$C re Ol hi. Fi.~ ('(' ti-; Jl1 ffJUS.
Ori m ('l11Jl nri. Aic::i l.C du1r::..q1m.
BĂTHÎ.'\UL: Pke să-i rrdnc cc haine am mai bune.
Cc-o fi, ·ri fie.
(Iese.)
GLOlTESTER: Ins gola~, ascultă l
EDGAR: Lui bietul Tom i-e frig?
(A11urlc.)

K u voi puteai
Să mă prefac mai mnlt.
GLOUCESTER: Yin' mai aproape!
EDGAR (aparte): Dar trclrni', totuşi.

(Tar e.)
Bineruvîntati
Să-ţi fie bieţii oc1Ji, cc sîugcr~ază.
GLOtICESTER: Ştii drnmu1 către Dowr?
EDGAR: Cunosc pe de rost toate dnmrnrilc şi toate potecile şi
toate vămile pămîntuh1i şi-ale văzduhului. Cineva i-n. tăiat
bietului Tom băierile minţii. Cerul să-l păzească pc ornnl bun
de dracul cel nrgrn ! Cîto dnci draci deodată î1 muncesc pe
bietul Tom. Desfrîuatul de Obidicut47 si Hobbitlichmce-rnntn1
- şi :M:ahu, starostele hoţilor, şi l\Io.do, capul u~igaşilor, şi
Flibbertigib bet, meştcrnl tuturor mc:imuţ!1rcliJor. Asta c mai
mare peste slujnice şi fote-n casă. Fii binecnvîntat, stăpîne.
GLOUCES'l'ER: Ia punga asta, oropsit sărman,
Blestemul lumii-acestr te-a lovit
Cu suferin\i prea mari, ca eă-ţi mai dea
DnrC'rea rnra prilej de u~nrare.
Aşa să fie pnrmi ! Cel cc-o duce
in nesfîr~it huzm, nrsimţitor
La legile-omeniei, voi să-l faceţi
Pe pielea lui să simrn ce-i nevoia;
.Srt fie dcopotriYă impri.rţit
Şi du.lcele, şi-amarul, între toţi;
Ai fost la DoYer? 48
EDG AR: Da, stl'i.pîne.
GLODGESTER: Acolo e o stîncă: pisc·;ul ei
Prinşte largul mi~rii care-o scaldă.

175
[IV, 2J
Tu să mă tluei pe pragu-acelei stînci,
Şi te vui <l.ă,rni c·11 1ot cc am,
Să-ţi mai alin c1rn1 plita sărăcie.
De-arolo nn-mi mai trebui' călăuză.
EDGAR: Dă mîna; Tom acolo te va duce.
(le_s.)

~ENA 2

Dir1ainlea palatiilui ducel1d de Alba·n y.

Intră Gontril şi Bdinwid.

GONERIL: Bine-ai venit la noi, milord. l\Iă mir

Că blindu-mi soţ nu ne-a ieşit în cale.
(fotră Oswald.)
Stăpînul unde-i?
os wALD: E în casă, doanm<it;
Dar n-am văz11t un om aşa schimbat.
I-am spus că-n ţară-a debarcat duşmanul,
Şi dînsul a zîmbit. I-am dat de veste
Că aţi sosit şi-a zis: „Cu-atît mai rău!"
for cinel i-am poYestit de mişelia
Lui G1oucester şi de-a fiului său cinste,
Mi-a spus că-s prost, adăugînd că văd
De-a-ndoasole-adevărul: cc se cade
Să-l supere, se-arată că-i pc plac;
De rău îi parc bine.
GONERIL (către Edmimd): De-i aşa,
Nu-i potrivită clipa să niai vii,
Înfricoşata-i fire de om slab
L-împicdică să ia măsuri. Se face
Că n-a băgat de seamrt o jignire
Spre-a nu fi obligat să dea riposta.
De-acuma cc-am vorbit se va-mplini;
Eclmuncl, te-ntoarnă la cumnatul mrn:
Grăbeşte-i pregătiJ:ile de luptă,
În fnmtea oastei. Şj-n răstimpul lt~t.a,
Aici schimba-voi rostmile ca ei,
În mîinilc Mrbatn1ui 1ăsînd

17~
 [IV, !]
Doar coad<\ cratiţei. Prin omul meu
Yom ţine legătura; în curînd,
F.i dacă vrednic ai să fii de mine,
Stăpîna se va prcscbimba-n iubită,
Ia asta şi să fii zgîrdt la vorbl1.
(li <lii. un gaj de iubire.)
Apleacă-ţicapul. Iar acest sărut,
Dac-ar putea, ar trîmbiţa şi-n ceruri
Yăpaia ta: nu mă uita; cu bine!
.em1 .:\'D: Al tău, pînă-n mormînt I
GONERJL: Iubite Glouccster!
( l1•sc Edw uwl.)
Cc osebire între doi bru·ba\i:
Cel ce mă merită şi dobitocul
Cu care-mpart culcuş111.
OSWAJ,D (ieşind): Mi lord, doamnă!

( I11tnl Allia11y.J
GONERIL : N-am meritat nici sunetul din corn?
AIJ3ANY : Vai, Goneril, nu meriti nici chiar praful
Pe caro vîntul crud ţi-l su.flă-n faţă.
J'llă-ngrijorează felul tău de-a fi.
Făptma cc nu-şi recunoaşte Yi\a
Nu ştie de-ngrădirc, iar smiccami.
Desprinsă de tulpină se usncă
Şi focul o aşteaptă.
GONERU,: Destul; vorbrşti prostii!
ALBANY: in !elepciunea
Şi bnnătatea-s rele pentru răi:
Căci lor doar spurcăciunea le prieşte.
Yoi cc-aţ-i făcut? Tigroaice, şi nu fiice,
Aşa aţi fost. At'caţ-i un biet părinte
BMrîn, de slav-rb nednic, că şi urşii
Ax fi îngenuncheat să-i lingă urma.
Voi, căzături, ca fiarele turbate
L-:i1i scos din miJ1ti. Dar cum dc-a-ngil.duit
Cun1natul meu cel 'bm1 ascmc11i fapte,
Ca om şi prh1ţ mult răsplătit de ·dînstd?
De nn coboară cerul răzbmrnrca-i
fm dea ispaşă dreaptă rnîrştwfoi,
Sl'îrşit11-s-a cn Yoi, venit-a nemea

t77
[l r, 21
Ca o<unenii-ntrc ei să SC mrmînce,
Ca monştrii cei cumpliţi din ftmclul mării.
GON"ElUL: Ah, papă-Japte, om de paic, cîrpă,
Obraz făcut doar să primească palme!
Lci tine una-i cinstea si necinstea.
Azi nnmai proştii-au n~ilă de notTcbnici
Pu.~i la poprire ca sf\ nu greş :ască. 49
J\lai bine pune-1i tobelc-n bătaie!
Ku nzi rit FraHta ne-a călcat mosia,
Şi <lt> sub rniful falnic, uciga~1il, '
Rîojind, \i-aştrap·rn rînduP Iară tu
Ne prcniti milostl'ni1L, ca prostul
V~itîmln-1<-: „O ! Dr ee face-aşa?" ...
ALR\N'L: PriYqtc-tc-n oglimlă, dia rnli\ă !
Slnt<'nia r:;te nrni n':;pingfbtoare
La o mnit-rc rea dccît la cfowol l
l1uNERJT,: Nebun şi pro.st l
;\LD \XY: Trnp mincinos, mai bine te-ai prefoce,
Cercîml să-ti rneriti mutra omenească,
Dotît să-ti ~lai slu{enia pc faţă!
Dc-ar fi s.1. fac cc mă îndeamnă firea.
Te-as jupni si oasele ti-as rupe.
Te aiJără dom· chipul' de' femeie .
GONERJL: Aşa bărbat riteaz mai zic şi eu!.„

(fa! rri un sol.)

ALR\NT: Cc Blirc?
SOI.UL: ..Mil~ird, ducele de Cornwall e mort;
Ucis de nnnl dintre slujitori
Cî11d îi scotea lui Gloucestcr ochii.
ALBANY: I-a scos lui Gloucester ochii?
SOLUL: Da, mnord,
Înfiorat de crunta faptă, sluga
Cu sabia-n mină s-a împotrivit
Stăpînului, ~i-acesta, furios,
S-a năpustit asupra-i, străpungîndu-1,
Dar a. p1i:mit ăstimp o lovitură,
Cc mai tirziu l-a fost răpus.
ALBANY: Aceasta-i
Do-rnda că mai sînt iudecători
Cc ştiu făr' de zăbavă să răzbune
Ticălof<iile din lumea asta.
Lui Gloucrster bietul zici că 1-an scos ochii?

178
 [IV, 3]
SOLUL: Da, amîndoi, milord. :Mărită doamnă,
crisoarea asta-i de la sora voastră
Şi-astcpt răspunsul.
GONERIL (aparte): ' într-un fel, e bine;
Ea-i vădm-ă şi Edmund e cu dînsa,
•, i s-ar putea ca planul să-mi răstoarne:
Dacă se-ncurcă lucrurile?-Altmintcri,
:Nu-i vestea rea.
(Tare.)
A~teaptă-nc răspun ·ul.
(Iese.)
ALBfil'{Y: Dar fiul ău m1de era ahmci
Cîud l-au orbit?
SOLUL: Pc drum, cu doanma,-ncoace.
ALBAl'{Y: El nn-i aici.
SOLUL: Nu e; l-am întîlnit
Luînd calea-ntoarsă.
ALBA.."l'{Y: Aflat-a mi. clia?
SOLUL: Desigur, el a fost denunţătorul,
Şi a plecat ca-n lipsa-i să se dea
Pedeapsă crîncenă.
ALBA.~Y:
. O, Gloucester,
N-aş vrea să mor pin-cc nu-ţi mulţumesc
Pentru credinţa ta faţă de rege
Si nu-ti răzbun a ochilor lumină.
Prietene, hai să-mi mai spui cc ştii.
(Ies.)

SCENA 3

Tabăra francezii lfoy1i Dorer.

foiră E.eflt şi Curlca1ml.

KENT: Cunoşti pricina acestei ncaşt<'pta.te înapoic1i în ţară

Franţ<'i?
a r<'gelui
CURTEANUL: O problemă de stat pc care o lăsase nerezolvată şi
care l-a frămîntat toată vremea de la sosirea sa aici; ar fi vorba
de o marc primejdie în legătură cu tronul şi a fost chemat acolo
fără zăbavă.

179
[Jr, :IJ
l\E:'\T: Pc cine 1-a în ·ru·cinal ca ]o('f îi tor Îll capul o~tirii?
lTRTEAXUL: Pc irnu-c~alul Fra11tri,' J\Jonsiwr La I;.ar.
l\ENT: Scrisorile domniei-talc au îndtwcrat-o pc rrgh1ă?
CURTE.'\); UL: Dn, domnule; în fa1 a mca-ndclung
J ,c-a recitit, şi-adcs amare lacrimi
An picurat pc dulrclc-i obraz;
Ccrcînd . i izbutind Slt-Ri srnpînrnsclî.
I> merca ' răscolită, s-a 'pmtat
Ca o ngină mînd.J'll..
EE:\T: ~\ fot mi:;cată.
CU RTEAX UL: l>ar frl.riL .·cmn dr Hftt. Hrscmi;<uca
~i-adînca întrii:;tarr se luptau
în duhul ci cu marea-i bunătate.
'fi s-a-ntîmplat siL nzi ploaie cn soare
În luna mai? Întocmai, al ci zîmbct
S trrihunina prin lacrimi; căci surîsu-i,
Abia jucîncl pc gnrn pîrguitrt,
Prin·a dL nn cunoa„lr-ndLffcr;.u-ca
('r-i mi~tu.ia pri\ir~;i, prcschimbînd
Lumina diamantelor î11 pcrk.
J'e scnrt, durerea lumii-ar dc\'C'ni
l'll lucru prea fnunos ~i rar, de-ar fi
('a unui om srL-i 81C'a atît de bine.
1\.8:'\T: :r\ 11 I c-a-n trcba t:' C<'-a Rpm;?
CL' TI'l'E.l..'IUL: La drept vorl.Jind1
O daut, ba dP tlouă ori, îu şo<tptit,
C;i un 8uspill strigat-a: „Tată, tată!" ..•
Vl' parc-m·ca 1w ]nimi'L o pl<ttră .
Pe urmi\ iar: ,,Surori! ~trori ! Iluşinc !...
E:ent! Tată! Sllrioarr! ln furtnntL?
111 miez ele JlOapt<·? ... l\1.ilrt nu mai este?"„~
, 'i iar din ocliii ci d1u1111czric ~t i
Nt'prihănitc Jacrinw-a u pornit
Sfi-i înRO(C'asd't str1pî11itul Yaict,
Şi a iC'şit să plîngit-11 ,·oic,-afarrt.w
Din stele ne C'Onduc poruDci ciudate,
De nrmc cc diu doi părinţi la fel
l'urcccl odraslc·-atlt de osrbitr.
lk-atunti n-ai mai Yorhit cu dînsa?
CU HTE.\:WL: Nu.
KEXT: vHll petrecut il('l'::;lca Îuainte
Do-a rcgclni întoarcf'rc~
CURTEANUL: 1\u, du1Jă.

180
 [IV, 4]
J\E~T: Ei bin<', domnul meu, sărmanul Lrar
Se află în orn~; tlin ·15,bicinnca-i
Cînd se trrzeştc-11 raro dipc, şt ie
De cr şi cnm ajunsr-aici, dar im YTca
Niticuni srt-~i vadit fota.
('l TTITE A:\ UL: Dar dr ce?
KE'..\T: L-împi('did\ ru~in ea <·r-l apasă:
A~primea lui Ll c-a t1111<'i, dnd i-a respins
Şi hin ecmîntarea de pttri11tr,
U1,::1întl-o-n ,-oia soartei la s trăini,
Şi cum i-a luat ş i zrstrea, ta s-o dea
8nrorilor eîinoase; toate-ace. tca
Sînt r.miutiri r.e-i i:;cormo1wsc în suflet
Cu al ru~ inii foc, şi de Cordelia
DPpartc-1 ţin, stinglwr.
CUJlTEANUL: Yai, bietul om!
KE~T: Dc-ostirilc lui ~\lbany ~i Cornwall
Cc-ai' :iuzil? - '
(' l' HTK\~ L'L: Că-s pc picior <le luptă.
l\E:\1': Vreau să te duc acum la riga Lcar,
Stitpî11ul nostru, să n-ghrzi asupră-i.
O treabă însemnam mă sileşte
Să nn-ţi spun încă cine sînt, dar află
Că rău n-are să-ti pară dncl ni sti.
Te rog ~ă mr~ n;-mczi. '
(ft'8.)

SCENA 4

.A crlrrşi lor. U11 rorl.

J11/ nl Cordeli(I, clortorul 'ii solrfof ii.

cormm.u: 1 Vai, el c! Mi s-a spns c-a fost vliiz'at

Mai tulburat ca m:u~ca-u.furiată,
Cîntînd în gura marc,-ncununat
Cu buruieni d-0 cîmp, urzici şi bozii,
Cucută, iarbă-rea şi cu neghina
Ce fmă holdei vlaga. Ia ostaşi
Şi cercetaţi degrabă, pas cu pns,
Priu lanmilc-naltc, pretutindeni;
(h~e 1111 ofifrr. )

181
{IY, iJ
f;ă 111i-l atlnceti. Mintea omC'nC'ască
J>u1t·:~-\ a nă~~tt;ci YTcun leac să-i dea
Sim~irilc-ndfrrM? Acelui care
Va izliindi îi dr~rui tot ce am.
DOCTORUL: E c·u pntin\ft, doamn1t:
H<•JWP:;nl r lc11c1Ll rninunat
Crr·n t dr [irr ~i dt' f'arn dînsul
A f P~i Jip~i I : 'iar pentrn a i-l da,
li! ijluner ~Îl1t d(·;;t1Lll' ~i sîn1 simple,
Ca ~rt-i adoarmă c.binnl.
OORl>ELIA: Yai, înceaJ"că!
Şi fii• ca pă.mîntul să rodetlseă
S11h laC'rimilP rnP1P ierbi dC' foac,
C11 nni puteri, nccuno~.rnte încă,
Sri.-1 ,·indC'tf' si s~-i afore-arnarnl
Aet'~tui tată btm l înce1ircă-11ccarcă !
C;1 011 ctuDYi1, lăs<Jt durerii pradft,
YiPaţa-i H\ră cîrmă să se piardă.

(J1drtl 1111 sul.)

SOLUL: Ye~ti, doamnă. Yin oştiri1c britanel

COHDELIA: Ştiam ţi Fîntem gata-n aşteptare.
O, tatft drag, fac totul pentru tine,
Acl'sta-i ţelul penh'u care Franţa,
Î11 măreţia ei, s-a,µidurat
Dr doliul şi de lacrimile mele.
În fruntea oştii noastre nu-i trufia,
Ci dragostea de tine şi dreptate -
Fie să-1 văd şi să-l aud, cwfod!
(Ies.)

SCENA 5

O fnc1lpere fli castelul lui Gloucesler.

!nfră Regan şi Omald.

REGA„~: Oştirile cunmatului pornit-au?

OSWALD: Da, doamnă.
REGAN; E-n fruntea lor el însuşi?

162
 [IV, I>]
OSWALD: Doanmă, da;
Dar nu cu voie bunrb; sora T"oastră
E-un mult mai bun ostaş.
REGAl'f: Lord Ecl:muud n-a stat
Cu-al tău stăpîn de 1orbă la castel?
OSWALD: Nu, doamnă.
REGAN: Scrisoarea sorei mele că.tre dînsul
Nu ştii ce-ar vrea siL sp1rni1?
OSWALD: ~u ~tiu, doamnă.
REGAN: E rău, dacă s-a-ntors aşa drgrabi~.
A fost o nesocotinţă cf'1 pc Glourc tcr
L-am mai lăsat, orbit, ~r1 mai trr1ia::că.
Pc unde trece, inimile toate
Le rn-ndrcpta-mpotriva noastră. Crccl
Că Ednmnd a plecat, cuprins de milă,
Să-i cmme-a vieţii noapte ele durere
Si să-l si iscodeascăpc dw.:Jml.11.
OSWALD : Trebui" să-l întîJnc c, să-i dau scrisom·ca.
REGAN: Oştirea noastră pleacă miiJ10; stai,
Să vii cu noi, pc ch1m11ui sînt prinwjllii.
OSWALD : Nu pot, stă.pîna mea m-a-nsărcinat
Să-ndcplincsc porunca fără preget.
REGAN : De ce i-a scris lui Edmnnd? Nu putea.i
Să-i dai de ştire prin viu gra.i? Îmi pare
Că c ceva la mijloc - nu ştiu cc:
Te voi iubi ne pus, îngMuie-mi
Să despccctJu.iesc seiisoa.rea.
OSWALD: Doamnă,
Orice mi-aţi cere, doar ...
REGAN : Stll.pîna ta
Ştiu bine că bărbatul nu-şi iubeşte,
Sînt sigură; iar cînd a fost pc-aici,
Îi tot făcea pe-ascuns lui Edmund semne
Şi-i arunc.a ocheade grăitoare;
Eşti confidentul ei, da, ştiu.
OSWALD : Kn, doamnă?
REGAN: Aşa-i cum sp1m; ştiu tot. Şi-acum ascultă :
Bărbatul mi-a murit, i::ia cu şi Edmund
Sîntem de mult în vorbă.. Ia aminte:
E mai firesc ca eu să mă mărit
Cu el decît stăpîna ta, iar tu
Vei fi mai cîştigat. Dacă-l găseşti,

183
[IV, G]
Te rog clin partea mea să-i dai aceasta;
Şi cînd vei povesti stăpînci tale
Cc-ai auzit, s-o sfătuieşti, te rog,
Srt-şi vîro minţile îu cap. Drmn bun I
Dacrt din întîmplarc-auzi vorbincl
De orbul cela trădător, dă zvon
Că-1 facem om pc cine-l rn răpune.
OS\VALD: Aş YTNl să-l prind chiar cu, ca sr• v-arăt
D(· partea cui mă aflu.
RE:U.l.N: Calc b1mrd
(h .)

SCENA 6

O dmpie l~ngă Dorn'.

foiră Gloucc:i/er şi E dyitl', î111bnfrat j llrr'flle.:fe.

GLOUCESTER: Cit mru avem s-ajtmg pe creastă. sus?

EDGAR: Acmn ajungi; im Yc'l.i cc greu suim?
GLOUCESTER: Dm· paxcrt n-aş urca.
EDGAR: Ba cc mcus!
N-auzi cum vuic marca? '
GLOUCESTEF:: Zăn ci• nu.
EDGAR: Atunci, şi-auzul te-a H\:Dt. Pesemne
cr. de la ochi se trage şi-asta .
GLOUCESTJ.:::t: Poate;
Îmi paJ'e că şi glasul ţi-e schimbat,
Şi vorba ta-i cu şart şi-i mai aleasrt.
EDGAR: Te-nşeli, nimic nu s-a schimbat la mine,
Dccît in strai.
GLOUCESTER: Vorbcsti cu snrt, vezi bine.
EDG.Ht: aj
Hai, domnule ;-am ll\1S; stai uemişca t.
Te-a.pncă spaima cînd pri veşti în jos;
Sub noi c-un stol de ciori, cc pn:r de-aici
Un norişor de gîzc; colo-atîrnrt,
La jumătatea hăului de stînci,
Cît capul lui, un om care cukgc
Mărar-de-marc - crunfa meserie!
Pescarii ci1rc umblă-Dc1un pe ])lajă
Par ni~tc şoricei, ~i nrni departe,
 [IV, G]
Un ba~ timent Ja ancorn-1 m<ti mic
Decît o barcă-n ceaţrL, o părere,
Iar brircilc nici crt se mai zrmsc.
Talazurile care se frămîntă
Bătînd prun<lişLtl, uite, nu i;e-aud,
Atît de sus sîntcm. Kn mrL mm uit,
Că mi se-n1îrtc mintcci, Ri mă tem
Să nn mrL prăbu~csc. '
GLOUCE.' TER: l\Irb du la iiM.
EDGAR: Dă mîna; c~ti ac unui. la llll pas
De marginea prăpastiei; snb so:u-e
Ninrica nu m-ar face să 11H1rnnc.
GLOl.JCESTER: Acmn dă-mi dnmrnl. l'itc înc-o pungă,
Priclrne, în ea-i lm giurncr
De marc pret, pcntr-lln sărman ca tiue;
Sfin1 rnscă-1 zeii, talisman sri,-ti fie.
Te ciu, ia-ţi bun-rămai::. S-and' cum pleci
EDGAR Păi, s-auzim de bine, bune <lomn !
GLOUCE TER: Îţi mnltnmcsc <lin inimă! Cu binr!
EDGAR (aparte): Nu m-aş juca cu dezu1tdrjdc:t lui,
De n-nr fi să, i-o vindec.
GLOLTE ' TER: (îngenw11·hincl): O, zei mrni!
Mă Jas de lumea asta ~i rnrt lcp1td
Sub ochii Yoştri de durerea mcn,
în pace; dc-nş putea rrtbda-nai11te
Povara ci fără srt intru-n lupfft
Cu dr nenvins puterea voastră-naltă,
A~ a~icpta să ardă pîn' la caprtt
Fm;tila ncmemnată-a Yietii melc.
De-i Edgar 1i.u, a1c1i-mi-'l î11 pazri !
Acllm ia-ţi calra, ornnlc.
EDGAR: Drum bnn!
(Glu111·ts{a sare foa i11/r şi cade.)
Ai şi plecat? l\U.-ntrcb eurn i1oatc omul
Comoara Yicţii singm srt şi-o piardi\1
Cîncl însăsi. ca se pierde-ci. a usor.
Dacr1 rra 'unde emden cit ~stc,'
Ni.mica n-ar mai crede. Viu, sau mort!
Hei, donmnle, prietene, ascultă!
Vorbrşte! Nu cumva o fi nurrit?
Îşi vine-n fire. Cum tr simţi?

1B5
[IV, G]
GLOUCESTER: În 15,tnri !
Să mor mă lasă!
EDGAR: Ce fel ele arrttare eşti, sau fulg
Sau mîţişor de vară, ca să cazi
De la atîţia st:înjeni pî11ă jos
Şi să nu crăpi ea oul? Mai răsufli,
Eşti zclr;,rdi.n şi nu. sîngcri şi ,-orbeşti,
E, ti teafăr. Dacă zecu mari catarge
Le-ai pnue cap la cap, tot n-ai cuprinde
Cît tlrmn ai străbătut în joR, ht Yale.
Eşti nn miracol. Ia mai zi ceva.
GLOUCESTER: Dar am căzut sau nu?
EDGAR: De :~u , din piscul cel spăimo., de cretă,
Pri,Testc: la ascrnenN~-năltimc
Nu yczi ) n-:mzi cioeîrlia ;'uite I
GLOUCESTER : Vai., cu n-am ochi!
Nenorocirea n-are măcar dreptul
Prin momtc a sfîrsi? Îi rămăsese
O mîngîierc; că putca-n tLst fel
Tiranuluisă i sc-mpotrfreascri.,
l\linia şi
trufia înfruntîndu-i.
EDGAR: Dă-mi mîna: -hopa, sus! -Ei, cum îţi e?
Picioarele le simţi? Cum tai?
GLOUCESTER: Prea bine.
EDGAR: Una ca asta-nt.rccc-nchipuirea,
Dar ia zi, sus pe creastă ce era
Fiinţa ceea care te-a lăsat?
GLOUCESTER: Un biet nefericii, un cerşetor.
EDGAR: De-aici, de jos, cum mă uitam, părea
Că arc nişte ochi ca luna plină-,
Şi mii de nasl.ll'i, coarne răsucite,
Şi se zbătea ca marea fl.U'ioasă.
Un fel de drac. Fii mulţumit, tăicuţă,
Că zeii, care-s mîndri că-şi bat joc
De-a. lumii slăbiciune, te-au scăpat.
GLOUCESTER: Mi-aduc aminte-acum. De-aci-nainte
Răbda-"l"oi suferinţa, pînă cmd
Îmi va striga: „Destul !" şi n mmi.
Acel de care zi-Oi credeam ci\-i om;
E drept că-mi tot spunea ceva de dra.ci.
El m-a călă.uzit acolo sus.

186
 [IV, GJ
EDUAR: G1ndeştc-te de-acum numai fa bine I
(I11.1 ră Loor, flllpodoliil faafastic cu flori sălbatice.)

Dar cine Yine-ncoace? Niciodată

O minte-ntreagă nu şi-ar veşmînta
Stăpinu-n chipul ri.sta.
LEAR: Nu mă pot ru·est.:1 pe-nvinuirea că am bMut bani falşi; eu
sînt regele!
EDGAR (ap{lrle): O, întrh;tătoare priwlişte!
LEAB: În trebmi. di11 aecstea, natura e mai dibace decît arta. Uite
şi sculele. Accfa de colo mînu:icştl' <mul ca o sperietoarr de
ciori.51 Taie-mi m1 cot de postav. Ia te uită colo, un şocu·ecr !
Sst, sst l Cu-o bn('ăţică de eaşeanl, s-a făcut! Aruncă mă­
nn~a asta: neau să provoc un zmeu la luptă. Aclnccţi-mi
alebarda. Daţi ~emna1nl. Tii, frumos zbori, păsărico! În ţinilt,
în ţintă! Brayo Hei, dă parola!
EDGAR: Maghiran !52
LEAR: Treci!
GLOUCESTER: Cunosc glmml acesta.
LEAR: Aha! Goneril, cu o barbă mare albăJii3 Se linguşeau pc lingă
mine, ca javrele. Îmi lăudau barba albă, cînd mie abia-mi
dădusml tuloiclo negre. La toate vorbele mele răspundeau cn
sfll1ţe11ie, munai da şi nu. Aceste da-uri şi mt-uri nu s-au arătat
a fi sfinţi prea huni. Cînd m-a 1Jătut ploaia prima oară, şi
vîntnl a făcut să-mi clăn1,ăne dinţii, cînd tunetul n-a vrut să
tacă la porunca mea, ahmci mi-am dat seama şi i-am mirosit
eu cine-mi erau. Da, da, nu erau oameni de nădejde şi de
cuvînt; îmi spuneau cit sînt atotputernic. Minciimă ! Un gu·
tmai e mai tare ca mine.
GLOUCESTER: ~1i-aclLtc aminte bine de-acest glas:
Nu-i regele?
LEAR: Din creştet pînă-n tălpi:
Doar să mă nit, şi tremmă supuşii!
Pe omul bi.sta-I iert. Ce Yină ai?
Un adulter?
Nn vei muri; să, mori din adulter?
Şi pasărea şi musca-şi fac de cap

187
[IV, 6]
1n ,·11,zul iuiuroi 54;
Lr~tia\ i împrcunarra Hi:L-~i i<t zborul,
\riei fin] cel din flori, C<'l al lui Glouer,fer,
l\fai billC' Mt pnrtat cu tatri.1 lui
neeît fetele melc zămi~litr
Din kginitnl n.~tcrnnt.
J)t'.-;frîul faerL-ŞÎ placul rnră. frÎlt;
Am trrbuintlt de ~llhlati!
!Jita\i-Yă la' pn·acintiiÎta <loamnă
(:u-al ri surîs {'ilndid, de parcă-ar \inc
Un bu lgă,r tle z;'Lpa<lă-nt re genunchi;
E-atît dt> ru9inoa 'ă, f'-tt ro~'\ te
Doar la auzul vorbl'i de plăcere.
Ei bine, nici dihori(a, nici iapa,
'Ku slut mai pofti1·ioasP dccît ea.
Mai rn,; dl' brî11 sÎ11t fete rumsccade,
Şi d'11c•Jnce de brîn p11rc1L-s centaurir.:;:
D<'<li'lll]Jnt sînl cu rPntl: jos - cu iadul;
Sint iad ~i lJPzn~, rlă«~ri puturoase.
l'fui!. ..
Dit-mi uu dram de eivclit, bunule spijer, să-mi rlrzinicctez
imagiuaţin. Ţinr-ţi plata.
GLOUCESTER: O, dă-mi Yoie sr~-\i sărut mîua.
J,f:AR: Stai mai întîi s-o şterg; miroase-a moarte.
GJ.01.:TESTEH: O, 115,ruită operă-a llaturii!
Asa ,j lmnca se va clrstră.ma
~( Y<l sfîrşi-n nimic. ~m recunoşti?
LE.\ n: l\Ii-aduc bine aminte de ochii ati. De ce te uiti crucis?
Te ostrnr~ti clrgeaba, orbule Cupidon56, n-ai să mrtfaci să
iuhc c. Li citP~1c epistola asta scrnr11ţă.. Vezi mnnai cum e
scrisrt.
GLOlTESTEH: De-nr fi din soare fict11sc sloYă,
-, i tot nu le-aş YCdl'<l.
EDG.\H (o p111fl'): re întîmphne !
Kicidud 1Hls fi crezut-o, povcstiti't,
„
Dar cste-a~a'. i inima mi-e frîntri..
LK\R: Citr~tl'.
GLOuCESTER: Cum? Cu goalele-mi oruitl'?
LEAR: Oho, chiar alît de bine smuăn1tm? Nici or.hi în cap,
nici bani în puugă? Cu alte cu'dnte, pc cît mergi de grctt cu
ochii, pc-atîta de liŞOr cu punga? Dar mersul lnmii mm îl
vc11i?

188
 [IV, 6]
GLOUCE 'TER: 1J ghicc c.
LEAR: Ce, eşti nebun? Să ,-czi mersul huuii pc ghicite? Un om
il poate vedea şi fără ochi. Priveşte-l cu urechile. Ascultă
cum îl stoarce judccMorul pe hoţul nepricopsit. Ia întoarce
ioaia. Hocus-pocus. Ei, acum - care-i hoţul şi care judecă­
torul? Ai văzut cmn latră cîinele din ogradă la un cerşetor?
GLOUCESTER: Da, doamno.
LEAR: Şi cum fuge sărmanul de teama lui? Atunci îţi poţi da
seama cum se înfă1işează, în toată măreţia ci, autoritatea
noastră: un cîine temut fiindcă o la putere.?
Tu, paznic ticălos, opreşte-ţi biciul,
De cc-o izbeşti cu-atîta sirg în spate
l')c-această biată fam păcătoasă?
De dîro vii vărghcazrt-ti tu spinm·ra,
Că do la tine i s-a tras păcatul.
Datornicul e dus la eşafod
De cămătar. Prin haina zdrcr1(uită,
Cele mai mici păcate se zttrcsc ;
În nome ce atlazul şi dantela
Şi blămuilc scumpe ascund tot.
Cind mişelia-şi p1mc-armmi de aur,
De ea se frînge-a judecăţii spadi1;
Îmhrac-o-n strai sărman şi-o ya străpunge
Cu paiul llli pigmeu. Etl zic că nimeni,
Nu-i nin1cni vinoyat într-aclcYttr,
I-am graţiat pc toţi. Prietene,
Învaţtt asta bine de la unul
Ce-l poate amuţi pc-un procuror.
Atîrnit-ţi ochi de sticlă, şi întocmai
Precum un ~arlatan58 mîr~M-, stL prui
Că wzi cc n-ai Yăzut. Acum, hai, hai,
Hai: trage-mi cizmele; mai tare l Aşa I
EDGAR: Cc-amestec de b u n-simţ şi ai marc:
Cit cuget clar în ne buni.a lui l
LEAR: De nci să-mi plingi destinul, ia-mi tu ochii
Eu te cunosc. Esti Glonccstcr. Ai răbdare.
Bălmăm pîn-aicl un d.rnm de lacrimi.
De cîn<l am dat întîi cu nasu-n aer,
Tn ştii că ne-am zbrtiut şi am ţipat. 5!
Armn îţi ţin o predică. Ascultă.
(IV, li]
GlOI:CESTER: Vai, \ai şi-ama.r !
LEAR: "N1ri 'Î1Hl ne. na~tem p1îngrm că, intrăm
Pt•-arcastr~ marc scenă tfo nclnmi.
Kc -;adc bin li<.:hfa1·a asta!
Fmruoasit stratagcrn'ă.: cc-m· fi dacă
"Mi-a~ poteo\i to\i caii rn iiosta,60 ,
Şi 6nd yoi dit nitrnilî. pcstC' gineri,
At unL· i, omom·ă,-ornoară,-omoarrt,-omoară 16!

CURTEANUL : O. rstr·-nit:i: Jffim1&ţi-l. Domnule,

Jubila voastră fiitli. ...
LEA.R: 1\imf'ai în ajutor? Sînt pri~onier?
C'ît am sit wai iot fiu bufonul soruiei?
Purlaţi-Yit cu mine omcne~te:
Tu1::;1'll111pă.rarca-i mare. Vreau un doctor,
Am Io,,-t ri'mit la creier.
rn:JRTEA.NUL : ·reţi avea.
LEAR: De 111rnl sinii, nr? Părăsit de toţi?
Dr-nr fi m1 oru cu ]<1,~rima moară
în lornl meu, s-ar fi putut 'tocmi
Câ ~tropitoare ue gi·r,dini şi uliţi
Cînd se stîme~te toamna praful.
CURTEA~UL : Doamne .. :
lEAR: :Muri-1oi Yi.tej~te; ca un mire,
Yoios Yoi merge. Haidem. Doar sînt rege;
l\Ia!'~trii mei de arme, mă cunoaşteţi.
CURTEANUL: 1rntria-ta, îţi datorăm credinţă.
J.EAR: Atunci, mai c ele trăit. Daeă neţi să puneţi mîna pe e1,
atunci îucerca.\i sit-1 prindeţi. Ha!, h<t!, ha!, ha!
(Iese 11i fugă. Escorfa îl w•mpr1z1/..)

CURTEANUL: O, mila te-ar cuprinde, chiar de-ar fi

Din oameni cel din urmă; darămite
Cînd illnsul e un rege! Totuşi, ai
O fată ce răsc1m1pără natura
De crîncenul blestem lIDiversal
Cu care-an ruşinat-o celelalte.
EDGAR: Salut, o, nobil, domn!

t90
 Lff, GJ
CU H.TEA!\UL: Cc Yl'Pi? Vl'grabăl
EDGAR: A\i auzit pc-aici de-o Mtrdic'?
CURTEA:\UL: Desigur, ştie to~tă lurnca„-aS\;ultă.
Şi :oingur i-auzi larnw.
EDGAR: Dnr, te rog,
Cealaltă, oaste unde-i':
CURTEANUL: ••n-i <lrp;u-te,
Şi-n::rintoazit-n pns alrrg1tte1·.
E aştcptntă dintJ"-o elipi't-ntr-alta.
EDG.\.R: Vă foarte mul \tmwsc.
CUf{TEANUL: De~i regina
Se află-aie:i dintr-o pritini\,-airnme,
O~tirea sa e-n mar~.
EDGAR: Vrt nrnit lUllOSC.
(lese Curlcrmul.)

GLOl' CESTER: O, ''oi, zej buni. opriţi-mi r~ulhuca.

Nu mai îngăd1riţi ca duhnl meu
Cu moartea să mit i~1}itea.:;ciL iară.
EDGAR: Tăicuţă, ie r0gi bine.
GLOUCESTER: Om bun, acuma spune-mi, cine eşti?
EDGAR: Un om sitrac, bătut mereu de soartă,
Pe care greutăţile-nduraic
L-au hărăzit cu mila. Adu mîna,
Un adăpost să-\i caut.
GI.OUCESTER : Mu.ltumesc
Din inimă; fii binecmintat'.
(Intră Os1cald.)

OSWALD: H.ăsplata e aproape! Cc plăcere!

Cap fără ochi, eşti un morman de carne
Pc care-mi voi clădi o soartă nouă.
Bătrîne trădător nenorocit,
Fă-ţ.i iute rugăciunea - spada-i trasă,
Pe loc să te răpună.
GI.OUCESTER: Mîna-ti bună
O rog să tragă zdravăn. '
{fofen:ine Edgar.)
OSWALD: Ţopîrlane,

19 1
{IV, 6j
Cutezi pe trădător să-l <lpl\ri? Ş t crgt-o,
811 nu-i împărtăşi:şti şi tu pedeapsa.
Hai, lasă-i mina.
EDGAR: l-o las, boierule, cÎlld m-o msa inima..
OSWALD: Las-o, netrebnice, că te omor.
EDGAR: Boierule, ia pe loc repaus şi lasă, oamenii necăjiţi să-şi
vadl1 de drum. Dacă mă, lumn ou duplî. cîţi ca de-alde matale
s-au zborşit la mine, de mult mi-ar fi crăpat fierea de sperie-
tură. Nu to da la moşneag, pc cinstea mea, ia-o clu1 loc, că
de nu, ţi-ndoi bîta asta pc cocoaşă, să yăz care-i mai ţcapă.nă.
Să nu zici că. nu ţi-am Rpns.
os wALD: Piei, bălegar!
EDGAR: O să-ţi mut ffl.lcilc, boierule; vino, na! O vr1zuşi şi
pc-asta.
{Se bo.f, şi Edgar fi doboară.)
OSWALD: Oh, ticălosule, m-ai omorît;
Ia punga mea şi să mă-ngropi cu cinste,
far dacă vrei sU. te căpătuieşti,
Scriso1ilo ce vei găsi la mine
Le du lui Edmund, contele de Gloncestcr;
E-n tabăra cmglcză. l\Ior ru zile!
{Moare.)
EDGAR: Te ştiu cît prcţnie~ti, linglî.11 nemernic,
Gata oricînd să-ţi măguleşti stăpîna
Prin ce.-i mai ticălos în pofta ei.
GLOUCES'I'ER: Ce-i, a mtuit?
EDGAR: . Stai jos, tăicuţă, şi te ot.lihneşte.
Prin b uznnare-acum ! Scrisorile
De ca.re-a spus prieteni pot să-mi fie.
E mort, îmi parc rău Ctb u-a avut
Alt gîdc decît mine. Să vedem:
Pecete drngă, sări; şi să mă ierte
Al bunei mm1icre cod, dar taina
Duşmanulm cînd vrem să i-o cunoaştem
Din piept îi smu.lgcm inima; hîrtia
O rupi mai într, deci e-ngl\.dui:t.
(Citeşte.)

„Nii iiiici jiml.mintele noastre. Ta a-i numeroa,se prilejnri de a ne

scăpa de el: dacă '!;Oinţa mi te-a părăsit, timpul Ş'i locul îţi sînt foa,rle
prielnice. Dacă se Znloarce î.m.:ingător, tot11l e pierclut: eii rămîn aici,

192
 [IV, 7)
în temni(a palului său. Scapă-mă de atingc;ca lui newferilă şi ia-i
locul ce (i se euri ne ea răsplată. A la - aş dori să scriu sofie - cu
drag supusii.62 , Goneril".
Urzelile femcii-s fără margini!
A plănuit brirbatul să-şi răpm1ă,
Si-n locul unui om cinstit să-i<i ia
Pe fratele meu! Chiar aici în Îmlberi
Am să te-ngrop, şi nu-n mormînt sfinţit,
Poştaş al desfrînării ueiga~e !
La timpul potrivit, voi arăta
Hîrtia blestemată ducelui.
Va fi o yestc bună pentm el
Că ai murit şi ţi-am scurtat din zel.
GLOUCESTER: Ilegelc e nebun. Cît e de tare
Umilu-mi duh, sr~ mă mai ţină drept,
Ca srt-nţeleg şi pricina durerii!
Mai bine-mi pierdeam min1ile şi eu:
GîndÎl'ea liberată de durere
Ar fi uitat de tot. Nefericirea
Sc-mpacă cu nădejdile deşarte
Şi 1rn se mai cunoaşte.
(Se aud tobe.)

EDGAR: Hai, d5.-mi mîna,

Şi sr~ plecăm, aud bătăi de tobe;
Să ne-ndrepmm, tăicuţă, spre prieteni.
(Ies.)

SCENA 7

Un cort fa tabăra franceză.

Doctorul, Curteanul şi alfii din suită.
Intră Cordelia şi Kent.

CORDELIA: TrrLi-voi de ajuns şi voi putea

Să-ţi răsplătesc vrnodată, dragă Kent,
întreaga-ţi bunătate? Viaţa mea
Va fi prea scurtă, iar eu sînt prea slahă.
[IV, i]
KJ:::\T: Tzhinda riî..;p]ii(r~lr fopt:i, (loarnnă,
\'-am pm·r~tiL c·11ndul arlrdl.r;
K-arn l11l'lorat ~i n-am tri..iaL nimica.
COitDELL\.: Aruma poartrL-\i portul. llaina a~ta
A dnrc-mnin te dr-11tri~tatc ceasmi.
Te rog s-o ·d1i111bi.
I\EXT: frrtarr, dragă doamnă,
Dc:.'Xitlnirra tninl'i 11\l'lr :;trică
Co-am plănuit; ,,11, rog să vă prcfacc(i
Că un ~ti(i cine sînt, pîn' ce Yoi spune.
CORD ELIA: Atunci, a~a ~il, fie. Doctore,
Cc face rrgelc?
DOCTORUL: ~fai doarme, cloam nă.
t;ORDELL\.: O, ccnLlr, acoperr\ Rprutma
'l'ăiată-n prea-necreata lui fiin(ă,
Şi pune noi simţiri în locul celor
Zdrobitc-n biata-i i11imă ele tatrL.
DOCTORUL: Ar trebui pc rrgc s1~-l trezim,
Cn yoia nwjr$trttii-Yoastrc. Cred
Că a, dormit dl'-<1jun~.
f\lHDELL\: Fit precum ~tii
~i c.rrzi e):\,-i hiiw. El c primenit r
CC HTE.\Xl,1,: Da, do.ainn1t, pro[itind de somnu-i greu,
I-am dat ~i tithimbmi noi.
(I11trii Lcar.imdol î1tlr-o lcclic/1; Br r11dc i11rd .; HM:iciJ.)
DOCTOl:UL: , tL fiF în prcajmit-i dncl îl YOrn ire;r,i;
Sînt f:igm, doamnit, dt ya fi emni11tr.
rnnnELL\: Prea-bi11c.
Locrum.:1: Apro1iia ( i-Yi~ mai mult,
~i mnzita, attm1, tcYa mai tare!
COJ\l1ELL\.: O, t:it~ scurnp, pntrrilc-nlrcmării
Bah1m de Yia\11. pitme-mi pe buze,
Atf't'l simtl al mcn siL kC11iasc[L.
Aclî11rnl rău cc t i-a11 pricinuit
~nrori!P-rni fa auii tit.i dliwif i.
KF.:'.'\T: Prin\ r~rt hună şi i ulii tă! '
COllDFLL\: Se rtll<'nrn, d1iar de un le-ar fi tată,
Jk-aC('~Le tîmplr nlhc 8ă sr-udme.
(\un dr-nu pntut Jttsa acraslă frunte
.·rt ~e i;r,braRcă-n ca sl'LJhatrc dntul
~i 1uuet ul cc-aclîncul în;;prumîută
La-ncri.t<'i~ari>a fulgerelor rqwzi,

194
 [IV, 7J
Ca pc-1111 pierdut osia~ nitat de nglte
Sub chivăJ:a-i subtire? •,Î pe-lm cîinr,
Chiar dacă mă muşcase mai-naintc,
Pc-o noapte ca aceea îl primeam
În casă, lingă foc; iar tu, biet tată,
Te-ai bucurat că poţi dormi cu porcii
Şi cn milogii fără dtpătîi,
Pc-un snop de paie putrede. Vai, ni!
:Mă mimmcz că nu t.i-ai pierdut Yiafa
Şi minţile deodată„'. Se trezeşte; '
Vorbiţi-i.
DOCTORl' L: Dmm1canastrrt-ntîi. l\Iai bine-i.
CORDELIA: Cc face-al nostru rcgo şi stăpîn?
LEAR: NLl trebuia să mă sculaţi din groapă.
'Tu eşti nn suflet fericit, dar cu
Sînt tra pc roata crînccnă ck focf·~
Iar lacr:llnilc melc-s plnmb topit.
CORD:ELU: Stăpînc, mă cnno~ti?
;LEAR E~ti duh, ~lin, ştiu.
Cîud ai mLU'it?
CORDEJJ.A: E tot dcpa:rtr îoetL.
DOCTORCL: E-abia tn:zH; să-l rnai lr..8ăm îu tilrni1.
LEAR: Pc unde-nm fost? Si umle înt? E ziuri.·~
Am nt1luc::iJi. De l-aş vcdett pc altul
În sta.rea asta, aş muri de milă.
Kici 1m stin cc să s1nm. Mă uH ~i mi cred:
E asta n;îna mea? 0-ntrp l'Î siill't.
O, ele-aş fi sigm că-i ajen<t totul!
CORDELL\: Pri\c~tc-ml't . i 111ii11ilc-1i înal1ă.
De biTic01rdniarc. Dom;mc, ll~t!
l'\ u-ngcmmchca !
LEAR: fa1-(i bate jor, t.r rog,
Sîut nn b[rt om bittJÎ:n, co11iJiiroş,
De-optzeci ele mii ba îneth şi mai bine,
Da, nici lW ceas nwi m1tli f.:HU m:ii pn!in;
Pc tiuc î.nsfb pru'ttt te-aş euno;1~te,
Pc el de-asnme11i, un mai ţth1 nici er1.
Nici mtt<:ar nu-mi dau scama unde sînt,
De ce-s înnşmîntat a.'Hel, ~i i1id
Nn-mi amint'esc pc nndL·-an1 nws azi-11oapte.
Şi, ca să sp1m drnitit,
Mi-e teamă etL 1rn ~î11t întreg la minte.
De m:nc să un rîclcţi; tări aşa

195
(IT, 7]
fum nu mă îndoiesc că sînt btM·but,
îmi pa.re cr~ accatită doamnă este
Copila mea, Cordclia.
COR DELIA Da, sînt.
LEAR: Ţi-s ude lacrimile? Plîngi? Te rog ...
Otra\ă d<td~ vrei să-mi dai, o beau:
Ştiu cr~ n11 mă iubl\ ti, căci celelalte,
re (ît mi-aduc rmintr, m-au lo.-it,
Dc.,i n-awau de ce, iar tu ai, ştiu.
C!)RDELIA: l'\u am, nu.
LEAH,: Sînt în Franta?
KEJ'\l': ' Maiestate,
E~ti în regatt11 tău.
LEAR: Tu rîzi de mine.
POCTORUJ,; Fiţi lfoi~titP.., doamn11., ce-a fost gren,
Precum vedt>ţi, s-a mîntuit; pericol
Ar fi de 1-ati sili să-si amintească
Prin cc-a trecut. 1foi bine l-aţi pofti
Să intre-n casă şi-apoi să-l msr~m
Să.-şi Yină-n fire pc drplin.
CORDELIA: l'l1fuia-ta, sr1 facem dţ;.va paşi.
LEAR: Fiţi îngăduitori; îi rog pc toţi
Să uite şi să ierfa-tm moş nebun.

(Ies lofi, fa afară de Kent şi de Curtean.)

CURTEANUL: S-a adcnrit ştirea că d11cele de Cornwall a fost
omorît aşa?
KEKT: ÎntocmaL
CURTEANlJL: Cine a preluat conducerea oamenilor lui?
KENT: Pe cît se spune, fiul din flori al lui Gloucestcr.
CURTEANUL: Se vorbeşte că Edgar, feciorul cel surghhmit de
dînsul s-ar afla cu contele de Kent în Germania.
KENT: Zvonurile sînt schimbătoare. E vremea să fim cu
luare-aminte. Oştile regatului se apropie cu repeziciune.
CURTEANUL; Va fi o răfuială sîngeroasă.
Te las cu bine.
(Iese.)
KENT; De felul cum iesim clin bătălie
Depinde cît de bine va. să fie.
(Iese.)
ACTUL V

SCENA 1
Tabăra britanică Ungă Dover.
Intră, cu sw·lc şi steaguri, Edmtmd, Rega11, ofiţeri, solda/i şi alţii.

ED:MUND Te du si află de la duce dacă

(către ofiţeri) : Rămîne la ce-a spus, sau alt gînd are;
Că şovăie şi tot mereu o-ntoarce;
Să ştim şi noi la ce s-a hotărît.

(Of i !erul iese.)

REGAN: Mă tem să nu se fi-ntîmplat ceva
Cu omul sorei noastre.
ED:MUND: Sigm, doamnă.
REGAN: Acum te rog să-mi spui, iubite lord
- Şi-o fac cu negrăită simpatie -
Fii sincer, o iubeşti pe sora mea?
EDMUND: Cu toată cinstea.
REGAN: Nu c1mwa i-ai luat
Cumnatului meu urma, prin iatM?
EDl'l1UND: Asemeni bănuieli sînt jignitoare.
REGAN: Fiindcă. mă-ndoiesc c~\ lcgMma
Ce vă uneşte n-a mers pîn' la capăt.
EDMUND: Nu, doamnă, pc onoarea mea că nu!
REGAN: Nu pot s-o sufăr, dragul meu, te rog
Prea îndatoritor cu ea să nu fii!
ED:MDND: N-ai nici o grijă. Ea ~i so! nl d„.
(Intră, cu surle şi tobe, Alb1111 y. Gu11cril şi ostaşi.)

GONERIL (aparte): Mai bine bătrilia-a; fi pirrd11t-o

Decît să-l
pierd pe el, prin sora a ta.
ALBANY: Iubită soră, bine te-am grt~iL !
Aflat-am, domnul meu, rrt regele

19„ ,
[V, 1]
F.-n tabăra Conlcliei, cu alţii,
Pc care aspra rînduire-a noastră
I-a-mpins la răzvrătirr. Eu nicicîntl
N-am fost Yitcaz dnd n-am avut dreptate~
În treaba asta nu mă-11grijorcază
Că Franta-1 sprijină pe rcge-n luptă,
Dar dt-n atacul ei sc-aYîntă si-altii
Ce au, mă tern, dreptate să ne bată..
EmrtJND: Cc nobil ati Yorbit !
REGAN: De cc, mă rog?
GONERIL: Acum, uniţi, . rt nc-ninmtăm vrăjmaşul;
Nu-i de loc vreme de mărunte ccrtmi
De casă şi familie.
HXunîne
Să hotărîm deci planul de băta~o
Cu cei mai de nrtdejdc luptători.
ED)IU.'.'m: Mă duc în cortul vostru, srt v-a~tcpt.
TIEGA.i'l': Tu, smioară, vii cu noi?
GONERIL: Nu vin.
REGAN: Ar îi mai potrivit. Te rog, hai, vino.
GOXERIL: Aha! Am priceput.
(Tare.)
Soscse; în<lată.
(l1tlră EJy1u, Jcgl1i;;al.)

imc.rn: :rirn,ria-fa ele arc bunătate

S-asculte >orba unui om de riHd,
·Am un tuYînt ă-i spun .
ALJ3Al-lY: Te-ascult. Y orbeşte:
(Ies Edmw1a, Rcgrw, Goncril, ofiferii, solda/ii şi suita.)

EDGAR: Mai înainte de-a porni la luptă,

Deschide-acest răvaş. Şi dacă-nvingi
Să pui să-l cheme trîmbita pe omul
Ce ţi-l aduce. Nu căta la pmtu-mi;
Eu am ă ţi-l trimit pc cavalerul
Ce v-a să dovedcascrt ckcptul scris;
De ic~ învins, pc lume crugul vieţii
'Ti s-a-nchciat oricum si frtră a ta.
Te aibc-n pazr~ oartai
ALBA.i'{Y: t<d, aşteaptrb

198
 [Y, ~]

Scrisoarea -o deschid.
EDGAR: Acmn n-am Yoi";
Cîud ceasul Ya veni, să suni din smle,
Şi cu voi fi de faţă, la chemare.
ALBANY: Atunci, cu bine! Ia să Yăd răvaşul.
(lese Edgar. foirii iariişi Edmtmd.).
EDMUND: A apărut în zare inamicul;
Daţi ordin o~ tii voastre să pornească.
Iscoadele ne-aflară că duşmanul
Oşti are numai cît c-nscris aici;
Acum depinde tot de graba noastră.
ALBAi~Y: PrilejLtl nu-l vom pierde.
(lese.)
EDl\HlliD: Jurai iubfre arnbrlor smori;
Iar ele se măsc acum de moarte,
Ca omul pc n1tpîrca cc 1-a-mpuns.
Pe care s-o aleg? Pc amîndouă?
Sau pe nici una? Ku le pot avea,
Atîta vreme cît sînt donă-n viaţă:
De-o iau pe YădnYrt, o scot din fire
Pe soră-sa, nebuna Goncril,
Şi lllidc pui, cc greu mi-oi face calea,
Cît timp bărbatu-său rămînc viu.
Acuma-i bine srt ne folosim
De ajutorul ci în bMălic,
Şi-apoi, de-o \Tea de el să se dcsfaeă,
Usor îi face semna. Iar iertarea
P~ care i-o ya dărui lui Lear
Şi fetei lui, Cordelia, clupă lupff•,
Cînd amîndoi ne 1or cMca în ghearr,
N-au s-o mai Yadrt-n nci; etici lc•gca mea
Nu-i cine dă mai mult, e cine ca.
(Iese.)

SCENA 2
Un ctmp fnfrc cele doMă tabere. Tro112pctc. bllril, prcceda/i de toue fi ·timlartle
Lear, Cordcliaşi trupele lor; apoi ies. fo tal l!:dgar şi Glouccstrr.

EDGAit; ' Tăicuţă, hai la umbra-acestui pom

' . .
Şi vin' să-i multumcRti do ospotic .
1 9~
[ V, 3]
Şi să te rogi să biruie drept ttea.
De-o fi să mă mai reîntorc la tine,
BaJsru:n nădăjduiesc să-ţi pun pc suflet.
GLOUCESTER: Să te păzească cerul, domnul meu!
(Iese Edgar.
Trompete; retragere. Rei11tră Edgar.)
EDGAR: Br~trîne, fugi! Dă-mi mîna; iute! Fugii
Regele Lear pierdut-a bătălia
Şi-i prins, şi el şi fata lui; hai, vino I
GLOUCESTER: Nu, domnule! Pot putrezi şi-aici.
EDGAR: far gînduri negre? Omului i-e dat
S1L plece ele aici, cum dat i-a fost
Să vină-neoa.cc. far pentru soroc
S5. fie pregătit !61 Hai!
GLOUCESTER: Ai dreptate.
(Ies.)

SCENA 3

Tabăra brilanir~.'f, Ur1gă Doi-cr.

l11tră !n triumf, cu tobe şi steaguri, Edmw1d, apoi Lear şi Cordelia, prizonieri.
urmaţi de ofif cri, soldafi etc.
ED~U:ND: Doi ofiţeri să-i ia de-aici; să-i puneţi
Sub pază grea, s-aşteptc bunu-mi plac I
CORDELL\: Nu sîntem cei di:ntîi ce pătimesc
Din bunătatea lor nemăsurată.
Pe tine, oropsit monarh, te plîng
Căci eu cu ro:.ita sortii schimbătoare
M-am fost deprins. N~ vrei să le vedem
Pc cele două fete, pc surori?
LEAR: Nu, nu, nu, nu! La temniţă, mai bine.
Cu tine-am să mă simt ca-n colivia
Cu păsări cîntătoare. Tu-mi vei cere
Să te blagoslovesc, şi eu-n genunchi
Te v-oi ruga fierbinte să mă ierţi.
Şi Yom, cînta şi lungi poveşti ne-om spune
Din vremea de demult; ce-o să mai rîdem
Privind cum joacă-n aer fluturaşii!

200
 (V, 3]
Sau ascultînd pc oamenii de rînd
Ce zic de cc sc-ntîmplă pc la Cmtc,
Cu ci \Om sta de vorbă despre toate:
De cei cc dobîndcsc averi şi ranguri
Şi despre cei ce pierd ce-au dobîndit,
Cum unul intră,-n timp ce iese altul
Căci ci si cerul stiu să-l iscodească.
Din tem'niţă vo~ contempla, ca luna,
Cum cresc cei mari ai lumii şi pogoară
Ca fluxul şi reilu:ml mării.
EDMUND: Luaţi-ii
LEAR: Pe ruguri ca acestea, fata mea,
Chiar zeii-aduc prinosul lor de slavă.
Te-am regăsit. Cine-ar voi vreodată
Să ne despartă n-ar putea nici dacă
Din cer va smulge-o torţă să ne-afume
Ca pe vulpoi65 în codru. Şterge-ţi ochii;
De-acum încolo, buba-rea să-i roadă,
Şi foamea să-i răpună, pîn' la unul,
Pe cei ce ne vor face să mai plîngcm.66
Vino!
(Ies Lear şi Cordelia, sub escortă.)

EDMUND: Ascultă, căpitane; vino-ncoace.

Ia asta.
(li dă o liîrtie.)

Si urmează-i la-nchisoare:
C-un grad te-am avansat din clipa asta,
îndeplineşte-ntocmai cc stă scris,
Şi ai în faţa ta urcuşul sigur
Spre-nalte slujbe. Omu-i după vreme.
C"md ai o spadă-n mînă, uiţi de milă,
Ori împlineşti ce ţi se porunceşte,
Ori dacă nu, de alţii leagă-ţi viaţa.
OFIŢERUL Tu.tocmai am să fac, miloră.
EDMUND: La lucrul
Şi să-mi trimiţi răspuns cînd totu-i gata.
Ia bine seania, fără-ntîrziere,
Şi numai cum am scris, aşa să faci I

201
,,, 3}
OFIŢERUL: Ntt trag la iLtg ~1 nn pot roade p•Le,
Dar tot cc poate face -un om voi face.
(Iese.
F1wf11rc. l 1dtă Albany, Guilcril, Regm1, ofiferi, suită J
ALBANY: Sit, azi v-a\i doyedit din plin bravura.
Iar soarta tot din plin Y-a ajutat.
Pe adnrsarii no tri cei de frunte
I-ai prins şi vin acum să mi-i predai,
Că voi să le dau plată după merit
._,i dupit dreapta noastră judecată.
EDMUND: Sir, m-am gîndit, mai bine să-l trimit
La temniţă., sub pază, pe bătrînul
Şi tidtlosul regc,-a cr.rui vîrstrt
Şi titlu cunoscut ar mai putea
S-atragă iar norodul către dînsn1,
Ba chiar să-ntoarcă împotriva noastră
Solcla1i plătiţi de .noi să tragă-n el.
Cu el am dus-o, clin aceleaşi pricini,
Şi pc regină. A i.fcl vor fi gata
D mîinc, sau cînd vrei să fie-aduşi
La locul botărît, de judecată.
Acuma, nrtduşiţi şi sîngerÎJJZi,
Cînd omu-şi plîngc fratele căzut,
Iar pricinile binccuvîntate,
Cc ne-au stîrnit, de to1:i sînt blestemate,
Văzînd la ce năpa tă i-au adus,
Socot cit trcnba asta, cu Cor<lelia
Şi t akă-~rrn, mai are loc s-adastc.
ALBANY: Cu \Oia durnitalr, cu socot
Că.-n bMă lia a ·ta nu ca frato,
Ci ca supu · te ţinem.
REOAN: Ba ca frate,
Cu titlul cc se cade ~rt-1 cin tim,
Naintc de-a \Orbi, ai fi putut
Să-utrebi şi cc cred eu. A comandat
Cu rangul şi cu drepturile mele
Oştirea noastră ;-aceastrt-ndrituirc
Ne-apropie de-ajuns, Stb-i zic eţi: irate.
OONERIL: Ei, nu te-aprin ele-aşa. Yaloarea lui
Îi dă destule drepturi la mai mare
Şi fări• mijlocirea dumitale.

202
 [V, ;..,
IlEGAX: Cu titlurile melc învestit,
Ya fi cu cei mai mari de o potridi..
GONETIIL: Aşa ar fi, doar dacă ţi-e bărbat.
REGAN: Ghm1ind, bufonii-ades o nimeresc.
GONERIL: Oho! Oho! Ştii, graba strică treaba.
REQA„~: Doamnă, nu mă simt bine, ciLe;i altminteri
Ţi-aş fi răspuns ceva, să-ţi taie pofta.
A ta e, generale, oastea-mi toatrh,
Cu prizonieri, cu partea mea de t arrt;
Dispui cum vrei, de toate şi de mine.
În faţa lumii-ntregi, de-acum încolo
Eşti domnul şi stăpînul meu.
GONERIL: Cu j;ipca?
ALBANY: Oricum ar fi, nu dînsa hotU.ritşte.
ED.MUXD: Nici tu, mi lord.
ALBA.i."'{Y: Ba da, bastard 11ememic,
REGAN (către Ed inund): Dă ordin toboşarilor s-anunţe
Că tithu-ile mele ti-aparţin.
ALBANY: Stai! Stai ~i-ascultă glasu-nţolepciunii.
Eclmund, te arestez pentru trrtclarc.
rtnrlÎll•l-o pc aoneril.)

Şi pc-acc::it şarpe poleit, do-asemeni!

C'ît dC'sprc co pretinzi, cumnată dragiL,
Hdaz, în intcrrsul soa (t>i molr,
Cc s-a lt>gat în seri~ de domnul rtsf:l,
Şi, ca so( hun, 1rn \T<'llll s-o păgube~ti !
Iar dac:ă Iii morlis ..rt-li ici bărbat,
Drc:lară-n{i mic '&agoste, fiindcă
NcYastă-mea 0-11 tcnmiţă ~i-s Yr1d1l\'.
GOXEIUL: Un inl.erludiu comic, ca la teatru!
A.LB.\.NY: Gloucestcr, oşti înarmat. Să sune goarne;
Şi dacă iiiineni nu se-nfrtţişoază
Srt-ţi dondea. că prin tăişul spadei
Că e„ ti mişel şi tri1dălor, lloftcştc I

(li arnncir Jil(r1111~q.J

Cu \iaţa ta mă jm să. dm-eckc
Cănu eşti mai puţin docît cc-am zis.
REGAN: Mi-o răn ! o, rău!
GONERIL (aparte): Lucrează bine ha1m1...

203
[Y, .
E DMU:-l"D : Pofl im, în schimb :
( .J1t11Ci Şi el ?1Lt1l!l;11. )

Oricine-ar fi pe lume
Aet·ln. care-mi s11m1c trădMor
E-un josnic lllÎlwinos. sr~-ţi sm1e goarna I
Cu omul cc-ndlăzncstc sr~ m1l.-11fnmte
Sînt gnta si~ dau rafa. $i cu tine.
Yoi sti să-mi api\r d;1stca si cuYîntul.
ALBANY: Tron1pctele ! '
EDMVND : Trompctrle să sune!
ALBA.J.\Y: Pc 1inr singur sit te bizui; oastea
Cr-n al meu nume fost-a ridicată
Tot din ponmca mea s-a slobozit.
REGAN: Simt c:r~ mă pierd.
â.LBANY: I-e răn. Duceţi-o-n cort.
(Regaa c dusă afc1ră.)

Te-apropie, herald! Dă semne din surlo

Şi să citmiti această-nstiintarc.
OFI'fERUL: Să sune t~îmbiţelc I ' '
( Trompete.)

IIERAtDl'J_,: Dacă vreun om de neam bun, din rîndurile oştirii ,

vrea să susţină înYinull:ca de trădător adusă lui Edmund, zis
conte de Gloncester, si\ se înfăţişeze aici la a treia chemare
a t1 îrnbiţri . El este gata să se apere cu arma-n mină.
Emit::\D: Hni, sună !
(Primul senmal de lrfmbijă.)

IIEHALDUL: înc-o dată!

( Lll doilea semnal.)

1nc-o dată!
( J.l treilea, clmia ti răspu11de altă Mmbijă, după
care foiră Edgar, precedat de un trompet.)
ALDANY: Întreabă-l în ce scop sc-nfătiscază
Şi-a dat rrispuns trompetei.• •
CHAl?\ ICUL: Cine eşti?
Cc nume şi ce rang ai? şi de ce
Br plllls-ai la chemare?

20.i
 LV, ll]
EDGAR: Eu n-am nume,
Căci otrăvitul colt al mi.soliei
L-a-mpuns şi mi i-a prăpădit. Sînt nobil,
De-un rang cu adversarul cc-am să-nfrunt..;
ALBANY: Şi care-i adversarul?
EDGAR: Cine-şi zice
Edmund, conte de Gloucester, să se-arate!
EDMTil\"'D: De faţă! Ce-ai a-mi spune?
EDGAR: Trage spada,
fri dacă, prin \Orbirea mea, jigni-voi
O inimă curată, braţul tău
Să apere dreptatea. lată-mi spada:
Pc jurămîntul meu de cavaler,
Pc nobilu-mi blazon şi pc onoare
Declar: că-n ciuda tinereţii tale,
A inimii şi numelui ce-l porţi,
în ciuda rangului ce-ai dobîndit
ţi vitejiei arătatc-n luptă,
Eşti un mişel co şi-a trădat credinţa
Şi fratele, şi tatăl, ~i urzeşte
Si1-l piardă pc-acest prinţ de toţi slăvit~
rn trădător, din creştet pînă-n tălpi
Fmflat, ca un broscoi rîios, de fiere .
.Poftim de spune: „nu"; ci braţul ăsta
Şi r pa da, şi tot sufletul din mine
Stau gata să te-arate mincinos.
EDl\lUKD: Firesc ar fi să te întreb de nume;
Dar falnicul tău port de om războinic
Şi semnele obîrşiei din glas
l\iă ngăduie să leapăd ocrotirea
Poruncilor cavalereşti ce-mi lasă,
Cu cinste, dreptul de-a respinge lupta
Si-ti zvîrl învinuirile-n obraz,
Îar' calomnia. asta diavolească
Pc gît ţi-o voi vîrî-ndărăt cu spada,
În inima-ţi de-a pumri să se-ngroape.
Trompeţi, semnalul!

(Trîmbije. Ei se bat. Edmimd cade.)

ALBANY: Crută-1. crută-1 ! Crută-U
GONERIL: Vai, Gloucester, vai, dar e o miŞeliel '
Căci după lege, nu erai dator
Să dai răspuns la orice provocare,

205
(V, 3J
C'înd ad,·en-mrul nu se ~li ci11c-i,
Nu eşti uwins, ci înşelat, triitlat.
Cucoanr1, mai domol cu gălăgia,
De nu vrei să-ţi astup cu asta gura.
Cunoşti scrisoarea, domnul meu? Ei, tu,
Că nu mai siiu cc nume rău să-ti dau,
Citc~tc-ti crima! Doamnă, să 'n-o rupi;
re cîtc \.-ăd, nu·ti c străină slo\a,
{li dtt scrisoarea ltii Edmuad.)
GO::\ERJL: Ei, şi? Aici nu tu, ci en fac legea~
.., i n-are cine srt mă-minuia că.
(Iese.)
ALBAKY: Cc mon ·tnw ! C\1110$ti scri:mnrra a ·ta?
EDNUND: Nu rnă-ntrcba cc şth;~ ~i cc cu no. c.
ALBA ·y Daţi Iuga după ca. ln cleznădejdca-i 1
E-n stare ele oritc.
(Iese wi ofifu.)
dnt Yino1at de tot cc m -arnzaţi,
Ba el.iar şi de mai nwlt, precum ve(i ~ti:
Trccute-s toate-acum, cu mine-o dată.
Dar rine e~ti tn, care m-ai răpu ?
Te iert dadi r~1i nobil.
ElJG.\11: Fi\ clară,
._ 1t facem sd1imh ele ic~tr.c"ilrne 67 • Ed.inund,
N Lh' mai p1t{i11 de i.ram •lcdt eşti tt.1;
Cr\'il mai urnit, clP-ar l'i ~ii mr1sur bine
t:î111 Etlgn r ~i-\i Rîni frnte, după tată.
C'iudt1i de drPp!i Rîn1 zeii, cînd piteatul
('r ll('-11 vlrwut l'i'o-l f<:<:em ni-i pedeapsa:
C11 orhii lui pm1i ::-i 1ata noapte:i.
Pă<:alul11i din rnrc te-ai născut.
E prea aclt.Tăra1 Cl' spui, şi roata.
•orocului68 oprită-i pentru mine.
AT.DAXY: Drei nn m-am înşdat cînd presimţit-am
('11. e~ti de nrmn ales. Te-mbrăţişez.
LlL nu mit ocolcasciL-amărăciunea.
Dacit. Y-am chtcmimit cumva vreodată
Pe tine san pc tatăl trLu.
f.llG.\r.: Eu ştin, mtnfa-ta.

206
 [T, 3}
ALBA~T: ro unde·:tÎ şfat?
.., i cum tlc·ai cuno:cut nenorocirea.
Cc l-a lo,·it pc tată 1 tău?
EDG.\R: Veghiudtt -l.
Povcstca-i scmtă. Dup1L cc voi spnne-o,
Vai, inima a~ vrea să mi se farme !
Temîndu-mă de apriga osîndă
Cc mă pîndca (o, ch·agoste de Yinţă,
1'\e laşi, de teama mor( ij, să murim
De zeci de ori la rînd derît să drtm
Cu moai-tra faţă dintr-o dată!), clcC'i:
M-am preschimbat într-un calic în zllrcnte,
Un biet nebtrn, la care latră cîinii;
Aşa-1 aflai pc tata, plin de înge,
Cu ochii h1i, ca nişte mari iuele
Din care nestematcle-atl fost smulse,
Şi l-am călăuzit, cerşind pc drnnuui,
Cerînd mereu să-i mîngîi deznădejdea;
Dar cine sînt nu i-am destăi.11nit,
Vai, cc grrşeală ! pînă adineatll"i,
Cînd armele-mi gătind, s1L vin aici
Nesigur ele fabînda mnJt cperatr~,
l-am poYestit C'ah-arul meu intrt'g,
Ccrîndu-i să mrb I> inecuvîntezr.
Atunci .ărmana-i inimă ztlrohinl.
1\-a mai putut ~l'\, ·ufrrc dllomwL
Acestei sfîşicri clin tre c1 urrre
.,'i bucmie. A murit zîm!Jind.
ErnHJND: btorisirca ta m-a zgntluit
~ i 1irgrc!'\it va prinde bine; î11"ă
Îllli pari a mai ayca cc,·a dr .pu~.
ALBA~'Y: nadb-i ]a fel de t1 istrt ~i nrrnart>a,
Eu nu mai am putere s-o asutlt.
EDG.\.R: Pc lfagă cele cc ,·-am , pni<, i1rni:m·a-i
C'a amintirea unor \Trrni iubill',
Alături de-o durerr neuitată
Ce-i gata. pururi sit tr rnplr~ca. <.:r~.
Pc cînd plîngeam, iăpu · Llc lll'znl!.dej<lr,
Un om venit-a către minr, cnrr,
Văzîndu-mi jalea,-ntîi a . lat dcopartr,
Apoi, recunoscîndu-rnă ~i-aflînd
)'.fonorocircn, mi-a cuprins gnmu1znl
207 ,,,
[V, 3]
Cu braţul lui puternic; şi strigînd,
Tu.hohote de plîns, pe trupul tatei
S-a prăbuşit, cutremurînd tot cerul.
Cu glasul sugrumat mi-a povestit
A Jui poveste nemaiauzită,
Cu riga Lear, ei-n timp ce povestea
Vedemn cum creşte-n el amărăciunea
Şi naţ.a-i cum începe să se stingă.
Cînd a sunat trompeta-a doua oară,
Aşa-I lăsai, căzut, trăgînd sri moară.
ALBANY: Şi cine-i omul ăsta?
EDGAR: Este Kent,
E surglrimritul Kent; el l-a mnrnt
în haine preschimbate, pretutindeni,
Pe regele care-l nedreptr1ţ.ise,
Slujindu-l mai supus decît un sclav.
(Intră un curtean, cu im cttf it plia de sînge.)
CURTEANUL: Ajutor! O!
EDGAR: Ce ajutor?
ALBANY: Hai, spune!
EDGAR: Ce-i cu cuţitul r\Sta, plin de sînge?
CURTEANUL: E cald, abia l-am smuls din inima-i,
Ah! Doamna-i moartă!
ALBANY: Cine? Care doamnă?
CURTEANUL: Doamna mărici-Yoastre, şi-a ci soră,
De dînsa-i otrăntă. A~ spune.
EDMUND: Eram eu amîndouă logodit,
Acum tnstrei ne logodim cu moartea.
ALBANY• Aduceţi-le trupurile-aici,
De-s vii au moarte: dreapfa lor pedeapsă
Ne-a-nfiorat, tlar im ne-ndmcrează.
(Iese curteanul; intră Km/.)
Pe cine văd? Chiar el! Îmi pare răn
Că-mprejurarea nu ne dă răgazul
Să te prill1Îll1 aşa cum se cuvine.
KENT: Venit-am numai să zic noapte btmă
Stăpînului meu, regele. E-aici?
ALBANY: Uitarăm tocmai lucrul cel de seamă I
Vorbeşte, Edmund! Regele-acum unde-i?
Unde-i Cordelia?69 Vezi, Kent, cuţitul?
(S'int aduse l(furile lu· Goneril şi Regan.)

~08
KENT: Vai! Pentru ce?
EDMUND: Am fost şi cu iubit7o:
Una a otrătlt-o pc cealaltă
De dragul meu, apoi s-a omorît.
ALBANY: Aşa a fost. Acoperd--le faţa.
EDMUND: . l\Iă prăpădesc! Aş vrea să fac nn bine,
Desi nu-mi estc-n fire. Să trimitcti
îndată cit mai iute la castel ; '
Acolo-am dat J>Onme.ă să-i omoare
Pe Le.ar şi pe Cordclia. Trimiteţi,
Cît mai e timp.
ALBANY: Ale:rrgă,-:ilrargă ! Fugi!
EDGAR: La cine, doamne? Unde? D11-mi un semn
Că ordinul a fost contramandat.
EDMUND: Aşa e, ia cu tine spada asta
Şi-arat-o căpimmtlui.
ALBANY: Grăbeşte!

(Iese Edgar.)
EDMUND: El a primit de la nev.asfa fa
Şi de la mine ordin s-o sugrnme
Acolo-n închisoare pe Cordelia
Şi slt dea zvon că ea şi-a făcut seama,
Din deznădejde.n
ALBANY: Zeii s-o păzească!
De-aici luaţi-l „i-l zyîrliţi afarrt.
(Edmwid e ridicat fi dus.
Intră Lear, purtfod-o ~11 brafe pe Cordelia tiwartă;
Edgar, ofif erul şi alţii.)
LEAR: Urlaţi! UTlaţi! Urluţi! Sînfoţ. i de piatrl?'2
Dac-aş avea cu ochii, glasul vostru,
Le-aş arunca spre cer, să crape bolta.
O, fata mea s-a dUB, s-a dns de-a pmuri.
Eu stiu cum e cînd mori si cînd esti viu:
Ea-i' moartă ca pămîntul. O oglind~ l
Cumva de-o abureşte Iăsuflarea-i,
E semn că fata tatei mai trăieşte.
ImNT: Aşa-i sfîrşitul cel făgăduit?
EDGAR: Ori numai oglindirea grozăviei?
ALBANY: O, lumea prăbuşească-se odată!
LEAR: A, fulgu-acesta tremură. Trăieşte!

209.
rr. 3]
De-o fi aţn,norocul meu învir,
D1m~rca sri-mi răscmnpere pe YCCÎ.
KEXT (î 11gPmmchi11(l ): tiipîne bun şi drag I
LK\.R : Te rog, în lături.
ED('rAR : Kent esk, nn prieten.
LE.Ul: Blcstrm pc capul yostru, ncigaşi
Şi trădători! .Aş fi putut s-o scap,
Şi-acum se duce pcntrn totdeauna!
Cordelia ! Cordelia, n n pleca.
Ai Rpus ceva? Aşa Yorbeştc db1i:iv,
Încet şi blînd, abia de-auzi cc spune;
Cc dulce lt1crn-i glasul ln, femeie !
Pe Joc l-am omorît pc ticălosul
Care te sugnuna.
OFlŢERL'J,: Aşa-i, milor=i,
Precum a spus ; l-a omorît.
LEAR: Păi, vcz.i?
Prr~păcl făceam cu palo şul pc vrcmmi,
Pc toţi i-aş fi tocat. Dar sînt brdrîn,
Şi mi-a secat puterile necazul.
Tu cine c~ti? Ycderea mi-a sl11.bit,
J)ar pnrc:ă te cunosc, .:i-ţi spun îndată.
KENT: De-nu fost pe lume doi pc care soarta
l-a drir11it din plin cu rău şi bine,
Ei se pri\·e c acmna, faţrt-n faţrt.
U~AH: C'iudarn rcYedcrc ! Nu csti I ent?
hl~l\T: C'binr el e, robul tău. Cc face Cains?
J.1~,\ R: A, bun băiat era! A„a-i cum zic;
Şi cum t1ăgea cu spada, ca un zmeu!
Pc unde-o mai fi putrezind, săracul?
KENT: Ba nu, măria-ta . Că tot cu sînt...
LE.AH: AcmHa bng de seamr~.
KEXT: Eu Ru1t acel ce 1i- a-nsoţit cah-arul,
De la-nccpu t şi pînă sus, în culme.
u:.rn: Bine-ai wnit aici.
l\E~T: Aiti nu-i bine;
Zăbranicul cel negru-i prctutinclcJJi;
Azi fetele mai mari ţi s-au nds
Luîntl ortii înainte, de durere.
tE.\.TI: Da, bine, cred.
ALl3A..\'l: Acmna firul >orbei ia.r ~i-l pierde;
Zadarnic să-i mai spunem cine sînlem.

210
 l r, 3J
EDG.\R: În Y<lll c tulul.
(fit/ ni w1 of,'fr l'.)

OFIŢERUJ,: E<l.ttmntl, sir, r rnnr1.

ALBANY: Ku-i nil'Î n pagubă. Yoi, nobili dorn11i,
l'rideni, iată cc anm de gînd:
Yom face fot cc stă-11 putinţa noastră
tL-i alinăm ncrnîngîial ul chin:
Jar c:ît prin,tc scrptrnl ~i putcrrn,
I.c irccrm, pentru tît rămînc-n Yia\~.
Băfrîm1lni monm·l1.

Pc ,-oi îu <lr<'pturi
Yă Ynm rt>pune, adăngîml la ele
lmsplata meritam eu prisoR.
PriclPnii tins!irc Yor cunoa~!r,
Ccilal \ i YOr bra di.n rnpa cu amar.
Dnr, Yai, priYiti, pri\'i\i!
LEAR: Pc hia1a mra prosiutiHLu sugrnmal-n.
Kn, n-arr ,-iaFL! Rpunr-n1i, pentrn cc
rn ciine,-un eul, lll1 şobolan trr~i(·~lo,
Jar ill n-ai ri"t•:mflnrr, fota mea? ...
Tu nu tr mrri înton·i nieic:înct! 1\icicîndl
Te rog drsfă.-mi it~l bumh. Î\i mulţ1111u c.
Ia uilt>, parc1t. lrnzel1'-Î :e mi7ri1,
Pr.Î\'P.;tl" iatr. ! iatr• !
(Jiu11t c.)
EDGAR: Cnd(' ! Doa111111· !
KENT: Te sfannlt, inimid
EDGATI: nli'H ia-ta,
Deschitlr oc:hi.i !
KENT: Duh ul 1111-i mu nC"i !
Lasrt-1 :;rL pleee ... Numai lm d11~1rnn1
Ar nra Stb-1 ş1 ie încrb r[L tignit
Pl' cruda, roatrt.-a ]urnii.
EDGAR: Da, s-n stins.
E de minuc erb-a. a.nl1. tr~ia
{b-ndmc-o 'liaţrb-a.tît de cbinnit11.

211
[V, 3]
ALBANY: Să-i ridicăm. E-o sfîntă datorie
Să-i vadă şi să-i plîllgă tot poporul.
(Către Kent şi Edgar.)
V oi doi, prietenii mei dragi, luaţi crrma
Şi vindecaţi îns1ngerata ţară.
KENT: Pe mine, doamne, mă aşteaptă-n drum
Stăpînul meu; e-acolo şi mă cheamă
Şi nu pot zăbovi prea mult la vamă.
EDGAR: Supuşi acestor vremuri de durere.
Să spunem ce simţim , nu ce s-ar cere.
Cel mai bătrîn e cel mai pătimit!
Noi, tinerii, cît el n-o să trăim
Şi la atîtca martori n-o să fim.

(Ies t11 sunetele u;ii1i marş funebru.)

Coment ari i

înrcgstrntă oficial în Stationcrs' R~gister Ia 2G noiembrie 1607,

piesa fuseEe „jucată în faţa Maiestăţii Sale în seara spro sf. Ştefan", Ia
2G decembrie 1606. Cum, pe de altă parte, există clar unele împrumuturi
din cartea lui Sa.muci Harsnett Demascarea şarlataniilor nc1t15i11ale ale
Papei (Dcclam'ion of Egregious Popish I mposiures, 1603), cercetătorii au
ajuns la concluzia că redactarea a avut loc între 1G04-1606 (după Kenneth
Muir. în 1604-1605, după F .E. Halliday în 160:>-1606). Primul text
tipărit a apărut în ediţia in-cuarto din 1608, următorul (o copie corectată
a acestuia) în 1619, apoi în „canon", ediţia în-folio din 1G23 (unde lucrarea
ocupă locul al 9-lea în secţiunea tragediilor). Canonul renunţă la aprox.
300 versuri din ediţia in-cuarto, adaugă aprox. 100 (probabil pe baza_unui
exemplar al suflerului), introduce numeroase corecturi şi împarte textul
pe acte. Părerea generală a specialiştilor este că textul din 1623:

„... nu este numai tipărit cu mai multă acurateţe, ci se apropie cel

mai mult de ecra ce a scris Shakespeare ( ...) ... se acceptă în principiu crL
ediţia in-rnarto e considerabil inferioară celei în-folio şi că, în consecinţă,
&ceasta trebuie să servească drept bază pentru un text modern" 1,

ln forma din 1623, tragedia. a fost pusă in scenă cmînd <lupi Restau-
raţie, apoi de abia în 1838, după cc se reprezentase versiunea modilicată a
lui Nahum Tate (cu un final fericit).
Povestea regelui Lear şi a fiicelor sale era bine cunoscută în Anglia
elisabet.a.nă şi iaco bită, beneficiind şi de difuzare scrisă; Cronica lui Raphael
Holinshed, 1577 (inspirată. din Historia Regum Brilaimiae, 1135, do Geoff-
rey of :llionmouth), fa.bulele în versuri din Ogli11da Condt1Cillorilor ( The
Mirror for JJlagislrates ediţia 1574) do John Iliggius, cîntul al 10-lea din
cartea II a poemului Crăiasa zînelor (The Facrie Qi1ce11e, 1590) de Edmund
Spenser, o versiune a legendei în Frî11turi di11tr-o lucrare mai amplă despre
1 Kenneth Muir, îngrijitorul ultimei ediţii Ardcn a piesei, în Introdu-

cerea la Ki11g Lear, 1952, :Uethucn, London, 19î1, p. XYI.

213
 Bril1111in (R c11iai1 •'S of 11 grc11/cr fforl:e ro •cemiil9 Rrilc!iar, lW.i) a istori-
cultti William Ca1wlrn. n11pă unii comentatori, insfL, pri itipala sursă a
trn.gedici sha.kcs1wariu1e c~t<' pir ~a anonimă R rgele L 1ir ( I'hf' T1 ne Ohrc-
uiclc Ilislory of Ji. i11g Lcir „,11/ ii i.~ t71rcc daughtcrs, Gonurill, ll1rgn11, an1l
Cordclla }, înregi stra t ă în 15!).J. şi în 1Gl13, cînd a fost şi tipfLritii, deşi succ3-
siunca celor două trag-<'tlii riimînL' la fel de neclară. ra acC'ea a nryrlui Lear
fată tle Timon di11 ,1/c1111. (Bincîn(cle$, este posibil rn ~hak1-sprare să fi
văzut Regele Lcir în interpretare scenicii .) Orirnm ar ~ta lnr·rnrile, piesa
anonimă reprezintă tcxhtl cel m~i apropiat tlc tragctli<i l11i !'hal·rspeare,
tlrşi sînt evidente o scrie ele tlif••rcnto tructuralc: po rită \Trmc Rer;ele
Lmr se încheie cu moartrn monarhuhti şi a C'onlcliei (cf. CnTiasa -i11elor,
undo ci sînt întemniţaţi iar C11nlclia se sinucide), în piPsa nnouimă Leir
rP<levine rege iar drspre moarle:t Cordt'lici nu se spune nimic; Shakrspeare
i 11! rodnce intriga srcundarrt cu Glouccster şi cri doi Iii ai sui (o ineia din
r11maunl .lrcadia, l:J!JO, tlc ir Philiil Sicln<'Y), fi gura Bufonului, motivul
111· lmuici lui Lear; crcdinriosul Kent e izgonit ele rege ~i se t r:wc~ t cşte ca să
r:imînă în preajma. lui, crea cc Permus, omologul srm, nu este silit sit facă.
-au făcut trimiteri şi la prim::t tragedie engleză „clasirf1" Gvrbodttc
..,-," Fcrrcx şi Porrc.~ ( G., or P. and P., 13G1) ele Thom:is ..,nck,·ille şi
Thomas N"orton:
„.\.m încredinţarea ril Rr 7de Lrar - p1frit ilin un ghiul moral al clisa-
hl'tanilor - nu spune nimic foarte d.ikrit de reea co s-a spus î11 Gorboduc.
l\ mhde IJiese vorbesc 1ll'~prc rr g;i eare an dezmembrat st~tul, au distms
l1·~ămîntul sacrosanet al ;;i1puncrii ~i an îngăduit nefircscnhti sit .e 11bată
a:11pra lor în şile , asupm CO]Jiilor şi pnpornlui lor 1.
•\nalogiilc srnuwlale mai sus de Ho s~itrr nu fac din (/•1fbo1l,1r o .,sursă"
1v•nt ru morala J1'11it ir fi 1li11 ll1 (;•Ir· Le.ir ( tle altfel, nici Uossiter nu le p re zintă
a ;f ft·I), dar lc-:un rrpro1l1ts ra i 1t1~trare a ncnundratelor crmtiiri intreprinse
în aceasliL dircc(ie şi r ă ma~c iu sla tliul de ipoteze. Sursele ideologice Eigure
alr tragediei sînt llllrl c crca(ii proprii al o hu , hakespcare, Oihcllo, Troilus
ji r'tcsicla, JJ1fsuril 1ir;!lrn „u/.s11r11, R ·c1iard al 11-len şi, în primul rînd,
'f'i„1011 di11 .llc;1n ( 1l11c t arca>lft ,. mnrnlitutc" a fost compusă înainte de
R•'/rle Lrar), iar iie 1lc iiltă pa.rtr , o se ric de autori clasici (Aristotel, Ho-
r:i(in, Plinitt cel Bii.Lrîn r! r.) şi nvHkrni (:\fontaignr, Ilan::nett, Hookcr
••t d, Biblia şi folclornl; ~ i fu l dorul, pentru că, a5a cum, printre altele,
arntii. John Ilolloway:

„.\. · Lăzi , indicn(ia . m1i!"ii 1 intră Lear, lmpodubit fantastic ru flori

~:db ;~tice i ( lY, G) poate fa1·c lc~He impresia unei simple fantezii fără moti-
' an' ~au rPprezrntin1l iluar m1 fd dr simbol asociat cu frrtili tatra ~i opusul
<'i. l\·n trn :::lhakr,;p1•an• statutul lui Lcar în această scenă trebnie să fi fo st
nudt mai precis )i st•nrnificatiy. fl gura omului «Cu buruieni do cîmp,
1
.\..P. Tiossitcr, .1flgrl iri/11 Jfom.~, 1!JG1, L ongman, London, 1970,
p. 2:JS.

214
urz1c1 ~1 bozii, f Curuti.1, iarbă-mi şi cu Mghi11a f Cc furii. holdei Ylw.::u
(IV, 4, 3- 5), ale citrui clintii cu,·intc s1nt •Eu sînt regele» (IV, G, 85),
care face glume şi predică (lY, 6, 181 şi urm.) , care e încredintat tft
va fi ucis curînd ( c~Iuri--,oi -,itejcştc, ca un mire », I'\, 6, 203; *Otrn 1·ă
dacă vrei să-mi dai, o beau&, IV, 7, 72), caro poate ~pune: 6Dacă neti
să puneti mîna pe el, atunci încercaţi să-l prinde\!» (IV, 6, 20(- 208)
şi fuge împodobit cu florile şi urmărit do escortă - această figură c u~or
do recunoscut. Lear este un Jack-a-Greon {persoană, mai ales wi hornar
purttnd pe corp, de arminden, o împletitură cu iedml, ilice, flori şi pa11glici,
11.n.), erou şi totodată victimă a unui ceremonial po1mlar. Iar Lear a doYe-
dit limpede un interes faţă de asemenea maniîcstări. Întreaga S(l, carierr~
trădează modul folcloric, de basm popular, în gîndire şi actorie. Ace, t
mod apare în prima scenă, stilizată, în formalismul şi simetria dcspftrţini
de cele trei surori, în judeca.ta pc care o însccnc[l,ză într-o odaie dit1
dependinţele castelului (III, 6) şi în acest spectacol de Jack-a.-G rccn,
pînă la ultima sa apariţie pe scenă care nu poate să nu evoce legendarul
tSă nu te pui / între b[l,faur şi minia. lui» din prima scenă şi în rnre Lcar şi
Cordelia trebuie să apară nu ca reg<' şi prin!esă, ci, dincolo de yiaţa normală,
ca embleme ale extremelor a ceea cc e cu putinţft in realitato"1,
„Jack-a-Grecn" putea fi „o figiuă uşor de recunoscut" în regele Lcar
pentru spectatorii din vremea lui Shake~peare, dar greu de recunoscut
pentru spectatorii şi cititorii de a tă.zi ai piesei, chiar dacă sînt englezi ,
chiar dacă înt englezi cultivati, chiar dacă sînt shakespeariologi englezi
de talia 111i Ilolloway, căruia nu credem că analogia i-a fost sugemtii inain!r
de a o fi studiat temeinic, cu acribie, pentru a o prezenfa în termenii
din cital.
Iar ah. enţa .,fondullli a1)erceptiv" esenţial rr s<·ttpi:t a tăzi cititorilor
spcctato1ilor, traducătorilor, regizoTilor oriciirci pÎt·$C de hakcspcare llll
este nicăieri mai regretabilă ca în extrem de compk~<l trazcdit' a n·ţ:dni
Lear, care l-a. făcut pe llazlitl ;ft-şi înceapă csc·ul tll'spre n·~rle brit cu
memorabilele cui iute;

„Am fi dnrit să trecem p ste acea tă piesă ~i să 1111 sp1111"111 ru11ur

despre Ctt. Tot ce putem spune nu este nfoi pe drpartc la iual\im"a Ht1bkr ·
tului, nici măcar la înălţ-imca propriei noastre inter11retflri a ei. 1) i11cucan'
de a desc1ic p.icsa. sau efectul ce-l produce a. uprn ~pirit1t111i rsh• pur şi
simplu o im1Jcrtinen(ă; totu~i, trebuie să ~punem tt•1·a ..\.<Lt\iirnl t'~te că 1>
cea m:ii bunii dintre piesele lui, hake,·peare, pentru tă at1u1t·i ti11 d a ='t:ris-o,
a fost mai scrio ca oricînd'" 2,
1 John Ilolloway, Tltc toryofllte.Yiylit: 1111kc~pcan".<J f11.iur T111ucrlit!!.

fragment reprodus în Shalccspaare, ICing Lcili', Ca "l:bo1il> i:lt·ri<·>. t·dited li_v

l'rank Kcrmodc, llfacmi!lan, fonclon, 1!l6D, p. 2~G.
~ William Ifazlitt, Cltaroctcrs of Shrcl.r!!Jirrcrt'" I'/11 !J~, 1~ I î , O\ r.... ,1
Univcrsity :Prcss, London, 1!l66, p. 110.

215
 „Fondul a.p~rccptiv", cJnut,itiitc, aluziile, ridică. probleme şi pentru
~i ca.re, spre deosebire lle contempor::mii dram:i.turgulni, ntt sînt îndea-
proape familiariza.ţi cu Dibli:i. şi, în general, cu a.prinsele controverse reli-
gioase ale perioadei. Tot IIolloway ne atrage a.tenpa. atunci cînd vorbeşte
despre rolul jucat de Lca.r în contextul schimbării rînduielilor:

„.„ Dar rolul lui specia.I poate fi cel mai bine înţeles dacă vom insista.
asupra unui a pect căruia i s-a a.cordat rareori &tenţia cuvenită.: paralelis-
mul evident (deşi, fireşte, limitat) dintre situaţia lui Lcar şi cea. a. lui Iov
fn Vechiul Testament. El decurge in mod firesc din felul cum piesa îi
coboară pe oameni Ia. nivelul animalelor, deoarece cuvintele lui Gloucester:
•Astă-noapte, pe furtună, j Ca. el văzut-am unul şi mi-am zis j Că omul e
un vierme• (IV, 1, 32-33) amintesc de cuvintele lui Iov: cAm zis viermi-
lor: voi sînteţi ma.ma. şi surorile mele• (17: 14). De asemenea., Albany, în
replica.: .Vai, G1Jneril, nu meriţi nici chiar pra.ful/ Pc ca.re vîntul crud ti-1
suflă-n faţă• (IV, 2, 29-31) o socoteşte pe Goneril mai de nimic decît
ţărîna. şi se face ecoul unei idei permanente la Iov: «Degrabă. mă. voi culca
în ţărînă & etc. / .../
Totu~i, a.ceste două momente nu sînt decît începutul unei asemănări
mult mai cuprinzătoare. Răbdarea. lui Iov Lca.r a încercat să şi-o însuşească.
devreme (II, 4, 299; cf. cVoi fi o pildl~ de răbdare•, III, 2, 37) ia.r Glou-
cestcr declară pînă la urmă: •Răbda.-voi suferinţa. pînă. cînd j Îmi va striga.:
Destul I şi va muri• (IV, 6, 76-78).
J. ..j ... există în Iov pasaje ce par să privească secţiuni întregi din
piesă: •Dau la o p:.ute de pe cale pe cei săraci... îi fac să petreacă. noaptea
goi Iiindcă nu au cu cc să se învelească, pentru că n-au veşmint să. se
apere de frig. Ploaia repede din munţi îi udă. pînă la. piele şi în loc de
adăpost string în braţe stîncile • (24: 4-8).
/ ... / Dar sulerinţele prelungite ale lui Iov sînt o provocare la. această
doctrină. a ordinii şi mîngîierii. Cînd, în ciuda nenorocirilor sale, el cse
ţine de calea sa» ( ~In toate a.cestea Iov nu a păcătuit•) tribulaţiile sale s-au
dublat pur şi simplu. Acesta este episodul extraordinar, de fapt paradoxul
teribil, care deschide şi face necesar;!. discuţia. din restul textului. Da.eă.
există vreo ordine oarecare în Na.tură, binele ar trebui a.cum să ia locul
răului; în sch imb, răul se întoaree cu îndoită. putere şi se prelungeşt&
cu mult dincolo de durata. sa firească.
Acţiunea din Reoele Lear este, de asemenea., prelungită. în vfrtutea.
aceleia,~i conccptii. în mod repetat, sîntem îndemnati să credem ci întrucît
Na.tura. reprezintă. ordinea (deşi, neîndoielnic, este o ordine severă}, izbi-
virea de suferinţă. _este aproape; în schimb, suferin1a. e rcînnoită"1•

? John Holloway, OJJ. cit., p. 213-215.

216
 Există apoi împrumuturi „complexe" din sursele clasice, cum este ce!
scmn;:ilat de Blunden:

„Aş alege o ilustrare„. care, după cite imi pot da seama, nu s-a bucumt
de atentia. cuvenită. Din capul loeulni, Lear este descris ca un om întru-
eîtva. înclinat să-şi aducă a.minte de educaţia sa şcolară. Răspun ul său la.
nefericitul „nimic" a.I Cordeliei este, categoric, o teză a vechilor filozofi
ai naturii: t.A.n Aliquid producatur ex Nihllo? •
Nimic nu iese din nimic.
Ceva mai departe, cu o referire la •barbarul scib, Lear pare să-l aibă
în vedere pe Hora.ţiu. Se exprimă chiar în latină - 4Hysteriea passio, -
cînd îşi descrie suferinţa fizică, 'sufocarea mamei&; şi se compară cu Pro-
mcteu a cărui inimii e sfîşiată de un vultur. Iar în actul III el a.sct1ltă
povestea fără noimă pe care bietul Tom, acoperit cu pătura, i-o înşinl.
despre pătimirile lui, cum ar fi «fuga călare pe un murg nărăvaş peste poduri
de-o şchioapă». Lear ascultă această istorisire a mizeriei personificate şi
mintea lui se concentrează asupra cazului •bietul Tom». Îl caracteri-
zează pe dată •acest filozof & şi-i pune o întrebare nu numai consonantă
cu războiul dezlănţuit de stihiile din jur, ci şi curentă in discuţiile filozo-
filor antici: ~care este cauza tunetului?• Această întrebare, pe lîngrL că
trădează interesul academic al lui Lear şi_sta.bileşte o .relaţie intre bietul Tom
şi vreme, face o discretă aluzie la ciocnirea dintre căldură şi frig, la propria sa
dragoste arzăto:tre confruntată cu nerecunoştinţa cu ,inimă de marmoră
·a fiicelor sale. („.) «Fuga călare peste poduri de-o şchioapă& şi alte viziuni
îniiripatc de autobiografia bietului Tom l-au făcut pe Lear să-şi reamin-
tească un pasaj faimos, cu care consună: cllfodo i se spune şi Mohu•. După
«filozof)), următorul epitet pe care i-l dă litj Tom e •învăţatul te ban•,
apoi •bunul atenian&. Pe scurt, fascinat de aiurelile lui Tom, Lear con-
templă în tot acest timp situaţia prin prima Epistolă din Cartea a II-a a.
lui Horaţiu, şi mai ales prin versurile:
~lile per extentum funem mihi posse videtur
Ire poeta, meum qui pectus inaniter angit,
Irritat, mulcet, fa.Isis terroribus implet,
Ut magus; et modo me Thebis, modo ponit Athenis &.
tPentru mine poetul este omul care poate păşi pc întreaga funie a
artei sale, omul care îmi tulbură Bufletul cu închipuiri, care mă înfurie,
mă mîngîie, mă umple de grozăvii neadevărate ca un vrăjitor, care într-un
moment mă poartă la Teba şi în momentul următor la Atena».) Există,
aşadar, o unitate intre excentricităţile risipite ale lui Lear.
în timp ce în mintea regelui se joacă această secundară scenă hora-
ţiană, Edgar introduce o altă. noţiune refractară:
«Lcar: Ce-nveţi acum? Edgar: Cum să mă scap de draci şi de pi:iduchL
Lcar: Vreau să te-ntreb ceva între patru ochi~ (III, 4, 161-1G3).
In acest moment intervine Kent, dar putem bănui care anume a fost între-
217
barca. Cum .)-a omorît el fiicele? Cuvîntul «pădt..:hi » i~i face la timp
htcrarc> <t; iar mai tîrziL1, în scena din odaia dcpcndin(clor, cînd J.c>ar ~l' im~­
gătcştc «hotărît, sft Ic dea în judecată », el se adrese a ză fantomelor fii cclur
salo, definindu-I ruai exact: « Şi-acum >ă vine rîndul, vulpi viclene ». C ă tre
sfîrşitul acestei scene, el revine la citldătenia de a-l cita pc Horatiu, cerîndtl-i
bietului Tom să. gă s ea s că «haine o mai bune - acesta se [îufă~urase doar
cu o pătură: tAi să spui că este strai persan, totuşi, te rog să-I schimbi •·
Această obscrratie hazlie o vom aprecia. la adcvăra.t:J. ci valoare constatînd
căse inspiră din ultima Ollu a lui Ilora\iu, Cartea I: «Persicos odi , pucr,
apparatus » ( «Băiete, sînt wşminte per anc şi nu sînt de acord •>'' ) 1 •

la problemele legate ele nrcc ara, identificare a surselor folosite de

Shakespeare in Rcgrle Lcar se adaugă un număr imprcsion:tnt de obstacole
lingâ ·tice, de a căror prezentă trebuie să fie conştient la tot pasul oricine
clorcşte (asemenea dcznă<lăjtluih1h1i Ilazlitt ... ) să în!eleagă, cit ele cH.
textul tragediei. Nici problc1mle acestea, nici tipurile sau categoriile spcciuJc
cărora li se sub"mneazft nu înt noutăti în lumina pic clor shakespeariene
ele pîufl acnm; dar unele c11vintc .,dificile" stnt ele importanţă cap i tală, iar
semnalarea cîtorva c justificată prin considcra[iile generale ale- unui ha -
kc~peariolog pcdalizat şi ra lin gYist:

„:\irăicri
în altă parte intcn(iile lui Slrnkcspcarc cu prinrc 'la I imhft
nu au mai complexe şi s11cce ul ău nu a fost mai deplin ca în Regele
ro ~ t
f,rar. 'l'otLLI este subordonat planului său dramatic şi acesta e conceput
în termenii tlramei poetice, poezia Fiin<l cxdusil- în seniciul ci. .\bor<l<trc>a
rn1 mai este cx1)cri mcnlală ca în R(l11/t0 fi .folie/a, pcntm că folosirea cxpri-
inilrii rstc> arnm pc ele-a întreg-ni şi conştient contro l ată. d(·ş i s-ar putea
r-:t termen ni ~ conş! i•·ut " su fie ncpotriYit, deoarece atît de rn:;le sîut rcsur-
~e l c
aflat!> ln în drmîna dramaturgului încît an•Jll im1ue~ia că aici conşti­
Pntul at\ionraz~ în c·ooperarc rn imouştientnJ îutr-nn mod excc>p(ional
~i tkuscl.Jit tk rod11it""·

î11n-;!i~frărn în 1wim11l rîud rnd11tell' . ~intagmrlc şi chiar propozi(iilc

~mbiţui ~llll pluri~Pni:tntice îutr-un coutcxt rr.strîn. Astfel u.ltima re1,lică
a Unfu111du i: „.\ nd 1' 11 go to becl a,t 1100 11"' („ lnr la amiază inii duc şi cu la

1 Blunrlen, Hlwl;c.o.pcarc's , iy1iificanr.cr;. Hl:39 : l934.; în

f':drnnrnl
,'ltal<ui)(H1' l' ('r i/i.:is11t .]9} 9- 19:;:;. sclectcd by Annc lJradl.Jy. Oxford
Cni,-cr,ity l'rl'~~. J.onclon, p . 330 -332.
~ rror EY~ll$ , '/'he f,(l'i!(jU((!/f of c:.'hal;cs11care's l 'lay.<, 100:?. ~lethncll.~
London, LU6li, J'· l -;l.
218
cnlrare", III, G, 92), considcra.tii de unii critici ca nesemnifica!iYă, nu are
mai pu\in do şnpte s('mnri posibile în interpretarea lui Blundcnl.
Sînt apoi cuyintele care, în contexte diferito, au sensuri cliicrile. Aiti
iuirii mai multe cuvinte-cheie au cuYinte „tematico".
J.:othi11g (şi 11oii3ltt) „nimic" (lăsînd la o parte sinonimele metaforice -
•. 1mlbcre", ,.ţăr1uii", ,;dermo" etc.), „cel mai semnificativ cuY1nt din piesii"
( lfalliday), este exploatat polisemantic in functie de contextul respectiv,
ca îu urmrttoarele exemple. În dialogul clintre Lear şi Corclelia (cel caro
Llcclanşeazrt trageclia), aceasta clin urmrt il foloseşte cu înţelesul de „nici o
Yorbit", „1ăcere", „neexprimare", dar Lear îl transfcrii la gcneraliz:trea
absolută din matima „ex nihllo nihll fit":

„ l,P.ar: Ce ai a-mi ~punr? Cordrl,"11: Xi mi!', tăplnc. Lm,-: rum nimic?

C11,drliu: .Ximic. Letir: ?\imic nu iese din uimic. Yorbc,le" (I, 1, 88- 92).

Scrisoare:t ticluilă. ele Edmund este un nimic („un fleac·'), cînd, intcn•
ţionat, hastareltt! se preface CtL o ascunde tatălui său, dar Ya dCYeni llll
ltnTu atît de important încît Ya dezlăntui tragccli:i accstufa din urmă:

,,(llo1wcslcr: Ce hlrtic citeai acolo? Ed mimă: Kimic, milord. G:louccslcr:

D<t? Atu.nci ce ici tlo nimic strecori în buzunar cu atîta grijă? Ximicurile
n-au nevoie de atita luare-aminte .•\.rata-mi. Dacă e nimic, se poatr Ycde~
~i fru·ă ochelari·' (I, '.?, 31 37).

Sfaturilc-an'rtismt'ut pe rare l3ttfonttl le dii regelui şi ltLi Kent 5i care

se îurhcic cu concluzia prarticft (în cazul cî11d vor fi urmate) „. „ n'i afla
că-n miuc-map / '.\1ai mult de zece sutc-n cap" prilejuiesc calambmnri
bazato pc cuvîntul "nimic" ra anlonim al .,ct~tiglllui·' s:tu „proîi!ttlui" în
rrplica !ni I\cnt şi a Uufon1tlui şi n1 Yalo<ura. sa ele gon<'ralizarc ohscdantil
îu rrpliea.-lui Lcar:

,,l(c.1/: .\clică mai n1m1c, nP!m1rnle. Bnfomil: Ca şi cuyintclc unui

ayocat căruia 1m i s-a ttl'hitat onor:triul; pentru alo melc tu irn mi-ai
Jll<ltit nimic. Tn cc zid, umltiulc: n-ai găsi nici o întrebLtintarc nimicului?
Lc11r: ?\ici una, băiclc; nimic nu se poate face cliu nimil;„ (I, -1, U.2 U7).

1 1) (Cele "/ c11ri11/e) „sin( o plicti'ită glumă ironfră drsprc fapt al că.
Lcar nu s-:t culcat la o orft atît de tîrzio; 2) Bufonul ~P plîngo în glumr~
crl nu a mîncat nimic înainte ele eul rare; 3) Reprezint fi llll ralambur legat
de numele popular al scînteioarci. l"lăbit şi cu tichia JHORtulni pc cap,
Hufonul. eamună rn acras!ft floare; .J) Dar clacă este aşa. floar()a se îuchitle
tîrziu. E Jimpcrlo că a fost de tulă f1trlunft în timpttl nopţii; 3) Ya mai
Yeni, neîntîrziat, o nouft fnrtunrt; H) Este ultima oară cîud Bufonul 1·orlJeşto
în piesă. El l~i preyestcştr moartea prematură, cuvîntul .,bl'd" (pa!) avind
~i sensul secundar de ,.:,;rn1·c'· (groapă); 7) EI îşi scoate tichia peutrn ttltim:i
o:i.ră ca să Ic mnlţnmcaRcă Yechilor săi prieteni şi spectatorilor'' - Etlnmntl
Blnnelen, 0 11. cit., p. 33G.
219
 ln cursul aceleiaşi scene, Bufonul foloseşte cnvintul în sens de „nuli-
tate" adresindu-i-se regelW. far atunci cind se întoarce spre Goneril îl
repetă cu înţelesul de „nici o vorbă", ca un ecou al Cordeliei (cu deosebirea
că tăcerea acesteia ascundea afecţiunea, iar tăcerea lui Goneril trădează.
ara):

gărgăuni ai în cap? De la o vreme parcă ti ·s-au

„Lcar: Ei, fa.ta mea, ce
înecat corăbiile.
EufowuZ: Erai un băiat de viaţă cind nu ţineai socoteala
gărgăunilor ei. Acum joci rolul unui zero pe lingă numerele celelalte,
fiindcă un zero singur nu înseamnă nimic. Eu preţuiesc mai mult decît
tine, fiindcă eu sînt bufon, ia.r tu eşti nimic. (Către Goneril.) Lasă, că-mi
ţin limba. l\Intra dumitale îmi porunceşte asta, chiar dacă nu spui nimic.
Sst-sst! (I, 4, 209-218)"1•

În rolul nebunilor de genul lui Turlygod sau bietul Tom, Edgar reu-
şeşte să supravieţuiască dar trebuie să-şi ascundă identitatea: „... ca ei/
Mai sint ceva; ca Edgar nu-s nimic (II, 3, 21)".
„Nimicul" ca „neant" apare în viziunea lui Gloucester ahmci cînd îşi
dă seama că Lear este „o năruită operă-a. naturii": „Aşa şi lumea. se va
destrăma/ Şi va sfîrşi-n nimic" (IV, 6, 138-139).
Şi cuvîntul-chcie Nature, nafure „natm:ă", „fire", evocat adesea prin
derivate (natural „natural", unnatural „nenatural", împotriva firii" etc.) e
folosit polisemantic: ca „instinct" („Edmund: Natură, eşti zeiţa mea... ",
I, 2, 1); forţă creatoare şi activă („Lear: Natură ... , draga mea. zeiţă",
I, 4, 299); opusă „artei" („Lear :... natura e mai dibace decît arta", IV, 6,
87); trupul şi sufletul („ll:enl: Natura, asupTită, doarme", III, 6, 106);
kl ul de a fi al cuiva („Lear: Am să-mi schimb firea.", I, 5, 36); caracter
(„Corn 1rnll: ... ducem lip să/ De oameni cu o fire ca a ta", II, 1, 117);
legături fireşti („Lcar: Tu ştii/ Mai bine-ndatoririle naturii", II, 4, 181-
182) etr. etc. Sensuri deduse (de diferiti interpretatori): omul, firea ome-
nească ( .. Lcar: ... Cînd firea, încolţită, cere minţii/ Să sufere cu trupul",
II, 4, 108- 109); nata. („Rega11: Acum natura/ Ţi-aşterne dinainte
asfinţitul", II, 4, 149-150); făptura, fiinţa, creatura. („Albany: Natura/
Făptura ee nu-şi recunoaşte viţa", IV, 2, 32-33). Sensuri rămase neclare
în: „Lcar : Să ne-arătăm mărinimia multă/ Acolo unde ne îndeamnă firea/
Ce se va-ntrece cu destoinicia", I, 1, 5~55 (Jl.fuir propune „dragostea.
părintească." în opoziţie cu „dragostea copiilor", dar mulţi comentatori
oferă alte interpretări); „Glouccster: ... firea însăşi e Yătăm.ată de efectele
dăunătoare" (ale eclipselor), I, 2, 117-118; (interpretarea lui Muir nu e
definitivă: „lumea. firească a. omului"); „Curteanul: Totuşi, ai/ O fată ce
răscumpihă Mhua / De crîncenul blestem universal / Cu care-au ruşinat-o
celelalte", IV, 6, 210-211. Pornind de la etimologin. dublă a cuvintului

iKenneth :Muir (Op. cil., p. 46) arată că replica Bufonului este perfect
comparabilă.
cu un pasaj din traducerea lui Florie a Eseurilor lui Montaigno
- Sccond Frnitcs).
220
loue „iubire", ·„dragoste" şi to love „a iubi", Thrence Hawkcs ajunge Ia. con•
cl11Zia:

„Cele două. sensuri diierite, aproape opuse, pc care acest cuvînt Ie lll:lÎ
putea :wca în perioada cînJ. scrfa Shakespeare sugerează, in mic, desfăşu­
rarea iutrcgU piese:
V crbele din engleza veche lofian - ta aprecia., a estima sau a. declara.
valoarea nuui lucnu şi lufian - ~a. iubio; cele două. sensuri apar în
texte clin sec. al XV-iea, precum şi într-un calambur implicit clin cronica
dP~LJre Leir a lui Ilolinshed {răspunsul d::.t de CorJelia regelui în scena
impilr(irii rPgatului) şi sînt folosite •comerciah de G1Jneril şi Regan şi
•~tfcctiv* de Cordelia în dcclaratiile lor din I, 1, 5G şi unn."1,

Multe cuvinte-cheîe nu prezintii dificultăti de sens, toh1şi au o distri-

hutie scmnilirativă. mai gTI'u de surprins Ia. o primă. vizionare s:m lectura
a piesei. Este în primul rînd cazul cm'Îlltului tempest (şi storm) „furtună.",
„vijelie", .,vifornitft" etc., o anticipare parcă a titlului şi, în parte, a ruprin-
~ului ultimei capodopere shakespeariene - The Tempest {Furtuna). în
cadrul tragediei el ocupă un loc central în actul III,. în scenele furtunii
reale, manifestare groza\·ă a „marrocosmDsului" de care regelui nu-i pasă
pr.ntru că. „Ftutuna ce-i in mintea mea adoarme j A simţurilor veghe"
(III, 4, 12-13), dar citeva clipe mai tîrziu e silit să. intre în bordei fii11dcă
„ Yilorniţa mă-mpiedică să cuget j La răul care-i mai cmnplit" (III, 4,
24.-25). Or, ca în atîtea alte piese, Shakespeare recurge şi în Regele Lerir
la anticipaţia dramatic-poetică, cînd Bufonul îl aYertizează pe monarh:
,.Ăşti domni care te slujesc acum/ Şi numai la cîştig se-ndeasă. j Cînd Yine
_?loaia,-şi Yăd de drum j Şi in viforniţă. {slorm) te lasă." (II, 4, 79-82).
În citatele de mai sus, esenţiale pentru sensul ideatic al piesei, „furtuna"
nu este numai o noţiune (ca „nimic" sau „natură"), ci şi o im11gine (în
sensul lui C. ~purgcon, astăzi consacrat), pătrnnzînd astfel şi în sfera subiec-
tivului, a psihologicului, a afectului, şi, ca element al compozitiri, în
cca a poeticului şi dramaticului. Imaginea „furhmă", prezentă şi prin
sinonime („vîntoasa şi prigoana bo!ţii", II, 3, 12); „duşmănia aernlni",
II, 4, 212, „stihiile dezlrm\uite", III, 1, 4 etc.) se asociaz.ă. cu multe alte
magini din lumea naturii exterioare, ca.re pregătesc scenele initctice ilin
actul III. Clcmcn subliniază.:
„ ...prezenta
dinamică a naturii în scenele de pe pîrloagă c~tc pregă­
tită foarte devreme prin aluzii... / ... / încă. în monologul lui Edgar din IT,
3, g-:isim o introducere la marea scenă a landei. Limbajul lui Edgar -
din clipa cînd îşi arogă rolul de nebun - e plin de referiri la lumea naturii.
Acest monolog cuprinde numeroase reprezentări care evocă peisajul lan·
dei: o priincicasă scorbură de copac; ghimpi, ţepi de lemn, mlădiţe de
1 Terence Hawkes, 'Love' in King Lear, 1959, în Ki1!1J Lear, Ca"chook
Series, Op. cit., p. 179; 182.

221
rosmarin; cătune prăpădilr, i<lînr, mori ( ... ) în net1tl următor. dr aye.
menea, yorbirC'a lni mit confuzft contribuie în marc rnăl'urri la ue;i rPa 111wi
ambian(c naturale prC'gnante. (';1 sil dau numai donft cxPmJik: •11rin
pîraie ~i bulboane, prin !Jălţi şi mlaştini » (III, 4, 51 52) sau •brn lin-
tita de pe baltrt & (IIJ, 4, 136- 137) /„./
Şi Îll lilllbajul lui Lear fortcle naturii îşi fac aparitia înainte de a
deveni o crndă realllalc î.n actul III: «Yoi, trăsnete grăbite •> (II, 4, 1G7).
Mai cu scamă următorul ycrs sugerează de pe acum atmosfera landei:
1„.stătnte ncg1ui j Cc oe pc băl fi le soarbe-ncinsul soare & (II, 4, 1G9).
/ ... / În scena următoare Lear nu apare încr~ pc scenă, dar, pentru
prima oară, aflăm de la Curtean ce se întîmplil cu regele:
~K.cnf: Pe unde-i regele? Curteanul: Dil pÎrJ)t cu răscolitrle stihii;/
Se rongă do f1utnnil să arunce / În mări pămînh1l s:i11, umflînd noianul./
Acesta srt-1 înece şi, într-astfel, toate j Să se prr,chimbe ori să nu mai
He» (III, 1, 4-7).
Yalonrea dramaLică a acestl'i senrtc descrieri e limprde. Apariţia lui
Lear în III. 2, e atit de copleşitoare şi depăşeşte attt de mnlt, din
orice i11rnd de yedcrc, tot ceea cc sîntem deprinşi sii Ycdem şi srt (tuzim
pc ste11i1 inrit trebnic să. fim pr<'găti( i pentru acC'st moment. :\larea scenă
de pc lan dii ne solicită la extrem pro1iriile noa t re puteri crcatonro ale
iruaginaţit•i; nepregătiţi, nu am pnlea s-o întelcg<'m. Apostrofele adresate
de LC'ar rlC'mcntclor tran~formă. d!'sericrea neiulC'grată. a CLirteanului
într-nn dialog dramatic Yin:
eS11fla[i, turbate YÎntnri, să vă crape f Şi bucile obrajilor, su(laţi! /
Yii rc,· iJrc;aţi,
irnhoai<' , peste' ina~1u-i, / Urcaţi pînă-n clopotniţe, deasupra,/
Coco~ii rri de tablft să le smulgeţi, j \'oi, focuri de pucioasă, iuţi ca
gîndul. / \"oi. o!rtcari ai trăsnetelor caro/ Stejarii nămicsc, bai, pîrjo-
liţi-mi , .\rr~to tî.mple albe. Iar tu, fulger, f Cu tunetul atotzguduitor /
Tnrte~le-01lată sfrra lumii-aceste./ Tiparele naturii srt lo spulberi I Ca-n
dnt să piară tnt re ' silmîn(li ,' De ncrecunoştinţă-n omenire • (lIT, 2,
1 - 9)" 1•

AsPm~năfoare h·matir. modal şi poetic cu apostrofele lui 'l'im\J'l

.J /CJI({' [\', 1 şi 3), dar ueta)ndu-se prin Îll rad.rare contcxtualfl
( TilltOil 17i11
supcrioariL. celrbra n•plidi a lui Lrar subordonC'ază ft11iu11a reală. fnrtunij
suflctrşt i. iar „ima~iuc•a„. iutcrlorntorul regelui, se în cric într-o viziune
cosmicii:
,,„. în actul I Ll'<H ecrn c naturii s-o facă pe Gonrril stearptt pentm
totdeauna. Arnm întreaga omenire trebuie să dc\infL nerodnică, totul
trebuie Ră fie nimidt. Pcntrn fantezia profetică a lui Lcar sfiirîmarea legii-
tnrii fir şti dintre el şi fiicC'lc ale apare ca o ruptmă. în sînul înLrcgnlni

1 Wolfgang lI. 0Jcrnc.n. Tlie D1wlopmcnf of ,._ lial:cspcart's b1wgery,

1951, McLlm<'n, London, Hl6G, Jl. 144- 146.

222
nniwr~. Întorm1i rnm natnra umană şi-a d1'pă5it limitele, tot astfel ele-
m<'11telc î~i Lntn'ic1•nd hotarele - aceasta e~te o idee fundamentală, care
apare continuu în ltun°a rl<' imagini ..\.stfc l, Cmteanul spu cse încfi mai
înainlr.: la ponmca lui Lcar ;1pele trebuie ă inunJ.c pămînh1l , iar pămîntul
să fie măturat în mare. La sfir~i tul actului lII întîlniru o illlag;inc ascmt1.
nătoarr, de dattt aceasta folosită de Gloncester:
•Pe aprigă furtunu, cti aceea/ Pe care-n capul gol a îndnrat-o / În
noapfra cca de fad, chiar marca tnsă~i 1 , -ar fi zvîrlit să stingă stdde»" 1•

Pt• urmele crrcctătorilor mai ,-cehi, C'lrmen intcrprctcazi'i ampla imn-

gi11ilt• animaliL'rc (la foi de numcroa,;o ~i î11 Ti111()11 i/i.1 _f/nin ). ('i(c1«\
cx:crrple:

„ ... Brn<lll'y rrznm'\eft>dtlf acr:iturn: «În timp re !'it im. ~ttflett• lc

tuturor animal •lor par să
intre, rînd pe rîntl, în tmpt1rilc arcslur 1111uitori
( Emllley aminlrşlr şi mclc;11p8ilio:n pilagoreiciî, 11.n.); oril.J.il.c prin \'Cuiu,_
sălbătirie, pofta <le împreunare, perfidie, lene, murdărie; nenoroci le prin
nrputinp, golirinnc, lipsit de apărare, orbire; iar omul, ~rcrcct;t(i-l nun
so cuvine&, este întocmai cc sînt ele ~ . D-ra Spurgeon, in subtila l'i :rnalir.ft
:1 imaginii dominante din Rcyrlc Lcrr.r, arată cum şi ace te ima~iui rnima-
licrc, ~fi.inel zugrfLYiLe mai cu scamă în momente de furie sau ac(iuue 1lt1re-
roasă, . pon•sc ron8iclerahil seu zaţia de cîrhrt şi ~m[crinţă filică "· r:. Wi I-
son I\uigl1t, în caiiitolul . uu de>pre l.:i1irrt.011l lui Le1lr, cxplid ll' Iar:<
cnm a„c„;tr ima~ini njută la ilu~lrarc<t «rl'trngrrii clin umanitat<' " ~i •t
altor leme clo bazrt alo tra~e1lici. !. .. ) :\arttra. prisajrtl, lnm~ rL anima!t·lor
prind Yiat[t dupii cc lmnra. om·tlui s-a prftb11~i t; i ntn1cit SL' 1w·u ii <1 i l-:ll L
ostracizat, bătrînu l monarh o;c întoarce l<t ~ •. '• 11 ,t, .\.•·rasht în~ă a t ra ~"' dn 11•-1
sino o intlncn(ft nrsC'lndă a clrmt•11l111.;i :11f• ri"r şi :i.nimalir od::t;-1 • ll
înfu11rcarca ;:pirilulni ~i t«m~ticn\ci uuwnr ... ,' .. ./
/ ... /
/ ... / XL1 11umai prin înfii\i~are ci şi
prin li111bai. Etli:far r pn·zr11f;1t
r'1 u imagine a auimalitil(ii. Faplnl til Lcar se intîltw~tc cu d 111' la1uL-L
a.ro un înt<'lcs oimbolic. O>tra!'izat el î11su~ i ~i 11ru·it-;it Îtl Yuia Yîntnrilor
ncîncittLLşatc, rrgclo aflrt în Edgar cea mai jalniri"t îut rurlliparc 11 surghiu-
nitului. Propria S<t condi\ie ~i, dincolo de aceasta, insignHiani:i omului în
gcueral, ascmrwarca. cu animalul, i se rrvclcazrt clm· ltti Ll'ar: 1-0mul
fă1ă Q;ăkl i lc dr a11aos m1 r mai mult tkl'it un bicl animal , _!rn l ~i în tl. ouă.
labe, rtt tiu•· ~ t li f, J, li)!) L1 L).
/. .. /
J. ..f
/l'lll/r11, Tlnf1111/ pinii şi auimalelP nit 1tr fi atît tle nr,:ibnitr şi
lipsite de intitiuct ta Lcar, arnnd c-întl şi-:t împăr(it r<'gMul"'~.

1 f/lir7., p. 1 IG 1~7.
2 I bid., l.J. l.)t).

223
 Din nou ca în Tiflt!m din A.temi, imaginea bolilor c persiskntă,
da.r ea este şi anticipativă, a.lături de „furtună" şi „animale":

„Cînd Lear îl ameninţ.li pc Kent cu subia, acesta rrtspnnde: ~omoară-ţi

doctorul şi răsplăteşte/ Hidoasa boală» (I, 1, 1GG). Epitetul ~ducton
este premonitoriu deoa.rct~e se va justifica pe deplin numai în roh1l lui
Kent din ultimele acte; şi ncclaşi lucru l' vnlabil şi pentru «hidoasa boală~
- e& are in vedere fiicele nerecunoscătonre precum şi ceea ce vor însemna
ele pentru sentimentele lui Lcar. Aici, în prima scenă, Kent este singurul
care are acest presentimont; dar curînd, în actul II, Lear însuşi îi va
spune lui Goneril:
«Eşti, totuşi, trup din trupul meu; ba nu, I O boală-n tmpul care,
din păcate, / E-al meu; coptură, gîlmă de ciumati, I Buboi umflat în
slngele-mi bolnav~ (III, 4, 224-228)"1•

Acumulate (ca în ultil!lul exemplu) sau, dimpotrivă., clistribuite dis-

tanţat de-a lllilgul piesei, imaginile „revelatoare" (in primul rînd „metafo-
rele revelatoare", ca să folosim termenul lui Bl:i.ga) se integrează asau:i.r
organic în ţesătura ei tematică, poetică şi dramatică, i·fralizînd însă ~i cu
„antonimul" lor, exprimarea foarte simplii. De aceasta s-a ocupat în mod
special Inga-Stina Ewbank, care consideră că nu numai in Regele Lcar,
ci în întreaga operă a lui Shakespeare, poezia sa cca mai vibrantă ~i speci-
fică trebuie căutată în rostirile „de maximă simplitate în faţa a ceea ce c
insuportabil, prea mare, prea complex".
într-un prim paragraf cu refciiri la Regele Lcar din studiul Sliake-
~reare's Poclry, autoarea se opreşte asupra „enigmaticei poezii'' a lui
Shakespeare Phoenix şi lurltircaua care „reprezintă reuşita sa maximă în
ceea ce priveşte exprimarea prin cuvinte a ceea ce nu poate fi articulat",
apoi comentează:

„... prin stmctnră şi mînuirea limbii, /poc:ia/ anticipează în chip

ciudat ritmul dramatic al ultimelor sceno din Rracle Lear, începind cu
IV, 6. f. ..f Lcar e înconjurat de personaje care participă afectiv la ceea ce
nu pot înţelege pc deplin /.„/ /'"' implitalra exprimării lor/ are, ca şi era
din poezie, un fel de finalitate inexorabilă, ca în np:utcul lui Edgar în
IV, 6, 145-146:
•Ce întîmplare! I Xicicînd n-aş fi crezut-o, povestită,/ Dar este-a~a.
Şi inima mi-e frîntă •·
Ca şi în poezie, indiferent de înţelesul acţiunii centrale, ca ceste a5at;
iar tot ce pot spune supravietuitorii tragediei se reduce la *Noi, tinerii,
cit el n-o să trăim/ Şi la atîtca martori n-o să fim ~" 2,
1
Ibid., p. 140.
Inga-Stina Ewbank, Sliakesprarc's Pocfry, în A New Companion to
2

Shakespeare lud ies, edilcd by K. hluir and S. Schocnbaum, London, 19i1,

p. 105.

224
 Dup11 ce citeaz11 replica muribundului :Mortimer din 1 Hci&ric. '11 i-J-lea
(II, 5, 3-lG), „emoţionantă" dar numai datorită „acumulării'» Bwbank
0 compară cu replica lui Lear, de asemuni stăpinit d im:.tginea roţii de
tortură şi a mormintului: „Nu trebuia să mă sculaţi din groapă. J Tu l'şti
un suflet fericit; dar eu j Sînt tras 1ie o roată. de foc; I far lacrimile m.- le-s
plumb topit" (IV, 7, 45-48) cu comentariul:
„Lear are nevoie de patru versuri ca să com•ulice infinit mai mult
decît l\Iortimer în cele patrusprezece ale sale, iar rnni mult » nu trebuie
mftSurat cantitativ ci calitativ. Pe cîtă vreme poezia lui jfortimrr este
un fel de ornamentaţie pentru situaţia dramatică, poezia lui Lear este
situa(ia, dovedind prin chiar pulsul inimilor noastre cum se simte acest
trup debilitat şi care este condiţia lui spirituală . Exprimarea e determina tă
de structura experienţei umane: niveltll literul şi cel metaforic au fuzion at
(Lcar crede că este în purgatoriu, nu că este «ca şi cum* (.„) Sing1tra
m~taforă («plumb topit») (11e folrebăm de ce e omisă ~ro,iill de foe&, 11.11.),
rnre, totud'1tlt, conţine singurul adjectiv din fragm 0 nt, redă m;i,i CU i'În <l
inteni'it:ttra decît tmctura experienţei . Aceste trăsături ţin de ansamblul
calităţii poetice :t piesei „. ;i,cce:i d1l a căuta atît de malt să sublinieze
pur ~i simpl11 intcn$itntea suferinţei evidente în acţiu::wt dram:.ttică încit e
pn•a pnţin neccs:iră im iginea analitică pentru a transmite felul •cum se
simte». Imlic:t(iile scenice - de pildă ~IntriI Lcar, purtind în braţe }Je
CordLdia moartă» - sau referirile la ceea eo putem vedea noi înşine -
ca mn c:i1i atît de bătrîn şi alb ca acesta» - devin mai grăitoare dedt
comparaţiile san metaforele dintr-o piesă care sfîrşeşte cu indemnul •să
spunem cc simţim, nu ce se cere* / ... /
Ultimele momente ale lui Lear sînt, din punctnl de vedere al expri-
mării, tot atît de frîntc şi chinuite, tot atît de sfîşiate intre speran tă şi
deznădejde, ca omul însusi; iar atll!1ci cînd Kent vorbeşte la moartea lui ,
cuYi11tcle sale so concentrează asupra nuci agonii specifice:
«Duhul nu-i munci! j Lasă-l să plece. Kumai un duşman / Ar vi·ea
să-l ştie încft răstignit/ Pe cmda roată-a lumii~ (V, 3, 314-316).
/ ... /
/ ... / Sintem acum mai pregătiti să apreciem efectul unor cuvinte-cheie
iterative - cum este sec «a \edea & în Regele Lcar - care dobîndesc forta
dramatică şi tematică a imaginilor"1 •

Cudntele-choie, imaginile, precum şi vorbirea simplă (în momentele

de marc tensiune) contribuie la unitatea şi structurarea formală a tragediei.
Aceasta din urmă c scoasă în evidenţă de Robert M. Rehder:

„Primul act, in care sînt prezentate personajele şi începe acţiunea

este cel mai Inng, după cum actul final este cel mai scurt. ( ...) Simţul lui
Shakespeare pentru act ca unitate a formei reiese din faptul că fiecare

! lbid., p. 110-111.

225
nrt aj1ingc fa nn Jlllnct wlmiu:int în ullinn scenă. („.) In ficrnrc scenă.
tli11 primele dot1ft acte estu tufrtti~ată o ac-titrnc impwtaută . Pie 'a înain-
tează iără pauzr san interlndii pînă cînd Lcar iese în no::t1lto şi iui'tună,
dnprt care ritmul îurctincştc şi dcnuo mai Yariat. („.) Numfmtl sporit
d scene din actele III şi IV se explică prin complcxitatc:t sporitii a it1trigii.
Prrsonnjcle nu fost ribpîndi le în grnpuri ~pre decornri foarte Y:triate ( „ .) ;
ca şi b început, ele apar rctutiLc b sfî rşit"l.

Inspirhtdn-sc în parte <lin Dra<llry, '\V.R Elbrn se ornp1 tli> lt>:;ăttua

dintre intriga principală (Lcar) şi crn se1·1u1darft (Glonte ·terJ:

„Ideea că, de fapt, o intri~ii dnbl:l c~te nceconomid e, bi ncîutelcs,

sugerată de criterii ,i dimrnsiuni interpretatin. precum şi de tipttl de piesă
in care se înlîlneştc. Bradl<'y se izenză simetria morală a 01)erci, dil"izarea
ei aprnape cgalrt în puterile binelui şi ale rălllui; dar p11tcm tot atît de
bi11c să extindem simctrfa atît asu1ira structurii cit şi asu1n·a senSllltti piesei.
in această dramă a duplicităţii şi trădării, dubla natllriL a om1tl11i şi enigma
vieţuirii salo pe pămînt se oglindesc în cei dui protagonişti. intrucît scenele
de înct'put ale pieselor lui Shakespeare oferft chei pentru ac(inuc, este
scmuiiicativ că rîudtuile introductive (I, 1, 1-7) stărnic asupnt clualită­
\ilor: antiteza Albany-Cornwall, impărtirra regaluhii şi ob crnţia că.
«părtilc sîut atît do bine cumpănite». în mod similar, kgitimal Edgar
cnu-i este mai d.rag ,\ hti Gloncester dccît nr legitimul Ednmnd. De asc-
menra, ir1 timp cc la încrput shttul, familia, şi inimile Jlrotagoni~tilor sînt
z1lrobitc ( «bătrîua inimă» a !ni Gloucestcr «O zdrobitii», II, 1, 91) la.
sflrşit, cu familia dczmembr:1H şi statul încă «scăldat în sîngc i> ( \ ', 3, 322),

glasul lui Lcar ar n·e~t să ~~pargă » cerul şi amîndoi biitrînii mor, cu inimile
frîutc. D11alitatca llli Ilamlct, reflectată, de 1iildă, în repetiţiile sale lexicale,
se transformă în Regele Lrar într-un principiu structural.
in pltis, deşi înlesneşte expansitrnca muHiplicWtţii, intrig11 dllblă vino
in SJ)rijinul unităţii şi mt'n(ine interesul prin alternarea di\-crsclor perso-
naje şi întîmplări care oglinde ·c problemele centrale. /„./ Dintr-1111 punct
llo vedere ... intriga Glourt'ster ilă iormii intrigii princi1n1lc, prodttcînd tlll
l'fcct analog cclni realizat prin obi~nuita rontrastarc 8lrnkcspl':trian1L a
prozei şi versului"~.
Deşi Bradley rt'ctrnoa~tc arnntajcle intrigii scruuuare, el llisrntii şi
dezayantajelc (aglomerarea personajelor ~pre sfîrşi t, suprnrnlititarea
aten(iei sp<'cla.tornllli etc.), a1Joi constată, cu prl'1°ftdcr~ în intrip secun-

1 llobcrt :\I. Rl'11dcr, Xotc8 011 Ring L1 ·t1r, J.ongman York Pr•' ('„ 1980,
l1:f' ~~%: ' , lr
• '2 V(R. EHon, Ki; fi Lrar ai111 lhc Galt.i llFS, frn:;mont rt>prn'-.J.s iu
Cascbook Scries, Op. cil„ p. 255-2.JG.

226
dară, „iuiprnhabilit ăti, 'ÎllconsrrYen\e, Yorbe şi Ca11ti> re St1gt• rC[•Zft întrcb:~ri
la can nu sc i)Oate răspunde llecît iirin prcsu1mncri"':

„De exemplu, nu e~te inrne:tt nici un moti\- pentru faph1l cii Edgar,
earc locuieşte în acernşi casil cu Edmund, îi seric o scrisoare în loc s!t-i
Yorbcască. / ... /Este fircst oare- ca ~dgar sfi se htsc convins fără nici o ezitare
.ii-~i evite tatăl în loc .-ă se d1u·ă ltt rl şi sfi,-] intrcbc de cc o furio ? De
cc, a.huci cînd Glouccstcr c izgonit din casa lui, ci trcb11ic să strrtba.tii.
110 jos, chinuit, tot drumul pînă la Do nr din irnpla dorin!ft de a se omorî
(IV, 1, 7G - 7 )? Şi nu o lm lrtrrn extraorJinar că, elu11a încercarea ele
sinuci1lcrc ::t lui Gloucc tcr, Edgar să-i >orbNtsdt mai întîi în lirnb::t unui
gentilom. apoi lui Osw::tld - în 1uczcnta lui - într-nu cliakct tărăncsc
lmtucfoos, apoi far lui Gloucrstcr într-un limbaj ales .;i totuşi Gloucestcr
sr1 nu m:rnifcste nici cca mai mic 11 Sllprindcrc :·· 1 •

rnitatca cca mai cdJcn!f1 o rcalizeazil în bcncfidttl tragediei figura

clominant ii şi atit ele complcxrt a regelui. Ca şi Timon, el delcrminit întreaga
acţiune (de~ i p::trticiparea sa clircctrL e sporadică), dar s11rc deosebire ele
atenian, CYO!ucaz11 moral şi. ca mod de a g1ndi. Schematic, Lear strilbate
in cursul a p::ttm acte distanta imensă dintre pre-istoria lui, opacitatea sa.
de megaloman, definită de Bcg:m prin cuvintele „dintotdcaun::t s-a cunoscut
prea imţin pc sine însuşi·' (1, 1, 297) şi rcctmoaşterca deplina a propriei
sale cornli(ii, mai întîi a celei fizice: „un om hrltrîn, ărac, bolnav, slab şi
clisprctuit" (III, 2, 20), apoi a celei psihice: „Sînt un biet om Mtrln, copi-
lăros" otr. (IY, 7, 59-70) (de re(inut c11 Timon, iremediabil, nu se va recu-
noaşte Yinovat nieiodată).
În momentul ctml apare pc sccn11, autocratul arc luciililatca elementară
(în caztll de fată excr11\ională) llc a recunoa5tc că e hătrîn, ca îl a~teaptă
şi pe ci incl'itabilul şi rft trebnic sa hisc grijile şi treburile ţitrii „pe a.Iţi
grnmaji. mai tineri" pcntm că arc nevoie ele „tilmă,'' (nu pentru că o „copi-
lăros" sa1t in e:tpahil ). În fata hărtii, infantilismul işi dit copios de veste
prin ernri Ic pr care Jr comitr I.car: divizcazrt regatul (eroare poli J,ică), se
kagftni"t iu iluzia r·n, al1rlid11tl. î~i ya păstra prerogatiwlc regale -pentru
că „du11:"1 o 1· itttă întrcaţa dr 1H1terc absolută, nu-şi poate imagina, o lnmo
Îrl care 1111 rn mai fi ci1djt ea rrge" (John Wain ), nu 1li~t. ingc între apa-
rentri şi <'>Wn(i'1, înt ro Yorhc gualP fii ud lin guş itoare cu folos i10ntrn decla-
ragii şi Ynrbclr sim·cre dar l riidind afecţiunea rcalft a Cordeliei, nu stabi-
Jc~te niti n ll'ţătnr;"i !'titre aeesl.l«t şi purtarea ei de m::ti înainte, care, pre-
snpunrm. l-a în dr mnat sft i ~<· :1 rl rl'srzc· cn ru 1·i11tele: „Tn, bucuria noastră
cea clin urmit / ::;i eea di ol ii'·. Tot în planul nccunoa~tcrii realităţii se
înscrie iwlarPa sa într-o lumf· proprie, fj etivii, singnra eare-i po11 te satisface
orgoliile -- de aiti şi j1npoşibilitatea comtulicfuiî reciproce: „Dialogul cu.

1
A.r. llradlcy, Shahes1Jcarca11 T,·agrx.ly, 1ll01, lfacmillan, London,
1971, p. 210.

227
fiicele sa.le nu este, de fapt, un dialog, respectiv un dia.leg întemeiat pe
dorinta reciprocă a înţelegerii reciproce. Lea.r hotărăşte dinainte răspun­
surile pc care le va primi; nu reuşeşte să se adapteze persoanei căreia îi
vorbeşte" 1 (în această privinţă. el este uu antipod perfect al lui Hamlet).
ln piau moral, Lear piicătnieşte împotriva legăturii naturale dintre părinte
şi copil (dar mai tîrziu va face caz de „natură") atunci cînd, într-un moment
de egocentrism exacerbat, îi adresează Cordeliei cuvintele: „1llai bine nu
te mai năşteai decît j Să nu te-arăţi plăcută feţei mele" (I, 1, 236-237)
sn.u cînd nu o mai recunoaşte ca fiică: „aceea ce mi-a fost vlăstar" (I, 1,
U2) .

.,Amestecul original de impetuozitate, dirzenie şi îngăduinţă fafit de

sine devine 11idos la Lear prin caracterul hti anti-uman distructiv. ( ... ) !n
cîteYa clipe de nestăpînirc, el a distrus temelia fericirii tuturor şi a dat
drum liber lăcomiei şi cruzimii. Setea de răzbunare a lui Lea.r e a.tît de
a.rută incit atunci cînd regele Franţei declară că e gata s-o ia p:i Cordelia.
fă.rii ze tre, el repetă că nu mai este copilul lui: t!ll'u este fiica. noastră~
(I, 1, 266)"2.

Drşi nu lipsit de inteligenţă (în limitele par:moiei), Lear şi-o eclip-

sează aproape total în izbttcuirile salo colerice şi totodată poetice, „e:-.11ri-
ma.rca vulcanică a pasiunilor sale care ii dau dimensiuni aproape mega-
litice" (F.E. Ilalliday), prima din suita co va. urma fiind dczanmrca
Cordcliei: „ ... mă jLn· pe sfintul soare,/ Pe tainele Hecatei şi-ale nopţii"
etc. (I, 1, 111 şi urm.).
Ca şi Timon, Lear nu poate accepta. sfaturi de la. oa.menii de bine
iar critica. deschisă. a lui Kent: „ chimbă.-ţi hotă.rîrea, J Altfel, cît mai
răsuflu, am sfL-ţi spun J Că. ai greşit" (I, 1, 167-169) o primeşte cu trăs­
nete şi fulgere: „Ascultă, tică1osulc, /Pe jn:rămîntu-ti de vasal, ascultă!"
etc. ( Ycrsul 1 îO ,i urm.).
O dată cu scena. a. 4-a începe contactul dureros al regelui cu realitatea
ascunsă îndărătul vorbelor umflate şi linguşHoare. O-wald, intendentul
Jui Goncril, îl primeşte în casă cu vădită lipsă de respect ( cnm a fost in-
struit), ceea. ce îl face pe Lear să-l întrebe: „Cine sînt cu, domnule?" (ca
reproş, în sensul de „ai uitat cine sînt?") iar răspunsul „Tatăl stăpînei
mele" (deci nu „regele") dezlănţuie un potop de imprecaţii. Cind apare
; Goneril şi-l mustră pentru comportarea a urîtă cu slugile ci, Lcar o în-
treabă, pe jumătate mustrător, pe jnm'i.tate uimit: „TLl eşti fata mea?"
(I, 4, 241) fa.r ceva mai departe începe să se îndoiască. de propxia. sa iden-

Wolfgang II. Clemen, Op. cil., p. 134.

1

John Wain, The Liviag World of Slial:espeare, Macmillan, London,

2
WG1, p. 163.

228
titate (i sc parc că, rcnunţînd la regat şi la însemnrlc puterii, şi-a pier-
dut-o):
„Mă recunoaşte cineva? Nu-s Lear, / Lcar nu se poartă, nu vor-
beşte-aşa; / Unde i-s ochii? Ori, te pomeneşti / Că mintea lui inccpe să
adoarmă ... / Treziţi-mă, spuneţi-mi cine sînt" (vers. 248- 2.52). Bufonul
îi ră.spunde polisemantic: „Umbra. regelui Lear".
Făcînd incă un pas spre cunoaştere, Lear inţelege că a nedreptăţit-o
pe Cordelia, se bate cu pumnii in cap în timp ce rosteşte cuvinte a.spre
pentm actul său necugetat: „Ah, Le:u, Lear! / Izbcşte-n poarta care s-a
deschis/ Să intre nebunia şi să iasă/ Lumina minţii!" (vers. 294-296).
D up ă care il cuprinde din nou furia, exprimînd-o cu blesteme asemănă­
toare cu cele ale lui Timon (Timon din Atena, actul IV, scenele 1 şi 3),
iar acestea pe de o parte introduc, accentuat, tema nerecunoştinţei, iar
pe de alta, reiau tema „anti-naturii" părinţilor, atitudine de care regele
se face iarăşi vinovat chi:rr dacă e vorba despre „monstrul" Goncril:
„Natură,-ascultă, draga mea zeiţă, / Opreşte-ţi mina dacă ai de gîud / Să
faci făptura asta să rodească" etc. (vers. 299-313).
în scena 5, avertizat de Bufon că nici Regan n-o să-l primească mai
bine decît sora ei, Lear se simte descumpănit şi e cuprins de teama că va
înnebuni (ca va deveni cronică): „Nu mă lăsaţi să-nnebunesc, o, zei,/
Ţineţi-mă, nu vreau să-nnebunesc" (I, 5, 51-52). Implicit, se consideră
întreg la minte.
în caEa lui Regan, II, 4, Lear îl găseşte pe Kent în obezi, dar nu-i
dă crezare acestuia cînd îi spune cine l-a ferecat: „Lear: Dar cine-i cel co
rangul înjosindu-ţi/ Te-aduse-n starea asta? Ii ent: Amindoi, / Fata i:i
fiul înăl(imii-voastre . Lear: Nu. Kent: Da. Lear: Îţi spun că nu. Kent:
Eu spun că d:i." etc. (II, 4, 12 şi urm.); adevărul lui subiectiv nu poate
să se împace cu ceea ce a.flă ( cf. dialogul dintre Timon şi Ffavius în Tim oa
din Atena, II, 2, 133 şi urm.). Pinii la urmă el se lasă convins de rela-
tarea amămmtită a lui Kent şi iar i se întunecă mintea: „Durere, locul
tău este mai jos,/ Nu îndărătul fmnţii (vers. 57--58)". ln schimb, eînd
primeşte o nonă lovitură, vestea transmisă prin Gloncester că ducele de
Cornwall şi Regan nu pot vorbi cu el pentru că sînt bolnavi, Lear nu
reacţionează exclusiv „vulcanic", ci şi prin replici care marchează inter-
venţia aprecierii lucide („palavre", 90), stăpînirea de sine conştientă („llfergi
de-i spune /Acestui foc de pafo - nu, nu încă" - vers. 105-106; „Am
s-aştept"), autocritica („îmi pare rău că firea mea aprinsă/ A luat drept
bun ce-a spus un om bolnav'~, yers. _1 11-113) şi, lucrul cel mai important,
o primă vestire a empatiei, rod al propriei sale suferinţe. ln aces't context
al progresului cunoa.~terii reţine atenţia şi capacitatea lui Lear de a iaco
generalizări corecte, dintre care una priveşte identitatea:

„S-ar prea putea să nu se simtă bine/ Şi-atunci... îndatorirea sănă­

tăţii/ N-o ştie boala; nu mai sîntem noi/ Cind Firea, încolţită, cerc minţii/
Să sufere cu trnpul" (vers. 106-110).

229
 fa ilialogul cu Rrgan, apoi şi cu Goncril. Lear se s(răduieştc, 11e alocuri
fărit succes, să-şi stăpîncască Ituia şi inuignarca, C::\.!)rimato acum mai
:ilcs prin tonalităţi noi pc care i le inRpirft „răbdarea" („sînt răbdrttor",
v. 233; „Eu de răbdare am neyoic, cemri J·', v. 271) şi hotărîrca de a
nu plînge. Apar noi generalizări : „Cei răi, atunci cînd nu sint cei mai
răi,/ Se-arată-::qJroapc buni şi Ii se cade/ Chiar preţuire" (v. 250-261)
rtc. '!'cama că ar 1mtea ă-nnebuncască revine în două rînduri: „Să nu
mă scoţi din minţi, feti(o" (v. 221), „Kt•bunc,-nncbunesc" (v. 289).
N"cbun.ia lui Lcar, declanşată in scenele furtunii tlin actul III, alter-
nează cu momente do luciditate şi, pc do altă parte, chiar atunci cînd
~pcctatorii o receptează ta atare, ea „~e identifică cu o nouă perspectivii
a situatiei regrlui„ (J. Wain), „arc un caracter ambiguu" (Şyedov), diva-
!!a(iilc nu sînt în general lipsite de coerenţă. Suferinţa pricinuită de nore-
runoştin\·a fiicelor e aOt de maro încît, in prelungirea felului său de a.
gî11di puţin dar concentrat asupra ttnci annmite atitudini sau noţiuni
\ v. „nimic" sau „naturft'·), nerecunoştinţa dc\ine un clement obsesiv.
„Retorica bombastică;' (J. 'l\'<tin) din „Suflap, turb::tte vîntnri..." (III, 2,
1-9) so înthcic cu dorinţa „Ca-n Yînt să piară tot co e sămînţă J Do
nerccunoştinţă-n omenire". în srcna 4, unele Lc::tr însuşi stabileşte para-
lelismul dintre furtuna rcalrL şi cca pe care o îndură m::i.i greu, „furtuna
re-i în mintea mea", el o conştient de pericolul obsesiei: „0, nerecu-
noştinţă! („.) Lăsat pc cîmp pc-o noapte ca aceasta! („.) O, Reganl
Goneril! EI, tatăl yostrn, / Brttrînul vostru tată bun şi d::i.rnic. /El, care
Y-::t dat tot - o, ăsta-i drnmnl / l'pre nebunie. Ku-1 urmez, ajunge I''
(vers. 17-22). Iar după apariţia lui Edgar, care, prefăcîn<lu-se nebun
<·a să-şi ascundă ado,·ărata identitate (şi a tfcl completînd trio-ul semJ1i-
ficativ al dezaxaţilor - ceilalţi sînt regele şi Bufonul) cere do pomană
1icntru că e urmărit de „tartorul cel mare·• etc., Le::i.r nu-şi explică
otarea lui de plîns altfel detît prin cc;111entarii ca: „Te pomeneşti/ C-ai
împărţit avcre::L la copii (ycrs. 47-<18), „Tot fetele l-au dus aici, săr­
manul" (v. 62), „Prftpă<lul tot al soartei omeneşti/ Să cadă iic-ale tale
fote rele" ( yers. 66 G7); iar obscrvaţia lui Kent că „omul ăsta. n-are fete"
(v. 68) nu-l abate pc Lcar de la ideea sa fixă: „Să nu mă minţi, la moarte
mincinoşii!/ În !ia.Iul ăsta nu-l puteau aduce/ Docît copiii răi" etc. (v. 69
şi urm.). în couycrsaţi:i. cu Kent şi bietul Tom (Edgar), B!tmdcn vede o
ilustrare:
„a. metodei dominante în nebuui:i. rcgolui do a so agrtt<L do o itloo
~n.;erată.
memoriei sale de împrejurări sau minţii sale de o couYersatie ,
o
pe care o autle ~I ile a reţine, subordo~în'd-o altor subiecte cu un Iel
de mîndrie /„./ Acesta o drumul spre culme.a. ncbuuiei sale„." 1 •
Nemărginita. milă a lui Lcar Ia(ă tlo sine nu-i m:i.i îngăduie să perse-
Yereze în direcţia a.ut01·0pro.şurilor antcrio:i.rc; după o eatalog:i.rc a Uealo-
~ Ednmnd 13Iunden, Op. cit., p. 330.

230
şiilor omeneşti „ncpcdc11~itc tic judecători"· dar a5tc·ptînt! u-~i jndccata.
stihiilor, el declara „ ... înt un om cr n-a greşit atît / Cit al\ii au greşit
faţă do ci" (III, 2, 59-60). Cu to:ite accslca, comentatorii dcsln şc c o
autocondamnarc scmiconşticntă a rcgclni în cuvintele: „Nelegiuiri, / Icşiti
din tainite„." (>crs. 57-58) - ca partr „ a furtunii ce-i în mintea lui".
Dar suferinţa fizică in supo rtabil ă. pc care o îndtirrt nu numai el ci ~i
Bufonul trczc·şte in lear scniilltcntul solidarită(i i umane. Clnd Kent îl
roagă sit se adăpostească în bor[ki, I.car spune:

„Mă tem c.ă mintca-nee11c să mă la~r„ / Biiicte, lai :,ă mergem. l.Tu<le
eşti?/'fi-o frig? Mi-e tare frig şi miP. Cndc-i / Coliba ceea, omule? Ne>oia /
Ne-nnţft r epede să prctuim / ~i lnrmrik CL'lc mai umiic. / Hai , du-ne la.
bordei. Sănn:m nebun, / Te 11lî11e:, mi-a m:ti răma un dram de milă"
(III, 2, 67-W).

lu fata bonlciului, după ec motfrcazrt: ,.Yiforni(a mă-mpi<'dică ~ă

ruget/ la rftnl mai am;i,rnic." (TU, -1, ~-1 -'.?.i) ~i-l .in\'ită pc Bufon StL intre„
cxclamînd: „0, sări1cic, / Cl\i 11-au uu aufrpo t!'· Lcar rămîno s.i ngnr
cîtey;i, clipe c:t sft- şi rostcas!'fL „ ru gftciunc•a" care, prin manifestarea clară
a capacită(ii pentm empatic, prnel:unrt atingerea unei tre1ltc su1)crioare
a cunoaşterii:

„Yoi, d1' s1miaţ i ~i oropsiţi ai s orţii,

Pe vrcmr·:t :i~!.i undo vă piti(i
ub Joyit1tra ri nccruţr1toarc,
Cu ca11ul p;nl şi costelivi de foam e
Şi-ml.iriicămi11tca i.mmai găuri toată,
Sft ţiueti pit•pt urgiilor furtunii?
De voi nu mi-:t pftsat pînă acum.
Te vind ecă , mărire, aşadar:
!ndurit tot cc-uduril nevoiaşii,
Arund-lc prisosul tău şi ecrul
Arată-l astfel mai puţi11 nedrept".
(III, 4, 2 - 36)

Din interpret ărilc lui l.C. E:nighls:

„Aceasta c milă. nu milă faţă de sinr ; iar condamuare;i, altora. ce·

dează momcnlan locul autoincriminării: «De voi nu mi-a păsat pînă acum~.
Totodată„ pittcm spune că e o mgfLciune adcyăratil şi căi se va răspunde
ca atare: clitpă cc o rost< ştc, Le:u v;i, trece prin procesul anevoios al
vindecării, leacul fiind viziunea omului fără egfdelile cidliza_tieh (unac·
commodated ma11).
Am m;i,i făcut oarecare referiri 13. natura acestei viziuni, care include
suferinţa celor săraci şi surghiuniţi, indiferenţa Naturii şi toate impulsu-

231
rile condamnabile sălăşluind în inima omului. De acum înainte problema
lui Lcar, de fapt, problema pusă întregii piese, este cum să facă faţă. lum·i
astfel revelate, cLLlui astfel rcyelat. Bineînţeles, se poate spune că Lear
nu face faţă în nici un fel deoarece după ivirea bietului Tom (cu care se
identifică imediat /.„/) el e nebun. Totuşi, ceea ce trebnic reţinut d n
acestea e faptul că, ferit de interferenta personalităţii oferite lumii ca
•Lcau şi care s-a dovedit total nccorc punzătoare sub ~tres, el este liber
să exprime atitudini anterior ascunse lui deşi( ... ) spectatorii le-au sesizi.t.
/„./ ... impulsurile se manifestă cu sinceritatea neinhibată a acţiunilor
simbolice din vise. în centrul vîrtejului se află obsesia vinei şi a pedepsei.
Ceea ce constituie tortura - «roata de foc~ a lui Lear - este faptul
că fiecare atitudine succesivă, purtînd amprenta absolutei sale inadecvări,
nu poate genera decît reculul şi o nouă precipitare în nebunie. Tăgăduirea
implicării (~ei nu mă pot aresta pe învinuirea că am bătut bani falşi• -
IV, 6, 84) trădeazit o mărturisire a vinei. Agresiunile imaginare se tran ~­
formă imediat în situaţii în care Lear este victima. Mai semnificativ decî t
orice este dol'inţa insistentă de a vedea €legea pedepsindu-i pe vinovaţi~.
Dar judecata fictivă a lui Goneril şi Regan (III, 6, 22-59) nu este numn.i
un indirect comentariu ironic la adresa. justiţiei umane (el va deveni expli-
cit mai tîrziu); •piesa-în-piesă& respinge obişnuitul apel la un oarecare cod
legal sever:
~Acum, cealaltă; ochii ei vicleni/ I-arată gîndurile. Arestaţi-o./
Foc, arme, săbii! Curtea-i mituită!/ Fals tribunal, de ce-o lăsaţi să scape?*
(vers. 56-59)
•Curtea-i mituită~, într-adevăr! Fantezia lui Lear se desfă5oară
corect atunci cînd, punînd capăt procesului într-o confuzie demenţială,
ca îi spune că dînsul nu poate ajunge la realităţile omeneşti în felul acesta.
Dacă nu este de folos nici una din atitudinile obişnuite întrucît corela-
tivul fiecăreia este iluzia, de ce anume se poate ataşa mintea lui Lear?
S-ar părea că do nimic altceva decît de recunoaşterea propriei sale parti-
cipări la o depravare sesizată ca universală. Există, de fapt, două mo-
mente cînd recunoaşterea de către rege a eşecului său total nu este însoţită
de referiri mai generale şi acestea, după părerea mea, sînt disjunse cu
bună ştiinţă. !n primul caz (IV, 3, 43 şi urm.) auzim despre •ruşinea.» -
ruşinea catotstăpînitoare » şi ~arzătoare» - care întovără.~eşte conştiinţa
•asprimii» faţă de fiica pe care a izgonit-o. A doua oară, cînd autoacu-
za.rea capătă un surprinzător ton impersonal, Lear însuşi spune cit do
false erau măgulirile încurajate şi acceptate de el: oSe linguşeau pe lîngă.
mine, ca javrele. / ... / Cînd m-a. bătut ploaia prima oară şi vîntul a făcut
să-mi clănţăne dinţii, cînd vîntul n-a vrnt să tacă la porunca mea, atunci
mi-am dat seama şi i-am mirosit eu cine-mi erau. Da, da, nu erau oameni
de nădejde şi de cuvînt; îmi spuneau că sînt atotputernic. Minciună!
Un guturai e mai tare ca mine~ (IV, 6, 98-103). Dar deşi fiecare din
aceste pasaje reprezintă o coborîro în realitate, deşi imediat după primul

232
 din ele rea.pa.re Cordelia căutîndu-şi tatăl, apogeul viziunii lui Lcar nu a
fost încă. atins"l.
In continuarea infrevcderii cu Gloucestcr şi Edgar din scena 6, repli-
cile fără. noimă. ale regelui sînt întrecute de observa.ţii lucide (ca a.ceea
citată mai sus de L.C. Knights), de unde şi surprinderea exprimată. de
Edgar într-un aparteu: „Ce cuget clar în nebunia lui!" (Yers. 179-180),
surprindere explicabilă şi prin mai multe generalizări făcute de Lcar (chiar
dacii unele sînt discuta.bile). Regele justifică adulterul prin pilda „naturii":
„(Ci'ilre Glouccsier) Nu vei muri; să mori din adulter?/ Şi pasărea şi mus-
ca-şi fac de cap/ În văzul tuturor;/ Lăsaţi împreunarea să-şi ia zborul,/
Căci fiul cel din flori, cel al lui Gloucester,/Mai bine s-a purtat cu fată!
lui/ Decît fetele mele zămislite/ Din legiuitul aşternut" vers. 114-118);
stigmatizează apoi femeile pentru poftele lor sexuale neînfrînate şi ascunse
indărătul aparenfei (vers. 121- 13.J) şi, s-ar părea, în aceeaşi ordine de idei,
i se adresează lui Gloucester: „De ce te uiţi cruciş? Te osteneşti degeaba,
orbule Cupidon (firma bordelurilor), n-ai să mă faci să. iubesc". „Aceste
cuvinte", scrie Rehder, „sugerează nu numai că o parte a nebuniei lui Lear
stă. in incapacitatea de a iubi, ci şi că el a dorit drngostea fiicelor sale fără
a fi in stare să-i răs1mndit" 2 • Inţelcgînd că Gloucester e orb, Lear afirmă
că „omul poate Yedea mersul lumii şi fără ochi", ilustrează acest „mers"
prin asprimea judecătorilor faţă de „hoţul nepricopsit", relaţie de echilibru
precar pentru că rolurile se pot schimba oricînd ( cind nu se mai ştie „care-i
hoţul şi care judecătorul", rîndurile 156-159) şi stămie asupra „autori-
tăţii", „un cîine temut fiindcă e la putere". Rechizitoriul e violent, dar
implică empatia sub formă de milă faţă de „bietele fete păcătoase": „ Tu,
paznic ticălos, oprcşte-ti biciul,/ De ce-o izbeşti cu-atîta sîrg în spate/ ... ?/
De <lire vii vărghează-ţi tu spinarea,/ Că de la tine i s-a tras păcatul".
După ce critică „atlazul şi dantela/ Şi blănurile scumpe" care „ascund tot",
„mişelia îşi pune-armuri de aur,/ De ea se fringe-a judecăţii spadă", Lear
trage încheierea:
„Ett zic că nimeni,/ Nu-i nimeni vinovat într-adevăr,/ I-am [graţiat
pe toţi. Prietene,/ Im·aţă asta bine de la unul/ Ce-l poate a.muţi pe-un
procuror. / Atîrnă-ti ochi de sticlă, şi întocmai/ Ca un politician mîrşav,
să pari/ Că vezi ce n-ai .văzut" (rînd. 164-177). Aspectele morale sînt
însoţite de o generalizare filozofică. (loc comun, preluat din proverbe):
„Noi cînd ne naştem, plingem că intrăm/ Pe-această ma.re scenii de nebuni"
(vers. 187-188).
In IV, 7, dn1lă părerea doctorului, Lear a dormit suficient ca să i se
poată vorbi. Cordelia. îl sărntă, Lear se trezeşte, nu o recunoa.ştc („tu eşti

1 L.C. Knights, fragmentul din Some Shakespearean Themes, 196Q.

reprodus în Shakespeare Criticism 1935-1960, selected by Annc Ridler,
Oxford University Press, London, 1964, pp. 275-277.
2 R.l\I. Rchder, Op. cit., p. 35.

233
un suflet fericit", „eşti duh, ~liu, ~fiu . / Cînd ai nturit."?) c coplc~it înră
do suferinţă. („ •. int tras )11.' roata crînccnă de Ioc/ far lacrimile mclc-s plumb
topit", „De l-aş vedea pc altul / În starea asta, aş muri de milă"), nu pri-
cepe co se întîmplă („ro unde-am fost? ._'i nude sînt? E ziuă?" „E asta
mina mea? 0-nţcp şi simt./ O,de-aş fi sigur clL-i aicyca totul I" (>ers. 4.0-57).
Anc>oic, Lcn.r îşi vino în fire; nu mai întrc:tb1L unde este etc., ci devine
conştient cit mL ştie, ci"L c ,.un biet om Mtrîn, copiliiros (f11olish) /De-opt-
zeci do ani ba înci"L şi mai bine" cu complctatca ~enilfL „Da, nici un ceas
mai mult sau mai pu{in") şi laitmoi.intl anterior ,.mă tem că yoi înnebuni"
se transformă în „Mi-e tcamfL că nu sînt întreg la minte". Totodată, el
începe s-o recunoască i1e Cordclia, folosind ycrbc contradictorii: „De mino
să nu rîdcţi; căci Aşa/ Cum nu wl fot/oiesc că sînt bărbat,/ lt11i parc
(subl. n.) că :t.ccastă doa.m.nă este/ Copila mea Cordelia" (vers. 60-70).
Cîncl Conlclia, plîngîncl, îl încrcclinţcaziL cii este ca într-:t.clc>ăr, Lcnr e
cuprins de milă: .,Ţi-s uclc lacrimile? Plîngi~ 'l'c rog.„", îşi recunoaşte vino-
văţia implicit: „Otrayă dacă-mi dai, o beau" şi explicit, deşi încă nu şi-a
dat scama de adevăratele ci sentimente: „Ştiu că m1 mă iubeşti, cftci cele-
lalte,/ Pe cit mi-aduc aminte, m-au loyit, /Deşi n-aveau ele cc, iar tu ai,
ştiu" (vers. 71-75). Iar cîtcya Ycrsuri mai departe, invocînd în continuare
senilitatea, cerc iertare: „Fi(i îngiicluitori; îi rog pe toţi f Să uite şi să
ierte-un moş nebun" (Yers. 84-85).
Iertare pentru Yina Ra rcallt de la începutul piesei - şi aici conştiinţa
ei depăşeşte faza furtunii din ubconşticnt - Lear şi-o ya cerc Cordclici
în scena 3 din actul V, în momentul cînd, după înfrîngcrea oştilor franceze,
Edmund ordonă ca regele ~i Conlelia srt fie întemniţaţi . Episodul i)roclamă.
împăcarea, iar împăcarea e mijlocitii ele dragostea adevărată, noul şi ulti-
mul pas al lui Lear spre cunn:1ştcrr, după empatie şi milă, deşi cuvin.tul
„dragoste" e absent: c înlocuit de întregul context, inclusiv de cel ling\i -
tic, o exprimare simplrt ~i pocticr1, fărft „zorzoane" (în spiritul obserrnţiilor
lui Ewbank):

„rot'lh/:11 : ... ~-u vrei sit le vedem

re cele două fete, pe surori?
Lw„: Nn, nu, nu, nul La temniţă, mai bine
Cu tine-am să mă simt ca-n colivia
Cu păsitri cîntătoaro. Tu-mi vei cerc
Să te blagoslowsc, şi eu-n genunchi
'l'e voi ruga fierbinte să mă ier\i.
Şi >Om cînt.a, şi lungi poyeşti ne-om splme
Din vremea de demult; cc-o să mai rîdcm
Privind cum joacă-n aer îluturaşiil
Sau ascultîncl pc oamenii do rînd
Ce zic de ce se-ntîmplă pe la Curte,

234
 Cu ci vom sta de vorbă dcs1ne toate:
De cei ce dobîndesc averi şi ranguri
Şi despre cei care pierd ce-au dobîndit,
Cum unul intră-n timp ce icso altul,
Căci ei şi cerul ştiu să-l iscodească .
Din temniţă vom contempla, ca hma,
Cum cresc cei mari ai lumii şi pogoară
Ca fluxul şi refluxul mării . I ···I
Po ruguri ca acestea, fata mea,
Chiar zeii-aduc prinosul lor de slayă.
Te-am regăsit" . (vers. 8-21)
Apogeul suferinţelor sufleteşti alo lui Loar o moartea Cordeliei, iar
după trecerea sa violentă la deznădejdea totală, „Tu nu te m:ii întorci
nicicînd I Nicicînd I" (în original, „Never" repetat de cinci ori) la o spe-
ranţă iluzorie, cînd i se paro că moarta şi-a mişcat buzele, „Priveşte, iată!
iată" (vers. 300-313), moaro şi el.
După Bradley, singura intei]_)retaro posibilă a felului cum moare
Lear este următoarea:
„Pentru noi, care ştim că Lear se înşalil, i!uzja lui poate însemna o
culme a suferinţelor; dar dacă ea înseamnă numai atît, con idor că greşim
faţă do Shakespeare şi că, hotărît, faţă do text va greşi orice actor care
nu încearcă să redea, prin ultimele accente, gesturi şi mimică alo lui Len.r,
o bucurie insuportabilă" 1 •
J.K. Walton a criticat o asemenea tălmăcire:

„Să nu uităm că interprotarcn. propusă do Bradley pentru ultimele

cuvinte ale lui Lear şi-n. găsit dezvoltarea logică în concepţia lui William
Empson, care crede că în ultima scenă Lon.r redevine nebun şi că pînă la
urmă el rămîne eternul nătîng şi ţap is1Jăşitor, trecut prin toate suforinfolP
dar neînvăţînd nimic. O atare explicaţie îngreunează, în general, aprecierea.
Regelui Lear ca tragedie. În afariic de acon.stn., numn.i dacă ţinem scama de
rolul activ al lui Lear în procesul cunon.şterii, putem obsen-a că partea
finală a tragediei are o convingăton.re formă dramatică"2,

La rindul lui, Şvedov critică punctul de vodere al lui Brndley, expli-

tîndu-1 prin n.ceea că el a încercat să vadă în finalul Regelui L ear o analo gie
cu trn.gedia antică şi să o încadreze in canoanele teoriei lui Ari toto! despre
catarsis, formal înţeleasă. Şvedov afirmă:
„Este clar că, do fapt, aprecierea lui Br'adley pune "semnul egalităţii
între stn.rea do spirit în care se _aflau în preajma mor( ii cei doi protn.gonişti,
A.O. Bradley, Op. cit., p . 241.
1
2
J.K . Walton, Lear's Last Speech, în „Shakespeare Smvey", 13,
1960, p. 17, pasaj reprodus u1 traducere de I. Svedov, EvoliuJia şekspi­
rovskoi traghed·i i, · ·~foskva, 1975, p. 347-348. '

235
I.car şi GJouccsi.cr. Bucuri::t pc care, chipurile, o încearcă în u1tim::t clipă.
regele Lcar e asemănătoare cu sentimentul care a oprit băt::tia inimii
Lătrinului conte cînd i s-a reV"elat Edgar, în drum spre duclnl dccisi>: / ... /
~.\tttnci ~ărnrnna-i inimă zdrobită I N-a mci putut să sufere Yîltoarea /
Acestei sfîşicri dintre durere/ Şi bucurie. A murit zimbind& (V, 3, 198-
201)"1.

Între lcar ~i Gloucestcr există numeroase asemanan şi numeroaso

dcoscbfri. Amînt.!oi eroii sînt bătrîni, creduli, csen\falmente buni dar ego-
centrid, mnîr.doi nu văd ini ţfa I realitatea ~i se leapădă de copiii rare ii
iubesc ~i care îi Yor înQ;riji mai tîrziu, amîndoi se dezic de lcgăturilr fireşti
dintre părinte şi copil, se încred în copiii care îi vor renega, amîu<loi, supu~i
unor grele sufrrinţr, vor eYolua sub raportul cunoaşterii - Lcar se ni.
întclrp\i în „nebunie", Gloutcster V":\ începe sit vadă în „orbire". Pc de altă
ra.rtc, Lc·ar e carncteri:dic activ, Gloucestcr e caracteristic pasiv; „Lcar,
filră să se întrebe dacii arc dreptate, îşi impune \-oinţa a,Jtora; Gloucestcr
acccptfL voinţa altora ffră Eă se întrebe de fapt dacă aceştia aa dr<>ptatc"
(RD. IIcilman), Glonccstcr ,.şi-a neglijat re~ponsabilităţilc mai sc1ioase, a.
lăRat lucrurile să meargă de Ja. sine" (J. Wain) ia.r:

„ „. tcndi11(a lui spre ronformi~m - Rprc <'rtromodare •··· - a fost

admirabil rezumată îmă în predispoziţia lui spr<' a.~trologir, trăsătură p<i
care, trelJuic să obsenăm, Jill o arc nici uu ~lt iirrsonaj <lin i1ir-:ă. Lui
Glouccs1 cr i se potrh·cştc de miimnc. Dacă rnccste r<'ccni e ct'li11sc ele soare
şi lună nu ne prevestesc nimic bun», ci cc poate să. facă? Dt'fcclul lui Glou-
ccstcr este de a nu înţelege niciodată pînă la capăt senml situaţiilor în
care se găseşte, chiar dacă se consideră un om cu destulă rxperirnp a
>ieţii. :1\ u că :u ciiuta. răul în mod ,-oit; pur şi simplu, el cedează prea. uşor
în faţa lucrurilor în ca.re ar trebui să >adă. răul" 2 •
Cînd îşi dtm seama de răul pc care l-au făcut, Lear înnebuneşte iar
G1ouccster încearcă să se sinucidă. După unjj comentatori, ,-ina „tra.gieii."
a lui Lca.r este trufia, cea a lui Gloucrstcr dcsfrînarea. Yan Dorcn a.~ordă o
importanţă deosebirilor de exprimare:

„Lear c un mare poet, articltlat piuă la limitele limbajului; Glouccstcr

e un om simplu, a cărui proză nu-l poate salva de la coboTîrca în suferin(a
animalului necuvîntător cînd Cornwall îi scoate ochii („.). Pe cită vrmte
Lca.r se îualtil. pc aripile metaforei, Glcuccster î~i degradează exprinuirra.
pînă la niYelul bîiguielii. („.) Este po~ibiJ ca GIGuel'stcr să fie un om mai
bun dccît Lcar, dar Lear îl întrece ca. artist"a.
1I. Şvcdov, Op. cit., I'· 347.
2
llobcrt D. Ilcilmnn, Tltr Unii!/ of 'F.iarJ'Lrnr, „Scwancc Rniew",
l!l48, studiu reprodus în Cascbook Series, Op. r.:t., p. 173.
3
Mark van Doren, Sltakcs11carc, 1V39, Doublcday, N"ew York, 1953,
pp. 205-20G.

236
 Un alt personaj care, alături de Lear şi Gloucester, e>olucază, în
direcţia. cunoaşterii oamenilor, dar care, in momentul cînd işi dă scama
de ticăloşii intelcge să acţioneze prompt şi energic, este ducele ele Albany,
soţul lui Goncril. Neglijat multă vreme de shakespcariologi, Albany este
un personaj foarte important, cum a demonstrat Leo Kirschbaum într-un
studiu recunoscut ca. excepţional:

„Pentru prima oară putem aprecia personajul în I, 4. Nu este atră­

gător. Goncril l-a tratat pe Lear ca o fiică rea, l-a minţit în legătură cu
purtarea suitei sale, l-a amenfoţat că-i va reduce escorta, iar regele spumegă
de minie. Cînd intră Albany, Learilîntreabă: oAceasta.-ţi este voia.? Spune!»
(v. 282), dar fără să aştepte un răspuns, ... porunceşte să înşeueze caii.
Albany nu ştie nimic despre cele petrecute / .../. Îl roagă pe rege osii. aibă
răbda.re• (v. 286). Regele nici măcar nu-l ascultă şi începe s-o blesteme pe
Goneril ... Această izbucnire pare să-l tulbure pe Albany, care se dovedeşte
total lipsit de autoritate:
c.Albany: l\lilord, nn-s vinovat, cu nu cunosc f Pricina marii voastre
supărări. Lear: Se poate, domnul meu» (vers. 297-298). Şi Lear continur~
să-şi blesteme fiica. După ce iese, urmează dialogul:
•AZbany: Zei preaslăviţi, ce-nseamnă toate-acestea.? Goneril: Nu te
mai osteni să le-nţelegi, f l\Iai bine să-l lăsăm în voia lui,/ Unde l-o duce
mintea ramolită~ (vers. 314-316).
Observati că nici regele, nici fiica lui, nu-i acordă lui Albany recunoaş­
terea pe care, deşi cu duşmănie, şi-o acordr1 între ci. Intîlnim din nou acelaşi
tipar cind regele reintră pc scenă:
• Lear: Cincizeci de cavaleri m-au părăsit f !n două săptămînil Albaay:
Ce este, doamne? Lear: Iţi spun cu. {Către Goacril.) Oh, de moarte mi-e
ruşine f Crt m-ai făcut, bărbat ce sînt, să plîng... t (vers. 317-322).
Soţul negativ, neinformat, neglijabil, pc care situaţia il prezintă
ca lipsit de autoritate, este inliiturat de tatăl şi fiica. aflaţi în conflict. Dupil
plecarea lui Lear:
«Albany: Tu ştii cit te iubesc, f Dar oricît de părtinitor aş li... Gomril:
Te rog să încetezi. Ilei, Oswald, hei!» (vers. 336-338).
Cînd Goneril vorbeşte, înciudată, despre primejdia. pe caro o prczintU.
coi o sută de cavaleri ai lui Lear şi-l recheamă pe Oswald, Shakespeare
subliniază neintervenţia soţului ei:
tA.lbany: Zău, mergi prea departe {cu teama). Goneril: Mai bine-aşa
decît prea-nerozător. f Tu lasă-mă ca temerile melc j Din vreme sil le
curm ... ~ (vers. 353-355).
Reţineţi mielet din versul 354, amintindu-vă că în faţa dvs. este con-
ducătorul prezumptiv al unei jumătrtţi din Anglia! După ce-i dă. ordine
lui Oswald, Goneril se întoarce spre soţul ei:
•Eu, dvmnul meu, nu pot să osîndesc /Blajina-ţi fire şi bunim>inta,/
Dar, iartă-mă, nenţelepciunea ta/ Se cade-a. fi ma.i aspru dojenită J Decît

237
prc:1 lilu1blii lmn:Hall'a 1 C'e-i plinii dl' inimejtlii. A/b(my: De-i bine-aşa,
JJU ~t iu, dar, iaiii, / Tintiud ci.itro mai bi1w, ntl o dată/ Se-ntîro1llă să
stiicăJ\l 1111 lucru !Jun. Grmcril: Atuncea.„ Allnmy: \"om trăi şi vom vcdc:t&
(yerş. 3r::, B7:1).
~inf1·ru îutlina.(i n.cum să afirmăm că acrst om so poate ~ă fie bun, dar
11aro t111 bi d~ni c: îi lipseşto rigoarea, impulsul de a conduce sau controla.
E domi11n I dl' so( i:.i. sa.
l\u-J mai întîlnim iar dccît în 1'', 2, rînd cele mai m11llo nelegiuiri
di1111iua :ill fost sădrşilc. Iar ace ·ta e motiYul pentru ca.ro el nu-şi face
~11ari1 ia. l't·11tm că n lunci cînd ni e îngftduie sit-I mai urmărim, el e un
flHl w fulltl diferit, prezenta răului transfonnînd o persoualita.tc ucgalh-ă
l.Htr-una p11zitiră, un egal al otici din punct do ycdore psihologic şi moral" 1•
1u c·n11f inuarc Kirsthbaum analizează referirile la Albany în răstimpul
cind 11u nwi D11are po conă şi arată că în IY, 2, trnn ·Iorm<trca hti Albany
intr-un ronduciltor activ de ţinută momrn e vădită: Oswald e suq1rins
ele „sd1irn1Jaru" (vcr . 3- 11), Albany o înfruntă l)O Concrii cu: „nu meriţi
nici cllfar praful/ Pe care vîntul crud tî-1 suflă-n faţf~" etc. (vers. 29- 30
i;i urm.), o cnlificri !)Cca şi pe Hegan „spurcăciuni", „tigroaico" etc., aprobă
uciderea do către tm servitor a lui Cornwall în clipa cînd acesta se prc-
gfttea .ă-i scoată colălaJt ochi lui Glouccster, far atunci cînd mesagernl
îl infonmazfL despre rolul lui Edmund în crima săvîrşiift împotriva tatălui
acestuia, exclamă: „O, Glouccstcrl / K-aş uca să mor pîn-ce 11u·!i mul(u-
mesc /Pentru creuin\a ta fa(ă de rege / Şi nu-!i rfttliun a ochilor lumină"
(wrs. (J.l-9G).
Alliany diu V, 3, arc o şhdură . pirituală mult mai impunătoare; e
singurul personaj dominant al scenei. ÎJ arestează pe Ednrnnd i1cutrn
înaltă trădare (vers. 83-84); cînd Eduurnd cado rftpu de sabia lui Edgar,
Albany exclamă: „Salvaţi-l, salva(i-11" (v. 153) dar uu din mtlă, ci pentru
că vrea ca ticfLlosul să mai trăiască puţin pentm a face mărturisiri com-
plete; ii destăinuieşte lui Edgar: „Să nu mă ocolea cft-amărftciunca / Dacă
v-am duşmănit cumva vreodată, / Pe tiJ1e sau pe tatfLl tău" ( \ 'C rs. 179 - 180)
şi Edgar răspunde: „Eu ştiu, mftri<L-t<t". Alte citate scot în eviJcn(ă sensi-
bilitatea şi gingăşia suflotească a lui Albau~·, durerea care-l cupriurlc cînd
îl vede pc Lear cu trupul Conlclici in br;1ţc, a1,oi <tntocontr lui ~i drnninarea.
lucidă a situaţiei:

„Voi, nobili domni, / Prieteni, iatil cc avem de gînd: / 1-um face tot
ce stă-n putinţa 11oastrit / 85.-i alinăm uemîngîiatul chin;/ far dt priYeşte
sceptrul şi puterea./ Le trccrm, pentru cît rămîne-n vb(ă / Bfttrînului
monarh./ (Ciltre Edgar şi'. J(cnt.) Pc Yoi în drepturi / Yă vom repune,
aJăugînd la ele/ Ră platrL merita.tă cn priso~. { Prirtcniî cinstire vor
cunoaşte,/ Ccilalti yor bea din cupa cu amar·· (Ycrs. 398-30li).

1 Leo Kirschbaum, Characler ancl Clwraclerization in Shal:espcare,

Detroit, 1D62, pp. 36-38.

238
 Kirschb:mm îşi încheie hhiilittl a~trel:

„Triria, mila, dreptatea, lip~a scntimcn!<tlismnlui, sîut toate iliistralo

aici. far dupii. moartea lui Lear ycucm că mărc\ia morală. a lui .\lbany o
însoţită do modestia corespunzătoare. I.ui Kent şi Edgar lo spune:
•E-o sfîntă datorie/ 'ă-1 ndă şi să-l plîngă. tot poporul./ (Cdtrr.
Kent şi Edgar.) Yoi doi, prietenii mei dragi, lllllfi cînua / Şi vimlcca\i
însîngerafa lară~ ( \·ers. 320-322).
Iar acest om marc, mare ca tărie psihică, marc ca putere iizicii, maro
în yorbă, maro în n·spectul îa!ii. de părinţi şi moralitate, era. omul fărft
valoare cu caro a început pie~a! Şi Jlrgc/c Lcar o adesea dcsrri<t c:i fiind
total cufundată în .întuneric!''!

„Cei buni" - Cordclia, Edgar, Kent şi Ilnionul nu „cyuJucltză";

de la început ci manifcstil capacitafca de a inhi pînil. la almega(ic, sînt
pătrunşi llo sentimentul loialităţii şi al datoriei (Holloway in. i:;tii asupra
ideii de preponderenţă a datoriei în întreaga iiiesă2) şi, cu cxce11(ia hti
Edgar, disting clar il1tre a11arcnţft ~i realitate.
Conlclia nu e. te numai întmchi1mre<t uragostei filiale şi a eroismului
feminin ( chlcgrl a comparat-o cu .\ntigona), ci şi a sinc~ritii\ii. Unii
critici consiuerit că rlispunsurilc ei la înt1ebarca lui J,ear în I, 1, au fost
prea aspre, dar chiar dacă ele trădează firea nluntară moştcuită do Cor-
dclia ue la tatăl ci, sînt sincere şi decente ( cf. dcclaraţiilo Desdemonei în
fala senatului venc(ian) şi se justifică şi prin indignarea pc care i-o Ur-
neşte Corueliei bombasticismul găunos al surorilor sale.
Edg:ir, „agentul justi(iei şi ordinii" (Ridler), e caracterizat fiuel do
Edmund: „un frate nobil,/ A cărui fire ncdcprinsă-n rele J Nu Lftnuieşto
tăul nicăieri;/ Pc cinstea lui, de-a drc1ltul nebunească,/ A-ncălecat deştep­
tăciunea mea" (I, 2, 201-20-1-). S-a afirmat că e to foart& „autocritic'·;
dar replica în care Edgar îşi <'numcră grozavele păcate („Un cavaler trnfaş
la inimă şi minto" etc., III, 4, 84 şi urm.) c menită, de fapt, să-l inrlucii
in eroare pe Lear ca 1m cunwa Edgar sit fie recunoscut; far schimbnrea
idcntitătii durează l)Înil în momentul cînd el nu mai trebuie si1 se ascundit;

„Rolul lui Edgar ca «hictul Tonl» cv6că binecunoscuta referire la

tdisimulare & (llI, 6, G4) precum şi amara sa rcm~ucă: eE duri;ros să faci
pe măscăriciul/ De faţă cu durerea şi, astW, /Să te-njoseşti pe tine şi po
alţii• (IV, 1, 38-39). Edgar a trebuit să se preschimbe tîntr-uu c:ilic în
zdrenţe,/ Un biet nebun la cn.ro latră cîinii• {Y, 3, 189-190). /„./ Treptat,
... omul care şi-a pierdut numele şi identitatea urcă pe scara iluziei de la.
Tom, •Făptura cca mai vrednică de milă./ De soartă părăsită~ (IV, 1, 3),
a ţăranul sănătos, deşi •sărac lipit pămîntului~ (ff, ll, 2:25) care-l omoară

ţ Ibirl., pp. 39- 4!1.

~John llolloway, Op. cil., pp. ZW - 223.
=-„.:
239.
pc Oswalcl, apoi la. cavalerul fără nume care-l înfr1ngo pe Edmund şi,
astfel, poate să-şi recîştige, în sfîrşit, adevărata identitate" 1•

Contele de Kent, omul de actiunc, devotat şi anacronic ca Hotspur,

are o fire vehementă, c curajos, sincer şi cam necioplit; loialitatea. sa. faţă
de Lear c atit de marc incit atunci cind acesta moare, Kent nu poate pre-
lua puterea pentru că „m-aşteaptă-n drum/ Stăpînul meu; e-acolo şi mă
cheamii / Şi nu pot zăbovi lma mult la vamă" (V, 3, 323-324).
Bufonul, un „alter ego" al regelui, „comentatorul ironic al soartei lui
Lear, Ia. fel de anacronic ca şi bravul Kent" (ŞYedov), „semănînd cu c01ul
din ti-agcdia clasicii (...) de parcă s-ar adresa spectatorilor" (Clcmcn), se
caracterizează în primul rînd prin perspicacitate şi prin credinţa. fată
de rege: „Nebunul rabdă şi rămîne, / Lăsîndu-i pe deştepţi să fugr~" (II,
4, 83-84). Enid Welsford, autoritate recunoscută în definirea personaju-
lui, consideră că el:

„ ... rosteşte adeyărul pe care-l cunoaşte nu prin raţionamente, ci

prin intui(ia inspirată. Sim1lla aparitie a figurii familiare cu tichie şi clopo-
ţei arăta din capul locului spectatorilor unele se găscn. „punctnm indiffc-
rens", criticul nepărtinitor, purtătoml de cuvint al judecăţii sănătoase" 2•

,,Cei răi" - Goneril, Ilegan, Eclnrnnd:

„„. sînt lipsiţi pină la anop_nalitatc de «sentimentul de simpatie umanăt.
Pe unii din opozantii lor nu-i depăşesc neapărat prin egoism, totuşi se
deosebesc de aceştia prin aceea că nu caută nici să cîştigc afecţiunea altora,
nici să le-o arate. Tot cc urmăresc este să- şi satisfacă poftele trupc;şti
şi dorinţa de lmterc. Un cît de inie deranj personal li se pare mai impor-
tant dedt suferinţa rudelor celor mai a.propiat~, pentru simplul motiv
că sentimentul de simpatie şi înrudire omeneas că este ru totul în afara
expericn(ei lor. Pentru Goncril, Ilcgan şi Edmund lumea este lumea lui
Hobbes„."~.

Prin contrast cu sprijinitorii lui Lear

,.. •. obs ervăm cit de rar folosesc ei im:lginilc şi cît de mult diferă felul
]or de a se exJ>rima. / .../ (Nu î11lrehuin{ca;ă) forma specifică & roialogu-
lui monologat•. Vorbesc ra(ional ... / ... /Au un scop îu ycdere şi tot cc au
de spus e legat de acesta. Limbajnl lor nu ne dezdiluie ce anume se pe-
trece înăuntrul lor - sub forma d~ ~Yiziuni ale imaginaţiei~; el nu face
decît să ne arate ţelurile şi atitudinile lor şi modul cum intenţionează. să
1
Anne Rightcr, Shakcs11eare and the Idea of the Plcry, 19G2, Penguin,
Ha.mrnndsworth, 1967, p. 16G.
~ Enid Welsford, Tl:r Fool fa E.ing Lcar, 1935, în Jl'.i11g Lear, Case-
book Scries, Op. r.ii„ p. 147.
~ lbi<l., pp. 138-139.

240
procedeze. În consecinţă limba lor nu se schimbrt aproape deloc în cursul
piesei, po cită vreme modul de a vorbi al lui Lear, Edgar şi Kent e mereu
variat. Goneril, Regan şi Edmund sînt oameni calculaţi, reci şi lipsiţi de
imaginaţie, incapabili de imagini ccreatoare ». Nu au nici o legătură cu
forţele primordiale. Lumea lor este lumea raţiunii.„" 1•

Dincolo de aceste trăsături comune, surorile ingrate se individuali·

zează faţă de Edmund prin concupiscentă animalică şi gelozie, iar în ra-
portul dintre ele, Goneril a.pare mai feroce şi mult mai activă, bucurîndu-se
o vreme şi de ascendentul asupra soţului ei, Albany.
Edmund e un arivist de tip machia'\elic ca şi Iago pe care îl depăşeşte
prin capacitatea de a face generalizări filozofice mai cuprinzătoare (ca
în monologul din I, 2, 1-22, unde discută înzestrările şi drepturile copiilor
legitimi şi cele ale bastarzilor). Reprezentant al omului timpurilor noi
(„negustoreşti", cum Ic spunea Falstri.ff) şi prin aceasta opus antitetic lui
Kent („cayalerul"), el nu se dă în lătmi de la nici o mî.ryăyic pentru a-şi
realiza cariera visată: minciuna, falsul, folosirea celorlalţi ca uniclte
(astfel legătura amoroasă fărfl dragoste cu Goneril şi Regan), crima (intcn·
ţia do a-l omorî pe Glouccster în IV, 5, 8-14, ordinul dat ofitcrului
de a o spînzura pe Cordelia în V, 3, 37-38). Totuşi, dintre toate per-
sonajele reprobabile (şi aici trebuie amintiţi şi Cornwall, soţul crud al lui
Regan, şi Oswald, un alt arivist odios), Edmund e singurul care, pînă la
urmă, trădează existenta unei conştiinţe latente: recunoaşte că e \UOY-at
de toate faptele rele săvîrşitc (V, 3, 1GJ.-16G), îl iartă pe Edgar - fără
să-l recunoască - pentru că, în duel, l-a rănit mortal (versul 167), e
mişcat de relatarea lui Edgar despre moartea tatălui lor şi-i zoreşte pc
Albany şi Kent să. se ducă la încl1isoarc pentru a-l sah·a pc rege şi pe
Corde!ia: „Aş vrea să fac un bine / Deşi nu-mi estc-n fire" (n•rs. 245-
24.6).
Că în Regele Lear Shakespeare ridică un impresionant număr de pro·
bleme morale şi filozofice şi că „gradar<'a" lor este extern de dificilă se poato
vedea şi din urmfltoarcle ilustrări ale optiunilor critice p1ivind tema sau
temele princi1rnle; „o viziune tragică a umanităţii" ( G. Wilson Knight),
„aspectul tragic al vieţii omeneşti în forma lui cea mai uniYersală"; „pro·
blema naturii şi destinului bunătătii" (E. Welsford); „tragedia izolării"
(Northrop Frye); „un studiu al bolii mintale" (Rehder); „tragedia părinţi­
lor şi copiilor, a mîndriei şi nerecunoştinţei, a regalităţii" (K. l\Iuir); „tra-
gedia dezordinii în confuzia ei totală; o lume scoasă din ţîţîni" (Henri
Flu chere); „mîntuirca regelui Lear'' (Bradlcy); „opoziţia dintre nerern-
noştinta paternă şi cctt a copiilor" (E.E. Stol!). l\Iark van Dorcn insistă.

ţ Wolfgang H. Clemen, Op. cit., pp. 135-136.

241
asuprn „temei neadă11ostirii" (e.1:pomre ). Am consillerat neunice de
:rc(inut cîicva citate, astfel din Clemcn :
,.. .. unul dintre cele mai roa.ri şi mai adînci adevăruri ale a~estei piese
este acela că trebuie mai întil să treccm 1nin sufcrintă înainte do a putea
n•cunoaşte eul nostru reaJ şi ade,ărnl" 1 •

Din Braillcy:
„Cele două grupări (cei burii ~i cei rcli) sînt prezentate în conflict în
~ş::i.
fel incit rămînem aproape cu impresia cit Shakespeare, asemenea lui
Empedocle, consitleră dragostelt şi ura dr~pt cele două forţe ultime ale
uni versului" 3•
Din Blundcn:
•. ~fă întreb dacă (piesa) poate fi 1rnmiti.i un stutliu al tlcmenţei . Ea
este mai rurînd o revelare a judecăţii ănătoasc sau a conscc,enţci inevi-
tabile, subliniind şi coordonînd ceea ce 1:1. uprafa!ă pare a fi incoerenţă"~ ·
re
fondul de beznă al tragediei (de fapt, tabloul unei societă\i într-o·
pcrioa,Jă a lumii „scoase din ţîţîui") înt proiectate, aşa c1im s-a. Yăzut din
victorfa forţelor binelui, lumini ca.re a.firmii. Yia(a şi sensul ei. John Wain
vorbcşto despre „optimismul ultim al piesei", G. Wilson Knight îi spune
sporadic „comedie fantastică" sa,n „filozofică" şi majoritatea criticilor
avizat i recunosc existenta u1111i substrat al înrretlcrii. Despre 011ţiunea lui
Shakespeare Bradley a scriR şi rîndurile:
„Este limpede că tonica (piesei) nu o auzim niri în ruYintclo smufae
lui Gloster in cumplita !ni durere ( 1Ca 11w; lele pcntr-tm copil zlmrdal11ic,/
Aşa, pe lîngct :ci, sînl mw-itorii, /Ne ni111icac în joadf », IY, 1, 36- 37, s.11.),
nici in cele alo lui Edgar, «zeii sînt drepţi» . Rezultatul ei fina.I şi total
este unul în care mila şi groaza, împinse poate pînă la limitele extreme alo
artei, se îmbină atît de strîns cu un sens al kgii şi frumuseţii încît în c le
din unnă simţim nu deprimarea şi cu atît mai puţin deznădejdea, ci con-
ştiinţa măreţiei în durere şi a solemnităţii, mi ternlui i1e care nu-l putem
sonda" 4 •

L.C. Knights explorează mai allî11c:

/Piesa este/ una din cele mai serioase încerc-uri din litcrnturilo lumii
de a ajunge la o oarecare certitudine fmuă a afhruări} iniYin<l ceea cc dii
înţeles şi semnificaţie tietii omeneşti'"•.

1
W.H. Clemen, Op. cil., p. 136.
A.O. Brarlley, Op. cit., p . 215.
2
3
Edumnd Bllllldt:n, Op. cil., p. 32S.
4 A.O. Bradlry, Op. cit., p. 230.
5 L.0. Knights,
l\.ing Lwr ancl tl1e Great '.rragedies, !1 1 The Age of
Shakespeare, ctlitctl by Boris Ford, 1955, IIa:rmondsworth, 1904, · p.' 232.

242
 „Conrl'p(ia tota.Iii a lui f;liitkrspcare aţupra YÎl'( ii 11111~n!'~ti î11 nrr:bl ii
piesă este de o clnritatl' ~i n11 realirn1 ea.re foc ca. 11e~ irnirn11tl rnl nw.i 11<'1:-'111
să pară Rcntirncntali>m. Ca urmare a faph1lui ră pit„,n ur-;i. alin~ la aeen -fii
Yiziunc a groazei - YăZlltă fărft dl'ghizarC' ~an 111~1wjam"nf·.'· - ~c M~­
rhidc c·nlca. ~pic a.preeicrilc finalr . T>npft înt.huan a ~1tttl'~Î\ii a stratur.ilc•r
aparenţei, ecea re ma.i rămîne de deH011rrit c~t<' rritlitatea fm1J<1m"nt;llii a
tuturor lucmrilor. În i1ir.să c·a capii.tă fonnt1. dT:1.ţ11sf1·i ~i inrării Cord1·li!'i.
Dar a.rea~tă drago. te trclmi1' dştiţ;t!ă în modul în <'<ll'i' '<' <· î~tigii tut c·t'Ut
ce ml'rif ~ re I IJlai mult sft 1tc· îurn~im - priu rernuoa~t!'rt'a <lt·pli11i1 a u1wi
uecesitii(i. !JTÎll du11îndirNt 1·in~tt'i şi mod!'~li<i, prin rl'llllll[ilrPa. dttn·rua'<I
la tot !'Pra 1·1· l'str c·un'-idrrat i11c1•mpatihil ttt lJinelc sn1m·m. Jll' ~curt.
den•niml !'a11a)Jili sft •tteqiriim orie<' tu putra. fi acesta. hll' d~1că exi:tft
un ad1•yiir în 1·are, c·u fnrră inl'i:alaliilă . p i e~a ne conYiJJţP să tn·d1·m. ar·P]a
este cfl nici J a( imica onllllui. niti pul erl'tt lui de a pl'rt!'JW nn funrtiun!'azii
i11clepl·ndent <lll restul Jl('r~omilitiiţii ~ale : 1iw11ilm11. sumn~. BCÎi-t•l·B. l'n alt!'
cuvintl', CHi1t ~imtc J.ear e la fol ele impcortant ca şi u c,1 1" ~imt1•, pentru
cr1 du(ekgrrea » finalft e iu„qiara.hilii de ceea. t!' a dcnnil t'l"1.

,„„ tn crntml ar(iunii rs1r accr1itarl'a 1rnl'i annmitr talităţi u ui:<h·n-

ţci. l'nt.1m sii-i ~punPm dragoste atifa tim11 cît nu u i tăm rr1 C'a nu c~te
pur şi Fimpli1 un Sl'ntiJ1wiil ~i eii. dc~i profnnil pPrscnrnlft. ('it implicii ~i
impersonalitatra re rrzultft dintr-o ro11t!'ntrarc deziutrrc~ati1, momen-
ta.nfL san d1uabiliî, arnpm 1· ie\nir ii «celnilalt>J: poate că tocmai asupra
aceshlÎ fel de imperf:onalit:ifr - nu o n!'gaTe a con~liiJJ(d 1lc , inc, ci îrmo-
bilarea şi împlinirea c•i se insistă i11 ~trania exprr~ic a lu i fal;;aT: qPr!'-
gfdirca / l'oacrrea. c tntttl •• (Y, ~. ll). În aee~t sens - aratii piesa -- dra-
gostea. l' un lu<"ru fiiră rare 1·fota l' un !tao~ fiiră S!'n ~l rgoism ·lor aflate în
întreccr!'. l'. tl' ~oudit i ti darilă\i i intl'lectuak, centrul de energic clin rare
pl'rsonalit alra poale crqtu nrslîi1j<'IlÎti1 ele nl'voia auto:~firmării sau a
subterfugiului eyazfr; este sint,'llflll teren nnclc viaţa ~i eu!'rgia s!' pot
impune cu ::tdl•vămt..."~.

,„„ (·t·i earc ronsillerit cft IJÎesa e ~pesimistă», cft ca nu osto mai
m•1lt detît o eont~mplare profund rn10(io11a.ntă a neputinţei omului ar
trebui sft (ină ~rama de nrn1ătoml fapt rem'lrcabil şi cvicl.ent: că trngcd iil!'
scrise după R :gclc Lear p r oclamă pretutindeni o energic intdcchrnlft şi
ima.g i na.ti1·ă eare, prin fermitatea. aprehensiunii sale, prin afirma.rea sen-
sului Yie\ii, Jm trftdeazft nici o urmă de perplexitatl', teamă san tcn~iunc.
Pentru ceea. n• 8C întîmplft in Regele Lcar nu putem găsi uu a.Jt trrm ·u dccît
rcînnoirea" 3 •

1 L.C'. Kni~ht~, J;.i11J f, cru (Some Slt11hesperm""' T11c 1 ;1~ ~ ), în Shakr-

spe11re Critfri,111 1.93J- 1.9GtJ. s 0 lcctrd hy .\.1me Hidler, Oxî'lrd UnivtJrsity
Press, L01ulou, 1964, pp. 270-;,>,71.
2 lbid„ pp . 288- 289 .
8 lbid ., p. 289.

243 16*
 „Scepticismul şi pesimismul" tragediei sînt subliniate de M.C. Brad-
brook, nu însă fără corectivul că el se refe1·ă la piesa jucată pe scena publică
(nu în interpretarea „celor puţini") 1 • „Remarca lui Swinburne că. versurile
lui Gloucester «Ca muştele pentr-un copil zburdalnic» etc. rezumă întregul
spirit al piesei demonstrează că pină şi un poet poate studia Regele Lear
fără să priceapă absolut nimic" 2 • După Ian Kott, „tema tragediei este
descompunerea şi prăbuşirea lumii" 3 • Dar cartea lui Kott, Shalcespeare
contemporanul nostru, a fost etichetată după merit de profesorul Ion
Zamfirescu;

„ „. ( e) o carte de certă şi chiar savuroasă valoare eseistică, dar atîtt...

P1·ofesorul Zamfirescu nu analizează Regele Lear în studiul său dar

respingerea interpretării lui Kott a Visului unei nopJi de vară se aplică
şi tragediei în frazele de mai jos:

„(O asemenea interpretare) cuprinde în ea accente stranii şi ceva de

blasfemie. Parcă s-ar bucura că poate să doboare, să nege, să semene
îndoieli şi 1ic::mări dizolvante, nu să continue, să înalţe, să construiască.
Este naivitate? Este entuziasm neofit? Este goană după efecte de supra-
faţă? Este pasiune obsedantă sau pasiune răutăcioasă de înnoire? Ori
este chiar ceva mai grav, tinzînd şi complăcîndu-se să macine ce poate
mil.cina în suporturile clasice ale culturii?"~

L. Leviţchi

1 M.C. Bradbrook, Shakespeare ihe Jacobean Dramatist, în A New Com-

panion to Shalcespeare Studies, editcd by K. Muir şi S. Scoenbaum, Cam-
bridge University Press, 1971, pp. 151-152.
2 John Wain, Op. cit., pp. 172-173.
3 Ian Kott, Shalcespeare Our Conternporary, 1961, Double.day, New

York, 1964, p. 169.

4 Ion Zamfirescu, Clasicitate şi coatemporaneitate shakespeariană,
comunicare ştiinţifică publicată în Shakespeare Studies Universitatea din
Cluj-Napoca, 1982, p. 215.
~ lbid„ li· 221.

244
NOTE

1 Ducat, astăzi inexistent. După cronicarul Ho!inshed, se întindea între

rînl II11mber şi comitatul Caithness din Scoţia. Albany derivă din
Albanacte, primul stăpînitor al ducatului.
2 Cornwall este 13i în prezent un comitat în sud-vestul Angliri.
3 Com,ersaţia dintre Gloucrster şi Kent nu o aude Edmund, care e destul
de departe de cei doi.
4 O anumită succesiune de note emise de goarnă sau cornet anunţa intra•
rea sau i<'şirea din sccnft a unui grnp de oameni sau a unei procesiuni.
În direcţiile de scen1i din piesele lui Shakespeare se face deosebire
între sc1mct = goarnrt şi flou;ish = sunete de trimbite, fanfară.
6 Ilceate ocupa nu loc aparte printre zeităţile greco-romane, din cauza
misterelor r:tre o înconjurau şi nunifestărilor sale unice in lumea
zeilor. Ern singurn dintre titani care îşi păstrase rangul printre noii
zei stăplnitori şi dnpii răsturnarea domniei titanilor de către Zeus,
fără îndoială din cauza imensei sale puteri, care ii permitea să fie
identificată cu Selena sau Luna în cer, cu Artemis sau Diana pe
piimînt şi cu Proserpina în lumea subpămîuteană . intrupînd trei
zeiţe, IIcC"atc, descrisă în legendele Olim1mhli cu trei corpuri şi
trei capete, aparţine lumii subpămîntene. Noaptea, Hecate trimitea
demoni şi fantome pc pămînt. Îi îm·ftţa, totodată, pe oameni magia
şi năj itoria. În timpul nopţii, rătăcea şi ea in lumea oamenilor, în
tovărăşia sufletelor morţilor. Apropierea zeiţei era anunţată de
scheunatul şi urletele cîinilor.
IIecate este menţionată şi în piesa Macbeth ca ocrotitoare a
Yriijitoarelor.
6 PotriYit unor legende, sciţii îşi mîl1Cau părin(ii decedaţi. Deşi mul(i
comentatori ai textului shakespearian interpreteazft cuYîntul „gene-
rati0n" (folosit de Lear) ca „descendenţi", s-a demonstrat că putea
3.\·ea şi sensul de „părinţi" .
l'nii vechi autori englezi menţi o n ează că. scoţienii aveau obi-
ceiuri barbare as e m'inăt o are sci ţ ilor, iar istoricii antici Diodorus

245
 (<·ontrmpor:1n rn T1tli11 ÎPzar ,i .\u!,?;nst) ~i ~trnLo (GJ î.c.u. - 24 e.n.)
afirmă că o parll' din irhrndezii (rcl(ii) care locuiaLt în Drilania, în
l'Jlorn <le mai 'lts, ]Jn•ntm şi ,;ro[iruii mîncan carne de 0111.
7 ).1'<1r parc să se refere la ll'gPn<larnl balaur al Ilritm1ioi, ucis ele , i. Ghcor-
~lw, pc care rl'g;ele îl 1ioartă, în formit metalică pc coifol său, conform
ohicl'iuJni me<lil'Yal al tarnlcrilor de a purta fel de fel de rcpro1luceri
1h.• animale, plantn ~a1t di1·crse obiecte <lin metal JJe coifuri salt zugră­
' i!c iie scuturi.
8 C'a1:1dl'ntl Yiolent ni liflfrînului rr!;'c sr nurnifrstă brutal şi rînd mrtenii,
î11lrmniti de asprn romportare a regelui fatit de Conlelia, nu-i
P\PCUtă imediat ordinul de a-i d11'11Ul pc regele Frnntei ,,i iic t.luccle
I:11 r;,;1trnliri.
!) H1•g-t>it' 1.l'~r, <liu pot'nllll j,toril' al lai Ltyamon intitulat Drnlr(l203 e.n.),
ii inrncă şi l'l Jll' .\pollo în ~ilua\ia t•orrsptmzătoare celei din piesa.
lni ShakcspParc. J.egcnda. lui Lcar apare, pentru iirima oară. în
lilrratura engleză, în pocnml sus mo11(io1wt, raro cu11rindo istoria
Britaniei de la Ye11irea în .\n!!;lia a Jrgrndarului Brute, strru1epotul
lni Enea şi întcmcierornl statului britnnilor, pînii la sfîrşitul secolu-
lui al YII-lea.
Sihrntă, lHin unnarc, îu perioadtt nrncştină a Drilanici, Sha.-
krspcare con~it.lcră ră rcfrrfrile ];L zeită(iJc romane (Jupiter, }farte,
Diana, IIcrculr) slut C1Jrcspunzi'ttoarl' rundi(iilor ncmii ltti Lcar, o
tliiti1 cc l3ritani<L fusese proYÎll<'Îl' romanii între 31 110 c.11.
JO T:111·~1111clia [uscso în prinrn parte a r1·11lui mediu un regat indrpcn<lcnt,
111 I rci rînduri. Inc·epînd cn srrolul al X l-lca. Burgun<li<t <tvca sta-
t11!t1J de ducat, fiind ineorporat'l rP~atului Franţei abia l<t ·f îrşitul
SPCo!ului al .XY-Jcon. Ca llll tl111·at foarte' })llll'rnir, a ro~t Îll rirnlitate
1·11 Franta, în dt'sc rîuduri, alirndn-sc, uneori, chiar \'LL dusmanii
a1·csteia.
În situatia sti, <111~1·lc B11r~1111dil'i nrm:ire~to să-şi îutărca~că
)JOZ i!ia faţă de Fran(;l ~i rl'~tlll 1•:1m1p1•i de rest, printr-o căsătorill
111 o principcsit <'<Lre gă-i ndueă o dntii dt m·ti im1nrbintă.
11 ld1·1':t că numai dacă nu c'l'.ixtă dra~oste intcrc 'c le 111 Lt"riale juarft rohil
11rrpondercnt iutr-o căsiitorie este exprimatit şi Îll ll11i1tl1!, cind
rrgina din pil'rn jucată de tru11a de actori, sptrne: .. A tlnlla nuntă
;irc drept teml'i / C'î~tig-111 doar, 1111 fornl dragostei'" (I\', ~).
12 .\ cli(·ă în grija llrngo~td de cart' I-an asigurat şi nu a acckia pe care o
simţeau în realitate .
13 l~d11l1111d respinge atît n·Jigia cit şi IL•gilP .ocictătii omrncşfi. [11ii comrn-
tatori ai piesei au co!llparat modul rnm Edmund apare în mnnologul
din scena de îa(ă cu modnl cnm npărca, în salturi, diaYolul din
piesele-mistere şi mnralitărilu evului me1liit. Deşi :c consi<leră, în
mod unanim, că E1!1111wll 11u a •patnt auzi com·orhirca dintre tatăl
său şi Kent <lin sc1•11a 1 a acestui act, faptul că, îu iirezcn(a lui,

246
 primu I 8Jlll1H' eft dup'i e<'Î ll(lu;i aui ]W 1·an· i-a Jll'I n'r·ut rl!'p:tl'll' (]f\
Aof!lia rn plera iarăşi îlllr-o aHit ţarii 1~u 11ntPa !lucit ~:1-I 111iq1IC' d1·
ură. Î11ton• Îll :\nglia, C'J ~prră şf1-~i poat[t face· nn tlrn111 011orn 1 1il
tn Yiată, \11 rn.drnl ~01·il'tii\i.i in mijl11rnl ei1rPia c·rmsid«rf1 l':i lll'f' ~i l:l
dn'ptuJ sfi trăia~c5.
111 Aluzie la rclip~elr carr ;111 aYut loc· în lmw odombrir t1;11.i.
15 Iu C:~zaJJia ( fl(lntilks) !liu 11;J11 ~1· î1dîlJJr<•e fr;1ze întregi Jll'rf1·1·1 a~r·m~­
nătoarc rn l'elr rm;( itc· d1· W0111·t·~tc·r.

16 În kgrnda Tlcg-l'lui L1o;1r, rlupfl c·nm c• rrlatalii în poPmnl lui l.aya11111n,

se S}lllllC d tln!'ii ele .\llmn .1 ~i ('orn11all H' ÎH(l'!C'BC~er;-1 1·11 l.1•ar s:i-i
punii. Tt'gclni la ilispozi\i<' ~11i11li ~i l'iini cl1• dniii(l;1r<· 1·:1 ~ii puată
umlJlrt prin tonti1 (am 5i ''i rltu·ft o d;iţă în 1l1•plillii tl1•,fatan· rî1 rn
trili. Îu p•H·m. ~r pome11c·~t1• totodatft c·ft Lt•:tr l' n11de1·;i la 1·îna111an·.
17 In leg-ruda illi L1·ar din pornllll lui Layamon. rr~rlt• >t· plîn;!'" d1• par-
tarra lui fl1111eril f1qft di• l'I :11111tînd ('ii bunătate~ Pi'" ri1f'l•a pe zi
ce tn•cea.
18 Deşi ~1wc sfîrş itul domniei 1 ·:1i~a lh'l1·i sl' fi'll·tLS(' o lt•p;1· ÎJ11potrirn a<·or-
diirii tll' 11101J11pol11ri. l'l'f!•·le laeoli I a!'on la 11rnn•u tlifPritP m1111op11l1ni
eurlcnilor ~ăi strîmtor:i(i . ~1m· JJl'mnltumin•:i. W'nP 1·nlf1.
19 Lcar se rekru la or11ş11l (;ln11('l'~tl0 r, lî11gii l'Urt' se al'la n·~P1li11(<1 (·011tt·J11i
de Glonee. teJ.
20 DiJJ rclntr1rilc ('Ol1ll'lllp\1ra1Jilor lui , hakesprarl' rnultfl d unii fi11Pri.
cinu bc:i.u .în tan'rne, obi.:nui1m să ~c nlucastfi, am1·'tl'l'ÎJl(l11-.:i :q 1ui
vinul eu ~îngc peotrn a-l bc[t înrltiuînd în silnăt:ltea [t·Jlll'ii i11hi1t„
21 Edmund îl rrtine ]W Gloucc~tl'r prnlrn a-i 1la timp ltii E1l,'.!ar ~ii fu~ii.
deoarece llll nea. ca lată! lor ~ii- I îutîlnea.scft pî11ă r!nd 1111 l'f•te \'Olll·
plcr rond11 . de Yinovf1ţia .ltii Edgar.
22 unul din rpitotele Jni ,\pollo - zeul lnminii ş i al so:ll'C·lui. î11>1·11111\111!
„str5Jncitnl" sau „nc•priliăn.itul".
23 Aiax, numit ~i „cel :\fare". era unul dintre eroii grrci. dr •ram:-1. 1:1 as1·<li11I
Troici. ln Ilirtda c prezentat ca td doilea. în Y:Îll'jie, tb1p~ .\Iii le. Hnpf•
moartea lui "\hilc a cc111t săi. e dea lui armele eroului, dur l'fiJH·fr·
niile grcccşl i l-au considerat pe rlisr mai îndreptăţit ~rt Ip prinwa~cii.
Durerea lui Aia.x a fo ·t atît de marc, indt ~i-a pierdut miu(ile
şi a ucis oile armatei greceşti crczînd că înt du~nia11ii siii. l lezme-
titindu-sc din starea lui de nebunie, s-a sinucis.
Bufonul sau mrt căriciul de ln curţile regale ~i alr a.rigtorrutilor
fiind denumit fool, cuvînt care are şi sensul de „nrbtrn", îl vc1km pr
Aia.x în piesa Ti·oilus şi Orcsida decfarat nebun de către eo(c·arnl 'i
la.şul Ter it, după cum şi în scena de faţft laşul şi ticăloi;ul 0~1Yald iJ
acuzii, într-un mod perfid, pc Kent de a fi în•acccaşi starr.
2! Cintccul bufonului este o scurtă ad:i.ptare a cîntccului liufonului Fr~te
cu care se încheie comedia A douăsprezecea noapte. Pe cit se paJa,

247
 bufrnul se referă mai curînd la regele Lear decît ln el însuşi, după.
cum rezultă din replica următoare a regelui.
25 Vechiul nume poetic al Britaniei, derivat probabil din adjectivul latin
albus şi asociat cu faleza înaltă de calcar alb unde se află. portul
Dover, pe coasta de sud a Angliei, faţă. în faţă cu portul francez
Calais. In zilele însorite, coasta albă străluceşte viu, de la ma.re
depărtare, ceea ce ar explica numele de Albion, dat ţării întregi.
26 Merlin era un magician renumit din vechile legende celtice, apărînd mai
ales în ciclu1 povestirilor despre regele briton Arthur şi cavalerii
Mesei Rotunde a acestuia.
Figură foarte populară atît în fo !clorul cît şi în li tera tura cultă
britanică, Merlin apare la început sub înfăţişarea unui băiat, numit
A.mbrosius, care nu avea un tată pămîntean .
Istoriceşte, el este situat la. mijlocul secolului al V-lea, în timpul
luptelor dintre anglii invadatori ai Britaniei şi celţii britoni, locui-
torii brtştinaşi ai insulei.
Într-una din legende, Vortigern, regele britonilor, vrea să.
construia.ser~ o fortăreaţă pentru a se apăra împotriva lui Hengist,
unul dintre conducătorii anglilor, dar temeliile fortăreţei sînt mereu
înghiţite de pămîntul pe care sînt aşezate. Băiatul A.mbrosius
explică, atunci, lui Vortigern că sub locul unde acesta vrea să-şi
construiască fortăreaţa se află doi balauri, unul roşu şi altul alb ,
care se luptă pe viată şi pe moarte între ei. În cele din urmă, balau-
rul alb e învins, iar Ambrosius explică faptul ca prevestind victoria
britonilor asnpra invadatorilor. Legenda a fost însă dezminţită de
evenimentele istorice ulterioare. Intr-o versiune mai tîrzie a acestei
povestiri, Ambrosius este numit Merlin şi identificat ca fiu al dfa-
volullli.
Intr-un poem de la sfîrşitul secolului al XIII-lea, Merlin îl
ajută pe regele briton Arthur să-şi înYingă duşmanii, atît cu sfatu-
rile cit şi cu ajutorul vrăjilor pe care le face.
Tot Merlin construieşte Masa Rotundă pentru cavalerii regelui
Arthur, în scopul de a pune capăt conflictelor dintre aceştia, în
privinţa priorităţii cu venite în ocuparea locurilor in juru1 mesei.

In jurul Mesei Rotunde toti sînt egali.

Într-una din legendele britonice de mai tîrziu, J\Ierlin este închis,
pe vecie, într-o peşteră a tupată cu un bolovan enorm, de fiica
unui duşman al regelui Arthur, pe care acesta din urmă îl învinsese
cu ajutorul vrăjilor lui Merlin.
Vrăjitorul Merlin era şi prezicător, unele din prezicerile sale
găsindu-se menţionate în opera cronicarului Raphael Holinshed
(mort în anul 1580), din care Shakespeare s-a inspirat în piesele sale
istorice, precum şi în acelea în care subiectul este luat din Anglia
evului mediu.

248
 27 Lear vrea să spună că dacă va intra în bordei i se \a frîngc inima,
fiindcă rămînînd afară in furtună, ·nemea aspră îl împiedică să
se mai gîndească la nerecunoştinţa fiicelor sale.
28 Cu vin tele lui Edgar ii sînt sugerate de ploaia torentială care îneacă
totul şi va ajunge la un strat de apă de o prăjină şi jumătate.
29 Edgar îşi descrie caracterul şi comportarea sa în trecut pe modelul
reprezentării celor şapte păcate de moarte prin nume de animale.
Aceste păcate erau: mîndria, pofta nesăţioasă, dcsfrîul, mînia,
lăcomia,, pizma şi trîndăvia. Astfel capra simboliza desfrîul, leul
mîndria, balaurul minia etc.
30 Versurile rostite de Edgar constituie probabil un descîntec.
31 1n conformitate cu o. lege promulgată în Anglia în anul 1597, vaga-
bonzii emu biciuiţi şi izgoniţi din sat în sat pînă ajungeau în satul
lor de origine, dacă acesta putea fi stabilit.
32 Numele „Modo" dat diavolului pare să provină din Epistola a II-a a.
lui Iloraţiu, iar „Mahu" ar fi o formă comptă a cuvîntului magus,
însemnî11d „mag". Shakespeare a preluat aceste două nume dintr-o
lucrare publicată în 1603 de Samuel Hersnett ~(v. Comentariile).
J'.fahu este prezentat ca stăpînul absolut al Infernului şi nu se
recunoaşte subordonat lui Modo.
33 Gloucester se referă atît la fiul său Edgar cit şi la Goneril şi Regan,
cînd generalizează comportarea plină de ură a copiilor faţă de părinţi.
34 Vczi Comentariile.
35 in original, Roland e numit „Child Rowland", cuvîntul „chilu", un fel
de titlu, însemnînd un tînăr nobil aşteptînd să fie învestit cavaler.
După toate probabilităţile, primul vers rostit de Edgar este preluat
dintr-o veche baladă care s-a pierdut.
Rola.ud este nepotul lui Carol cel J'.Iare şi eroul poemului me-
dieval C!lliecul lui Rolalld, în care sînt prezentate faptele glorioase
ale cayalemlui şi moartea sa eroică, în calitate de comandant al
ariergărzii lui Carol cel Mare, atacate de maurii din Spania, în trecă­
toarea de la Ronccvaux, cînd francii se înto:n:eau în Franţa, după
expediţia. lor victorioasă împotrh-a maurilor, care stăpîneau Spa-
nia în acea vreme.
Fie că poetul Byron cunoştea balada, care s-a pierdut între
timp, fie că s-a inspirat din textul shakespearian, el foloseşte cuvîntul
„childe" în titlul poemului său celebru Ghilde Harold's P-ilgrimage
însemnînd Pelerinajul Cavalerului Harold.
Poetul Robert Browning (1812-1889), inspirîndu-se din versul
din Regele Lear, a scris un poem intitulat Ghilde Rolandj a ve11it _la
Turnul Negru.
S6 Cuvintele „miroase-a sînge", în legătură cu Roland, sîut preluate
dintr-o povestire populară, Jack, omorUorul uriaşului, în care este
introdus, într-una din variante, şi Child Rawland, a cărui soră a.

249
 fo~t iftpirn tk un uriaş.) î11tlti~ă î11lr-un cm.tel formccat dL· unde o
F:t.h-t•:bzii f r:i fr le ·ăn.
!li !11 pa.rit-a a dn1m a. operei sa.le„ Jfari:lc ~i neprcfttifclc Ci'onici ale marcliti
~i ,,,1,,;r,,1m/11lni 1!i'Ît1~ Oa,·g1mtua (1332), scriitorul fmnccz Fram;ois
l1alinl;1is (e„a. 149J-l;J;J3) s1mno că în facl Tero cîntă I:!. flaşnetă
iar Tr:ii1111 print.le broa~to. rocinl modicntl englez Geoffrey Chaucer
î I :ll'Mft. însă , pc I\ ero prinzînd JW~tc {Puccstca C1'il11gărnl1ti, II,
4~.-)-(j).

3 I.a hm pnt. I.!'ar se hotărîse să Iolo~cascft for( a armelor pcntm a-şi

rrr<1pnta pttll'rca pc care o transmLc e fiicelor ~ale, acum însit vrea
să ll' Ll1·a lu jndcca!il.
!lD ?.înd11 ri lr pi• (a!'\' le TC'Cilă IJnfnnuJ proYfo dintr-un cllllCC pop11Jar Îll
ran· 11u t1Jlftr î~i cheamă iuhila sfl Yinfl la el lrnycrswd r.îul care îi
c]psp<l·I f ('.
40 Ccr~rtnrii it·~i\i
t.lt· la ca~n de ncliHni purtau llll corn marc <le bon atîmat
clP ţît
tn o >foarft, clin earr ~u11nu dnd vcnNn sfl ccrşcascii la cite o
easă şi în <·a1·r li RC tnrna. hfmt1tra llală de pom:mă.
4L Refl'rifl'tl la îutbrăeăntiutra prr~:mii. R(' rlatorettzii, probabil. faptului cr1
la îne<'putnJ domnic·i lui faC'ob I sosise 1n Anglia o solie din imrtca
şahului Pl'rsil'i.
4~ negrie j~j îmhip1til' tă 1'(' află in patul său, în caştelul uudr locui..c ln
trcr11t.
41l Mrt:i[oril prnt m 11r1lt·:q1~a ilili11n, care nn ,.a fotîrzia sfi Yillă.
44 Gînd11rilP lui l ~t l;.!iil' p:tr ~ii Iie i11.pirn-tc clin R.,rnrile scriitomlui francez
].!id11·l Ex-1 1n1·m <lP :\lontnit.'lJC ( L.)83- lo!JZ), traduse îu limba
cnf;h•z ă <11• .J<.Jm J'lorio (lufi3?-1G:13).
4;) rllinwlt· t'U\"itLtf' ttll' lui (;Jont·eFfl'r e::qwimă 1111 f'.Îlld asemfmător CXpri·
nrnt de p0Pf1d ;-;ir L'hili!1 Sidney (lf.i;J4-lo GJ în ronrnnul în prozii
Ar1,11di„ (o înlfmtnirc dP tn-Pn111Ti romnntirc), care ocupft un loc
eh· fnmfr în litrrahtra H<•naştcorii engleze.
46 Sensul rttYintrlnr Jui fall!ar 11oatc fi sau: .• Cum de a ajuns să mn ierte?"
san: .,Ctun de ~i-a 11ierdut Yedcrea?"
47 Numell' relor cimi cli:n-oli Rînt prP!uate clin demono]f) ţ ia metlicnlrt.
Numrle 01.iidirnt rstc o formă com11rn a nnmelui Jui Iloberdicut,
primi]JClr Iadului.
48 Probabil cft GJoucester nra Rfl-şi sfîr~rasră ,-iata la Dover deoarece,
pr de o parte, trebuia sft ~c întîlnenscfl acolo cu I.rar. iar pc de altă
J1artr, tot acolo urmează sft debarce ~i Cordclia venind cu oastea.
fmurrză.

4!) Goncril ~c rcfrră, dnpă tuatc probahilitătilc, la Lrar. De orbirea !id

Glo11rpstcr nu a avut Î!lrii timp sft afle.
60 Unii runwntntori ai trxtnlni slrnkrsprarian eomirlcrfl stilnl r11rteannl11i
ca rlef!ant şi artiiirial, a5a cum se aştC'aptft, ele altfrl, să fie limbajul
curtenilor.

250
 51 Pentru a da o înfă(işarc cît mai omcne<tsdi ~perieturilor de ciori. accs~
torn. li se prindea., deseori, sub brat cîtc un arc.
52 Maghiranul era considerat, de unii, ca leac împotri•a bolilor rreiemlui.
53 Cuvintele lui I.car pot fi interpretato în două feluri: fie că şi-o închi-
puie pc Ooneril deghizată cu aju toml unei bărbi albe false; lio că i
se a.dresează lui Goueril îutrebîml-o cum de poate fi atit ele crudă
cu cineva care arc o b:ubă albă, c11 alte cuvinte, cn el, tatăl ci.
54 !n aceste versuri se poate recunoaşte influenta operei lui :Bfontaigur,
tradusă de Florio (\-. nota 44), şi anume, citatul lui ::.IIonta.ignc
din poehtl latin Catullus (8-1? 57? c.n.), care s1mno acclnsi lucrn
ca. şi Lear.
55 Centaurii erau închipuiţi ca flinto jumătate rn.i, jnmătatc oameni,
locuind în Thcsali:.t, do unele au fost izgoniti do neamul lapiţilor.
!n antirhitak, locuitorii din 'fhesalia erau călăre(i wstiţi ~i
organizau vinători de tauri, V"Îna\i de călăreti ( cf. lrgenda lui Drago:;
Yodă). Do aici, i)robabil, s-a creat legenda centaurilor, într-o n·onui
cînd calul nn era încă răspînclit în Grecia.
Centaurii simbolizau omul ca animal dotat cu ra.!iunc.
5G Cupidon sau Amor esto denumirea latină a zeită(ii greceşti Eros, fiul
Afroditei şi al lui ...\rcs, sau cl1iar Zeus. E imaginat ca un copil,
intr-o e110că tîrzie, purtîncl şi aripi de aur. Rolul său este do a f::tco
pe cei loYi( i de săgetilc salo să so lndrăgo tcască do i)ersoana po
care o priyesc.
Este, de multe ori, legat la oehi, motiv pcntm care este numit
oih.
Este uneori rrprczcntat pe firmele bordelurilor, imagine })O
care Lear, probabil, o văzuse, după părerea unora dintre comentatori.
57 .Montaigno afirmă în Esmri (III, 210) crt sînt popoare care a.cceptă să
le Ho rege un cîine (v. şi nota 4A).
58 fo engleză, .,politician", cuvînt folosit în acea n·cmc în scn Lll de şarla·
tan, ca adc1)t al princi1)iilor lui )fachhwclli. NL1 în sensul mo·
clern al cnvîntului.
59 Idee probabil preluată clin Istoria Xalttmlct (p. 7) a lui Gafos Plinius cel
Bătrîn (:23- 79 e.n.), tradusă 1n limba engleză lle Philcmon llolland
(1601) (Copilul cîucl so naşte tipă.)
GO Un contempora.n menţionează ctL la unul dintre turnimrilo organizato
în thnpul rrgelni lionric al \'III-iea, copitele cailor fuseseră înfă­
şurate în po~tav sttu cîlti do llnă, i1entm a preYeni lunllcărilo şi
inăbuşi zgomotul co11itclor.
Gl Strigrtt de lupti't care !nsemna: .i\"u emta!i pc nimeni!
G2 în slilL1J rpistolar, termenul era şi sinonim cu „iubit, iul.Jitr~".
63 Lear se crctle în iad. Conform ;trn1li(irli popula.re, chfnuirea 1)0 roată.
de foc apfu·ca în mod curent în lrgendclc mcdicYttle, după cum

251
 rezultă dintr-o serie întreagă de lucrări referitoare Ia viziunea ludu·
lui ~i Purgatoriului în epoca medievală şi a Renaşterii.
64 lncii. un exemplu ară.tind influenţa Eseurilor lui Montaigne asupra lui
Shakespeare - autorul Irancoz spune „a filozofa înseamnă a învăţa
cum să mori" (v„ mai sus, notele 44 şi 54).
65 Aluzie la practica vînătorilor de a scoate vulpile din vizuini cu ajutorul
focului şi fumului.
66 Cînd Lear va mai plînge iară5i, spre sllişitul acestei scene, Goneril şi
Rcgan vor fi amîndouă moarte.
67 După cum Edmund îl iartă, fiindcă l-a rănit de moarte, şi Edgar îl
iartă po Edmund pentru ticăloşiile pe care le-a frlptuit faţă de ol şi
tatăl lor.
68 Aluzie la roata de sub picioarele Fortunei (v. Timo11 din Atena, nota 11).
69 1n reea ce priveşte efectul scenic al momentului culminant al trag11-
diei, - de care ne apropiem, faptul ncmontionării pentru un timp
a eroilor pozitivi creează un contra.st, de un dramtltism inegalabil,
cu deznodămîntul, care so prccipită.
'10 Un alt exemplu ilustrînd intenţia lui Shakespeare de a-i umaniza pe
ticăloşii din tragediile sale. Ednmnd parc a-şi justifica purtarea
criminală ca datorată faptului de a nu fi fost niciodată iubit do tată,
frate şi lumea în ca.re trăia, situaţie care i-a. schilodit sufletul şi l-a
făcut să caute să parYină în ,-faţă prin orice mijloace, răzbunîn<lu-se
totodată pentm umiUnţele indurate.
71 fn cele mai multe din izvoarele folosite de Shalresprare, Cordclia se
sinucide în închisoare. Sfîrşitul pe care i-l dă însă Shakespeare este
mult mai plauzibil şi corespunde felului de a gîndi şi acţion:i. al
lui Goneril şi Edmund, care, totu!}i, nu o puteau executa pe regina
Franţei făcută prizonieră după o bătălie pierdută, fără consecinţe
gra-ve, nu numai privitor la relatiile cu Franţa, dar, în acelaşi timp
şi cu restul lumii feudale europene (v. Comentariile).
72 La. fel ca în numeroase alte piese, Shakespeare se referă la M clamorfo-
zele lui Ovidin; de data aceasta. Lear făcînd aluzie la legenda lui
Deucalion şi Pyrrha. Du1Jă ce piimlntul fusese înecat de un potop
trimis de Zeus şi omenirea pierise, în afară de cei doi menţionaţi
mai sus, aceştia se duseră, într-o barcă, la zeiţa Thc·mis, care era
deţinătoarea oracolului la acea neme, crrîJlClu-i sfatul pentm a
putea supravieţui într-o lume devenită pustir. Zriţa le ~pme să ia
oasele bunicii lor, ei fiintl frate şi soră, şi să porneascii peste cîmp
aruncîndu-le peste umăr. l'lcpntînd face acest sacrilegiu, Dencalion
interpretă oracolul astfel: întmcît bunica lor fusese Or(I - piimîn-
tul -, oasele care trebuiau aruncate erau pietrnlr. Ca urmare,
aruncînd pietre în urma lor, acestea, prin voinţa zeilor, se trans-
formarft în bărbaţi şi femei, care awan ÎMft nn rara.eter dur, do
piatră, datorat originii lor. (Ovidiu, Jlcfaworfralr, Cartea.
Legenda. lui Dcuca!ion şi Pyrrha).
l'. Ştefăncscu-Drăgr'ineşti,

252
MACBETH.

..

Traducere de ION \!/NEA

PERSOANELE

DUNC.\X. rcg<' al ·~otici l" .:'\ lJJ\L\T, filLl lui 1\fat' dutf
MALCO>l } fiii tii Ui\ DOCTOR, ENGLEZ
DONALIL\JX Bi\ DOCTOR SC'OTI:\.N
MACBE'J'H } gonrrnli în n.r· UX SERGE~T
DANQL'O mala regelui ex PORTAR
L':\" :JlOŞNEAG
l\L\.CDr fl.'
L\DY 1\lACllETII
LENKOX
L,\DY MACDT.Jf'F
ROSS
nobili scoţil'u.i O DO.UINĂ DE OXO .\ltE A
l\IENTEITII
L\DY-ei 1\fACJJETII
ANGUS
IIECATE şi TREI YR..t\J C-
CAITII:'\E'
'l'OARE
FLEANCE, fi11l llli Danquo ARĂTĂRI
SIWARD, conte ele l'\orthumucr~ NOBILI, OE TTJLO"m, OFI-
land, general al onslci englezo TERI, OLDA'fI, UCIGAŞI,
T!NĂRlJL SIWARD, fini său CURTKXI ~i CRAINICI.
SEYTO~, un ofiţer din su:iLa. Art iunrn se prtrccc în Scoţin şi în
lui :Macbcth Angl1;1.
ACTUL I

SCENA 1

U11 lnt p11sli11. Tua cfr şi [ulgl're.

lnlrJ lrci niJ jilorire 1•

l~TÎL\. YR.\J lTO.\RE:

Cîml fi-;'om iar, tustrcle, noi,
Sub fulger, trăsnete şi-n ploi?
A DOl'A YRXJITOARE:
Cinel znrb11u:1 s-a sfîrşit
\el îndns c-a birnit.
A TREL\. YRlJlTO,\RE:
Ya fi-naintc dc-asfintit.
!STîll YRlJITO.\RE:
!u earc loc?
A DOUA YnlJITO.\.RE:
În băltbrii.
A TREll YRĂJITO.lRE:
Pc Macbeth spre-a-I întîlni.
!NTÎL\. YRĂJITO.\RE:
Vin îuclată, Coto~man.
A DOUA YRlJITO.\RE:
Ne-a strigat broscoiul, haidem;
A TREI.\ YillJITO.\RE:
Gata, gata!
'lTSTRELE Ce-i frumos c slut, ce-i slut, fnunos 2,
Prin duhori şi pîde să plutim in sns şi-n
jos.
(fo.)

255
[I, 2]
SCENA 2

O tabără lingă Forrcs.

J11frct Dtmcan, Maleolm, Donalbai11, Lcnnox şi suita. lnllliiesc wi sergenl
plia de stnge.

DUNCAN: Cine e omu-acesta plin de sîngc?3

Crestat cum c de rrmi, s-ar prea putea
Să ştie d<' pre starea cea mai nouă
A răzvrătirii.
MALCOLM E sergentul care
Ca brav si bun osta!': s-a ri'~zboit
Să nu fh; prins. - Sâlttt, vitraz prieteni
Dă semna regelui de mersul luptei
Din care vii.
SERGENTUL: Era mhofftrîti'L4 ,
Asa cum cloi înotători sleiti
Se prind în braţe şi se siîujcnesc.
Macdomrnld cruntul, înrăit rrbrl,
Că firea-u el de-aceea viermuit-a
Cu tot cc-a zămislit mai ticrdos,
Primi-ntăriri din insule, clin vest,
De pedestraşi uşor şi greu armaţi.
Zîmbca Fortuna tintei lui drăccsti
Părînd a răzvrătitului muiere. '
Dar în zadar. Căci în dispreţul ci,
Macbcth viteazul, vrednic de-al srm nume,
Cu spacla-n vînt de sîngc fumcgîndă,
Copil al biruinţii-şi taie drum
Şi-ntîmpină pe ticălos. .
Nu-i strînge mîna, nu-şi ia bun rrunas,
Ci-1 descusu din fălci pînă-n buric,
Pc zidul nostru proţăpindu-i capul.
DUNCAN: O, vrednic văr !5 Viteaz între viteji!
SERGENTUL: Dar cum din pragul soarelui răsare,
Zbucncsc furtuni cu trăsnete şi-mgii,
Tot din acest izvor al mîntuirii
Pdtpădul se porni. O, regc,-ascultă!
Dc-abia-i silise legea şi brav1Ira
Pc-acc~ti pedeştri sprinteni să dea dosul,
Cinel r<'gclc norycg prinzîncl prilejul
Cu spor de oşti şi arme nou ci\lite
Dă iureş iar.

~56
 [I, 2}
Şi căpitanii noştri,
Macbcth şi Banquo, s-au temut?
SERGE 'TUL: Precum
Un leu de iepuri, şi de vrăbii - un vultw-.
Erau, spun drept, şi trebui să dau seamă,
Ca nişte tunuri6 pline vîrf cu chijă
Ce-şi slobozeau de cîte două ori
Lovirile-n vrăjmaş. Vroit-au oarn
Să-nalţe-un nou calrnr 7, au srt se sraldu
În fumegînde răni? Nici en nu ştiu.
Dar mă sfîrşesc. Şi rana-mi ecre leacuri.
DUXC.\N: La fel de bine-i stau şi răni, şi YorlJc:
Simt izul cinstei-n ele. Îngrijiti-J.
(Iese sergentul, însof it. foit li RJss.)
Dar cine vine?
MALCOL:\C Bran1l than8 de Ro·s.
LENNOX: Cc grabrL-n ochii lui! A~a p1freşte
Cel care vine cn cfodatc ştfri .
ROSS: Trăiascrt rrgclc !
DUNCAN: De unde Yii,
De to inic than (
ROSS: Din Fifc9, mărite rPgr.,
De mule-ale "Norvegiei drapele
Sc-11a)\rt-u CPr, frig adiind , pre-ai noştri.
Cl1inr craiul lor, cu oşti cumplit de mari
Şi sprijinit de-acel mişelnic th::m
De Cawdor, frildătorul, dă nă.valrl.
Dar mirele Bcllo11ei1°, în armură
L-î11fruntă-n lupm dreapm piept la piept
Şi fier în contra firrnlui rebel
Îi frînge-avîntul, ~i-n sfîr~it izbînda,
A noc1strrt c te!
DUKCAN: Sfîntă bucurie!
ROSS: Deci Swrno, azi, norvegul crai, vrea pate.
Nu l-am lăsat nici să-şi î11groape morţii
Pîn' n-a plătit, pe insula Saint CohucH,
Despăgnbire zece mii de taleri12 •
DU:NCAN: Iar thanul Cawdor n-o să mai Illă-n~elo
În ce-am mai sfînt. :Mergi, morţii dă-l îndată
Şi-n fostu-i rang, tu po Macbeth 1-araiă.
ROSS: Voi împlini porundle cc-ai dat.
DUNCAN: Ce pierde el, Machcth a cîştigat.

257
17 - Shakespeare, opere vn
(~ 3)
SCENA 3

Ut1 cH11p pusiiu lingă Forres.

Intrii cel/!; trei vrăjito.are.

lNTÎL\ VRĂJITOARE:
Pc undc.·ai fost, suratn13?,·
A DOUA YRLfITOJ..RE:
Porci am tăiat. 14
A TREIA VRĂJITOARE:
Dr-r tn, soro?
lNTÎIA VRĂJITOARE:
Cu ca„lnnc-n ~ort , mm icn,
Soata unui din năieri
Sta' si clefi1ia mereu.
„DlJ. 'şi mie!'' zic:u-i cm.
„Yr~jitor.n', hni, te cară!"
lli-a strige.t1 -vo1lm de-ocară
Scorpia cu iîrtiji ghiftuită:
Soţu-i la Alep15 c dns,
C~ipit an pc Tigru l 16 pus,
111ă prPfac în ~oarec berc17,
8ă-I ajm1g pc-o sită-nccrc1s.
Jim s'.Tccor pc p1mtB·n jos
Şi mrt pun pc ros, pe ros.
A DOUA YRĂJITOARE
Io-ţi dau un vînt. 1 ~
!NTlIA YRĂJITOARE:
Ce bun cuvînt I
A TREI'A VRĂJITOARE:
Şi-ţi fa-0 şi mt p arto.
1NT1IA VRĂJITOARE:
Cclelalte-s«ale melc,
Ori pe unde suilă el&,
Şi lim.anurile toafu
Cu pătratelo-nsomnato„
Pc-a corăbiilm: cartc20.
'ţi-l ll.SllO ca po-uu uluo,
Nici fu noapte, nici în zi,
Peste-a gen.clor perdele.
Somnul nu-i va mai pluti
Ca, un fl'teător de: role;

258
 Va trăi. Bolna\, sfrijH, 21
Săptămîni <le nou'ori nouă,
.Să-i tot fulgere, să~l ,plouă 1
.Ncnecat, dm hărţuit.
Haide, ghici, ce-am cu aici?
A DOUA VRĂJITOAilE:
Să văd, să v11d1
INTiIA VRĂJITOARE:
E un deget de cîrmaci
.Înecat în dnm1 spre casă..
(Se aude tuba.)
A TREL<\. VRĂJITOARE:
I-auzi tobn, bate-acum
Că Macbeth nuc pc dnun.
'fOATE: Mînă-n mînă trei smori,
Crainice şi msitori,
Cc se vîntmă prin toate
Tă.rile i;i mările
Tîrcolin'cl c:1l'ările,
Trei ori mie, trei ori ţie,
Şi iar trei, nouă să fie 22 ,
Gata, vraja e-nchcgată.
(lnlr1.i Macbeth şi Banquo.)
MACB,~TH: Ce trist11 şi ce nlimlrr~ zi-ntre toate !23
BANQUO Departe-i pîn' la Forres 24 ? Cino sînt
Aceste iezme stmnii-n portul lor
De parcă nu-s frL'ptmi do pc pămînt
Şi totuşi sînt? Trăiţi? Sînteţi ccya
Ce poate fi-ntrebat de către om?
Îmi parc cil-nţelegcţi. Fiecare
Şi-a dus în dreptul buzelor zbîrcite
Un deget descărnat. Păreţi femei:
Dar dupr~ barbă, nu prea-mi \ine-a crede.
MACBETH: Vorbiţi-mi. de puteţi: \Oi cine sîntcţi?
1Nl'1IA VR.1\.Jl'fOARE:
lifacbeth, mărire ţie, tJrn.n do Glamis I
A DOUA VRĂJITOARE:
l\facbeth, miLriro ţie, th~m de Cawclor I
A TREIA VRĂJITOARE:
Mărire ţie, care vei fi rege 1

259
[I, 3]
BANQUO-: De cc tresari, stăpîne, şi te sperii
De lucruri care-atît de bine-ţi sună?
Pe sfîntul adevăr: sîntcţi năluci,
San tocmai ce păreţi a fi? Sli'l.,'iti
Pe-al meu tovarăş nobil, prevestindu-i
Noi trepte-nalte şi nădejdi regeşti
Că-i uluit; iar mie nu-mi vorbiţi.
Dar dacă ştiţ.i citi-n sămînţa vremii,
Spunînd ce bob dă rod, ce bob e sterp,
Vorbiti-mi: nu cersesc hatîrul vostru
Şi nici de ura YOastrrL llll mr~ trm.
tNTlIA VRĂJITOARE:
SlaYă!
A DOUA VRĂJITOARE :
Slavă!
A TREIA VRĂJITOARE :
Slav!L!
li'lTîIA VRĂJITOARE:
Mai mic dceît l\Iacbeth, mai marc totnşi!
A DOUA IRĂJITOARE:
Nai fericit, dar nu cu-ntît noroc!
A TREIA VUĂJITOARE:
Părinte-al mior regi, d~1r regr nu!
l\:lacbctl1 ~i Banquo, slavă vourd
l!\TÎL'\. VRĂJITOARE:
Mărire ,·onr~. Bm1quo şi l\Iacbe1.11 !
111.'\.('HETII: Mai staţi, ohscme-oracolc, şi-mi spnneti:
l\lilrind Sinel2j, sînt than de Glamis, ştiu!
De Cawdor îns~, cnm? E-n Yiaţr~ Cawdor,
Şi-i rucrge-n plin. Iar să fiu rege, cu,
'" u-i de crezut, cum nici ,.de C'awdor" nu-i.
De nnde-aveti ciudatele vestiri?W
ne ce cn o profotică-nchi:nare,
Pc-acest cîmp ars şi plin do Mlrlrii
Sc-opri\i din dnun? Vorbiţi-mj, Ytb C-Onjtu!
( r,-t1jiloarelr piei'.)
DAl':QUO: Ca marca-naltă al.n1Ti ~i pfLmîntul.
Iar ele, abm·i sînt. Unde-au picrit?
MACBETII: În aer! Ca suflarca-n vînt ~-a dus
Părelnicul lor trup. De-ar mai fi stat!

260
 [I, 3]
BANQUO: Dar fost-au ele-aievea, cum vorbim,
Sau am mîncat din rădăcina rea
Ce mintea ţi-o-nrobeşte?
MACBE'flI: Copiii tăi să fie regi !
BANQUO: Tu, rege!
MACBETI-I: Au zis si tban de Cawdor ! Nu-i asa?
BAKQUO: Întocmâi, într-un glas. Dar cine ~ine?
(Intră Ross şi Angus.)
ROSS: Macbeth, a biruinţii fale veste
L-a fericit pe rege. Şi citind
De vajnica ta f;:tptă cu rebelii27,
Uimirea si-ncîntaa·ea se-ntreceau
în sinea 'Iu.i să ţi se dăruiască.
Nedumerit şi perindînd în minte
Sfîrşitul bătăliei, el te află
. Printre norvegii dîrji, nenfricoşat
De straniile chipmi ale morţii
Pe care tu însuţi le ciopleai cu spada.
Ca grindina cle-ades soseau ştafeto
Purtînd cu ele proslăvirea ta
În lupta grea de apărare-a ţrtrii
Şi-n faţă i-o puneau.
Al\TGUS: Sîntem trimisi
De-al nostm domn şi rege-a-ţi nntlţumi
Şi doar să te-nsoţim-naintea sa,
Dar nu să-ţi rrtsplătim.
ROS::l: Şi-n semn de şi mai mari cinstiri, din parte„j
Rugatn-m-a să-ţi spun: eşti than de Cawdor.
Slăvit fii-n noul rang, preavTCdnic than:
Al tău să fie!
J3ANQUO: Cum? Nu minte dracul?
MACBETH: Dar thanul n-a murit. De ce să-mbrac
Veşminte de-mprumut?
ANGUS: Da, n-a murit
Cel care than a fost, dru.· viaţa lui
E sub osîndă grea şi-i drept s-o piardă.
A uneltit cumva cu cei din nord,
Sau pe rebeli i-a sprijinit pe-ascuru,
în fel şi chip, lucrînd pe două căi
La nimicirea ţării? Nu pot şti.
Dar dovedită şi mărturisit:1.
Trădarea lui l-a prăbuşit.

261
IJ, 1\1
MACBETH (aparte): .„Şi Glamis,
Şitban de Cawdor. Şi de-abia tlrmcază
Ce-i mai mr1,reţ.
(Ciitrc R'Jss ~i Angus.)
\a mulţnme c do trud~.
(Ci'iirc Bonquo,)
Nu crezi ac1Ull dt-1i YOr fi rrgi copiii
Cinel cele cc m-an înălţat de Cawdor
Le-au prcrkţit şi lor? ·
BANQUO: Crczînd 01bcşte,
Poti !'ă 1.c-nprinzi i:i s:t rîrnrl'ti la tron -
De' ce doar tban de C::rwdod E ciudat!
Adcs ai beznei soli, ca Hă ne piardă
Grăiesc cimtit, ne fanmc' cu uimicuri
Dueîndu-ne spre cc1 nrni greu păcat. „
O vorl1r~, vc~h mei I
MACBETII (aparte): Preziceri donă
S-an ~i-mpJinit ca norocos prolog
Al piesci cu subiect împărătesc.
- Vă sînt îndatorat, cinstite fo!e.
(Aparte.) Acest îndemn de dincolo de fire
Nu poate fi nici rău, nici lHm. De-i rău,
De cc mi-e dat zii.log de biruinţă
Un adeYrir dintru-nceput? Sînt Cawdor.
Iar dncă-i bun, de cc mă-mbic-un gînd
De-al cărui chlp28 mi se zburleşte pru-ul
Iar inima vitează-mi batc-n piept
Înnebunită? Groaza unei clipe
Mai mică e decît a-nchipuirii,
Iar mintca-n caro-omoru-i doar un gîucl
îmi zgnduic-ntr-atît făptura toată
crh simţu-i năpădit ele bănuieli
Şi este-aievea numai cc nu este.
BANQUO: PriYiti-1 cît s~a-ndcpărtat de noi...
MACBETH (aparte):
Cîncl soarta mă vrea rege, soarta poate
Să mri-nctmunc fă.ră să mă. mişc.
BANQUO: Cinstllile c-c-1 copleşesc îi stau
Ca straie noi, ce nu se dau pe trup
Dccît cu ajutorul folosinţii.

262
 fi., 4]1
MACBETII ( (lpllrl~):
Ce-o fi &ii fie I Timp şi ceas deodată
Se duc cu ziua CC'U. mai nendurată !
BANQUO: V.itcaz Macbcth, sîntcm l-a ta. ponmcă.
lfAOBETH: MU. frfl.mîiltmt în gînd uitate humui -
Iertm-e ! Truda nmstră, domnii mei,
Stă scriEll.--aici si-ntorc o filă zilnic
S-o rncitesc. Spni rege-acum!
(-Către Erm'{!W.)

Să cugeţi
na cc ni s-a-ntîmpfat. Iar cînd răstimpul
Le ya fi cîufftrit, sr~ siăm de vorbă,
!ht.t-un răgaz, cu sullctul deschis.
BANQUO: Bun, bucuros.
MACBETH: Destul acum! Să mergem!
(Ies.)

SCENA 4

La Forres. l11ciîpere !n pfllflf.

Intră Duncan, Molcolm, Donalbafo, Lcmiox şi suita.

DUXCAN: Si-a ispăsit osînda mortii Cawdor?

Şi tot. n~ s-au întors t;.imi~ii mei?
M-\LCOLM: Nu încă, Sire. Dar am stat de yorbă
Cu unul care l-a văzut mLll'ind.20
Mi-a spns că şi-a m/niuriilit trMarca,
Cerind icrtnrc Înăltimii Talo
Şi dînd dovezi de-uclintă pocrdnţă.
Nimic în viată nn i-a stat mai bine
Ca felul cum' s-a lcnMat ele ca
Şi a murit parcă-nvăţat să moară,
Ca unul cc-si ar;;mcă darul vie1ii
Ca pe-un nfuric... '
DmWAN: Nu-i m·~ştcr pe-astă lmne
A minţii taină-n chipnri s-o citească.
A fost nn than în care mi-am fost pus
Încrederea mea t.oat.ă.
(foiră Maclletli, Banquo, Ross ~i A11gus.)

263
(I, 4]
Vrednic vr1J· !
Păcatul nerecunoştinţei melc
l\l-apasă greu şi-acum. l\I-ai depăşit
Atît de mult că nu te poate-ajunge
A răsplătirii ageră ariprL.
De ce nn-ti este meritul mai mic
&l. pot şi 'mulţumi şi ră.splăti?
Tot cc-ţi mai spun e doar că-ţi datoresc
Cu mult mai mult decît pot să-ti plătesc.
MACBETH: Credinţa şi-ascultarea cc-ţ.i închin
Prin chiar plinirea lor sînt răsplătite,
Iar partea ta-i să ici cc-ţi datorăm.
Sînt datorii, copii şi servi d ţării
Şi-ai tronului, şi-şi fac doar slujba lor,
Cînd întru cinstea şi iubfrea ta
Sînt gafa la orice.
DUNCAN: Biuc-ai venit!
Eu te-am sădit şi-am să te-ajut să creşti
l\1ai falnic încă. Meritul tău, Banquo,
Nu-i mai prejos, iar tot cc-ai srw1rşit
Cuvine-se a fi stiut. Mri lasă
La pieptu-mi sri' te strîng.
BANQUO Şi-al tău e rodul
De-oi creste-acolo.
DUNCAN: ' Marea-mi bucmie
Îbcearcă-n dezmătata-i revărsare
În lacrimile jalci 'să se-ascnndri.
Voi fiii, rude, thani, măriri din prcajrnll.-mi,
Aflaţi dt las urmaş la tro11 pe Malcolm,
Î11tîiul meu născut si că-l numesc
De-aci-nainte Print 'de Cumber1and3o.
Dar nu-l îmbracă 'doar pe el cinstirea,
Ci semne de nobleţă, ca luceferi
Vor străluci pe pieptul celor vrednici.
Spre Jnyerness ! şi să legăm ncolo
Mai strîns prietenia dintre noi.
:MACBETII: Cînd nu ţi-o-nchin, odihna mea e trudă!
Deci crainic vreau să-ţi fiu, să-ncînt auzul
So1 iei mclr ru Rosirca ta.
ÎngrL<luic-mi să plec.
DUNCAN: O, Cawdor vrednic!
MACBE'l'Il (aporie):
Un CumbrrJ::md r-un prag într-adeYăr

264
 ( l, S]
De care sau mă-mpiedic, sau îl si'ir r
îmi stă în drum. V-ascundeţi focul, stele31,
Nu luminaţi în bezna poftei mele,
Ce face braţul, ochi ul să nu ştie :
'-ar îngrozi vitzîn d cr va să fi r !
(Ic.se.)
DllKC AN: A~a e, Banquo ! el e mult vitr nz,
Şi proslăvirea lui e un ospăţ!
Eă mergem dupit el - în zelul lui
S-a dus în grabă ca o gazdit bună
Sit pregătească-ntîmpinarca noastră.
E-o rudit fără. scamrm !
( T ro?11pefc. I es.)

SCE A 5

b wrmcs.•. Camerii fo ca$/cl1il lu.i .JJ11cbclh.

Intră Lady Jjfacbcth cit ind o sc n:soar fil ~.

LADY MACBETII : „Mi-au ieşit în calc în ziua l)indnţci ;i m-am

încredinţat prin cele mai neî11doioase dovezi crt au rnai mult-ă
:;tiintă dedt mmitorii de rînd. Pc dnd ardeam de dorinta dl'
a le Întreba mai departe, s-au frbc-ut deodam una cu ,~ăzdnhul
iii care au pierit. Stăteam uluit şi mă mimmam, ~i iatrt că
sosesc trimişii regchu, care mi se închină zicîmlu-mi
«Than de Cawdor», cu care mune mri întîmpinaRerit ~i cele
trri surori proroace, mai înainte, salutîndu-mă pentru nrinea
cc va St\ Yie: «Slavă ţie, tu care wi fi rege li> Am creznt nimerit
srt-ţi împărtăşesc acestea, sctuuprt tovarăşr~ a mr~ririi mele, ca
să nu fii lipsim de partea ta ele bucurie, ueş1 ii11d <Ir mărirra
c:arr-ţi este făgMuit/t. Pr~ treaz-o în taina h1imii fale, ~ i r/rn1îi
cu bine."
Esti Glamis, rsti Ri Cawdor. Si YC'i fi
Tot ce ţi-e dat.' Dâr firea ta-i Îma pli11ri
De laptr.le-omenrştii cluioşii3.\
-aleagă dnmrnl care-i cel mai seuri.
l\Iă. tem de ca. Mărire n-ri. Ai rîn1ă,
nar n-ai f'i ncnclurarea ce-o-nsofci-ik
('(' vrei mai aprig, YTCÎ pe Rfillt('. ~rti,
N-ai \'rea sr~-n .;cli3\ dar er1i cîştig uNln·pl,

265
{I, li]
far cc rîvneşti îţi strigă, vrednic Glam.is:
..,Aşa i;ă fa.ci de vrei srt-1 dobîndeşti"1
~i-i tocmai cc te temi a-nfU.ptui
·şi-ai cmn dori srL nu sc facă. Vino.
Să.-ti torn voh1ta mea-n auz, să biciui
Cu 'grai de foc' tot cc te-ndcpărtează
De cercul de-aur, cel cu care soarta.
Şi-un ajutor de dincolo de fire
Ec puc că tc-mt şi încoronat. 35
( l 10trCi w1 crai11ic. )
Cc veşti aduci?
CRAINICUL: La noapte v inc Dnncr.u !
LADY MACBE'fII: Ai-nnebnnit? Siăpînul nn-i cu el?
Şi chiar n~a, nu mi-ar fi scris el ollso
Să pregătesc primirea?
CRAINJCUJ,: Mă icrta\i,
Dnr c a.t1 evărat. Soseşte thanul,
I-a luat-o în:tintc un ortac
AIJia pntînd, cu sufletul la gmă,
S-aclncU. Ycstca.
LADY MACBETII: Mergi şi-l îngrijeşte.
(Cminictt! irse.)
E-o veste marc! .:\. 1·i: .~1.t~it ~i corb nl
Cc croncănc sosirea-ntr-un ceas ră11~0
A regelui sub zithnilc noasl.rC'.
Voi, duhuri cc <lnţi gînduri ucigaşo,
Stîrpiti femeia-n mine RÎ turnati-mi
Din ci·eştct pînU.-n tălpi crnzim'e om·lJă,.
Vî1 tos sU.-mi fie sîngcle, căinţa
Nu-şi aflc-n el nici loc, nici dii.lill; far mila
Să nu-mi clintească, călcînd pra.gul firii,
Cumplitul ţel, ca nu cumva să preget
Trecîncl la faptă. Voi, ai crimei sfetnici,
Luaţi la sînu-mi fiere-n loc de lapte
Oriunde-n nevăzuta-vă-nchrgare
La silnicia firii privrghcaţi.
Tu-mbracă-te-n al iadului fum negrn
Şi vino, deasă noapte, să nu vadă
Pumnalul meu tU.ios37 ce rană face,

266
 [I, C]'
ţ;i n:id, pîndind prin văl de bezno, cerul
sr~-mi strige: Sfail
(lnfHI Macbclh.)

Tu, Glamis, Cawdor vrednic t

Ursit să
fii mai sus decît ce eşti,
RăYaşul tău doparto m-a purtat
De oarba zi de azi şi-n asttî. clipă
Simt tot ce va srt fie.
MACDETH: Mult iubito!
Lu noapte vine Duncan!
LADY .MACBETII: Şi cînd pleacă?
MACBETII: Pe mîiue-ar vrea.
I,ADY :MACilETH: O, soarele nicicînd
Acrnstrt zi de niline n-o s-o vndă I
Strtpîne, chipul tău e-o cnrfo-n care
Ciudcite lucruri poate-un om citi
Cînrl y1ei să-nşcli o lume, :flii ca lumea,
Cu bun venit pe buze şi-n pridri
~u, fii cn. floarea fihă. de prihană,
Dar Iii ~i-aspicla cnibărită-utr-însa.
Să nc-ngrijhu acum de cel ce Tin.e
Şi Ins' pe minc-ispra1a acestei nopţi.
E;i, nopţi şi zilc-n şir, ce vor să vie,
Nc-aduce-n plin putere şi domnie.
MACBETH: :Mai stăm de T"orM, noi...
LADY MACBF.TII: f;i fruntea sus!
Că-i primejdic-s s-ru·r~ţi pe gîntlmi dus.
far restul... ar.1 cu grijl't !
( les.)

SCENA 6

la fafa castelului lui Malilclh.

Oboiuri şi facle. J 11trc'i D1111can, JJJalculm, Donalbain, Banq110, Lennt\X.
M atd uff , Ross, Angus şi Curtenii.

DUKCAN: 1<11-unos e a~ezat acest cn~lel,

Iar acrul, frumos şi lin, ne-robie
Molatecele simţuri.3B
BANQUO Şi lă tunul,
Al -verii oaspe, găzduit î11 te111plo1

267
 [I, 6]
frin cuibul său plăpînd ne dovedeşte
.. „„
Ci li.suflarea cerului îşi lasă
Mireasma ci cu drag pe-aceste locuri;
Că nu-i ungher, nici streaşină, nici boltă
Să nu-şi atîrne pasărea aceasta
Culcuşul ci şi spornicul ci leagăn.
Oriunde ca se-aşază şi sporeşte
Am luat aminte, aeru-i mai molcom.
(Intră L ad y .Macbeth.)
DUNCA:\f: O, iată şi cinstita noastră gazdă! -
Adcs iubirea care nc-nsotc. te
Povară e, dar ea fiind h{bi'.re
Îi mulţumim. Tu Domnului te roagă
Să fim ierta1.i de osteneala ta
Şi să ne-ajl{te, pentru supărare.
LADY )fAC'BE'l'IT: În slujba noastră de-aş sluji-ndoit,
Şi iar de cite două ori în toate,
Si tot ar fi un lucru de nimic
Pc lîngă-nalta, fără seamăn cinste
Prin care-ai copleşit a n9astră casă.
Deci pentru vechile ch'egătorii
Şi cele noi, acum adăogite,
Sîntem datornicii Măriei-Tale
Cu rugriciuni39•
DlmCAN: Dar thanul Cawdor unde-i?
L-mn urmărit cu gînd să-i iau-nainto,
Da-i călăreţ grozav, ~i-mpintenat
De dorul srm, el s-a vrizut acasă
Naintca mea. O, nobila mea gazdă,
La noapte-ţi voi fi oaspe.
J,,\DY MACBETII: Servii tăi
Ţin tot ce au, şi viaţa şi pc-ai lor
Din bunăvoia regelui, şi-s gata
Să-i dea ce este-al său.
DUNC'A~: Dă-mi mina,
Să mergem la stăpînul casei. Drag mi-i
Şi nu voi conteni să-l ocrote c,
Cu voia ta, stăpîifă.
(Ies.)

268
 [I, 7\
SCENA 7

O sală în castelul lui .Mach&th. Oboi uri şi fa ele.

J,1tră w1 slqlnic şi slujitori cu tăt' i ş i străbat .scrna.
!11 /l"ă Macbelh.

UACBETII: De s-ar sfîrşit de tot, cînd s-a făout,

Mai bine-i cît mai grabnic să se facă ...
De-ar fi scutit omorul de urmări
Şi, săvîrşit, izbînda şi-ar păstra-o;
De-ru· fi aceastri lovitură. totul,
Şi-aici i-ar fi-nceputul şi-ncheierea,
Atunci pe-acest liman şi vad al vremii
11Ii-a„ pune-n joc şi viaţa de apoi,
Dar pricini do-astea-s judecate-aci.
Noi drm1 doar sîngeroase-nvăţături
Co se rentorc, ştiute, să lovească
Pe-uvrLţător. Dreptatea a ta oarbă
Fiertura cupei noastre de otravr,
Ne-o duce chiar la buze. El e-aici
Ferit do două ori, dL-i sînt supus
Şi-i sîut ~i rudrL: două mari temeiuri
În contrn faptei. Şi fiindu-i gazdă,
Să-i apăr, trPbui', pragul do tîlhari,
Iar nu s1L cot chiar ou cutituL Dnncan
S-a dovedit atît do blînd ca rege
Şi-atît do cb·cpt, în naltu-i loc, a fost,
Că darmilc lui ar VC'Sieji
Ca îngerii cn glasul lor de trîmbiţi
Prwatnl greu al omorîrii salo 40 •
far mila, prunc plăpînd ~i gol, sttit
Pc-aripi de vifor, hcnrvim 41 e~re
Pe ncvi1znţii vijeliei cai,
Ya năluci-n privirea tuturora
Grozavul fapt ce-ueacă-n lacrimi Yîntul.
N-am pinteni, deci, s1Hni îmboldca~eă gtn:lul ,
Ci rîvnă numai, ce so-a,fotit-11 şa
Şi caclc-n gol.

(Inf,-1i Lady ,11ucbetl1.)

Cmn strtm!' Ce vesti aduci?

LADY :ILt\.CBETll: De cr-ai i'şit? E pc sfîrşit cn cll:Îa.
M.ACBETII: De mine n-a-ntrebat?

269
[I, 7]
LADY MACBETII: Nll stii că da?
M.ACBETII: Nu mergem mai departe:n treaba asfa.
El m-a cinstjt chiar ieri. La mic şi mare
Mi-am dobîndit o faimă fă.r' de preţ.
S-o port, se cade,-n strălucirea-i nouă
Şi nu s-o lepăd prea cmînd.
LADY MACBETH: Fu beată
Kădujdra-n care te-ai împăunat?
Şi-a adormit de-atunci? Şi se trezeşte,
PriYiml atît de vrştrdă şi pală
La cc făcea atît de bucuros?
Ştiu azi ce preţ să dau pe-a ta iubire,
T trmi să fii ~i-n faptă şi-n vfrtute
Acrlasi cn-n dorintă? Vrei Stt ai
Tot co socoţi a Ii podoaba vieţii
8i să rămîi mi. el în ochii trti.
Tjmit între „aŞ vrea" şi „nu-ndrăznr,s0",
Întocnt:ii ca motanul din zicală42 •
:MACBETH: Dit-mi pacr, rogu-tc; cutez să fac
Tot cr c vrednic de-un hfabat. Nu-i om
d ce . c-ncumettt mai nrnlt.
LADY 'YACBETH : Cr fiară
Te-a-mpius areRtc plnnmi să-mi destăinui?
Ernj un om dncl cntrzai s-o faci,
Jar ta sC1 fii mai mult clN:it a] fost,
ClHttît mai mult va ri srt fii 1m om.
K-anai arunci nici timp, nid loc priehuc,
D<n Trni ~11. ţi le faci! Şi cînd 11rilcjul
Se-emi tă el<' la siee, eşti nc\·olnic I
Am aH\.ptat ~i stiu cîi de duios
Iubeşti pc l,;.u{1cul crtruia-i dai sinul,
Dnr i-l smulgram din ştirbelc-i gingii
în clipa f'llÎllr cîml îmi zîmhra-n ohrnz
Şi crciPrii-i zdrobeam, dc-[tş fi jurnt
Cam te-ai jun~t !
MACBETH: Dntă di\,m arrs?
LADY MACBET!I : ' Dăm greş!
Adnn~.-1.i tot curajul într-un gind
Şi uu dăm gre~ ! Cind Dune an ya dormi,
C5.ci grraua-i zi de clrnm la. somn I-îndeamnă,
Eu i-ameţ.P 'C cei <loi sirl'~jrri Di srti
CLl băutmi, într-o :i~a mă~mll,
a amintiJ.·rti„ vaznic mi11ţii, e-abur
270
 [:t. 1'i
Şi-al gîndnlni l ocaş, cazan de spirt.~
3

Iar cîud în somn porcesc ci zac b eţi morti.

Ce lucru n-o sr~ fim în stare-a-i face
Noi amîndoi lui Duncan, nepăzitu}}>
Ce oare nu putem a pune-n seamă
Acestor doi bmeţi, paznicii sr~i.
Şi ,·ina marii noastre frLrdelcgi
S-o poarte ci?
MACBETII: Să faci numai feciori!
rn firea ta vitează c menită
Bă , baţi a plrtmădi ! Cînd mm mînji
Pe cei doi paznici vdormiţi, cu sîngc~
Şi de-ale lor pmnnale ne-om sluji,
An cine nu Yn crede că făptaşii
Au fost chiar ei?
LADY MACBETH: Şl cine-o să cuteze,
Cînd jdc:i şi durerea. ne-om urla-o
La momica lui, sri creada altceva?
MACBETH: Sînt hotri.rît .,i tind din rll.spnteri
Spre fapfa cea cmnplim. Yino deci,
În şaffL-ţi lumea, mîndră frnnte-arată.-i
Şi-un chip viclean s-as"undă cît mai bino
Cc inima Yicloo.ru.1 şfal-n sino.
{lat.)
ACTUL 11

SCENA 1

Jnvemess. Curtea castdului lui l'tlacbeth.

Intră Ba11qtw şi Fleance ca u11 slujitor purt111d o (uelri.

BANQUO O fi tîrzin, băiete?

FLEANCE: N-am auzit bătînd. Apunr luua.
BANQUO E miezul nopţii deci.
FLEANCE: Cred r.ă-i trecut.
BANQUO: Ia-mi pada!'N cer se fac economii
Şi-au stins feştilclc 14 . Ia-1 şi pc r1.sta.

(li dii pu1n1wlul.)

·M-apasă-un sonm de plumb. N-aş vrea s-adorm.
Puteri miloase, nrtbuşiţi în mine
Ispitele drăceşti, cu caro firea
în clipa de odihnă mă îmbie.
(Ttltnl Jit1cbeth ,;i 1111 8/ztjitor cu o f11clâ.)
Drt.-mi spada. Cine vine?
MACBETH: Un prieten.
BAN<.JUO: Cmu? Tot nu dormi? Dar regelc-i culcat.
A fost voios nespus. Cu clanu-i mari
I-a rrtsplătit pe slujitorii trti.
Iar doamnei-talc, nentrecutci gazde,
I-îmbie acest olmaz45 . El a-ncheiat
Nespus de mulţ.umi.t.
MACHETIJ: Luată-n 11ripă
Primirea noa. tru are multe lipsttd;
De-am fi ştiut , altfel era ...
BANQUO: Prea bine ...
Ştii, le-am visat pc lff'itori azi-noapte ...
Ţi-an . pus destul ele th'ept.

272
 {IIJl]
M.\CBETH: Le-am şi uita.t.
Cînd însă. vom aYea rltgaz vreo clipă
Să mai vorbim de treaba asta, totn..i,
De nu ţ;i-e greu.
BANQUO: Oricînd binevoieşti.
MACBE'l'H: Ajungi departe dacă ţii cu mine
La timpul potrivit.
BANQUO: O, numai dacă
Ccrcînd să am mai mult, nu pierd nimio„
Şi-mi ţin şi j 1uălllÎlltnl de supus 46 ,
Şi cugetul curat, ţi-ascult povata.
MACBETH: Odihnă bunlL, deci, pîuă atunci.
BANQUO: La fel, cu mulţnmiri, domniei-tale l
( Danquo şi Flcance ies.)

MACBETH: Tu roagă pc stăpî1rn să sune

Cînd cnpa-i gata47 • Du-te fa cnleare.
(8lujilonil iese.)
Pumnal o fi ceea cc Yăd în fată-mi
Şi-ntors spre mîna mea mînen~l ău?
O, vino să te strîng în pumnul meu!
Nu esti al meu, dcsi mrrcn te Yăd ...
Nu s:ar putea, vcdc;iie fatală,
Prccmn te văd, Ja fel sli. te şi simt?
Sau rşti pnmnalul doar al minţii mrfo?
Năluca unui gînd trndit şi-n flăcru·i?
Te Yăd aievea totu), ca pc-acesta
Pc care-acum din tcacă-l trag.
:Mi-aritli i:;i calea cc mi-am fost ales
Şi-uneâlt~ cc ar fi s-o folosesc.
:Mi-e ,·ăzul printre celelalte simţ nri
Cel amitgit, sau ci c mai prcsn' ?
Te Yăd mereu: pc fier şi pe plăsclr
Sînt s trnpi ele sîngc-acm11, şi nu crnu.
Dar asta 1111-i! E fapta sîngcroasrt
Cc-n ochii mei ia chip astfel. Acum,
Pc-o faţrt-a lumii firea pare moartă.
Vis rău înşală somnul sub pologm'Î.
Prinos aduc Hecatci pale. vrncii,
Şi-omorul hîd trezit de-al său sMtjcr
De lupul care-şi tulă paza, iată,

273
[U, ~]

CL1 pas fmiş, cu mersu.l lai Tarq·1inins48..

Spre ţinta sa ca nn strigoi so-nrlroaptă.
Pămîntule, tu trainic şi temeinic,
Srt n-auzi paşti mei ce cale iau
De teamă. ca nici pietrele din tino
SrL m1-şi şoptească încotro mă d1te,
Srt tulbure fiorul cnmt al clipei,
A tît de potriYit acestor nopti.
D::ir rn ameninţ, el o incă-n viaţă,
Pc focu1 foptci vorba suflă. gheaiă.
(•\unrt de clnpol.)
1111. dnc, ~i-i gata. Clopotul mă cheamă.
SfL 1HnLZi, Dnncan ! Ceasul ca.re bate
La cer to-1Hle:unnă sau în iad te-abate I
(T1sr.)

SCENA 2
Acclr.şi loc. b1fr1I Iad !f M acbclh.
I.ADY MACBE'l'IJ: Cl' i-a-n11ăt<1t pe ci mi-a dat curaj,
Jrir ce i-a Etins m-a-nvăpruat. Arnvltrd
E bufniţa, e clopotarul sorţii 19
Cr-şi dntă fiorosul noapte bud~.
El e la lucru. Portilc-s deschise,
Iar pajii lui beti morţi îi stau de strajă
Cu sforăieli. Le-am dres cu leacmi vinul,
Şi-acum se ceartrL fire<t-n ei cu moartea,
Dc-s mort i sau vii. '
MACBETH ( d'ir1 C1.1lise): ' Dar cine-i, cine-i? St:.ril
LADY MACBETII: 1\ffi. tem că f;-an trezit şi, vai! nimio
Nn s-a făcut. Nu fapta, ci-nccrcaroa
Kc-ar pierde! Auzi I Pumnalele sînt gata.
El le-a găsit. Eu însămi ucideam
De n-ar fi semănat în somn cu tata.
Stăpîncl
(Intră Macbcth.)
MACBETil: S-a făcut I Ai auzit?
LADY MACBETH: Doar greierii50 cîntînd şi plînsul cobci.
Vorbit-ai?

274
 [li, 2]
MACBETH: înd?
LADY MACBETH: Acum.
MACBETH: Cînd ~.oboram?
LADY MACBETH: Da,.
MACBETH: Auzi.
În camera de-a doua cine doarme?
LADY MACBETII: E Donalbain.
MACBETII (pritfodic;:,'li mîinile): PriveJi„ te cumplită.!
LADY MACBETil: Ce gind smintit: „Privcli;te cumplită!"
MACBETII: Rîdca-n somn mm!. Şi-a Rtrigat cellaltul:
„Tilharii !" S-au trezit. Stam şi-ascultam.
S-au încbimt si-au adormit clin nou.
LADY 1B.CBETII: Sînt găzdniţ.i acolo amîndoi .
.MACBETH: Strigat-a unul: „Domnul ~ri. ne-ajute I"
„Amin", cellaltul. Parcă rnrL vedeau
Cu mîinile acC'stea de călll.1151 •
Eu n-am pntut, rînd groaza le-ascultam,
&'t spun „Amin!"', cînd spus-au „Doamne-ajută!".
LADY MACBETH: O, nu te frărrunta atît Cll asta!
MACBETII: De ce n-am izbutit să sptm „Amin !"?
NcvoiC'-a1eam de bi110rnYîntare,
Şi-„Ami.n" m-a gît11it.
LADY M.ACBETH: Asemeni fapte
Te scot din mi11ti, de lc-a<lînceşti aşa.
MACBETH: Mi s-a părut c-aud un glas strigînd:
„Nu mai dormi! J\focbeth ucide somnul".
NeYinov;itul somn, crl cc desfac<'
Fuiorul încîlcit al grijii - somnul:
El, moartea vieţii fierării zile,
El, scalda grelei trude şi baL~amul
Durerii sufleteşti, şi-a dona mană
A marii firi, iar la ospăţul vic\ii
Cel mai de scamă fel.
LADY .MACBE'fH: Cc Hei să zici?
MACBETH; ,,1\u mai dormi!" striga mereu prin s11Ji.
„Ucis-a Gfamis somnul! Si de-aceea
N-o să mai doarmrL Cawclor; uiciodată
Macbeth de-aceea nu ya mai dormi."
LADY MACBETH: Dur ci11c a stligat aşa, de cc
Puterea mî11drl1-\i iroseşti, than vrednic,
Gîndind bolnrt.vicios asupra faptei?
Te du, fa-ti apă, sp:ilrt-ţi de pe mîini
Spurcatele doyczi. De ce ai luat

275
LU. 2]
Pumnalele? Acolo-i locnl lor.
'Kapoi cu ele! Şi-adormiţii paznici
Cu sîngc mi-i mînjeşti!
?i!ACBETH: Tu mă mai dLw!
Cîncl mă gîndc c lct cc-am mcut mi-e groază
Şi nn mai pot să văd.
LADY MACBETII: Nevolnir snflet,
Să-mi clai pmnnalele. Că adormitul
Şi mortu] sînt icoanelor asemeni,
Şi numai în copilărie ochii
Se sperie de-un diavol zugrăvit.
De sîngeră, boiesc pr-obrnji pt> paznici,
Să partt vina lor.

(Iese. Se aud bălâi.)

l!ACBETH: Dar nnde bate?

Cu mine ce-i? Tresar la orice zgomot.
Ce-s mîinile-a tea? Ila! Îmi scot şi ochii.
E-n stare marea lui Neptun să-mi sprlc
De sîngc mîna? Nu! Ci mîna mea
Va-mpurplU'a talazu-i fără număr
Din \·erde-u roşu mmiai prrfăcîndu-1.
(Rciatră lady Macbeih.)
LADY MACBETIJ: Mi-e mîna ca si-a ta. Dar mi-e ru~ine
sr~ port un suflet pal. '
(Bătăi 11' culise.)

Aud bătînd
în porţi la miazttzi. Sit vii-n iatac,
C-un strop de apă,ne spălăm de faptr~.
E-aşa dc-n~or. Dar te-a lăsat curajnl.
( B1Utli in culise.)

Taci! Bate iar! Ia-ţi un \·cşmînt dr noa1)te

Să nu cumva să fim gi~siti de ycghr.
Nu fi atît de jalnic dn pc gîndnri.
MACBETH: De n-aş mai şti de-omor şi nici de mi.ne!
( Ec1icli în culise.)

Iar bati ! Îl coli pc Dnncan. O, dt'-ai face-o!

(le«.)

276
 lll, ;Jj
SCENA 3

Acelaşi loc. Se au(l bâtăi ln culise. foirii por/arul52 •

PORTARUL; Ăsta! zic şi cu că bate! Dacă portarul iadului ar fi un

om, i-ar ieşi peri albi tot întorcînd cheia. (O ioâf.niltiri fa culise.)
Poc, poc, poc! Cine-i acolo? în numele lui Belzebut, o fi Yrcun
arendaş care s-a spînzurat din cauza unui an de bclşng5 3 :
ai venit tocmai la vreme - numai să fi luat destule batiste
eu tine; că aici ai să asuzi niţel. (Cioeănitmi în wlise.) Poc,
poc! în numele altui diavol, cine-i acolo? Pc Jeo-ea mea! O
fi vreo cutră care putea să se j1ue pc amînclouă 1algcrelc balm1-
ţci51, unul împotriva celuilalt, care a săvîrşit destule trăclru·i
în numele Domnului, dar care tot n-a ajuns în rai, cu toate
vicleşugmile lui. Hai, intră, taler cu dour~ feţe! (Oiocăniiwi
fn culise.) Poc, poc, poc ! Cine-i acolo? O fi, zău, neun rroitor
englez care vine încoace fiindcă a dosit ceva stofft pcntrn
nişte pantaloni banţnzcşti 55 • Intră, croitornle ! aici poţi să-ţi
încingi fierul de călcat. (Ciocănituri f.n culise.) Poc, poc! Nu
conteneşte defel. Cine-i acolo? Nmnai că aici c prea frig ca să
fie iadul. Nu mai vreau să fac pe portarul iadului. l\Ii-am închi-
puit că dau drumul cîtorva inşi din fiecare breaslă, dintre cei
care au luat-o ne un drum presărat cu ghiocei, spre focul Ycşnic.
(Ciocănituri.) Îndată, îndată! Yă rog să nu-l uitaţi pc portar ...
(Desclâde poarta.)
(llltră ilfacduff şi Lennox.)
MACDUFF: Prietene, mi te-ai culcat tirziu crb tot mai zaci şi acnm?
PORTARUL: Zău, domnule, c-am chefuit pîn'cc cocoşul a cîntat
a doua oară! Şi băutma, domnule, stîrncşte trei Inermi
MACDUFF: Şi care anume trei lucruri le stîrncşte băutma?
PORTARUL: Apoi, domnule, nasul roşu, somnul şi udul. DesMnl,
domnule, îl şi stîrneştc, dar şi îl stinghereşte. Trezeşte pofta,
dar te împiedică la faptă. De aceea se poate zice că băutlU'a
multă se poartă cam în doi peri cu crailîcul... Îl face şi îl desface,
îi dă ghies şi-l ţine locului, îl îmbărbătează şi-l vlăguieşte ...
Îl face să se aţie şi să nu se aţic ... şi, în cele din mmă, îl prinde
în mreaja somnului, şi-l lasă baltă, făcîndu-1 de ocară.
MACDUFF: Dacă nu mă în~cl, băutura te-a cam fftcut ele ocarit
azi-noapte.
PORTARUL: Chiar aşa, domnule! M-a luat de gît, dar i-am plătit
pentru ocara asta; socot că fiind mai tare clccît ea, deşi o vreme
mi se lăsase în picioare, tot am găsit cu lill şiretlic s-o dau afară.

277
[II, ;;]
MACDUFF: Siăpînul tăn s-a drştrpt:1t?

. (Intră lJiacbeth.)
Bătaia noastrH. l-a trezit din somn.
LENNOX: Salut, mr1rite domn!
MACBETH : Cu bine vonr. I
MACDUFF : O, thrmc, regele e treaz?
MACUETH : Nu încr~.
MACDUFF : :Mi-a poruncit sH. Tin la el elene o.
1\Iă tem că c tirziu.
MACBE'l'H : Te duc la 1.
.MACDUFF: Te cstcnc:~ti cn drr.g, d< r te-oEtcnc.,ti.
.M.A.CBETII : Muncind cu el.rag, ai leacul ostenelii.
Aici e usa.
.MACDUFF : ' Trebuie 8ă intru,
E slujba mea amune.
(lese.)
L.ENNO : Şi pleacă Duncan nzi?
MACBETH: A~a-i pomnca .
LENNOX : Cc noapte rea I S-au prăbuşit de vînt,
Pe cînd dormeam, hoce~gurile casei,
Şi vaiere-n vU.Zcluh s-au auzit,
Se zice, stranii gemete de moarte.,
Cumplite •oei vestind pîrjoluri crunto
„ i zile tulburi, rrouspr1t rrt~ărite
fu veacul de rcstri~t.i. Şi toatr~ noaptea
S-a tînguit întunec~ta cobe.
Spun unii că pămîntul, prins de friguri.,
S-a fost cutremmat.
MACfll':'îH . Groz... ă noapte!
LENNOX • în tînăra mea tin re de miutc.
Eu nu-i găsesc' perechea.
(Macduf{ i11trii.)
MACDUI"F: îngrozitor! Nici inima, uj ·i graiul
Nu pot cuprinde, nume nn-ţi pot da.
MACBETH ŞI LENNOX:
Ce s-a îniîmplat?
MACDUFF: E meştera-mplinire-a nebuniei !
Un blestemat omor a pînb5.rit
Al Domnului sfinţit locaş, furînd
Altarului viaţa!66

218
J.fACBETH: Cum? Vfa1a?
LENNOX: Vorheşli cl1far de MăriP.-S~! ?
MACDUFF: Vcniţi în prag ~ de-o t;orgrnă nom
Veţ.i fi orbiti. Nu-mi ccrr·l i si\, nirbcsc.
Pl'idti si-ap' oi vorhiti cbi~r vGi.
' ' '
(Ies Yacbcth :i Lcm1ox.)
Scnl: ti !
Să sune-alarma! Sînge ~ tril.dare! '
Voi, :Maloolm, Doualbain şi Banquo, s1u I
Trcziti-Yr~ din scnmnl cel moln.tcc,
Al I 'orţii scmeu, să vedcti cu toţii
Icoana J dccă\ii de Apoi.
Sus, Mulcolm, B:mquo, su·! Irşi\.i clin gro:.i,1;ă
Şi-n ehip <le spectre mcrgr{i să. vctlcţi
Aceastrt groază. Clopotul sr~ Rtmc !
(Sum! cl.opoft1l. Intră Lady Jllacbeth.)
LADY M...\CBETH: Cc s-a-ntîmpillt, că o lugubl'ă goarnă
I-ndimă-n sfat JJ<l cei ce dorm în casă?
Yorb~ştc, o, vorbeşte!
MACDUFF: Ilunri doamnă,
Nu-i pentru-auzul tău cc pot cu spune,
Odei vestea ar ucide o femeie
Cînd ar pica-n urechea ci.
(Intră Bmiquo.)
O, Ba11quo,
Al nostru domn şi rege-a fost uCis !
J./IDY MACBETI:I: Vai mic,-n casa mea?
EANQUO : Orinn<lc-ar fi,
E-ngrozitor. Îndmă-tc, tu, Duff,
Dezminte-te ~i zi că nu-i aşa.
( Rei11tră JJiacbetl1 şi Lwnox.)
MACBETII: O, de muream c-un ceas naintea faptei
Aş fi avut blagoslovită viaţă.
De azi, nimic pe lume nu-i temeinic,
Un joc e totul. l\Iort e harul, slava.
E tras al vieţii vin, şi-acestor bolţi
Doru.· dJ:ojdia rămasu-le-a drept fală.
(Intră Malcolm şi Donalbai11.)

279
[II, 3]
DONALBATN: Y-e rău cufra?
MACHETH: Trriie~ti şi 11iri nu .;tii?
Al voo:trn sînge, unda lui, porni.rea,
Fî11tî11a, chiar Îz\·onHt fost oprii.
MACDUFF: A fost ucis regescul vostru tată.
MAI.COL.M: De cine, vai?
LENNOX: Făptnşii par cei clin odaia lni.
Pe mîini şi-obraz erau spoi1 i r.n sînge.
La fel erau .) ale lor pumnale,
Pl' care le-am găsit neştersc-n pcrnr,
Holbaţi şi hîzi, a nimănui Yiaţrl
Nu trebuia fi dată lor în paz!L.
MACBETII: Îmi parc totuşi ră.u c!L dr mînie
l-am omorît.
.MACDUFF: De ce-ai fftcnt aceasta?
.MACBETH: Dar cinr poate fi-11ţelcpt, deodatrt,
~i sco din minţi, domol ~i furios,
Leal ~ i ncpărtini.lor? O, ni.me11i !
A dragostei năprasnică pornire
A depăşit curnintea judecată.
Aicea Duncan, trup dr-arginl YrMat
Cu sîngele-i de aur, rlmi deschllir
PreCllm spărturi făeute în natură
Prin cari srL SC l"C\'ersc nimicirea;
Colo tîlharii - roşul faptei lor,
Pumnalc-11 cheag de sî11gc-n1 ecuite ...
Ce ii1.imlt d 11ioa~IL Ri v:iteazrt
Şi don1ică iubirea' să-~i arate
S-ar fi pu t nt opri?
LADY l\IACBETII: Oh, ajutor!
Dnceti-mlt de-aici!
hL\.CDUFF: ' Ycdeţi de doamna I
:UAJ,COL.M: De cc tăcem, cînd cele petrecute
De-aproape ne privesc?
DONALBAL:'f (căire Malcolm): DaT ce să spunem
Aici, în locu-acesta unde moarte:1
Pîndc~tc ~ i prin ga1tră de sfredel
NC' poate înhăta? Plecirn1 ! Căci plînsnl
Tici nu ne-a podidit.
MALCOUI {căfre Donalbah1):
Nici jalea noa tră
Nn-i gata ă se-arate.

280
 (Il, iJ
BANQUO: Vedeţi de cloa.mna!
(Lady !llacbetT1 e <lusă a.fa.re/.)
sr~ ne-mbrăcăm că sî11tem slabi şi goi
Şi suferim de frig, şi-apoi în sfat
Să cercet.ăm mult crîncena ispra»ă
Ca s-o putem pătrunde cît mai bine.
Ne Mrţuic şi temeri şi-ndoieli,
Dar stau în mîna Domnului r;i lupt
Cu tot ce-i viclenie trădătoare'
Şi gînd ascuns.
MACDUFF: La fel si eu!
TOŢI: ' Şi noii
MACBETIJ: Srt nc-mbrăcăm degrabă ostăşeşte
Si-n sfat să ne-adunăm.
TOŢ'I: ' Aşa vom face.
(Ies tofi, afa.rcl de .Malcolm şi Donalba.i'.iz.)
MAWOLM: Tu cc-ai de gînd? Noi nu ne dăm cn ci.
Nu-i greu s-arăţi o jale prefrtcuti'b
Cînd eşti viclean. Eu plec în Englitcra.
DONALBAIN: Eu în Irlanda. SoTtii despărtiti
Ne vor feri mai bille. Aici se:ascund
Pumnalc-n ale omului smîsuri.
1\Iai sîngeros e cel cu noi de-un sînge.
MALCOLM: Srtgeata ucigaşă ce-a pornit
E încă-n zbor. Să ne păzim de ea
E drumul cel mai bun. Deci, sus pc cai!
Să nu ne sinehis:im de b1m rămas
Şi să pornim. Duşmanu-i ncndurat:
Să-i scapi din mîini nu-i lucrn cu prtcat!
(Ies.)

SCENA 4
ln fa/a Cl1slelul11i lui Macbelh.
Intră Ross cu Ull moşli eag.

MOŞNEAGUL: Ţin bine minte ,aptezcci de ani;

Şi-n şirul
lor văzui cin date ltrnrur i,
Cumplite ceasuri, dar grozava noapte
Pe toate le-a-ntrecat.

281
[II, 4]
ROSS: Tu vezi,moşncge,
u cer jignit de om, cnm I-ameninţă
Lccnşu-nsîngerat: pe ceas c ziuă.,
Dur facla cf•Iătoare57-i rngrumată
De negre umbre. E izbînda nopţii,
Sau ziua s-a-ntristat că fata lumii
Sc-ngioapă-n bezne, cînJ 'lumina vio
Menită-i s-o sărute?
MOŞNEAGUL: -I peste fire
Cum e şi fapta lor. Trecn ta marţi
Un „oim din mîndru-i zbor a fost gonit
Şi-apoi ucis de-o buhă şoricară .
ROSS. Iar caii rigid, fapt ciudat şi sigur,
Frumo~i şi iuţi, podoaba rasei lor,
Sălli1faitiţi, Ftănoagelc şi-au rupt,
Şi ,-u1L şi-au luat, de nimrni as()ultînd,
De p."trr~-s în război cn omenirea.
'MOŞ111E.AGtir! Aud ră ~e mănîncă între ci.
ROSS : Am. fat au &ub ochii-mi fogroi:iti
Holbtlti la ei. '
(111tră Jl1itdttf{.)

Dur intă ".Î Macduff,

Ce-i nou pc lume·? '
MAODlTF'F : Nu 80 \·cde oare?
HOSS: fl; fa~ii-~crfoi grotih ii se ştiu?
MACDUlF: Sî11t cei ucb i de Glamis.
hOSS: ' Zi cumplitr~I
Da.r ce folos au tras?
MACDUFF; An fost pltl.tiţi:
Cri <loi feciori rrgeşti fngiutl pc-ascuns
Sîut urt11uiţ i c-au pus la ealc-omorul
Ei îrn:;ioi.
ROSS; ' ' Iarrişi împotrfra firii!
Sminti.fa pofttt ce-şi s cătuic~to
Izvorul virtii chiar! Acnm e sigur
Pc-al trt.:rii tron că va ~ni Macbcth.
MACDUJi'f: S-a ~{ aJPs şi a plecat la Scone0s
fă fie uns.
ROSS : Dar Dnncan? Trupul lui?
M.ACIJHJIF: A fost purtat la Colrnc-killă9 ,
J~oca~ul sfint şi Rtrămoşescn-i leagl:l.n,
De moaşte pă::.irător.

232
 cu, 4J
ROSS: Te <luci la SconcP
MACDUFF: Nu, vere; plec la FifoGO.
ROSS: far cu la Scone.
MACDUF.F : O, de-ai vcC:ca elen Jucmri bune.-Adiot
Şi stTRiul nou, sub tînăra domnie
1\foi greu declt cel vechi Eă r:u ne fie.
ROSS: Drum bun, moşncge.
MOŞNEAGUL : CLI tine Domnul şi cu cel cc poate
Din rău St\ facă tun, din du~n:.an, frn.tc[
(Ies.)
ACTUL III

SCENA 1

J.'orrcs, o camerei din palat.

latră Ea11quo.

BAN"QCO: Ai tot acum: c~ti rcgo, CawJor, Glam:is,

Cmn ţi-au prezis femeile msitei,
Şi te-ai slujit, mă tem, de-un joc mîrşav.s1
Dar n-o f'lt ai, au zis, mmaşi la tron
Că. singm" fi-voi stirpe şi părinte
Al multor regi. Iar dacă ele sînt
IzYor clr, adc\'ăr, precum asupră-ţi
A strrtlueit, l\Iachcth, Yorbirea lor,
De cc izbînda ta nu mi-ar fi mie
Or<Jcol dt' spcranţrt? Da.r, tăcere!
(1'rompl'/P. !11tr1I Jfarbcth, ca r<'ge, Lady J!acbelh, cll
reyi111i, L1·1wux, Ross, lor:i, doamne şi curte11i.)
l\IACBETH: E preacinstitul oaspe!
LADY }L\C'BETII : Ar Ii fost
Un gol cc-ar fi despodobit cu totul
Sci-barca noastră, de l-am fi uitat.
MACBETH: Discară-i, domnul meu, ospăţ solemn ,
Şi te rugăm să vii!
BANQc;O: :Măria-Ta
Să dea }J Oruncă. Sînt al ei supus,
Prin jurămintele cele mai sfinte
Legat pc veci.
MACBETII: Pleci undeva călare, după-amiază?
BA.t'îQUO: Da, bunul meu stăpîn.
JiL\.GBETII: As fi dorit s-aud la. sfatul de-a tăzi
c.'1vîntul tău prielnic şi cuminte,
Dar ţi-l voi cere rnîine. Pleci departe?

284
 [Ill, lj

BAXQl.iO: O goană doar, de-aeu ~i pîuri-n cinr~.

Iar calul meu de nu rn-o duce bine
Fur nopţii-nu ceas sau donrt dc-nhrncTic.
MACBETII: Să nu lipseşt i dr la osprLţ.
BANQUO: Nu, doamne t
MACBETll: Aud că Yerii mei cei sîngcroşi
în Anglia FC află şi-n Irlanda,
Şi crudul paricid tăgăduiJ1du-şi,
Scorneli ciudate toarnrt cui i-ascu ltă.
Dar despre asta mî.i:ne, rînd mrt cheamă
Şi trehi obştc~ti. Pc ral, deci! Pînă-n noapte
Cî11d te reîntorci, adio! - 'l foi pe Fleance?
BAJ\QUO: Da, bunul meu stăpîn. Pornim; r vremea!
MACBETil: Vă fie ageri caii, blmi la dnun.
Spinării lor Yă-mrcdinţez ncnm.
Cu bine d:.u· I
(lese Rr111q1w.)
Discarrt, pma-n şapte,
Pc tirnptll său stăpîn c fiecare.
Vreau pîn-la. cină singur srt rămî11,
l\fai b ucmos Ett fin apoi. de oaspeţi,
Dar Donrnul ă \-ajute în răstilnp !
(fes tofi, afară de Macurtl! şi w1 sluji/or.)

A~culţi, băietr: oamenii aceia

Sînt gata la ponmcrL?
SLUJl'l'ORUJ,: Ei sînt, .·tăpî11C',-n poarlă la ea~ll'I.
MAOBE'l'Il: Să-mi 'ii c11 ei.
(h<e sluji/orul.)

Nu-i lotu-a Ji <!l' l'ţ;fi,

A fi în tihnft-i totul. I\11 zadarnfo
1\:1.rb tem de Banquo. 1n r('gra~ca-i firo
E tot ce-i de temut. E mult dtraz,
Da-i şi-n1rlcpt, ca-n mmfricatu-i cug('t
Să poată-al srrn cmaj lucra trnwinic.
Doar dC' făptm·a lni mi~ irm pc lnme
Şi cluhul6 ~ meu c smpînit ele (']
Cum fo8t-a 1\Jarn-Antmriu de Cczar.li3 .
El a-nfrnnrnt surorilr, dnrl ele
1\ffL-ntîmpillau cu numrlr de regr,
Silindu-le-a ,·orbi. L-an rnluta.t

285
m, 11
Pl\rintc-al unui şir de regi - profetio!
Mi-au pus pe cap cummfL fără rod
Şi-un pumn nn sccptrn sterp cc-mi va fi smuJ
De-un l.Jraţ străin , să n-am un fiu la tron.
De-o fi aş:i, pcntrn ai săi urmaşi
J\fi-rm pîDgărit simţirea. Pentru ci,
Uci.rn-1-am pc Duncan. Pentru ei,
Venin am pus în cupn. tihnei melc.
Vrăjmr.şulni ob~tesc al omenirii
Eu nu-rm vîndut comonra veşniciei,
Ca 8ă-i fac regi, stirpca lui Banrpw, regii
Drcît n~a, pogoară-n faţ1t-mi, Soartă,
Şi-nfnmiă-mă pmă la moarte! Cine-i?
(11,tr<'i Sltijil-Orul cu doi l'ciga.<Ji.)
Aşteaptă-n poartă pînă ce t~ chem.
( I esP 8lujiloi'U/.)
:N-am stvt noi, oare, ieri, tustrei de vorbă?
1N'fîIUL UCHlAŞ: A.~a-i, măria-fa, chiar ied.
MACBETII: Ei bine,
V-a(i nud gîndit la ce v-am spus? Să şiiţi
Că el a fost cel care \·-a-ujosit
Nu cu, ncYinovatul, cum credeaţi!
V-am do\cdit-o 1'-tînd ele vorbă ieri,
V-am iirătat şi cum v-a pil.călit,
Y-a stat î11 drnm, prin cc mijloc, prin cino
Şi tot ce chiar pc-un prost şi pe-un neom
L-ar fare-a spune: „Banquo e de vină!"
ÎNTÎIUJ, UCIGA~: Ne-ai spus aecstcn.!
MACm7rH: :Mai departe - iată
Şi n•stlll rcutîlnirii de-azi - vă-ntrcb,
Răbdarea-n ,-oi p:recumpăne, te-am
Că-i trce:rti totul cu vederea? Sînteti
Atît de n~vio~i, că pentru el ,
Şi-:ii s.l\.i urma~i să daţi şi rugăciuni,
Cînd mînn.-i grea v-a-ncovoiat spre groapă,
Pe-ai >oştri sărăcindu-i?
ÎNTÎIUL UCIGAŞ: Oameni sîntcm!
:MACBETH: În scripte, oRmmi sînteţi, da! Tot astfel
Copoii, og ru·ii, coreii ~:i lăţoşii,
Prrpelicarii, cîinii-lupi, zăvozii,

286
 [ID,. 1
Sînt laolaltă cîini. Da i-osebim
În ageri şi domoli, în isc11siţi,
în clini de pază sau de vinătoare,
Cum i-a-nzostrat pe ficcare·n parte
Natura darnică şi i-a-nsemnat
Pe fila tmde taţi sînt scri5i ele-a valma,
La fel şi om1tl. Loc de-aveţi pe listă,
Nu printre oameni ultimii, să-mi spuneţi,
Şi-am să vă l:ls o sarcini). pe scamă,
Prin care-l veţi răp1me pe vrăjmaş,
Şi vr• lcgati şi de. iubirea mea,
Eu cam 511fil.r cît îl stiu în viatr~
Şi mă-utremez prin' rnomiea iui.
AL DOILEA
UC IGAŞ : Stăpîne,
En sînt un om atît de i;cos clin fire
De pumnul lumii şi do Uf111ta ci,
CtL fac orice s-o-nfnmt.
ÎNTÎIUL UCIGAŞ: far cu SÎllt altul,
Lont de soru:rn, de nttpllşti sleit,
Că-mi joc şi viaţa la noroc, su-nving
San să mă scap de ea.
MACEETH : Voi stiti că Da.nquo
A fost du~manul vostrn. ' '
UCIGAŞII (împreună): Da, o ştim.
MACBETH : El e şi-al meu. Şi-i sîngeros şi aprig
Şi orice clipă vie-a lni iz1Je~tc
în miezul yfoţii melc. Pot oricînd
Să-l mMur silnic si fitis din calc-mi
Sptmînd: a~a rreâu et1 ( - dar n-am s-o fac
Căci run prieteni care sînt şi-ai lui.
Iubirea lor nu trebuie s-o pierd,
Ci chiar să plîng pe cel căzut prin mino.
De-acera ispitesc al nJstru sprijin,
Şi-ascund do văzul lumii fapta asta,
Din pricini cu temei.
AL DOILEA
UCIGAŞ: Porunca ta
Va Ii-mplinită.
INTÎIUL UCIGAŞ: Chiar cînd viata noastră ...
MACBETH : V-aţi luminat de-un. gînd. Pil1ă-ntr-o oră
Veţi şti şi locul unde să v-aţincţi

287
[lTl, 2J
Şi-alpîndci cca~, şi clipa lovit1Lrii.
Iar totul să sr facă-n astă seară,
Dar nu lîngă palat. Băgaţi ele seamă,
U vreatt să fiu pă.tat. Şi ca să fie
1

O bună treabrt, fi"tră de cusur,

Fleauce, feciorul său, ce-l însoţe~tc
- De lipr;a cărni nu puţin îmi pasă -
Va tn'bui cu tatăl său să-mpartă
Dcstinu-acelni cras întm1ccat.
Dar ltotărîţi-Yă. ·Mă-ntorc la \'Oi.
UliGAŞU (î lllJl1'f'tlilă): Nr-am botănt, stăpîue !
1t1ACBETH: Vtb chem îndatil„ l\I-aştcpfaţi.
(fes ucigaşii.)

E gata!
O, Banquo, dacrt sufletul H'm zboarri.
l\mwa spre crr, îl \'<t grtsi desrarit!
( fr.,c.)

SCENA 2

Alltl î11crtpere 1n p11lal.

ltilril Lady Jlticbcth şi "'' 8luji'lor.

LADY ;\lACBETII: Plecat-a Banquo de la curtc?M

SLUJITORUL: Da, doamnă, d.u- se-ntoarce chiar deseară.
J,ADY MACBETTI: ~Iăriei-sale spune-i cll.-1 aştept:
Vrrau si'i-i Yorhesc ceva.
S LU.JJTORl'l~: l\fi't duc, stăpînrt.

( lcsr.)
LADY M.\CBETTI: Nimfo llll ai, şi iotul e risipă,
Cînd izbntiud, n-ai li11işto o clipri.:
Mai bine lingă cel ucis do tine,
Decît prin sîngc vremi de tc:.imă pline.
( Iiitnr Jlacbclh.)
Oe ce lllcrett te-n iugurczi, strtpîno,
Şi tc-nsoţcşti cu relc-nchipuiri
Şi gînclmi cc-ar fi trebuit să moară
Cu cei la care ncncetat sc-ntorc.

288
 [III, 2]
Cc n-me leac nu mcrim pridrr.
Cc-a fost frLcut rl1mînc bun făcut.
J.!ACBE'J'IT: Crcstat-mn şarpele, nu l-am ucis.
Se va-uchega şi iar ya fi cc-a fost,
Jar viclenia noastrl1 va rămînc
De dinţii lui pîndită, ca-nainte.
Desfacă-se-al prunîntului chenar
Şi cele două l tuni mai bine piară,
Decît cu spaimă .;ă mîncăm o pîinc
Şi să dormim cu groaznice vcclcnii
Cc noaptea ne Iră.rnîntă65 • O, mai bine
Srt fim cu mortul care, pentru noi
Şi pacea noastră, păcii l-am trimis,
Decît, munciti de cuget, srt zăcem
în nebunia ce răgaz nu ştie.
E-n groapă Dunean. După-<Ll Yicţii zbucium
El doarme-adînc. Trttdarca s-a-mplinit.
Urzeli, otravă, fier şi cotropire
Nimic m1-l mai atinge.
LADY ::\!ACBETII: ,~ino, las ...
Stăpînc bun, înscnineazrt-ţi fruntea,
Fii vrscl, mîndru, printre oaspr\i, scara.
:MArBE'rH: Aşa voi fi. Tu, draga mea, fa frl.
Cu grija ta pc Banquo prcacin~teşte-1,
Din grai şi din privire osebindu-l.
Arnal' răstimp cînd nc-njosim puterea,
Scăldînd-o-ntr-un puhoi ele lingnşiri,
Tar chipul nostru-i mască pentru inimi,
S-ascunelă cc simţim.
LADY ~fACBETil: O, uită asta ...
:MACBETII: Mi-e plin ele scorpii cugetul, iubito;
Ştii doar că Fleance şi Bauqno mai trăiesc.
LADY MACBETH: Dar n-au cu viaţ,a legămînt pe veci.
MACDE'I'II: Mai sîut mijloace: pot a fi loviţi.
Te bncmă: ml-.i zboarr~ liliacul
Mănăstirescn-i ibor, nici cărăbuşul,
'Ţestos în aripi, 1-al Hccn.tei glas,
Nu va trezi cu molcomul srm zumzet
Al nopţii leneş zvon, cînd va să fie
O faptă mult cumplită.
lADY MACBETH: Care faptă?
MACBETII: Rămîi curată-n neştiinţ,a ta,
Odornl meu, şi-apoi vei bate-n palme.
289
19 - Shakespeare, opere VII
 ·.· ·
Te apropie, joiru.nr al nopţii, lcag~
Sfiosii ochi ai rilei milostive.
Cu ue\ăzuta, crîncena ta mînă,
Să smulgi, să spulberi, lcgrnnîntul care
!Yiă face să păfosc. Lumina moare,
Şi corbul, iată-l, zborul îşi întinde
Spre codrul plin de efori. Adorm pe rînd
Făptmile blajine aie zilei,
far solii nopţii, cei întuneeaţi,
Prădalnic se trczesc.66 Ce sp1m te m:i:rr~,
Dar fii pe pace: toate cele rele
Cu relele se sprijlliă-ntre ele.
Hai, vino-acum cu mine.
(Ies.)

SCENA 3

fo parcul palafalni. foiră trei i1cigaşi.

lNTlIUL UCIGAŞ: Dar cin' ţi-a poruncit să vii?

AL TREILEA
UCIGAŞ: Macbcthl
AL DOILEA
UCIGAŞ: Nu dă de bănuit. Ne îndrumează
Şi ştie bine ce-avem de făcat,
Cu de-amănuntul.
ÎNTÎIUL UCIGAŞ: Deci, rămîi cu noi.
Cu raze pale apusu-a.hia luceşte
Şi pinteni dă zăbavnicul drumeţ,
Zorind spre ban. l'ait eei pîndiţi de noi
S-apropie.
AL TREILEA
UCIGAŞ: Tăcere 1-aud un tropot t
BANQUO (din culise): Hei! Daţi1mnină l
AL DOILEA
UCIGAŞ: El e ! Toţi ceilalţi
De pe-nsemnarea noastră-au 1;>i sosit
Şi sînt la Curte.
lNTilUL UCIGAŞ: Caii lui se-ntoro.

290
 [IB, '-J
AL 'TREILEA
rcIGAŞ: Aproape-o milă. Are obiceiul
S-o ia pe jos de-aici pîn-la palat,
Ca toţi ceilalţi.
AL DOILEA
UCIGAŞ: Lumină, daţi lwninăl

(Intră Banqtto şi Fleance w o faclă.)

AL TREILEA
l"CIGAŞ: E el!
1N'T!IUL UCIGAŞ: Fiţi gata! .
BANQUO: Vremea e a ploaie..;
lNTîIUL UCIGAŞ : Să plouă, dar! .
(Tabăr<I awpra lui Banquo.)
BANQUO: Trăda.re! Fugi, Fleance, fugi I
Tu trebuie să ruă răzb1ui. Mi~eiil
(Moare. Fleance scapă fugind.)
AL TREILEA
'CCIGAŞ: Dar cino-a stins?
INTÎIUL UCIGAŞ: · N-a fost mai bine-aşa~
AL TREILEA UCIGAŞ:
, Doar unul a cr~zut. Fugit-a fatl.
AL DOILEA UCIGAŞ:
Stricarăm jumătatea bună-a trebii.
îNT!IUL UCIGAŞ: Dar hai să-i spunem totuşi ce-am făcut.
'(Ies.)

SCENA 4

Sală în palat 67 • Masă înti11să de os11ăţ.

Intrcl JJ1acb cth, Lady !Jlacbeth, Ross, Lemwx, Lorzi şi iusofiwri.

UACBETH: Şedeţi! Îşi ştie rangul fiecare.

Un bun wnit la toti!
J,ORZII: ' Murire ţie !
MACilETII: Yoi coborî cu însumi printre oaspeţi,
Săfiu ca o sml'l'ită gaz dă,
Dar dor.mm:.-şi ţinc r~ ngul, şi la vreme
Ne va ma un bun venit.

291
[ID, 4]
LADY MAflBE'l'U: Rosteşte-l, prntrn minr, tuturora,
Căci inima-mi lr zice blln venit.

(l1ilfiul Ucigct!} se ircşle î11 prrig.)

MACBETII: Din iniml\. ti-:1du0 ei m tlt 11·nire.
Sî11t două rlndnri pline: sh:i l t mijlo;i69.
Fiţi mult voioş i. Vom hc:i. elte-un pocal
în jmul mesei „.
( , 'a apropie de uşă.)

Ai sînge pe obraz.
1NTIIUL UCIGAŞ: E de la Banquo.
M.ACBETH: 1\fai bine-asupra t<L dccît în el.
L-ati cmătat?
INTîIID, UCIGAŞ: Eu'l-am crestat la gît, să-i fac un bine.
MACBETH: E~ti bun casap. Dar meşter e acela
Ce l-a-n:j1mghiat pc Fleance. Tu, de-ai făcut-o,
Eşti făr'cle seamăn.
INTîIUJ, UCIGAŞ: Prcaslă \TÎt stăj)Îllf!,
li lcance a scrLpat...
MACBETH (aparle):
1\Iă-ntoarce
boala iar. Pntearn fi-nt.reg,
Ca marmora curnt, ca stînca trainic,
Nemărginit şi liber ca văzdub,tl„ .
Şi-s prins şi strîns ele temeri şi-ndoie li
uri.rţuitoarc „ Banquo-i la loc Rigur?
î:KT11UL OClGAŞ: 81iLpînr, da! o signr înlr-n11 şant,
Cn douitzeci de răni adi11 t i la cap:
De moar1.c-i Ce<t mai miclL.
MACBF.TII: Drei ~'lrprle l11t1rin r la pitmînt
Im· viemwle fngar, priJ1 :l'irPtt lui,
Cu \Temea y:1 pnt.ca v<·1 1i11 ~rL ;.1ibf1.
Dm· n-a:rr î1wlt di1q1. 'l'n, du-te . 1\Iîine
Yom sta de vorbrL im·.
(Ucigaşu l ir.<c.)

LADY l\IACDF.TII: Hcg_(1'c ~tiî.pînr,

1'\u-nch•nmi la 'e~elir. E pc ba1ii
O Tătu-n care gazda 1111 arată
Că-i dat cu drag. Mănînci mai bine-acasă!
Aici, tot gustu-1 dă însufleţi.rea,
Şi fă1 ă ea, dfgcaba ne-adnnăJU.

292
 [ID, 4]
MACBETII: O, dulce călăuză! Vă urez deci
La poftă bună, bună mistuire,
Si sănătate!
LEl'\KOX: ' Sire, nu ici Ioc?
(Intră Duhul ltti Ba11quo !}Î se aşază pe locul lui
.Macbelh.)
1\fACBETH: Azi toată floarea tării-ai· fi de fată
De n-ar lipsi al nostru vrednic Banqno.
111ai bine-I dojenesc de rea purtm·e
Decît să-l plîng de-un nenoroc.
ROSS: Lipsind,
EI .,i-a călcat cuv1ntu1. Regele
Cinstrască-ne cu-a sa crăiască fotă.
MACBETII: Dar masa-i plll1ă. '
lEl\i\OX: Ai loc oprit, strLpîne.
MACBETH: Dar unde?
LENXOX: -Aici! Dar, sire, cc se-ntîmplă?
MACBETH: Cine-a fl'tcut aceasta?
LORZII: Cc, stăpîne?
MACBETH : Doar n-am făcut-o eu! De ce-ti tot scuturi
Spre rninc pletele de sînge pÎine?
ROSS: Sculaţi, cmteni! I-e rău măriei-sale!
LADY 1IACBETII : Şcdrţi, prieteni buni! Stăpînul nostrn
E-ades-aşa; din tinereţe-a fost.
Luaţi Ioc, yri. rog! E trecător ce m·e,
O clipă doar şi iar ii va fi bine.
Dar clacă vă uitaţi prea mult la el,
Se minie şi-i faceţi chiar mai răn.
Cinaţi, Iăr-a-1 privi.

(Clllre Macbclh.)

Bri.rbat eşti tu?

MACBETII: Ba chiar viteaz: mă-ncumet să privesc
La cc-ar îngălbeni chiar şi pe dracu.
LADY MACBETII: Prostii. E doar icoana fricii talc,
Pumnalul clin văzduh cc te ducea,
Precum spuneai, la Duncan. Toate-aceste
Cutrcnuuări şi spaime, care-ascund
O teamă-adevărată,-ar fi mai bine
La Yatră iarna,-n basme femeieşti
• J\
Ştiute din bătrîni. Ruşhrn ţie!
 De ce 11ăl~ti? 'Nu veJ;i,' h .nr ma urm•ei,
Decît un scaun l
MACBETH: Te rog priveşte! Uite-awlO ! Ce zici?
Ce-mi pasă! Dacă poţi să dai din cap,
Vorbeşte-atunci! Şi dacă gropi şi cripte
· ~e-ntorc pe cei înmormîntaţi, mai bine-i
În guşi de ulii să ne-aflăm monnîntul.
LADY MACBETH: Cum? Nebunia te-a făcut neom?
(D117iul lui Barrnuo iese.)
MACBETH: Dar l-am văzut precum mă vezi!
LADY MACBETH: Ruşine!
MACBETH: S-au mai făcut şi-n vechi vllrsări de sînge,
Nainte ca dreptatea omenească
Să ctll'ăţo-un stat paşnic de neghină.
Şi s-au mai săvîrşit de-atunci omorurj,
Cumplite foru·te pentru-al nostru-auz.
Pe-atunei un om cu creierii zdrobiţi
l\Imoa, şi-atîta tot! Dar azi învie
Cu douăzeci do răni de moarto-n cap
Şi brînci ne d.1. din sc:r.m : m ti ci:d1t ·
Dccît e chiar omorul
LADY MA.CEETH: Drag stăpîne,
Te-aşteaptă soţii trii cei Luni.

MACBE'fll: Uitasem!
Nu vă miraţi, prieteni buiri, do mine,
Dar am un beteşug ciudat şi care
E mai nimic în ochii alor mei.
Hai, hlturor noroc şi săllMato !
M-aşoz aici. Să-mi fie plin p:th:irul.
Beau pentru vesclia-utrogii mese.
Şi pentru Banquo, dragul m~n prieten,
De-ar fi şi el aici! - bwu pentru el
Şi pentru toţi !
LoRZil: Cu cinste-::ii tăi supuşi I
( Re-i1•tră Duhul.)

?rl.A.CBETH: Napoi! Dispari! Pămîntul să to-nghiral

N-ai Jnăduvă. Ti-c sîngele-nghoţ.at,
Şi n-ai privire-n ochii orbitori
Ce m-af.intesc.

294
 cm, 4]
LADY MACBETI-I: Gîndiţi-Yă, prieteni,
E-lm lucru-obişnuit... nimic mai mult,
Doar că ne strică ceasul de plăcere.
MACBETH: Tot cc cutează-un om, cutez :
Tu vino-n chip de ms pri.ros din gheţuri,
De rinocer, de tigru din Hircana69,
Ia-t i orice-nfătisare-afară de-asta,
Şi i10rvii-mi YăŞnici nu vor tremma.
Fii iarăşi viu şi-nfmntă-mă-n pustie
Cu spada ta; de mă codesc şi tremur
Numeşte-mă un păpuşoi de fată.
Afară, um brr~ groaznică, afartîi
Batjocură fără de trup!

( Duhul dispare.)
S-a dus ...
1\Iăsimt iar om! Fiţi buni şi mai şedeţi.
LADY MACBETH : Ai spart ospăţul, ai gonit plăcerea
Cu tulburarea ta uluitoare.
MACBETII: Pot oare fi, pot trece pc3tc noi
Astfel de lucruri, ca un nor de vară,
Si nici mrtcar să nu ne minunăm?
i\iă scoţi din fire, chiar aşa cnm sînt,
Că poţi vedea asemenea privelişti
Şi-obrajii-ţi sînt tot rumeni, cînd ai mei
Pălesc de groază !
ROSS: Ce pri\-clişii, doamne?
LA.DY jL\.rBETH: O, nu-i vorbi. Se simte tot mai rău.
Orice-ntrebarc-1 mînie nespus.
Drum bun, <ttunci. Plecaţi şi peste rînd,
Plecaţi îndată, însă.
LORZII: Noapte bună,
Iar rrgclni, mai multă simătate!
LADY l\Ll.CBETII: Din suflet, noapte bună tuturor.

(Ies fo{i, (!.{liră de .Jlacbdh şi Lad y Macbdh.J

:MACBETTI: Va curge şînge. Sîngelc nea sînge.

A~a se zice. Pietre-au fost văzuto
:Mlş<'îndu-sr, 70 şi arborii vorbind.
Au0 uri, citite semne, ţr~rci şi corbi,
Pc-n~cun ul ucigaş l-au dat pe faţâ .
O fi tîrziu?

295
[ llI, li]
LADY MACBETII: E noa·Jtc1-n h·rt Ctl zLn.
MACBETIJ: Cc zici că l\Iacduff 11\1 dr't a cuitarc
Să vie la ponrnciî.?
LADY :llACBETII: L-ai. cbrmat?
1\1.ACBETII: O ştiu întîmplător, clar am Ră-1 ch ~;n.
Nu-i casă-n rare să nu tin iscovl!l.
Eu rnîi.nr-n zori mi. lh{e la ur. itori,
Să-mi spună şi mai mult. Clei vTc<tn să afla
Pe-o calr cît ele rea e.1-0 fi mii rrrn.
, finţeştc orice căi foJ03ul nrnu
Şi-atît am JJH'rfl prin RÎHl?;C, Clt-Î nni greu
Să dau napoi decît să merg naintP.
('iudntc lucruri port în a mea mintr,
CI'-. i vor dit mîna l'lL st•-nfă11tuia$Că
l'î1{ă cc nimeni 11-0 Hă le ghieo tscă..
LADY MACBETlI: Îti trclrni' somnul, 1ihn :t~ firii n1 L tre.
MACBETII: li11i. sJ't dormim. Ciudata-mi tnlbnrarc
E numai tramă, din n°ndr.rnî1rnrr.
]Jrea tineri sîntcm î11ri\. n a le t'nptci.
(Ies.)

SCENA 5

Un cîmp cit bdlltrii. Ti111cle.

lutrăcele trei ŢT,·iljifonr~, wra se î11lil110.<c czi I! ceair.

l:\TÎIA YRĂJlTO .\.BE:

De ce te-ncrun(i, lfrcatc? Ce-i cu tine?
HLO.\.TE: D r c un sft nu m 'H1crn t ! Ce? '.\-am dreptate?
StJorpi.i obrazui3.}, neruşinate!
Cnrn de-ati avttt a~n-ndră;r,ncalr, j
Srt faceti 'cu ~Iacb~th tocmeală
J\i-omoηnri, vrd.:ji şi ghicitoare,
foi· cn, a \roas tră-nvăţrttoarc
Şi-a vrăjilor · tă;.iintt, i ttl~,
Kn m-aţi portit mrwar o dată
Ca srt v-ajut, ~-arrt.t ec ~tic
Slrwita noastrft mesei ir,
Şi culmea-i că tot ce-aţi făcut
A fost pent.r-un fe3ior ciuf1tt,
Pizmătăre (; şi mînios,

296
 [Ul, Gj
Ca toţi ceilalţi; atîta doar,
far de-alde voi, n-are habar l
Căiti->ă. Dati zor acum,
L-ai lui Ach~ron71 lac, în drum,
Să mă-ntîlniti. El vinc-n zori,
Să-ntrebe fa{. de ursitori.
Venjţi şi voi, cu vrăji şi-ukcle
Şi tot ce trebuie cu ele.
Voi fi-n văzduh, şi noaptea toată
Gătcscu-i soarta blestemată
Şi-am de lucrat pînă-n amiază.
Din coltul hmii stă Eă cază
Un strop de ceaţă-] prind frumos,
Cît încă n-a picat pe jo$;
Dcscînt strecor şi-ntr-îmnl pun
Măiesire dulrnri ce-l snpun
Prin amăgiri şi mi-l atrag
Drept 1-al pierz:miei lui rrag.
Ursită, frică, moarte, har,
Cu vis nebun, Jc-nfnmH\, iar,
Că, i::titi că omul e-nnăjbit
Cu tot ce c statornicit.
(Muzică şi cfnfec fii culise: „Ila ici; noi! llai cu noi!")
Mă strigă iar! Taci! Spiriduşu-mi dus
Pc-un nor pîclos m-aştcapm colo sus.
(lese.)
tNTlJA VRĂJITO_'\.RE:
Stt ne grăbim, că se îuto:ircP-mlată.

(Jrs.)

SCENA 6

La Porres, O salâ ~n palatul ,·egal.

!titră
Lemw x şi un Lorcl.

LENNOX : Prin vorba mea ţi-am dat doar de gîndit.

Tu poţi s-o tălmăceşti. Nu spun decît
Că faptele s-au petrecut ciudat.
Macoeth I-a plîns pe Dnncan. Vai, murise! /'

?ll1
[ill, G]
Iar bravul Banquo prea umbla tîrzh1.
Poţi spune chiar c-a fost ucis de Fle::mce
De vreme ce-a fugit. Nu-i bine omul
Să hoinărească noaptea prea tîrzin,
Şi cine nu gîndeşte cit ele groaznic
A fost că Malcolm şi cu Donalbain
Pe blîndul lor părinte l-au ucis.
O, mîrşav fapt! Mibnit ce-a fost Macbeth.
N-a Epintecat în sfînta lui mînie,
Pe loc, pc-acei făptaşi, robiţi de vin,
Şi-ncătuşaţi de semn? Nu-i nobil asta?
Chiar şi-11ţelept. Că n-ar fi suflet Yiu
Tăgada lor ~ă uu-1 înverşuneze.
Ţi-o spun : le-a potrivit cum e mai bine!
Şi ele-ar avea pc oei doi fii s nb cheie
Le-ar ar3.ta el - Domnul sli-i ferească! -
Cc va S<t zică. să omori un tată -
Ca şi lui Fleancc. Destul! 111acduff, aud,
Din pricină că a Yorhit de~chis
Şi n-a fost l-al tfranului ospăţ
E mazilit. Nu poţ.i a-mi spnne unde-i?
LORDUL: Al rigăi fiu, al cărui drept la tron
A fost răpit de despot, e la Curte,
în Anglia, la Eduard cel Cu~ernic,72
Şi care l-a primit atît de bine
Că soarta vitregă nu l-a lipsit
Întru nimic de cinstea cuvenitrL.
Macduff s-a dus şi el la sfîntul rege
Să-i ceară-ntr-ajutor pc bravul Siward
Cu cei din Nord. Şi sprijinit de-aceştia,
De Cel de-Sus, ce lupta ne-o sfinţeşte,
Să fim în stare-a drm1i din nou
O pîine mesei noastre, nopţii somnul,
Să izgonim cuţitul sîngeros
Din ale noastre-ospeţe şi serbtî.ri,
Cinstiri cmate, slobocle-nchillări
Fiind tot cc Tîmim. Aceste spuse
Alît de crunt l-au înilirjit pc rege
Că face pregătire de război.
LENNOX: r e ~Iac<luff l-a chcm'lt?
LORDUL: Da, l-a chemat.
Dar după un ,,nu, domnule", ritos,
 [IU, 61
Ursuzul sol s-a-ntors bolborosind
Ceva, ce-ru· însemna: te n~i căi
Că m-ai jignit c-un astfel de răspun3.
LENNOX: Dar asta 1-a-nvr~ţat să se păzească,
Să stea la o cuminte depărtare ,
Să fie ca un înger, dcpă~indu-1,
Să clucă-11 zbor la curtea Englitoroi
Solia lui. Şi cît mai grabnic pacea
Să binecuvîntezc-a nonstră tarrt.
Ce geme sub o mînă blestc:r'nată.
LORDYL: Şi rugăciunea mea să-l însoţească.

(Ies.)
ACTUL IV

SCENA 1

O peşteră. La mijloc un cazan tn clocot.

1'.unete. Intrii cele trei Vrăjitoare73 •

lNTÎIA VRĂJITOARE: Astăzi un cotoi vărgat

De trei ori a mieunat.
A DOUA VRĂJITOARE:
Trei si-odată un arici
A scÎncit şi el pe-aici.
A TREIA VRĂJI'l'OARE:
Scorpia strigă-acu-i acu.
îNT!IA VRĂJITOARE:
În ceaun pe tîrcolite
Puneti mate otrăvite.
Tu, ce-n so~n, rîios broscoi7't,
Sub un îngheţat pietroi,
Cu venin te umfli-ntruna,
Nopţi şi zile treizeci una,
Hopa-n oala fermccaiă
Ca să mi te fierb îndată.
TOATE: Toarnă-i, toarnă-i, zoru-i mare,
Foc şi clocot Ja călda,rc !
A DOUA VRĂJITOARE:
Muşchi de şarpe din băltoaco
Fierbi în oală şi te coace,
Cu o limbă de dulău,
Ac de şarpe orb şi rău,
Limba vipcrH-nfurcată,
Ochiul guşterului, iată,
Şi un deget de brotac,
Lîna de pc liliac,

300
 (IV, 1]
Din şopîrlă un pw1or,
Peana cucuYrtilur,
Fiarbă vraja cc nu iarm,
Ca din iad ficrtnrn fiartă.
'!'OATE: Toa:rnă-i, toarn1t-i, zoru-i marc,

A TREIA VRĂJlTO~~E:j clocot în căldare.

Colţ ele lup şi f:Olz de zmcn,
Şi ficaţii - 11 nui iudeu,
Leş u·cat de vră.jitoarc 7 5,
Rîuză dP rr.chin de marc,
De cu(;ută rădltdnrt,
Srnulsri noaptc:i., nn -n l1unină,
Dintr-o tisă firicele
C:înd c lmw. în belele,
Fierea toată dintr-un ţap,
pcştul tmtri prun:: scăpat
Intr-un şnnt şi sugrnm:1t,
Cbiar cîm1 Lîi'fa l-a mtM;
Faei fiertma. grc::t şi d0usîl,
Iar gu'toasă. ca sîl, iasă.
Bagi de tigru mărnntaic
în călrlare pc văip::i.ir. if
TOATE: Toarnrt-i, toarnă-i, r.Qrn:i mm·e,
.Foc şi clocot în cithhl.rc !
A DOUA VRĂJlTO_\.RE:
Sîngc tle mainrntă-i pun,
Farmecu-i rrtcit şi b~rn.
(Jn/i'ă. Ilc~ale.)

Ill~(Wl'I<:: Trr,aha-:i buurt, ciai'tc vo11r1,

T,a rrtsplată. pc clin dou1L;
l'ir·ca-rc, ca o zîn1L
La f'11a1m stL joace pînă
Vraja.-n el va fi dt plin1t.
1

(He aitde mn:ic1I ~i cîntecul „Duhuri negre".)

A DOUA VHĂ.JlTO.\RE:
J Jogutelc dnd mr~ piŞClL
Vreun prtgîn înuo<L' se mi.'~011:
Sus, lăcate,
OriClli bate!
(Intră Macueth.)

301
[IV., lJ
MACBETU: Voi tainice şi negre vrăjitoUil'e
Din miez de noapte, ce-aţi mai pns la calc?
TOATE: O faptă iară nume.
MACBETII: vr~ conjur
Pe tot ce ştiţi - oricum I-aflaţi - răspundeţi I
Chiar dacă vîntul 1-ati dczlăntuit
Pornindu-l spre biserici. Mare'a-n spume
De-ar nimici-nghiţind tot ce pluteşte,
Şi grîul înspicat de s-ar culca,
Smulşi de-ar fi pomii... Naltele castele,
Pe capul străjii lor de s-ar abate,
Pa.latele şi piramidele 76
De şi-ar pleca spre temelie fruntea,
De-ar fi stîrpit tezaurul naturii
Cu rodul ei, scîrhind prăpădul însuşi,
Răspundeţi-mi la ceea ce vă-ntreb!
îNTîIA VRĂJITOARE:
Vorbejte deci.
A DOUA VRĂJITOARE: întreabă!
A TREB. VRĂJITOAitE: Vom răspaudel
ÎNT!IA VRĂJITOARE:
Zi, vrei s-auzi din gura noastră numai
Sau a stăpînilor?
MACBETII: Să-i văd! o, eheamJ.-il
1NT1IA VRi\JITOARE:
Sînge toarnă-i de pmcea
Nouă puicare-şi mînca,77
De pe ştreangu-unui tîlhar
Seul scurs pune-I pe jar.
'fOATE: Fă-te-ncoace, mic sau mare,
Să lucrezi cu-ndemîn::1J:e.

(Tw1cte. !Jit!ia Ar!ltare78 : tm crrp haJi{l1t.)

M:ACBETH: O, tainică putere, spune-:ni mie ...

ÎNTÎIA VRĂJITOARE:
Ascultă-l doar şi taci' 9 : el gîndu-ţi ştie!
lNTÎIA ARĂTARE:
:M:acbet.h! Macbcth! De 11facdnff te forc~tc8 J,
Cel than clin Fife... Ajunge! :rim scuteşte!
(Piere tn pămî-nf.)

302
 [IV, 1]
MACBETH: Oricine-ar fi, îţi mulţumcso de sfat,
Mi-ai pus pc rană degetul: dat stai,
O vorbă doar!
1NT1IA VRĂJITOARE: Poruncile nu•i plac.
Ci iată altul, mai puternic încă.
(Tunete. A doua Arătare: tm copil tnstngerat.)
A DOUA ARĂTARE:
Macbeth, Macbcth, Macbeth!
MACBETH: De ce n-am trei urechi să te ascult!
A DOUA ARĂTARE:
Fii crud şi dîrz. De om fii ncnfricatl
Să-nvingă pe Macbcth nu-i este dat
Nici unui ins născut dintr-o femeie.
(foiră f1i pifoitnt.)

MACBETH: Deci poţi trăi, Macduff, do ce m-aş teme?

Dar vreau o îndoită chezăşie,
Zălog luînd ursitei: vei muri.
Şi-atunci voi spune palei frici că minte
Şi voi dormi şi-n tră.sncto.
(Tunele. Apare a treia Arătare: w1 copil lncoronal
cu tui arbore î11 mînă.)
Dar cine-i
Cel cc răsare-n chip do fiu de rege
Purtînd pc fruntea-i de copil, coroana
Putcrii-mpără tcşti?
TOATE: Ascultă-l, nu-i vorbii
A TREIA ARĂTARE:
Ca leul fii de mîndru şi semeţ
intîmpină-ţi duşmanii cu dispreţ,
:Macbeth nu va fi-nvins dccît cînd fi-va
Pornit clin Birnam, cod.ml, împotriva.
Colinei nalte de la Dimsinane.
(Se scufuaiă. )
MACBETII : Aceasta n-o să fie. niciodată
Cine ar putea sili pil.dllrn:l. toată.
Să-ş.i rădl'U:in.ii.?
smulgll arborii din
Ce dulce prevestireşi deplină!,
Tu, răzmiriţă, capul să-ţi ridici
Cînd codrul Birnam va porni pe~aioi ~
Iar pîn-a.tunci! Ma.cboth, în naltu-i he,

303
[IV, 1]
l:;i va tfrti întregul lui soroo.
Şi doar cînd ceasu-i va suna, rl :irc
Să-şi dea, ca toţi, obşteasca lui suflare.
Îmi l)ate inima, să pot affa,
Prin nrta voastră, dacrt-i dat, cînd,·a
Di rna~ilor lui Bhnquo domni f'it fie
în tnră.
TOATE: ' Nu răta să stii mai mult!
MACBETU: D<n vreau să aflu. D<;că mrt rc:·pingc~ţi,
Blrstcm pe veci asupră-vă ! Ră~pundt•ţi !
Crtldnrca unde piere? Zarva81 , ce-i?
( Sttiiel de oboaiP. )
ÎNTÎIA VR:\.Tl'l'OARE:
Arătati-Yă !
A DOUA VRĂJITOARE:'
Arătati-vă!
A TREI.\ VR.\.JJTOARE:'
Arătati-vă !
TOATE: V-arrttaţi, mi-l întrif'taţ.i,
Ca nrducile plecaţi.
( , !pare ttn şir de opt regi 82 , cd din urnui cu o oglindă~
Îtl m1nă, urmaf·i de dulwl ltti Banquo.)

MAUBETII: Prea mult aduci cu spiritul lui Banquo,

Dispari! Coroana ta îmi arde ochii!
Iar tu, a doua frunte-ncinsă-n anr,
Ai pletele la fel cu cel dintîi
Şi-al treilea-i cu ceHJ.lalt leit.
De cc să-i văd, spurcate vrăjitoare?
Şi-al patrulea: Să nu-ţi crezi ochilor I
E un şir ce-ajunge-n ziua de apoi?
Şi iat-al şaptelea! Să nu-i mai văd!
Şi-apare-al optulea purtînd oglindă.
1n care văd inşi mulţi, iar unii duc
Un triplu sceptru, două globmiiY1• Vai!
Cumplită-i arătarea şi-i aievea:
Că Banquo, plin de sînge, mi-i arată,
Zîmbindu-mi că-s ai lui. Aşa să fie?
(Arătările dispar.)

1NT11A î"RĂ.JlTOARE:
Da, doamne-aşa-i. Dar ce-a păţjt

304
 [IV, 1]
Macbeth, de pare uluit?
Veniti, vedeţi de el, surori,
Mi-l desfătaţi cu paşi uşori,
Vrrtjesc văzduhul ca să sune,
Sit-ncingcţi horele strl:i.bunc
Să vadă riga preamărit
Că ştim să-i punem bun venit!
( Mtdccl. Vrăjitoarele danseazii şi apo~ dispar cu
Hccale.)
MACBETII: S-au dus? Dar unde? Fie ceasul rău
Pc veci afurisit în calendar.
vr~ rog, intraţi!

( fotrcl Lennox.)

LENNOX: Ce porunceşti, stăpînc?

MACBETH: Văzut-ai pc surori, pe ursitoare?
LENNOX: Nu, sire.
MACBETH: N-au trecut pc-aici?
LENNOX: O, nu!
MACBETII: Duboarc fi-le-ar vîntul d1.lrtrit
Şi-afurisiţ.i cei ce se-ncrcd în ele!
Am auzit un tropot - cii1c-a fost?
LENNOX: Doi soli sau trei cu vestea că M:acduH
Fngit-a-n Anglia.
MACBETH: În Anglia?
LENi\OX: Da, bunul meu stăpîn.
MACBETH: Timp, tu p.rentîmpini e;rudrle-mi isprăvi!
Iar fapta trebuie să zboarc-alătmi
Dc-naripata ţintă, căci altminteri
Nu ~e-mpliueşte. De-astr~zi înainte
Întiiul rod al inimii va fi
Şi rotlnl cel dintîi al mîinii mrle.
Ca să- ncumm cu fapta gîndu-mi, fir,
„Zis şi fftcut", pc loc. Lo,rern pc negîJl(lite
Castelul !ni .Mac<luff. Pc Fife pun mîua.
(;opii, soţie, toţi din ncanml lui -
Sărmanii - îi trec prin ascuţiş de spadă.
Şi totul facă-se fără bravadă
Cit cald mi-e gîndul. Jo , nălucile!
Dar solii nnde-s? Mergem către eil
(Ies.)

305
[IV, 2J.
SCENA 2

Fife. Castelul lui M acJu{f. s5

!titră Lady Macduff, fiul ei şi Ross.

LADY MACDUFF: Dar ce-a făcut? De ce-a fugit din ţară?

RQSS: Răbdare,
doamnrL !
LADY MACDUFF: N-a avut nici el.
~-o nebunie fuga lui - şi frica,
Nu fapta numai, trădători ne face.
ROSS: Fricos sau înţelept, nu poţi să ştii I
LADY MACDUFF: El, înţelept? Să-ţi laşi copii, S{)ţie
Şi rang şi casrL într un loc din care
Tu însuţi fugi? Nu ne-a iubit! El n-are
Al firii simţ. Chiar pitulicea, biata,
D:in păsări cea mai firavă, se bate
Cn buha-n cuib, pe pui. Da! Frica-i tott1l,
Şi dragostea-i nimic. O, ce mărunt
E-un înţelept, cînd fuge scos din minţil86
ROSS: Dă-ţi bine seama, preaiubită yară,
E vrednic soţ.ul tău şi luminat,
El rostu-nfriguratci vremi îl ştie.
Nu pot să spun mai multe. Grele timpuri
Cînd poţi fi trădător şi nici nu ştii.
La orice zrnn trc: ari, dar nu-ţi dai ma.ma
De ce ţi-e teamă-anume, ci pluteşti
Pe-o mru·e-ntărîtată ici şi colo.
Cu bine dar! Curînd voi îi-napoi:
Cînd toate merg din rău în rău se-opresa
Sau chiar se-ntorc la loc. Drăguţe vere,
Ai binecuvîntarea mea.
IADY MACDUFF: El tată arc, dar e-orfan de el
ROSS: As fi nebun de-as mai rămîne,..aici.
V~as face-un rrn{, si-as da de bănuit.
Am' şi plecat. ' '
(lese.)
LADY l\!ACDUFF: Băiete, tatăl tăa.
E mort. Ce fad? şi cum ai să trăieşti?
FIUL: Ca păsările.
LADY MACDUFF: Cum? Din viermi şi gîze?
FIUL; Din ce-oi gtLsi, cum fac, socot, şi elo.

3C6
 [n,J!]
LADY MACDUFF: Biet pui. Şi nu te temi de curse, plase,
De laţ şi clei?
FIUL: De ce m-aş teme, mamă?
Acestea - ştiu
- nu-s pentru biete păsări~
Dar orice-a.i spune, tata n-a murit.
LADY MACDUFF: Ba-i mort. De unde-ai să-ţi găseşti alt tată?
FIUL: Iar tu, de unde-ai sr1-ţi găseşti alt soţ?
LADY MACDUFF: Eu pot să-mi cumpăr douăzeci în piaţă.
FIUL: Atunci îi cumperi, ca. să.-i vinzi din nou!
I.ADY MACDUFF: Vorbeşti din capul tău, dar, zău, ai minto
Destulă pentrn anii t<'\i !
FIUL: Zi, mamă, tata e un tră,dător?
LADY MACDUFF: o, da, a fost.
FIUL: Ce-nseamnă-a fi un trădător?
LADY MACDUFF: E cel cc face un jm·ămînt şi minte.
FIUL: Şi toti ce fac asa sînt trădMori?
LADY MACDUFF: Orici;1c face-asa e trădător
Şi trebuie să fie spînzurat.
FIUL: Şi toţi cc jură strîmb s.înt buni de ştreang?
LADY MACDUFF: Da, toţi.
FIUL: Şi cine trebui' să le pună ştreangul?
LADY MACDUFF: Tot omul care e cinstit.
FIUL: Atunci mincinoşii şi cei ce jmă strîmb sînt nişte proşti, fiindcă
sînt destui mincinoşi şi sperjuri pe lnme ca să-i bată pe cei cin-
stiţi şi să le pună ştreangul de gît.
LADY MACDUFF: Biet maimuţoi! Te-ajute Dumnezeu!
Dar cum ai să-ţi găseşti un alt părinte?
FIUL: L-ai plînge cle-n.r fi mort. Dar cum nu plîngi
E semn că voi avea cnrîud alt tată.
LADY MACDUFF: Flecarule, ce mult pălăvrăgeşti I
(Intră u;1 crainic.)
CRAINICUJ,: Mă-nchin, frumoasă doamnă, 'ţi sînt străin,
Dar eu te ştiu şi cinul ţi-l cunosc.
Mă tem că o primejdie te paşte.
De-asculţi de sfatul nnui om de treabr,
Să nu te afle-aici! Fugi, ia-ţi copiii.
Sînt crud, o ştiu, că te-nspăimînt aşa,
Dar mult mai crudă-i soarta cc te-aşteaptă,
Şi c pe-aproape. Domnul să te-ajute I
Nu pot să stau mai mult.
(Iese.)

307
[l V, :l]
l1ADY l\fACDUFF: sr~ fug? Dar nndc?
Eu n-am făcut \Trun rău. Dru· nici nu uit
Cr~ SÎJlt pc-aceasfa lume pămînteaRC[L,
În C'arc-a face-un rrm e-adcs un merit,
Iar bine, uneori, e nebunie.
Dr Cl' atunci să m-apăr femeie.te
Cu:., n-am mcut vreun rău? " - Ce-s
mutrde-a tea?
( fotn1 Ccigafii.)

tNTîlUL UCIGAR: Br~rbatul undl'-ti eRtc•?

J.ADY :llL\.CDUFF: N-o fi-ntr-nn loc atît de urgisit
Ca să-l giLscşti chiar tn !
ÎK'l'ÎlUL UCIGAŞ: E-nn trădător!
FIUL: Tu minţi, mojic lăţo8 !
îKTÎlUL UCIGA~: Na, plodu.Ic!
Să.mintă proaP.pătri de trădător!

(li h1jw1ghfr.)
FIUL: Jl.I-a omorît! FLtgi, mamă, fugi, te rogf
( Jl oare. Lady Macrlttff iese „ Ucig;1şii !"
Uc iy11~ii o ttrmrtresc.)

SCENA 3

A.11glia, ~.1 f(!!a pafa.lultti regal.

/11lrrl JJlalcolm şi lllacduff"7 •

M1\J.COU,f: Srt că11trtm un lou ferit cn 11mură,

Amarul srt ni-l dr.şertrtm.
i1ACDUF1": l\iai biufl
Să tragem (·nmtul paloş vitcjrşte,
Să ne-apăriwn tri\lrnnul drept. Cit zilaic
Alt plîus ele-orfan şi-alt geamăt de \-fbrlnni'
Şi noi dtueri lov('SC în Ct~(rt cerul
Ce, l'lk'm1înd, îngînrb gla~nl ~ibrii
Şi în1.eţ.eştc rnierul de jale.
MALCOLM : Ce cred, deplîng, şi cred ce ştiu. Cî•1d timpul
Prieten îmi va fi, am să îndrept
Tot ce se poate îndrepta. Pcsernne

308
 [IY, 3J
Că tot ce-mi spui c-adevărat. Tiran ul
Al cărui nume singur ţi-arde limbn.
A fost crezut de toti om de onoare.
Tu l-ai iubit; şi pu~ă-n clipa asta,
El te-a cruţat. Sînt tînrir, însrL poţi
Să ţi-l cîştigi prin mine. Şi-i cuminte,
Jertfind un miel Jlltipînd şi I!Lră Yină
Să potoleşti„.
MACDUFF: N11 sînt un trăd[i,tor.
MALCOLM: Dar e Macbcth !
Şi-un suflet drept şi bun ades sc-nc:hină
Regeştilor porunci. Iertare înstt !
Părerea mea nu poate să te schimbe.
Rămîi ce eşti. Iar îngerii-s lumÎ11ă,
Dcsi d1znt e cel mai luruinos.88
Chiar dacă tot ce-i hîd s-a-nvesrnîntat
În strălucirea harului, el, han{I,
Tot har rămînc.
MACDUFF: Nădejdea mi-:un picnh1t-o I
MALCOLM: Chiar unde bănuiala m-a găsit!
Cum de-ai avut cruzimea tu să-ţi laşi
Ccpilnl, soaţa, prctfoase pricini,
Ale iubirii sfinte lrgătmi,
Şi fără bun rămas? O bă.nuială,
Jignire nu-i: e paza mea în joc.
Poţi fi om drept, oricare mi-iu fi gîl1Clul.
MACDUFF: Tu, biată ţ ară, sîngeră! Te-aşazr~
Pc temelii de veci, o, tirnnie !
Virtutea să te-atingă nu cutează,
Tu bucmă-te, dreptul ţi-e-ntări1 !
Stăpîne - adio! Nu pot fi mişelul
Ce crezi cri sînt, nici chiar pc tot euprinsul
Din gheara lui Macbcth şi pe deasupra
Bogatul răsărit.
M.ALCOUL: Nu te aprinde!
Vorbind aşa, nu mă-ndoiesc de tine,
Dar ţara dă-n genunchi ub jug. Ea plînge
Şi sîngeră şi zilnic plagă nouă
Sporeşte rănile. Şi braţe multe
Stau să se lupte pentru dreptul meu,
Iar bunul rege 89-aicea mă susţine
Cu mii ele bravi. Dar cînd voi fi strhit

309
(lV, ~I

Acestui despot capul sub p~ion.re

Sau i-l voi fi purtat în V'irf de spadă,
Să stii că biata tură va-ndurn
Mai' multe rele decît înainte,
Mai mari dureri, pc căi mai felurite,
Sub cel ce-i va unnn..
MACDUFI": Şi- rela cine-i?
MALCOLH: Socot că eu! În mine-s alt oile
Atîtea viţii de tm soi sau altul,
Că la-nflorirea lor, mai alb oa neaua
Macbeth cel negru va păre.a„ iar ţara
Va. spune că-i nu miel pc lî11gă mine
Cu necuprinsele-mi blestemăţii.
MACDUFF: Nici în legiunile ghehenii hîdc
N-ai sll. găseşti un demon mai hîrşit
În rele ca Macbe1.b.
MALCOLH: Ştiu că-i dLlău
Şi dcsfrînat, zgîrcit şi mincinos,
Iabraş, făţarnic şi viclean, şi plin
De tot păcatul care-un munc arc.
Dar făr' de fund abis c-al mnu desfrta :
Soţii sa.II fiice, mame şi copile
Nu mi-ar plini a poftelor fiutînă,
Şi-ar rupe-orice zăgaz ce-mi stă-n potrivă
Dorinta mea. Decît un domn ca mine
Mai bine un Macbeth !
MACDUFF: E tiranie
Nestăpînirea poftelor. Prin ea
S-au prăbuşit şi tronuri fericite,
Şi-atîţia regi pretimpuriu s-au dus .
N-ai teamă însă: ia oo este-al 1.ău,
Îţi poţi plimba pe-un cîmp mănos plăcerea.
Părînd cuminte-îi legi la ochi pc toţi.
Avem muieri de viată cite vrei
Şi-oricît de zmeu ai Ii, n-ai să tc-nfr;upţi
Din toate chiar, cc se vor dfirui
]')f'ariei-talc, cînd i-or şti năravul.
MALCOLM: Mai crcşte-n firea mea rău întocmit:\
O lăcomic-atît de făr' ele saţ,
Că domn fiind, pe nobili i-aş ucide,
Moşia să. le-o iau. Aş jindW.
La unul caBe, la-altul j11vneruri,
Priso&'ttl muu. ar fi ca mirodcn.ii

310
 p;v, 3J
Ce poita ţi-o-ntărltă; aş că.ta
Gîlcea.vă celor \>uni şi credincioşi,
Să.-i nimic c spre-mbogă ţirea mea.
MMIDUFF: A-ceastă lăcomie mai aruncă-i
Şi creşte din mai rele rădăcini
Docît desfrîul, înflorit ca vara.
Ea- i paloşul de regi ucigător.
Dar Scoţia te poatc-nde tula,
N-ai nici o grijă, doar din ce-i al tău,
Acestea toate pot fi-ngăduite
Dacă-11zestrările precumpănesc.
M!ILCOLM: Dar nu le am! Tot ce-i regesc: dreptate,
Smerire, ~umpătare, stăruinţă,
Evlavie, răbdare, vitejie,
Tărie, botărîre, bunătate
Şi milostenie - străine-mi sînt!
Dar mă pricep la crime de tot felul
Pe orice căi. Dli-mi sceptrul şi-am s-aruno
Al înfrăţirii duke lapte-n iad,
Să spulber pac.ca lumii, nimicind
Unirea pe pămînt.
MACDUFF: Sărmaru.1 ţară!
MALCOLM: Sînt cum ti.-am zis. Si-i vrednic să domnească
Un om ca 5.sta? Spune!
MACDUFF: Să domneasc..1?
Nici să trăiască! Nmm mră noroc!
Sub sceptrul plin de sînge-al unui despot
Nendrituit, cind mai trăi->ci oare
O zi senină, cînd chiar legiuitul
Urmaş la tron se urgiseşte singm
Şi blestemă pe-nainta)i &ti.
Sfînt rege-a fost augustul tău p11."inte,
Regina care t e-a născut trăia
Mai mult îngenuncheată decît dtfel,
Murind în fiecare zi a vietii.
Cu bine! Relele ce-ţi ici a'suprr1-(i
De Scoţia m-au mpt. Vai, iJ1im?.,
Nădejdea ta şi-a dat aici sf1r~itu 1.
'MALCOL!II: 1\Iacdu:ff, această nobilă simţire,
Copil al cinstei, mi-a gonit din ~n l'l\!t
Preanegrele-ndoieli. M-a-ncredinţat
De cinstea ~i de buna ta credinţă..

311
 Priu YicJonij, demonicul Macbeth,
Puterii lui a vrut să mă supună,
Dar m-a ferit ele-o prea nătîngă grabă
ln pic ele mi11te. Fie Cel-de-Sus
El singur îl1trc noi. Mi-eşti călău:zc1.
Chiar de pc-acnm Dezmint ca defăimare
Ce-am spus de mino însumi. De cusurul,
De toatrL vina ce mi-am dat mă lepăd,
Fiind străine de fiinta mea. -
Femeia n-o cunosc, ~perjur n-am fost,
Abia de-am tins la ce-i al meu. Credinţa
Nn mi-am călcat. Şi n-aş trăda pe-un diavol
Nici semenului meu. Iar adevărul
Mai drag ca viaţa-mi este. Am minţit
Întîia oară cînd m-am ponegrit.
Şi tot ce sînt e la porunca ta
Şi-a bietei ţări, spre care-ntr-a<leYăr
Bătrînul Siward90 , pînă n-ai sosit,
Cu zece mii de-oşteni înaintează.
Şi-acum pornin1. Ne fie bun norocul
Cum pricina ni-i dreaptă. Taci. De cc?
:MACDUFF: Atîtea lucruri bune - atîtca rele,
:Mi-i g~eu deodatrL sri le-mpac.
(fof;ă 1rn Doctor.)

l'lL\.LCOLM: Vom mai Yorbi. :l\rnria-sa nu vine?

DOCTORUL: Da, domnul mcn. Dar gloata suferindă
(-aşteaptă leacul. Boala lor dcsfide
rjfortăriJe stiintci. Mîna lui
De cer sfi~ţ.i1tL: doar dacr~ -i at.inge,
Şi sînt trLmădui\i pe loc.ol
MAICULl\1: Îţi foarte mulţ1.uncsc.
(Dorlornl icBr.)
MACDt'FF: Ce boală-l asta?
1'1 Al.CO LIU : li zice scrofuJ. E minunea mare
A regehti. Eu l-am vrizut la lucru
De cînd mă aflu-n Anglia, adesea,
Cc rugi îualţrt, ştie numai el.
De ulcere, boli stranii, obrinteli -
Mai marc mila - el, cu rugi pioasa
Îi vindecă, punîndu-le la gît -

.312
 [lV, SJ
Un ban de aur. Zice-se ti~-~i la~ă
Urma~ilur puterea lui ele leac.
Pe lingă-acea fft stranie YÎrtutc
Crrescul dar mai arc-al prof ţic·i
„ i sfinte veghi cr tromil i-l păzesc
L-n.rată pJjn de har.
11ACDt;FF: · Yezi, ei11c viJw?
MALCOLM: E-un cm diJ1 tarrt . .i'\n-1 cunosc anume.
MACDl.JFF: O, bun venit i'a noi, prra~cumpc vere.
MALC'Ol.1'11: Acum îl ~tiu. Alnngrt, doumnr, grnbuie,
Tot ce 11e dr~părt ca.
HOSS: Amin, :;mpînr·.
MACDUFF: Cum stăm cu Sc0 ţin'.-'
ROSS: ă•·m-rn~l ta··ri
Atît dr îngrozită. ele l'a î1Brt~i, '
Că nu-i poti spunP mamă, ei morrnînt.
Acolo nimrni nu snrîclr - afară
] >r-acela care nu Rtir niJnic.
Suspinele, şi bocetul, şi p1!1vnl
C'e sfîsie "Văzcl ulml doar lc-a1v:i
Dar nu le-a cnl(i. N1iprasnica durere
E parcă o lumească rătăcire,
Iar dacă sună c:lopotul a moarte
Abia de-n1Tcbi: clar cui îi bate ceas al?
Awlo \'Îaf a omului nu finc
Kid cit o Îloan• puRr1 Ia, c~wi11lă.
Că moare nezrtcut.
1JAC'JILTF: Cr m:'tit>stritr.
Drl'crierc, ~i cît dP-acll'drn1r1.
.hi~\ I.( O L:\I: C'c pacoste mai uouă ştii?
HORS: t\î11t to<ite Yechi.
Căd fiecare CN\S 11r-aduec ::tll<l
i-ii erainic:ii se fac de iîs c1Ht ,-eclw.
1L\l'Jll'l' 1": 8oţiei melc ow1 îi rnergr (
HOSf:l: Binr ...
~L\.CJILTF: f:'i toti copiii nH·i '.' .
HORS: Şi lor lu fel.
.hL\CI\l' FF: Ht-i Ii m~at 1.irauul oare-n pace i'
RGS ' : ('fod i-am Jă~at, rrau .în bună pace.
1L\{'l)LJFF: Ku fi zgîrcit la ,·orbă - ec sc-aucle'.-'
lWSS: Cînd am sosit, cu veşti ce-mi stau pe suflet
Mergea un zyon că nrnlţi o:imeni deetob1ici

313
[IV, 3} .
s-.au răsei.rhtt f-am dat' cr.ezaire le3ne,
V<ăzîud că despotul şi-a strîns1oştire.
E ceasul liberării. Doar te-arăti
Şi-n ţară oşti răsar; se vor lupta
Chim· şi femeile, să punem e<.'Lpăt
Cumplitei lor restrişti ..
MALCOLM: Va să-i aline
Susirua noastrn ! Regele m-ajută
Cu zcoe mii ele-osteni snb Siwa.i:cl bravul.
Soldat mai încercat si bun nu afli
în lumea lui 'Cristos.'
ROSS: De ce n-acluc
îmbărbătări şi eu? Port veşti pe care
Mai bine le-aş mla-n văzduhul gol,
Acolo unde-auzul i1t1 le-ar prinde.
MACDUFF: De ce e vorba? De vreun păs obştesc
Sau de durerea unei biete inimi?
ROSS: Nu-i suflet bun ce u-ar Îlnpărt.;1,~i-o,
Ucşi tot greul ei c·D.!Jtl;{lTa ta!
MACDUFF: Srt nu mă cruţi; de este-a mea, vorb'.l~to I
ROSS: Nu mă urî pc veci oind ai s-auzi
Din gura mea cuvîntul cel mai greu
Ce-a fost vreodată dat m:cchiî tale.
MACDUFF: Cred că ghicesc.
ROSS: Castelul tău e luat.
Copii, soţie, căEăpiţi sălbatec.
Să-ţi spun ce fel, ar 1nsem11a s-adaug
Măcelului z.ccst de căprioare
Chiar moartea ta.
MALCOLM: O, cer îndmătorl
Ce-i, omule? De cc-ţi fereşti privire<t?
Dă-i j alei glas. Durerea cind nu plînge
Rămîne-n suflet şoapta care-l frmge.
MACDU.FF: Şi pe copii?
ROSS: Copii, soţie, slugi,
Tot ce-au gă3it.
MACDUFF: Iar eu lipseam de-acolo!
Ucisă.-i si sotia mea?
ROSS: ' ' Ţi-am spus„.
MALCOLiYI : Fii tare: crunta noastră răzbunare
Să fie leacul ăstui chin de moarte.
J.L1CDUFF: E1 nu are copii !92 1\Ticnţii mei!
Pe toţi ai spus? Hultan drăcesc, pc toţi?

314
 (IV, Gl
Cnrn? Gi11gaşii mei pui şi-a lor măicuţă
Ucisi deodată?
MALCOLM: ' Fii bărbat I
MA.CDUFF: Voi fi!
Dar simt şi eu ca orişicare om.
Nu pot să uit c-atît mi-au fost de drngi,
far ecrul i-a văzut, şi-a-ngăduit.
l\facduff mişel! ei numai pentru tine
Au fost ucisi. Cît sînt de ticălos!
Că nu din ~ina lor, ci din a mea
S-a năpustit pe viaţa lor măcelul I
sr~-i odihnească Dumnezeu acum!
MALCOLM: Amu te-ţi spada ta pe-această piatră I
Prcschimbărse-n mînic jalea ta,
Iar inima nu-ti domoli! Asmute-o I
MACDUFF: PlÎ11gînd aşa, culJOt să par femeie,
Iar de vorbefc, flecar! Dar, sfinte Doamne.
Nu mi da nici un răgaz. Ci fată-n fată
Cu-acest duşma11 al Scoţiei mă'. pune,'
Sri-mi stea-n bătaia spadei. De-o scăpa­
Srt-1 ierţi şi tu.
MALCOLM: A~a vorbeşte-un om!
La rege-acum. Ne luăm doar bun rămas.
Oştirea-i gata. Despotul e copt.
Să-l scuture un!lltclc ceresti.
Curu te-ai pricepe, fă-ţi o'-mbărbătare
E lungă noaptea C<Lrc ziuă u-aro !
(Ies. )
AC1UL V

SCENA 1

Dw1sina11c. Salif î11 castel.

Intră im doctor ~i o Doanrnct de 01ware. 93

DOCTORUL: Dn două nopţi stan de veghe cu domnia-ta, dar nu văd

nimic adcv11.rat î11 cofo ce mi-ai spus. Cînd s-a prcmnbla.t ea aşa,
ultim a oară?
DOA11KA: Dnptt cr-a plec-ai miufa-sa la război, am văzut-o cmn se
sco<1 lă din pat, cum b pnuc un halat, descuie camera, ia o
hîrtic, o îndoaie, scrie ceva pc ca, o citeşte, apoi o pecetluieşte
şi se culcă im·. Şi toate acestea, cuftmdată fii11d intT-nn somn
adî11c .
DOCTORUL: E o mare tulburare în făptura cuiva, cinel se bucură
de binefacerile somnului şi se poartă totodată ca şi cum ar fi
treaz. Pe lingă plimbarea asta şi alte purtări, ce ai mai auzit-o
spunînd în somnul ei zbuciumat?
DOAMNA: Ceva, domnul meu, cc n-aş vrea să repet.
DOCTORUL: 1\ilic poiî să-mi spui, şi chiar se cuvine să o faci.
DOAMNA: Nici domniei-talc, nici altcuiva, pentru dt n-am nici un
martor să-mi întărească spusele.
(fo irii Lady Macbeth Ji11î11d tt11 sfeşnic fn mimi.)

Iată crt vine! Arată ca de obicei, dar jur că doarme a.cline.

Uite-te bine la ea! Stai deoparte.
DOCTORUL: De unde arc luminarea?
DOAMNA: Era lîngă dînsa. Arc întotdeauna o luminare ap1insă
alrtturi. Aşa a poruncit.
DOCTORUL: Vezi, e cu ochii deschişi.
DOA)!NA: Da, dar nu vede nimic.
DOCTORUL: Cc-o fi făcînd acmn? Uite-o cum îşi freacă mîinilc ...
DOA:M;\IA: E o deprindere de-a ci, 'c a şi cum s-m· spăla pc mîini.
Am vrwut-o fărînd aşa nu sfert de ceas iară întrerupere.

31(1
 (\', 1J
L.-\DY r.L~CBETll: Aici tot mai Yă<l o pa1i'1.
DOCTORUL: Auzi! Yorbcşte ! Am ~·rL ÎllSl'lllll tot et· spune, ~ri. mi se
întipr1rcasci1 bine în mintr.
],ADY JIL\.CBETH: Piei, pată hl r„tC'matfd piri. î(i sp LLD ! r11ul, <lour1 ...
E vremea să facem asta! Iadul adînc:it în beznr ! Ru~i11r, ~lăpînr,
ru~ine ! Soldat, să-i fie friefi.: D<' cc Eă nr temem că- aflrt c·inrYa?
Sîntcm puternici, nimrui nu ne poate cerr socoteală! Dnr cine-ar
fi crezut ca bătrînul ~ă aibă :1tîta înge î11tr-însul?
DOCTORUL: Ai auzit?
LADY MAUllETlT: Thanul clin Fifc aYca o Ro tic. l rnk c ea anirn?
Cum? Mîioilc astea n-au sr1 mai IiC' niciodatrb curate: Ajunge,
strtpînc, ajrmge ! Suici totul dacă trcrnri aşa.!
DOCTORUL: La ă, lasă ! Ştii cc nu . e citdea s5, ştll.
DOA::lrnA: Dînsa a vorbit <:c nu irebni.e, Yitd bine. Dnrnnczeu ::;tic
cc-o fi stiind.
LADY lllArilETII: Tot mai miroaRe n, sînge aici! Toate ba lR1m1urile
Arabi1·i nu Yor putea ~ă curete mîna asta mică! Ob, <•li, oh!
DOCTORUL: Cum snspiniL! Arc povmă grea pc inimă.
DOA~I~A: N-aş vrra să <Lm o inimă ca asta în piept în schirnbnl tnt u-
ror podoabelor împi1irătcşti ale trupului!
DOCTO HUI.-: Binc, bine!
DOAM:"IA: Să dea Dumnezeu i<tL fie bine, domnule!
DOCTORUL: Boala a.sta dcpttsf1:.:fo i;:tiiuta mea. Dar am mai ,-rt:wt
cu pc unii care mergeau În 'son~n J au murit creştine„ tf' î11 pa-
1ul lor.
LADY MACBETlI: Spală-te pc mîini, pnnc-ti halatul, nu te-ng11.J-
bcni aşa; ţ.i-am mai spus dl Banquo a fost îngropat, nn poato
să iasă din mormîn t. 1

DOCTORUL: Ctlill?
LADY 111ACDETII: La culcare·! Date 0i1wYa în poartft. Yino, Yi110,
vino, drt-mi mîna! Cc s-a făcut, mc-ut rrm1îne. Hai 1a 1·1dcare,
hai!
(Im. )

DOCTORUL: Şi-acum se culdt?

nci.1\111:\ ,\.: 'eg rc~il !
DO{''J'ORUJ,: Se-a ud
Urîte ffOlllll'Î. Fa.ptr nefireşti
Nasc tullJ10 ări ~i rle nefireşti,
lal" mi:nti bolnave se destăinuiesc
Doa,r pernei surde. Doamna duce lipsrt
De-un preot, nu de-un vraci. No ierte Domnul I
317
[V, 2]
Ai grijr~!'Ndepttrtează orice mijloc
De-a-şi face rrm: vcghcaz-o. Mintea mea
E tulburată foarte . Somn uşor!
Gîndesc, dm nu pot spune ...
DOA."M:NA: Noapte bună!
(Im. )

SCENA 2

Cîtnpie Ungă Dtms-irume.

fotră cu tobe şi steaguri Jllenlcith, C(iillmess, A1ig11s, Lennox şi solda/i.

MENTEITII: Pe-aproape-s oşti englezc-n cap cu Malcolm,

Cu 1mcbiu-i Si\yard ei Macduff cel vrednic.
Toti ard să. se răzbune. Pentru dînsii,
La' sîngcroasa, crmccnn. chemare '
Ar alerga şi- un sfînt.
ANGUS: Să-i întîlnim
La codrul Birnam. Ei pe-acolo vin.
CAITHNESS: O fi si Donalbain cu frate-său?
LENNOX: Nu, d~mnul meu, sînt sigur. Am izvodul
Întregii nobilimi, cu Siward fiul
Şi-alţi tinerei imberbi cc vor să-9i dea
Dovada-ntîi o. bărbătici lor.
MENTEITII : Ce-i cu tiranul? '
CAITHNE3S: A-ntărit puternic
Cetatea Dnnsinane. Nebun, spun unii;
Rrtzboinică mînie-o ţin acei
Cc nu-l urrtsc destul. Dar el nu poate
Să- ncingă a sa pricină betcagă
. În chinga kgii.
ANGUS: O, el simtc-acmn
Mînjindu-i mîna tainicile-i crime!
Răscoale-a.cum iscate-n toată clipa
I-vrntă că-i sperjm'. Cei strînşi în prcajmă-i
L-ascultă nu de drag, ci din porunc ri,
Şi-şi simte-~: cum b l?mida. cum i-<»tîrnă
Şi cum şi-o pierde, strai de uri;iş
Pe-nn hoţ pitic.
J.IBNTEITH: Dar cine-ar osîndi
Sleita lui simţire că tresare

318
 (Y, 8}
Şi dă-napoi, cîncl tot c~i viu într-însul
Se blestemă de-a fi al său.
CAITHNESS ~ Să mergem
La locul cuvenit, cu închinare.
Urrnînd pe vraciul ţăJii suferinde,
Să ne jertfim, spre lecuirea ei,
Tot sîngele din noi.
LENNOX: Sau eît se cere
Să-nrourăm regeasca floare iar
Şi să-necăm tot pirul clin notar.
La drum, spre Birnam !
(Ies ~1i marş.)

SCENA 3

Dunsinanc. O tală fli castel.

fotnl JJ.Iacbcth, tm Doctor şi Curfoni.

l\1ACBETil: Destul cu-atîtca veşti! Să fugă toţi !.94

Cît codrul nu o i.a-nspre Du.nsinane
Eu nu mă tem !.„ Şi tinerelul M:alcolm?
N-a fost si el născut dintr-o femeie?
Căci duhurile ce cunosc întreaga
Ursită-a muritorilor mi-au spus:
„Moobctb, nu-ţi fie frică: niciodată
N-o s-aibă un om născut dintr-o femeie
Putcrc-asupră.-ţi !" Thani vicleni, fugiţi!
De-a-valma fiţi cu trîntorii englezi!
Prin temeri şi-ndoieli n-am să slăbeso
În inima şi-n gîndul meu regesc.
(bitni wi 811.ifilar.)
Smolească-te Satana, chip de caş!
De nn<le-mi vii, d~-arăţi ca un gînsac?
SLUJITORUL: Sînt ~cei mii I
l\IACBETH: De gîşte, secătură?
SLUJITORUL: Sokl.aţi, stăpîno!
l.1ACBETH: Hai, ciupeşte-ţi faţa.,
Bofoştc-ţi frica. Cc soldatk otreapă I
Flr~ău cu lapte-n vine 1 Ltt.'1-tc-ar moarte3. l

31Q
[V, 3]
La spa.:imă-n<lcmni, cu-obrazu-ţi alb ca ni.fa.I
Ce fel de-ostaşi, tu, faţă covăsită?
SJ,U.Jl'l'ORUL: Englezi, s-avem iertare!
MACBETII: Sil. nu-ţi văd mutra, ieşi!
(,%1j ilortcl icsr.)

Seyton ! Mi-i . ilă

Cînd văd„. Hei, Seyton ! Încercarea asta,
:Mă va- ntări sau prăpădi pe veci.
Dar am trăit destul. Al vieţii dnun
Se pierde-n toamna galbenelor foi,
Şi tot cc însoţeşte bătrîncţea
Respect, iubire, laudă, prieteni,
Nu tTeb ni.' să le-aştept. Ci doar blesteme,
Tăcute dar aclînci, şi linguşiri,
Un zyon pc care să-l respingă-ar vrea
Sărm~inul suflet, însă nu-mb·ăzneştc.
Soyton!
( J,itril Peylan.)

~BYTON: 1fftr ia- fa?

MAUBETH: Cc vesti mai sînt?
SEYTON: St>-adevereste-ntocmai tot cc stii.
MACBETH: Lupt pînă~mi hăcui carnea de' pe oase.
Armura dă mi-o!
SEYTON: Nu-i nevoie încă!
M.ACBETII: Dar vreau s-o-mbrac !
Trimite şi-alţi etilări să bată ţara!
J,a ştrea11g mişeii toţi! Dă-mi platoşa.
Cnm stă bolnava, doctore?
DOCTOHUL: Stăpîne,
Ea nu-i bolnavă-atît cît tulburată
De rele năl11ciri ce-i strică somnul.
MACBr~TH: Alungă-i-le ! Nu poţi vindeca
O rătăcire-a minţii ei - să-i smulgi
Din amintire-un chiu cn rădăcinr1,
Din gînd să ştergi întipărita-i grijă,
Şi prin vrc-un dulce ·de-al uitării leac
S-o uşurezi de-ameninţarea grea
Ce inima-i apasă?

DOCTORUL: Doar prin sine

Se vindecă bolnavn-n cazuri de-astea„.

320
 [V, 4]
1L\.CDETII: La 1rniba cu ştiinta.! 1\Iă lipsrse.
llai, iu t.r, pune-mi zalele. Drt-nti sceptrul.
Un iureş, Seyto11 ! Doetorn, fug thm1ji.
l\foi iute, clomn uI mrn ! În a pa Firii
De poţi citi şi-afla te boală aro,
S-o cureti, s-o faci zclnwănă ca- alt'llnlă
Din palillo-aş bate, de-aş sili ecoul
S-aplaudc şi el. fa-mi asta,-ţi spun I
Cu ce revent, sau alte cm'ăţenil
Slt-i scot afară pc cnglezH ăştia?
Ai auzit ele · ci?
DO TORUL: Stăpînc, da!
Rl•geştilc-ţi '.măsmi m-au lărnmit
întrucîh-a.
MACBETH: Ia zalele cu noi!
De moarte şi prăpăd cu nu mă trm
Cit codrul Birnam nn-i la Dtu1.-irnt1H.: I
(Iese Jiacucth c11 stti/11.)
DOCTORUL (aparii'): La Dunsinane, de cap de-aicea. Yitt,
Oricît mi s-ar plrtti, tot nu mai dl!.

SCENA 4

Cîmpie liiigă pădi1rcn Eimrrni.

Cti tobe şi stcag11ri intră JI
- tilcol111, Mtti1111l Siicard şi fittl ·,fo, .Mac1luff,
Mcntcillt, Oaitlmcss, .Jriyus, !Lennox, Ross ~i Soldaţi î11 w1.r~.

J\l.\J,COUf: E-aproapc ziua cîml în tilmă, nr<',

Vom fi acasă iar.
J\IBN'l'EITH: Na nc-n<loim.
SIWARD: Cc codrn-avem în Iată?
11rn;i-TEITII : ' Codrul Birnam.
?oL.\.LCOLM: Srt-Şi taie tot ostaşul cîtc-un ram,
S5.-l ia cu el. Umbrim al oastei n11măr
Şi greş vor da isco<tclclc chtşmanc
în recunoastcrc.
SOLnATII: . ' Aşa vom face.
SIW.\RD: Aflăm atît: că dcspotu-ncreznt
Se ţine încă-u Dunsinanc, să-n înm te
Al nostru-asalt.

321
21 - Shakesp eare, opere \'II
(Y, ă]

MALCOLl\I: E singma-i nădej dl•:

Că pretutindeni, cu })Tilcj prielnic,
Şi mrui şi mici în contra-i se răscoală;
tI mai slujesc doar cu de-a sila oameni
Al căror suflet nn-i c1l el.
111ACDUFF: Vom şti
Cc cstc-aclevri.rat din toate-acestea
Numai pe cîmpnl luptei - iar acum
La treabă ostăşească!
SIWARD: Vine ceasul
Cînd Yom aila prin dreaptă judecată
Şi partea noastră şi cea datorată.
Nădejdea-i plină de-amăgiri deşarte,
Doar spada hotăJ'ăşte şi împarte.
La lnptă deci, naintc !

SCENA 5

ln castel.
Intră Macbcth, Seyton fi Sr;lrlajii, w iol1c şi fla11mri.

!L.\.GBETH: Pc zidul din afatră pmeţi steaguri!

„Ei Yin", e strigă.tul. Castelul trainic
Îşi bate joc dc-nccrcnfrca lor!
Să zacă-n Yoic-aici de boli si foame!
De n-ar fi fost de-ai noştri să-i ajute,
I-oprenm nă.prasuic, piept la piept, zyîrlindu-i
Napoi la ei. Ce-i zgomotul acesta?
( Se rmrZ f i11rlc de fernei.)

SEYTON: Sint ţi1irt<', strtpîne, de femei.

(lese.)

MACBETH: Aproape c-am uitat cc-nseaumă frica.

Pe vrenmri, mt"zind în noapte-un strigăt
Aş fi-ngheţat. La-auzul suferinţii
1\fi se zbc1rlea, ca-nsnfleţit, tot părul.
Dm· sÎllt să.tul de gror.ăvi:i. Nici. spaima -

322
 [V, .)]
Tovarăşa gîn<lirii ucignşe -
Nu mă mai mişcrt.
(Re in tră S ey/on.)
Cine a strigat?
SEY'fON: Regina a mmit, stăpîne !
MACBETH: Ea trebuia să moară mai tîrziu9°,
Cînd pentru-asemeni veste-aveam răgaz.. ~
Dar mîine şi iar mîine, tot mereu,
Cu pas mărunt se-alungă zi de zi,
Spre cel din urmă semn din cartea vremii,
Şi fiecare „ieri" a luminat
Nebunilor pe-al morţii drnm de colb.
Te stinge, lumînare de o clipă I
Ni-e viaţa doar o umbră călătoare,
Un biet actor, ce-n ceasul lui pe scenă96
Se grozU.veşte şi se tot frămîntă
Şi-n urmă nu mai este auzit.
E o poveste spusă de-un nătîng,
Din vorbe-alcătuită si din zbucium
Şi nensenmînd nimic'.
(foiră w1 cra inic.)i
Hai, descleştează-ţi limba - dar fii scurt.
CR.\JXICUL: Stăpîne milostiv,
A5 vrea să spun cc am văzut aievea
Dar nu ştiu cum să-ncep ...
MACBETH: Yorbcstcl
CRAINICUL: Stăteam de strajă-n deal. Priveam spre Birnam
Cînd, iată, parcă am văzut pr~durca
Că prinde-a se mi,ca..
:MACBETH: Rob mincinos !
CRAINICUL: De uu-i cum spun, să-ndur mînia ta!
O vezi venind pc calc, la trei leghe,
Ai zice-un crîng în mers.
MACBETII: Dac-ai mintit
Tc-atîrn ele vin de cel dintîi copac '
Să te usuci ele foame. De-ai spus drept
Să-mi faci la fel, m1-mi pa.să. Mă dezic,
Şi-ncep să bănui că VOTbea-n doi peri
Satana cîncl mintea de-adevărat:
„N-ai teamă - a 'spus - cît timp pădmea
Birnam

323
[Y, G,7]
?\u Ya porni spn' Dn1rninnnc!" Şi-acnm
Pătlurc·a \·i11r· eib!re J>ttn:iuanc.
Ln. nrmc ! 'l't·t i pe zidiu-i. Datib :istă11i
Sc-ade\·erc'stC' ec rni-a dat de veste
Xn-i ro::t cir fngib, niei de-a sta nu este.
:Jfă, tihllt dr soare istO\' it dco<lntă,
Si-<L \Tl'll ~;~ \'(tel pieri ncl ziclirea toată.
~ă :1wr-a l11nn a ! \'ino vînt, pierzare!
Murim ntătar rn za111l pc spinare!
/l<'d

SCENA 6

D1m si11e111r. 111 fi1f11 r11.,/!folui. To/I(' ·':; (l11w11ri. J„/trr Jlalcal'lll, Mtr!1wl
Siu'Cml, .IIJ111:1fof( ~i 01ist11i lor cu 1'11111111'! 111 111îi11i.

MAJ,COU.l: Kc-apropicu1. Jos pa.vă,7,:t de foi,

Şi. stnţi n~a. Tu, nodnirnl meu unchi,
Cu Yărnl 11w11 şi nobilul tăLl fi11
P-0ruiţi a,)411lt1t-11tîi. l\Incduff cn mine
l'\e-n~ăn·i11/}lll rn tot c·l' mai rri.1nînc
Din c·r-a ro~t pli'rn11it.
SI\Y.A1W: \: U. la R cn bine
Şi (fr-ntiln im li! noapte pc clcspot,
Hitpu~i i'5' fon ele nu-l zdrobim de tot.
l\IACDUFJ:': Sunati c1i11 gon_rniL limpedr, departe,
De ~îngc wstitoarc şi de moarte!
(Ies.)

SCENA 7

O aliă parfe a c7111pulai de ltt.J11r1•

.Alarmă. fot l'tt JJlacbctlt .

}.L<\.CBETH: l'\u pot fugi. Ei m-au legai de par

Şi Yoi lupta ca ursul încolţit97.
Dar cine-i cel cc nu-i născut de-o mamă?
Că doar de el mi-e dat sit-mi fie teamă!
(In/rcl lînilml Si1mrtl.)

324
 [Y, 7]
TîXi\.RUL
SIW.\llD: Cc nume i)(lrţi?
1\L\CBETH: T1• Rpcrii de-I am,i!
'fÎ.'{ĂRUL
SlWARD: Nici dc-ru ann 1111 nmnc mai tlc foc
Drdt se ponrtii-11 i~i el.
1\IACBE'l'II: Eu sînt l\facbcth !
'l'l~ĂRUL
SlWAHD: Nici drncul 11-ar rmiti ccya mai liîd
Unchii rnek
1\L\CBETII: Nn, niui mai temut!
'J'IXĂRUJ,
SIWAHD : Tu minţi, tiran lrnlit! Cu spada mea,
Ti-oi dovedi mincitma!
(Se lttplă. Tî11ifrnl Siirard e ucis.)
M.\J'BE'fII: Nrtscut ai fost si tu dintr-o femeie!
De săbii rid, de' arme joc îmi bat,
Cînd om născut de-o mamă le-a pmtat.
(lese. Alarm1I. folrt! M11cdu{f.)
}L\COUFF : De-aici e Ianna. Să te văd, tirane I
De-i fi ucis, şi nn de mîna mea,
Soţia şi copiii mei ca umbre
Mă vor mustra pc veci. Nu pot lovi
În bieţi oşteni plătiţi98 să-şi poarte ghioaga,
Pe tine doar Macbcth, sau astfel, spada,
Tăiş nefolosit, mi-o pun în teacă.
Te simt pe-aici, că zornetul acest.a.
ZYoneşte parcă de- unul mai de frunte.
Ajută-mă, ursită, să-l găsesc!
Nu-ţi cer nimic mai mult!
(les e. Alarmă. foiră .Jlalcolm şi Mlr!11t1l Siward.)
SIW.\.HD: Pe-aici, stăpîne I
Castelul s-a predat de bună voie,
Ai lui Macbeth se-luptă între dîn~ii
Iar brayii thani se războiesc amarnic;
Cmn văd, a noastră-i ziua. Ne-au rămas
Pntine de făcut.
J.rALCODI: ' Am întîlnit
Vrăjmaşi bătîndu-sc de ochii lumii.
E>1\\'ARD: Să mergem la castel, măria-:_ta.
(Ie.'. Alarm1l.)

325
[V, 81
SCENA 8

O altă parte a cZinpului de lttpfă.J

Intră Macbeth,

MACBETH: De ce să. mor, ca un roman smintit99,

în spada mea? Cît mai văd oameni Tii,
Mai bine-i să crestez cu răni pe alţii.
(Intră Macduff.)
MACDUFF: încoace, cîine-al iadului, încoace I
MACBETH: Te-am ocolit pe tine dintre toţi.
Dar, pleacă! Prea mi-e sufletu-ncărcat
De sîngele-alor tăi.
MACDUFF: Eu nu vorbesc,
Călău mai sîngeros dccît pot spune,
Cuvîntul meu e-n spadă!
(Se bat.)
MACBETII: Truda ti-e-n zadar:
Mai lesne poţi însîngera cu spada
Văzduhul de nenvins, decît pe mine.
Pe creştete ce pot a fi rănite
Abate-ţi fierul. Viaţa mi-e vrăjită!
Nu-i dat să mă răpună nimrmui
Născut de-o mamă!
M.A.CDUFF :: 1'\u te-ncrcde-n vrăji.
Iru· îngcrul1 00 pe care l-ai slujit
Să-ţi spună el că smuls a fost :Macduff
Pretimpuriu din sînul maicii sale.
111.\.CBETH: Blestem pc gura care-mi splmc-aceasta:
En, surpl~ tot ce-i mai bărbat în mine.
Să 1111 mai cred în diavoli scamatori;
Ne hărţuie cn vorbe în doi peri;
Cnvîntul dat ce ne încîntă-auz11l
Nădejdea ne-o înşcalrt. Nu mă bat!
M.ACDUFF: l\fişclulP, pre<lă-te-atLmci,
Rămli spre-a fi minunrtţia vremii,
Ca pe-o dihanie ffl,:ră pereche
Te-om zngrăvi pc-un stîlp, iar jos vom scrie:
„Aici vezi un tiran".
MAOBETH: Nu, nu mă dau!
Cn fnmtr-a-n colb la gleznele lui Makohn,

326
 [Y, 8J
Hulit de-al gloatelor l>le tem să fiu!
Deşi-i la Dunsinane pădurea Birnam,
Şi-mi stai potrivnic tu, cel nenăscut
Dintr-o femeie, tot îmi cerc norocul:
M-acopăr cu războinicul meu scut!
l\facduff, loveşte! Fie blestemat
Cel care strigă.-ntîi: destul! m-am dat!
(Ies lt1pl111du-se. Alarnu1.)
(Retragere. Fanfară. Intră cu tobe şi flamuri Jfalcolm,
bălrîiml Siward, Ross, ceilalfi Thani şi Soldafi.)

MALCOLM: Aş vrea să-i ştiu scăpaţi pe cei ce-s lipsă.

SIWARD: Mai sînt şi care pier. Dar, precum văd,
Plătit-am ieftin ziua asta mare.
MALCOL:Ji: Macduff şi nobilul tău fiu sînt lipsă.
ROSS: Feciorul tău, seniorc, şi-a plătit
O datorie de ostaş: trăit-a
Doar cît i-a fost s-ajungă nn brtrbat.
Abia o dovedi prin cerbicie
Pe neclintitul luptei sale loc,
Şi-i mort ca lUl viteaz.
SIW.\.TID: E mort, alunei..;
ROSS: Şi ridicat din cîmp. Dar chinul tău
Nu-l măsm·a cu vrednicia lui
C-ar fi atunci si fără de sfîrsit.
SIWARD: A fost lovit în' fată? '
ROSS: ' Da, în frunte.
SIW.\.RD: Atm1ci ostas al Domnului să fie!
Chiar de-aş avea feciori cîţi peri în cap,
Nu le-aş dori o moarte mai frumoasă I
Acesta fie-i clopotul de veci!
MALCOUI: I se Cln-inc-o mai adîncă jale.
Şi i-o aduc prinos.
Sl\V.\RD: I-ajunge-atît.
:Mm·i frumos, plătindu-şi datoria„.
Să-l ierte Domnul! Iat-o mîngîiere I

(Intră .Jlrtcduff c11 capul lui .llacbelh.)

MACDUFF: Slăvit fii, rege! Rege eşti! Priveşte
La blestematul despotului cap.
E slobod veacul. Văd în jurul tău
A ţării floare care-ngînă-n sine
Urarea mea. Iar glasul ci şi-al meu

327
[\', S]
A: nl·a sit :4h"i!tr-nc11rn: -:\Jnlţi am tră iască.
_\l Scoti,,i regi·.
'l'OTI: Tră.iasr·~--al .'rnti('i regi·!

(F1t11fr1rr"f.)

MALCOLU: Nn ,-oi lrt!<a ~;b Irr11cit mnlt nau1fo

De-a rrcnnoa~tr nIP voa.. Irc :jor!l"c
Şi-a ri'Lsp!Ji li pr 1o\i. V(1i, thm1i t>i 1·ori,
Nnmitl!-\'-ntn dr ai-;tltili c-.onLi, hiiîii
Pc carr ;1slfol Seoţia-i ~;i lutri.
1\Iai trclrnir, să.dind Llin non cu wemcn,
L.Jrt el1cm la, vatrri frn1ii clin smghiun,
Fngiţ. i de Yiclc~ugnl tira nici.
Voi cla-n vil.cug pc rnizii ;·lujitori
Ai mortnlni cnr:::tp ~i-ai blc:::tomn tei
Regine care Ri-a luat viata -
Se crede - c;1 11ăprnsnicclc-i mîini.
A.cestea dar Ki toate cc mai sînt
Trcptnt le fac, c11 Yoia Celui Rfîn t,
La timpltl şi în locul cuvenit.
Pc toţi, şi fiecărni cu-nchinarc,
Poftcscn-Yi'~ la Sconc101 , ht-nc:oronm·el
(Fa11furâ. lro.)
Comenta rii

• 11i-ft tu li<' 1f03- lCOG dupii l\c11ul'lL ~luir' ~i J GO:i lGOG după.
Y.I':. ffolliJ:1y (11wlt mai pu(i11 probaLil Î!llrl' Jt.Ol -11)0~ !'lllll su~r.rr itzii
1>11\ t'r Wibu11 ), 1'.!111/;ctlt a fost jucată la ~O ;tpril.ic HHl ( teatrul 'l'/w(l/t1/w).
d;ir •':\i~tf1 ~ufi !'i1·ntc• referiri l:t puneri î11 str11.ft 11utlr mai limpnrii (î11 lf>(1(j
rutri\it lu i Muir). :\u se \'U1111sr rdiţii i11-!'11arto rare ~ă prrteadă î11n·giR-
trare:1 •iti1 ial:J ;(. pic>e·i tle !'ftf re Illount şi .higg:ml ln noiembrie 1G23 şi
tipări1 e;J în p1ima ttl.i\ie in-i'ulio din ucrla~i a11, nn1k , Îll\[iilrţită in atle ~i
stcm·, •;. aparn ca a .,aptca tr:i gcdie, între faliu Cr;ar şi Ila111lrl. Textul
înncdi1.\::t ,.c-;w1ollului" a fost probabil nu exemplar de snfler; în orice raz,
C'~te C'.:. tn-m de dC'feduos, iar în afară de gre~eli şi ştersături, s-au sc·mnn,Ja.t
11um•'ren"•' onlisiuni, precum şi unele interpolări (astfel, în s('enrlc cu I le-
tal!', Jll, ;, 9l\',1, 38-43. Textili cîntcC"clor e Ilrduat din 11i<'sa './'11r 1ri1t11
a lui Tli•>lllas !lliddleton).
:-<r· parc cft \C'rsurilc i11 t«ire sînt apreei<t{<' pn!erile Yindecă!oare alo
n•gt·l1ii «11gkz l:d\1 [ll'd :\Iii rturisitorul (l\', 3, 1.JO- 159) sînt un compli-
ment i11dire rt la adresa lui Jamcs/Jarob I, rege al Angliei (1G03 1G2o)
şi al St"\iPi (ra .l11mrs YI, l:i57- 1G25). At'<' la :ll'ăta mult interl's p<'ntru
nftjilorif şi ercrji, iar comentatorii găsesc în piesft uncie aluzii Ja un gmp
rk vriijif11arr rare l-au ameninţat în Scoţia (l5Dl) precum şi la „chtplici-
tatc'·, sulticct di,cutat pe larg după C'omplolul din 1G05 (,.Complotul prafu-
lui Lk J!ll~rft") în kgătnră cu prorrsul călugilrnlui irzuit Garnctt, arnzat do
partil·iparc (lGOG).
, ur><t rpică a tragediei sînt Cro;,icl'lc lui Haphacl lTolin shcd (Ch nmi<'lcs
of Ent;lancl, S«olland and Ircland, rrUpărite în 1587), mai exact partra
rderitoarc la Sco(ia (cronicarul s-a inspirat tlin Stotornm Historiae de
Hector Uuccc), dar pcrsomijclc shakespeariene diferă considcrnbil fa\ă
de cele din tcxtrle surs ă, începînd cu tră să turile fundamentale: D11nra11
deyi1111 1m rege Lun, Macbeth e un tiran, ],acly l\lacbeth rămînc odina~~

1 KPnn<> th .Muir, ultimlll îngrijitor al piesl'i în edi(ia Ardm Sludc-

spcarc, Hl:il, .Methucn, Iondon, lDGD.

329
 dar cel puţin nu mai este egoistă, Banquo -strămoşul lui Jurucs I - e un
om cinstit, pe cîtă vreme la Ilolinshed el îl ajută pe Macbeth să-l omoare
pe Duncan. Totodată Shakespeare acordă un rol mai important vrăji­
toarelor.I
S-a. presupus că, dată fiind starea imperfectă a textului din ediţia.
tn-folio, manuscrisul shakespearian autentic a fost mult mai mare; dar
rărefe& generală este că, aşa cum se prezintă, tragedia este foarte bine
~nstruită, lasă o impresie puternică de economie şi concentrare, e una.
4între cele mai scurte piese ale lui Shakespeare (a treia din acest punct de
ţedere), &cţiunea. se lesfăşoară în ritm rapid, nu există o intrigă secundară,
Iar simplitatea. şi caracterul linear al prezentării datelor semnificative
aminteşte de o moralitate.
La nivel de a.dîncime structurarea piesei c astfel văzută de E.F.C. Lu-
clowyck (ca.re, de fapt, rezumă unele interpretări curente din sec. X.X):

„Din punctul de vedere al structurii Macbeth ne face impresia dominan-

U. a unui stat nesigur şi instabil în care o lume pare ~să se dizolve» într-alta.
Bineînţeles, structura. piesei poate fi descrisă ca o suită de sihrnţii ilustrînd
conflictul, dintre bine şi rău sau ca pră.buşirea unui om mare. Poate chiar
fi descrisă ca o parabolă care arată cum omul poate fi indus în eroare de
torţele răului ca să accepte drept adevăr ceea ce pare doar că este adeYă­
rat. Dar privită astfel, structura nu ar include impresia domin:mtă pe
eare ne-o lasă piesa. Această impresie nu este pur şi simplll efcetul int1igii,
deşi intriga contribuie la crearea lui.
Calitatea întregii tragedii, mai mult decît în pie~elc studiate pînă
acum (Richard II, Negufătorul din Vene/ia, Henric T', Iuliu Ce=ar şi
 douiisprezecea noapte, 11.ti.) este exprimată de poezia care tlă fortă situa-
ţiilor şi reprezontării lor pc scenă. Structtua Lin J!acbelh se poate deduce
cel mai bine din felul cum poezia umple şi completează tot ce ne oferă
intriga, situatiile, personajele şi ideile.
Ceea ce ne oferă poezia este această imprc~ie de lume echivocă şi
ambiguă unde tot ce se vede pare să difere de ceea ce este, iRr ceea ce aştep­
tăm în mod firesc se confundă cu ceea ce intervine ca nenatural. O lume
parc să se suprapună alteia. Incă din primele scene ale tragediei e:i::i~tă.
numeroase referiri la. dificultatea de a distinge lucrurile intre ele"1•

Ambiguitatea şi contrastul sînt omniprezente în Macbclh şi urmărirea.

lor este o premiză obligatori~ pentru înţelegerea. textului (des tul do dificil
pe alocuri); iar ele se reflectă şi în sesizarea de către critici a temei sau
temelor principale: „răsturnarea valorilor" (L.C. Knights), „confuzia.
valorilor" (Fluchere), „ordinea şi dezordinea. cosmică" (E.:M. W. Tillyard),

1 E.F.C. Ludowyck, Understaad iii'] Shahe.~pearP, Cambridge Fniversity

Press, 1964, pp. 224-225.

330
„natura şi anti natura." (Ludowyck), „tema ambiguitiitii"; „căderea omului şi
rewnirea clin această cftdere" (lllacrae), „trageclia echivocului" (M.M. 1\fa-
hoocl), „lupta clistrugerii cu creaţia" ( G. Wilson Knight), „trageclia fricii"
(O. Spurgeon), „natura echiYocă a Naturii: Natura în care există toate,
fie că le spunem bune sau rele" (Rossiter), „contrastul clintre aparenţii.
şi realitate" (llluir).
!n sfe1·a Yocabularului trebuie reţinută abundenţa antonimelor. !ntr-o
replică de şase rînduri a Portarului, Kenneth llluir numără 7 perechi de
cuYinte antitetice pentru a sublinia că una clin trăsăturile principale ale
stilului tragediei este „mulţimea antitezelor":

„Cititorul nu are decît să-şi arunce ochii pe oricare din pagini. Putem
asocia acest procedeu stilistic cu dupta dintre distrugere şi creaţie• pe
care Wilson E:night a surp1-ins-o în piesă în consonanţă cu opoziţia dintre
noapte şi zi, \iaţă şi moarte, graţie divină şi rău. La rîndul său, Kolbe
vede în piesă ~tabloul unei bătălii particulare într-un război universal• -
respectiv războiul păcatului cu izbăvirea - şi declară că această. idee e
zugrăYită şi accentuată prin cuYinte şi expresii de peste patru sute de
Ol'Î.,.Hl.

EYans stăruie asu1)fa opoziţiei dintre elementul abstract şi cel con-

cret:

,.... concentrarea şi crearea unui limbaj imaginativ nu mai depinde

de compararea cu experienţa obişnuită cum sînt în chip firesc comparaţia
şi metafora, ri cu un tablou viu propriu şi de sine stătător. Parţial acesta e
realizat din figuri de stil abstracte, dar ele devin plastice şi dramatice,
astfel că, aşa cum se întîm1llă adesea la Shakespeare, abstractul şi concretul
sînt contrastate violent. Avem în consecinţă impresia că dramaturgul a
creat o lume nouă pentru mintea înfierbîntată a lui Macbeth"2 •

}'.E. Hal liuay acordă şi elementului fonetic un anumit rol dramatic

în momcntrlc de tensiune:

„Această atmosferă de zăvorire, sufocare şi blocare este intensificată.

de poezia însăşi, nu numai de cuvinte şi imagini, ci şi de silabe şi litere,
de folosina dramatică a aliteraţiei şi asonanţei" 3 •
Atît contrastul cit şi ambiguitatea sînt bine reprezentate la nivel
sintartic, iB în versul aliterativ al vrăjitoarelor „Fair is foul, and foul is

1
Kenneth Muir, Op. cil., p. XXXI.
Ifor Evans, The Language of Shalcespeare's Plays, 1952, lllethuen,
2

London, 1966, p. 164.

~ F .E. Halliday, Tlie Poefry of Shake$peare's Plays, 1954, Ducl-worth,
London, 1964, p. 154.

331
f:tir" (Fnuno~ul c nrît şi mitul e frumos), rostit chi:u· în prima şr~nlt a
priru.ului act (I, 1, 10), e anticipată desfăşurarea ideatid a întregii pies<'.
Scn urile ambigui, uneori antitetice, deseori multiple ale unor unită(i
Jrxi("a]e şi sintactice, au fost scoase în eYidentă. de !LU. ~fahood, car(',
i11globînd frnom<'nttl în categoria jocurilor de cminte (1wrdplay, pu11s),
1·•nHtată în .M(lcbclh prezen(a a aproximativ o sută de asemenea cazuri
(t'olrridge, în afara rcpli~ilor Portarnlui, nu-şi ~tn1in!Pa de niri un alt
exrmplu).

Colt'ridge, dt'sigm, :t\'<'a în \'Ctkrc nunuti calamh1tmrile <ldiberat(',

spfrituale. Dt>şi piesa nn e lipsită de astfol de jocuri de envinte, aml1ig1ti-
Htţile ed11rn(ittte lle comentatorii de astăzi sînt nrni ctrrînd propriile cnlam-
bururi ale lui Slrnkespearc, ironicele doubll'-rnlcntlres fa ('are ue prttcm
n~fepta intr-o tragedie a ambiguităţii. La fiecare punct de cotitură a ar(l-
unii Slrnkespcare ne şicanează cu sensuri duble şi chiar triple; ironia este
adt.!srit nPgati\'ă, nu numai poziti'di, deoarece aceasta e o pksă în caro
•<'slr-aie,·ett numai cc nu este» (l, 3, 143). Duucan, d<' pildă, li conferă
Jni M:•rbetll titltd de ('awdor f'U CLlYintele 4Ce pierde el, Jfacb<>th a 1•lşti­
gah (I, 2, 69) - o aJirma(lo adevărată şi nradcvăratii, iu sensnd nebă­
m1i.tc de rege. Moartea plinft de căinţă a lui Cawdor îl Ya scăpa de opro-
briu I t rl'id:lrii pe rare îl preia acum llfocbeth; pe de altă pa.rto, C'a\1 tlor nu
pierde bărliă(i<L pe rare :iracbrth, deşi o dtJYedcştc în luptă, o p :-.răs rştc
cînJ cull·ază s~ fadl. 011.ii nlllll d.ccît i se potriwşto unui 11m şi a~lful mu
mai ('sfc 0111/'1.

tir.)[. ;)fahootl di~rnt~ !J<' l:trg poliseman tiKnutl imp1irLantul ui 1·11 dnt
kmatil' li11M (timp). Pornind de la sensurile princi1Jalc ale tenn~nultti (aşa
rnm sÎllt elP rxpliratr în Titi' Xrir E11glish Diclionary), autoarea arată
că atît 1w1wrma11rn(:t in. timp cit ~i p<'rmanen(a r:.\'.ttatt>mporală a lucru-
rilor:

„ ... sî.nt asnci<tte în piP$il r·n [ortelc bineltti - Dlllll'an, _lblcolm,

lfol'dLtff - [l(I cîtă HPJU•, conceptul de timp excl.trni.v l':t eve11iuie11t im-
portant. se poate spune ră domiuâ gîndurile ş i faplcle Lady-ei Macbclh,
far timpul interpretat exclusiv ca durlltft îi a. parţi.ne l1ti J\facbeth. Cnnfnm-
tarca :u···~tor serisnri alo noţ.iLmii de timp, setlsul religios şi cel norolig'ios,
e,;1" coiiflil'tnl dramatic major al pjesoi. Lady Macbeth îi spune lui J\fac-
bPth «Să înşele Limpul», el îi ecre «Să amăgească Umpnl»; iar altrnri cinu
J\fo il'olm se autocaractC'rizcază ca un al doilea Uacbetb, J\facuuîI ii spune
cii el, .)lull'olm, poate ~pilcăli o timpul. !u fiecare din rc~pr<·ti\·clc rrplici

l ,)f.~L :Mahoo<l, fragment di11 hakespeflre's Wordpl11y, 1%7, rr· produ~

l1t SlwkespPare, M 11cbeth, a selection of critica.I cssa.vs edited by .John Wa~n,
Ca;;cbook Scrics, Macmillnu, Londo11, 19G8, p. 203.

332
li1111111l i11<rau rn:i. >••C'i(·falea, a c·ărl'Î SUC'C'l'~iune dl' 1wrio<1de şi a11nti1npuri,
fiind lior;irîtii dt i-u,:, Jill poate Ii îu~rlatii.
)[;ir• ii' studiu al lui De Quimry dl'~pn' .llacbcllt înfăt.i~c«1ză 11ridl'n·a
]Hi J>u111·an (·:1 pr o i1anmtczft în curgerea Umpului: *l'entrn e:1 o nn11ft
l11.1m· >~ ,c in~tmm·zr, lumea aceasta trrb1ti<' sft di s]Htră un timp. l'r·i~aşii
~i nim:t irrb11ic· izolaţi - dc~părţiţi printr-o priipastie de ol>işnuila mar<'6
şi ;;11rrt':'i1rne a trrlrnrilor om!'nrşti - zărnrî\i şi incl!'părtuţi în 1Tl'O flln-
df1t11rii ;1dînd; trl'btd<' să nr dflm rama că IHmr.a 1·ir\ii obişnuite s-a OJlrit
hr11s1'... t impui t rcbnie anihilat; kgătura c·u h1mra întrl'rnptă; şi toate
s~ s1• n•1.ragii într-o profundii ~inropă şi suspendare a pasiunilor piimîn-
fr~ti "· Dacft ti1111111I implic-ft ordinra sodală c·uyenită, crasul omoririi lu.i
Jhuican ,i intrrYalnl dintr<' crimă şi alrgerca lui .llfacbcth pc tron sînt Mrm-
l'oralc; iar ln .11·rsle ceasuri cînd Sto! ia nu arc rege, o corespnnzătoare
dezordi1. e în 1·ernri tulburt't stihiile şi preschimbă ziua în noapte. Cei doi
utiga~i au 11Nmcutit ş i înşelat timpul cit ordine i1rin propria lor notillno
diformat ii şi subiN·tiYă despre timp. Pentru amîndoi fapta rstc o pa1·an-
frz11 , 1u1 monwnt at<•mpor:tl, deşi firrare din ci în\l'lrge într-altfel :tr(>a:;fă
at c·111p111:1iitalP.
J.a·h· )fachc·t h rnntemplă fapta înLr-o stare ilr l' xa ltarr l'nn~tirntă. ;
timpul ,; tă in lor pentru «marca ispraYă a a('cstci no]J(Î ~ („.). Una dintro
li' le 11P i imprc&ion:mtc ironii ale piesri strl în acera tă momrntul omorîrii
l11i ll11111·:m. 11r care J,acly :\farbcth îl simte ca important at<'mporal, cle-
Yinr, d1· f11pt, :1t\'mpornl pentru cit se p<'rpetncază în străf1mdurilc c·ngc·t11-
J11i Pi. ( „.) Cî11d Lady Macbeth inrncă puterile: .Opriti trec·ert'a ~i drumlll
~pre l'i1i11ţă , , Nt C'rcază un iad lăuntric şi srr na somnamhu li sm1dui ar:ită
cft pî11;1 l:t sfîrşihil piesei r:t nu poate ieşi 1li11tr-însul.
~i :\laC'betb <·onc!'}lr omorul ca pe un ad atrmporaJ, în. ZL în sensul că.
atesta apar(ine limpnlui viiz11t Cil fliix ~i durată, astfel di momP11t11l fatal
c antic·ip:tt şi reamintit, <Iar niriod11tă ca 11wn1 . .\!'est mod tle n. JH'il'i
timp1tl i1 atennrnd1 ckzgttstul faţă de faptii: ~ Timp1tl şi ccas1tl .e S('urg
pri11 c•1•;1 mai as11rii zi» şi îl aşnză în siguranţă pc ţărmul timpttlui - mo-
mr ntul <itnnporal în rîul întîrnplărilor sucn•sil'<'. Chiar şi ultim('Jc sa.le
tllYint<' înainl<' tlc omor sar peste fapta însă~i în sncl'Csi1rnca de idei: ~'.\lă
cli!C şi s-a . i:il'Îr~it ».Din nou însă timpul care nu poate fi înşelat se riizb1111ă
irn11i1. J.ady :lht1•beth Yede timpul c:t pe un m•1111c11t important şi an·st
mom1·11t -cfirnir tr:wmatizant în mintea ri. :\latbrth îl wde numai ca pe
u11 fl11.\ ~ i flnx11J timpultti ii poart~ p<' copiii Yidimrlor ~:ilc ~prl' matndl<ttc
~i p11t 1·n· ra 1·i ~ii -~i ]inată. r;1lbuna tatii. („.).
(„. '
Timpul p~rl':t să-l f:worizcze pr 2\lacb<'lh atumi cînd l-a pmtut c·u
bin e ]"''t '' rnon tcHtul insnportal>il al ornorîrii h1i Dnman. ( . 1c11111} rl
~iml c p• 11trn p rima oară antagonismul tim11nlui. („.) Pentru '.\fachcth
timpul > 11 grreaz ă Heum numai ncrod.nida, sterilitatea, •drumul de t oiu
al mortii '· Pc de alte p1trte, brlşng11! naturii şi aspcct1tl sezonirr, renăs cut,

333
al timplllui, sint reunite în dorinţa Lortlttlui anonim: «Să fim în stare-a
dărui din nou/ O pline mesei noastre, nopţii somnul & (III, 6, 33-34)
dorinţă împlinită oind Malcolm şi Macduif, care vor face t oa.te teu măsuri(
la timpul şi locul cuvenit&, declară că ctimpul este liber/descătuşato.
(...)
Acest tipar al timpului în piesă - viziunea totală a timpului ca Şi
cercul lui Boethius radiind din eternitate, ca reînnoirea. continuă a perioa-
dei şi anotimpului care se mai bucură. încă. de permanenţă în aspectele
lor atemporale, opuse viziunii lor fragmentare pentru care timpul este doar
un punct sau o linie, o criză sau un şir neîntrerupt - este întărit prin jocul
inţelesurifor mai multor cuvinte-cheie (urmra:ă exemple ca cdonea -
•făcut, gata, sădrşit •, «co11w111c11cn - t co11~cciufc'1 » dar r;i cscci•c11fă » etc.
fi.fi. y· 1•
Dată. fiin~ importanţa temei timpului în Jlacbeth să consemnăm şi
cîte·rn puncte de vedere dintr-un studiu al lui G. Wilson Knight, anterior
celui al lui ~ur. Mahood:
„ ... hlacbeth, personificare a distrugerii, trebuie să fie dis bus; este un
simbol al aspectu.lui nimicitor al timpului. Timpul distruge şi în aceeaşi
măsură se autodistruge continuu: omul devine forţă a distrugerii şi în
aceeaşi măsură forţă a autodistrugerii. Conceptul de timp străbate în mod
evident povestea lui hlacbeth; în contrast cu eternitatea din Antoniu şi
ClcoJJatra. La prima lor întîluire cu Macbeth, Vrăjitoarele se prezintă drept
voci ale trecutului, prezentului şi viitorului, prin prezicerile lor despre
Glamis, Cawdor şi regalitate. Ele sugerează timpul absolut. Crima lui
Macbeth este însă o încercare de a dizloca timpul, de a goni viitorul în
prezent, crimă împotriva ordinii şi a rangului, ambiţie violentă, exacer-
bată, de a cuceri tcinstirc » nelegitimă. El vrea ca timpul să-i aparţină,
dar timpul îi sca1}ă. Ar dori să «secătuiască» «izvorul propriei sale vicţh
(II, 4). Macbeth loveşte în ritmul măreţ, lent al timpului. Ce este timpul
altceva decît o înşiruire de morti în fiecare moment? Dar şi o înşiruire de
naşteri. Macbeth ar dori sii. accelereze timpul - sub aspectul său nimicitor
pentru a prinde astfel ceea «co va să fie» (I, 5), ar dori să distrugă pre-
zentul întruchipat în Duncan. ln scena. cazanului însă timpul apa.re sub
a.spectul său creator. Intr-o înşiruire vie, naşterea urmează distrugerii. ( ...)
•.. putem din nou remarca tăria cu care sint sugerate în continuare esen-
ţele pozitive, creatoare, prin „procesiunea. celor opt Regi". Bogaţiîn glorie
imperială. l\Iai mult decît atit. Cei opt regi sugerează, într-un sens larg,
însuşi procesul creator, proces pe care Macbeth ar dori sU.-1 anihileze, să-l
reteze din rădăcina existentă. A pus prea repede stăpînire pe propriul său
viitor: iar acum ar dori să anihileze viitorul celorlalţi. Ar dori ca timpul
aă fie dezarticulat, pentru a-i putea sluji scopurile. Bucmia posteritătii,

! lbid„ pp. 20±-209.

334
bucuria creatoare în care constă întreaga fericire umană, urmează. sa-1
rc\·inii. însii. lui Bauquo. l\Iacbeth află prea tîrziu că a naşte regi este o mai
mare binecuvîntare decît a fi rege; creaţia este o mai mare binecuvintare
dccît stăpînirea. Stăpinirca despărţită do creaţie se topeşte în mîna cc o
cuprinde: ca florile ~moarte înainte de a se ofilit (IV, 3) ... (...J {111 V, 5,
19-48:)
«Dar mîine şi iar mîinc, tot mereu,/ Cu pas mărunt se-alungă zi de zi,/
Spre cel din urmă semn din cartea vremii,/ Şi fiecare ieri a luminat/ Ne-
bunilor pe-al morţii drum de colb. f Te stinge, lumînare de o clipă! / Ni-e
,·iaţa doar o umbră călătoare,/ Un biet actor, ce-n ceasul lui pe .scenă/ Se
grozăveşte şi se tot frămintă / Şi-n urmă nu mai este auzit. / E o poveste
spusă de-un nătîng, /Din vorbe-alcătuită. şi din zbucium / Şi ncnscmnînd
nimic•.
( Macbcth) vede întreaga viaţă din perspectiva mortali:i. a timpului.
Acum este împăcat cu rneantul&, negare a răului şi a morţii..." 1•
Kature (natura), ca în Regele Lcar, este un alt cuvînt-chcie polise-
mantic, contrastat cu „nefirescul" sau „antinatura". Printre alţii, îl anali-
zează L.C. Knights, ca în următoarele pasaje:

Nu existll o vagă «filozofie a naturiit în Macbeth. Natura pe fundalul

căreia e definit şi judecat „nefirescul" răului lui llfacbeth e natura umană;
iar trăsăturile caracteristice ale acestei naturi - capacitatea. de a stabili
relaţii şi· dependenţa intimă de acestea sint e>ocate viguros de-a. lungul
piesei. In III, 1, l'lfacbeth, descumpănit la Yederea duhului lui Banque,
aruncă o privire îndărăt spre timpul cînd omorul era un lucru obişnuit,
spre ceea ce va fi cunoscut mai tîrziu ca stare hobbesiană a naturii:
«S-au mai făcut şi-n vechi vărsări de sînge / Nainte ca dreptatea ome-
nească/ Să cureţe-un stat paşnic de neghină/ Şi s-au mai săvîrşit; de-atunci
omoruri, /Cumplite foarte pentru-al nostru-auz. / Pe-atunci un om cu
creierii zdrobiţi/ Murea şi-atîta tot! Dar azi învie/ Cu douăzeci d9 răni
de moartc-n cap/ Şi brînci ne dă din scaun: mai ciudat/ Dccît e chiar
omorul& (vers. 74-82).
Aceasta e o versiune mai profondă a originilor societăţii dccît ne
sugerează noţiunea de contract sau utilitate. Ceea ce «curăţă& aşa-zisa
simplă îngrămfLdire de oameni şi face dintr-însa un stat ~paşnic& este un
decret mai important decît orice lege în care e întruchipat, pentru cil. e
impus de însăşi faptul de a fi uman; dacă recunoşti umanitatea, nu poţi
omorî nepedepsit. Iar aceasta nu e doar o chestiune de pedeapsă judiciară:
omul ucis «învie» în tine. Uciderea poate fi obişnuită în natura sălbatică,
clar nu este naturală pentru om ca om; este o 'iolare a umanitil.ţii sale
<'sen~iale. ( „.)
(... )
1 G. Wilson Knight, Laplrlt! ~nfriifirii (The Milk of Concord, 1931),
traducere, în volumul Sturlii :;lia1.·rspcarir11r, ed. Univ<'r~, 1975, pp. 214-
216.

335
 „. lÎllpă CLltn am văzut în Rr'yele [,rar, numai atmwi cîrid nevoilor şi
caracteristicilor 1uncluinrnt1ilc ale naturii LUJutne, natura în accPp{inn<'.1.
oi cca mai largii ponfo ti irworntri ca o ordine de baz:I, înviorătoare şi,
într-un anume sens, oferinll un moJol naturii omenc5ti. Aşa şi tu Jlacbe/11.
Iu monologul apocaliptic dinai11tca omorului, «llila & care domină forţele
naturalo haotice şi ciUăreşte pe furttwă apare c:i un prn11c nou-născut -
un vlăstar al umanitiiţii despuiat, vulnerabil şi pntcrnir .•\m putc•a sptrnc
cii. datorită simbolnlni prnncului şi a tot ce reprezintă el. Shake~p1':trG c î 11
stare să invoce putcrilo naturii şi să le asocieze ( ... ) cu tQt ce se opaue
puterilor distrugerii şi în ce.le din urmă le înJîngc.
In scena intrării lni Dunran în ca8tehtl ltii )focbl'tlt (T, 6) - «llll
eontrast perfect în microrosm faţă de răul din l\farbetb » 1<e dăm ~erw1;t,
imprt'sionati proftlllll, c111n encrgi ilc miturii needucate si• gă.:;o ·(;într-o relaţie
semnifi<•af-ivă cu orilin<'a omeneaqcă. Scena e preg1Hit.'i pentm uu efect
dramatic dr,plin între inYocarf'rt du d•tre Lady }l::tcbeth n put«rilor întrmc-
ricului (•A răguşit şi corbul/ Cc croneăne sosirea-nLr-urt ceas rău ... ~) şi
hotărîn'a finală a lni l\!a<'bclh Îtlr curtenia lui Dunr<tll rnhlinfază ironia.
Dar contrastul nn se mărgineşte la sitnatie. Sng('ranrn aernl!Li proaspir
şi pliirnt, conttmphlH'a aclmirati\·ă a pii.~ărilor cure cliitl•'Sc şi fa,· pni, ne
impresionează m;i,i iut.îi prin contrast senzorial faţă de 8păsarca îuăbu~i­
toare ( «Yino, deMă N'oaptl' ... ») ele cnrîrul evocată; tlm: ca şi iina_g"inilc înht-
ncricuJ1u şi dezordi11ii, srena prozen{·ată e inscpanibilă tl•' valorile pe care
Ic întmchive11,ză şi de fi noşte:
;~i lă,-;tnnul, / Al \'<'rii 0<1~pr, giioduit bi l«mplf' . ! Pri n l«tih<Ll sfo
plil.pînd nr dowrll'şte / C'ă ri'isuflarr<> tcmlui îşi l11să / .\Jirra.:-nna. Pi «U tlsag
J)C-an·sto lnc·uri ... >).
C'ef'a, ce wd"nl niei l'Sh' o orrli11r irntnrală şi într~matm1rr al r·ărri rd1i-
vak11t în ,fera onw11r~r·1.tlni SP ;:;-ăsrşte in rrciprocitatr:i. loinlitiiţii, tnrrodP1ii
şi simp1tl iri pr rare l\ludi•·t h îşi propun" să le violPze. Şi r·-,i<' n nrdine in
unison rn viata pr rare o ;.timulează.. Pofta de m5rÎl'P a. l11i Hac·beth c
defiuit ă î11 tenncnii i>ncrgki distrngătoarc' şi a.utodistm.!\<1.toarr; i11.r afund
cînd s1trprint!em răni, nr l'ălrrnzim dnpă imaginile <<vir(ii,l !lin pie85, via(:t
care ~e situează ln!re lăstunii giizd11i(i ÎJ1 krnple şi «ro pil11~ii » lui l\facuuff,
«ilri'1g11\ii» lui şi wprind 1oa(t> rPfrririlc răzkt<' l:i bi(Jd:H·••ri.le 1rnturale -
sonmul şi hrana ~i f·1tn1:1 rad<'ria .
( ... )
( ... ) La întcpulul pie:wi ni ~e sptu1e că •nrîu1ltt1«thintl Ma1•do n\\·alcl »
e ~vrc dni1· să fie un răzn Mit >) dt>oar ·ce <d'irea-n el a\ Î!·nnnit / Cll tot cc-a
iămislit mai ticălo. » (T, 2, 9 12). 1
Dtir. aşa rnm am v;'twt. ualllra este o forţă re poate fi irtvoratfL î11
snn·ioinl a coea ce c fun<l:wuo11t.al drept şi sănătos, cu ,;îngnra conrliţie (':\
•lmnătatea omeneasr·ii » să. fie rPcunoscutfL ca un dat absolttt. Natura 1·:1
atar<', totuşi, este rat<'goric o lume sub -morală şi «int11nt> caţiJor soli :ti
uvpţii» (JIT, 2, 5:3) !lin l11mra 1·xtrrinară le rorPsp111J<l iuiiimtrul uostrn

336
 •Îspifrle tlrftccşti l'll care firea/ în clip<i de otlihnă mii î1111Jic „ \II. 1,
8 - !J).
Omul, locnitor a două J1uni, este liber sft akag:ă; însă, 1laeă, nc,«1rotind
«căin\a care calcă pragul fiTii•, alege •silnic-i;tfirii& (I, 5, .JiJ; 50). lihntah'a
lui arc de suferit. El ta dezlănţuit vîntul » (ff. 1, 5:2) şi puterile 11an1rii
intră în sfera omenescnlLti ca agenţi autonomi: în limbajul pie ei, •titiilo·
şiilc firii & ffiermuiest il1tr-îns11l i ca o gazt.lă mai mult sau mai puţin pa i\·ii." 1 •

Atmosfrra gencralit a trngct.lici este una de nesiguran(ă, îndoială,

su~pi ciuae, zyonuri şi mister. Cm-în tul slrrwge (ciudat, straniu) e practic
pc buzele tuturor - „ciudate ştiri" (Lennox, I, 2, 48), „straniile chipuri
ale mintii" ( Ross, l , 3, 97), ,.De cc doar than de Cawdur? E ciudat" (Banquo,
J, 3, 122), „ ... chipul tău c-o ca.rh'-n care /Ciudate lucruri poate.un om citi"
(Ladr Macbeth, I, 5, G2 63), „în şirul lor văzui ciudate lttcmri" (Moş­
neagul, II, 4, 3) etc „ iar sentimentul de fridi şi nelinişte e atotstltpînitor.
Caroline Spurgeon, după ce constată că în întreaga produc(ie dramatil'ă
8 hakespcarim11"t frica (fer11) (nu ura - hale} este adcvărnh1l anto11iiu al
dragostei (loi-e), subliniază man-ata prezenp. a opozi(iPi în J"11·!11//1 ţ'i,
ÎJ1 parte pc urnwlc lui G. Wii on Knight 2, scrii':

„Îutrcaga piesă poate fi ... pridtă într-un sf'ns ca o •imal!;inr • a Iririi

şi creucă nimeni nu ar fi putut-o scrie în forma ei existentă u<ttă nu ar
Ii fost conyins că. frica este cel mai rău şi mai chinuitor dintre srntimcnte,
înăbuşitor, distrugător, paralizant, şi, astfel, opusul exact al dragostri,
care este comnnicativă, roditoare şi dătătoare de energie. Este fără îndoială
s«'mnificativ faptul că există numai două piese în care mvîntul 1lovf' •
se iutîln«'şte atît de rar ra în Macbct71 şi nu există niti una în rarr •frar •
apar atît de des; de fapt, df' dourt sau cl1iar de trei ori mai d1•s ll<·dt i11
m;tjoritatea celorlalte iiiesl'" 3•

Tot C. Spurgeon vorbeştr

despre ,.cel pu(iu paim i1lri princ·ipale
cuprinse îu imagini", „între\e8Htc" şi „re11ctate": hainele 1irea largi prntm
purtător; sunl'tnl repetat i11 e1·ou; lumina contra~tată ru î11t1u1ni1·1tl ş i
boala:

„(!11 pies1/) revine constant ideea că noilC' onoruri :trnrcla(r l11i :\far.
bctL nu i se potriYesc, ca nişte Ycşmintc prea largi şi <'Ml', aparţi11ind
altora, îi stau prost. Macbcth o exprimă cel dintîi încă la începutul lra~l'­
diei. ( ... ): «Dar thanul (Cairdur, 11.11.) n-a murit. De cc să-mlnae 1 \·eş·
minte de-mprumut? * (I, 3, 108 109). Iar ceva mai tirzitt ( ... ) Banqtw,
urmărindu-l cu prfrirca, murmuru: «Cinstirile cc- I copleşesc îi sl:m / Ca

.
1
L.9. Kni[hts, So!lll; . <?u11tempo~ary Tre~ds ,/~~ Sltal,r.•prnrr1111 Cril i·
c1sm, 19o!l, în Uasebook l:Jenes, Op. cil., p. 231 - - ·L .
2 G. Wilson Knight, Macbcth and Ilie Metapliy8ic of Evil, în TM ll'!ttrl

of Pirr (1930).
3 Ca.roline Spurgeon, , liake8pcare's lrnngrry 11111l 1rhal it tl'//s 11.•, 1935,
Uni\'('n:ity Prcss, Cau1bridg", lDWi, ]J. 1.)().

337
straie noi, ce nu se dau pe tmp / Decît cu ajutorul iolosinţii• (I, 3, 144- 145)
ete. 1
... prin imaginea măreaţă a îngerilor cu glas de trimbiţe - •far Mila,
prunc plăpind şi gol, suit/ Pe-aripi de vifor, heruvim călare/ Pe nevăzutii
vijeliei cah cînd ifa năluci-n privirea tuturora/Groza.vui fapt ce-neacli-n
lacrimi Yîntul & - Macbeth ne umple imaginaţia cu tabloul vestirii .Prin
răsunettll crimei în spaţiile nemărginite.
Toate acestea sînt reluate de Macduff cînd spune: eZilnic /Alt plîns
de-orfan şi-alt geamăt de vădană/ Şi noi dureri lovesc ln faţă cerul J Ce,
răsunîn.d, îngînă glasul ţării Î Şi înteţeşte vaierul de jalet (i:V, 3, 4-8)
apoi de Ross cînd acesta încearcă. să-i comunice lni MacdufI teribila. veste
a ultimelor asasinate ale lui Macbeth: «Port veşti pe care/ Mai bine le-aş
urla-n văzduhul gol, /Acolo unde-auzul nu le-ar prinde> (IV, S, 193-
195). Cu greu se poate concepe o imagine mai vie a vastităţii spaţiului
şi a naturii copleşitoare şi infinite a consecinţelor sau reverberărilor mîrşa­
vei fa11te"~ .
... „ lumina reprezintă yfaţa, virtutea, binele, iar întunericul, răul şi
moartea. «Îngerii sînt luminoşi », vTăjitoarele sînt ~tainice şi negre hîrci
din miez de noapte» (IV, 1, 48) şi, cum spune Dowden, evoluţia întregii
piese ar putea fi rezumată în cuvintele tadorm pe rînd JFăpturile blajine
a.le zilei •i.
(Din acestea) se dezYoltă ideea ulterioară, sugerată mereu, d tici"1-
loşia săYîrşitii e atît ele oribilă incit lumina ochilor s-ar stinge la vederea
ci şi de ac-cca pentru săvîrşirea ci e nevoie de întuneric sau de orbire trecă­
toare.
( ... ) „.ideea crt asemenea crimo groza.ve se pot fa.ce numai în întu-
neric c prezentă atît la Macbeth cît şi la soţia lui, dupll. cum se vede în
cele două inYocări separnte şi caracteristice ale întunericului - chemarea.
ei înfiorătoare: «Îmbracă-te-n al iadului fum negru/ Şi vino, deasă noapte•,
care capătă iortă sporită cînd auzim mai tîrziu cuvintele cutremurătoare
•Are întotdeauna o lumînare aprinsă alături& (V, 1, 23-24) şi chemarea
lui, mai blîndă: «Te-apropie, şoimar al nopţii, leagă/ Sfioşii ochi ai zilei
milostiYc » (III, 2, 4G-47). Iar atunci cînd Banquo, nedormit, agitat, cu
inima grea ca plumbul, străbate curtea în noaptea fatală impreună cu
Flcance carn poartrt facla pîlpîitoa.re în faţa lui şi, privind spre cerul întll-
necat, murmmă: «În cer se fac economii/ Şi-au stins feştilele• (II, 1,
4- 5), ştim că scena e pregătită pentru trădare şi omor"a.
A patra din principalele idei simbolice ale piesei, (caracteristic sliake-
spcaria11ă), ...
este aceea că păcatul e o boală.
Scotia c bolnavă /.„/
1 Ibid., p. 325.
2 Ibid., p. 329.
3 Ibiu. , pp. 329- 331.

338
 •··· tC>ate imaginile legate de boală în replicile lui lfacbcth au un carar-
tcr vindecător sau de alinare; bals:i.m pentrn răni, somn după febră, cu ri"•-
ţenie, calmante, un cdulce de-al uitării leac» (V, 3, 43); elo intensifi1 ii
astfel în cititor s:i.u spectator dorinta ... de sănătate, odihnă şi, în primul
rlnd, linişte sufletească" 1•

In afară de contrastul explicit din „întuneric - lumină", Ludowyck

vede un contrast (mai ales implicit) şi în celelalte trei imagini:

„In toate (aceste imagini) se poate vedea contr:i.stul dintre ceea ce

se presupune că este şi ceea ce este cu adevărat. Ne aşteptăm ca hainele
să i se potrivească unui om, să fie ale lui şi nu :i.le altuia. Dar în Macbetl1
lucrurile nu stau astfel; aici există. o disproporţie între ceea cc ar trebui să
tie şi ceea ce este.
Imaginile sunetului în ecou, de asemenea, se potrivesc unui decor
unde faptele oamenilor fac sunetul sfi. reverbereze în spaţiul pustiu ...
(uciderea lui Duncaii) transformă. clipa prezentă tn judecata de apoi.
(.„) Imaginile bolii scot în evidenţă subminarea condiţiei inaturale a
corpului omenesc, îndeosebi de către maladii a căror cauză şi vindecare e
greu de descoperit" 2•

După Mark van Doren, simboluri .foarte importante sînt sî11gele (blood)
ti nesomnul ( sleepless11ess):
„Un alt simbol, sîngele, impresionează. concomitent mai multe sim-
ţuri. In nici o altă piesă nu a existat cîndva o cantitate atît de mare din
această substanţă, înfăţişată atît de de:tgustător. 40ine e omul acesta plin
de sînge? *· Scena a 2-a se deschide cu un vestitor care, înroşit de răni,
aleargă într-un suflet la Duncan. În continuare sîngele întunecă toate
scenele. Nu este de un roşu aprins, nu curge liber şi nu se spală şi, pe de
altă parte, nu e o metaforă ca în foliu Cezar. Este atît do real încît îl
vedem, îl simţim şi îl mirosim pe te tot; şi se lipeşte . cE o p1fre lişte cum-
plită», spune Macbeth cînd se înapoiază după uciderea hti Dancan, pri-
vindu-şi mîiuile. Nu-i trecuse prin gînd că va fi atîta sînge pe mîini şi
că va rămîne acolo. Lady Macbcth ar dori să spele tSpurcatele dovezi•,
dar Macbeth ştie că nici marele ocean al lui Neptun n-o si-i cureţe şi că
mai degrabă. mina sa, afundată în verde, va înroşi totul. ( ... ) Lady Mac-
beth îi mînjeşte pe servitori cu sînge, astfel că atunci cînd sînt găsiţi, ci
par cspoiţi cu sînge &, pumnalele lor csînt întecuite în cheag de sînge t .
„ . Ucigaşul care vine să raporteze moartea lui Banquo are sînge pc faţă,
iar Banquo ccel cu părul năclăit de sînge • cînd apare ca duh îşi scutură
•pletele de sînge pline & (III, 4, 49-0t) înspre Macbeth, care ... (va fa.ce}
reflecţia: cAtît au mers prin sînge că-i mai greu/ Să dau n:tpoi decît s4

~ lbid., p. 331-332.
? E.F .C. Ludowyck, Op. cit„ pp. 225- 2:26.

339
m1·r:: uaintl'" t.11 f. -1, 1:3G 188). Ridianl al I ll-lt·a i<p11sl'st' lutrriri a~!'1nă-
11f1tnarc dar rm !<ugcrn ·e o Yl'ritabil[1 b1rltâ dl' sîngl' 1·a ill'\'~t om: iar Yirti-
m1•l1• ;;de, Yflitîncln-sc de• ncnorotirra lor, nu se• gînrleaa la imaginea con-
crl'tfl aYutfl în 1·cdcrc <le )facd1tf[ atunci cînd rxrl:unf1: tSîngrreazii, , îugr-
rează, sărmană ţară! & ( IV, 8, 31). Lumea din piesă sîngerează aiewa.
far Lady ?ifacbl'th, umblînd atlormitft, arc pete adrYărate pe palmelr i1e
care le freacă întruna. «)[,ti yăd aici o pată ... )Iiinile astra n-::ttt sfi mai fie
11idodatit curate?„. Tot mai miroase a sî11gc aici! Toate balsant1Lrile Ara-
biei nu YOT putea sfi rnrc( c mina n.:;ta mică I ~ (\', 1, 30-lD).
Uu al treilea simbCJl, mai impresionant dceît frica sau sîugl'le, rste
nesomnul. Tot aşa cum noaptea sînt mni multo spaime dcclt cele cu eare
ne-a 1.kprins ziua şi într-un unt este mai mult sînge decît ar trebui ·ă fir
{ff{Nit'ca este la teribilele curintc ale Lrtdy-ci Macbclh: ~n{1r c·iuc-ar fi
l'l't~ol rn Z,1UrÎllul să aibă atU<i s1ngo 111tr-î11sul?~ - l', 1, 38-.W, 11.11.),
n:isti1 mai putin somn în această lumo răYăşitft decit un minim ne-
1·1·;;11·), prntrn ~ăuătatc şi viaţă. Unul iliu semnele finale ale acestei
d1 ·rnrdi11i e~f<' moartra. somnului: .:m s-a părut c-au<l nn glas strigîncl:
.\· 11 11u1i do1·111 i .' Jf 11cbelh ucide somnul („.) Ucis-a Ol1i11iiol so 11mttl ! ,r:::i de-aceea/

.Y-o s.i 111r1i r/0(11„111! C'n1rdor; 11iciodM1I / Jlrtcbr-th de-aceea 111t va mai dormi. &
(J I, :!. 3.-, I~). („.) „.la Shakespeare so mnul e întotdeauna privilegiul
C'elor buni şi răsplata celor nevinovaţi. U11a. tliu \rrăjitoare ştie cum să
tort UT('7.C mari 11:1ri i, n eîngădtund somnuhti sfi mai plutească peste-a genr _
Jur iwrdcle ( 1, 3, 1D - 20), dar numai :'.lfacbcth poate omorî somnul. În
pi1 ·,;~, 11 nnarra. este o oboseală definitivă. «Xebuuia co răgaz nu ştie• în
p;it 1tl di>1·t·11it nr1nimitor al !ni ~facbeth precum şi ~g roaznicele vedenii/ Co
11oapt1·a n<> fr5rnîntă ~ (III, '.?, lS 19) - aceste lticntri sînt 'îngrozitoare,
ilir~· 11bos1•ala deiiuitiYă rsh' mai îngrozitoare încă, pentru c.ă e oboseala
1111 u i MLfl<'t srcat de tr:1 ml bitnnito:ire, biilăcinll11-sc în sînge şi stîrnit de
1w1·csitatea unor noi crinu' pc caro brn(t1l lui ::Uacbcth nu le ma.i savurează .
. 'pPran(a sa ră dupr1 moartea. lui ~facduEf \'a putea •dormi în ciuda tune-
tnlrlÎ >l ll\r, 1, 8G) nu e,te, de fapt, o speranţă reală. Pentru ci1 nu mai
există ~omn în Scoţia (II I, 6, 34), cu atît mai puţin pentru un om ale
cărni pico apr au pi1'nlut <lr1lrinc!orea de a so îuchido" 1 •

K. :\Inir m1'n\ionl'ază ;Llte imagini contrastat!':

„Opozi(ia <lintre mină şi alte organe şi sim(ttri e reluată mereu. )fac-

IH'th obsrn·ă ru ~nrprinzătoaro obiectivitate felul rum fllnc\ioneazi1 ori;a-
lll'll' sale; in mod special, el Yorbeşte despre mina sa aproape ca şi cum
am1sta, ar awa o existenţă independentă. Îi cere ochiului să priycască
miua, iar atunci cînd Ycdo pumnalul imaginar, conclude că ochii săi sînt
la Imnul plac al celorlalte im\nri sau că ntl sînt mai importanţi ca acestea.

1
~Iark rnn Dorea, S/ir1l.·c~11. ettre, 1V39, Douhle!lay, Xcw York, 1953,
pp. :?23- ~~1.

340
 '.Hai departe în aceeaşi rcplidt piuă şi pa~ii lui s-au instrăi11at Jc dr11>1tl:
•· ă n-auzi paşii mei ce c:tlc iau/ De teamă ca nici pietrele \lin tine / ~.-t Jlll-~i
~optcască î11cotro mft duc~ (IT, 1, 57-58) şi după uciderea lui Jl1t11c·a11
amîndoi criminalii sînt obsedap de gîndLLl mlinilor 'lor insîngcrate. 1 ln
.f"c-s mli11ilc-aslea? Hai lmi scol ~i ochii•, II, 2, 68f. .. opozi(ia mînă-orLi
apare în forma ci cca mai izbitoarr, cca mai halucinantă. ( ... )
O altă imagine iterath-ă - ncmen(ionată de C. Spurgcon - poale
fi tonsiderată ca un contrast între tablou şi obiectul pictat:
•.. . adormitul/ Şi morhil sînt icoanelor asemeni,/ Şi numai în copili:i.-
ric o<'hii / Se sperie de-un diaYol zugră\it • (II, 2, M- 56);
fE doar icoana fricii talc~ (III, 4, 60);
•Treziţi-vii din somnul cel molatec,/ Al morţii semen, să vede(i cu
toţii / Icoana Judecăţii de Apoi & (II, 3, 77-79).
Aceste imagini sînt !!'gate de echivocul, înşelăciunea şi trădarea care,
după părerea mai multor critici, constituie una din principalele teme ale
pir~<'i; şi ele n·1Hezintă un c-ontrast între aparentă şi realitate" 1•

IIalliclity rnrbc~tc despre „puterea lui Shake~pcare de a accentua.

oroarea prin asociere cu frumuseţea" şi ca ilustrare foloseşte pasajul care i
~e pnrc cel mai elocvent din întreaga sa oporă:

~ ... 11u-şi zboară liliacul/ ~Jănăstirescu-i zbor, nici cărăbuşul,/ Ţestos în

:1ripi, l-ai llccatei glas,/ Nu to-o trezi cu molcomul său zumzet {Al nopţii
l»nt•ş zyon, c!nd yn să Iic /O faptă mult cumplită~ (III, 2, 40--44 şi
ll/'111.) ~

În sfîrşit, Joh11 Wain S<' opreştt> a~111na contrast1Llui <lintrc imaginile

.î1d1werimlui (cred că am p11tctt aclii11ga şi inwginca sing1•lui ro~u) şi cele
;dP rrnlrlui şi ('frşterii:

,, .. . 11ersonaj~le •l.Hlll<'" din pir·tiă - cele· de partea vie·( ii şi a binelui -

n·c·urg i>ermauent la imaginea înverzirii şi a neştcrii . D1u1can, salutînd11-l
JW .\Iacbeth cînd acesta se întoarce de pc cîmpul hlităliei, spune: qEu te-am
i::;i<lit şi-am să te-ajut să creşti/ Mai falnic iucă~ (I, 4, 28-20). Banquo
foloseşte aceste imagini in mod .îiresr, deoarece Ic sptLSese de la început
năjitoarclor: •.„dacă ştiţi citi-u sămîn\a nemii, / Spunînd cc bob dii ro(l,
ct· bob e sterp,/ Yorbiti-mi • (I, 3, 58- GO).
Clnd Dunran, întorcîndu-sc către el după cc l-a salutat pc :\Iacbeth,
~pune: .:~rn lasă / La pieptu-mi să te strîng », Banquo răspunde: •,i-ai
tfm e rodul/ De-oi creşte-acolo» (I, 4, 31- 33). El c cel ca.re, la prirna
sosire a grupttlui în castelul lui :\Iacbctb, obscrvli ~~porni eul leagăn» al
lăstrrnilor. Arc un reşpect şi un interes înnăscut pentru toate formele vie(ii.

1 Ktmnrth :\fuir, Op. cil., p. XXIX- XXX TI.

2 F. R. Halfiday, Op. cit .. p. 164.

341
 !magi nea a.ceasta. este confirmată in simbolismul Yizual al piesei.
Cind, disperat, llacbeth cere ajutor vrăjitoarelor în desluşirea viitorului
săn, a: treia şi cea mai enigmatică apariţie arăta.tă lui, cca. care rosteşte
profeţia despre codrul Birnam şi înaltul deal din Dunsinane, este mn
Copil încoronat, cu un pom în mină•. Pomul simbolizează fecunda spiţă
regea cft a mma.şilor lui Banquo şi face aluzie la «pavăza de frunze 11 (V,
6, 1) ce rn ii purtată de soldaţii englezi cînd înaintează spre Dunsinane.
Ktc regretabil că majoritatea regizorilor interpretează această ultimă
seenă fără tragere de inimă, de parcă ar nea să scape cit mai repede de
ea - cînd marşul impetuos a zece mii de oarnp11i, fiecare purtînd o ramură
verde, este un minunat simbol uzual al marelui fJnx al naturii care inundă
scena crimei lui Macbeth, aducînd vindecare şi reînnoire. în mod similar,
opera\ ia cezariană care 1-a adus pe Macduff pe lume este un pivot al intrigii
mai bun decît, să zicem, chichiţele judecătoreşti eu ca.re Porţia îl prinde în
capcană pe Shylock, pentru că o asemenea operaţie este una. din modalită­
ţile cu care mina omului («marile sforţări ale ştiinţei») vine în ajutorul
nah1Tii în scopul creaţiei.
La sfuşitul tragediei, cînd Malcolm işi rosteşte ultima. replică, nota
Ycrdelui şi a creşterii răstmă iar. Noul rege promite să-şi îndeplinească
întocmai sarcinile ce-l aşteaptă: «Ce ma.i rămine de făcut/ Şi de sădit
din nou cu yremea... /Voi împlinit. Noua viaţă a Scoţiei va fi «sădită• pe
pămintul otrănt şi violat; creşterea, continuitatea şi natura vor fi repuse
in dn•pturi" 1 •

•, i l n zugră 1·irea personajelor apar numeroase ambiguităţi şi contraste.

C'~lcmai multe sînt în legătură cu eroul principal, - la începutul tragediei
iufitţişatca „bravul 1facbeth", „nobilul Macbeth", „mirele Bellonei", apoi
de1·enit „criminal sîngeros" şi „tiran" - şi scapă atenţiei la prima lec-
tură a piesei sau sînt trecute cu vederea într-o prezentare voit sumară cum
este cea a lui John Wain, care schiţează evoluţia lui:

.,Crima lni 1Iacbeth (uciderea lui Du11can, 11.n.) e o şocantă şi multiplă

violare a lui pictas. Ca. şi Claudius, el făptuieşte un omor, ucide o rudă ca
să acapareze tronul. Dar fapta lui aruncă o umbră şi mai întunecată decît
cea a lui Claudius. Ca amfitrion, Macbeth îl omoară pe oaspetele care de-
pinde de protecţia lui. Ca soţ, el îi permite Lady-ei Macbeth să-l domina
în yedcrca unui scop odios. Ca soldat care se bucură de recunoştinţa deose-
bită a r<'gclui şi poporului pentru că. i-a scăpat de un duşman periculos,
el calcă în picioare această recunoştinţă omorîndu-1 pe rege şi asuprind
poporul.
Măreţia lui hlacbeth nu e pusă niciodată sub semnul îndoielii. Dintr-un
mare erou [naţional, el devine un mare tiran. Acţionează la scară ma.re. Iar
1 Jolm Wain, Thc Lfring World of Shakespeare, Macmillan, London,
1964, p. 177-178.

342
caracterul sublim al tra.gc<liei sale rezidă în fatalismui eroic cu care îş1
primeşte damnatiunea. După. cc, împotriva propriei sale judecă.ţi, s-a
avîntat într-o cavalcadă a distmgcrii, după cc a îmbrăţişat cauza distrn-
gerii şi s-a identificat cu antinatura reprezentată. de vrăjitoare, el recunoaşte
că nu mai există nici o cale de întoarcere la ordine, pielas şi bine. Ca ~i
Faust, el îşi dă seama în cele din urmă cc înseamnă să fie în ghearele iadu-
lui, şi aşa cum Othello îşi dă seama in final că este «Asemeni indianului
bezmetic/ (A cârui mină) A lepădat un mărgărit mai scump / Decît
întregul trib», şi Macbeth ştie din însăşi clipa cînd îl înjunghie pe Dune.an
că i-a dat wră.jmaşului întregii omeniri» «giuvaerul său veşnic».
În această privinţă el e conştient pînă la tragism, în altele este, treptat,
greşit îndrumat şi amăgit. În mod special, el acceptă mult prea simplist
separarea nahtralului de nenatural. Joacă după regulile iadului şi confilde.ră
că toţi ceilalţi trebuie să joace după regulile cerului. Deşi şi-a încredinţat
soarta vrăjitoarelor, a cerut ajutorul farmecelor acestora şi a. declarat că
vrea să se lepede de firea sa omenească şi de locul său pe scara. fiinţelor
create, crede în mod nebtmesc că aceste forţe nu se vor întoarce asupra.
lui asemeni bumerangu!tti. Cînd i se prezice că pădurea Birnam va porni
spre Dunsin a.Ilc înainte ca el să fie răsturnat şi chiar atunci numai de către
un om nenăscut de femeie, el acceptă toate acestea ca garanţie a protecţiei
omeneşti. far atunci cînd, la sfîrşit, aceste două. minuni se împlinesc (însă
într-un cadru natural), cînd, cu alte cuvinte, este biruit de violările apa-
rente, nu reale, ale ordinii, simbolismul pronuntat şi frumos al piesei şi-a
descris cercul deplin"1•

Dill schiţa de mai sus lipsesc, totuşi, uncie (']emcntc escnti<tlr, sesi-
zate îmă în l!JO-! de A.C. Bradlcy:

„ ... era extrem de ambitios, probabil prin temperament, iar areastă

trăsăturft trebuie să se fi accentuat după căsătorie. La intrarc<t ~a pe
scenă, o găsim stimulată. de răsunătoarele sale izbînzi şi de conştiinţa unor
resurse şi merite excepţionale. Devine o pasiune. ( ...) ... nici un chiu lătrntric
nu-l poate convinge să renunte la roadele crimei sau să trcaert de hi n•m1tş­
carc fa ciiinp.
( ... )
( ... ) ... fiin(a sa interioară e zguduită. de conştiintii. ( ... ) „.are un f'Uraj
fantastic„ . ( ...) Este foarte important să sl'sizăm forţa prcrnm ~i „. limi-
tele imaginaţiei lui Macbeth. ( ...)
Ceea ce-l îngrozeşte întotdeauna cstr imaginea inimii sale \'lnornte
sau a unei fapte sîngeroasc ... ( ... ) cînd omorul a fost săvirşit, )facbeth e
aproape înnebunit de groază, dar acl'asta nu c groaza cft ya Ii dcsrope-

I IbiJ., 173-174.

343
rit. (...) .. .!unul la care se gl n<k~tc rstc tă, a1tzind un CJ!ll tn•zit din so mn
care spLUH:: ~J)umn czcu ne a.ibă-n pazii», l'l nit<~ p1th1t, rosti •• \min o. .. " 1.

Tvt BradJt>.,· rslc 111111! 1li11tn' primii nititi mocforni tare a p1rnrtat
asl'mănăril!l, clcosdJirile şi eontrastrlc dintre ~la<·bct·l1 ~i so(ia lui.

,.... sînt stiipîni\i dr arC'Pa~i [H1ti1nii. ;\ ambi\ Îl'Î ... ( ... ) ... sîut >r·nu'ti,
mîialri ~i pomnritCJri, nii~rn(i să !'Onducii dată. ntt ~ii. domnc•a ·< \'ă. So p11arlă
clt' su-; sau 1li~prrţ11itor Cil inferiorii lor. Xtt 'î11t 1·opiii luminii rt1 Brnh1s
şi llamkt; sini ai lumii. :\u irăsim la ri niei dra'.'.o<ll' Jr· (ară. niti intcrr.~ttl
iwntnt fcril'irpa altora tn afara fnmilici lor.( ... ) :'\11 cil ar Ji rgoL5ti, ta fago;
1<a11. dad ,-înt, la mijloc lJ m1 1:goi1;111c 11 111„«r. Xtt a1t amlJi\il E<'para.te. Se
~prijiniL ~c iulw~e 11nul pc altul ~i ~11fcră împreună. lar d<1că , pc măsurii.
ce trece ti111pul, ~f\ srparft î11tnu·îh·a, nu sînt 11i~tr rnfll'tc rnlgare !'arc să
se în:;t1fliu1·?.1· şi hă-şi a1]1u·rL inrriminări rl'dprnr-e alunei cîntl î~i 1la1t 1-;cam;1
tic nerudnil'i<i ambi(ici lor„.
( l'c ,fr 111/tl pr11·fc) ri ,int r-ontrashL(i ~i :u·(i11nc<L ~o l.Jazcazit pc atc. t
er•11trn~t. Fa(ft ilc proietfata 11rid1'rC a lui Dunc·au adoptă aWtulini rn tol11l
dill'rite ~i l;t fp] de diferite sînl ~i rcac(iile lor tL!tcrioarc ... în prima pnrlP
a lragetlii·i a1t o importanţă egală, dacrt nu cumrn Lady Macbeth îşi edip-
Sl'ază so\111; dar 1tlterior ea sr retrage tot mai mult din primul pla,n, în timp
te :mitli<'i h dt·1·i11r ealcgoric figura principalri, mult mai complexă ... ( ... )
(j,, pri11111 J"ll'/e a. pirs1i) ca se deosebeşte tlar de ~facbeth prinlr-o
voin(ii inflexihilfL tare parr sii s11Lij11gl' total intaginaţia, simtirea şi t01l·
~liin(a.
( ... )
( ... ) ~i t1"\'ă
parc in\°intibllă. parc şi inuma11ă. Ku vcucm l<t ra niei o
urmii UP milă
prntm Imnul rege l.irtLrîn; nici o conştiinţă a trădării şi a jo~­
niciei omoml11i; 11ici un şimt al \'aiorii vic(ilor nenoroci(ilor oameni asupra
tă rom Ya fi anmcată 'iua; nici o strîngcre de i11imă la conuamnarea şi
um lumii. ( ... ) Dar să nu uităm că în primele scene ca urmăreşte rn lrnnr1
ştiin(ă si'1 f'unt rarnrczc fbunătatca omenească» a oţult1i şi că, în mod eYi-
clent, llll c nnmni hotă.rilă şi inflexibilă, ci şi într-o stare de cxcitabililalr
anormală .. \.ceastă excitabilitate determinată tic proiect, absentă m dr~ft­
' îrşire la )lacbeth, o stă1iîncştc total. ( ... )
... din arrste scene de început nu lipsesc urme de slrtb iciunc Icmi-
ni11ă şi simţire omcmască şi ele >or explica i1rf11.Juşirca ci de mai lirziu.
Eslc limpede că Yoinja ei urmărea să înfr1ngă rezistenta lui MacbcLb, d11r
şi o oarecare rezistenţă proprie. Pc Goncril nu ne-o putem închipni rostind
faimoasele c·mintc: ~Eu însămi ucideam/ Do n-ar fi s<·mănat în somn rn
tata» (IT, 2.13- 14).

1
A.C. Uratlley, Sliakcs1icarrirn Tragrdy, 1904, Macmillan, London,
19îl, pp. 291 w's.
344
 ( .. ." rri11111t :-t·mn al rhimbiirii uc atituwnc este fa1>lLtl că ca Jc„i11~1
în >n·n " 1kstt•pc·ririi (tC!fc/„i 111orl, 11.11.). Cînd, după. aceea, o Ycckm n
n·;till i• :. <::c11ţit•i, aureola Yi:;ului ci e stinsă . Dîosa intră. pe scenă. dcziln7.io-
11atii ~i „f)o,itii <le nesomn . ( ... ) De acum înainte nu mai are nici o initi·•-
li,·i1. Tu lpina J'iin(ei sale pare retcz:ttă. ( ... ) Yoinţa i-a rămas şi illJ1sa fa1·c
tot c·f' p<1atc ca să-l ajut.' pc )facbcth; clar aecsta arc rareori nnoic do
aj1tt·•rn l r·i. ( ... ) ÎL1 cele din urmii natura , 1111 voinţa ci, ec<ll'azft. TainPle
lrernruln i răzbat în somnul ei nl'Jiniştit, poate încl'putul ncbunh:i. Ceea
te sp11111· dot"toruJ c clar. 1::1. .. îi cere îngrijitoarei si"t îndCj)ărtez1' urii'!' mijloc
c-11 ran• ~ i-ar pntca face rău ... ( ... ) În ultimrJe rn1·inte din pic·s ·1 )lalrolm
runint1· ~ 1c că, dtqlit tîtc ~<' zrnneştc î11 armata i11an1iră. c•a ~i-a ridi1·at sin-
gură ,.i•: ta··'·

Jol u1 Wain atragr atrntia asupr<t c·o11[rnst11lni tli1iln' )lal'iJeth fi

J~d11· ard )farhtrisitorul, ,,un1d dintre trlc mai importante .1wr,;11naje clin
pir>ft'', rit-şi „nu rnsteşte nid Ull rînd şi 11ir·i mii1-;1r nu apare pc ~ernă" .
J)e~rrin• · a n·grhti englez dl' către )fakolm ( l \', :3, HG Vi!l):

„ ... 1·..; fl' u1111l clin Jlasajl'IP c·rudale ale pit•sc·i ~i nriec n•prrzPntaţic care
pcrlllilP slâbirea interesului iu acest moment nu intcrprdrnii it' :dul ctun
se rn 1 inr. Edward e un rege reprezcntînd opusul lui ~fatbPt li: cucernic,
foarte iuliit, ci este inlennediarul intre supuşii săi şi clemenţa errului. Are
p11tcrea de a Yindeca scrof1da. ( ... ) Ca şi vrăjitoarele, poate fa1·e profctii,
însrt dami<' ~ceresc~. nu purecele de Ia puterile riiului ca al lor. („.) Edward
vin1l1 •r:i ; ~fa.cbeth otrrtw ~ lf· şi rimrştc" 2 •

Î11t r-nn Rtiuliu eoni in!,;':itPr, Leo Kirschballm respinge interpretarea

de citi n · Bradley a umti U111tqtl0 Îll irnrte influcn(at de forţde răului şi îJ
contnbt <·az it nrt cu :\fad>eth. După. ce analizează. personajul pe baza a
11umn11a,;e citate şi-l con,itl1·ră mai curînd „o funcţie"' - care „şi clin punct
de wd „ rr dramrrtic trcl1ui c mrntinutft ca un conlrnst" - autorul încheie;

„)facbcth inYidiazft \·irtt1( ile lui Banqno, l!.' rîvncşte dar nu le poate
ay!.'a , SC' , imte wminuat de ele. şi cum îi inspiră teamă, trebuie să. Ic distrugă.
Ucidcrr a lui Banquo'poatc fi interpretată ca o sforţare zadarnică clin partea
lui >Ltcbcth de a-şi distm6e propria sa umanitate; este o sforţare teribili
de a u ni fica lumea interioară şi exterioar[t a lui Macbcth pentru că Banquo
are o frumuseţe diurnii în viata sa care-l face pe Macbeth urît. Teama. de
w mî nii de alt neam t , crediu~a că urmaşii lui Danquo îi vor lua imediat
locul ~înt c:qilicatii raţionalr, mon!.'da falsă a unui om chinuit care şi-a
Yînd ui ,u flt'tul cliayoJului ... ::\facbcth nu se teme, de fapt, de Banquo,

.l l b1 d. pp. 307- 316.

~Jo hn Wain , Op. cit„ pp. 178- lî9.

345
pt'r oana; ci de Banquo, simbolttl , de cel aflat .în marca mînă a lui Dum-
Ilf Zf'tl i>" 1 •

1facbeth a fost comparat şi contrastat cu alţi eroi shak<>spearieni -

printre alţii cu Richard al III-lca:

„Richard e un ticălos conştient şi un voit făţarnic de tip machia-

velic; Macbeth porneşte pe drumul crimei cu suferinţă ( tsufcriuţă existen-
ţială a a.legeriit, notează M ttir) şi ezitare, tde parcă ar fi o îndatorire îngro-
zitoare» ( Bradley ). EI este umanizat de temerile care dovedesc că este
un om, nu monstrul pe care şi-l închipuie supuşii săi asupriţi. ( ...) Deşi
Richard are aceleaşi vise cumplite, el e zugrăvit din exterior şi nu fără
să i se aprecieze umorul sardonic; dar în timp ce Macbeth se îndreaptă
tpe un drum presărat cu ghiocei, spre focul veşnic», noi vedem cu ochii
lui. Richard e ticălosul ca erou; Macbeth e un om care dc\•ine un ticălo~" 2 •

Sau cu Tarquin(ius) din N eciiistirea L11crl'f iei, poem care:

..... a fost în general apreciat drept o impresionantă anticipare a lui

Allicbclh. De fapt, asemănarea se întîlncşte mai ales în prima parte. Con-
flictul din sufletul răufăcătorului, tendinţa spre rău, atmosfera de întu-
neric, imaginile de război şi creaturi de pradă leagă îndeaproape •tragedia
lui Tarquin » de drama matură a lui Shakespearc" 3 •

Ciocnirile „polare" dintre criticii care au definit pcrsonajrle din JI11c-

b1 fh nn se limitează numai la relaţia :\Iarbeth-Banquo. Dupli G. Wil.. on
I\:ni~ht:

„ Lady :\Iacbetb, ca şi soţul ei, e influenţată de Surorile Fatale (the

W1 inl Sisters- niijitoarelc; parcele) şi de profeţia lor·· 1• Dar după

Brad IP\':

„Practic, Vriijitoarl'le nu inseanmă nwuc pentru ea. Xu simte în

narurli nici o analogie eu sropnl ei YinoYat...'' 5 •
Tot după Bradlry:
„Este o eroare să o comidcriim remarrnbilrL din punct 1lo YCdere inte-
ledttal. Cînd joacă un rol, ea dă doYadă de multă autostăpînirc, dar de
p11ţină îndemînare" 6 .

1 Leo Kirschbaum, Cltarar/N f1111/ ('/11m11lrri:atio11 i11 / 'hakrspmrc,

Di rroit. 1962, p. 58 - 59.
" Kenneth Muir, Op. cil„ p. LIX.
3 J.W. Lever, 'll(lkrspcarc's Xarratfre I'ol'ms, în ..l Xew Co111pa11ioti
to Shakespeare Slurlics, etlited by K. :lluir filHl S. Schoenbaum, Cambridge
University Press, 1971, p. 1:26.
4 G. Wilson Knight, Jlacbcth a11d thc Jfc/r1t1lly.•ic of Eril, în The Wliul

of Firr, 1930, :Uethuen, London, 1972, p. 1.l~.

;; A.O. Bradlcy, Op. l'it„ p. 312.
s I/Jill„ p. 311.

346
Sau după John Wain:

,.(ctt) nu are pic de imaginaţie . O femeie cu vederi înguste, acapMa-

toarc la e:xtrcm" 1 .

Dar Yerity o yede cu totul altfel:

„Şi din punct de yedere intelectual ca îi este superioară lui Macbeth,

a.şa mm este Porţia faţă de Bassanio şi Rosalinda fată de Orlando. Cu
cită îndemînare înfruntă ea ezitarea lui Macbeth de a merge mai departe
cu crima şi cum îi atacă punctele slabe; cit de repede sesizează - prea.
tîr7iu - efectul omorului asupra lui M:acbeth; ce resurse şi cit ă vioichme
a spiritului manifestă. ea în scena banchetului, unde încearcă mai întîi o
metodă, apoi alta, apoi încă tma pentru a-i restabili echilibrul mintal...'· 2 •

Asemenea interpretări opuse, cu care ne·ll.U deprins alte piese sha-

kespeariene, par de-a dreptul.. fireşti cînd este >orba de problemele psiho-
logice dintr-o tragedie ca Macbeth unde:

„Sha.kespearc a fost fascinat de însăşi dificultatea de a face ca, prin

pură Yirhwzitatc, ceea ce este improbabil din punct de vedere psihologic
să pară posibil" 3 •

Cum s-a mai spus, 111acbcth este, prin excelenţă, „o tragedie a ambigui-
tăţii" sau, ca sit preluăm un termen al lui Wilbur Sanders, „a paradoxt1lui":

„Măreţia tragediei Macbcth stă în capacitatea de a surprinde atîtea.

modalităţi aparent contradictorii de reacţie faţă de aceleaşi fenomene.
Dar o asemenea măreţie face, bineînţeles, extrem de dificilă o afirmaţie
tranşantă fără să recurgem Ia paradox: parado:ml răului, care este atît
primar cît şi ireal; paradoxul binelui, care este cit se poate de real dar nu
triumfă; paradoxul unei Soarte care nu este numai prescriptivă şi obliga-
torie ci şi incapabilă să încăh1şeze voinţa; paradoxul unei libertăţi a sufletu-
lui, trădat de posesorul lui dar şi supus violării din afară; paradoxul unei
compasiuni il'rtătoare care este şi o sentinţă . Ku văd nici o posibilitate
dl' a elimina aceste paradoxuri fără a minimaliza reuşita lui Shakespeare
exact în punctele unde este ea mai impresionantă sau fără a face «baga-
tele din spaime & şi «a ne ascunde în cunoaştere de fatadă & cind ar trebui
să ne supunem misterului lucrurilor. Pentrn că fiece paradox reprezintă o
apropiere de regitlllÎle centrale ale incl'rtitudinii şi ale suferinţei îndurate,
rt>ginni unde, probabil, este mai curînd irel1:rn11tă d ccît lămuritoare (sub!. 11.).

1
John Wain, Op . cil„ p. 175.
A. W. Ycritr, îngrijitorul ediţiei Cambridge a pirsei, îa Introducere,
2

Cambridge rniYcrsity Press, 1901; 1934, p. XXXT .

3 Kl'nnrth Muir, Op. cil., p . LIII.

347
Mllcbcll1 nu c piesa care este pentru cil ufcril cxpllca(ii, ci pentm cil ne
pPnuite să cout cm1J l ăm ;irestc' problrmc tl1i11uit11are cu frnnitate ~i l'lintj" 1•

!na.inte de a face; aceste grncntlizări, San<lcrs analizase „pirntul"

celei de a. doua jumătă(i a pirsci, un nrs birwmnosrut, rostit do )fa<'bcth
la. sfirşitul scenei omorului:

„ cDe n-a.~ mai şti <lc-omnr şi ni ci tic mine' » (To know my <le1•1l, 'hrnre
bcst not know myself - „nceit să ştiu dr omor mai bine n-aş urni şt i de
mine• - II, 2, 72).
lfacbeth îşi dă scama <'U lltt exist.ii posihilitatC\a tic a-şi <'1111oaşh' fapta.
( de a sesiza adevăratn. ci natnră şi de a st• împăca cu ea) şi, în ar('Jaşi
timp, do a se cunoaşte pc sine ( de a trăi în pace cu sine, <lt> a ,,. rern-
noaşte pc sine). Antinomia e absolută . Dacă el conliuuii să se C'Unoasrii pc
sine (să cunoască eul care a fost), fapta e incn·<libilă şi mo11slrnnasă. Dacă
st>~izează realitatea ci, se înstrăinează <le sine şi nu mai poate rt>runoaşte
1·a a sa M.îna plină de Rîng<'. (Este în natura faptului reprobabil să des-
partă cu arrast;i 11a11ă fupta de făptaş, astfel întit acceptarea faptf'i implică
alienarea de sine îusuşi.) Foarte bine, Marbcth îşi va cunoaşte fapta. \'a
ajunge la pa1·e ru ca, işi v11. dă di viata în jurul t> i, o va accepta ca realitate.
Ceea ce nu va face este s1I rPcw1oască fapta - ~ă o Ya1lă ca nn art al Gene-
ralului :M:acbeth, \'a,<al credincios al milosti\'lllni D011can. Dl' la areRt
eu tşi ia d.însul un bun -rii m ~~ dureros în nrsul d,• mai sus, înrP11ind cnn-
~truirea unui nou ~cn 01 a ri'trni premiză csle a~asinatul" 2 •

Difirultă(ile legate dr i11terpretarca rohtlui vrăjitoarelor, n. căror

ivire pe scenă este „cheia earacternlui întregii piese" (Coleridgc), a dat
naştere la numeroase Jurui de poziţie cu caracter moral, psihologic şi filo-
zofic. Extrasele de mai jos, prezenlate in ordinea cronologfrfl a r11tblicării
respectivelor lucrări, au tm sim1llu caracter „orientativ".
Despre o prolcgl're a lni Colcri<lge (1813?):

„Dl. Colcridge a înce11ut 1nin a comenta ntlgara croan' a teatrul11i care

tra.nsformă Surorile Fatalc/Pnrcelc în nişte Hitjitoarc călare 11<· cozi tle
mătură. Ele erau făpturi groaznice îmbinîn<l Ptucclc şi Fitriile anlidlor cu
vrăjitoarele super~! itici gotice şi populare. Si11t na hui misterioase : fără
ta.tă, fără mamă, fără srx: \'În şi dispar; ci\ lăuzesc min(ilc pen·<'n;e de la
un rău la alh1l şi att put<'r<'a <le a isp iti pe t\'i rare sînt propriii lor ispiti-
tori"3.

1 Wilbur San<lers, J'hP 8/ro11g l 'r8.<i ,11isi11 of Jlacbl'lh, 1()Gfl, în Crise-

boolc Ser ies, Op. cit., p. ~()7.
t lbid., p. 256-257.
~ S.'f. Coleridge, , '!11il.r.,prur1·n11 t'ritil'is1,1, r,,·t·ryman\ LilJrary, vol
II, lg67, p. 2~0 .

348
 lht[lil lla zl i tl (lt-L I):

.„ .. rit' ~se burnrft cîml sî ngc rcrtzft regii buni & ; nu sînt nici ale pftmîn-
tnlni. nit·i ale aerulu i ; tar trcliui să fie femei, dar bărbile nu le îngftduiet,
se şf ri1d1tie:;t lli11 r ăs1rn te1·i să-l ducă }Je :Macbeth sp re culmea ambitiei sa.le
ca si1-I «llliigcascrt în ceea cc pri1·cşte urmările mai serioase şi dnpă ce-i
arat ii i 11tn';;1tl spectacol al artei lor, îşi manifestă maliţioasa inc în tare fa.t~
ele . pPr;u11.1•lc sale dezamă~itc prin întrebarea sarcastică: eDar te-a pătit
!lhtdJt•tlJ 1l1· part:' ltluit? » ( I\', 1, 126)" 1•

Yeri t) (l!JO L):

.. El1• 1111 sînt pur ~i simpltt întruchiparea i spit ei1ătmtr i cc . Sînt personi-
fi tiiri ale forţelor răului 1·arc operează în lume, a le prin ci11ittlui activ al
riiul ni di 11 na.t.ură şi odctatr; mueltc ale întunericului~ ( ... ) P entrn ca ele
s1t :iib<i 11rid în imagin atia populară, Sl1akcspeare le face să se mene cu
vrăjit11;m ·ll' din supcrstiţi;1, popularii ... "~ .

Dradl".r l lnO.J):

,.Yrajituarclor .. . li se acort.l.ă o influentă cxageraUt asrtpra :icpunii;

uneori sir1t dcscrbc ca zci\e sau chiar ca. Parce cărora. )facbcth nu are pu-
tcn·a s:1 lr reziste. Aceasta este o denaturare. Pe de altă p arte ni se spune
că i11fliu·111,a lor este consit.l.erahilă asupra ac(iunii pentru că ele sînt doar
rC'pn·1,c11Uni ~imholicc ale vinii inconştiente s:u1 scmicon5tiPntc în ::lfacbeth
î11:;11~i: <·1•1•a ec e:;tc insuiiriPnt.
( ... ) ... 1111 sînt, sub ni«i o furmft, fiin(c ~upranalurale, ci nişte femei
bătrît11', ,;:ua„r şi zdrenprnaM', supl e şi hidoa,e, de o răutalc ntlg:iră ... ( ... )
sî11t «Uill'ltdt• i11turwriculiti 1>; dt1hu rilc sînt ~stă pinii» lor ( IV, 1, G3). ( ... )
... <!1·~i iuilucn(a profqiilur niijitoarelor a upra lui )facbeth o foarte
marl'. ni,,. ar:ttă rit ~c po:Ltc de cJ;ir că este o influentă şi nimic mai mu lt.( ... )
Cîn1l >ladJdh rcyet.J.c vnijitoarelc, după ucitlcrea lui Dtrncau şi a lui
Banr111n. nhsen·ăm, totu5i, o schimb:ire }Jrof11udă. X11 mai este nevoie ca ele
să ia:;ii în r-all'a lui; el c cel care Ic c:iută ... ( .. .)
( ... ) l'u1intelc n·ăjitoarrlor sînt fatale pcu!ru erou numai pentru că
în el cxi~ta CCY:t care tişneştc în luminii la auzul lor; dar ele sînt, totodat~,
martor!'!e unor forte care nu-şi înc~tează niciodată acti1·ihdra în lmnca din
jurul lor ~i, în clipa cînd rlînsnl li se prr<lii, ele îl priJ11l, rnră sriipa rc, în
urzeala Soarlri" 3 •

1 '11"ill;am Ila.zlit!. Clwraclers of Shrt7.«-.0 11r/ll"e's I'l11ys (:'lratbcfo), 1817.

YcniLy, Op. cit., p. 9i .
2 .\.. \\'.

.3 }d'. Dradlry, Op. cil., pp. 285 20:?.

349
 Corsou (1907):

„(l'răjiloarele) sînt personilicări ale •dtilitu:ilor co dau gînduri uci-

gaşe» (I, 5, 40) ( ... )şi ele răspund a.finitrrtilor electiYc din sufletul omenesc.
Sînt entităţi obiectiw„."1.

G. Wilson Knight (1930):

„„.sînt concepute obiectiv; nu sînt, ca. pumnalul şi duhul, efectul su-
biectiv al răului în lnintea protagonistului. în uniyersul din Macbelh ele
sînt entităţi independente; şi faptul cit pe 1ifacbeth il instigă direct iar pe
Lady 1ifacbeth indirect pare să a.firme obicctiYitatea răului" 2•

Stauffcr (1949):

„Yrăjitoarele au o existenţă obiectiYă. (.„) Privite filozofic, sînt greu

de interpreta.t. E posibil ca semnificatia şi definirea lor să fi fost întru-
cîtva sacrificată de dra.gul spectaculosului. ( „.) tSoa.rta şi ajutorul meta-
fizic» creează scene de efect în teatru, dar ele sînt prezente în gîndurile pe
jumătate ascunse a.le lui 1ifacbeth cu privire la viitor înainte de a-i Yorbi
lui în furtuna de pc landă. Vrăjitoarele îl ajută pe Macboth cam aşa curu o
ajută Pandarus pc Cresida: clind glas unui imbold ex.istent" 3•

Uuir (.HJ.jl):

„Xu cunosc părerea personali a lui ~hakespcare despre vrăjitorie -

dacă accepta dogmele din Demonologia lui James I sau dacă era de acord
cu atitudinea sceptică a lui Reginald Scot (care ataca superstiţia şi apăra
nenorocitele femei persecutate ca vnljiloare - t11 lucrarea The Discovcry of
Witchcrafl, 158.J, 11.11.) .„ Dar el p11tea. folosi credinţa în vriijitoric în scopuri
dramatice. („.) Să se observe, totuşi, că Stuorile fata.le îl ispitesc pe :\fac-
bcth numai pentru că îi cunosc visele ambiţioase; şi, chiar aşa fi.inu, că
profeţia lor despre coroană nu dicteazft mijloar'e criminale pentru a o do-
bîndi - e nrutră mornlire~te„."~.

Rosl'i ll'r l1%1):

„(Swurile fatale) prezintă. difirnltăţi foarte mari pe11tru cititorul
modt>rn şi mai mari încă pentru regizor şi spcctatoL·i („.) Asupra spectato-
rilor iacobi(i ele awm1 1111 rfr<·t imrdiat: a;;11pra noastriL na pot avea. uici
un cfrct. ( „.)

1 Hiram Corson, .[11 I11/ro1lul'lio11 to llll' Sl111ly of Sltol.:e.•prrrrr, London,

1907, :2:29.
2
G. Wilson l\night, Jlatbeth aud //1P Jfelt1physic of Ei-il, Op. cit.,
p. 157.
a Donal<l A. Sta.ttUcr, SlwkrspeMl' S W(lrld of h1wgrs, 1949, Indiana
0

UniYrn;ity PrcR~, 1966, p. :211.

4 J\:c11nr1h )luir, Op. cil„ pp. l,..\T-L\IL

350
 ( ... ) Ele nu sînt vrăjitoarele adevărate sau presupus umane pc care
Jamţ'S I le torturn spre mai marea. sla,~ă a lui Dumnezeu; pentru că clo
prezic yiitorul şi-1 prezic {'.Orect. ( ... ) Ele simbolizează nu ideea ci scnti111e11·
tele noostrc des1Jrc tot ceea ce există în lume pentru a fi controlat de justi-
ţie, umanitate, morală sau lege.
( ... ) Cu ele sînt asociate toate fenomenele distrn,,a-ătoarc şi haotice şi,
de cele mai multe ori, fenomenele care dezorganizează societatea ome-
nească („.) Deşi nu mă îndoiesc că James I era stăpînit de groază cvla.-
\-Îoasă, am considerat întotdeauna replicile lor rimate drept terifiant-co-
mice şi am ajuns la concluzia că aici Shakespeare le-a făcut hidoase şi lip-
i te de demnitate. Nu au nimic satanic inele şi, după păie.rea mea, au fost
cu bună ştiinţă degradate şi urîţite moral pentrn a face corp comun cu
Scotia şi cn 1\facbeth insuşi"I.

Wain (1964):
„Yrăjitoarcle„. nu sînt, de fapt, plăsmuiri ale imaginaţiei religioase;
ele aparţin folclorului. (Bineînţeles, în piesă nu sînt niciodată menţionate
ca ~năjitoare &, ci numai ca •surorile fatale&, amintind clar de cele trei
Parce sau do Nomele din mitologia scandinavă.) Sînt, indiscutabil, agenţi
ai Prinţului !ntunericului, dar funcţia lor în piesă nu este atît de a aduce
pc scenă o adiere de pucioasă, cît de a simboliza rrgiunile tenebroase,
nrr:q>loratc, ale mintii omeneşti" 3 •

:'.\Iacrae (1980):

.. Tema ambiguităţii, centrală. în piesă, operează în modul cel mai cla.r

prin năjitoare, glasurile cele mai impresionante ale antinatnrii şi haosu-
lui. ( ... ) Bineînţeles, ele nu fac promisiuni; rostesc doar cimilituri pe care
~facbcth, în slăbiciunea lui, le interpretează. în sensul propriului său interes
rYitlrnt. in consecinţă, el nu este înşelat de vrăjitoare, ci de înrrrr!Prra greşit
întemeiată pe pro1nia. sa i11terpretarc" 3•

Rowsc (Hl81) :

„E foarte posibil ca o minte modernă să vadă în vrăjitoarele din

M11cbeth extrapolări ale inconştientului. Shakespeare a fost răsplătit pentru
că s-a încrez11t în instinctul srrn în loc srl urmeze exclusiv calea. intelcctu-
lui.„"4.

1
A.P. Rossitcr, Macucllt, în Angel icitlt Ham.o, 19fil, Lo11gmans, Lon-
dun. 1970, pp. 220- 222.
~John \Yain, Op. cit., p. 187.
3
A.D.F. 1Iacrae, in notele de la W. "ltakcspcarc, Afacbcth, Long1ua.n,
York Press, 1980, p. 70.
~ A.L. Rov;se~ lfha/ ,-,'f,nl.t<peare Rrr11l a11d Tl1oughl, Coward, New
York, 19.t l. p. 93.

351
 fii ciurl::i. :imbignităţilor <>arc satisfftcean pc cititorii cti cele ma,i ili-
wrsl' (·onYi ugcri - Hnmn i~ti, <"'l'di nrin~i, IH"' ""Jincioşi, protestanti, c::i.Jyini,
('atoliti , c11 în atîtra. 1tltc• rî11d1tri, ~i în Jlacbcth putem desluşi ştatornica
CJp(iune moralii a ltti Shn.k•'~pe;irr. ~!ai mult, e::i. este n.cccntuată mai prcg-
n:n1t ca oriuncl<' în altft p::i.rt<': în lu1n"a non.stră ncdcsfwîrşită,, unde coexistă
binele ~i răul, atlt•1·iirnl şi minc·iturn, rcalitn.te:i şi aparenţn., cimtrn. şi tră.­
d::i.rea, onrnl trebui» sii fit> de p1irtcn ltuninii, nu a întunericu1ui, a~<t cum îl
îndcaurnft con ştii nta care bate la poarta oricui l a~n. cum, în scena .Portaru-
lui, vfaţa bate la pnarfa ca5telnlui). Şi deoarece „„. conştiiuta, con~tiinţal
/O, o un l'lr atît Jc gingn.ş!" (Jlenric al T'Jil-lm, H, 2, 1 l3 - 144), pînă
şi cole urni ahjPdc relmtnri onwneşti nu slu~ Ioritc do toribilelo ei
m119trări.
Comrnt1ncl wrs:irilc lui :\JiwlJcth:
„Duncan
S-:t do\·e1lit alît de bli11d ca n'ge
Şi-atit tlo clrept în na.ltn-i loc n. fost,
Că <lamrile lui n.r vesteji
Ca lngerU cn glasul lor de trimhi( i
Pătatul greu al omorîrii su.le" (I, 7, 16- 20)
L.O. Kni;;hts sttbliaiază:

„Ilirtcîn(olrs, tndără!ul aet'stor rîuduri remnoaştem concep(i:t !rudi-

ţionalii despre ziua .Ju<lccilţii <le Apoi, iar p.icsa n11 face altceva dccît să
liescrie ua!1tra •.i1ulel'ilţii ». Întocmai după cum mu beatitudinea ci vir-
tutea însăşi eRte tiisplnfa ,-irtutii » ( cf. Spinoza, El ica, Partea V, 42), aşa
şi cumplita osînclă din această piosă este cuprinsă în carnrteristfrile intrin-
seci ale untti rftu c~ufat şi rnHiYaL" 1.

Cn alte c111intr, Judecata de Apoi a cretlincioşilor se transformă, nu

numai pentru unii din aceştia, ci şi pentru sceptici, în Judecata de „Acum"
într-o tmge<lie pe care am putea-o diviza „temporal" în trei părti: îngînarca
zilei ru i10aptr;1: noaptea; îngînaren. nopţii cu ziua.
L.C. Knig'hts îl citează pe Spinoza; dar ideea virtuţii răsplatite prin
virtt1tea ÎJJsiişi fw-iese exprimată încă de filozofal itn.lian de formaţie
aristotelicii Pfrtro p„mpc•nazii (1462- 1525?), despre cu.re IIarry Elmer
Bn.rnes scrie:

„ Răsplata\"Î rhtt ii e~h> Yirtutca însăşi, dttpă. cum pedeapsa celor

vicioşieste viciul. El socotea că acestu. trebuie să fio principiul riililL!zitor
a.I codului no~tru moral"".
1
L.C. Knights, ShakPS)JPf'!rc: I\. ing Lear a1id the Greai TragediP.~, în. The
Age of Shakespeare, edited by Boris Ford, 1955, Penguin Books, Ifarmon.ds-
wortl1, 1964, p. 244 .
2 ITarry Elmrr
Bn.rues, 1f11 fnlelleetual aml Oul/ura! Hislnry 11{ lhe
Western TI'orl•I, ynJ. Ir, Tllinl HeYiRetl Edition, Xcw York, p . 562.

352
 Pe de altă parte, iuc:ea viciului 1w1kpoit prin ci însuşi, cunoscută şi
diHttl:ită de umanişti, fu ese formulată cu mult mai înainte. Battenhouse
:m1tf1 ră pedeapsa „lăuntrică" se întîlneşte la Plutarh, în Jlor(ll ia (tradusl
în rnglrză de Philemon Jiolland în 1G03):

„ ... chiar în clipa siivîrşirii, o faptă păcătoasă tlă naştere în sinea. omului
la propria sa pedep irc - astfel incit cei răi „nu au ne\·oie nici de Dumne-
zeu. 11i ci de oameni, ca să fie pedepsi!i", fiindcă însă.şi viaţa lor ticăloasă. şi
patimile lor neînfrîna,te sî11t de ajuns ca să· i chinuiască grozav" 1. (K. Yuir
va mai adăuga, în Op. cil., p. LXIII: „ ... multe spaime teribile, tulburrtri
şi pfLtimiri cumplite ale spiritului, mu~trări ale conşliin\C'i, căilit(t diFperati
şi ni>linişti Iără sfîrşit".)

Jfattenhouse reaminteşte că Seneca a arătat însemniitatrit pedrpsci

intrrioare în lucrări rn Tltcba·is (Oetli11 cunoaşte remuşrarM, furia şi ne-
bunia) sau Herculcs F11rr.is (Theseus sp11n<': „ ... sufletul Yinovat c zdrobit
de propria sa formă a vinii")e.
Tot Baltenhouse trece în revistă rdle1·tarca ideii de .. a11tnpedep~ire"
1a uuii teoreticieni şi scriitori rena scentişti: La Primaudaye, Fulke Cre·
viile, George Chapman, Philip Mornay. Dare surprinzător că nu·! mcn\io-
ne:iză pe Shakespeare, nu numai în legăturii. cu Macbcth, ci şi cn Troilus
ţi r'rPsiăo, tuHle întîlnim replici ca acestea, accentuate prin rrpeti(ie:
„ Ulise: for pofta-i lupul aflător oriunde,
Ce, sprijinit de bunul plac şi foriă,
lşi faee-o pradă din illtreaga lume,
Apoi so-nghitc singur. (I, 3, 121-124)
Ag„11il'mno11: ... Omul mîndnt so mănîncă, pe sine ... (lT, 3, 38)
1'er~it: ... tottt'.fÎ, într-un fel, tlesfrînarca se mănîn<·ii pe sine" (V, 4.:~!1 1 a.

L. Leviţr!ti

1
Roy Battcnhouse, Jlurloue·s Ta1ulmrlai11e, 1941, Vandcrbilt l\"<t ·h-
villr, 1964, p. 100. '
" lbid., pp. 104 şi 106.
3
Jlacbeth a. influenţat considerabil piesa Ră;;vai1 şi Vidra de Ha~d1• 1t
- atît. tematic şi ca~acterologic, ci~ şi lingvistic. Dar se pot semnala şi
paralel1smo cu alte piese shakespeariene (v. L.L., Procedee lingvistic-stilis-
tire slwkcspeariene f11 Ră:;ra11 şi Vidra, ln ÂtUllcle U11iVfrsi[rlfii BucurPsli
Filologie, 1975, pp. 75 6). . . '
353
23 - SJ"1akespC'are, opere VII
NOTE

1 Prima S('rnrL a piesei, 1n care apar cele trei vrăjitoare, este consiLll'Jatii
de unii comcr1tatori ra ncfii11d datorată lui Shakespeare, deoarcr-r
nu a.r contiibui cu nimic la împlinirea tragediei care formează obiet-
trtl piesei. Ca efect scrnfr, apariţia celor trei năjitoare fără îndo-
ială tii impresiona in mod deosebit spectatorul epocii shakespea-
riene pregfltindu-1 lmitru desfăşmarea unei tragedii dominată de
for(e supranatarale, tde căror hotărîri se îndeplinesc întocmai pînă
în ultimele momente ale tr11„cclici (Y. Comentariile).
Folosirc:l mctmlt1i iambic, con tind din patru picioare, este
întîlnită l<t Slrakr.pearc ori Lle cite ori apar fiinte supranaturale ca,
de rxrmpltt. în uncie din repliciile lui Puck din Visul unei nopţi de
i:11ul . .\rest fapt ronstih1ie prin urmare o serioasă indicaţie că dra-
m.t! 11rgrd ar fi putut adftllga o scenă introductivă ulterior ·crierii
pirsC'i.
2 In textul original: „fa ir is foul, antl foul is fa.ir", frază oarecum prover-
bfală, întîlnită şi în poemul Facrie Qucene al lui Edmund Spcnser,
eJ.11rimînd existenţa unei situaţii de confuzie şi răstnr nare a ordinii
normale şi a valorilor într-o comunitate omenească.
8 S-a constatat că termenul „sîngc'· c te folosit de peste o sută de ori în
cuprinsul piesei.
' Stilul replicii sergentului reaminteşte de stilul bombastic al actomlni
recitind. în Hamlet (<tct. n, SC. 2), uciderea lui Priam de către Pyrr-
hus. fiul lui Ahile, după cc grecii au pătruns în Troia.
i Termeuttl „Yăr'· era folosit într-na sens foarte larg, pentm orice fel de
rucle, în epoca elisabetană. În cazul de faţă însă, regele Dnncan şi
Maebcth sint yeri drepţi, bunicul lor fiind regele Malcolm.
6 Ananoni~m. ÎJt secolt1l al XI-iea, cînd a domnit l\facbeth (între 1040-
10:1 Î ) n 11 exi tau tunuri.
7 Alu7.i<' la cl ·alt1l Golgotha de lingă Ierusalim, al cărni nume înseamnă
în f'braică .. lom! craniilor"' şi care e numit .. Dealul calrnrnlui " fiind
ct•lina pr eare a fost răstignit Isus Ilristos. 8ergentul vrea să spună

354
 că. mă.colul a fost atît de cum1llit incît din craniile răzniitiţilor s-ar
fi putut înălţa un alt deal Golgotha.
8 Rang nobiliar în Scoţia. desemnînd un şef de clan (trib) care în aceasti
calitate era şi baron al regelui.
9 Comita.t în estul Scoţiei.:
10 Metaforă folosită pentru :Macbeth, considerat egalul Bcllonei, zeiţa
războiului la romani, - sora sau sojia lui Marte. Preoţii Bellonei
îşi făceau răni pe braţe şi picioare cînd aduceau sacrificii zci\ei.
11 Insula Saint Colme's Inch, numită acum Inchcomb, se afl1i. în estuarul
rîului Forth, în apropiere de Eilinburgh. Cm·întul „inch" ar însemna
in limba Erse (irlandeză) „o insulă mică".
12 In original e folosit termenul „dollar", monedă creată abia în 1518,
aproape cinci Sllte de ani mai tîrziu. Anacronism.
13 Vrăjitoarele sînt numite de l\Iacbeth şi Banquo „surorile fatale" şi
considerate creaturi ale Destinului. Oînd sînt prezente, ele se com-
portă ca nişte bătrîne urîte şi răuvoitoare, aşa cum apar în broşu­
rile contemporane descriind procesele vrăjitoarelor. Ele deoache
porcii, dau boli acelora care le displac şi fac tot felul de năji. Regele
Iacob I a.trage atenţia asupra pericolului pe care îl rcprczin.tă vrăji­
toarele în tratatul pe care îl scrie în 1597 intitulat Demonologie.
Cînd fusese numai rege al Scoţiei, s-a descoperit (în 1591) un com-
plot a.I vrăjitoarelor care urmăreau să-l omovre. Desroporite şi
judecate, una dintre ele a mărturi ·it că îm1ncună cu ;dtc două
sute de vrăjitoare a făcut o călătorie pe mare, folosind C'a ambarc&-
ţiuni site pentru cernut făina (v. Comentariile).
14 Un document. a.I timpului menţionează faptul că o vrăjitoare, dncîn-
du-se la un fermier în chip de cerşetoare, nu a căpătat nimic de la
el. Curîud după plecarea. ei, fermierului i s-au îmbolnrn-it si au murit
douăzeci de porci.
15 Oraş în nord-Ycstul Siriei.
16 Nume obişnuit dat corăbiilor în vremea lui Shakespeare. Documentele
timpului menţionează o corabie numită Tigrul, care, in anul 1606,
a făcut o călătorie în care era eit pe ce să naufragieze. Chiar dacă
în 1606 piesa Macbelh era deja scrisă, călătoria plină de peripeţii a
corăbiei ar fi putut determina introducerea ulterioarll. a numelui
acesteia în piesă pentru impresionarea spectatorilor. (Cf. A două­
sprezecea Maple, V, 1).
17 Vrăjitoarele: aveau puterea să-şi ia înfăţişarea oricărui animal ar fi
dorit, dar fără coada re spectivă.
18 Se credea căl vrăjitoarele pot pluti pe mări, chiar în timp de furtună,
intr-o sită sau pe o scoică sau coajă de ou.
Nu rezultă însă de nicăieri că, în timp ce reda credinţa popu-
l ară privitoare la Yrăjitoare şi VIăjitorie - probabil spre a fi şi pe
 placul regelui Iacob I, Rliakr~1warc ar fi trl'Zllt el în sus i în p11terra
vrăjitoarelor (v. Comrnlariile). 1
19 Vrăjitoarele stăpîncau ~i vînt11rilc, iic care k pufran \'i11<le mariuarilor.
însuşi regele Iacob I crezuse că forhillile repetate, iie care le-a întîlnit
pe marc, în călătoria sa spro Danemarca pcnt ru a se căsfttori rn o
prinri11 csă danczft, se d1itoraseră năjitoarclor.
20 Referire la un carton rohtn<l, numit „cadranul corft!iierului", pc care
cra.u mitu.te 32 de puncte cardinale pcntm busola corăbiei; ele
unde numclo lmsolei însăşi.
21 Unii com1·J1tMori ai textului piesei Macocth sînt de părere că spu ·rlc
vrăjitoardor constituie o confirmare a.practicilor vrăjitoreşti îu
legătură ru conspiraţia unor nobili scoţieni urmărind uciderea rcge-
ltti ~fakolm Duff, unchiul regelui Duncan. Conspiraţia. îiind desco-
peritu, cot1spirntorii au fost executaţi, cu ocazia judecării lor, dîn-
<lu-sr, pr lin.;, în Yileag toate practicile vrăjitoreşti. !ntre altele, se
modulau !'orpuri omeneşti din ceară, fiind apoi înţepate cu ace sau
topite pe îneet1\l în fata unui foc mic. Cel impot1iva căruia se făcea
vrajit 1u·m:1 ·ft moară cu încetul. (v. Comcnta.riile).
1!2 Cifra trei şi 1nltlt ipli ide arcs(cia erau considerate cifre sc1Yind practici-
lor niîjitorrşti.
23 !n original. :Matbcth rcpctr1 cm·in(clc vrăjitoarelor, cu care se încheie
~cc1111 J, airi c·u sensul că, în momentul respectiv, vremea se arăta
fo;utc: R<'liiinbătoa.re: cînt frumoasă, cînd rea. Faptul e pus în legă­
t1trft eu ap:tri(ia vrăjitoarelor, care sînt însotite de fnrhmă ori de
rîtc uri apar un!leYa.
24 Localitate lîngrt care so alia paltltul regelui Duncan.
25 Tată I 11i !llt~dJeth.
26 Sprijinul pc care Cawuor îl acordase norvegienilor inYa.da.tori a dcycnlt
cuuosrnt 11umai clupă băti1lia care a iwut loc; prin urmare faptul
nu fo,t·sc îucă auus la cunoştinţa regelui D1mcan. Cu atît mai puţin
arnscsc n·gele timp să-i acorde titlul de „than de Cawdor" lui Mac-
bcth.
! 7 Ro s se rcicră la amîndouă ,·ictoriile lui Macbcth fiindcă, da.că în prima
bătălie l-a înYins pe răzvrătitul Macdonwald, în cea de a doua bătă­
lie, rn non-c:;icnii, aceştia. erau sprijiniti pc ascuns de un alt
răznfrtit, Cawdor, aşa. că ambele victorii au fost împotri,·a unor
răznătiţ i. Macdonwald se ser>ise şi de mcrcrmtri irlandezi. (Y.
nota D ).
28 MacbeLh aro vfa.iunea uciuerii lui Duncan.
29 Descrierea mortii lui Cawdor seamănă foarte ffiltlt cu aceea a contcltd
Esscx, executat pcy.tru trădare nu mult înainte de moartea. reginei
Elizabcta. Shakes;peare ar fi Yrut m acest mod să-i aducă un Oirntgiu
lui Essex, pe ta.re ll .simpaîiza.. P;l.r.e,r.ea aceasta, a unora dintre co-

~56
 men:tatorii piesei, este însă puţin fondată deoarece Cawdor era un
t!ă.dător, pe cind Shakespeare nu-l considera pe Essex ca atare.
00 Tron.ul Scoţiei nu era ereditar în vremea lui Macbeth. Cînd regele îşi
desemna, fiind încă în viaţă, succesorul, ceea ce se întîmpla deseori,
acestuia i se acorda imediat titlul de Prinţ de Cumberland, ţinut
aparţinînd regelui Angliei, dat ca feudă regelui Scoţiei, care accepta
astfel să dovinii vasalul regelui englez. !n mod a emăuător, în Anglia,
titlul de Print de Wales desemnează pe moştenitornl prezumtiv al
tronului. Dar prin acordarea de către Duncan a titlului de Prinţ de
Cumberland fiului său Malcolm, Macbeth vede apărind11-i o piedică
serioasă în rMliziirea visului său a.mbiţios de a do,·cni rc>gcle Scoţiei,
a~a că. îVi prupime să acţioneze repede.

81 hlacbcth se adresează stelelor fiindcă uciderea lui D1rnran nu va putea

avea loc decît nMiptea.
82 Faptul că :\facbeth îi scrie Lady-eJ Maubcth despre întilnirea sa cu vră­
jitoarele arată cît este de impresionat de proorocirea ce i s-a făcut.
33 Nu avem nicăieri, în tot cuprinsul piesei, nici un exemplu de duioşie
sau purtare binevoitoare din partea lui Macbeth.
84 Din spusele Lady-ei l\facbeth rezultă că Macbeth nu este un om lipsit
de scrupule şi că ar vrea să-şi atingă scopul, deşi nedrept, pe alte
căi şi nu pe calea crimei.
85 Cronicarul Holinshed nu menţionează că Lady Macbeth ar fi fost păr­
taşă la comiterea crimei. El menţionează numai că l-a îndemnat
foarte stăruitor să-l omoare pe Duncan, deoarece era o femeie am-
biţioasă şi dorea mult să se numească regină.
86 C'o rbii sînt prevestitori de rele ; Duncan soseşte aşadar la castelul lui
Macbeth într-o atmosferă sinistră. Şi în folclorul românesc întîlnim
„corbii croncănesc a cobe".
Regina.Id Scot, în Discoi<&ry of Witchcraft (Dc::văluirea vrăjito­
riei, Hi84) scria: „Corbul c un sol permanent al durerii şi nenoroci-
rilor".
O referire a,semănătoa.re întîlnim şi în Othello (IV, 1) „Dă roată,
ca lU1 corb care cobeşte, pe-o casă de ciumaţi".
87 Cuv.iutele Lady-ei !facbeth arată că e hotărîtă. să-l omoare ea pe Dun-
can, dacă Macbcth ar şovăi să săvîrşească el fapta din cauza firii
sale incapabile să facă vreun rău cuiva sau a scmpulelor sale. De
altfel, după cum spune în act. II, se. 2, l-ar fi omorît ea însăşi pe
Duncan, dacă nu ar fi semănat, cînd dormea, cu tatăl ei. Stăruinţa
pentru îndeplini.rea hotărîrii Lady-ci Macbeth de a-l ucide pe regele
Dilllcan s-ar explica, probabil, nu numfil din dorinţa arzătoare ca
so{ttl ci şi ea ~ă ajungă rege şi reginii, dar şi din ura pe care ·o nu-
treşte pentru Dunc,nn din cauza executării, pentru trădare, a pri-
nlilhii ~i soţ, fopt earo na e m'3nţionat, de altfel, în piesa de faţă.

351
38 L'n cxcm1ilu de ironic dl' ~ituatif•: Duncau lat1dfL castC'lttl 1rncle î~i l'll,
găsi un sfîr~it tragic·. 'fot ca o ironic de sih1aţic aparr, mai dc11artr ,
folosirra de căfrc I unrm1 a trrmC'11ilor: „gazdă" ~i .,oaspete", refc-
rindn-s<' la calitatea de gaz dă a Lady-ci llfacbetb., rare implica obli-
gaţia ci ş i a lui Macbeth dr a-şi ocroti oasprtclC' de o.ricc rele.
39 în scn ul 11otci pr<'redenfr. gazdC'IC' au datoria să facft şi rugiiciu·1i
pcntm siguranţa oa!'}lctrltti lor.
40 ldr;1li zarea ltti ]hmcan ntt C(lre~pnntlr relatărilor cronicarului IIolimhrd
prilind caradcrul rrgeltti.
i l C'onror111 crcilin(ci mf'lliera lr. hernl'imii, - îngeri apartinînd celui ue-al
doilea nmg şi imaginari ra ni~te copii înaripai i - a1·ea11 puterea
\ izinnii Yiitornltti.
42 J:dcrire hi un 1·echi proyerb engll'z. preluat din latina tirzie şi enunţat
ra: .. Pisir:i. ar nea să m"111înce peşt e dar n-ar nea ~ă-şi ude labele".
Pronrbul se 1nt1l nC'şte ~i în l.i mba franceză, clar 1111 a fost luat în
engleză din franceză. clupii rnm rezl1ltă din compararea izyorului
lati n ·1t cele două 1·rr~ inni gus-mcnţionate.
43 Conform anatomiei corpului omenesc, aşa cum era înţcleasrt în epoca
elisabetanit, creierul era împărţit în secţi1mi, adnd ftmcţiuni dife-
rite. ~ecti1mca cea mai ele jos era cerebcllum în care se găsca „me-
moria" şi unde a1·ca loc înregistrarea faptelor. Deasupra acesteia
sr g~sC'a sec(itmea „raţiani i ·' care a 11aliza faptele şi semnala atam-
rile împotrirn fiinţei omnl11i rcspecti1-. Emanaţiil.r , ca un abtu, pro-
wninrl tlin alcool. în razul beţiei, întunecau mai întii memoria şi
apoi ~i ra! itmea.
44 Î n original Shakespeare foloseşte cu rînhtl „lumin ări " ca mctaforf•
pentru „>te le·' (ca şi în alte piese, ele cxcmpln, în Romeo şi Julieta.
[Hf. 5] sau Xcgujălorul dia rcnefia [Y, 1]).
45 Croafrarnl IIolinshecl menţionează că Regele D11ff a oferit un dar ele
pret gazdei sale Donwald în noaptea cînd a fost omorît ele acesta.
46 La propunerea hli Macbetlt ca să-l sprijine pentrn îndeplinirea profeţ i e i
năjitoarelor cit va ajtmge rege, Bauquo îi făgăelnieşte sprijinul său
cu condiţia ca totul să se petreacă în m od legal. Cum tronul Scoţiei
na era ereditar, putem înţelege că Banquo îl asigurft că in caz de
dcsrl1ielere a succesiunii la tron, în urma decesului natural al regelui
ci 1·a. snsţ in e alegerea lui l\facbeth.
în Cronica sa, Holinshed afirmă totuşi că Ba11qno a snsţinut
planul lui Macbeth şi l-a. ajutat să ia coroana. Poate pc11tru că
Banquo era strămoşul Regeltli Iacob I, Shakespeare a hotărît s<l DL!
ţină seama ele relatările cronicarului pentru a nu-l in1li~punc pe rege.
47 !naintc de culcare era obiceiul sft se bea o băutură mimitfr poss1 I, fărntă
din lapte cald şi vin sau bere şi conţinînd mirod ~ nii. conqiclerat.i ca
ID.I întăr.itor împotriYa răcelilor.

358
(8 !n poemul său , Necinstirea Lucrefiei, Shakespeare spune că Ta.rquinius
Scxtus, fiul regelui Romei Tarquinius Supcrbus s-a furişat noaptea.
în locuinţa. vărului său, care lipsea din Roma., şi i-a. necinstit soţia,
numită Lucreţia. Aceasta, după ce a cerut soţului şi tatălui său să o
răzbune, s-a. sinucis înjunghiindu-se. Pentru a o răzbuna, familia
Lucreţiei a răsculat poporul care l-a alungat pe rege din Roma şi a
proclamat cetatea republic-11 în anul 510 î.c.n.
49 In noaptea dina intea. unei execuţii capitale se trăgea clopotul marc de
la. una din bisericile londoneze numită St. Sepulchre's Church, ia.r
la miezul nopţii 1m temnicer suna dintr-un clopot de mină în faţa.
uşii celulei condamnatului, strigîndu-i să-şi amintească păcatele
făptuite.
Intrudt obiceiul fusese instaurat de rnrînd, şi anume în anul
lGO-!, în urma 1mei donaţii făcute de un comerciant, ca ş i în alte
cazuri, Shakespeare transpune în epori trecute obiceiuri şi situaţii
din Anglia timpului său.
50 Ţîriitul greierilor era, în credinţa unora, prcycstitor ele moarte, ca şi
ţipătul bufniţei (numită aici cobe).
51 Execuţiile capitale erau do o cruzime de neînchipuit în vremea lui
Shakespeare. Condamnatul era întîi spînzurat. Ajutoarele călăului
dădeau repede drumu l funiei astfel ca osînditul să cadă viu pe
podeaua eşafodL1lui, unde era imediat spintecat de călău, caro ii
smulgea inima. din piept cît mai bătea încă. După aceasta, cel
executat era decapitat şi tăiat în patru bucăţi, fiecare cu cîte un
membru. Sentinţa judecătorului suna astfel: „to be hanged, drawn
and quartcrcd" („să fie spînzurat, spintecat şi împărţit în patru").
De aceea călăul avea mîinile mînjite de sîngele condamnatului.
52 Scena portarului a fost considerată de unii comentatori ai piesei ca
introdusă pentru a-i da timp lui Macbeth să se spele de sînge şi
să-şi schimbe hainele. Pe de altă parte, scena face mai uşoară tran-
zi ţi<i de la atmosfera de groază creată de uciderea regelui Duncan la
starea de lucruri normală a restului lumii înconjurătoare .
Scena este totodată ironică prin aceea că portarul se consideră
portar al iadului fără a şti că îşi merită din pi.în calitatea în situaţia
dată cînd castelul a devenit una cu iadul prin crima comisă .
53 Aluzie la practica fermierilor de a stoca grîne pentru a le putea vinde
la preţ de speculă în speranţa unei recolte slabe, în anul următor.
Prin urmare, o recoltă bogată înseamnă ruinarea unui asemenea
fermier caro îşi im-estisc toţi banii cumpărînd grîne şi de la. alţi
fermieri pentru a le specula.
Recolta anului 1G06 a fost o recoltă foarte bogată, avînd drept
consecinţă o mare scădere a preţului grînelor şi ruinarea speculanţi­
lor. Realitatea unor asemenea situaţii în mediul rural este confirmată
şi mai tirziu de Thomas IIardy, în romanul Primarul din Gastcr-

359
 bridge (1885), in care fmaicrul IIcncliard, contind pe o urcare
proţnluigrîuelor, e ruinat clin cauza unui nu cu recoltă bogată.
64 Aluzie la iczui(i, sustinători fcn'l'n(i ai tezelor catolicismului, pc care
protc~t~nl ii englezi îi considrrau c.ci mai mari duşmani ai protc~t :n1-
tbmului.
65 Pantalonii numiţi „frau[uzeşti" erau Io:.irlc strîmţi. Aluzia r-.te pri n
urmare 1" croitorii caro se pricepeau rum sr~ fare chiar ~i din pll(in~'
stofă nrcrsadi unor pantaloni strîmti frantuzeşti.
5G Ild<'rirr JllPfaforiC'ă la persoana n'gr·ltti DLtntan.
57 ~le(;1furn prnt ru suttrc.
68 Vctl1ca cet.,tc r<'galrl Scom, ro~tii capital li ( dupil rum afirmă legr11dl'lC')
a. fos!1tl11i regat al pil"[il11r, -11opula(ie cunoscută din vrcnwa
sliipinirii ]Jrit:mici ele citire romnni - se :1flă la o depărtare de cloti:l
utile la. nord de ora~ul sco( ian modern Perth. Scone era rrşedin(:'
rt'(;i lor scoţieni lnră din vmuea r<'gelui J\<'nncth I :ril' Alpin şi C<'JC.
moni<t încoronilrii n·gilor srn\ iPni rnprindea uşo zarea regl'lllÎ pc o
11iatră, m1 prea marc, mun.itii piatra Dcstinnh1i. Conform legendei,
1iiatnt scHisc drrpt că1)iltti per-;ouajul11i biblic Jacob, după rum
:ilirmit mitologfa cbr:.iică. Xu ~c ~tic, bineînţeles, cum a ajuns plati·a
în Scoţia, unde a fost păstratft nn limp într-o mică localitate. Dil
al'olo, a fost dttsă <lo r<'grlc Kenneth al II-iea la Scone, pent1\1 rfe«-
tuart'a crrc•moniei încoronării şi a senit de sc:.iun unei serii intn•;;i
d<' rrgi, :i.jungînd s;'t fie con;idcrată ca nu atribut al regalităţii sco-
tieno.
P1'n( rn acest motiY, cîntl regele Eduard I a cucerit tinuturilP
de jos ale Scoţiei, OCUJlÎlld şi s~one, în 12DG, şi proclamîndu-sc şi
rege al Scotiri, a :idus piatra la I.ondr:.i, dllpunlnd-o sub scaunul
încoronării regilor englezi, aflat în Catedra.la Westminster, ca semn
al îmorporilril Sco\iei l:.i turoana .\.ngliei, - unde se află şi în pre-
zent.
Dc~i Robert Bruce a rrri~tigat independenta Scoţiei (1311,
pi:t!r:i a rflmas, mai (kparh', in \Yestminsler Abbey şi regii Anglic•i
s-a11 rnu;;idera.t, în secolele rare an urnrnt, încoronaţi ~i ca regi ai
Scoţiei, de~i Scotia a fost 1wrmanent un regat indcp<'ndent.
Prin urca.rea pe tronul Angliei a regelui Iacob I, în 1G03, -
la ar<'a datrL rege al Scoţiei - unirea coroanei Angliei cn coroana.
Sco(iei s-a realizat în mod ef<'ctiY, - unirea celor două ţări frL«iu-
du-so intrgr:il în anul 1707.
50 .i\umelc uncia dintre llnsnlcle \'c~tice ( Y. not:.i 11) comidcrată sfîntii,
unde au fost inmormîntaţi vechii regi :.ii Scotiei, după cum menţiu­
neazil. cronicarul R. IIolin. hed în mai multe rînduri. Denumirea
Colmo-kill este interpretată. ca insemnlnd „chilia sau capela Sf. Co-
lumba care a prcd.irat în areic locuri creştinismul în jnrnl anului 5G3.

360
 !n urma Yido1;iei hd l\IaclJcth ÎlllpotriYa norvegienilor, care ata-
Caticră Stu\ ia (v, su11ra, act. 1, se. 2), aceştia îi plătiră - după. Cllllt
re la t e az ă lfoliushed - o ma.ro sumă de bani, in a.ur, pentru a le
per mite să-şi îngroape morţii în insula Colme-kill. Mormintele nor·
vcgienilor se ma.i pute.a.t1 vedea încă pc insulă în secolul al XYl-ka,
după cum aEirmă IIolinshed.
Gf\ l'\umclc lornlităţii unde se afla fieful lui Macduff.
Gl D eşi în cronira lui IIolinshctl Banqno e prezentat ca avind cunoştin( ă
dl' pla nuril e lui Mo.cheth şi, prin mmare, incurajiudLt-l să să,·lr­
ş ras 1::1 c1' a să vîrş it, Shitkcspeare i1 aratii, în scena <le faţă, ca 11m1rni
Lf1u 11int111-l pc Macbcth „de un joc mîrşav" .
Critieii textu.lui shakespearian cons ideră, însă, că <lramat:u1·gul
se abMe int('11(ionat de la ceea co spune IIolinshed, IJCntru ;t p11He
într-o luminfL cit mai frumoasă pc strămoşul regelui Iacob I şi a
pun('. în contrast cara cternl nobil al lui B:mqno cu cara.ctcml ucigaş
<11 ltti ;\facbeth (v. Comentariile).
G:; !u k 'ttul original, Shakespeare foloseşte cu vîutul geniiis, redat prin
,.dul.rnl", ca o aluzie la credinţa străveche confoim căreia fiecare om
era V('glieat de llll dtlh ocrotito1· care li călăuzea faptele, dnh lllnnit
tlc t;rcc i demon, iar de romani g1mius.
G3 lu T"it /ile Paralele, Plutarh relatează că Marc Antoniu a consultat' un
pn·zic;Uor egiptean care i-a spus că geniul primuh1i (duhul oe.rotitor
al lui Antoniu) se teme de al hti Octavia.n Cezar, coca cc îl s1Jerie şi
chi<U îl înfricoşează dnd se află în apropierea lui şi-i paralizează
actiunilc (Cf. scena, convorbirii lui Marc Autoniu cu prezicătorul în
.!l afoniu ~i Cleopatra, II, 3).
64 lnlrebarca Lady-ci l\Iacbeth privitoare la plecarea lui B1111quo poate Ii
i.ntrrpretată ca dîudu-i de bănuit, deoarece mt se aştepta ca Banq1Lo
sii li11scască de la ospăţ.
65 l\farbt:th ar dori mai eurîml siîr~itul lumii decît sil mai sufcH' din cauza.
Yisdor groaznice care îl chinuiesc şi în care, după cum cred 1rnii
comrnta.tori, se vede şi el omorît, printre alţii şi de Banquo.
GG Atît duhurile relo cît şi unele vieţuitoare prădalnice săYi.rşcsc <listru-
grri num:ti noaptea.
67 In scena de faţă, l\facbeth se află pe culmea cca mai de sus a vierii
sale, <lar e chinuit de gîndurile de viitor pe care i le provoacă ima-
ginaţia. sa vie, precum şi de obsesia crimelor comise (v. Comentariile).
68 Conform obiceimilor din Anglia yrcmurilor lui Shakespeare, gazdele
ornpau cele două capete ale mesei, ceea ce Macbeth nu vro<• sii, facă,
prntru a da un caracter mai puţin ceremonios ospăţului. Faptul
a~czării oaspeţilor de ambele părţi ale mesei cout.razice toti1)i prar-
tit'a yremmilor vechi, ca in timpu.l lui l\Iacbeth, cind numai una di 11
h1turilc m!:'sci era ocupată de oaspeţi pentru a permite scnitoTilor
să-i scrveascil venind în dreptul fiecăruia, pe latura liberă a mesei.

361
 Confirmarea acestei situ a ţii se afl.ă în yechilc scrieri despre compor-
tarea manierată la un ospăţ, în cal"() se recomandă mesenilor să
nu scuipe peste masă, ceea ce însealllllă. că numai una din laturi
era ocupată.
69 Ilyrcania era munele unei vechi provincii persane situată pe malurile
sudic ;şi sud-vestic ale Mării Caspice. într-o vreme a fost regiunea
în care îşi: stabiliseră regii persani reşedinţa de vară. În antichitatea
îndepărtată, provincia era cunoscută pentru tigrii sru fioroşi. O aluzie
la tigrii din Hyrcania se întîlneşte şi în Hamlet (IT, 2) ca şi în
Henric al 'VI-lea (Partea a 3-a, I, 4).
70 Aluzie la credinţa că pietrele -cu care criminalii acopereau locurile rrnde
îşi îngropau cadavrele victimelor, pentm ca acestea să nu fie uşor
găsite - se mişcau pentru a atrage atentia celor ce treceau prin
apropiere.
71 !n mitologia clasică, Achcronul este unul dintre cele pa.trn riuri ale ·
Infernu.lui, numele său însemnînd în limba gl'eacă „rîul durerii".
Shakespeare , dă însă acest nume unui lac sinistru, sihuit în munţi,
nu departe de castelul lui Macbeth, şi care era locul unde se intîlneau
în mod obişrruit vrăjitoarele din piesă.
72 Numit in istoria Angliei Edward the Confessor (Cucel'nicul) şi canonizat
de biserica romano-catolică. A fondat Catedrala Westminster din
Londra. A domnit între anii 1042-lOGG, fiind contemporan cu
Macbeth, care a domnit între anii 1040- 1057.
73 Scena de faţă constituie o J)rezcntare cuprinzătoare a ritualurilor vră­
jitoriei, cum erau concepute în vremea lui Shakespeare.
74 Shakespeare consideră, în mai multe rînduri, broscoii drept vietăţi
veninoase, ca de exemplu şi în Cum vă place (II, 1).
75 Unii comentatori ai piesei consideră că nu. ar fi vorba de neun leş de
vrăji to are ci de vechile mumii egiptene sau, mai bino zis, ceea ce
se credea că ar fi fost fragmente din asemenea mumii, măcinate şi
amestecate cu smirnă şi condimente pentru a fi folosite ca leacuri.
'16 Macbeth nu se referă la piramidele Egiptului. Prin piramide el înţelege
orice construcţie înaltă şi subţire, în genul obeliscurilor, de exemplu.
"l7 R. Holinshed, referindu-so la legile regelui scoţian Kenneth al TI-lca,
spune că acestea prevedeau uciderea cu pietre a scro<tfolor care îşi
mîncau purceii nou-născuţi, iar carnea scroafelor să nu fie consumată
de oameni, ci îngropată în pămînt.
78 Arătările care îi apar lui Macbeth simbolizează 1umătoarelc:
Prima arătare: un cap încoifat reprezintă însuşi capul lui :1.Iac-
beth, tăiat de Macduff în act. V, se. 8.
A doua arătare: un copil însîngera.t simbolizează pc .ll!actluff
ca răzbunător al copilului său ucis din ordinul lui llfarheth .
A treia arătare: un copil încoronat cu un arbore în minrt repre-
zintă pe Malcolm, fiul regelui Duncan, care şi-a pus soldaţ.ii să taie

362
 crengi mari din pădu.rC'a Birnam pentru a nu se "putea vedea numărul
lor, cînd înaintau spre castelul lui Macb<'th. Malcolm a fost procla-
mat rege al Scoţiei , pc cîmpul de luptă, după. infrîngerea şi uciderea
lui Macbeth.
79 111 momentele în care se eJcchum năjilc era necesară o tăcere absolută.
80 Holinshed relatează faptul că Macbeth a cerut o dată unui vrăjitor să-i
dezYăluie pericolele caro îl pîndesc pentru a se putea feri do ele;
acesta i-a spus doar , .să se ferPască de Macdu.fl". Altă dată, o vră­
jitoare i-a spus că nu va fi ucis niciodată de vreun om născut de o
femeie şi nici nu rn fi îmins ncodată pînă. cînd pădurea Birnam
nu Ya veni asupra ca:telului de pc colina Dunsinane. Birnam e
numele unui deal înalt, fa 12 mile spre nst de Dunsinane, nu de-
parte de oraşul modern Perth.
81 în text apare cuvîntul ,.noisc", folosit în vremea lui Shakespeare pentru
tarafuri de lăutari, formate clin cîte trei muzicanţi, care cîntau prin
fayerne , ospătării etc.
2 Conform tradiţiei, Ba.nquo era strrtmoşul Stua.rţilor şi prin urmare şi
al regelui Iacob I. Walter Stnart, descendent al lui Banquo şi căpe­
tenie a clanului Stuarţilor, s-a căsătorit cu strănepoata. Iui Robert
Bruce, fiul lor fiind regele Robert al II-lea. Urmaşii acestuia au fost
Robert al III-iea şi cei şa e regi numiţi Iacob, dintre ca.re Iacob
al \'I-lca a moştenit coroana Angliei de la Elizabeta I, devenind
Iacob I al acestei ţări.
83 Oglinzile jucau un rol important în magic, cele folosite de vrăjitoare
crezîndu-se că aveau o construcţie aparte care permitea acestora să
vadă lucruri ce nu ar fi putut fi văzute altfel.
Oglinda pe care o ţine în mînă. ultimul rege din şirul de regi
(Iacob I) ii arată acestuia un alt şir de regi, acela al descendenţilor
lui, ca.re încă nu puteau fi ştiuţi la data aceea şi nu aveau, prin
urmare, cum să apară pe scenă.
84 Triplul sceptru reprezintă împreunarea celor două sceptre folosite în
ceremonia încoronării lui Iacob I ca rege al Angliei, iar cel de al
treilea este sceptml folosit la încoronarea lui Iacob I, cu mulţi ani
înainte, ca rege al Scoţiei (unde urmase la tron pe mama sa, Maria
Stnart, în 1567). Regele Angliei avea două. sceptre deoarece Henric
al YIII-lea se proclamase şi rege al Irlandei în anul 1541 (uuii istorici
spun 1542) . Cele două globuri reprezintă globurile ţinute do Iacob I
în mîna stîngă la cele două încoronări: în Scoţia, la Scone şi apoi la
Londrn, în catedrala Westminster.
1n Henric al V-lea sînt enumerate, de însuşi Regele Henrlc, em-
blemele regalităţii, printre care figurează: sceptrul, globul, spada,
buzdt1ganul etc. (IV, 1).
83 cena este importantă prin faptul că arată starea de completă sălbă­
ticie în care a ajuns Macbeth. Ilolinshed relatează că Macbeth per-

363
 sonal a atacat castelul lui 1!.3.cduff şi, ncgăsin<lu-1 pe aresta acolo, a
poruncit să i se ucidă soţia, copiii şi toţi cei ce cle aflau în castel.
S6 Fuga lui l\facduff justifică acuzaţiile Lady-ei l'Yiacd\1[f.
Ut1ii comentatori ai piesei presupun că totuşi :\fac1luff îi împăr­
tăşise sotiei sale hotărîrca de a. fugi Ia Malcolm să-i ceară să l'ină
neîntîrziat în Scoţia. Alţii îns.ă socotesc că nu a î11ştiinţat-o de inten-
ţiile sale, pentru a nu o impliica şi pe ea în complot. Ei nu consideră
foga lui 1\Jacduff determi11atii de teamă pentru \'i.11ta sa proprio, ci
numai pentru a-1 înştiinţa pe l\falcolm că so~ise nrnmrntul fa acesta.
din urmă să pornească împot.riva lui Mar.bt-th, ţara tntreagii. abia
aşteptînd să se răscoale.
87 Scena care urmează reprezintă o YCrsificMe cu ue•Jse liită mă. [cstrie a
convorbirii dintre J1,falco1m şi Macdufi, fiintl ce~t mai <'})ropiată
redare a textului Iul Holiushed din toat& piesa.
88 Aluzie la Lucifer, numit şi Satana, arhanghelul ră.-irnb t şi izgonit din
Cer împreună cu ceilalţi înge1i răzvrătiţi împotriv<t lui Dumuezeu.
Conform tradiţiei medievale, e:ra. cel mai luminos 1lintre toţi )ng«rii.
g9 RE>gele Angliei Eduard numit Cu•cernicul (1002?-106").
90 Siw:ird era fiul contellli Beorn de Northmnberland, c•tre îl spTijinise pe
regele Eduard Cucernicul să înfringă rebeliunea contelui Godwin
şi a fiilor săi, în anul 10.)3. Shakespeare îl aratii, iu act. V. sr. ~.
ci ar fi unchiul lui Malcolm, ceea cc însă nt1 corcspnntle adcvii.rnl1ti
istorir, cronicarul Holinshed afirmînd că ar fi fost bunicul ltti Mal-
colm. În acest caz, ar fi fost prea bătrîn pentm a miti lua irnrte la
expeiliţia militară engleză ÎIDJlOtriva lui Macbeth.
91 Cronicarul Holinshed afirmii că regele Edward Cuccrnirnl aYea, chrnl
de a vindeca bolnavii po care îi atingea cu mîna s;t, ta şi dHml pro-
feţi.ei. Avea totodatrL puterea de a putea tran~mitP a"cRt dar regilor
citro aveau să- l urmozc. Printre bolile pe care le vindeca era şi
scrotul, care se numea popufar „boala regelui".
Puterea aceasta Eduard o căp ătase-conform trad i ţi.ri - pTin unge-
rea mîinilor sale cu mir, în ceremonia încoroni'trii, şi tot în fclrd
acesta se transmitea şi regilor ca.Te l-au urmat. Sfctnirii engkzi •m
stăruit mult pe lîngă Iacob I să reînvie trauitia, ('cea cc acrst:i. a
refuzat la început. Dar mai tîrziu a ceclwt stiimintelor rPI etate .
Documentele vremii relatează că în anul lGl 7 a. Yindcc:it 53 do
persoane cu ocazia unei călătorii Ia vestita cated.rnJl diu T.incoln.
Pentru a nu fi 1nsă considerat superstiţios, fa1·nb I a dt'cln.rat
că vindecările pe care Ie efectuează sîut datora te tlluuai nie;i Ior
sale pentru cei pe care îi „atinge" cu lllÎll.a sa.
Regii Stuarţi, succesorii ai lui Iacob I au contitmat pra(·t:ir:i.,
pînă la Regina Anna (care a domnit între 170J 171-t), eu <·are
s-a stins dinastia Stuarţi!or. Încercarea. regin ei d'' a.-1 yinde~a

~64
 pr dr. . -;1rn ;1"1 Joh1hon, rt'Jllda11il lc.'l.itograf, - cîud arr,ta era
C•;pil - a t·~uat.
9:! Cuvintele lui ~Iacduff au fost iJ1te1 pretate în t rci feluri de comentatori.
Vnii au rot\sidcrnt că l\Iac<luII se referă la faptul că Malcolm,
w :1 d11d ro pi i, nu-i poale în!t'lcge durrrca pc care o simte el d iu
c;11ua uci<lerii copiilor săi. Alţii socotesc că la indemnul fa răzb11naro
din partea lui llfalcolm, )factlnff îi răspunde că llfatbeth, nea vind
topii , nu se poate răzbuna ucigînd11-i şi rl pe ro1liii acestuia.
Conform u11ei a treia intrrprdări, l\Iacd11fI cn•dc că JHacbcth
n u ar fi putut omorî ui~tc copii dacă ar fi a,·ut şi el copii. Ac<'astf1
iart• rpretarc ]Jarc să fie pl:111zi1Jilă., 1koarcce, în llc1tric al 11-lca,
P1u /N1 a lll-a, act. V. se. 5, regina l\Iargarcta, apostrofîud }le Tegcle
Ednar<l şi pe Iraţii săi, Ic spune că dacil ar fi ayut şi ci copii nu l-ar
fi putut omorî, cum au făcut acc~tia, pc tînărul print, fiul lui
TI•·mic al \"I-lca, care na moşLrnitorul iro11ului.
tl3 S«en;: în tare Lady l\[al'beth apare ca nebună somnambulă este îu î11tre-
gi1uc aratia lui Shakespeare .
D! Aluzi" la curtenii caro îşi manifrstil teama la aprojlicrea lui Mal1olm
cu ~(·otir11ii răsculaţi împotrin lui Macbl'fh şi ajutorul militar
Cll:!:lt•z .
9.:i Ctn-i11tl'lc lui ~Jacbeth se pot i1J.kl]lrctu în, două feluri: fie că nn rstc
a,·11m mome11tu'l ca atenţia lui, cu şi a tuturor, să se poată Ît\drepta
îutr-o altă direcţie dctît aceea a luptei în caro sînt angajati, Ii<' cr1
moartea rrgin,ei ar fi trebuit sil survină dupi1 cc va fi ieşit inYiHgf1-
t•H ~i din eiocnirea armatr1 ln care este angajat, deoarece, conform
J•r< zi terilor cc i s-au făcut, el nu poate fi în\"ins şi prin urmare l.ady
>Li didh s-ar Ii putut bucurn de o yictorie care ii consolida donmia.
Aliia <lupă rqilica de fatr1 ::iiacbeth aflrL de împlinirea primei pro<•n•-
ciri nefaste·: înaintarcu pildurii Birman spre castelul Dunsina11~.
Obscrvatia !iii l\[acbcth exprimă totuşi o asprime neaşt e11tată
ş1 11dnţckasă cîn,d i se illl,unţă moartea Lady-ei llfocbeth, care i-a
fo,-t permanent un sprijin ne11rcţuit. -
9G H<'J11„rea ml'tufoJei din rnonolognl lui Jacques din piesa Cum i ·1l 11laca
„J11rnra întreagă e-o scenă ... " (II, 7).
97 AJurn' la o dis trac\ ie populară foarte răspîndită în Anglia ~ui Shake-
~1w ;1 re. Se proceda la legarea unui urs de un stîlp, cu un lanţ scurt care
sil -i permită totuşi libertatea mişcărilor şi apoi se asmuţea asupra.
foi o ceară de cîini caTe, piuă în cele din urmă, il sfîşiau în buc ăţi .
98 Fi intl părăsit de cei mai mulţi dintre scoţieni, Macbeth recursese la
m"rc-enari irlandezi, aşa cum făcuse şi rebelul Macdonwald, pe care
ii i11Yins<·~e ~facbeth. conform Jelatărilor sergentului (I, 2).
9~ Alu .. ·l' Ia sinnei1krik lui Cato din Utica (învins do Iuliu Cezar), Brutus,
C •,;ius ~ i 'l'r tinius (ultimii trei în piesa I uliu Ce::ar) şi Marc Antoniu
(î n A11tomu ~ { Clcoprilra) în urma înfrîngcriior suferite în lupte.

365
 Titinius chiar spune că sin,uciderea, în cazul cînd cauza pentru ca.re
cineva luptă e pierdutii, este „o datină romană" (Iuliu Cezar, V, 3).
100 In sen,sul de „în.gerul rău", conform credinţei că fiecare om e ocrotit
şi îndrumat în toate acţiunile sale de un duh care îl însoţeşte per-
manent (v. nota 62).
101 Conform datelor istorice, Macbeth a fost învins de Liward de North-
umberland în 1054, rămînînd încă rege al unei părţi din Scoţia pînă
în 1057, cînd a fost învins şi ucis de către Malcolm în bătălia de la
Lumphana. Malcolm a domnit apoi pînă la sfîrşitul vieţii sale, în
1093, rămînînd în istorie ca primul mare rege al Scoţiei, datorită
unei domnii întemeiate pe dreptate.

V. Şlefănescu-Drăgăneşti
ANTONIU ŞI. CL,EOPATRA

Traducere de LEON LEVIŢCl-n

FtRS0.A.NEL E

l""""'"'
T .\ RlTS C111!0:1111l'-J.1V·rl>' f1Şliri
~lARC A~TO'.'lflT
OCTA\' fA~ CEZ .\ R al !11 1 Cezar
.ttr. 1mruus ! '. \ ~IDIL'S C't)fll<Hula11! rl" n ~t iri
Ll:~PTDUS :ii lui Anton J11
SEXTIJS PIJMl' IH sn,ws of< ft'r in ;q u1.1la ltti
rnrnn rn s \'ehtitiin~
ENOB.\ RBt ;s UJL , ,învă. (:1tur " fof1;8it d·-· .\ntoniu
Vl•:.'-iTJDl LTS priefo11i :ii ca trimis lll' lîngf1 C.•z.c r
EllOS Itti .\ntnni u ALEXA ,
SC.\Ul iS
DECRE T.\S
i\L\IWIA'.'l', 1 Îll !uJha
'h·t>n'1t-r11i
DEMETRl US
PIIIL0
f'UJUlC
Dlo.JIE DE 1
SELKL'ClJS, virn1·1 ninil
MECEK.\. Cleopatr c·i
A<fRLPP.\ pri.dPllÎ ai
l'n prPzieător
DOLABEiiL.\. l11i Ct'Mf
PROCCLELCS l7n tărnn
'l'IIJDIAS CLEOPATR.\. n';;ina F.-!iptnlui
G.\.LLUS OCTAV!..\, SIJra lu.i c ~rnr
}JENA
MENECitATl~S } printeni ~ i hti
Pompri
ClL\R .m .\:'-i
JHAS
VARHJU S

soldat;i, soli şi îmoţifori.

Ofiţeri,
Scona: difrrite p;Jr(i ale imprrinlrri roman.

368
 ACTUL I

SCENA 1

Al'J't1111lti fl. O i111·r1p1N î11 p!!lil/u / <.:f11J111tl11 i. li.tril Dn11lfri11s şi I'li ilo.

PILII.O: Smiu tNlla generalului îu trece

Orier măsmă; ochii lui semeţi
Ce fulgerau ca-mplătoşatul l\farto 1
Deasupra legiunilor, acum
Sr-aplcacă spro o frunte tuciurie 2 •
Viteaza inimă care-i spărgea
A zalei copci pe piept în lupte dirze,
Nu mai cunoaşte-Ull pic de înfrînare,
Stingîn<l ca foalele şi evantaiul
Dorh1ţclc jigăncii. 3

(Tro1<1p rlP. I11trl1 A11touiu . Clwpalra, dommu/i• ei,

snlf11 , 1·111111rii rnre li fac vfn l cu Ct'll11laial.)

Uite-i, VÎll.
Pri,·cşfr-1 şi-ai să vezi în el pc unul
Diu cei trei stîlpi ai lumii4 preschimbat
într-un bufon de tîrfă5 • Cercetează-l.
CLEOP.\TlL\: Dacrb 1i-s dragă, spune-mi: oît de mult?
A.NTO~ff: Puţinr~-i dragostea co se măsoară.
CLROI»\TIL\: lubirii talc-i pun hotare eu.
AXTOXll ': Atunci gtbscşto-un nou pămînt şi cer.
(lu/ni 1111 .<l11jifor.)

SLU.llTOHt ;L: \'l'~ti de la Roma., doamne.

A~TO:'\ll': ( plittis-il) ~\u ! Fii scmrt.
CLEOP.\TH.\: B:t ~ rL lc-asc ulti. Poate că Fulvia6
t)-a-nfuriat; sau Cezar fawrelul
Poruncă îţi trimite: „Fă n~a,
Sa11 fii. ;işa, acrst rrgnt :mhj11grt-l

369
 [I. j l
Pc ccli.'blalt sloboade-I; Iaci întocmai,
De nu, ne supărăm".
ANTOl\IU: Ei cum, iubito?
CLEOP.\TRA: Cc zlc? :ru „poate", ci neîndoielnic!
Nu-ti mai dă voie să rămîi? Ascultă-li
Ce-i' cn procesul Fulvici şi-al lui?
Cheamă-i pc soli. Roşeşti... da, c vrtdit,
Pc cît e de Yădit că sînt regină,
Iar sîngcle îţi c vasal lui Cezar
Cît timp obrajii m1 ţi s-au aprins
Cîml tunri FnlYia: colţoasa, Solii!
ANTO:\IU: Sit pinră-11 Tibru' Roma, sr1 se s11rpe
A-mp1Lrăţiri bolti! Aici mi-e lumea,
Rrgatek sînt lut: prtmîntul scîniav
Hră11eştr om şi fiai ă: nobil este
Cînd doi îndrăgostiţi - şi eu sînt u11ul -
Se leagă sub 11edeap,ri că-au s-aratc
Întregii lumi că nu-şi găsesc pereche.
CLEOPATRA: Minchmi ! S-a însurat cu Fnlvia
Fru" s-o iubească? Eu mă voi preface
Că-s proastă - ctm1 nu sînt. Antoniu însli.
Ya fi rl înrn. j,
ANTOXIU: ' N mnai dacă tu
Nu-l întăr.î(i.. De dragul dragostei
Şi-al clipelor ci dulci, să nu ne pierdem
Cu yorbe grele vremea; nici un dram
Din ' riata noastră să nu treacă-acum
Fără ddsfăt. Diseară ce sc-ntîmplă?
CLEOPATRA: I-ascult pc soJi.
ANTOXIU: Reginrt cîrcotaşă !
Te prinde tot: să cerţi, ă rîzi, să plîngi;
Orice pornire-a ta Îi i dă silinţa
Să se preschimbe-n rarri frumuseţe!
Eu doar sînt solul tău - la noapte, singuri,
Vom colinda oraşul, obscrvî:nd
Firi şi năravmi8 • Hai, regina mea,
Aşa vroiai aseară. (Solului.) Nu acum.

( A11to11fo, Cleopatra şi înso{itorii lor ies.)

DEMETRIUS: De Cezar lui Antoniu nn prea-i pasă.
PHILO: Cînd el nu este - Antoniu, cîtcodată,
E văduvit de-acea marc virtute
Cc-ar trebui să-l însoţească.

370
 {l, :?:]
DE)lETJll GS: Drept e, ciută
În struna mincino~ilor clin Roma
Care-l vorbesc de rău; dar miine sper
S-aud lucruri mai bune. Somn uşor!
(Ies.)

SC ENA 2

O altă camr.rt'i t11 palat. I ulrrl E11ubarbus, La111prius1 u11 pre::iditor, R11 i.11i11s,
Lucillius, Charmian, !ras, .Jlardian eunucul şi Alcxas9 •

CHARMIAN: Nobile Alexas, minunatule Alcxas, cel mai nu ~tiu

cum Alexas, aproape cel mai deplin Alexas, unde e prezicrttorul
pc care atîta l-ai lăudat reginei? Ah, dacă l-aş cunoaşte pc acest
soţ ale cărui coarne, cum spun, sînt împodobite cu cununi l
ALEXAS: Prezicătorule!
PREZICĂTORUL: Ce poftiţi?
CliARMIAN: Acesta-i omul. Ştii anume lucrmi?
PREZICĂTORUL: Citesc puţin în cartea ncsfîrşită
De taine-a firii.
ALEXAS: Păi, arată-i mîna:
ENOBARBUS: Aduceţi masa iute; şi mult vin,
Să bem în sănătatea Cleopatrei.
CHAR:IIIAN: Om bun, să-mi dăruieşti noroc.
PREZICĂTORUL: Nu fac nimio, eu doar preY1td.
CHARMIAN: Atunci, te rog, preyezi-1.
PREZICĂTORUL: Vei fi si mai frumoasă dccît esti.
CHARMIAN: Mai du'rdulie vrea să spună. '
lRAS: Nu, dar la bătrîneţe ai să te Yopsrşti.
CHAR:1.1IAN: De frica zbîrcitmilor:
ALEXAS: Nu tulburaţi profetul! A~euHaţi.
CHAR1IIAN: Tăcere!
PREZICĂTORUL: Mai mult iulri.n<l decît iubită.
CIIAR:IIIAN: l\lai bine mă-neălzcascit băutma.
ALEXAS: Hei, ascultaţi-l.
CHARMIAN: Acum vine un noroc nemaipomenit! Mă mărit cu trei
regi într-o singură dimineaţă; îi las văduvi pe toţi; la cincizc1.:i
de ani am un copil căruia îi poate aduce închinare Irod al iudri-
lor .10 Citeşte-mi în palmă că mă mărit cu Octavian Cezar ţi
că sînt de o seamă cu stăpîna mea.
PREZICĂTORUL: Trăieşti mai mult dccît stăpîna ta.

371
[1, 2]
CIIARsHAl\ : Grozav! J\foi bună UL smothiua 11 -i viaţa, hmgll.
PREZIC ĂTOl~UL: Ai cnnosc11t un trai mai fericit
Dc'cît acela ce tc-aşteapm.
C'IL\.ILHL\"X: Atimci, pesemne copiii mei i1-;i,u să aibă mum; ro-
!fll-h\ tî\.i Micti şi cîte fete o să nrn?
PREZlCĂT ORl'L: Dac-nr ana o maică orice dor
Şi-acesta n-ar fi sterp, nn milion.
ClL\mfL\S: Plen că. pr-aiei :încolo, nebunule! Te iert nnnrn.i prnfrn
că 1rn e~ti 'iTăjilor.
ALE~\S: Yn·i ~~.~pui c-1\ nmnni CNlrccafol ar fi martor al dorintci
tale?
rTL\.lDIL\?\: A('um, hai, ghiceşte-i ~i l ni Iras.
ALEXAS: To\ i \Trm să ştim cc ne n~teaprn..
E:-\OB.\RBl'S: Soarta mNL şi a crlor mai mulţi la J1oaptc o ennosc
prea bine - ne ruk:1.m ucti.
lJL\.S: Iată o palmrt rm·r, dacă im nltccvn, preYcstcştc fecioria.
Cl L\lD! L\:\: Asa c:um Kilul prenstrste foametea cînd se rcvaTsiL
]ll't te mahu·i. '
IHAS: lsprltYe~·(r, zirna1rd't tm·nră„:ă de pat, llll te ]lTiCcpi i:;ă citeşti
Yiitorul.
C'lJ..\JDlL\X: Uite, dnciî o pnlmă 11rncdă 1 ~ nu prcYestcşte rodnicir
în,•('flmnil, di. 1rn şi iu să mU. scarpiJ1 dnprt nrrehc. Ghice~tc-i, ie
n 1e:. dom c·r-o m;tcaptă într-o zi obifmnitrt.
I'HEZ ll' \TOJffl,: Sonrta YO::tstrrt e acceni;;i.
IH.\S: Dnr crim, cum nnrnno? spune-mi nişte amănante.
l'REZH '.\TORVL: Am zis.
1 R.\::i: So;uta mea mi e mai lrnnă 11ici c11 o iotn ca a ci?
Cll .U.DlL\.X: Si cJa,că, irnroeul ma ar fi cn o iotă mai mm·e decît
al meu, u;1clc an umc ni dori r1 fie deosebirea, adieă iota asta i'
JJL\::': Nu hi n~tsul bi\.rbatului mcn.
Cll.\JDI l.L\: Cern! să îndrepte gîndmilc no<drc urîtc ! Ia srt nuzim
~i dc:;pre ~om·ta lHi Alexas! Ah, să se în.Joru·e cu o femrie ncsă­
tulit - dulc-c I:::if:, te implor, frl ca ca să. moară, apoi dă-i imn
lllil i rea, alta ~i mai ren, pînri. cînd eca mai rea dintre toate
îJ nt iliso\ i J;i groapă, rfaîncl, pc dumnealui soţnl incornornt
ck cincizPci de ori. B1rnit Isi~, nscultă această rugăciune a mea,
clt1d\, nu-mi îngădui ceya mai de scamă - b1mă Isis, te rog
sfarnitor!
nuş: "\.:min . .._rnmpă, zc·iţi\, ascultrL această rugăciune a poporului
tr1u ! poniru di. după cum c sfî~fotor să vezi un br1rbat frumo~
Îll~Lu·at cn o :femdr uş 1H1ră, tot a1ît de trist este să vezi un nr-
mrrnic care n-a fost încornorat; do aceea, ch·agă Tuis, bunu-
cuviin~a cere să-l fericeşti duprb cim1 merită l

372
 [I, !J
CllA!Ull.\.N: Amin.
ALEXAS: Va să zică numai ca să mă. încornorez<', dumnealor at
fi gata să se facă tîrfe.
E ·oBARBUS: Tăcere, vinc-Antoniu.

( In tnr Cleopatra.)

f[lAR;\llA:'\: Nu, rcgii1a.

CLEOPATRA: :X-a fo;;t pc-aici stăpînul meu?
EKOBARBUS: ~u. doamnă.
CTT.\mlIA~: Nu l-am văzut.
CLEOPATRA: Era voio ; dar, brusc, un gînd roman
I-a fulgerat prin minte. Enobarbus I
E:\Oil.\.RBl:S: Doamnă?
CLEOPATRA: Îl cauţi şi-l aduci. Alcxas unde-i?
AJ.EXAS: Aici sînt, prea supus. Vine stăpînul.
CLEOP.\TRA: Nu weau să-l văd. Te rog să mă urmezi.
(Iuirii Anlonitt şi Uil sol.)

SOLUL: Fulvia13 , soţ.ia voastrr~ a intrat prima în luptă.

ANTONIU: Împotriva fratelui meu Lucius?
SOl.C-L: Întocmai, dar războiul s-a sfîrşit
Şi-n scurtă vreme s-au făcut prictrni,
Urilndu-şi oştile contra lui Cezar,
Care-a ştiut în prima parte-a luptei
Să-i. scoată din Italia.
A:'\T!J..'\JU: f'eya mai rău?
SOI.OL: O ~tirc ce pe sol I-îmbolnăveşte.
.A:'\TOXIU: Dacă c prntru proşti sau laşi. Te-ascult.
l'iu-mi pasă de cc-a fost. Dacă nu minte
'•i-n vorba lui e moartea, vestitorul
Zic că mă linguscRte.
sor.n.: ' ' Sabicnus,
Yai, cu oşti.rea lui de part.i, a-llYins
1rr Asia: stindardu-i glorios
zi flutură de la Eufrat şi Siria.
Pînă la Lfoia şi Ioni.a,
l'c cînd„.
A?\'lO?\iU: Antoniu, YTci. să spui „;
SOI.UL: Vai, doamne I
A:\TO:'\JL:: Ro:;teşte fărr~ tcamri ce spun toţi.
Zi-i Cleopatrei cum îi zic la Roma;
rn Fnh·ia mă mustră; cc vini am
373
[I, !!]
Nu le cruta, strigînd ca adevrU'ul
Sau răutatea. Nastcm buruieni
Cînd nrintea stă, 'eînd însă ni se spune
Unde-am greşit, ca griul ne-nspicăm.
Cn bine, mergL
SOLUL: Cmn porunciţi, slăvite. (Iese.)
(Ju!rti 1111 alt sol.)
Al\TO'.'\IU: Cc ycgti aduci din Sic-ion? Vorbe. te I
PRI.M:L'L SOL: Omul 'din Sicyon - care-i acela? '
AL DOILE.\ SOL: A~tcaptă ordinele Yoastre.
ANTO'.'\IU: Cheamă-l.
Ori frîng aceste lanţuri egiptene,
Ori îmi pierd sinea n dragoste nebunii.
(lnlr1I 1111 alt sol, cu o scrisoare.)
Tn cine egti?
AL TREILEA SOL; . :rirnrite, Fulda,
So\ia YoastrrL, a mnrit.
ANTON1U: Cum? Unde?
AL TREILEA SOL: În Sieyon.
Cît a zăcut şi alte lncrnri negre
Pentru Măria-ta-s airi. (li dă o strisoare.)
ANTONIU: Plccati.
(Solii if • .)

S-a stins un suflet mare! N-am vrut asta?

Ce-ade~ca cn dispreţ îndepărtăm
RÎYrum im· mai tîrziti. Cînd roata nrmii
Le vîntmă, p11.cerile de azi
Devin co11trariul lor. }huind,
Am îngropat-o, dar aş vrea s-o-miu.
Va să mrt smulg clin vrăjile reginei,
Căci lenea mea plodeşte mii de rele,
Mai multe decît ştiu. Hei, Enobarbus !
(ln trcl ifin 11011 Euob11rb11s.)

ENOBARBUS : Care-i porunca, doamne?

ANTONIU: Doresc să plec de-aici îndată.
ENOBARBUS: Aşa ne omorîm toate femeile. Ştim cît de ucigătoare
este pentru ele orice răutate; plecarea noastră înseamnă moarte.
A.i.'ITONIU: Trebuie să pler.

374
 [I, :!]

EXOB.\RBUS: Femeile să moară mmiai atunci cîllCl nu sc poate

altfc l. E păcat să le inlătnrăm prntru un lucru de nimic, dar
cînd c vorba de ceva care atîr:nă greu în cumpănrL, ele ~ă cîn 1ă­
rească prea puţin. Dacă prinde de \C$tc ce ai de gînd să f<tti,
Cleopatra moare pe loc. Am văzut-o muril1d de donttzrci de
ori pentru temeiuri mai neîn~rmnate: se anmeă atît de iute
în braţele morţii încît ai zice crt nde într-însa un în drftgo~ tit
foeo~.
A...\'l'OXJU: E nrînehipuit de \icleană.
EXOD.\HBTJS: Nu, doamne, nu e adcYărat, patima l'Î c altrtt uită
din lamura dragostei cmate. Furtunilor şi ploilor ci nu le putem
spune suspine şi lacrimi: sînt fmtm1i ~i dezlănţuiri mai groz;1ye
drcît cele amintite în calendare. Asta nu poate fi Yiclenir; iar
dacă este, îuseamnrL <::rt c în stare ~ă :::t îmească pot opuri '15t lllC-
nea lui Jupiter.
A1"TOXIU: Mai bine n-aR fi Yăzut-o nitiodată !
EXOB.\.RDTJS: Atunci m{ ai fi Yăzut o minune a firii şi lipl>indu-te
de o asemeni fericire, te-ai Ii dowdit 1111 călittor nrpric·q1ut.
AX'l'OXlU: Fulvia a murit.
ENOK\.RBUS: Cum?
AXTOXIU: Fl1lvia a murit.
ENOBARBUS: FulYia?
A...'\TOXJC: A nuuit.
EKOBARBUS: Doamne, adă zeilor o jl'rtm a rccuno~tinjci. Cind
zeii binrvoicsc să ia wţia cuiva, ci îi ai ată omului pe eroitorii
pămîi1tului; e mîngîictor gîndul că atunci cîi1cl hainele vechi
s-au ponosit, ei îi vor face altele noi. Dacă nu ar fi ~i alte femei
îu afară de FulYia, loyitura ar fi într-adevăr grea, pricinuind
multrt jale; dar dmcrea aceasta e încununată de ali1rnrl', din
wchea ta cămăşuţă se croie~te o fusfft nouă şi o ceapă poate
să-ţi umple oebii cu lacriluile meritate de această durere.
A:\TO:.\ J U: Cu zăpăceala ce-a. stîrnit ea-n ţară
Nu pot să mai rămîu aici.
ENOll.\HBUS: Dar vezi că nu se pot lipsi de tine nici treburile pe
care le-ai zăpăcit tu aici, mai ales treburile Cleopatrei - acc~­
tca atîrnr~ întru totul de scderca ta.
A:.\TO:\' ll1: Destul cu' ghmia. Ofitcrii nosti·i
Să afle cc-am. de gînd. Pricin'.a grabei
Am s-o explic reginei şi-am să plec
Cu voia clînsei. Moartea Fulviei
f'i lucruri ce nu sufăr amînare
Î~ni c"r ~ă merg la, Homa: mulţi prieteni
Cari Yăd de trcbmile melc-mi scriLL
[I, 3]
Sit Yin rît mai cmînd. Sc:x:tus Pompei
L-a înfruntat pe Cezar şj acum
Domneşte pcs te-al mărilo; întins.
Popo!·ul nostru ncstatormc, care
l\'ieicîncl n-a prcţllit un om cît timp
l-au fost Yi:i meritele, a-nccput
Să-l dea de-o parte pc Po:npci cel ~farc 11
f'i drmnită1 ile să le strămute
Ărnpra fiul~1i. Acrsta, cunoscut
J>rin nume ~i putere, însă chinr mai mult
Printr-o yoiJ1tă clîrză si avînt,
E un ostnş deplin; ~i-a lni virtuţi
Pot ~ă clrtrîmc lumea. :Multe cresc,
~i-nu Yiaţr1 doar, ca părul mrni cal15,
Dar nltclc an şi wnin de şarpe .
Pc di,pitanii ce-s îndreptăţiţi
Înşt iîn1 rnzrt-i de plecarea noastră.
~i rostnl zorului.
E),IJD,\IlllUS: ' Prea bine.
(fes.)

SCENA 3

O allâ rn111tr1/ î11 }Jalrrl.

11dt'u Clwpofro, C!tar111ia11, !ra s ~i .Alexas.

CLEOP.\Tll A: Pc rnHle-o fi:

CIL\IUIL\:\: ·n l-am zărit <le-atunci.
CtEOPA'l'HA: VPzi 1m<le-i, cine c cu el, cc face ...
Dar cu nu te-am trimis! De-i trist, tu spune-i
Cit dănţuiesc; de-i vesel, că-s bolnavă -
T'tI-a prins boala dc-ocl.at' - fugi şi tc-ntoarcc.
(.llu;os irsr.)

CIURJ1IA:\ : Mult ce-l inll!'~ti, stăpînă ! însă cred

Că nu ~tii crnn să-l iri pentrn a-i smulge
Acclcn!':i sîm1ămintc.
CLEOP.\TR.\: Cc trrirnic Şri fac fi n-am făcut?
CIIARl\ILL\": Prilncştc-or'cr şi ni1 tc-mpotrivi.
CLEOPATRA: Mă-nnti, ca o nctoarn, emu să-l pierd.

376
 [I, I)
CllAK\lL\~: Ku-1 i~pili utît; prea marca teaml1
11rt urii 1w~t <'f('-ntr-o zi - ia scama!
(l1ilrâ . l11!rn1i"ll.)

Antoniu ...
CLEOl'.\ TR\ : .., iut bohiaYr~ ~i po acă.
A..YfO:\lC: Îmi YÎJH' grru să-! i spm1 ce am de gînd ..;
CLEOl'.\TlU: .\j utr.-mi, C'liarmian, ~ă irs - vai, cad!
X-o $ă rnai tinrL mnll; o ,5. mă lase
Pntcrilr ...
ANTO~IU: Prra scumpa mea regh1ă ...
CLEOPATRA: 1\'11, 1111, tr rog - stai mai drparlc.
A.."\TO ~l l': Ce e?
CLEOl'XrlU: Ci lese Yr ~ t i bmw-11 ochii tăi. Cc spune
Femeia lllttritată? Poţ.i să pleci.
1\Iai hine nn te-ar fi lărnt să Yii!
De cc .ă spnnrt că te ţin aici -
Eu n-am putcrc-asnprrt-(i: eş1i al ei.
A..YHJ:\fU: Doar zeii Rtiu ...
CJ,EOPATHA: ' Trădată-atît de crunt
:r_a fost rrgină! Dar de la-11ceput
Eu mn Yăzut trădarea.
ANTO::\lU: Cleopatra ...
CLEOP.\THA: 'l'r juri rlr zgudui tronul zeilor,
Dar ... c;iL le cred al meu prea credincios?
N-o-n~rli pc Fulvia? Să sar în mreaja
Cuyînt ului de gnră ticluit,
rnkat tînd juri! Cc nebunie! V \
ANTO::\IU: Scum pa ...
CLEOPATRA: Nu-ţi eănta temei să pleci, te rog!
Ia-ţi bnn rămas şi du-te; timp de vorbe
Era cînd tc-ndcmnai să stai; pc-atunci,
Nici gînd să pleci; pc bnzc,-n ochi era vecia;
În arcui lele sprînccne, harul ;
Cca mai ele rînd a noas trr~ înzestra.re
Era un dar ceresc - Ri rstc Îllcă !
Altminteri, cel rnai marc-ostaş al lumii
E cel mai mm-e mincinos.
AKTOXlC: Cum, doamn~?
CLEOPXl'RA: Ca. tine dac-aş fi vomică,-ai şti
Cum că mai bate-o inimă-n Egipt.
A."\TO~IU: Regină, aspra vreme-mi pornnc~şte
Să plec cîtva; dar inima mi-e toatlio

377
[l, :J]
De tine-aJrttwi În. Italia
Srîntrie pa1oşr; Sextus Pompei
Sr-npropie de portul Ostiei;
Tlnllă irnteri la fel de mari în ţară
Plodrso noi dezbinări: cei duşmăniţi
,, (' 1 m ~înt <lrngi: Pompei, hulit, dar plin
J)r 8Jayn, ta tălni, pătrunde iute
În iuîmik cdor cc-au rămas
l'\1 ·rnnlţ1m1iţi ~i-amen in tă prin număr;
l; ,r lini~trn, bolnaYă de odihnă,
1~i ("ată kae în 11cb1meşti schimbări .
('1~·<; < r mă. Jlliwştr îudraproapc
Şi 1c' fen'şt<' dacă plec de-aici
E moartr a FulYiri.
t LU1l\\TRA: l,a. Yîrsta mea
Copilt1ria nu-~i mai dă de -veste
Dnr 11rbunia Rtăruie. Ce crezi :
1-c Ja t eîutlYa. si Ful viei să moară?
AJ\TO::\lU: A ~i murit, rcg~a mea.
<'i1l'~te-nccstra ch1d ai timp şi nzi
(\' ~rudrt :i iscat. Sfîr~itul spune
LJHk-a murit f:i dnd.
CL[(l l'.\'l'RA: ' Iubire strîmbă !
81.iduţa sRc-ră w1de-i ea s-o mnpli
C11 tri::;tc lacrimi? ~Ioartca Fulviei
'.\Ii-arniă rum ai s-o primeşti pe-a mea.
Al\'J'U);JU: Xn mai eîrti, mai bine-ascultă-mi planul;
Dntă-1 urmezi $au nu, doar sfatul tău
Va hotitrî. Pe focul ce hwie
Nămolul .Xilului, cu plec de-aici
Ost<lş ~i ;:;cry, v-rînd pace sau război,
Cum zici.
CLEOPATRA: Dctifă-mi ~irctul , Channian.
Nu, Jasrt-1. Din senin sînt cînd bolJiavă,
Cînd sănăto11să, dur)iî. cum se schimbă
Iubirea lui AntoniLL
Al\TO::\lU: Încetează,
Regină ·sctnnpă, şi adevereşte
Cît este de adînc:ă si cin!'ltiiă.
CL.I:'0l'ATRA: :Mă-lwată Fulvia. în'toarcc-ti fata,
Te rog,' hai, pill1ge pentru' ca, 'apoi
Ia-ţi bun rămas şi lacrimile 16 spune-mi
Că-s pcntrn mine. Joacă măiestrit
 (I, i )
o sccnn a minciunii c-n-ntrnpare
A cinstei.
ANTONIU: Taci, destul - mrh scoti din fire.
CLEOPATRA: Poţi face mai urît; dar, nn e răn.
ANTONIU: Pc spada mea„.
CLEOPATRA: '· i pr-nccst scut! Frumos,
Dar mai c loc. Prilc~tc, Charmian,
Ce binc-1 prind pr-aces1 IIercHlc17 -al nomei!
A"emeni izbucniri.
ANTONIU: Plec, doamnrt.
CLEOPATTtA: Domn c-nricnitor, o Yorbă.
Toi doi ne despărţim - n n, nu c Line;
Noi doi ne-am drrtgostit - 1111, altceva;
Dar ştii ace tra - mă gindrnm ci'L Yai,
Adueerea aminte mr1 trăclrazit
De parc1\-ar fi NI în~ă~i un Anloni11
Carr mr1 uită.
ANTONIU: Dacft u~urinta
"-ar fi supusa ta, tr~n~ sot·oti
întruchiparea ri.
CLEOPATRA: -c. pw; de greu 0
sr~ p011 i o u~urinm ca necasta
în inirrÎă. Dar, iartri-mlt, te rog,
Ce rhinuri simt le 1oi înăhusi
Ca să tc-mbtm. Onoarca-ti faec ·rnm,
•I
Fii s1ud si mut la neroziâ mea
Şi te-nsof cască zeii! La urli
sr.-ti încumrne ,pada si izbînda
Să 'ţi e-a ~tcarnr~ la picioare l
ANTOKlU: Haidem.
Şi tat ~i dus e de-p11J'ţ.irra noastră,
Căei tn riunîi ~i totu~'Î p1rei cu mine,
Iar eu, plrcînrl, r1tmîn tn tinr, aici.
Să mergem.
(Jrs.)

SCENA 4
Rom11. C11"1 lw· Cc::ar. f11lril Ocft1rian Ce::ar 18 cil ind o scri.~oa rtJ, Lepidu~lf!
~1 suildc tur.

CEZAR: Citeştr, Lepidus, ~i nzi că ma

Faţă dC'-a 1 no tn.1 marc copr~rtaş

379
[I, (]
Nu-i un eres al meii. Aid ~int vPo;ti
Din Alexandria; el pescuieşte, '
Bea şi petrece noapte după. noapte;
Nn-i mai bărbat decît e Cleopatra,
Şi, iară~i, a lui Ptolerneu 20 regină
Nu-i ma.i femeie decît el; arar
Ascultr~ solii sau se mai gînde şte
La ceilalti triunniri. Acmn e-m1 om
Plin de metehne ca oricare alt ul.
LEPJDUS: Eu cred că are merile mai urnite
D cît scăderi, şi-acestea nu fo-utuucc.
Greşelik-i par stele ,·iu aprinse
Îu bezna nopţii şi sînt moştenih,
Nu dobîndile; şi chiar dacr~-:u· nPa,
Nn poate să le-mfrqilr. •
CEZAR: Eşti mult prea blîml. E o nimiea toată
Să sa ltc-n pernele lui Ptolemell,
Să dea o ţară-n schimbul unri pofte,
Să chefuia că-n rîud cu sclavii, zjua
Să se brt.Jăbănc pe străzi, ghiontit
De lotri cc miros a năduşeală;
:Mai treacă-meargă-acestea - raTi sînt cei
Feriti de-asemeni vini - dar lui An tonill
Nu-i' vom ierta greşelile căci, iată,
Noi ducem greul uşurinţei lui!
De-a petrecut în desfătări şi saţ
Şi măduva şi-a stors-o, să răspundă.
Fiindcă-a irosit într-astfel vremea,
Ce, ca o tobă cheamă do la joacă;
Vorbindu-i răspicat dc-ndatoriri
Faţă de el şi noi, să-l dojenim
Ca pe copii, căci prccmn dînşii sînt
Acei cari, după ce s-au copt la minte,
lşi zălogesc pe un moft ştiinţa vieţii
Şi-şi rîd de crezul propriu.
(Intră w1 sol.)

LEPIDUS: „
Alte tiri.
BOLUL: SlăviteCezar, s-a-mplinit porunca
Şi ceas de ceas Yei şti tot ce sc-ntîmplă.
Se pare că Pompei21 , stăpîn pc mări,
E îndrăgit de cei cc pentru Cezar
Nutreau doar teamă. MnHi .
' nemnltumiti .
380
 [I,fj
Sc-a\i11 spre porturi, socofo1d că tu
Le-ai luat din drcptmi.
CEZAR: Trebuia să ştiu:
De la-ncepuhtl statului, cîrmaciul
A fost dorit 'nainte de-a domni;
Cel în reflnx, iubit numai atunci
Cilld nu mni este vrednic de iubire,
E preţnit dacă lipseşte. Plebea,
Ca stînjenelul rătăcit pe val,
Plnteştc-n sus şi-n jos, după maree,
~i putrczc~ic-u freumrit.

{ !11/J'cl 1111 al doilea sol.)

SOLUL: Cezar, îţi aduc cuvint:
rnu1l ii cors<ui :Mcnas si lifrnecratcs
Brtbzdcază marca şi-o supun cu nave
Dc-1m soi i'\Î aJ tul. Tărm ul italian
E pustiit ~i oamenii de grouzlb
Sînt albi ca varu] ; tinerii voinici
...,e răzvTătesc; un vas nu mni cutează
. _ -apnră-n hug- de-ndată ce-i văzut,
E prins; Pompei îţi fare mai mult rău
:Pr:U1 n 1wie dccît prin răzuoi deschis.
CEZAR: Antoni11, lasă c-.110Inl şi dcsMul.
Cu1d ai fost scos odată dfo lifodcna
Cndc-ai uc:is pe IJirfats ~i Pausa22,
l'c urnrn fugii talc a vrHit
O foamete pc care-ai i11cl1m1t-o,
Drşi crescut în puE, mai răbdător
Dccît sălliotticii. 23 Beai ud de cal
Şi apă diu mocfrlc ocolite
De dobitoace; boaba cca itwi acră
Din gaTdul cel mai scîrnc:tv crc:t dulce ;
Rodeai, cum cerbii, scoarţa de copao
Cînd pajiştea e sub omăr. Pc Alpi
1\Iîncai o carne care-i omora
re unii ce-o priveau; şi toate-acestea
Ştiu că-ţi rănesc onoarea povestin el -
Tu le-ai răbdat atît de os tă este
Că nu te-ai scofîlcit. ' '
LEPIDUS: Păcat de el
CEZ:'.R: Rn~foea să.-1 adnc-ă grabnic
La Roma - este tim1ml ca, noi doi

381
fi, .i]
Să fim v ăzu{i pc cîmpul băililici.
'ă st.rîngcm sfatul - pc Pompei 1-ajută
Orice zăb a·di-a 11oastră.
LEPlDL'S: Cezar, m.îinc
Îţi spun ce oas1.c-auume pot eu strînge
Pc mare :;i uscat ca ,ă-ufruntăm
_\ce;:1.c Yrrmuri.
C'EZ.\H: Pîn-aiunci si cu
Îmi 1mnu11 oanll'nii. Cu b iu'c.
Cu bine, Ceztu-. Dacrb între timp
J\[ai afli cc sc-ntîmplă în afară,
Fii bun ~i spune-mi.
CE!..\R: Bineînţeles.
E daioria mrn.
(Ies.)

SCFt JA 5

.Afr.N111l1i11. l 111lalul Clcopalni . 11.tnl Cfooprr/,·a, C!tarmirm, Iras şi Jlardian.

r 1.EUl'XHL\.: C'harmian !
CIL\RHL\~: Doamnă?
CJ.EOP.\ TH.\.: _\h, ah! 'JI
Dă-mi suc de mă.1.ră.gună.!! 4
C'll.\.lUlL\.X: De cc, doamnă?
CLEOP.\.TRA: , ă dorm în hăul vremii cît Antoniti
:f\u este-aici.
ClL\JL\JL\X: Prea te gîndrşti la el.
C'J.EOP.-\.TRA: .\h, trădătoareo !
ClL\ mrux: En, slăpîna mcn.?
CLEOP.\.TRA: Hei, ::Uardian, eunucule!
M.\RDIAX: Porunca!
CLEOPATRA: "N"u mai cînta. Eunucii mă dezgustă.
Fiind bicisnic, csti si fericit
Iar gîndurile tale n~ se-aYîntă
Departe de Egipt. Dorinţe ai?
MARDLL'i: .Am, milostivă doallll1ă !
CLEOPATRA: Pe cinstea ta?
:hlARDL\X: Pe cinstea mea - nu pot să fac nimic
Decît ce c cinstit să faci; şi totuşi
 [L 'J
Simt porte aprige şi mr~ gîndesc
Cc a ffltlLt Yenns cu Martc. 25
CLEOPATRA: Charmian!
Pc unde-o .fi acmn? Şade sau stă?
Se plimbă? E în ~ca? Cal fericit
Că-l porţi pc-Antonin! Pom-trt-l cn mînclrie
Pe-al lumii semi-Atlas20 , braţ şi coif
Al bărbătiei! Poate crt-~i ,optcştc:
„Unde-i „crpoaica Nilului strrivcchi?"
A~a îmi spune. 11.Iă hrrmesc acum
Cu dnki o1:ritnrri. Tot mr~ mai iubeşte,
Chiar dacrt Pbocbus27 m-a învinctit
Cu drrigăsto~tsc eiupilmi ~i timpul
:rif-a cam brrmlat. Cîud Cezar-frnntc-lată
Prtşea pc ţrmnul nostru, en eram
Gustarc-aleasu pentru 1m monarh
Iar marele Pompci28 îşi ancora
PriYirilc în ochii mei i:;i-ntr-în~ii
Ar fi nnuit. ' '
(l11lrâ 1ll1'.cas, rrnincl din partea lui . 111/1111/11.)
ALEXAS: :rim-nchin ţie, reginit.
CLEOPATRA: Cu tot ul altfel c~ti ca Marc Anton in t
Cmn însă 1-ai Yă~nt, marca tinctnrr~
Te-a amit.
Viteazul meu Antonin cc făcea
Cînd ai plecat?
AI.EXAS: Punea, stăpînă, ultimul sărnt
Pe-acest mărgăritar din răsărit.
Iar vorbele-i în suflet mi-au rămas.
CLEOPATRA: Desprinde-le - ascult.
ALEXAS: „ Să-i spui", a zis,
„Că el, dîrzul roman, trimite marii egipteni
Acest odor al scoicii; micul dar
Va fi-ntregit de ţările. plecate
Măretului ci tron Ri orientul
O va' numi regină".' Sc-nclină,
Apoi urcă pc calul înzăon t
Cc rîncheza grozav încît Antoniu
N-a auzit cc-am spus.
CLEOPXl'RA: Era vesel sau trist?
HEX.AS: Ca vremea anului cînd se îngînă
Frig şi căldură, deci nici trist, nici vesel.
[I, uJ
CLEOP ATR.\.: Frumoasă e11111pă.11ă! Yczi, h:irmian,
VPzi Cl' fel e? Tri:1t 1111 era fiindcă
Dorea Ră-i pmtă- n nrnhră pe acei
Cr vor să pară-aFemcn:i lui; nici vesel,
c~ pentru-a arăta că frricirea
J-c în Egipt; a~adar întrr-accştra.
CrrPaşd'~ imbiuare ! Trist sau vrsoJ,
Oricum, tP priJltlt ca pc nimrni altul.
1-ni înlîlnit Îll drum pr solii mei?
ALEX.AS: Dn, doamnă, rrrd •:rco douăzeci. De cc
Tri111iti ntit de multi?
CI.EOP.\TRA: ' ' Cin') f;- 0 iia<ite-u r.i11a
Cî11d Yoi uita 8~- i <lan dr n';;fr 111i Autoniu
0

)Lilog Ră moari'~. f'lru-min.n, tot: şi hîrtie.

Bi1w-:i i ,·r11i1, Alf·xa~. Clrnrmfan,
J';' C'P7.tir l-am iHhit a..;a:
CITAmiIIA:\: ' O, oravul Crzar.
CLEOP.ATR.\: ÎnPa«ă-tr tu-a:>m11·11i rnrhr ! :pune:
BrnY11l ,\ntonin.
CHAIDlIAX: f'eZ<u ePI 'itoaz !
CLEOPA'l'R.\: Pt' Tsb~ 9 , am să-! i :ornltl în sînge <l:in( ii
J)aeă pc-alesul mrn clintre ah';;i
II mai comp:iri cu t'eznr. '
CHARMIAN: Crr irrtarr,
S1nm doar c:r-ai sp1tş eîntlya.
CLEOPATR.\: •\dică-atunci
Cinel eram tînă.r~ ~·i ntrr~ mint<',
Cn sînge rcce-n Yim. Ilaidr, plrarit,
Adă-mi cerneală şi bîrt ie;
De nu-i scriu zilnic o marc,-atnnci
La ţani fără rgipteni.
(lu-<.)
ACTUL li

SCENA 1

Messina. Casa lui Pompei. Intră marţial Pompe)".](), Menecratu fi Jlna.

P-011.PEI: De-s cu dreptate zeii, an s-ajut1

Lucrarea celor drepţi.
YENECRATES: Zeii, Pompei,
Nu-s împotrivă, chiar dl1că amînă.
POMPEI: Tot implorînd cerescul tron, noi pierdem
Lucrul rîvnit.
llENECRATES: Neştiutori de sino,
Ades cerşim nILpa.ste ele care zeii
Ne apără şi cîştigăm cînd ruga
Nu vor s;J. ne-o a;;cnhc.
POMPEI: A1ii să-n-ving I
Poporului i-s drng, ma1·ca-i a mea;
Crai nou mi-e onstc:i. şi nădăjduiesc
Să sc-mplinească grabnic. Marc Antoniu
Se 15.răic-n Egipt şi îu afară
lli'bzboi nu face; Ceznr strînge bani
Unde-a. pierdut din inimi; Lepidus
li linguşeşte pc-::i.mînJoi ~i dînşii
Îl linguşesc pc el; dar pe nici unul
El nn-1 iubesto si nici nu-i iubit.
:U:ENECRATE: Cezar şi Lepidus', cu oaste multă,
Se află-acmn pc cîmpul de bătaie.
POMPEI: Minciuni! Cu cine ai vorbit?
MENECRATESS : Cu Silvius.
POMPEI: Vfaează; sînt la Roma., ştiu; aşteaptă
Pe-Antoniu. Pătima„r~ Uleopatra, drege-ţi
Cu năjile iubirii buza supt.'l!
Magia, nurii, pofta, pe-acest „crai"
Să-l priponească într-un lan de eh

385
~5 - Shakespeare, opere vn
(II, !]
Şi nt'.gmi; buc-Mari cu p:ui< t alrs
Ascutr•-i foanH'a cu îmbirtoaro zrnmă
Ca-n som11 si hr:111r~-n dnlcca lrnc-a Lcthci3~
Onoarea să-Şi a<loarmrt.
(Intră
.
Varritts.)
Cc r, Ym-rius?
VARRIUS1 Voi spune doar cc este 11cmloicJnk;
Din ceas în cras Antoniu c-aştcptat
La. Tioma; ajungea „i mai dcpm·tc
De cîntl a pru·ri.sit Egiptul.
POMPEh ~1iri i1rîn ~ cmn:it1'
M-ar fi-noînta t m:li mnlt. l\Icl1aR, nu cred
Că î.mbnibahtl crai ~i- ar pm1c coiful
Pentru-un război mti.runt; dccH cri doi
E-un general ele patru ori mai hun.
Dar, cu mai nrnlU'i.-mrcdcrc în noi,
Putem pe-accs t ·nl'f'r~1 ios E'lt-1 smulgem
Din poala vr~um·ci~~.
YENAS1 Cnrn să-1 1m bune
re C-0;~ar? FulYia 1-a hărţuit
Iar :frate-săn l-a înJ'nmtat cn mma
Deşi nu pus dc-Anton in.
POMPEI1 E cittdat
Cum vrajbe mici pră~esc dihonii mari.
Do n-am lupta, noi cn ci toţi, pcsemn~
S-ar încleşta, că.ci au dt<~tul temei
Să. scoarn. sabia, efor cît anume
Se tem ele noi 8Î cît această .frică
Astupi\ crr~pătm:a, <lcibinr~rii
Nu ştim dcocarn<lată. C'um vor zeii!
Noi, sli lnptăm pc Yi<tţih şi po moarta.
Atît putem sib facem. Haide, Mcnas.
(Ies.)

SCENA 2

Borna. Cas• lwi LepiJ.us. Intră Enobarlms şi Lr11illus.

LEPIDUS: Eşti, Enobarlms, omnl care-ar f:lcs

Un lucru bun rugindu-şi d\pitanul
Să fie blind la -vorbă.
 [II, t]
ENOB_\.RBt:S: Am sri.-1 rog
• rt dc::t rrtspuns Cllm ştie; dacă Cezar
11 ;:gîndrm', ..\nbrniu-1 va sfida.,
Hi'tcnind ca. )forte. Jill' l)C Iupitcr
( 'i't de-a~ pmi::t cu barba lui Antouiu
Azi nn mi-<1ş ra<lc-o. 33
LEPlDUS: N tt-i o vreme-aceasta
De yr;1jhc între <lînşii.
E.NOBARDUS: Orico vrcmo
E bună pcntrn cc se naşte-atunci.
LEPlDUS: ::\bnicul piere cîml sînt lucruri grave.
J<:NOBARBC'S: Xtt dac-ap:li'c-ntîi!
LEPJDG ~ : Yorhrşti aprins;
Kn ~cormoni niciunii, te rog mult.
:::ioscştc-Antoniu.

(lu/ni _J11lo11in şi T'cntidius.)

ENOBARBLS: Şi pc-acolo Cezar.
(lutră C'r: or, Jhcrna şi Aarip_pa.)
De nc-1lloim, spre Parţia. Ventidius,
:\i auzit?
CEZAR: De, şfa1 şi cu, 1\focenaM,
l'c-AgTippa· sit-1 întrebi.
LEPlDTJS: Prieteni nobili,
Mari f ~q1to nc-:m unit; cele mărunto
:-ltL nu ne îuvrăjbcascri. Cc nu-i bine
f\11. ascultăm senini. Din te miri co
:-1Tt nu ne-aprindem; să uu fim casapi
Cîrnl drcgrm rana. zrm, vă rog din suflet,
Atingeţi n:ajbclo cu Yorbc blînde.
l')i ,-u, frrjii <lc-ocl'Lri.
AN'l'O.NlU: ' ' Bine-a vorbit.
In fata oştilor gata de luptă
N-:iş face altM.
(Trompete.)

CEZAR: Rino-ai ycnit la Uoma.

Ai.'ffO~J
CEZAR:
U: .
Iti mult.umcsc.
'
Stai jos.
ANTONIU: Şezi, şezi
CEZ:\R: Sl-acepem.
387
.(ll; 2] .
A'.NTONIU: Yăd că gă~eşti jignire unde nn <\
Sau dac-ar fi, spre tint:> nu 1inteşt0.
CEZAR: De rîs m-as face daeă m-aş imli
Jignit pentru nimic şi -ncă de tine!
te
Iar culmea-ar fi să ,-orbesc do ră11
Măca.r o dată, cînd nu a.m ternei
Srb-ii rostesc munele.
!\NTONIU: ' „ edcrca me:1-n Egipt
Cc-nscmm11L, Ct:>zar, pentru tine?
CEZAR: Ca pentru tine statul mcu la Roma
Cît tu e~ti în Egipt; dar dac-acolo
Urze..şti asupra mea, la uneltiri
N1lj_10t r1Lmîne rece.
A..~TONIU: Uneltiri?
CEZAR: Gîncleşic-tr la cele înttmplato,
Cît ai lipsjt aici. Sotia ta
Şi Iratclt'-\ i m-au atacat,
Ca s1L te-amestcce-n războiltl lor.
ANTONIUt Crcseflti - crLri fratele meu niciodată
Nu 's-~i gîndit E[L-1 sprijin - cum mi-au spus
Soldaţi de-ai mi. Nu mai degrahrb oarn
A nuJ să Rurpc-autoritatca noastră,
Pornind războaie cc ne stingheresc?
Că este-asa ti-am da.t dowzi în scris.
Chiar dac'ă ;1i un sul întreg de pînză
Ca srt cîrpcşti o ccart<'l, nu acesta
E peticul.
CEZAR: Tc-ncrezi peste măsură,
Găsindu-mi Yini în judecată; însă
'fi-ai petieit o scuz1L.
ANWNIU: Nu a~a !
Prin minte ti-a trecut, llll mrL-ncloiesc,
Un gînd atotsti'lpînitor: că cu,
Părtaşul trm în cauza pe cam
El ar fi vrut s-o-nf1îngu„ nn puteam
Privi senin războaiele ce pacea
Mi-o tulbUJau. C'ît deRpre Fulvia,
Un spnit ca al ci srL-ti aibă soatal
A treia parte-a lumii ~ a ta '
Şi cn zr~bala poţi s-o stripîneşH,
Nu întcrL o aEemrnea soţie!
SNOBARBUS: Da.că.am avea top astfel de soţ.ii, ca bărbaţii s!i
mcar"ă la răzb-0i împmmă cu femeile l

...
 {II, 2)
ANTONIU: Era nestă1)îniiă şi c11 toano
Şi-avea şi simţ politi(}; recunosc
Că t.i-a cam dat de furcă; dar, mă crede
Că nu puteam să fac nimic.
CEZAR: 'fi-am scris, cum însli.
Tu chefuiai în Alexandria,
Nici n-ai citit rănşelc; iio sol
L-ai izgonit cu zcflemeli.
ANTONlU: Pîn-a-1 primi,
A dat el buznn; de curîn<l poftisem
Trei regi la ma~rt şi nu prea eram
Ca dimineaţa,; dar a doua zi
· I-am spus cum mă simţisem - ca şi cum
I-as Ii cerut iertare. Omu) ăsta
Nu' are nici un rost în cearta noastră,
Deci să-l lăsăm <le-o parte.
CEZAR: -Ai încălcat
Un pm1ct din jmămînt pc care cu
N-am să-l încalc nicicînd.
LEPIDUS: Cezar, domoli
AN'l'ONIU: Nu, fasă-1 să ''orh cască, Lcpidus ;
Onoarca-i lucru sfînt si dînsul crede
Că îmi lipseşte. Gum ânnmc zici
CU. m-am legat?
CEZAR: Să-mi dai, la cerere, sprijin şi arme;
Dar n-ai binevoit.
ANTONIU: Nu, am uitat,
Cinel ccaslll'i otrăvite au făcut
Să nu mai ştiL1 <le mine. Pc cît pot,
M-ari:lt spăsit însă sinceritatea
Nu-mi va ştirbi din slaYă, iar 1mterea.
N-o va dezice. Fulvia, c drept,
Ca cu să las Egiptul, a pornit
Războaie-aici; pentru aceasta, cu,
Fără să ştiu c-am fost pricina lor,
Îţi cer iertare, căci onon.rca cată
Să şi-ngcnuncho.
LEPIDUS: Nobilo cuvinte.
MECENA: Vă rog, nu mai vorbiţi de-asemeni lucruri
Ce vă despart. A le uita. de tot
Ar însemna să v-amintifi nevoia
Do-a vă-mpăca.
LEPIDUS: Drept ai vorbit, Mecena.

389
[ll, 2]
ENOBARBUS: Sm1 pmtaţi-Yă prie1rmşte imn.I cn altu.I măcar în
aceste clipe. Mai Urziu, C-ÎJl(} Jrn Yc\i mni auzi Yorb:i:ndu-se despre
Pompei, puteţi s-o }naţi de la cartLl; o ErL găf'iţ.i dest nlă YTCme
să vă certaţi, dacă n-o Eti. a>cţi altccYa mai bun de fricut.
ANTONIU: Nn r;;ti dccît soldat, asa cit taei.
EXOBARBUS: Mai-1Î1ai ~ă. uil ti'L adc{rt.ml ln·buie si\ tacă.
A:XTONIU: Tnlhmi aug11;::itu1 f:fnt, i111 mai Yorhi.
~ODARBUS: Yor1i ti - a Yoa b·ă prea ~merită piatră.
CEZAR: Ct· !'}'UHr irn 11111 rnpăirL, c·i tonul
l>in Y01 ba lui. C11m ~r1 mai fim prieteni
C'îlHl ne clrosebjm la firi ~i-n fapte?
~i 1olu~·i, dac-aş şti cc-arnune cercmi
J\•I (ine-n1rcg 1.JUtoiul lnmii noastre,
1\J-i ! ~ iirindc ~r\ le ual.
AGRIFrA: Dit-mi voie, Cezar.
CEllR: Tr- n~ tult, Agrippa~~.
AGRIPPA: l>in pnrtca marn('i lnlc n-ai o soră,
(ktm-i;t3C\ frnmoa a? Marc Antonia
E Yădll\'.
CEZAR: l )ne-ar auzi cc spui
Rr.D;inn 1'\ilul11i, te-nr OC'iw·î,
ţi ttl dn·ptatr, pcntn1 cnteznn(ă.
AXTONIU: l'lu-1' însurat; îngăduie-mi s-ascult
Cc nea ~r1 ;;1rnuă-Agrippa.
AGRIPPA.: Ca oit rîtrnîncti vcrnk buni prieteni,
Ca si\ [iţi fra'ti Ri' inimile yoastro
Sit se mrnastr{.utr-adcYitr, Antoniu
S-o ia ele soa tii. pc Octavia.,
A C:tni frnmuaeţ.e rerc-nu soţ
TtL HHLi prejos clcc:î t c cel mai bun.
Yirtntea, :farmecul lui îndeobşte
S1nt fr1ră scamrm. Prin c.ăsi1torie
1\Iărnntelc in-\idii ce par mari,
Marile temeri azi Yi1dind primejdii
Se yor curma. Basm fi · rn adevărul
Acolo nndc-i azi crescu~ în parte.
Iubirea ei pentru-mnîn(loi va naşte
Iubire si-ntrc dîuşii. 1\Iă icrtati-
Nu estc-lll gînd ritzleţ, ci chibzuit
Sub semnul datoriei.
A.'fl'ON1U: Cc zici, Cezar?
CEZ:..\.R: lut îi sit ~tlln pii.rcrca htl Antoniu.

390
 rn. !J
AKTO);JU: Agrippa cc put ere ar ana
Să fildi-~ccs tca <lacă 111ă-nvoiesc?
CEZ.\R: Putcrc:t mra :;i-ndcmuul dat de el
Oe lm-il'i. '
ANTONIU: Fi<' ra, ni.ciodam
Să nu-mi închipui slayile în calea
Acciilui gî111l atît dc-mbictorl
Dit-mi mîna ra, ă conRfin\.irn unirea;
Dc-afri încolo inimi ca. de frnti
lnhirr<l si. mrtrci ul no-tru tel '
Să ni lc~rnlrnmc ! '
CEZ.\R: fatrt mina. 'Ti dau
O sorrt cmn n-a fotit iuhi.ti1rn lume
De-un frate. ,'(L 1rl'iiacc:it, să. ne lege
J\foRii ~i inimi si iuhirc<L voastră
Să:propăşcasc:i.i
I.EPIDuS: Amin !37
ANTONlU: Eu cu Pompei
Nu mrL gtn<lcam c ă, lnpt, Ct\CÎ de curînd
Atîi~ mi-a intrat în voie-ncît
Se cade-ncai siL-i mulţumesc, altminteri
M-ar socoti uituc; dar după-aceea
Am să-l înfrunt cu spada.
LEPIDUS: E şi timpul;
Să-l eltutrbm, 'naintc ca Pompei
sr. umble duprt noi.
ANTONIU: Unde i-o flota?
CEZAR: Ungă :'!Ii!-ien tun. ~s
Al'\TONIU: CW't oaste arc?
CEZAR: Din cc î11 cc mai multă-n ţară, însă
Pc marc o strLpîn.
ANTONIU: Aşa se spune.
Dacă-l lonam la timp! sr~ ne grăbim,
Da.r· pîn-a rrc-narma, să încheiem
Cc-am pus la, calc-:iici.
CEZAR: Prea bucuros!
Pofteşte dar s-o Yczi pc sora. mea -
'l'c duc la, dînsa.
Al'l"TONIU: Haidem, Lcpidus,
Vreau ~l:'L mă însotrşti.

391
tIJ, 2]
LEPIDUS: Nobil Antoniu,
Bolnav, şi încă-aş merge.
(Trompete. Ie s fo/i, f11 afa ră de Enobarbus, Agripp1J
şi.Mcccna.)
irncENA: Bine-ai wnit, m1t.ritc, clin Egipt.
ENOBARBUS: Jumătate di11 inima lui Cezn.,-, vrednice l\fecena!
Cinstitul meu prieten Agrippa!
Af:mrrA: Bunul meu Enobaruns!
l\lECENA: .Ăvem ele cc ne bnc1ua -lucnuilo an ieşit minunat.
N-aţi dus-o rrrn în Egipt.
EXOBARDUS: A~a e, presc:.l1im bam ziua în noapte dormind iar
noaptea o lnminarn bînd.
:MECENA·: Opt mistreti fript i întngi la gustarea de climincaţrt. şi
voi numai doisprczerc· oameni - c ade\rm1.t?
E~OilARBUS: Asta m:i, cum să. spun, mnnai o mus că pe 11ngă nn
vultur; au fost şi petreceri nrieşe ~1i, mai Tiednice de luare
aminte.
11mCENA: Dacr1 zvonurile n-o nedrrpiăţesc, e o doam11r1 cuceritoare.
E:-IOBARBUS: Cînd l-a cunoscnl pc Marc A11tonin, i-a furat inima;
asta s-a întîmplat pc rîul Cyd1rns39 •
AGRIPPA: Intr-adevri..r, acolo s-a arMat ea în pli.nr~ s trăluciro. Dac!L
mesagerul meu nn a nrt.~ cocit acestea.
E"NOBARBUS: Piti, să. vr~ po,estcsc.
Prcc11m m1 tron de fll\cll.ri, Yasul ci
Ardea pe rîu; brhtută-n aur pupa,
De purpur pîm:cle, înmiresmate
Cît ...-întul era beat de dorul lor;
De-argint lopeţile ce-n cînl de flant
Se rîndui.au RÎ unda se-ndomna
Sub lovitura lor, ca-ndrăgostitrh.
Ci ea, neasemuita, lenena
În uraniscu-i de brocat, mai mîndră
Ca. Vemrn din tablouri, unde arta
întrece firea~ 0 • 0-nrămau paji mînclri
Z:îmbind ca Amorn~ii cu gropiţe;
Şi boarea e,·antaielor bogate
JLml.i că, ft~('.Ol'Îfidn-i chipnl gingaş,
L-aprinde ş i-~i dezminte ro3tul ci.
AGRIPPA: Cc desfătare pentru Marc Antoniu!
EXOBARBUS: far doamnele (lin preajmr~-i, nereidc41
Şi fiice-a mr~rii, n-o pierdeau clin ochi
Şi-o-mpodoueau ou temeneli; la cîrmă

392
 [II, !]
smtca, cred, o sircnă42 ; pînzc, funii -
1\frLtasc ce se umfm cînd le-ating
Cu mîinilc lor gingaşe ca. floarea
Şi-n slnjba-neredinţ-ată inţi. Din vas
1\Ifrcsmc stranii simţu-I biciuiesc
]Je trmnu-nwci.nat. Oraşul tot
Îi;;i i·evr1rsa poporul s-o privească.
Iar Marc Antoniu sta pe tron în piaţă
Şi fluiera: de nn isca un gol,
V1Lzduhul însnf'i s-ar fi dns s-o vadă
Pc Cleopatra!!~<
AGIUPPA: Straşnid1 femeie I
EXOilARBUS: Cîncl s-a da l jos, prhl sol, a fost poftit~
La, cină., de Antoruu; i-a răspuns
Crt ţ.inc mul l sr1-i fie oaspe clînsnl,
far ci, cmtcniior şi nedeprins
Sit zică „nu'· femeilor, Pe racle
De zece ori şi pleacri la oRpM
Plătind cn inima pentru mîncarca
Ce-i eMnrtL doar ochii.
AGRIPPA: Yră.jitoarca. !
Pc Cezar l-a mcut StL-Şl culce spada:
El a mat, ra a rodii.41
WOBARilUS: Odată nm vă.zut
Cum a damat pc stră.zi ~i, gîfîind,
A spus ceya, făc.înd dei>ăYîrşiro
Din neputinţ(L !31 făr-a sufla,
Putere iiumflînd.
MECENA: Acum Antonin trebuie s-o laso.
ENOBARBUS: S-o lase? Ticiodatrd Vîr 1:1
N-o vestejeşte, nici obişnuinţa
Nu-i stinge Yeşnic schimMtorul farmeci
Alte femei îngreţo~ca1.t1 poft:1
Ce o stîrnesc, ei ca înfometează
Cîncl satmă. O prinde şi ce-i hîd
Inr saccrdotii o binccudntă
Cînd îşi <lr~-n petic.
MECENA: Dacă frumuseţea,
Sfiala, mintea, pot sr~-l domolească
Pc-Antoniu, pentru el Octavia
E un cîştig binevenit.

393
(n, :>J
AGHll'l'.\.: SU. mrrgem.
l'ît tai aici, iubite Enobarbus,
Fii musafirul meu.
E:\OD.\HBUS: Prea-nd.atorat.

SCENA 3

Ro111a. Casa liu' C1zar . I 11trâ A11lu11i11 ~i Cezar; fn lrc ei, Octavia.

AXTO:.\JU: A<l1•R, înalta-mi slujbă. mă ni. rupo

De pieptul trLu.
Of'T.\Y IA: JaJ eu, în ll.st răstimp,
La zri ni înălia rngi pentru tino.
A:.\TOl'llU: D<1r, noapte bunr~. Cezar. Tu, Octavia,
hlus1raroa nu-mi citi 111 ochii lumii;
Am mni ci~l<lat şi strîmb; ci-n Yiitor
O sr~ mă-n<lrept. Iubito, noapte bună.
OCTAYI.\: Noapte blmii.
CEi.\R: 'N"oavtr bună.
(Cl;ar fi Octn.i-ia ia. Intrâ 1n·e;;icâlorul.)
A?\TO:.\lU: Te-ai cam întoarce în Egipt, aşa c?
l'JlE7.lC.\TOHUL: Pr~cat cib 1m-s acolo, „i pr~cat
Cil. eţi i nici.
A~TO:\"llr: De cw?
piu;::r.H'ĂTOHUT. : A~1 Rimt cu,
Dar nu pot Ji'LmlU'i wiu grai. Egiptul
Tc-aştcaptrb grabnil'.
A:'\TO..'\IU: Steaua cui se-naltă:
A. lni Oct.a,iu Crzar, snu a mea?
l'H.EZICĂTOJ'.l ' L : A h1i. Ku-1 ·~prjjjni; demonuJ4 S tău,
Care tc-ajutu., este nobil, bnw,
':\Iă1inimos, cum al lui Cezar nu e.
Dar lîng(b d.însnl, îno-erului tău
I-e tcamll. căci se simte copleşit;
Să-l ştii dcpartr.
A:-lTO?\ lU: 1\u Ppui nimănui.
PREZICĂTORUL: Doar ţie; dacă joci \Tcun joc cu el,
Pierzi rrcgre~it; cn mici sorţi de izbînd~,
Tot el cî~tig1L. · trMncirea ta.

994
 [TI, 4]
PrJe ;·te lînţ}Hl lui; cîml eşti în prenjma-i,
Te pi<'rzj, îm-11-ţi recap<'ti slrlpî11irea,
Dc-11clatrL re-i departe.
ANTONIU: Acum d11-lc
Şi spune-i lui Yenti<lius cll.-1 aştcrit.
( llsc I'rc ~ iulforul.)

Ya mergr-n Par(in. De-i înt.împlaro

Sau nrlit, ghicitorul n-rt mintit ;
De Cezar chiar şi zarnrilc-ascullă,
Norocnl lui rni-înlrecc mibic tria.
La sor(i duel tragr.m .:i cu am noroc,
Cocoşii lui cîştigrt pîn-la mmă
Şi prepclitcle lui Yîrîtc-u cerc
Le bat pc ale mcle.-Am încheiat
Cili1'r~toria pc11tru pacea mea,
Dar voi plcca-n Egipt - în rib~rLrit
Îmi stitruic plrLccrilc. Vcn titlitr,
( fo tr1I l'rntittiu.•.)

Te clnri în T\1rţfa, înscrisu-i gata;

Yiuo Cll mine srb ti-1 dau.
(Ies.)

SCENA -4

Roma. O stradi. Intre! Lepi1lus, 11Jecrnr1 ~i Agtipp,1.

LEPIDUS: Şi-acmn l1Dna1i pc generalii Yoşfri -

Grăbi(. i-Yrb.
AGRIPPA: Dc-nJatrL cc Antoniu
Ya FiLrnta-o pc Octavia.
LEPIDUS: Pin-cc YiL yă,rl în hain.t dr. osia~
Ce-atlt 1iL prinde, să11ătatr. '
MECENA: Lepidus,
Eu cred c:'b YOm ajlll1ge la ~lisrnnm
'Na.iutea ta.
LEPIDUS: Awţi un drum mai scurt.
Eu zăhovfo d cu trcbmi, cîştigaţi
Vreo douiL zile.

S9?1
"' [U, li]
M-!NDOI: Iţ.i dorim izbîndăl
LEPIDUS: Cu bine.
(Ies.)

SCENA 5

Jl.le;i;a1idria. Palatul Cleopatrei. Intră Cleopatra, Cliarmian, lras gi .Alexaş,

m..Eor A'l'RA: Vreau muzică, o hrana tînjitoaro

A-ndrrtgostiţilor.
!!'OŢI: H ei, muzică!

()J,EOPATRA: De-:.tjuns, hai, Channian, la biliartl'8•

ClllARI.IIA...~: l\lă <loarc braţul, ia-l pc .ilfartlian.
1()11'..'-0PATRA: Tot una-i d11că joc cu o femeie
Sau c-un eunuc. Vrei, <lonmulc, srL joci?
· MARDIA1"\l": s Lăpîn~, srL llliL strl.l.tluicsc.
CJ,EOPATRA: f'înd n b-:U.Uăvoinţă, cît de miert,
Actorul po:i.tc fi iertat. Alt'dată.
Dă-mi undiţa, cîn tarea s-o ascult
Pc Nil, din depărtare. Voi momi.
l'r. şt i c1H1.ripioare cafenii, cîrligul
Le Y<lt s trr~punge fălcile ,-îscoase
:)i-n timp ce-i sco t din apă, îmi. voi spune
('ii, fiecare este un Antonin,
Şi ,·oi striga : „Te-am prins !"
([lHARMIAN: Cc rămăşaguri
Făcr:i.ti. YOÎ doi, cînd el se da af1md,
Şi pe7tclc sărat prins în eîrlig
!l i.ritgca-n sus !
CLEOPATRA: Cc nemmi! Cum, rîzîncl,
Îl necăjeam; şi cum în scara-aceea
Am rîs, 1-am potolit, şi dimineaţa,
Cam pe la nouă, l-am culcat beat mort
Sub m::intii şi broboadc47 , cu încinsă
Cu spada cc-o pmiasc la Philippi.
Sol din Italia I

.
( fotră w1 sol.)
 [II, iJ
C'u ye~ti frumoase să-mi clezmicrzi urechea,
Prea mult timp YrLduvitr~.
SOLUL: Doamnă, doamnlL.
CLEOrATRA: De spui cli-i morl., tîlhare, îţi ucizi
Regina: da<:rt-i bine şi e lilJer
fa amul acrsta ~i-mi sl:in1m
Crlc mai gron~ e yffie ak mîinii
C'c-an E ărutat-o regii, tremnrînd.
sm:;o:r,: Întîi r bii1r, doamnă.
CLEOPATRA: l\fai ia aur.
Dar Yezi, ~ i cksprc mort i Yorbim
C'ă-s bine ; dac:ă te-ai gînclit aşa,
Tot m~rul~ topjt,, lj-1 torn pc gît.
SOLUL: Ascnlta-nw„ staprna.
CLEOrATRA: IIai, hai, spuno.
D<w clnc-Antoniu-i Elinu.tos ~i liber,
Ti-c ehipul prea-ncnmtat ~i pari prea trist
l'a StL aduc:i Ye ~ti bune! De nu-i teafăr,
Să, fi yenit aecmeni unei Fmii,
Cu ~erpi pc cap, ~i nn ca €rn.
SOLUI,: M-ascultH
CLEOPATRA: Îmi vine să te bat cît n-ui spus tot:
Dar clattL zici c1t-i Yin, dL c prieten
Cu Ce7.ar şi nn-i prizonierul lui,
E bine si-am er1 te înec în anr
Şi perle' scumpe.
SOLUL: B:i:ne-i.
CLEOPAî'RA: Bine zici.
SOLUL: Frate cu Cezar.
CLEOPATRA: E~ti un om ele treabă.
SOLUL: l\icicînd n-au fost :ttît de huni prieteni
CLEOPATRA: 'l'e-mbogălcsc, asa stL stii.
SOLUL: ' ' ' Dar, doamnă ..•
CLEOPATP.A: Nu-mi place ,.dar", căci mohorăşte tot
Ce-ai 13pus 'nainte; „dar"? fie-i ruşine I
E ca nn temnicer ce scoate-afară
lin uciga~ cumplit. Prietene,
Îmi toamlL în ureche tot ce ştii,
Şi bun şi rt1rn: cu Cezar e prieten,
E sănMof!, zici, pe deasupra, liber.
SOJ,UL: Nn, doamnri, liber nu c, n-am spus asta;
L-a-nlănţnit Octavia. ·
CLEOPATRA: De cc?

397
[II, ii]
SOJ.GT,: De pat, ca srt se joaoe.
CLEOP.\.TK\: Charmian, păleso.
SOLUL: S-a-usmat cu ea.
CLEO P.\TR.\: Dca-n tine ciuma cca mai blestemată!
(Îl lorrşlc .vlml cînJ, il (loboară la pămfnt.)
SOLUL: Ri:'Lb<l<ue, do::mmrt.
CLEOPATR.\: CLUu? Srt piei de-aici,
(lt !01:1şlc.)

Nemernic , ori te loYcsc în ochi

Ca-n u i~tc mingi, î\ i 8runlg părul din creştet.
(ll lîril~tc fnroacc şi inrolo.)
Te bat cu sîrmr~, pnn :;:rt te 1mu·czo
1n sarannu1t.
SOLUL: K ohilrt. strLpîuă,
Nu i-:tm m1it en, 1i-am ad11s doar Yeşti.
CLEOPATRA: Zi c-ai rnin1 it ~i- ti drtruicsc o ta.rrt,
Te scald în b;1;1i; t n m-ai înfuriat,
Jar en a.m dat iu foi<', sîntcm chit.
Iti dau mai mult chiar - tot cc-mi poate cere
Sfiala ta.
SOLUL: S-a însurat, stll.pînă.
CI.EOPA'l'R~\.: Tîlhare, ai t.ritit prc.'t mult. (Scoale citţitul.)
SOLUL: Să fug.„
Se poate, t.loamnă:> Eu n-am nici o vină. (Iese.)
CIIAR:MIAN" : SH'tpînă milostiYă, t.iJic-ti fire:1 !
Omu-i nevinovat.
CLEOPATRA: Nevinovaţii nu-s feriţi de trăsnet.
Înece-se Egiptn-n Nil! cei blinzi
S-aj ungă şerpi. Adu-l din nou I Procletul
l\I-a scos din minţi, tlar n-uru. să-l muşc. Hai,
cheamă-li
CIIAK\UAN: Ku Yinc - c-ugTozit.
CLEOPATRA: N't1-i fac nimic.
(Charmian iese.)
Nobleţea-şipierd aceste mîini, lovind
Pc mrnl ce-i ca mine mai prejos;
Doar cu sîut vinovatr~.
(Charmian şi solul intră din nou. )

393
 [II, 'l
Yino-11coace.
Dcşi-i cu1stit, nu-i niciodatrL bine
S-adtLc:i o ieste rea. Cu mii de gnri
Solia bm1iL s-o wsteşti; cca proast1'
'$ i dit siJ1g-m1L dr şlire rînd o simţi.
SOLUL: Eu, cloanmă, duloria mi-am făcut-o.
CLEOPATRA: 8-a îrnmrat:
1\l;1i mult dc-ntî1 IHl!' !'li f it te urăsc -
C'hinr daciL mai sp11i '„cla'·.
SOLUL: S-a însmat.
CLEOPATRA: Te piarcm zeii! tot ;mi o 1ii?
SOLUL: Să mint? ' '
CLEOPATRA: Ah, ele-ai min(.i ! - Sri se scufunde
Din 1ara-mi, jumitta1c - siL se facă
Hnwa de ~rrpi solzo~i ! Pici I Dac-ai fi
Karti::.48 la chip ~i încit mi-ai p1Lrca
O poritanic·. S-a însnral?
SOLUL: Cer icrtii.thmc, doamnă.
CLEOPATRA: S-n-nsurat?
SOLUL: Te mînii e1L dorrsc să mt te mint?
1\Jii, pc<kp!'rşti fiindcă foc cc-mi spui?
l\n-i drept defel. Octavin. i-e soaţr\.
CLEOPATRA: Ab, vina h1i te face ticălos;
Tu un cşii ·n~stca-n care crezi orbeşte I
Hai, plcaciî,I marfa cc-mi aduci clin Roma
E pentru mine prra costir;itoarc; -
Hămînă-rwnpră-ti şi te piardă I
(lese w!11l.)
CHARMIAl~: I'Jlbdarr, Înălţimea. Ta.
CLEOPATRA: Slrtvind pc-Antoniu, l-am jignit pc Cezar.
CIIARMIAN: De multe ori, sttbpîur~.
CLEOPATRA: Acum plătesc. Leşin ... Charmia11, I.ras,
Duccţi-mr\ de-aici. Îmi trece. -Alcxas,
Iloagă-l pe sol să-ţi spunrt fir-a-păr
Cum e Octa1ia; cc tlrstă arc,
Cc fel de fire este, cum i-e piu-ul,
Şi di1.-mi de ştire. (lese Aleias.) Charmian,
să plece,
sr~nu-1 mai 1ăcl - ba nu, s5. stea, chiar dacă
Pictat e ca Gorgona.19 şi oa. Martc.
(Căire Marclia.n.) Alcxas eînclse-ntoaroc să
ne spun~

S99
{II, 6]
C'ît este do înaltă. - Charmian,
( 'umpătimeşte-mrL, dru· nu-mi vorbi.
:)i-acmn condu-mă în odaia mea.
(frs.)

SCENA &

IAngrl Misenum. Po o ltŞ(l iHtră Poill]JOÎ, tn simet ae

tobe şi trtmbiJc„; pe •
alta, Ce:;ar, Lcpiilus, .Âlltoni11, Hnobarbus, MccC11a, Â!Jri11pa, Me11as fi
eoldafi fa marş.

PO}!PEI: Avînd ostateci unii de la alţii,

l)utem ,-orbi pîn-a lupta.
CEZAR: Ac;n, c -
Îutîi. să discutăm. Dc-:1ceeâ-n scris
Ti-arn arătat r.e tclmi urmărhu.
Le-ai cumpănit? 'încrîncenata-ti sp11tlrL
Se l' a întoarce poatc--n teaca ci.
~i-u loc să moară-aici, mulţi tineri falnici
Se rnr întoarce în Sicilia.
POMPEI: Vă-ntrcb pc toţi, cei trei locţiitori
Ai zeilor pc-acest j)ibmînt: pc tată
Să-l uite fiul şi atîţi prieteni,
Cînd Yoi l-aţi r:l.zbunat pe Iuliu Cezar
Cc-J bil1tuia pe Brutus la Philippi?
Ce l-a-ndemnat pc Caestus să conspire?
8au pe r.institul Brutus, şi alţi vajnici
Eroi ai libertăţii să împroaşte
Cu sîngc Capitoliul? Toţi doreau
Un om deopotrivă cu alţi oameni I
De-aceea marca spumcglî. şi geme
Sub greul navelor cc-am pregătit
Să biciuiască uerccunoştinţa Homci
Fttţă de tatăl meu sU'nit.
CEZAR: Domoli
Pompei, ne-ameninţi în zadar cu flota;
Pc marc mai vorbim. far pe pămînt
'l'e cumpărăm tL~or.
POMPEI: Da, pc pămînt
Ai cumpărat o casă de la tata
Şi n-ai pllitit-o pînă. aziw. Cnm insă

400
 [II, 8]
Niei cucul nu-şi clrtdoşte-un cm1J al lui,
Stui, cît mai poţi, în ca.
LEPIDUS: Nu ocoli,
Te rog, cc vrem să ştim: cmu ne-ai primit
Propmierile?
<JEZ.\.R: -Aici dorim răspuns .
ANTONIU: Şi nu la toate ; ia în scamă doar
·cc ti-ar prli
CEZAR: ' · Şi ce-ar putea tn-nw.
Dacă tc-avinţi prea mult.
-·PO:MP.El: l\li-ati oferit
Sicilia, Sardinia; urmînd ca, c{1
· să cmăt marca de corsari si Itomci
sr~-i dm{ măsmi ele grî11; claâ~ primesc,
Ne clespăr1;im cu scutmi necrestate
. Şi săbii ncştirbil e.
·CEZAR, ·ANTON11J,
LEPIDUS: Da, asa e.
·PO:MPEI: Affati dar că ::wcti în fata voastră
Un om ce sc-nvoieşte. -Antoniu
. M-a supărat puţin şi :>Înt silit
Sn-mi aduc singm laude. Cîn<l Cezar
J;npta cu frate-ti:i.u iar nrnmn.. ta
Veni-n Sicilia, a fost primim
Cu toată dragostea.
ANTONIU: Ştiu, ştiu, Pompei.
Şi-aş vrea să mrL plMe.:;c de datorie
In cbip mărinimos.
·POUPEI: fotindc mîn'1;
N-as Ii crezut să te-ntîlnesc aici.
ANTONIU: 1n rr~s5.rit sînt paturi moi; noroc
01. m-ai trezit i;i am \"cnit mai iuto
Decît gindcam. ·
CEZAR: De cîml IllL te-am văzut,
Pari un alt om.
POMPEI: ~ \1 stiu co socoteli
A scris pc chipul me{L haina soartă
Dar, ea la inimr~ uu ya ajm1ge
Spre-a o-nrobi.
LEPIDUS: Noroc şi sănrttn,to.
·POMPEI: Dea zeii, Lepklus. Ne-am înţeles.
Rămîno doar să scriem învoiala.
.Şi s-o semnăm cu toţii.
26
[II, 6J
CEZAR: Cit mai info.
POllPEI: Pîn-a plrca, priJ1 tragere la şorţi,
Să ne poflirn la i1iac:>ă între noi.
Ei, cine Ya începe?
A::\TO~JU: Eu, Pompei.
POMPEI: Kn, tă \Cdem; dar oricum cazi, nc-ntreci
Cu-alese1c-1i bucate egiptmrn
Aud eiL InUn Cezar s-a-ngritşat
Cu-asemeni bunr~tăl i.
AXTO:\JU: ' Că multe-auzi ...
PO"JlPEI: Gîi1dul mi-e bun.
A"XTONIU: Si yorba ti-c frumoa.s~.
PO.HPEI: :tlli:'L rog, am auzit' ueestoa '
C'nm, iatăji, crL Apolo<lor a dus ...
E::\OBARBUS: Desi ul. A <ln~.
PmlPEl: re cine?
ENOBARBUS: O regina
:tlfarclui folin Cezar - pc rnltca..&1
PmrPEI: Acum te ~tiu - ec faci, 'ilczc?
El'\OBAIU:l:S: Dino.
„ i lJi11e am !:'tL fac - ele, patru chef uri
Ku-s do colea.
POMPEI: m~-mi m1na. Niciodată
Kn te-am mît., doar pier~ ţi-aru purtat
Cînd te-am Yt1znt lupiîncl.
E:\OilARI:lJS: Nu mi-ai fost dr~
Dfo cale-a.farrL, clar te-am lăudat
Cinel merit<ti ele zece ori mai mult
Decît cc-am spus.
POllPEl: E~ti sincer şi îmi pface;
Te prinde ele minmrn.
1:_~fti1i cu toţii pc galera mea..
'a rog.„
CEZAR, A.l~'I'OXIU, LEPIDUS:
Ku nci să ne conduci?
POMPEI: Ycni!i.
{Ies lofi în afară ele .Alenas şi Enobarbus.)
MENAS Tatăl tău, Pompei, n-ar fi încheiat
(aparte): niciodatl
înţelegere. - Ne-am cunoscut, domnule.
accastri
E.NOBARBUS: Cred că pc m<u-c.
:t.IE.."U.S: Asa e.
ENOBARBUS: Te-ai descurcat frumos pc apr~.
402
 [11, 6]
„
MENAS: i dumneata pc tărm.
ENOBARllUS: înt oricîud gata ă laud pc oricine mă laudă, dar
ceea cc am făcut cu pc trum nu se poate tăgădui.
MEN.\.S: r\ici ceea cc am făcut cu pc apă.
ENOB.\.RBU : Da, 1ncru pc care ai Iace bine să-l tăgăduieşti ca să
nu dai de bucluc; pc marc ai fost un tilliar fără pereche.
MENAS: Iar dumneata pc u cat.
ENOB_\.RBUS: Atunci recunosc crL am slujit pc uscat. Dar, :rifenas,
dtL-mi nuna; clacrL ochii noştTi ar vcgl10a în chip ele zapcii, ar
putea ridica de aici două ho\oairc - două. mîh1i care se sr1J·ută.
ME~AS: Feţele luturor urtrba1ilor sil1t cinstite, oricnm le-ar fimîinile.
ENOBA RillI' : ])ar femei c11 faţn. <:instilă n-am pomenit.
MENA s : ::'\ rt lJ îrfrsc c:în<l spun că f lU'ă inimi
ENOB.\RBl"R: ,\m wnit ;1iti ca srL ne batem cu voi.
llliNAS: '.'ifiP 1muia îmi parc rău că totul se sfîrscstc cn hrtie. Azi
Pornpd î:si pecctlnioştc norocnl rî;1,înd. ' ' '
ENOR\.RBrn: Şi, hotărit ltrcrn, n-o ă-1 rcciştigc plîug-îud.
MENAS: ))uorneata ai zis. Pc l\Iarc Antonin nu urmniam să-l găsim
aici. fa . pnue: c în. nrnt c11 Cleopatra?
ENOBAilBUS: Sora lui Cezar se nmnrştc OctaYia.
MEXAS: Asa (', a fost soi ia lni Cai ns )farcellns.
:ENOR\.HBUS: iar acum c' solia lui .\fare Antoniu.
MENAS: Cc face? '
ENOBAitRUS: 1' ·ta-i adcvrm1l.
MENAS: Înseamnă că C'czar . i d s-an nnit pc ''iatr~.
ENOBAHBUS: Dacr~ mi a-ar 'c<·re srL fac profeţii pentru această
unire, n-as vorbi :.h;a.
YENAS: En cred că politica a, 11ntrLrît accastrL că~rttoric urni deg1«lbă
decît drn.go~tea celor <loi.
ENOD.\.RBUS: Şi eu zic la fel. Ai ~iL yczi illsă. că funia cc parc . ă
le înnoade prÎt'tenia o giJ. le-o sugrume pînă la urmă. Octavia.
trăieşte ca o sfînti'L, c rece ~i tr~cml:î..
J.IBNAS: Cine nu si-ar dori o asemenea sotic?
ENODARBUS: Crl care nu este aşa; adi t• Ailtoniu. 0 sr• se întoarcă
la blidul lui din Egipt; p urmă, su. p.inclc Octav ici vor stîmi
mînia lui Cezar; şi, cum ziceam adinc:10ri, ceea cc parc să le
întărească înţelegerea ya zămisli curînd o marc dezbinare între
dînşii. Antoniu iubeşte pr•timaş acolo unde întîlneşte patimă..
Aici s-a căsătorit numai din socotcaUi..
l1ENAS: Se prca poate. Vii pc bord? Vreau sr• închin în srmăta.tea
dumitale.
ENOBARBUS: Primesc bucuroR; în Egipt ne-am dat pe brazdl
gîtlejurilc.
403
[Il, 7]
AIBNAS: Hai, .să. mer~m.
(Ies.)

SCENA 7

Pe bonfol galNei lui Pompei, fn dreptul muntelui .illisc11um. Mu:ică. Intri

doi-trei ser-ritori, cu tăvi.

PRI1lruL SLUJITOR: Băietr, acuşi au sr~ nnr~; cîlcva picioare a.u-

şi prins răclrt,cini, dm· le smin1.eş1.c cca mai slabă ad.icro.
AL DOILK\. SLr.Tl'J'OR: Lcpidu c-mbnjornt.
l'RIMUL SLUJITOR: L-au pus s1L bea drojdia pentru pomanagii;
AL DOILEA Sl,UJJTOU: rnul îl înteapîJ. pe celălalt, duptL toane,
cllc strig1•: „Aj ungr !'· , îi potoleştr, apoi îşi mai potoleşte 91
el setea.
PnIMUL SLL'JITO:r.: Dar îu folnl acesta se îuteteste războiul între
el şi puterea lui de jt1dccntrt. ' '
AJ, DOILEA SLl'JI'l'Oll: Ue, aş1a înscamnr• i-rL ai trrccre la cei
mari; mi-e totuna o trestie care nu mi-e de nici un folos
ori o halcbanlrt pe care n-o pot ridica.
Pllli\IUL SI.lIJITOl-:.: J)aeă, intri il1h·-o pfcrri. marc i:;i nu vede ni-
mc11i e1L te ll1LRti Îll ea, E'C cJ10amă că nu estÎ a]ta decît
gi'LYanclc unde 's-ar cnffeni sr• fie ochii - slum' zodie pentru<
obraji I
(TromJl cfc. J.11/,·11 Cc:ar, A1doniu, I'o m1Jci, Lcpidus, Agrippa, Mecena,
E11obarlms, Mrna s şi alfi tt"ipitcmi.)
ANTONIU : .i.\şa fac ei: cu-a piramidei trrpto
JliirLsoarrL apa Nilului şi-aflîntl
C'îl a crescut sau a scrm1t, aşteaptă
Belşug sau foamct~. Cu cît se mnflă,
('u-atîl e mai prielnic; dadt scade,
T1•rmm-şi zYîrle boabele în mîl,
Apoi culege grabnic.
LEPIDUS: Sînt ~erpi ciudaţi pe-acolo?
ANTO. ŢIU: Sînt, Lepidu~.
LEPJDUS : Şerpii voştri clin Egipt cresc acum clin nămol mul-
ţ.muitr~
razelor soarelui; aşa sc-ntîmplă cu crocodilul.
A.i~'l'ONIU: E ackvărat.
Pmrrm: Şedeţi, şi - nişte vin! în sănătatea htl Lepidus 1
404
 [JJ, 7)
LEPIDUS: Nu mă simt prea grozav - dar nu-mi vine să Illco.
ENOBAlWUS : Pleci după cc dormi; pînă atunci, rămli fără doar si
poate. · '
LEPIDUS: Am auzit că piramidele astea ale lui Ptolcmcu sînt
grozave; cc mai încoace şi încolo, aşa am auzit.
lIBNAS (aparte, ci'i.tre Pompei) :
Pompei, o ,-orbr~.
POMPEI (aparte, către Mena8) :
Spune-mi-o in şoaptă.
J.IBNAS (aparte, âUre Pompei) :
'fc rog să Yii încoacr, că11itru1e.
Şi s r~ asculţi cc-ti .·pmL
POMPEI (iipotie, c11tre llltnas): O clipă numai -
. E \'nml pentru Lcpitlus !
LEPIDUS: Şi cum aram crocodilul ăsta?
Al~'l'O~IU: Ara.tă cmn nu mai arată altcen1„ e lat cît 1i îngă­
duie lăţimea; nu c mai înalt dedt este ş i sr mişcr~ cu pro-
priile lui mU.dulare. Trăieşte din ceea cr îl (inc în vin.ţă şi
cînd îl părăsesc clcmeniclo, transmigrcază.
I.EPIDUS: Cc culoare arc?
Al~TO~IU: Culoarea proprie.
LEPIDUS: 1\astru~nic şarpe!
ANTONlU: Unde m·1i pui că lacrimile îi sint u<le. 51
CEZ;\.R: Crezi că 1-a,i· mnlţ.mni o asemenea zugrăYirc?
ANTO~IU: :rmnai d:wr~ rompci îuc:hiJ1ă un pahar în sănMatea.
J.

lui; altfel C lUl lllÎllCtbCÎOS rurr~it..

POMPEI ((I parte C!Ui'C Jlc1uu1):
J,n, naiba, cc mi tot cin ţi diutr-a;:;i.ca?
FiL cum te rog. Am mai cerut o cupă!
MENAS ( Qparte, tJiUre Pompei ) : Ducă mai crezi î11 mine, \ino-ncoace.
Hai 1 sus!
POMPEI (aparte, ciUre Menas ) :
Cred c-ai .înnebunit. Cc \Tei?
(Se scoală *i vJ1rştc tntr-o parte.)
MENAS: De cîtc ori norocul ţi-a smîs,
L-am salutat, dc:>coperindu-mi capul.
POMPET : Ştiu, m-ai slujit cu ciu.sle. Altceva?
Noroc la toată hunca !
ANTONTU: Lr.pi<lu~ ,

(05
 Fugi de nisipmile rni.,er~toare -
Să nu te-afunzi în ele.
l\illXAS: Ai YIN să fii stitpînul lumii?
rmIPEI: C'um?
MENAS: Am zis: ai y.rra şl'\, fii s tăp1nul lumii?
PmIPEI: E en pnth1ti'I?
MEXAS: ' l'\1mrni ErL prime~ii !
Desi mrt rrczi sru·ac' cu pot StL-ţi dau
Înlreaga 1umr.
rmIPEI: Ai hrrnt cam mnlt.
l\IBNAS: Kn m-am atins de vin, Pompri. Cuteaz~
Şi ni să fii un Zcns pc p5imî11t,
SiiLpînitor a tot cc cstc-11cil1s
De mru·i i::i ceruri.
PmfPEI: ' Cum rununr, spune-mi.
l\1EK.\.S: Cei trei împărţitori ai lumii sînt
Pc vasul trrn. 1\lrL laşi stt tai otgonul,
Jcşim în larg, cu îi sngTnm şi toate
Sînt ale tale.
rmu·m: De ffbcrai acestea
Fără 1'ib-mi spui l Sh1jire:i. ta cinstită
E nna, alta-i mî:r.;ă;ia, mea.
Ononrea c mmată de cî~iig,
Nn invers. Ri sii,.:H pară rău că. limba
Ti-n. clat pc 'faţIL fapta. Neştiută,
Aş fi git~it ctl. c un lucru b1m;
Acum o înfierez. UitrL şi bea.
MENAS (aparte): De azi Îllcolo
Nn-ti mai mme.z norocul scitpălat.
Cînd cau!] şi nu iei cînd ai găsit,
Nu mai gt1scşti a doua oaJ"ă.
PO:Jf PEI: Lepidns trăiască l
A..\'fO:NIU: Pc ţiu1n cn el, înc:hln î11 locul lui.
EXOBARBUS: La mul !i ani, l\Icnas !
MENAS: YiTat, Enobarbus l
POMPEI: Plin ochi pocalul!
EXOBARBUS (artdhul spre slujitorul care-l tînlfle afari'i pe Lepidus)
Voinic, băiatul, Menas.
l\IENAS: Ai:a zici tu?
EXOBARBUS: Ni1 duce-n cîrcl'~-a trrfa parte-a lumii?
ME:N'AS: O parte beată; de-ar fi to<ttă-aşa,
Să mcargr~ ca pc roate l
ENOBARBUS: Păi, unge-le - mai bea..

40~
 [li, 7]
ME:NAS: Hai . hai.
PmIPEI: Nu-i înc-1m chcE ca-n Alex:inclria..
AX'fO:\"lU: J'.lfal e pn(in - hai, vasele ciocmiţi!
Beau peuttu Cezar!
CEZ _\.R: Ta.re m-aş lipsi!
:Thu-s creierii. ckio;;i si ca să-i spăl
E o corvoadr~. ' '
AXTO:\IU: Fii copil al \'Temii.
CEZ_\..R: Golr.,te rnpa \i rrtspun.cl;
Deşi urni bine n-aş bea patru zile
Dccît să tom în rninc-:.ttîta.
ENOB.:c\RB US (către Anfoni·11) : Cc zici, în1 păra te,
Dansrun o bacanală5 S egipteană
în cinstea vinului?
rourm: Hai, brav ostaş.
AN'l'ONIU: Păi sr~ ne lnrnu de mîn~
Pîuă c]nd mintea nu ni s-a-nccat
1u dulcea Lethe.
ENOBARDUS: Apucaţi-Yă de mină.
Cît muzica ne bnbuic-n urechi,
, V-aşez în rînd, apoi Miat11l cîntă.
Şi voi 1il10ţi refrenul cît m::ti tare.

(Cînlii ilHKica . Enobarbus le primle mtinile,)

CÎNTRC
Vino, B.ic.bus, rege pc te vii
Cu ochi roşi şi foTme durdulii l
Grijile-n butoi lJC stinge,
F'rnntca cu ciorchini nc-o-nciJJge;
Ne-adapă pîn-cc lnmea toată
Sc-nvîrte ca o roi1tă !
CEZAR: Cc-ai yrca mai nmlt? Pompei, somn dulce. Frate,
Să mergem. Treburi grele osîudcso
Aeeas.tă n şurb1ţi1. Domnii mei,
Plecăm, obrajii iu.i-<Lţi văzut în mcări.
Mai slab ca Yinu-i bravul Enobarbus
Iar limba mea despică cc rosteşte;
Pc toţi aproape ne-a ffwut bufoni
Urîta mască., cc mai. Noapte buni~.
Antoniu, mîna.
PO:MPEI: r Te încerc pc ţrLrm.
A.i~TONIU: Bincîu ţclcs ; dtL- lu.i nuna.
POMPEI: Ah, Antoniu,

~07
[II, 7J
'fii casa tatii. Dar sîntcm prieteni l
Coboară-n vasul meu.
ENOBARBUS: V czi, 1\fonas, să nu cazi I
(Ies foţi fo of uni (le E nobarbus şi Menas.)
lfENAS: Nu merg pe Fmn. Hai în cabina mea.
Cc fluiero şi lrîmbiţc şi tobe!
Neptun s- audă cum ne despărţim
De-nce~ti mni mari. Zbieraţi pîn-o-ţi crăpai
(Trompete, tobe.)
ENOBA'F.BUS: Hoo ! Zic cu. Şapca mi-e aici.
AffiNAS: Ilui, nobil Ctipitan, hai. IIoo l
(Ies. )
ACTUL lrl

SCENA 1

Cimpie fn Siri a. I ntni T'enf idt"us, ea d u pă o t•iclorie, c11 SilittS şi alli r()mani,
o{i(rri-şi
solda/i; trup ul 11cf!l suf lcfit a! lui Pa corus c purtat tnai11tea lui Silim.

VENTIDIUS: E~ti la µ!tmînt, s!tgctlttoarpM Partia,

fo soarta a Yoit ca srt-1 rftzbnn
j)c 1\farcu8 ('rasime. Fiul mort al regelui
Ht fir du ~ în fata oastci noa tre.
Orode~ , 55 Mtfcl a plrbtit Pacorus
1\Joartea lu:i Crassus.
SIL1US: Nobile Yentidius,
Deşi tlc f'Înţ e part ţ,i-P caldă spada,
Parţ.ii ,f11p;ari Re-a(in. Plcacrt-n galop
l'rin Meoia,-n tre Tigru şi Eufrat,
Şi pri.mll·-i unde se-aciuiesc. Ant.onin
Te ya puri a în care de triumf
Şi cre~tl:·tul cu lauri î\i ya-ntingc.
VENTIDIUS: Nu, Silim:, am făcut <lestul. Cei mici
ÎJl stme ~în1 de fapte mult prea mari ;
1,~r eînd st~pJn~1l e plecat, mai bine-i
Sa nu dcsavll"~un ceya cc-aduce
l)rea rnnliă fahnrt. Cezar si Antoniu
Au biruit. mai mult prin ofi~cri,
Ca prin ti înşişi: Sossius, comandantul
Trimis îu Siria de dbtrc-Antoniu,
A cunoscut dizgrnţ;ia fiindcă
Prea iute R-a acoperit de lam:i.
Cel ce-n război ~:i-ntrece căpitanul
Dcviuc căp:itanu] lui; ~i rîvnn,
Virtutea ostăşea ·că, mai curînd
Alege pierderea <lecit cîştignl
Care-l întunecă.
[lJJ, 21
/\ş face îm:rt 111111tr pr11tru-A11toniu,
])ar 1-<lŞ jigni ~i 1rn mi-ar rccm1oa~te
Cel mai 111ic rnrrit.
SlLll 'S : Ai o-n\ ele1)ciunc
r;ţl ~ di• (• ;ff(' ~pada ~i o :; la~ul
;\r l'i totnua. Ai dr gîu<l. să-i ~rrii?
YE;>-;TlDff nn , ~it- i arM, 11111il, cc-am !lăvîrşit
J )p llr;1g ul mmi nmnc magic îu război,
( 'um ~ub a . ale flamnri, cu soldaţi
l'li'Lti\ i rnitri niino ', i-am sco~ clin luptă.
J'l' 11rînfrînţii par(:i cttfari_
SlLll 'S : LJnJc-i ar.urn?
VE:\T I Dl US : Zorr~b' ~rr" ,\.trna, ~ă ne-aştepte
l'u gro~ul oştilor acolo. Jn;tinte !
( fr<.)

SCENA 2

Roma. A11licamcr<I î11 rasa l1•i Ce:a r. Pc u~i tlifait~ intră .ÂrJl'ÎPP• fi EM-
barbu.~.

AGlUPPA: S-a u de ~ prtiti t frittî nii?

E:\OilARIJrS: ' 'Cu Pompei
S-;i n în telrs. El a pl11t a.t ; ccil.alţi
l~i pun parafele. Octa1ia,
AJJînu rrt Y:1 plrca clin Homa, plingc;
( 'rzar c 1ris1, iar Lrpidn~, emu spune Mcnas-,
pnpt~ Of;ptLtul lui Pompei a dat
fo uoala dr;igo ~ tci_
AGHlPI'A: Drngul de el!
ENOB.\.RilUS: Bărbat ales - , i cmn tine la Cezar l
AGRIPP.1: O fi, dar ]W ~'\.1~l0Itiu îl adortL !
.BNOBARBr ' : Cezar r-un ] npit.cr al omenirii .
AGRIPPA: ZPul lui Tupitcr este Antoniu.
EKOBARBU,' : Jhn· t 'czar, Cezar c ncîntrucut I
AGH.ll'PA: <l, t11, Autoniu, pa:;ă:rc-arrLbcască !53
E~on.mnrn: Zi „Cezar" ~i ru a.sta ai . pus tot.
AGHJPPA: 1-a ridicat în slăvi ire amîndoi.
El\ODAHffCS: Pc Cezar îl iubeşte cel nrni mult;
Pc-Antoniu, tot mm; inimi, cm-i.ntc,
Tropi, ~cribi, pocfi ~i barzi, nu pot gîndi,

410
 (III, 2]
Tiosti, pictn, descrie, măsnrn
Tnbirea-i pc11lrn l\farc. Cît despre Cezar,
Joş:, u1 grnnnchi!
AGRIPrA: Cc clrao·i i-s nmîndoi !
ENODARBUS: Ei sînt o]itrc prnb·u-acc~t gîn<lac.
(Se a1ul I mmpr/r.)
Am~i? Pr ca.j ! To ]a~, nobil , \grippa.
AGRIPPA: Noroc, yrr·tlnfo Ot;i.a~ , ~i nwrgi cn bine.
(T !liril Ce=11r, .A11lo11:u, L rpidu~ fi Octaria.)
AJ.~TONIU: Pînă aiti.
CEZAR: C'u tinr duci di11 mine-o lmur~ parte;
K-o da niilirii. Snrioarri, fii
Desrn-îrşi ir~ soaţi'b, m011 te-mbipni,
Şi pot jura dt to yej <loYetli.
Virtutea µîn-la uru1rb ne-a nuit,
Cinslitc-Antonin, numai srt mi surpa
Cetate:i. clrngoE1ni, precnrn Lrrbecu],
cric:i dragoste[\ a fost m01i.arnl ci,
De-ajnns en, siugm·ri. pc·ntrn uuirc.
AJ.'i'TONJU: Tc-a:rMi nm1c~n:1.ri.tor <lin oale-afară -
1'fo rn~ jigni.
CEZ:\.R: Ajunge.
ANTONIU: N-ai ~·rt ri.m,
Oricît wi d'tt1ta, trmei <le brmuială;
Te npcTc, dar, ieii ~i romanii
Să.-~i p1wri inirnilc-n slujba. ta!
Aiti ne <lespiirţim .
CEZAR: Cu bînc, cb·ng1L snrîoariL, Yrcmca
S1L te r1tsfole RÎ cu voie bună
Stt-ţi nmp1tJ s~tfletul. Cn bine!
OCTAVIA: Scump frate!
ANTONlU: E april în oc:liii ci
Şi primiLn1ra dragostei !'c-:unti\.
Prin reYărsti.ri do ln.crimi. Vii voioasă.
OCTAVIA: De ca!'a. hli ni gTijU., Cezar, ~i...
CEZAR: Cc c, Octm-îa?
OC'J':\.VIA: S1L-ti s1l1111 în şoaptă.
AN'l'ONIU: Nici limba 1111-i a.scultr1 inima.,
Nici inima nu-i stăpîne~tr glasnl;
E-nn fulg <le lcbMă şoYiLitor
Pc creasffL, înainte de rrllux:.

411
[III, 2]
ENOBARBUS (aparte, cillr~ J.grippa):
Cum, plllige Cezar?
AGRIPPA (aparte către Enobarbu8):
Arc-un nor pc faţă.
ENOBARBUS (nparte, ciJ.tre Agrip12a):
Adică n-arc-n frunte o stea alb5,
Asta e rău pentru un cn.157 , dar mi-te
Pentru un om.
AGRIPPA (o.parte, către Enobarbus):
Tc-niTcbi de ce? Antoniu
Cînd l-a văzut ucis pe Iuliu Ceza.r
A plîns cu hohote; far la Philippi
A plîns cînd 1-a găsit pc Brnt11s mort.
ENOBARBUS (aparte, către Agrippa):
Avea o scurgere la ochi - putea
Să zică cri sînt lacrimi de dmere;
Clnd îl vedeam, plingcmn şi cu.
CEZAR: Nu, scumpo,
N-am să te uit; şi gî11dL1-mi iubit01·
V a, mcrge-n pas cu timpul.
ANTONJ u: • LasrL, Ccza.r,
Mă voi îutrecc-n llragostc cu tine.
Vczi, rşti al meu. ( ll î mbrăţi.şează.) - 1nsă
acum te las
Î n t>"'l'ÎJ. a zeilor•
CEZAR: Fiti ferici ti !
LEPIDUS: !ntregul roi de stele s~-ţi îndrumo
Seninul drum!
CEZAR: Cu bine! (O sclrntă pe Octa1Jia.)
ANTONIU: Bun rămas I

(Sunet de trompete. l as.)

SCENA 3

Alexandr-ia. Palatul Cleopatrei. Intră Cleopatra , Oharmian, !ras #. Alexas.

CLEOPATRA: Unde e soh1l?

ALEXAS: Nn-şi dă ghes să intre.
CLEOPATRA: Ei, haide, vino-ncoacc.
(bmă soli<l.)

412 -
 [HI, 3j-
ALKXAS: Do:i.muih, nici Irod
N-ar cntrza să te prh-ea trL-n ochi
C'ind un e.ti wsclă.
Cl.EOl'ATTIA: ' En îi vrran capul,
Înf'ă, prin ciur pot stL-1 dcbî11de~c
(".înd e plecat Auto11i11'.' Yino-ncoacc.
sm.n.: Hiipînft!
CI.ROPATTIA: PI' Odaxia -ni Y[1wt-o?
f<Ol .UJ,: nn, doa111nr1.
CJ.J·:o rA'J'RA: "Cndc?
801.UL: 1nM\i111ea ta, la Roma.
în fa([> am pri1·il-o, cînd mrrgca,
'Ntre Irate-Eii·u ~·i Anionin. E înaltr~.
CJ.EOPATRA: Ca minc? 5s
SOJ. llL: Nn <', doanrnrL.
CLJ:o PATRA: Ai auiit-o?
Îi c piţ.igăiarn Yocca? Joa~ri?
SOI.LT.: Am auzit-o - arc-o yocc spartă.
CLEOPA'l'TIA: Viii, di\ - nu }JOatc s-o iubcm·că mult.
CITARMIAN: Niri yorbr~ s-o iubcaEcă ! Anzi, Isis.
CLEOPATRA: A5a e, ce mai: mută, şi pitictL !
J'ă~rstc maktoa? Zi, clacrt i:;tii
('e:nSNHTllltb maiestatea! '
SOTXL: Se tîrăştc;
Ori mcrgr, ori strL Jocului, totuna-i;
Juri cr1 nn arc Yintă, ctL-Î doar trup,
Statuie, nu fiiu(iL.
CTEOPATRA: A~a crezi?
SOITL: Dn, sau sînl orb.
CIIARMlAN: Trei egipteni şi încă
Ochi n-ar avea mai buni.
CLEOPATr.A: vr~cl. se pricepe.
N-are nimic atrăgr~tor într-însa.
Judecă bine omul.
CIL\It:JUAN : De minune.
CI.EOPATRA~ Cît'i m1i sit aiM?
S'OLUL: ' A fost văduvă.
CLEOPATRA: Uni văduvit! Auzi-1, Charmian!
SOLUI,: Cred ciL treizeci.
CI.EOPATRA: Şi fa ta cum i-e: lungă sau rotundă?
SOUH,: Ca luna plÎlltL.
CLEOI'A'l'RA: A~emeni oameni sînt cam prostănaci. 6'
Şi pfo1.tl?

413
[lll, 4)
SOU,' L: rrtrul e închis, iar Iru11 tca
Ingnstă peste poatr.
CLEOI'ATRA: 'fi11c aur,
f3i iartit-m1t că m-nm purtat nrtt.
Te iau djn 111111 în :,]njbi't, c:itci imi paii
Om de nă<lrjdr. :Jfergi, te prcg1ttc~te,
Eu scriu scrisorilo-nlTc timp.
(I usc solul.)
CIL\.RliL\...~
: E nrtlnic,
CLEOP_\.TR.\: A~a-i; J-nm îmhrînri t ~i-rn i pare riiLL
Din cîtc FJHlD<.' rl, Jiin\a a~ta
:Xu-i eiuc Rtic cr.
CUAR:\lL'u."'\: ' Ku c, stiipînă.
CLEOPATRA: El s1 ic cc însranmrt maic·statra.
CIIA.mIL\~: C111i1 .:ă m1 ştir, prrasll1Yim hi&!
))oar l('-a slujit atîta Yn'lll<'.
CLEOPATRA: Voiam StL-1 mai dcsCOR; uar n-nrc-a [ace.
Srt r ii cu rl în camna în care
lilă. duc să s"riH. Poate rit iese liiue:.
CIIARllllA~: A):t y;:i. fi, R1ăpînă .-

SCENA 4

Alena. Cameră tn casa lui AJl/011i11. fotrti .t11toniu şi Octaria.

ANTONIU: ::'\11, ua, Oelayia, nu tloar arest.ea,

~i mii <le lucruri cc pot fi iertate,
))ar pc Pc.mpni J.n, atacat din nou,
Şi-a scris diatti şi-a citii-o-n pnb lic;
De mine ~i-a adns am.iute rar
Şi cînd a' fost silit, m-a lăudat
Cu vorbe re ·i şi-n scîrbii., ca şi emu
Ntt meritam; cînd i s-a dat prilojnl
:Să-mi pomenească numele, n-a vn1t
Sau l-a rostit scrîşnind din din ţi.
OCTAVIA:: Stitpîn!',
Nn crede toate sau nu le mai pnue
J~a snilet. Vrajba voasiTă. m-a f~<>u t
Soţi o cum n-a f o-t mai urgi~;ită,

414
 (lll, 51
Rugîndn-nu1 cu pwtrn amîndoi.
Îf'i rîd de mi11c zeii cîm1 Ic cer:
,.Î'/11:iti-mi sot111 !" Ki-i implor apoi:
,:Prv.iÎi mi fr:Îtelc!'.' Sir-mingi1-Antoniu,
Sr1-mi11g/1 Cezar, Jar o rugi1ci1me
Dezice pc ccitlaltrt, nu c chip
ă le împac.
AXTONlU ; Dragr1 OctaYia,
Iubirea ta mai mm·c-aclrlpo, le; te-o
Acolo unclc-i mai feTilă. Eu
l\hl. picnl pc mine dact1-mi pierd onoarea.
l\Jai bi110 n n-s al fflu dccît nI tilu
Şi fără lami. Insr1, cmn ai Yrnt,
Immîi mijlociloarc intre noi.
Dcocamclarn, rn fac pregMid
Prnlm război, ~i-accstca ·r nr umbri
Pc cele-ale lui Cezar. Te grăb<\tc.
Ti s-a-mp1i:nit dorinta.
OCTAVL\: • ' }1n.lt-tmri1J1 l ie.
l\IT1 facă Zeus cel pntcmic slabă;
A Yoastr/b slaM îrnpr1eiuitoarc !
lmzboaiclc-nirc voi ar scmrma
C<1-o lume spintccatr1-n care morţii
Ar astupa spr~rtnrn.
A.XTONIU: Cînd cmd cr1 l-ai gi1sit pc ,~inovat,
întoarce-i spirlele, deoarece
Cusururile nu ni-s dcopotri<>-11
Ca dragostea fa icl sr1 ţi sc-mparlă.
Athmr1-1:i. lucrurile, cheltuiei:;tc
.. .
Cit vrei, si 1ti alrgc-nso1itori.
( Jc.q.)

SCENA 5

Atena. O aliă î11cclpcre. Enoba rbus şi Eros se înWncsc pe scen!J.

EN0BARBUS: Cc se mai auclr, prietene Eros?

EROS: Veşti dudatc, domnule.
ENOBARBUS: Aclică?
EROS: Cezar şi Lcpi<lus au pornit cu război împotriva lui Pompei.
ENOBARirCS: Ştiam. Dar rine a biruit?

415
[III, G)
EROS: După cc s-a folosit de Lcpidus în luptele cu Pompei, Cez::tr
nu l-a mai recunoscut ca tovru·ăş, nu a împă.rţ.it cu el gloria.
învingătorului ,i, mai mult, l-a învinuit că i-a scris, altădată,
nişte scrisori lui Pompei, :i.poi, condamnîndu-1 cu do la sin~
putere, l-a arestat; aşa Ctb bietul triumvir o să wcă în tem-
niţr• pîuă cînd moartea îi va lărgi hotarele.
ENODARBUS: A~ad11r, două fălci, doar două, au
De mistuit o lume-ntrcagă, totuşi,
Se macină-nti'o ole. Unde e .Antoniu?
EROS: Striveşte pe-o alee în grădină
Stratul de stuf, strigă „tîmpitul Lepidua"
. Şi jură sri-1 d a morţii pe-ofiţerul
Ce i-a luat viaţa lui Pompei60 •
ENOBARBUS: Flota e gata.
EROS: . Spre Cezar şi Italia. Puteam.
Să-ti spun aceste stiri si mai tîrziu.
Doillitius, slă})Îlml 'meu 'to-aşteap!Ii.
ENOBARBUS: N-o fi nimic, dar do I Du-mă la dinsul.
EROS: StL Jinergom.
(Ies.)

SCENA 6

Roma. Casa lui Oe::ar. !titră Agrippa, Yaccna şi Ce;·ar.

CEZAR: Şi cîte altele n-a săvîrşit

În Alcxandria,-mpotriva 11omeil
îutr-o tribună do argllit clin piaţă,
J?o tronuri do-am, el şi Cleopatra
Au fost înscrrnnaţi; mai jos şedea
Cezarion61 , ce-i zic ci fiu al tatii,
Cu toti bastarzii zămisliti de dînsii
în jar~ll poftelor. Ei i-a' dat Egiptul
Nmnind-o şi rogină-n Cipru, Lidia
Şi Siria de jos.
MECENA: Fată cu lmnca?
CEZAR: Pc scena publică i)c caro joacă
Regi peste regi ea şi-a numit fecioirîi;
Lui Alexandru i-a dat Parţia,
M-0dia Maro şi Armenia;
Lui Ptolcmcu,62 Cilicia, F enicia

416
 [ID, IJ
Şi Siria; alunei, ca şi 'naintc -
Aşa se sp1mc -, cînd primea la curte,
Era-mbrăcată ca zcjta Isis.
MECENA: Se cade Roma să cmioască-aces tca..
AGRIPPA: Scîrbită cum c de-ndrăzneala hti,
Se va înstrăina de el cu totul.
roporul ~tic; ştie ~i pc cino
DrL vina tlînsul.
AGRIPPA: Da? Pc cine-anume?
CEZAR: Pc Cezar - cînrl am smuls Sicilia
Din mina lni Pompei, noi nu i-am dat
Cc parte i se cuwnca. l\lai spune
Că a împnunulat nişte corăbii
„
Şi nu i le înapoiem. i iarăşi,
E supărat că Lepîdus o-nchis
8i crt ne-am însusit averea lui.
AGRIPPA: Acestea cer răspuns, mărite Cezar.
CEZ.\.R: L-am dat, şi solul a purces. I-am scris
Că Lepi<lus a devenit prea crud,
Că-i samavoh1ic si a meritat
Cc i se-ntîrnplă; că din tot cc-am cucerit
Îi dau o parte; înJt î11 AJ'mcnia
Şi-n alte ţări pc care le-a subjugat
Am şi ou drcptm-i.
MECENA: Nu va. rccnnoa ştc.
CEZAR: Atu1H:i nici cu nH-rnpart nimic cu el.
(l1dră Oclavia cu suita .)
OCTAVIA: Noroc bun, Cezar, drrgrttori! Ah, Cezari
CEZAR: 8i cu carc-ti zicPam dezmostrnită !
OCTAVIA: Ku mi-ai zis astfel, 11ici n n' ai temei.
CEZAR: De ce te-ai furisat astfel? Nu vii
Ca sora mea; pe' soaţa lui Antoniu
N-o-ntîrnpinrt un u ~ic r, ci-o oaste
Iar nechezatul cailor vcstm;te
Sosirea ci cu ceasuri mai devreme.
Se cuwnca ca-n pomii <le pe drum
Să stea ciorchini de oameni aşteptînd
Ctt sufletul lu gm·ă; mai mult, colbul
Stîruit de nesiîr. itclo-ti cohorte
Să mce-u cer; dar ai' venit la Roma
Ca fata-n tîrg,I iru: noi uu te-am primit
417 Cu fastul dragostei, fără de caro
27 - Shakespeare, opere Vll
[ID, Sj
Aceasta-i ca ~i cnm n-ar fi; se cuvenea
&J. te-ntîJrrim cu pompiL şi mai multă
Pc marc ~i piLnlÎllt.
OCTAVIA: Frate drag,
De buniL •oic am \CllÎt aşa,.
Stăpînul mcn „\ntonht a aflat
Că pregăteşti r1tJ.boi şi-accasm vesto
Atît m-a zdruncinat cU. iram cerut
lngăduin !a să mrH1 torc.
CEZAR: Şi el
Ţi-a dat-o, bincîn(eles, erhei eşti
O piedică-ntrc poita lni ~i din ul.
OCTAVIA: De cc \Orbe!îli a~a?
CEZAR: ' ' Îl urmăresc
Şi tot cc face îmi ~ptt'~to YÎ11tul.
Acum pc lll1 de e~tc?
OCTAVIA: în Atena..
CEZAR: Nn e, sii.xrnnnă soră, leupatra
L-a şi chemat la ea. Şi-a dat impcritil
Unei stricate i::i cu ea ridică.
Pc regii lumii' 1a rti.zboi: pc Docchus,
llrgclc Libiri, pc Archclan
Al PaHagonici ; rrgrle tra-c Adnllas,
Pc-arabul ~r:mchm;, pe Irnd iudeul,
Pe Mitridate, rege-n Conrngrnc,
Pc Polomon ~i pe Aminta , regi
În Media şi Lycaonia63;
Şi multe altr scrptrc.
OCTAVIA.1 Yai de mine!
Mi-a f.rînH't inima-ntre doi prieteni
Cc se urăsc!
CEZAR: Bine-ai wnit 3Jici.
Numai scrisorile ce mi-ai trimis
J'ili-au înfrînat mînia, pînă cind
Am înţeles cît eşti de înşelam
Şi cu cit ele primejduit. Sus fnmtcal
Nu tc-ncloi sub neînduplecata
rornndH1 vremii f:i destinul lasil.-1
Să ducă lucrurile,' nehulit,
Spre ţelul lor. Bine-ai venit la Roma,
Comoară scumpă! Eşti nedreptrtţilă
Din cala-afară; iar slăviţii zei
K c fac pc toţi cărora. ne eşti dragă

411
 {IlJ, °ţ)
Slugi ai dreptăţii talc. Să te simţi
Cît mai în largul 1.lu.
AGRIPPA; Bine-ai venit !
i 1ECENA : Bi11 e-ai ycnit, uollllliţrh. ':N'treaga Romă
Te preţnicş h} muJt şi te deplîngc.
Xumai Antoniu, adulter şi mirşav,
"fi întoarce spatele si marca~i oasto
d dă acestei tîrfc c~rc-o-nili'eaptă
'l\fpotriva no-aii trrh.
OCTAVIA: Chiar ::1.sa să fi '?
CE7.AU: Aşa. e. Smioarrt, lrnn Yr11it;
Te rng, înYaFt Slt fii rr~lJ<lătoaro.
( I.:.~.J

SCENA 7

Lfllgă A.dillm . To/,11fa /!1i . LMuni.u.. l Hlrti t"lmpr1frf!· şi Rnobarbu~.

CLEOPA'rTIA: Iţ i nminteRc en, 11-;1Ha nit5i ? grijă.

ENOBlume;:;: Do "'"· ele cr, tk· <'<' te snpcn?
CI,EOPATl1A: Zirc<~i f::Î. i;tmr Jr-o parte de război,
Fiindcă im se cacfo.
ENOBARBL1S: Şi-<1111 grr ş it ?
CLEOPATllA: Cmn n LL mă. po li te-mpfrdica nimic,
De r·c ~ă nu ian parte ?
ENOBARBUS (a .nnrle): Ţi-:iş răs punde:
));te-am sluji . i c;1h1llli ş i irpoi,
S-nr dure c:ahil ; iapa l-ar purta
„
i pe 1:>oldat şi calul lui.
CLEOPATRA: Cc-<li sp11 s?
ENOBAR13US: C'înd rşti cu-Anto11iu-l zrtpăcrş ti: îi furi
Din iJ1imrt, din rni11t e ş i cfa1 n cmc -
De neic1iat. Si-nsa c-1n-i.1111it
De 11nu-i11t1t _:__ <:Pi di11 Roma spun
Că d~;1m1{ele-ti si Photinus eunucul
Conduc acest 1:ăzboi. 1~1
CLEOPATRA: Ah, înPca -s-ar Roma
Şi pntrczi-lc-:ir limbile ac1dor
Cc ne bîrfcsc ! l'ltttim pentru r1tzboi
Şi tind la cînu11 t5.rii cu iau parte
Ca UJJ băl bat. Nu mai vorl<i-mpotrivă,

419
[Ul, '1J
In spato n-am să stan.
(fo irii Anfouiu şi Canilliu,•.)

ENOBARBUS: Am isprl"wit.
Yinc-mpărat 11l.
ANTONIU: Nu-i ci.ud<lt, Canidins,
Ci• clin Ttll'rntnm si Bnmdisimn
Prin marca, Tonică~a trecut cu grn b~
Şi-a cucerit 'L'orync65 ? Ştini, senmpo?
CLEOPATRA: Iutcaln o admid cel mai mult
Dolrti;rttorii.
AN'l'ONIU: E-o mustrare bnurt
În gnra crlor mai aleşi eînd YOr
sr~-şi untl't joc de lene. Noi, Caui.clins,
Îl înfrunti1m pr nrn.re.
CLEOPATRA: Cum, pc mare?
CANIDIUS: De ce gîndc ţti aşa:,
ANTONIU: Aoolo ne prnrna-0r~.
ENOBARBUS: Şi tu l-ai proYocat la luptă dre:-ipm.
CANlDlUS: Si la Phal'Salia să dnct>ti bMălia;
Pompei acolo s-a lnpt<lt ru el;
Dar n-a primit, ştiind că e~ti mai tare;
Nici tu să nu primeşti re-ţi cere el.
ENOBARBUS: N-ai marinari destoinici pe corăbii -
Sînt catîrgii, ·ccerători ~i oameni
Lua \i cu de-a sila; iar în flota lui
Mnlţi au luptat adesea cn Pompei;
A11 Yasc iuţi, a' talc sînt grroail';
Kn, 1m i)rimi; nu tr-ujose~ti cerîndt1-i
Srt lupte pc uscat.6G
A..~TONIU: Pe mare, "'ITNHl pc mare.
ENOBARBUS: Te lcpez.i, chlr de arta ostr~şeascrt
De care-ai dat dovadă pe uscat,
!ti zăpăceRti ostirea-alcMuită
Din oamr;1i î1;ccrcaţi, mnlta-ţi ştiinţă
N-o clovcdrşti prin fapte, ocole~ti
Un drum cr-l ştii şi te încrezi în soartă.
ANTONIU: Eu lupt pc marc.
CLEOPATRA: Am şaizeci de vase
l'llai u1u1c dccît sînt ale lui Cezar.
ANTONIU: Corăbiile şubrede le ardem,
Apoi, cu cele bine echipate,

4~0
 cm, 7J·
Îl atacăm pc Cezar cinel o-aproape
De capul Actium. Dacă clăm grc~,
Mutăm războiul pc uscat.

(Intră im sol.)

Cc este?
SOLUL: E-ade1ămt, stăpînc ,-a fost zttrit
Cezar a luat Torine.
ANTONIU: Să fie-acolo dînsul? Nu sc poate.
Ciudat, cu-aLîţi soldaţi... Pc ţărm, Canidius,
Să ai nouăsprezece legiun i
Şi călăreţi douăsprezece mii.
Pc yas, hai, scumpă Thctli;67 !
(lutră w1 solclal. )

Ce-i voinice?
SOLDATUL: ?!Iăritcdoamne, nn lupta pc marc,
Nu te încrcde-n scîndtU'i putrezite I .: . "
Mint oa.re-aceste rtmi, această spadă ? · · · .
în apă să se-afunde egiptenii
Şi fenicienii, noi am cucerit
Luptincl pc ţărmuri , pas cu pas68•
ANTONIU: Ei, haide•.
( A11/011it1, ClcopalTfl .~i E11obarb11s ies. )
SOLDATUL: Pc JJercule, eu cred c1L am dreptate.
CANIDIUS: Ai, brav ostaş; dru- el cc face nu e
Din voia lui; co11ducătorul nostru
Este condus iar noi sîntcm în slujba
l<"cmcilor.
SOLDATUL: Păstraţi întregi pc ţărm
Şi legiunile şi călăreţii?
CANIDIUS: Marcus Octavim:, l\Iarcns lllstcins,
Caelius, Publicola, sîn t pentru marc;
Dar noi stăm pc uscat. Cezar se mişcă
Nenehipirit de iute.
SOLDATUL: De la Roma oastea lui
Pleca-n atitca pibrfi cr1 însela
Orice iscoadrt. ' '
CANIDIUS: Cine-i tine locul?
SOLDATUL: Se pare unul TaLuus.

421
(UJ, SJ
CA:~IDIUS: Îl ştiu.
( l11tril w1 sol.)
SOLUL: nlrlria, Sa îl chc:imă pc Canidius.
CA~IDIUS: Îusru·ciuatrb, vremea naşte veşti
Di11 cliprL-n clipă.
(Ic.<.)

SCENA 8

Cimpie ltngd Actium. l1drtl Cr::ar şi Taurus, urmafi ele solda/ii lor tn mar~.

CEZAR: Tam-ns!
'J'AURUS: Strbpîiw?
CEZAR: Nu ataca pc F~rrn, 1ii oastca-ntreagă
Cît n-am sfir~it pc mare şi faci numai
Cr-i scris aic-i_; norocul nostrn-atîrnă
Dr-acc:!lc clipe.
(Ies.)
(111/fti • l1do11:11 fi Enobarbus.)

A~raziL trupele pc coasta-aceea

Cn t:ib putem vedea cam la cc număr
Ajnng corttbiile lor şi astfel
Să facem ce-i de cuviintă.

(Ies.)
I'rintr-o parfe a scenei, Caniilius şi armata sa trec tn
marş; pri11 altă parte, trece Taurus, locţiitorul l1ii Cezar.
Se au<l apoi :::gomotelc wici lupte pe mare. Strigăte da
lup/ii. Intră Enobarbus.
!NOBARBUS: Prăpăd, prăpăd, nu pot să mai privesc.
Antoniade 69, amiralul egiptean,
Şi flota-i dr; şaizeci de vase fug,
AL1 întors cîrma, ceruri!

(Intră Scarus.)
SCARUS: Zei, zeiţe
Şi tot soborul!
E~OBARBUS: De ce-ţi ieşi clin fire?
422
 [III, 8}
SCARUS: Bogal:t parte-a hunii, clin prostie,
No scapă printre degete - adio,
Ucgatc Şi proYincii.
ENOBARDUS: Lnplu, cum o?
SCARUS: Ciumă. buhoasll pentru noi, şi moarte.
r emşinata gloată, cgiptnu,nă,
Mînca-o-ar lepra I ':N toiul înclcştcrii,
Cînd cumprma părc::i. sri se încline,
Uşor în p:.u'tea. noastrll, ce să vezi?
Muşcaiă parcă do-un tă.Lm ca vaca
lu iunie, dînsa ridică prnia
•) tltL bir Ctl fngi(ii.
ENOBARBUS: ])a, am văzut. Privirea
Mi s-a întunecat şi n-mn putut
Să mă mai ni.t.
SCARUS: Cînd ca ioşi.' c-n vînt,
Antoniu, jeri.fa farmccrlor,
8e înfoie ca un rătoi brbtrîn
~i-o luă pc urma ci, uitînd de luptă.
N-am mai yJlzut asemeni josnicie,
Asemeni tcrfelirc-a rxprric11ţei,
Cmajnlui şi cin tei.
ENOBARBUS: E pribprilll
(I11lni Canidius.)

CANIDIL'S: Pc marc, sor\ii no„lri de izbîndă

Sc-neacă jalnic. Dac:tb generalul
Era el Îllsu~i, am fi liiruit;
Dar, vai, ne-i1 arătat cum ErL fugim
l'rin pilda-i ntşinoa tt.
ENOBARBUS: Aşa stau lucrmilc? Vai ele noii
C.ANTDIUS: Toti au fugit înspre Pcloponcz.
SCARUS: l\'ici iH1 f oat greu ...
C.ANIDIUS: Acolo am s-aştcpt
Cc-o mai nni. ·r îucredintcz lui Cezar
Soldaţii mei şi caii. Şase regi
:Mi-arată cum să mr~ predau.
ENOBARBUS: Eu, totu~i, voi urma
Norocul vătămat al lni Antoniu,
Chiar dacă judecata-mi spune altfel.
(Ies.)

423
[ID, llJ
SCENA 9

Alexandria. Palaltll Cleopatrei. I11 !r1I Anloniu cu fnsoţifori.

ANTO~IU: rrrn1întu!, r11"5inat, îmi porunceşte

Sfi nu-1 m:ii calc. Y cniji aici, p1ietcni:
Am înnoptat în lume şi nicicînd
N-o sit-mi mai aflu drumul. Am un vas
'.l'im~it. cn am: hmt.i-1, împărţ.iţi-1;
Fugit i si Yă-mpt\cat i cn Cezar.
'l'O'fl: ' ' ' Noi?
A...l'\'fO N lU : l'riu foga me:t i-am învMat. pe lasi
f'c-an de ffbettl. Pleca{.i, 'prieteni dragi
l'r clrnmul cr-am ales voi merge singur.
('owoara lllC'H C'-n port. Plecaţi ~i ltmţi-o.
Ho~C'~r., vai, doar la gîndul fa.ptl'i mele,
f'hiar pC'rii se zbmlrsc pr cap: cei albi
Îi Hlttstrr~ ŢH'ntru prip[b pe cei nrgri
~i-ace~iia îi î11Yimtlesc pe primii
trt sîut fricoşi şi f;-ar! smintit.. Pleca~
O s[b vă dau ~e.risori căire prieteni
('a ~ă v-ajttk 'n Y[b întrietati,
1\llbuirii ntt-i răspundeţi prin 'mîbnire.
l ' rniaţipovata deznădejdii mele:
~[Lfie piLribsit acchl care
S-a pitrăl'i t pr el. l\Icrgcţ;i în port,
Yft driruirec şi aurul şi vasul.
J,ă~aţ i-mv i1uţin, vii rog ; acllln
Nu mai nm drrptuJ Eă Yă poruncesc,
Dc-ucccn şi Yă rog. V-ajung curînd.
( 'e Clfca : ă.)
(Tidrif Cleopalm, sus{inulcl de Oliarmian 1i Ero&/
(tpoi !ra s.)
EROS: Nn, u1ută, doamnă, mrrgi şi linişteşte-l.
lRAS: Dn, li11iştcştc-l, nobilă reginr\.
CIIA.R.MIAN: Aj ută-1. J)ar cc este?
CLEOPATRA: Yrcau srL stau jos. Iunona70, ah I
Al\TONIU: Nu, nu, nu, nu.
EUOS: V czi, doamne, cc sc-ntîmplă-aici?
Al'\TONIU: Ruşine, yai, ru~inc !
CIIA.RUIAN: Stăpînăl
lRAS: Împărăteasa noastră!

424
 [III, t]
EnOS: Slăpînc-al meu, stăpînr !
ANTONIU: Stăpîn e Cewr ! La Philippi spada
Ca tlansatorii 71 ~i-o-jnca, iar m
Îi răpuneam pe ogîrjitul C'assins
Şi Brutus vişă torul; el lucra
Prin alţii; CC'-i un cînrp de br~ume
N-avea 11abar. Şi-acum ... Dar ce-are-a face.
CLEOPA'fRA: Sta(i mai în- spate.
EROS: Regina, doamne-al men, regina.
UtAS: Du-te la el, stă.pînr~. şi Yorbeştc-i.
Nu se mai recnuoasle de rm~tne.
CLEOPATI'...\: Atunci, mă sprijinfti, al1, ah.
EHOS: Stăpîm\ scoam-te, nuc reginn;
Plecat i-C' c-npnl şi-ar putea sr~ moarli.
Dacă n-o mî1igîi ca s-o-nzdrăvencşti.
ANTONIU: llemm1ele mi l-am prLtat
Prin rătădri nevrednice.
EROS: Rrgi.na.
ANTON!U: Vezi, ~arpe-al Nilnhu, nnde m-ai dus?
Ruşinea mi-o citesc în oehii tăi,
Şi ei îmi R1nrn că tot cc las în urmă
:Mînjit e ele DC'cinstc.
CLEOPATRA: Iartă-mi, doamne,
Frieoaselc coritbii ! J\n credeam
Că lu mă vei mma.
ANTONIU: Ştiai prea bino
rn m-ai legat de c'irrna ta cu funii
Ce mr~ Yor trnge dnprt ca. Ştiai
Că eşti sfftpîna cugetului meu,
Că la porunca ta, voi înfrunta

CLEOPATRA:
ANTO~ IU:
' Pc zei.
Iertare!
-Acum va trebui
Stt-i scriu ţing(rnlui umile cereri,
Stt mint, sr~ rntt prefac, sri-nghit, eu, caro
Frtccmu cc Yreau cu-o jumMate-a lumii,
Nenorocind sau fericind. Stiai
Că m-ai înflint deplin şi sp lda mea
Slăbită de inbirca cc ţi-o port,
Te va sluji oricînd.
CLEOPATRA: Iertare, doamne I
ANTONIU: Nu plînge,-o lacrimă de-a ta-i mai mult
Ca tot ce-am cîştigat sau am pierdut.:

"425
[U1, tll]
('}Jiar nn ·ăruL
t.l.c-a] tău mă răsplăteşte.
ÎUTăţătorul ni R-a-utors? Parcă-s de plumb.
Yin şi rnîncarc. Soarta ~tir., draga mea,
C· o-nfnmlăm mai dîrz atunci cînd e mai rea.
(l1:s.)

SCENA 10

Eaipt. Tubiîra /ai r, :ar. fotril ruir, Agrippa, Dolabclla, Thidit11 1i a lţii.

CEZAR: Să ,·in5. rnr,:agrrul hLi ,\nto11iu.

Îl Rtii?
DOL\m:u.A: ' Pzar, r-u,ătătornF2 lui.
Dondă dl, P :irnu u]it - trimite
l )ju aripa-i o hiafft pană, rmd,
CîtcY:t Jnni În llr111lL, uO]ii stti
Emu doar rr.gii.
(T11/r1I lri111i~11l l1ri . luloniu.)
CE7.:\TI: Vino Ri ,·orbcsto.
'l'J li :lll:) LJ, : A~a curn ~îuf, ,\ 11to1;iu m-a 'trimis;
°.\P]uat îu ~earniL irri - un strop de rou~
Irit pt'-o frunză-a mirtului pe lingă
:Krnirtrgiuita-i rnarr.
CE7,.\R: Hai, >orb şte.
'I H l:Jil' l'L: , c-nd1inib ! in, domn al oartci lui,
('rrîntlu-!i Yoic dP-a trăi-n Egipt
Sau, dacă. uu se pO<!te în Atena
.SrL-. i ducă Yiafa-utrc pămînt ~i cer
Ca om de rîncl'. Cît cln~prc Cleopatra,
Ea rccunoa„ te mărrpa ta,
'fi se supune şi smorit te roagă
i:;r~-ngădui ca feciorii ci ·tL poarte
Coroann. rtolcrncilor.
CE7. .\R: Auloniu
, rL mă scutea că. Îmă pc regină
• înt o-ata s-o a cult dacrb-1 alungă
Pc laşul ci prieten din Egipt
,'au îi riclică viaţa-acolo; altfel
Să n-aud nici de ca. A„a le spui.
TRI:\IISUL: 'l'o ocrotească soarfa l

~26
 [III, 11]
CEZAR: însotiti-1.
( Trim1'.sul iese.)
(Către Thidias.) Mergi, dar, ~i do,Tcde~tc-t i elocinţa;
Pe Cleopatra smulge-o lui Antoniu,
Promite-i cc-a cerut şi chiar mai mult:
Femeile nu-s tari crud au noroc
Dar şi nstala ncpătam calc.ă strîmb
La grea s!Tîmtoare. Thitlias, fii ager;
1\Ir!soară-ţi singm truda, iar noi preţul
Îl •om plăti cu ochii-ncbişi.
'IIIJDJAS: rlcc, Cezar.
CEZAR: Y czi cnm e poartă-AntonÎll ea îmins
Şi dcslnşc~te-n orice ges1 al srm
Cc gînduri arc.
'l'IIIDIAS: Fac ·întocmai, Cezar.
(Ies.)

SCENA 11

Alexandria, palatul Cleopatrei. Intră Cleopatra, Enobarbus, Charmian f(.

lra~ ~

CLEOPATRA: Cc ne rămînc, Enobarbus?

ENOBARBUS: Să cugetăm şi să murim ..
CLEOPATRA: Antoniu c ele vină? sîntcm noi?
ENOBARBUS: Doar el - dorinţa i s-a-nstrlpînit
Pe judecată. Cc dacă ai fugit
Din faţa-ngrozitoarci încleştări
A flotelor? De cc-a mers clupă tine?
Dorinţa oarbă l-a făcut să uite
Rrtspundcrca de comandant cînd dînsul
Era temei al najbci ce-mpru·tisc
În două lumea. Pierderea e mare
Dar marc şi ruşinea că-a mmat
Nevrednicele-ţi flmnuri, flota lui
Privind încremenită.
CLEOPATRA: încetează.
(Intră trimisul cu Anloniu.)

427.
{ID, 11)
ANTONIU: Acesta e răspunsul lui?
'i'll.n.IISUL: Da, <loamne.
A.l'l'fO?\IU: Cmn i se face un 11 a.lîr, rrgin::t
:ri.m v~\ preda.
!fRillISUL: Aşa e.
ANTONIU: Prbi, slî.-i spunem.
'frirnit1·-i (incului tLst <np lllănmt
l-li-atu11ui Jorn1tele i-i Je va umple
Cu principate. ' '
CLEOPAŢRA: Capul tău, slăpînc?
AN'fONIU: Mergi iar l::t el şi spune-i că mai poartă
A vîrs tni frti,gczime şi cr~ lumea
Ar trdrni sit \'IHlii-uu lucru stnu.1in:
1Hourtla hti, cort1biile, oastea,
'~ : Pot l'i prea bine şi-ale umri laş.
\ for :-,h 1~ile-i pot uirni în luptă
Chiar dacă-ar ~scnlta tlo un copil
Şi n11 <le Cezar. A;;adar îl rog
~il.-llli dra răspuns, Ifu·rt cm'Înle mari,
Jheă primeşte st• Re-ntrcacă-n pacte
Cu-un ~Că]Jttlat. iL-i scriu. \'ino cu mine.

ENOilARBUS (aparte):
Fnmios, nu? Cezar, marele strateg,
Se va-njosi, luptînd c-un săbicr
În Ia(a gloatei! Judecata noastră
E una cu norodul; suprafa(a
Dă miezul în vileag şi sufrtr toţi.
Ca să se legene-n visări, <lepliunl Crzar,
Care cunoaşte oamenii pren. binr,
Găunoşiei sale să răspunt.lrl !
Ai izbutit, clar, Crzar, să snpLLÎ
Şi jndrcata. sa.

(llltni 1m ,/ujitor.)

SLUJITORUL: Sol de la Cezar.

· CLEOPATRA: Fără tipicmi? Doamnelor, cei care
SJă,·cau bobocul iori, ş i-a tupă nasul
În clreptul trandafirului. Să intre.
{Sluj itorul iese.)
'428
 (Ul, 11]
ENOBAREU (aparte):
Cu cinstea mea încep stL llitl sfădesc.
Credinta fată de nerozi se schin1bă
În nerozie ; 'dar cel credincios
Unui stăpîn căznt îl cucereşte
r e cel ce l-a învins pe-acesta, şi-astiol
A binemeritat.
(In tră Thillias.)

CLEOP A'.I .r11\: Yoia lui Cezar.

THIDIAS: S-o Rtii dom t n.
CLEOPA'fRA: ' Sînt toii prieteni. Spune.
TllIBlAS: Deci şi pric·teni, poate-ai hri Antoniu.
· El\OBARDUS : Sîntem pn1 ini, i-ar trebui atîli
Cîti are Cezar. Dacă Cezar vrea
P/ieten să şi-l facă, noi vom fi,
Ca dînsul, ai lui Cezar.
TillDIAS: Îlltrleg.
Slitvim doamnă, Cezar ar dmi
SrL nu vezi pe cuceritor într-însul,
Să-l vezi pr C'rzar.
CLEOPNfRA : Spus regrştc.-Ascult.
TlllDIAS: El ştie că clr-A11toniu te-ai legat
Din tcamrL, nu din dragostr.
CLEOPA'l'RA : răi dar!
'l'IIlD IAS : Deplînge rrrnik pricinuite;
Onoarei talc sîni ocări :nedrrptc.
Este un zeu, cunoa~te aclrYărul.
CLEOPATRA: A~a-i, onoa:rra mea nu s-a predat,
Mi-a fost rrLpim.
ENOBARBU' (aparte):
StL-1 întreb pc-Antoniu.
Eşti ciurnii, MrLria-ta,
Te vom msa srL te îneci, fii.ndd\
Drăguţa te-a lăsat.
TIIIDIAS : Să-i spun lui Cezar
Cam ce dorinţrt ai? E măgulit
Cînd c rngat ş1i dea; ~i i-ar stuîdc
Norocu-i sit ţi-l foci toiag ele sprijin.
Dar şi mai nrnlt l-ar încînt a să-i spun
Că pe Antonin l-ai 1ritat ~i-n Cezar
Stăpînul lumii, ai găsit
Adevăratul scut.

429
m, 111
CLEOPATJU: Cmn te numeşti?
'fIIIDL\S: Sînt Th.itlia~.
CLEOPA'J'lL\.: DcsfoiJ1fo mestţger,
Să-ispui marelui Cezar că-i sărut
Cuecrito:i.rca mînă, că slnt gat.a
Să-ngcmmchcz în faţa )ni, 3.JJOi
Să-i pun coroana Ja pioioarc; spune-i
C'ă-n 11;,snflarea i>a cu simt destinul
Cc mr1 aştenptă.
TJllDIAS: ÎÎ tă- n1 clepciune l
Cîml mintea se înfmntă cu norocul
Şi face do:u cc este în putintă,
K-nlrgc prost. Pot mina să-ţi sărut?
CLEOPATRA.: Părintele lui Cezar, deseori,
Ciud se gîndea sr~-mingă noi regate,
De-acest ncwrduic loc îşi lipea buza.
(fotr rZ A11./on-i11 şi Rm;barbus.)

ANTONJU: Pc sunătorn 1 Ju1Jit r I fa1oruri?

Cb1c o;;;tj t li ?
'l'lllDl.\S: ' Acel ec-ndcplineşto
Porunca urnii om clrplin, prea vrednic
Să fie a~cultat.
ENOilAHl.lUS (aporie): Te-aşteaptă biciul.
ANTONIU: Apropie-te. (Citire Cleopatra.) Viespe I Zei
şi demoni,
1'lli se destramă-autoritatea... Pînă ieri
Ziceam doar „hei" şi regii dădeau fuga
Cum fac brt.ictii cînd se isc-o luptă
Şi-n cor s1..Jigau „porunca"! Aţi surzit?
Mm sînt încrb Antoniu.
(Intru slujitori.) \
Luap-1 pc tîlhar „i hiciui\i-1.
ENODARBUS ( 011arfe):
1'llai bine-i i::ă te joci c-un pui de leu
Dccît c-1m leu pc moarte.
ANTONIU: Lună! Stelei
Sminti\ i-1. Douăzeci de regi supuşi lui Cezar
De i-aş gitsi obrăznicindu-se cu mîna
Aceleia de colo - cum o cheamă
De cînd nu-i Cleopatra? Biciuiţi-l

430
 [I~ 11]
Pînă ce-si strîmbă oa bttictii, fata
THIDIAS:
„i zbiarfL cerşind milrL. S1is cu 'el.
Antoniu!
ANTONIU: Haide! Cînd ati isprl•vit,
L-acluccti iar. Bufonul ă.sta al lui Cczm
Doresc ~ă-i dncă o scrisoare.
(8lt1j itorii şi Th hlias ies.)
Fîşncaţă-ai fost pin-a te cunoaşte;
Ha! eu la Roma perna n-am boţit-o
Şi cu femei frumoase Hiră seamăn
N-am zămislit vlăstare legiuite
Spre-a fi batjocum uneia care
Îşi pleacă ochii crLtre slugi!
CLEOPATRA: StrLpîne„.
ANTONIU: Cînd n-ai schiuiba1, cînd n-ai trădat!
Dar, vai, nr1J·a;rnl arc spor ~i zeii
Ne cos la ochi, ne-afnnclă judecata
în mlaştina greşelilor, apoi
Ne Iac să le-mhiigim SÎ-Ri rîd de noi
Cînd no tot ţănţoşin:Î îi1 dnun spre moarte~
CLEOPATRA: Ah, unde-am ajims !
ANTONIU: En te-am gă it
Sleită bndLţ iciL pc-o tipsie
A Cezarului mort, ba şi-a lui Gnacus
Pompci73 ; l1ll mai Yorbcsc de mvr~le ala
Ascunsă lumii. Ştii, nu mă-ndoicsc,
Cc-ar trebui să fie cnmpMarca,
Dar cc este nu ştii.
CLEOPATRA: De cc spui astea?
ANTONIU: Pentru ca omul care-aşteaptă-un dar
Şi spune-apoi „Te răsplMească zeii!",
Să-ţi recunoască mîna, buna mea
Tovarăşă de joc, regesc sigiliu
Şi pentru inimile mari zălog!
De-aş fi sus pe Basan, sri.-ntrcc în răget
Pe taurii cirezii! Chinul meu
Prea crîncen e ca să-l şoptesc - ar fi
Ca şi cum gîtu-n ştreang îi mulţumeşte
Călăului că-i iute.

(Intră u ti sluj i tor cu Thidias. )

L-au bătut?
431 /
[Ill, 11)
SLUJITORUL: Crunt, uoam.ne.7"
A.."l'fTONIU:· A urlat? S-a milogit?
SLUJITORUL: Ccroa-ndurare.
ANTONIU: De-ţi mai trăieşte tatăl, să regrete
cr, nu eşti fiică; tic, rău să-ţi pară
Că-l preamăreşti pc Cezar şi de aceea
Ai rost bătut; şi altcîndva să dîrdîi
Cînd yezi o mînă dalbă de domnită.
Lui Cezar spune-i cum t-i-a mer8 şi, iarăşi,
Că-s supărat pc el: se ţine ţanţoş,
~m foarfecă pentru cc sînt şi uită
Cc-am fost; mă-nfm.ie şi-i de-nţeles
Cînd stelele cc mă-udrumall altclată,
Ieşind din crng şi-au îndreptat văpaia.
Spre hăul iadului. Dacii. nu-i place
Tot cc aude şi se-utîmplă, spune-i
f'ă-1 arc pe llipparchus, sclavul liber,
l)c care-l poate bate, spînzura
Sau ehhmi cum vrra, ca să fim chit.
Auzi? AclUn ia-ţi dungile şi plcarăl
( Tliidiu.s icsP.}
CLEOPATRA: Ai if;prăvit?
ANTONIU: Yni, htna r-n eulipsă,
Ve~ tindu-mi prăb t1>;;irca.
CLEOP.\.TRA: O s-a~tPpt
rîn-ec-!i rcYii.
ANTONIU: ra $ă-l încîu ţi. pe C1'z:tr
Îi faci ochi dulci acelui care-i leagă
Şirot1u-ile?
CLEOPATRA: ~lli cuno~t i de-a j tm:'?
Ai~TONIU: E~ti rece-acum cu mine?
CLEOPATRA: Rrcc? - Atnnci
Din recea-mi inimă pmceadă grindcni
Di11 care întîia boabă otrăvită
Să-mi cadă pc grumaz; cîncl se toprşle,
Topească-mi \-iaţa şi pc următornl
Cczarion, pîu-cc-amintirca matcei mele
Şi-a curajoşilor mei rgiptcni,
Va putrezi pc glie, nengropam
De viforul sălbatic, pîn-co mu;-;ca
432
 [III, 11]
Şi '-iclmii Kilului o vor vîrî
ln mîl, s-o scurme-apoi I
ANTONIU: M-ai împăcat.
Cezar e-n Alcxancbia şi-acolo
Am Er~-1 înfrnnt. Călări sau pedestraşi,
Soldaţii noştri-s neclintiţi iar flota
S-a strîns din nou şi stă acum la pîndă.
Unde-ai fost, draga mea? Auzi, domnită?
De mrb-ntoro teafăr far ca urL săru t
Aceste buze, cu şi spada mea,
N-ai grijă, vom avea cc povesti.
Mai sînt ntbdejdi.
CLEOPATRA.: Asa to vreau!
.A.NTONIU: Voi fi-ntrcit mai clîrz, mai in<lrăzncţ
Şi-nvcrşuuat; cind mă-nsoţca norocuJ,
Cruţam, zîmbind, atîtea vieţi; acum,
Scrîsnind din clinti, voi azv-îrli în beznă
Pc-oricine-mi stă 'in <lrmn. llai să petrecem,
Sărbătoreşte, încă-o noapte; cheamă-i
Şi-mbală-i pc-ntri tatii Ctbpitani;
Nici să nu ştim cînd bate miezul nopţii.
CLEOPATRA: l E ziua mea de naştere; credeam
Că u-o serbez.„ Cum îu , ă domnul meu
E-Antouiu iar, cu voi fi Cleopatra.
ANTONIU: Nu ne lăsăm.
CLEOPATRA : Toţi marii că.piiani
Să vinr~ înaintea lui Antoniu.
ANTONIU: Vreau să vorbesc cu ci. Diseară \'inul
Le va musti în cicatrice. Scmnpo,
Mîinc-am să lupt cu noi puteri; chiar moartea
Mă Ya-ndrăgi văzînd că sînt mai harnic
Decît c coasa cilll11ci. Haidem.
(Ies lo(i în afară de Enobarbus .)

ENOBARBUS: Va-ntrcce fulgerul în strălucire!

:Mînia-nfril1ge frica, şi atunci hulubii
Îl ciocănesc pe uliu ; generalul
îşi ch'cge inima s11.biu du -şi min tca;
Cil1d vitejia-nJruntă judecata,
Ea-şi muşcă sabia cu care luptă;
Am să gă ' CSC un mijloc ca să-l las.
(Iese.)

433
A-CTUL IV

SCENA 1

111 fa/a Alcxandrici. Tabăra Z.Ui Cc:ar. Intră Ce:ar, Agrippa şi Mecena ev
armata lui. Ce::ar cilc~tc o scrisoare.

CEZAR: Îmi &pune „Micţaş", mr~ mustrib parcă

Nr~ poate scoat(} din Egipt; pc solul meu
L-a biciuit cu \ergi, m-a provocat
La luptr~-n doi; nu ~c ghiujul că cu pot
.Muri Rl altfel ~i d~ n-are haz
Cc-mi' cerc? '
MECENA: Cînd un om ra el turbează,
&J. fie hăitTLit plntb cînd cade.
Cît sp1m1rgiL, nu-i da. rri.gaz; mînia
Nu m·c scut.
CEZAR: St\ aflr tăpitanii
cr~ mîinc-i cca din urmă bătălie.
Printre soldati sînt multi de-ai lui Antoni11
Pînă mai ieri' - destui ca
să-l ia prins.
Asa le spuneti Ri-n:fruptati ostaşii.
A\·cm de 1mde şi orice risipă
O merită din plin. Bietul Antoniul
(Ies.)

SCENA 2
.Alexandria. Palatul Cleopatrei. Intră Anloniu, Cleopatra, Enobarbru,
Charmian, Ira~, .Alcxas şi al/ii.
ANTONIU: Nu vrea să ne luptăm, Domitius?
ENOBARBUS: Nu.
ANTONIU: De ce, mă rog?

434
 [IV, 1]
ENOBARBUS: Fiind ci douăzeci fa unul, crede
Că soarta-i pli'rtincştc.
ANTONJU: Miinc Jupt
r1l marc ) pc \ărn1; ori scap cu viaţă,
Ori cinstea mea bolnavă-o .scald în sînge
Ca s-o fadu. Cc zici, ai să lupţi dîrz?
ENOBARBUS: LoYesc şi strig ,,Acmn ori niciodată"!
A.."N"TONIU: Bravo.
Adună slujitorii şi la noarite

(Intră trei-palm s/11,jituri.)

Întinde-o masrt ca-n _poYcşti. Dă-mi mina,

Ai fost un om cinstit - 8i tu - si tu -
Ri tu - toti cu credin1ă in-ui i slttjit
Si regi v-ai'.t fost to-v-ar·r.~i.
CLEOPATRA (aparte, clUre E-nobarbns): · Cum adkrt?
ENOBARBUB ( apaite, către Ucopttira}:
E-1m renghi ciudat pc caro deznrulejtlea
11 joacă mh11ii.
ANTONIU: Eşti cins1 it şi tu,
Aş nea sr\ fiţi cuprinşi în mine toţi,
'foti, fiecare cîtc un Antoniu,
Ca să Yă pot shiji la fel <le bino
Cum nHl\i slujit şi mi.
TOŢI: Ferească zeii 1
ANTONIU: rricteni, sta\i drsc:i:rrt lingă mine,
Turnaţi-mi vin şi mă-ngriji\i de parcă
Ar fi al meu irnpcrfol, şi el vouă
Toyru·U.ş bun.
CLEOPATRA (aparte, ci!li'e Enobarbus):
Co urruăre„ to oare?
E:NOBARBUS (aparte, către Cleopatra):
Să stoarcr~ lacrimi celor ce-l su'tin.
ANTONIU: A1ep. ele mine grij!i.-n noaptea 'asta:
Poate-mi slujiţi ultinia o:uă, poate
N-o să mă mai 1edeti sau vel.i privi
O umbră. ştcarsr~. S-âr putea' ca mîine
Pc-un altul să urmaţi. :Thlrt uit la ,-oi
Ca-n ceasul despru·th·ii, dragi prieteni.
Stăpînul vostru nu vă. izgoneşte
Şi cum i-aţi fost atît de credincioşi,
Să nu-l lăsaţi pîn-la sfirşit. La noapte
435
[IV', 3]
S1ujiţ,i-mi dourL
ceastrri, nn mai mult,
Şi vă plătcascrL zeii.
El'\OBARDUS: De C<', doamne,
Îi tulbmi astfel? Uite-i, plîng ! Şi eu
Încep sr~ lăcrimez... Este ru~ine
Să faci clin noi nişte femei.
A"t-;""TONIU: I-fa. ha
Nu m-am gînclit la asta, jnr ! Prieteni,
l\lintuitoare fie-aceste lacrimi,
Dar prea mr~ crccleti vl'~icr~rct ! Am vrut
Sit vă [m\enincz câ ch1pă-ac'eea,
Yoioşi să 1ufninr~m întreaga noapte
Cu tor\.elc. 1n mîi.ne-mi pun nr•dejdea;
Am sr1 Ylt duc acolo m1dc-ai;;tcpt
Jzbîntla vieţ'ii, nu pieire.
I'oftiţi fa cinr~ şi nitaţi de griji.

(fo.)

SCENA 3
Alexamltia. ln fa/a palatulu i. !ni lei o companie de soldafi.
rmMUL SOLDAT: FrrL(înc, Lnnr\ scara; mîinc-i ziua.
AL DOILEA SOLDAT:
Se va alege într-un fel; cu bine.
N-ai auzit nimic ciudat pc străzi?
PilBIUL SOLDAT: -imic; cc este?
AL DOILEA SOLDAT:
Pc semne-nu fost doar zvonuri. Noapte bud.
PilDIUL 801,DAT: De - noapt bunr~.
(lnlflncsc alfi solda/i.}
AL TREU.EA SOT,DAT: Fiti cu och:i:i-n patru.
PRUIUL SOLDAT: Şi tu a~ijdl'ri - noapte bună.
(Se postca:cl Î1I cîle un colţ al scenei. )
AL DOILE.\ SOLDAT:
Să stăm aicea. Dacă marinarii
Fac fairt mîinc, cred că nici soldatii
N-au să se lase. '
PRIMUL SOLDAT: Nenfricată-i oastea.
Şi hotr~rîtă.
( M uzită de oboi dedesubtul scenei.)

436
 [IV, 4)
AJ, DOILEA SOLDAT: Ce se-aude?
PRUIUL SOLDA'!': Ascultă!
AL DOILEA SOLDAT:
Taci!
PRUIUL SOLDAT: 1\fuzică în aer.
AJ, TREILEA SOLDAT: Sub ptm1înt.
AL PATRULEA SOJ,DAT:
Semn bun, nu este-aşa?
AL 'fr..EILEA SOJ,DAT: Nu.
l'lUMUL SOLDAT: Taci, te rog.
Cam ce să-nsenrnc?
AI, DOJLEA SOLDA'l':
E zeul Bercule, Îltbit dc-Antoniu;
Îl lasă-acum .
PRThIUL SOLD.\.T: Să-i întrebăm pe ceilalţi
Dacă-l aud.
AI, DOILEA SOI.DAT: Ce-i, D'11\:ilor?
(!'orb esc Intre ci. )
TOŢI: Cc este?
Ce este? Auzit i ?
PitnIUT, SOLDAT : , Nu o ciudat?
AL TRElLE.\. SOLDAT: .
Ce zice1i? Auzi(i, prieteni?
PlUllfL'L SOLDAT: Să ascultăm mereu cît stăm în post
Si ă -vedem cît 1inc.
'I'OTI: ' ' Da, ciudat.
(Ies.)

SCENA 4
Alexandria . O cameră tn palat. Intră Ardom·u şi Cleopatra, Cliarmian Şi
Susof i torb.

A...~TOXIU: Armma, ad-o Eros.

CJ,EOPATRA: Dormi puţin.
Al~TONlO: Nu, scumpo. Eros, ad-o-ncoace, Eros!
(Intrii Eros cu amwra.)
Acmn îmbracă-mă cu ca.
De nu-mi smîde soarta azi, înseamnă
Că o sfidăm!

437
[IV, 4]
CLEOPATRA: Să te ajut şi cu.
Do cc ţi-o pui?
AXTONIU: Ştin cn? aşa„. Tu-mi oşti
Armma injmii; ba 11u; ca este.
CLEOr.ATRA: Zău, srt to-ajut. E bmc.
A1'\TONIU: Foarte bine,
O srb ne meargă straşnic. Yczi, voinice?
Punc-1i şi tu armura.
EROS: 'NdaffL, doamne.
CLEOPATRA: ~-am prins-o sb'îus în copci?
ANTONIU: .. O, minunat.
Cel cc-o clc:;:face cît încrb n-am scos-o
Ca i?ă răsuflu, tunete-o s-andă.
Cam bîjbîi, EroF<, doamna rn pricepe
l\fai mult ca tine. PJeacă. Draga mea,
Dac-ai putea sri vezi cum lupt ~i-ai şti
Cc-meamnă-mrărrttescul meşteşug,
Mi-ai spune marc meşter.
( Iulr1I wz soldat foarmal.)

Buni\ iliminoata.
Jmi ŢJari călit în Jupic. Cînd no place '
O meserie, ne ~culă.m în zori •„
Şi ne-apucăm cu drag de treabă. -
SOLDATUL: Doamne,
De pc acum o mic do ostaşi
Tc-a~tcaptă înarmaţi în port.

(Strigclte da ră:boi. Sunet de trompete.)

(I11tră căpitani şi soldafi.)
UN CĂPITAN: Zi bună iC ar:::,tă, să trăiţi.
TOŢI: Trriiască generalul!
ANTONIU: Semn pric lnic.
Ca tinerii grrtbiţi ră so distingă,
Dcvremc-ncepe dimineaţa-aceasta.
Aşa, aşa; hai, dri-o-neoacc; gat:i..
Oricum mi-o merge, eu te las cu bine.
(O sii.rută.) O sărutare de ostaş; ar fi
Ruşine să rostim cminte mari
Şi de paradă; nu-s acum decît

438
 (IV, i]
Un om uc-01.cl. Voi cei cari ycţi lupta,
Unna~i-mă tlc-aproapc. Bun rămas.
( "intoniu, Eros, clipit.anii şi solJaJii ies. )
CIIAR:IIIAX : Vrei să t-0-ntorci .în dormit.or?
CLEOPATRA: Condu-mă.
rr~scstcfah1ic - el fli C-czar,
Luptînrl în doi, ar hotărî războiul!
Atunci A11toniu.„ ; dar aşa ... hai 7 hai.
(fr.~ .)

SCENA 5

.Alexandn:a . TaMra lui A11to11iu. Tr1111bi{e. Intră Anfoniu şi Eros; ti tnttm·

piuă w1 soldat.

SOJ,D.\.TUL: Ajute-1 astăzi zeii po Antoniul

ANTONIU: Do cc, cu-aceste rrmi, nu m-ai silit
Să lupt po iărm?
SOLDA.TUL: Dad't fă.ceai aşa,
Şiregii răsculat.i i: i-ostasul caro
Te-a pr\f'Jisit în' zori, Cl'llU cu tine.
ANTONJU: Cine-a plecat în zori?
SOLDATUL: Un om drag ţie -
Dc-1 chemi pc Enobarbns, n-o s-attdă
Sau >a striga din tabriira lui Cezar.
„Nu sînt de-al trm".
ANTONIU: Nu-i cu putinţă.
SOLDATUL: Doamne,
E al lui Cezar.
EROS: A msat UÎ<;Î
Lăzi ~i scumpetmi.
Al~TOXIU: ~\. plec al?
SOLDATUL: S-a dus.
Al~TONIU: Trhnitc-i, Eros, cc-arc mai de preţ.
Şi scrie-i ca din p~utc-mi cl't-i urez
Să fie fericit şi să nu atle
Nicicînd temei să schimb~ un stăpîn.
Vai, soarta mea îi face trăuători
Chiar şi pc cei cinstiţi. -1\lcrgi. -Enobarbust
(Ies.)

4:9
[IV, GJ
SCENA 6

Alcxatulria. Tabăra lui Cezar. Intrii Agrippa, Ce:ar, Ellobarbus ~i Dolabella.

CEZAil.: Agrippa, du-1e şi începe lupta.

Pe-AntoniH ne:m srb-1 prindeţi viu - aşa
Să dai ele Rtirc t11tmor.
AGRIPPA: Precum zici, Cezar.
(lese.)

CEZAR: Fniwrsala pace e aproapr.:

l)riclnirl'b ne fie-aeeastit zi
('a lumea împ1fftitr1-n trei să scoată
În \Oic rarnnl de mr1slin.
(lntnl tm eol.)

MESAGERUL: Antonh1
A şi vcn'it.
CEZAR: ])u-i vorbit lui Agrippa
S-aReze-11 ram pc cei răznăti1i
~j âstrel RC ~·a crede dt Anton'.iu
ÎRi varsrt furia pc sine însu!';i.
' '
( ll's iofi în a[artl <le E·11obarlncs.)

ENOBARBUS: Alexas l-a trMa1; cînd a purces

Cu trebi dr-a lui Antoniu la iudei,
L-a hotri.rît pc marele frod
SrL-1 părrtscasert ~i Et• i se-ncbine
Lni Cezar, care, pentru osteneală
L-a spînznrat. Cmrnbius Ri ceilaHi
l\'-o dnc prea r1bt1, însă {rn sînt 'crezuţi.
EH am g reşit, ~i-ntit mă osîndcsc
Că 11 lL am pace.

(Intnl un soldai al lui Cezar.)

SOLDATUL: Eoobarbus, Marc Antonia

'Ţi. trimiteanrca ce-ai lăsat, şi daruri.
Olacul a Ycnit cînd stam de gardă
Acum e lli1gă cortul tău şi-acolo
Asinii îi descarcă.
ENOBARBUS: fa-le tu.

~40
 [IV, 1]
SOLDATUL: Nu-ţi bate joc de mine, Enobarbus,
Nu mint. Ai grij1t de adneMor;
Îl apri.ram cn însumi, dar n-am timp -
:Mă-11 torc la p-0st. Ţi-e imprm1tul incă
Un Inpitrr.
(Iese.)
E...~013ARBUS: Sînt laşul la~ilor şi ştin cri-s astfel,
Simt.inel atît de-adînc cc simt. Antonin,
Izvor al dărniciei, cînd trădarea
Cu aur mi-o-neummi, cum mi-ai pl1tli
Shtjirea credincioasr~? Dacrt gtmlnl
Nu-mi frîngc inima, îl va întrece
Un mijloc ~i mai grabnic, înRă. ~tiu
Că gîndul îşi \·a face datoria,
Să lupt cu tine? Nt1! Mai bine caut
Un şan1. unde să mor; ce-i mai spmcat
Sc-ngîntt cn amnrgnJ vietii melc.
(lese. )

SCENA 7

C~mp de bătirlie tntre cele do11ii tabere. Strigăte de riizboi. Tobe şi lrîmbi/d,
Intră Agrippa şi al/ii.

AGRIPPA: sr~ ne rctrngcrn, prea ne-am mi11 ta.t.

Chiar Cezar lnptr1 şi răzbim mai greu
Decît ne aşteptam.
( Irs.)
(Slrigâtc ele ri'[:boi. 111lrll A11lo11iu şi Scarns, rănit.)

SCARUS: Stăpînc brav, grozaY1L bătălie!

Dacă. porneam aşa, ar Ji fugit
Cn capetele sparte.
Al\TONIU: Sîngrrezi.
SCARUS: Aiei aYeam o rani1 ca un T;
Acum c ca un II.
ANTONIU: Dan încU'u'ăt.
SCARUS: Să nu-i smbim pîn-cc-or cMea-n ha.znala,
Mai am loc pentru şase crestături.
(Intră Ero •. )
llV, J
EROS: Îi batem şi cc--0111 ci~tigat vctilcşte
ubîndă marc.
SCARl'S: Lo crcl'.:tlin1 spinarea.
Şi-i înşllicăm din spate ca pc iepuri
Să i)rinzi fugarii c uşor.
Ai~TOi\lU: Te-oi răsplăti
Odată p n tm ghm)ă ~i-nzocit
Pentru curaj. Ifai.
SCARlS: Yin, şontîc, şontîo.
(h.~.J

SCENA 8

Sub :itlu1>ilt .{lcvwdrici. Slri()'ift. J,, luptii. Ii.trJ. clin iwu ..:11~to11i11, fnainlttul
cu soldaji tn marş, Scams şi alţii.

.ANTO:'{JU: S-nn trn.s în cortmi; de-ale noasb·e fapte

Să afle-udată şi rcgin.1.'l.;-11 zori
Vor sîi1gcra şi cei cc ne-au scăpat.
Vă mulţumesc, lmwi ITectori75 , luptători
PPntru-nn tcmf'i pc care-l socoLi~i
rn. ~i al vostru. Merge( i în oraş,
Yă-mbrătii'a1i sotillc . i fratil
Şi pOVCSiih-io Ce~a(i SăYîrSÎt
Iar ci voi: săruta 'rrmile ~-oastrc
prillmh1-lc cu lacrimi calde cheagul.
(Ciflre c:arus.) Dr1-mi mîna. Pentru faptele-ţi
alese

, t\-tÎ multnmeasdi.-a<:cas t~I mare ZÎllă. -

Ah,' rcv[\l"sat al zilei pc~te lume,
Înlăn ţuicşto-mi gît ul ferec n.t,
Vil.tnmdc-mi pîntL-n inimr\ prin zale
„ i pesto repezile ci bă mi
Domneşte în triumf!
CLEOPATRA: , rege-al sht\'ei,
Tr-ntorci voio ră-n htl ul marc-al lwnu
Nu ai fost pri1io? '
AN'OONIU: PriYighctoarca. mea,
l-am fugărit spre vizuini. Iubito,

442
 [IV, I]
Cu toate că mi-e părul înspicat
Mai am un creier cc-mi hril;J1e:;te nervii
Şi pot ior1 mă întrec în oTicc cli1)ă
Cu tinerii. Întinde-ţi alba rnînă
Spre buzele acestui om; •oinfoe,
Sărut-o. A lnptat precum un zeu
Vrăjmaş al omenirii.
CLEOPATR:\: O !'1L-1i dau
O za do am ee-a-mbrrLcat ' m1 rege.
A...'{TONIU: O merită, do-ar fi nmnai ru bfoc
Cum c rt1dnmnl Soarelui. Dii-mi mîna,
Si cu aceste scuturi zimtuitc
~Jr\ trec.cm priu ora~ ÎJ1 i)a · de marş.
Do-ar încăpca-n pafat O; tirca noastr~ ~
Am osp1tta-mprorm1L, înthinînd
Pentru izb1nda ce-o dorim ş i niline,
Dcsi nu c nsoar1t. Trîmbita:·d,
Cu' tuncte-as~irzil i mcchcâ ~rlwi
Şi lc-moţi!i cu 'ropotele tobcî
Ca, bubunid dr.odai', ptm1int şi cer
Sosirea noastrtL s-o vcstcascr~.
(Ies.)

SCENA 9

Tabăra lui Cezar. I ntră o santinelei cu alti solclafi; apoi -tJa)arbua.,

SANTINELA: Do nu ne schimbtL Î11tr-un ceas, plecrun

La corpul gărzii ; noaptea e senină
Şi, după emu aud, re-nccpcm lupta
La două diminoata.
PRIMUL STRĂJER: • Azi ne-a mers
Destul de prost.
E~OBARBUS: Fii martora mea, noapte.
AL DOILEA STRĂJER:
Cino să fie?
PRIMUL STRĂJER: Nu vorbi- ascultă.
ENOBARBUS: Cînd mă vor ponegri neştiutorii,
Fii martoră, blagoslovită lună,
Că bietul Enobarbus s-a căit
în faţa ta.
[IV, 10]
SANTIN'ELA: Cum? Enobarbus?
AL DOILEA STRĂJER: Taci!
Asc\Jllă mai departe.
ENOIL\RDUS: O, doamnr~ a melancolici, stoarco-asupră-mi
Olrădtoarca u111czealţH1 nopţii,
Ca viaţa, ce-i vrăjmaşa vrerii mele,
Sit mă sloboadă. Inima-lllÎ zdrobeşto
De stciul Yinii şi, cum o uscată
De-atîta chhl, oa so va spulbera
Şi ya cm111a orice gînd rrni. Antonin,
}'l'Iai nobil docît mi-este grea trădarea,
Tu Etb mă ierţi, dar lumea să mă treacă
iu catastiful ci, laş şi fugar.
Antoniu 1 O, ....\.ntoniu I
PRIMUL STRĂJEit: Srt.-i YOrhim.
SANTINELA: Să-l ascultăm cc spllnc. Cezar, poate,
Ar nea să ştie.
AL DOlLK\. STU.\JEn: Signr - îmă, doarme.
SANTrnEL.\: A le~inat, cred - pentru somn a fost
l'rîtă rngrtcimicn.
PRIMUL STRĂJEI'.: Ilai la el.
AL DOILEA STR.\JER:
Ilei, scoală-te! Yorbe ştcl
PRDIUL ST RĂJER: Ne auzi?
SA.i."fl'INEL.\.: J<..-11 gheara morţii.

(Se aud lobu î11 (lepclrlare.}

Tobolo,-ascultaţi,
Trezesc încet pc cei ce dorm. Să-l ducem
in corpul gr~rzii; c un om ele soamit.
Am stat prea mult în post.
AL DOILEA STRĂJER:
Să mergem , poate-~i Yine-n fire.
( I es, duci ud caclarrnl.)

SCENA 10

Intre cele două tabere. Intră Anton iii şi Scarus, cu trupe.

ANTONIU: Se pregătesc pc maro azi, pe Ftrm

Nu le sinicm po plac.

444
 [IV, 10)
SCARUS: Niciunde, doamne.
ANTOXIU: Chiar ele-ar lupta-n Yăzduh sau foc, cu încă
I-aş îninm La. Îusă pedrştrii
Ce-s resfiraţi HngiL oraş, pe dealuri,
Să stea cu noi ~i cum itm poruncit
Ca toţi ceilalţi sit plcce-n larg,
De-aici o să putem vedea uşor
Cum se descmdi. şi ce gînduri au.
(les.)
( lnlrcl Cezar cu armafo lui.)
CEZAR: Afară dttcit ne atacă ei,
Stii,rnmuti f'i nemiRca.ti pc tărm.
Cei ma.i Yhf'ji ai lui 'sîn't pe galere.
Spre Y1~i, acolo sîntem cîştigaţi.
(Ies.)
Ttampcle în <lQ11/rtarc, ca la o bătălie tiat•ală.

!1tliit Autonitt şi Scarns.

AX'fONTU: N-au început~ dar ca eă Yăd mai bine
l\fft duc la bradul de colea Ri-apoi
Îţi spnn cnm c. '
SCAil.US: În pînzelc reginei
S-au cuiuitrit lăstuni. Ursuzi, augur.ii
Spun că nu viLd nimic sau, dacă văd,
Se tem să spnnrL. - Antonin este dîrz
Dar abătut; sorţi schimbrttori îi dau
Nădejdi sau temeri pentru ce mai are
&u nit mai arc.
(lntrcl Antoniu.)
A..t""\TONIU: Totul e pierdut.
Scîrboasa egipteancă m-a trădat.
:Flotila a trecut de partea lor,
Bcrctele-s zvîrUte-n sus şi toţi,
Ca Yechi p1ictrni cc s-au regiLsit,
Petrec de zor. Tu, tîrm întreită.,
1\1-ai dat pc mîna-acestui tinerel
Şi inima cu tine doar mai luptă.
l'oruncă dă-le tutmor să fugă;
Cînd mă răzbun pc vrăjitoarea mea,
închei şi eu. Să plece I (Scarus iese.) Soare sfînt,
445
 li\', 16)
Ivirc::t tu. pc cor n-am s-o mai văd,
Alltoniu şi norocul so dospart aici.
Aici ne sirîngem mîna. S-au dus toţi!
ctLţcii cc se guchmm pc lingă mine,
Cărora orice prbs le-am îmvlinit,
Îl lin~ pc-nfloritontl Cezar; bradul
('c-i întrecea pc toţi c descojit.
Am fo.~t u·iHfat. .'1:r1mb suflet rgiptcan !
Tcmutl:'l. farmazoană-ai cirrei ochi
l\li-:m ponmcit Eib port război departe
Apoi aici., al cinei piept mi-a fo t
Tel şi cmru11r1; neaoşă tigancă,
Care-a tri~at cn1<l. am mizat mai mult
„ i mn i1iÎ.·rdnt tot. Eros I
(foiri~ Clrozwtra.)

Piei, d ochii
CLEOPATRA: Cu cc te-am Sll]Jărat, stăpinc-al meu?
ANTOXIU: Pici, ]1ÎPi, îti dau ce rncri\:i şi lui C<'zar
Îi s1ric triumful. Sri te fa cu el,
Să te ar:itc urlăton.rri plebe
Şi. carnl lui sit te tîrasdt-n u.rma-i,
Ocari"L pcu trn n camul femeiesc!
l)iprmici\ii şi ncajutora(ii
Să Yadi1-1L1 monstru rar şi-Octayfri,
Cu unghii cc-an răbdat atît, obrazul
Sl'b (i-l scobc:.uă.
(Cfrop rtlra i<or.}

Bine faci tă pleci,

De-i hi.ne i-it i.rrtie. i.i. :!\foi bi.ne, îusă,
Cădeai sub bn1tu~mi ftu·ios; o moarte
~ Tr-ar fi ,cutit de multe morţi. Ah, Ero
Sirnt m:n1tia lui KrBSUR, i.u, .\kide'6,
S u·mrnnul rnru, mtt-n rnţă-a ta minie!
Pc Licbas77 srt-1 azvîrl pc cornul lunii
Şi-a firii mrlc lanmrit s-o rup
Cu-aceste mîini cc-a smuls copaci. S" moară
Fcm1c<:ătoarca care m-a nmlut
Băiatului roman si sînt acnm
Ca într-o imcajă. '1\Ioarte ci! .\h, Ero
{lese.)

444
 [lY, 11, 12]
SCENA 1

A lezandria. P alatul Clcopafrci. lutrei Cleopatra, Charmian, !ras, Mardian.

CLEOP.\ TRA: Fetelor, ajutor! E mai ncb1m

Ca Telmnon7 s cu scutul lui ~i-a fost mai blînd
MfatrctuF 0 diu Tcsa.lia.
· În criptă!
închide-te acolo, iar Antonin
Sri afle o-ai murit. E nud uşor
i:;;ă 1'0 drsparfft sunetul de trnp
Decit noi ele mru·irc.
CLEOPATRA: Da, in criptrt !
Tu, 1\:farclim1, Slb-i spui er~ mi-am luat viaţa
Şi >orlJa mea din mmă-a fost „Antoniu" ;
Dar, ştii, cu grijă. Yezi anume cum
Primeşte yrstea mor1ii melc-n criptă.

(Ies.)

SCE1JA L

O aWi încăpere bi palat . 111 tră A11toniu fi Eros.

A..~TOXIU: Mai sînt acelaşi, Eros?

EROS: Da, stăpine.
A.."l'{TONIU; Privim un nor şi el no pare cînd balaur,
Cînd abm, ms sau leu, cotate, tlll'll,
Pripor, munte fmcat sau istm albastru
Cu pomi cc se înclină-n faţa lumii
Şi cu văzduh privirea ne-amăgesc.
Cunoşti aceste semne, feerii
Alc-nscrării.
EROS : Cum să nu, mărito.
A..'l'\TONIU : Acum o-un cal dar este şters degrabă ., ·
De-1m nor scămos şi nu se mai distinge.
Precum o apa-n apă.
EROS : Da, aşa e.
ANTONIU: Bunul meu Eros, astr~zi ca lUl nor
Ţi-e căpitanul; sînt încă Antoniu,
Dar chipul mi se schimbă; am luptat
Pcntm împărăteasa egipteană
447
.[IV, U]
.,'
In.ima crtrei o credeam a mea,
Fiintlcri-a mea ern a ci, - de-aceea
I-am dat uu milion de alte inimi
Pierduto azi; schimbînd cu Cezar cartea,
I-am dat :>tu-ul şi-astfel slava mea
De mîni 'i'Tăjmaşc-a fost rrtpită.
Nu pl.îngr, crt mai sînt şi cu, cu însumi,
Ca să slîrşcsc cu mino.
(fotrJ JJ!anlian.)
Spada mi-a f m·at-o
Ncvrcdnica-\i tăpînăl .
MARDIAN: Nu, Antonm.
Ea te-a iubit Ri soarta si-a li>gat-o
Deplin de-a ta..' '
Al'ffONIU: Emmc obraznic, taci I
M-a îrn:;clat si trebuie Eă moară.
:MARDIAN: Cu moârtca im plătim decît o d:i.Ul.
Şi dîns:i a p11.tit, îndrplinind
Cc-ai vrut sr\ faci tu. Ultimolc-i Yorbe
Au fost „Antonin! Nobile Anton.iul"
J>c mmă, între inhnă şi huzc,
Un geamăt, jalnic 1m11u'le ţi-a :frînt
Şi-n clipa cîntl s-a st.ins ca l-a îngropat
în trupul ci.
Ai"l\"/TONIU: Zici, a mmil?
MARDIA1'l': Da, doanmc.
A.l'{TONIU: A luat .Jîrşit corvoada lungii zile.
Mrrg să mrt culc. Sroatc-mi annma, Eros.
(CiJ/1e Jllaid1·an.) Pleci teafăr? To-am }Jmtit
rrgrştc. Fugi.

(ltlarăian iese.)
Nici scutul lui Aiax cu şapte pici
Nu m-ar feri de volbura. diu piept.
Coaste, plesni(i! Fii, inimă, mai tare
Ca inveli~lll trLu şi-(i sparge casat
Hai, Eros! Nu mai sîut soldat. Adio,
Cinstite arme, m-a(i slujit cu cinslo
Te rog, mă las-o clipă.
(Eros iese. )

Cleopatra,
 [ff, l:!J
Am 'ă te-ajung uin urmi'b .;i-;:m F·ă plî11g
Ca sr~ mă. icrti. ZălJnya <:ca mai mirii,
E-un c'tin; tlc~Temc cc S-:1 st iJlS mdi:i,
De cc srt mă mai zbucium? Orice caznă
De 1:ram5. cc-a ffbcut; putcrra îm· ă~i
Se m:i.ci11ă pc sine; dt•ci, pll.rafa.
'osc:;e , rr.giuă. Eros! Doar o elipr~!
Arolo u11clc rnflctc-odilrncsc
l'c-nl florilo1· r(bzor, J1oi, mînU.-n mînă.,
NP YOlll juca, uimind lumea de duhuri.
Yor fi nitn1 i Dirlona si Emaso
Şi top uc \ ·or mmn.'Il<•i, Eros! Ero1d
( Rros reci11c.)

F.ROS: ('<·-i. cl oa m1w?

ANTONLU: JJu1:l'1 moartea ci,
T1li.im· o Yiail>-<.1tît de ticăloa~r,
fndt li-e F:d1i)ii zrilPr din c<·r.
Fu cure-•:m îrnriuiit î11tTe::1ga lume
<'n palp~ 11! şi-:Jm riclic-at cUn lHl\ e
Or;1,<• po grmnnzul lui KL'ptun,
l\laj shib sînt ca frmC"ik, mai ln;
l )('('Ît il('f':1 Ul.I'(', ntlffiJHl, îi ~Pllll('
J,11i Crzar: „;\1-Hm îmirn; pr mi11f• însilm:i"•
.Jurat-ni, Erol-l, cr, la c·p:i, i1l greu -
A i;'Î wnil - , tind Yoi wdca l·i1 slnt
] >e-oc11ră 11rn1ărit fă.r1'1 t<'ăpa rr,
Mă wi ueidr dară-ti ter. E timpul.
1'\a m~1 lovr~l i pr mim', ti pe l'ezar.
:Xn-n~ftllwn i
!
EHO,': rsu('r-mi zeii rnîn:i !
,' ă far cc· 11-a11 putut să fotă pnr\ii
Cu toate a.rrnrile lor~
Yrl'i, EroR,
L1 R1mia, de ln geam, Ei>-ţi wzi ~ !ăpîmLl
Cll hrn.\rlc pc pirpt, gîtu l n11rns,
Şi cliipnl stors, dml î1wi11tea-i, Cezar,
Trimnfă1or în emul sltu, ]-aram
Ca J1e-un rn'mcrnit;t
EROS: 1\-a!' YH'il să Yrtu (lfila,
Ai\TO:\JU: Atunci, liai, Yindc,ă-mr1 cu o rnn:t.
Vin teacă scoate spada cc-ai purfat-o
Cu cinste prnlru tHră.

449
IIV, 12)
EROS: Ku pot, i1:rtă.
Ai\TONIU: Cîncl ţi-am dat libc1tatcn, n-ai jtmlt
Să n.11.. 11'1 ni dc-ti cer? Ori mă amtlt i
Ori 'd mu11i-11tîn1plări tot ce-ai Jăc{1t
De drng,ul mcn vrcoda1r. Scoate spr:da.
EROS: Atunci întcmre-1i de la mine fota
Că1cia i ~c-nrhin~ lnnwa-ntrragri.'
(lşi f11.1oarcc fnfa.)

ANTONIU: Poftim.
EROS: Srada c scoa~ă .
Al TONIU: Las-o, dar să facă
Ce arc dP făcut.
EROS : Stăpînc cb·ag,
Drag căpitan şi împărat, să-ţi spun
Adio înainte <le-a loYi.
ANTONIU: Adio.
EROS: Cu bine. Si'L low~c ~cum?
ANTONIU: Da, Eros.
EROS : ARa ! Durerea. rnortii lui Antonia
N~am s-o mai simt'. (Se omoanl.)
AKTONIU: Yiteaz şi nobil Eros,
:rt'l:r~-nvrţi ce trebuia srt fac, iar tu
N-ai fost în stru·c; doamna mea ,i Eros
Mi-an dat o lecţie de ,-itcjie
Ce nu va fi uitată. Însă eu
Sînt mire-al morţii şi-am s-alcrg spre ca
Precum spre patul nuntii. Gata. Eros.
Stăpmul ţi-e acum discipol - astfcJ81

(Se aruncă 1n i-îrful spaill'i.)

M-ai învătat. Cum, lHlm murit? Hei, pazni<:i !

Ucideţi-mă'.!
(Intre/ paznici; Dccretos, d11111/ ci.)
PRIMUL PAZXIC: Ce s-a auzit?
ANTONIU: Prost am lucrat, prictcni-Lprădţi
Cc-am început eu .
AL DOILEA
PAZNIC: Steaua a căzut.
PRThIUL PAZ);IC': Şi timpul s-a oprit în loc.
TOŢI: Yai! Yai!

450
 \i '" 12]
A.'\TOXIL': I .onasc1H:tcci cc mfL iulic-EC.
PTIDiuL P,\ZXIC: En, nu.
• AL DOU,E.\
PAZXIC: Kici cu.
AL TREll,EA
P.\ZXIC: Kici nimeni altul.
(I'a:nicii ies.)
DECHET \S Ai tăi s-ar risipi dacă mori tu.
Dcstnl s-ai-ăt lui Cezar spada-accnsta
Ca Eă mr~ umple de onoruri.
(lll'râ Diomcclc.)
DimLEDI~: Unde-i Antoniu?
DECRET.\S Uite-l, Diomcd.
])JO)JEDE: Tr1tic~tc? :N n vrei să răspunzi?
(Dccrctas iese.)
A:\TUX!U: Aici eşti, Diorncd? Străpunge-mă cu spada
Si via ta-mi curmă.
JJIO;\lliDE: ' ' Doamne, Cleopatra,
StrLpîna mea, la tine m-a trimis.
A:.\TOi\l.U: Anume cînd?
Dl!DlEDE: Ac:um.
.\:.\TOXIU : Şi unde c~tc?
DJu:mmE~ S-a-ncbi în cripta, ci, însprLimîntată
De presirn1iri. Yăzînd că, pc nedrept,
O liănuieşti de hwoicli cu Cezar,
Şi că nu-ţi poate domoli mînia,
Ea ţi-a trimis ctrvînt că a mmit;
Cmn însă i-a fost frică de mmări,
l\li-a ponmcit să-ţ.i spun tot adcYărul -
:Mă tem că-i prea tîrziu.
AXTOXIU: Da, Diomed; fii bm1 şi cheamă garda.
mmn:D: Hei, garda împăratului! veniţi,
Vă cheamă comandantul.

(foitu patru-tinei ostaşi din garda /ai A11tonia.)

AXTO~ lt': :Jiă.

duceti, dragii mei, la Cleopatra,
Nu vă mai cer nimic de-acum încolo.
PRDiuL P.\ZXIC: Yai nouă, credincioşii tăi soldaţi,
Că plcci-nnintea noastră!
TOTI: N<'agră zi!

451
[Jr, rnJ
A-.\TOl\lU; î\u-mpodobi1i o ~onrtiL grea cn lacrimi;
Primi\ i-o wc·rl dnd rn• pcckpsr~tr.
O pedPpsirn pf~rîml ciL 1111 llC' p:u:ă.
J)nc- r(i-mă p!' ura(<', huni prirtrni;
-."i eu \--am dn ~, ndl'f., în lnptrL.
Yit nrnll,rnnc·sc llllllt prnlrn !oa.te.
(I,~, pi!rfi';;du-1 pt il11.fon,"u.)

SCENA 13

Cri1J:a. 111 balcon11l cl1',1 spatele sctnl'i i11fnl Cleopatra şi doamuclc ci, cu
Charmian ~i J,·a s.

CLEOPATTIA: Ah, Cli:irrnian, 'ăd, nu mm w· de-aici.

CIIARMIAN: Zău, prt:a tC" zuueiumi.
CLEOPATI'.A: K u. Prirnrsc scn int~
Tot felul de urgij, d:u· mîngîicrca
Nu pot s-o snfăr; chinul se cuvine
Stt fie ma.re cum a fost temeiul
Din ca.re 'l ptu·cc$.
( DuZcsubf, f,if„,/ niomcdc.)
Spune, r mort?
Dlo:\IEDE: Kn, nu c mort, dar moartea îl pindc„tc.
Te nitli-n pnrtca. astrtlaltrL-a criptei -
E-adus :i,fri de garda lui.
( Dcdes11bl, ialn! An/0·11iu, pudal 1lc gard1!.)

CLEOI'A1T..A: O, soare,
Aprindc-ţ.i sfera! Noaplc, rămîi pururi
Pc schjmbătorul ţărm al lumii. O, Antoniu !
Autoniu! Ajutor, vai, Charmian, Iras, ajutor,
Şi -voi, prieteni buni, ne ajutaţi
Să-1 ducem sus.
AKTONlU: Tăcet.i! Nu vitejia
Lui Cezar pe Antonin l-a învins,
Ci-a lui Antoniu, t1imnfînd asupră-~i.
CLEOPATJtA: Aşa e drept, Antoniu dotu· să-nv:ingt\
Pc-Autoniu; dar vai mie că-i aşa!
A.i'\TONlU: Regină a. Egiptului, cu mor.
Rog, înEtL, moartea să m-aştcpte-o clipă,

452
 [ IT, J;:J
f'a după mli ele Fri;n1tări să-\i dau
Pe cca din urmă.
CLEQP_\.TRA: Să cobor mi-<' rri('ă,
)lă iartr~,ch'agul meu - mr~ pot ri:,pi
Şi 11-am de gîncl să-mpodobrsc triumful
l.ui Cezar, 11oro ·osul, cîtă \Teme
Cuţitul taie, şarprle în(cară
Şi-otra,ya cnrmă. Sînt ferită-aici.
Oct:JYia lisează in zadar
}leii mult rcsprct, de m-ar pri\'i cn O('hii-i
Sfioşi, sfrcdelltori şi ca~ti. Dar, hai, .Antoniu -
Daţi ajutor, femr i, să-l lragrm sus,
Prieteni, bai.
A:\'fOXlU: Mn:i iu lr, rnă. sfîrşcsr .
CLEOP.\.TRA: Grf'u c inhitul meu ~i rea e ghmia,
Cn grrttl mcn clin suflet m-a sleit.
llP-nş fi putrrnfră i)rceurn Innmia,
Mrrcm înaripat ul te-ar sălta
Şi lîngii, Iupitrr tr-ar pttn<'. Hai,
:C:ă llll Yi1ăm tu. proştii. Hai, bn i, hai.

(A1tfoniu c ridicnl 711111/ la Clcopalm.)

JJinc-ai YC 1it ! Pin-a 11mri, tr-mie

Atrsto buze; de-nr putl'a s-o mer~,
:Mi l<·-11~ toc j ('li sr~rul/u"i.
TO'fI: O, zei!
A:'\To_·1u: Eu rnor, rrgi11ă. lil(ll'. 1'11 strop <Ic Yin
Jli-m· da putc1 e ~ri Yorbe~c eît Yil.
CLEOP-i.'l'R.\.: Eu ~ă \'Orbesc' 11\l t ll - ~i srt î11jur
Atît do crî1Jccn mrretri ca SDartrt
Încît de furie sl.\.-şi ruprt roata.
.ANTO:-.;IU: O vorbă, scumpa rnra - ln Ceznr
Cată-ţi cinstirea şi-adltpmd ul! Ah„.
CLEOPATRA: Cllin să Je-rnpae?
Al~TONIU: Dintr-ai lui C17.:ir, ~n11npo,
Kumai în Proculeius Eă 1e-ncrczi.
CLEOPATRA: :Mă-ncrrd nmnai în llotărîrca rnr:t
Si-n mîinile UCC'R tec:1.
AXfONIU: , Nu mrt plîngr.
Cl1Hl ni;â dt d<' ~111pt ară.t murirnl,

453
[IV, 18]
JIIai bine Ycselcştc-te fo gîndul
Că eu am fost odatr~ cel mai rrwrn
Şi nobil prinţ al lumii şi că astăzi
Nu mor un las si coiful meu îJ las
Unui compatriot'; un bra' roman
De-un brav roman învins. 82
Mă părăseşte duhul. Nu mai pot.
CLEOPATRA: Ales între aleşi, vrei tu să mori?
De mine ai uitat? Cum să trăiesc
În lumea asta slută, ce-i un grajd
Cinel nn eşti tu? Ah, doamnelor, priviţi! ( A.ntonfo
moare.)
Coroana hunii s-a topit. Stăpîne!
S-a ofilit a luptelor cunună,
Stindardul ostăşesc e la pămînt;
Fetiţe, băieţaşi şi oameni maTi
Sînt otova; s-a şters deosebirea
Şi n-a rămas nimic de preţ sub raza
Iscoditoarei luni. ( Leşinii.)
CI-IARJ\IIAN: Ab, ţinc-ţi firea, doamnă!
IRAS: E moartă. şi regina ...
CIIARMLl\N: Doamnă!
IRAS: Doamnă!
CHARMIAN: O, doamnă, doamnă, doamnă, vai„.
IRAS: Crăiasă„.,
împrrră.tiţrt !
CHARMIA.."N': Taci, taci, Iras !
CLEOPATRA: Nu sînt decît femeie-acum, supusă
Dmerii ticăloase, precum fata
Ce mulge-n gr11jd şi mătură prin curte.
Atît mi-a m11i rămas: să zvîrl cu sceptrul
în zeii fără suflet şi să st1ig
Că pîn-a ne fura ci giuvaerul,
Această lume ca a lor a fost.
Dar totul e nimic. Răbdarea-i tîn1pă.
Şi zbuciumul e pentru cîini turbaţi.
E un păcat, attmci, să ne-aruncăm
în hruba morţii, cit n-a înd:nl.znit
Să vină ea la nai? Femei, cc faceţi?
Ei, ce-i? Cmaj! Ce este, Charmia:n!?
Dragele melc dragi! Lumina noastră,
Priviţi! s-a săvîrşit, s-a stins.

454
 [IV, 13j
Să-l î11gropăm; pe urmă, nobil, bnw,
Unnîncl cel mai ales tipic roman,
Să ne IurlJll viata spre mîndria mortii.
Să mergem. S-â răcit acum sălaşul'
Cc-a găzduit un spirit fără seamăn.
Urmaţi-mă, domniţelor, veniţi,
Veniţi, prieteni, ne rămînc doar
Dîrzcnia ~i-un cit mai scurt sfirşit.
(Ies; cei de siis scot afară trnpitl lui Antoniu.)

•
ACTUL V

SCENA 1

Ale:cancfria. 'l'abtlra ln·i Cecar. J,if,-â C'c:ar, .Jg,·ippa, Dulabrllo, J.Iccc11a,

Gallus, Pro1·ulri!ts fi alfii, cei di11 ofu/u l de râ:boi.

CEZAR: Deci, Dolalwlla, mergi la ci şi cere-i

Să se prcdra - tertipul ~i 7.ttbaw1
Nn-i sî:ul de rrcun folos.
DOLAHEJ.TA: Prea bin<', Ccz:i.r.
( Ic.~r . ln!r1i Decreta-, cu sobia lu.i Anto11 /I( .)

Ce-i? Cine e~li ele-ai imlJ'ă;rnit să \'ii

Astfel în f;tt~1 no<tstră?
DECRE1.\S ' Sint Dccrota~,
În slu.iba lui Anlonin, cel prea vrcdnio
D<'-a fi slujit mrrt cnsur. Cît clînsnl
l'utra sfa în picioare ~i vorbi
l\li-a fost str~pî11, iar cu o Yiată-ntrcagă
De neprieteni l-am pti.zil. De wci,
l\m ia la fo1 e i::i-am sr1-1'i Jiu
Cum i-am fusl' lui; altuÎlntcri via( a mea
Ti-o-ncrC'din(ez, sffb\itC'.
CEZAR: Cc tot spui?
DJWRE'l'AS Spun, Cezar, dt Ant011iu a mudt.
CEZAR: Nu este cu putinţă! Prăbuşirea
Ăstui colos ar astmi chiar bolta
Şi-ar zgudui rot1mdul glob eă leii
Ar năvrtli pc s lrăzi si cetă tenii
S-ar aciua ill peşteri'. Moartea lLLi
Nu este donr destinul mmi om;
O jnmătafr-n lumii c cuprinsă
!n 1rnmclc său falnic.

456
 [V, 1]
DH'HET.\;:) J\-a fo:;t ucis
l'rintr-u porun<·ft j11dPf·1itorrascit,
Kiei lh--uu C:lll it 1tiiimit: ehi<u rnîna c:irc
I~i înc-ru~ta o110;1rr;t-11 orice [n11ti~,
f.iriop111i~-a i11ima tr-i da e11rnj.
Aerasta-i iipach1: i-alll rf1.pit-o rimii.
J 'rin·:~(t-n, Cezm, sînp;f'le sfa1 nobil
(I mai pi"Ltcnzi't.
Sîntr\ i t ri~t i, prieteni?
1'1.• Tupitcr, o ,-c~ll· ea ae.rn.i;la
] '0 n·~i îi ' e;allliL-n lauimi.
V E f·iudat
fii firea nr !'iilqtc P}L dPplî11p;cm
l'c-am sit,·ir:it cu-atîta sl/m1i11lf•.
Stft,dl\J'i Ir. ~( nwriteln Iui ,
J\n du ((;,rit la fi'!.
A(;l11l'l'.\: Om mai alt-;;
1\-a cîrmuit 11ieidlll1; dnr zeii ne clan lip:mri
Ca ioXt Lim omll€'11i. Cc;1,;1r c mi;<c-at.
l\IEC I·:;\ .\ (Jgliudn, c atît clo uwrr-ncît '
81, \Wl -11 ea ~idî1ts11I.
rnZ .\l:.: O, A11loniu,
Eu tc-:m1 aclu::; ai0i; chu· plod11l mor(ii
1':-n Hoi; ~i seri::; u1i-a !'ost ~ri-t i Yiid <;rtdcrca
San, dactl nu, s~ ţi-o a.rrtt pc-a mea.
re11trn noi doi prea mieit a Iost lumea.
Dar plîng cu lacrimi cc-. întremtbtoarc
('a sîngclc diu iniinrb crt tu,
Hin:tl şi frate-al mrn în ţchiri imu·i,
J>fi,rtaş la tron, pricdt•n îu r~Lzboi,
Al trnpului meu brar şi iuima
Din care-a mra-şi împnnrrntn Yăpai;1, ~
Ctb stelele vrăjmaşr llOltă as tăzi
Ne cmmri-ngcmrwarea. Dragi prictc11 i -
Dar 1rn, voi spune altrLdată. Oinul
Aduce Yeşti, citt'SC pc fntn lui,
Să-l asmltfLlll.

( f11!ol un cgi1ilc1111.)
De unde Yie
EGll"l'J;;_\:'\UL: J >iu ce-i mai :;pun Egipt. Sttbpîna mea,
Hcgina,-nchisă-n c-e mai :wc, cripta,
Ar YTca srL şt ie ('(' gîml ai Cil dînsa.

457
[T. :!J
Ca ~ ă sc prrgătr<1::cr\ pentru Yia(a
La care-o YCi sili.
CJ~Z.\R: Să n-aibă grijă,
Printr-un roman ca va afla curînd
Cu cîtă. cinste şi bnnăvoil1ţă
O vom întîmpina. Cezar nu poate
Să fie crud.
EGIPTEAXt;L: Te ocrotească zeii! (Iese.)
CEZ.\R: Ascultă, Proculeius. Mergi şi spune-i
Că n-o vom înjosi; s-o lllÎ11gîi astfel
Cum cere starea ci, ca nu cumva,
1i'lindră. cum este, să se mnilcască
Făcîndu-si scama. Viata ci la Roma
Va fi mereu triumf ul ~10stru; du-te
Si întoarce-te îndată ca ~ă siim
Cc-a spus şi cum îţi parr. '
PROCULEIUS Da, stăpînc. (Iese.)
CEZAR: Poţi srt pleci, Gallus. (Gallus iese.) Unde-i
Dolabella?
Îl va-usoF pc Proculciu~ .
TOŢI: Dolabclla!
CEZAR: Lăsati - mi-am amintit cc treburi are.
Nu-i 'iau mult timp. Poftiţi în cortul meu
Ca să vedcti din valul de scrisori
Pc care le-âm scris tilmit, cu gînd blajin,
Cc greu mi-a fost să intru în război.
Vcniti să vi le-arrtt.
(Ies.)

SCENA 2

Alu;allllria. O camcol î11 erlplif. fo/nZ ClcQ1111lra, Cltarmian ~i Jra.•.

CLEOP.\.'fRA: Dnrcrra mea începe să den vieţii

Un tîlc mai bun: nedemn c să fii Cezar,
Nu Soarta, ci slugoiul Soartei, scnlrb
A vrerii ci; măreţ, să faci ceva
Cc curmă toate celelalte fapte,
Înlăuţuic-ntîmplările, schilubării
Zăbal5.-i pmir, doarme, şi nicicînd

458
 [\' 2]
Nu mai mănîncă scîrna ce-l hrăneşte
Pc un milog sau pc un Cezar.
(foirii Proculeius.) ·! '

PROCULEIUS : Regină a Egiptului, Cezarul

Prin mine te salută şi doreşte
Să-i spui care ţi-e >oia.
CLEOPATRA: Cum te cheamă?
PROCULEIUS Sînt Proculcius.
CLEOPATRA: Da, Antoniu
Zicea să am încredere în tine;
Dar cum de-ncredcre nu am nevoie,
Poţi să mă-nşeli. Dacă stăpînul tău
Doreste să-i cernească o regină
Să-i $pui că, potrivit cu rangul ei,
Îi ecre un regat; fiului meu
Să-i dea Egiptul cucerit; destul
Din cît îmi apartinc ca să-i mulţumesc
Lui Cezar în gemmchi.
PROCULEIVS Nu, fii pe pace,
Te afli-n mîini rcge~ti, descarcă-ţi păsul
Măriei-sale; toţi cei oror.siţi
Găsesc la dînsul milă. Îi voi spune
Că, gingaşă, te laşi în seama lui,
Şi vei vedea cum un cuceritor
Se vrea ajutorat în dărnicie
Cllid i se ecre în genunchi.
CLEOPATRA: Să afle
Că sînt supusă-a soartei lui şi slava
I-o recunosc. Ceas după ceas învăţ
Tipicul ascultării şi-aş dori
fu faţă să-l piivcsc.
PROCULEIUS A~1-i spun, doamnă.
Te linişteşte ; soarta ţi-o dcplînge
Acel ce-a hotărît-o.
{Inlrâ Gallus, urmai de solclafi.)
GALLUS: Acum Yedeţi cît de uşor am prins-o.
(Către Prornleills şi gardă.) Păziţi-o pînă cînd
soseşte Cezar.
(Iese.)
IRAS: ÎmpărMrasă!

459
rr, :?]
CHAR.'\! I.\(\: Te-au prins, vai, Clco11atra !
C'LEOl'.A'L'IU: Hai, rnîi11i, Jw.i, intc !
l' HOl'l' LEJ L. Stai, n·gină, staj !
(O opuui 'ii o de:armca:ă.)

:Xu te cln morţii, căti im t şti trrulată,

( 'i izb[1\ilri !
CtEUI'.\TRA: Chiar tle rnomtca, eare
Pc di11i îi ,·capă de sfîr~ra l ă?
PHOtTLElCS Cleopatra,
1'\ 11 prnw h1-m:ercare hrn1r1tatPn
] .ui ('('zar rrill nrn r: hmwa s-o vadă
Jutairt hi11r, altfel, tu nrnrilHl
N\1-i pul'ă, î11 Jnrni1 1l'i.
CLI: OnT JU : Yino, rno:1.rfA,
Hăpcştr o rPgi11ii, enrn fnco
C'ît multi prnnd ~i calici.
l'lWCl J.Ell'S ' ' )lăs11rn, <loamuă 1
cu:o1',\'l'HA : Să ~Iii di. 11-a.m Ji, mni ntă.nî11c, să he.alt
f:ă dcnu -· 11u-s voTb(·-n YÎllt; şi-am ~ ă dărîm
.\1 ca~JI\, l'<uă-a mo1tii, or.irc-ar foco C'o?,iu·.
Îl: (annl Curţii ~ale 'n-am să :<tau,
J\iri ; 111 ~·ă. l"iu priYită cu od1i mei
Vr Vl'f'lcda Octavia. Yor ei
f:ă, JH~ am te gloatei 11.rlătoarc
Vili llCJHlnrata Romă? nfoi Llq1;rnbă
·7,::(' gr·a1ri, î11ir-o groaru. din Egipt,
~1înc a1[1,-11 rnilul :Nilului de nrnştr,
:::\;~11 >']JÎ11z 1ir<1t ă şi lcgată-H lanţuri
J'e-o pirarnidă, nt$ .
Nieidnd lni I '1·zar
Arnlllrni gfodmi în:fri.roş!tll• <U-('
:N 11 i-nu 11·cc·ut pri11 minfr.
(foi /'{t ./)rilobâln.)

DQT,.\ llELLA: l'rucukia~,

?llrtrituJ f(•z;u· stic re-ni fitc·ut
:;li acum ir thearnă: dt drsprc rrgi11it,
în rnza mra o lt;slt.
PRO(' CI. I~ rus Dolalwlla,
E foarte- hiru'-a sa : rii hun t'U dîn :t.
(Crîfrc CINJJi(lfra.) Cu Yoia. ta, o să-i n'rwt lui
Cezar

460
 [\'' :!j
r1 •-ai zi.. întor111:ii.
Cl.l~Ol' . \ 'l' l L\ : Sp1111C'-i ci"Hllll sri mor.
( 1' rotulei us i1 i'i' . )
JlOI. .\ 1:1:U„\ : J >e m'm-n.i auzit, slrt,·itl': cl1;arn nri?
(' 1. 1·:01 ·.\ Tl1. \: 1\11 pot &ii, ~plln.
J )l) I..\ I: I: I. L. \ : :'.\lit ştii, rrtrri-n<loiam.
Cl.EOl'.\ 'i L: .\ : Cl'-am anr.il Pa 11 ~t iu ntt arr-a focf'.
Hîzi, nu-i a~·:i, ch1:.l Hll cqlil sau o kmcie
Isi pow:;t1i:<ll' ,-îmi!'
J)OJ..\ 1 1-:J.U: ' ' NH-n(ell'g .. .
Cl.J-:01'.\T LL\ : Î11 .-i·-ul mr,1 a fo~ I t1 n împl'i.rat
l't· 111w1r-Anloni11: ah, dr-a-;; mai dormi
<'11111 rrn1 clo1 mi1, ca ~t1 mai \-ă,d un om
J.;1 kl c-u 11îns11l!
Jtt:!. \!:t-: LU: I lon nrnii ..
(_' 1.1·:1 ,j '.\ i'lt.\: Filta lui ,
rn (;(']' sr.nill, (- [( some k• şi h~na
('arc->; i ,-rdcrm de d.rurn si lm11innu
11ănL;1tul „ 0" , p:unîntnl. ·
]ll)J..\ i:!-:1.L. \ : Maie!4f a.te ...
Cl.1 ~ 01'.\ ' lL\ : l'it. ioarc le Iui cioli11·P:lll ocemrnl.
~i braţ tL- i sr-ni'U\n pr coiful lumii ;
l'('ntru prieteni glasnl lui era
O mmiel"t a, l'fon·lor crre~Li;
]);1r eînd mia ~rt zgwluic pfrn1ill! ul,
.Turni ctt-i tnJJeL .mm1icin lui
Jrnri 1111 şti a; era asemeni toamnei
Cc drt rod rn <1 i bogat dupr~ cules.
Din marc:t pof!elor, no1J1cţra lui
Hăzbca ca o Rp iu arc ele <lcliin;
P1uta. coro:inc ~ i e1muni sub togll.;
Ca lrnnii, îi ci1dc:rn din lmzuna.r
'Pri ~; o~tro:n· e.
llOl~\llEL.L.\: Cleopah·a !
CLEU J'.\THA: C'r<'zi că a fOFd: .'311 poalP fi un om
Ca-aed po care l-am Yisat:'
no L.\ li E:LL\: Nn, doamnă.
Cl .Hll'. \.T IU : :'.\lin Ii de tr-:md iii Z<'.ii I Dar de-ar fi
Sau' de-ar fi fost' un om ca el, chinr vi ·nl
Hămînc-n urmr1; l'i.rca se fotrecc
C'Lt fantczi;1,, crrinfl uhip11ri rare;

461
[V, 2]
Antonia a fost opera natlU'ii,
Nn urnţră-nchipuită.
DOLABEU,A: -Arnultă, doamnă:
Ţi-e mare pierderea, cum eşti tu însăţi,
Şi-o-nduri cu gren; să irn-mi închei meuirea
Dacă un Eimt şi cu o apăsare
Cc-mi frîngo inima.
CLEOPATRA: Îti multumesc.
Ştii cam ce gil1d m:o cu mine Cezar?
DOLABELLA: Mai bine-ai fi ştiut, să nn-ţi sptm cu.
CLEOPATRA: Te rog, te rog„.
DOLABELLA: Desi c-un om ciI1stit„.
CLEOPATRA: O srt mă care în' triumf.
DOLABELLA: A~a e, doamnă, ştiu.
(Trompete şi stri găie în spatele scenei: „Faceţi
loc, Cezar!")
(Intre! I'm1:ufeius, Cezar, Jlecma şi alfii din suita lui.)

CEZAR: C'cue-i rcgina? 83

DOLAHELLA: E împăratul, doamnă. (Oleopcilra îngennncheazli.)
CEZ.\.R: Ridică-te, JJu-ngenunebea. Te rog,
Regină a Egiptului.
CLEOPATRA: Vor zeii
S-ascult de domnul şi stăpînul meu.
CEZAR: Din cuget scoate-ţi gîndul rău; chiar dacă
Ne-ai adus pagube săpate-adînG
În cm·nea noastră, le vom socoti
Doar întîmplări.
CLEOPATRA: Unic stăpîn al hunii,
Nu ştiu să-mi apăr faptele prea bine,
Dar recm1osc că m-am lăsat tîrîtă
De slăbiciuni care ne-an făcut de rîs,
Adesea, sexul.
CEZAR: Cleopatra, mai degrabă
Vom şterge decît vom sublinia.
Dacă te-mpaci cu gîndul nostrn, care
Îţi e prielnic, în schimbarea-aceasta
Afla-vei un cîştig, dar dacă vrei
Să mă-năspreşti, nrmîndu-1 pc Antoniu,
Te vei lipsi de-a mea bunăvoinţă
Şi-ţi vei împinge fiii spre ruina
De care pot să-i scap. Să văd, dă-mi voie.

462
 [V,
CLH1 r \'l'nA : Ai \Oie-n lumea-ntreagă, e a ta
l;u· noi, blazoane şi trofee, stăm
Unde ne-atîrni. Aici, înalt strtpîne.
CEZ \I:: În tot cc te priveşte, ţi-ascult sfatul.
Cl.EU PA'fHA (~nlinându-i o hîrtie): Pc listrt c trecut ce-i de
valoare:
Bani, \ase şi bijuterii, cn preţul
Ce-l au, întocmai. Unde-i Sclcucus?
(J ntril Scloucus.)
SEl.ElTUS: Aicea sînt, Măria-ta.
CLEOPA'lRA: ·Mi-e vistier. Să jure, sub pedeapsă,
Că prntru mine n-am păstrat nimic.
Hai, spune adevărul, Selencus.
SEJ,EUCUS: Siăpînă, mai degrabă
Îmi ferec b11Zcle de<Jît să mint
ţj încă snb pedeapsă.
CLEOPATHA: Cc-ai păstrat!'
SELEHTS: Drstul f'pre-a cumpăra ce-i scris aici.
CEZ\R: Dr ec ro şeşti, t'rginit? Ai făcnt
Un lucru înţ.elcpt.
CLEOPATRA: Vezi, Cezar, vezi
Cum e urmată gloria. Ai mei
De1in ai tăi, şi, prin schimbarea soartei
Ai tăi a.r fi ai mei. Mă-JIBcbm1estc
Atîta.Jipsă de recunoştinţă! '
Nu eşti mai de nMejde, ticălonsr,
Ca dragostea năimită! Dai să pleci?
Nu-mi scapi, mă jur! De-ar fi înaripaţi,
Am să-ţi ,,cot ochii, cîinc, fiară, J11()nstru!
N-am pomenit!
CEZAR : Te rog„.
CLEOPATRA: Vai, ce ruşine-i,
Mărite Crzar, că în timp cc tL1
Bincvoirşti stt vii aici, cinstind
Un suf!rt prea supus, o slugri-adaugă
Durerii mele răutatea lui!
E drept, slăvite, că am pus deoparte
Niscai nimicmi femeieşti, prostii
Cc dăruim prietenelor noastre
De toa1.ă ziua, şi-ruuintiri mai scumpe
Ce-s pentru Livia84 şi OctaYia
Cu gind ca să le c1tmpăr mijlocirea;

463
 J)ar ~rt fin prn;i\ JH'-0 U('C'P<l~i tn•aptă
Cn-un l1ll1 pr rnrc ].;1m lnrrnit ': O, zei,
Crtclrrca nlt'a-i ;l(·nm mni marr. (C1~/rc , '1'7l'lltll:<.}
Pli·ac·r1,
San focul .piritului Ya. ri'LzlJ;1lc
l'rin $trnn111l ~ondci rncl!·: < m dt·-ai fi,
Tr-ar pri11dP Jllilcl.
CE?..\ R: DH-1<', ::;elt•11t ; 11~.

CIYOJ'.\TH.\: ( 'p fac al\i O<'Jl1(·11i, 11011i\. ('(•lor 111ari,

în 1•1111r: dnd eil.di•rn,
:;:P;111111. 11i SP
Hi\spnndt'in dt· grPţrlilt1 ;litora.
$i 110 deplî11gr-o lnmr.
CEZAR: f'lrnp:1(r;1,
!)i c·t>-ai prt~trat, ~i r·r-ai rr•1·u11o~cut,
Litltm că-s drrpt uri tle c· 11c·rritor:
Î(i npnrţin. l'ă cr don·~li u1 PIP.
Nu-s rn·gustor ~j 11\1 YJ"l'il\1 pr1dT11 rnrurnri
Ră rnă. to('J11r:<c c·11 ii11r. Fnrnte;1 ~11~,
]).in gînduri 1111-\i rn. lllllllÎ(r., n~"il11t,
f'ăC'i ncm i-[t ne prntr.rn C'll tinc-n1o('nwi
('nm jj i clorr. ti: ni fli\lllÎnzit ~ mănîrn rt;
Ti-r• H'mn? te
cultă: rrn ~ă-(i port de griji'~
Ca mi prieten siJ1cC'r. Vrti, c·11 bi nr!
CLEOPATRA: Strt11î1ir, doamne·!
CEZAR: :'.'\11 n~:i, c·11 hi1H'.

CLEOPATRA: l\lrl-ncîntă
nstfl'l tloar r·n s[t. fi 11 <t~pră
Cn minr îmrt.mi. Chl1rmii1n, o rnrhr~.
(li ;~op/1·~f1 r, ;.,, l11i rrir1n11 i•111.)
11:.\~: Siîrşr~tr, durrn11ă, zÎlta n npui:;
Şi 11r 11~tP<1ptă nonptcn.
{'J.l:<)J',\TJ:A: ]utr, iuk
m ~i \'Orbit ; i:în I prrgiit itP ton tl'.
Tr rog grftbc~tr-!r.
ClL\IDll.\X: D<1, tln, i-!ăpî11ă.
(IJ1Jl1i/u I/fi i11f„1{ di11 11 ~1 1.)

J)UL.\l)l~LL\: l'nrlr-i n•gi11n?

C1L\lnt I.\'.\: Iat-o. ( fr.~ r )

464
 [\', :!/
CLEO I' .\'J' ru: Dolctbclla !
DOL.\BELU: Aşa cum ţi-mn jttrat tînd mi-ai <'C'rut
l~i lcgc-i pentru mine :;ă. t<'-Hfl<·ult),
îti dau de n::;te. Cezar ,.a p!Pra
Prin Siria, cnm pîniL î11 trni zllr,
Tu şi copiii H(i porni-1iainir;
Fă rum soco(i . ~li-ni pornnl'it llă-m i ţin
Fiî..găduia]a d<1-ti.i•.
CLEOP.\.TH.\: J)olalJt' Ila,
mtmîn îndatorai(..
DOL\Uf~L L . \: S('J'Ylli rnu.
Arlio, doanrnă, ( 'ezar mă a~f<'n pti'.t.
cu~o PA't RA : Îţi mulţ.1m1ci;;c, adio.
( Dolabcllrt ii ~1.)

Cc errzi, Ira ·?
La Rumn, ca JH' 111im\-a11 să le arato
Ca. pe-o păpnşit egipteanil, :-aeolo,
1,fr..,te3ugari eu sorttu-i unstll'lll:HW,
f'u 'rîilc şi cioranr,-nn sr~ te d1wiL,
Pe braţn. Sul'lul lor dnlrnincl a zoaie,
O t:iă ue-nt1hus<'.
IRAS: ' °FPl'!'U~Ci't Zf'ÎÎ !
CLEOP.\TH .\.: A~a ~ii. :tii - rndosi an "r~ ne-;i~ato
Ca pc strica te si porii rlio~i '
Ne vor b;1tjocoA-11 bala<le t;roa~tc.
Actori i~teti JH' Yor mai1m1 fiLri:
1ntr-1m lh'C\H' ca-al marilor. o~{.e\.e
1Jin Akxandria o s5.-l vcdr111
Pc-Antonin lwat î11 timp et'-un bnictand.rn83
Cu glas subtire mă Ya-nfH,tif'it
în el.lip dr. u;·rn. '·
JK\S: ZPÎ Jll'lllllt'Î (t)J'Î!
CLEOP.\TlU: l\u-ncu.pr î11doialrL.
!RAS: Lam să ,- r~<l a::;ta ! LT ngh iih' llli-s
.Jfai tari ea oehii. L

CLEOPATIU: As tfe J <le j ndLm

'fot cc-ntreprind ·~ i pl<11111ril1· lor
Cl'lc mai nrlrn1H'~ti.
(f'lu1n11ia11 i1dnl 1!.i11 w111 .)

A, CharrniaH !
Găti (.i-miL ca-mpărittcasă,-it<lm·r\.i

465
[V, 2]
Veşmîutul cel mai scmup. Plec iar spre Cy<lnuF
Si\-1 întîhwsc pr-A111oniu. Dn-te, I.ras;
Cînd isprăYrşti eu munca-acestei zile
(Noi , C'hanuian, isprăvim cu-adevărat)
Poţi să te joci pin-la sfîrşitul lumii.
Coroana, cum şi tot ce se c1ffine.
(Charmian şi !ras ies. Se-audr zgomot in spall'/c r1c 111·i.)
Ce-i zgomotul acesta?
(!11/nl 1111 parnic.)
PAZNICUL: Un tăntn.
Te roagă l'ă-1 primrşti, mlhită doamnă.
lVIi-a. ziB că ti-a adus smochine.
CLEOPATRA: L-aştrpt. (Paznicul iese.) Cc lucru nobil pcat1
face
Un amărît ! Mi-aduce libe1iatea.
N-am să-mi schimb gîndul: 1m mai F:Îni frmrie .
Ci mannnră din ere~ tet pînă-n tălpi.
De-acum naiute hma schimbătoare
Nu urni e ash·ul men. 86
(fulrrf din iluH JJCl::nicul. fmo;it i/.r (1{ra11 _; l!ClSfrr {iill
î11 111i11ri 1111 coş.)

PAZNICUL: Acesta-i omul.

CLEOPATilA: J_,;1or1-l ~i pleacă. (Paznhttl ·iese.)
Aduci din Nil neîntrecutul vicrmr
Ce-omoaTă-un om fărft durcri 87 ?
ŢĂRANUL: Prectun ziceţi; dar nu-s dintre rtia care nr dori s5.-l
atingeţi, pentru că muşcătura lui e pe wcie; cine moan• clintr-
asta rareori se Yindecă sau nu se Yindecă ddoc.
CLEOPATRA: Ai cunoscut >Tenu om care-a mmit m'<a?
ŢĂRAl'HJL: O m11lţimc, bărbaţi ba şi femei. Nu mai' departe dccît
ieri am anzit despre o imnistă foarte cumsecade, dar cam pusă
pe minchmi şi aşa nu se cuvine să fie o femeie dccît numai dacă
minte în chip cinstit, cm11 că a murit dintr-o muşcătură şi cit
ele mult a durut-o . Ce-i drept, a vorbit foarte fnrn103 despre
viermele ăsta; dar cel care crede tot ce ;pun ele nu se alrgo
nici cu jmnătate din ce fac. Oricum, nu-i un adevăr 11devărat.
Virrmelr ăsta e nn vierme anapoda.
CLEOPATIL\: Hai, du-te, bunr~ ziua.
f'ĂRA....'i'\rT,: Să aycţi pm:tr s;ă vrt bncm:iţi de vierme. (Pwl(: ro~11l

455
 [V, 2)
CLEOP"\.'l'R.\.: Blmă ziua.
ŢĂRAXUL: Şi, băgaţi de scamă, Yicrmclc faec întocmai cc-a mo~te­
nit din neam.
CLEOPATRA: Bine, bine, bună ziua.
ŢĂRANUL: Să ştiţi, nu c lill vierme de treabri, derît dară-! ţin ni~t.c
oameni înţelepţi; pentru că, zău aşa, n-are pic de omenie.
CLEOPATRA: Fii pe pace, îl păzim noi.
ŢĂRA1'{UL: Foarte bine. Nu-i daţi nimic, vă rog, nu face ~ă-1 hră­
niţi.
CLEOPATRA: Pe mine o să mă mănînce?
ŢĂRANUL: N"u mă credeţi atît de prost ca să nu ştiu că nici dracul
nu mănîncăo femeie. Femeia e o mîncarc pentru zei, dacă n-o
drege dracul. Dar vezi că ciracii ăştia ai naibii le fac lm mare
rău zeilor pentru că din zece femei pc caTc le zidesc ei, dracii
strică cin ci.
CLEOPATRA: Bine, bine, acum pleacă.
ŢĂRAX t.:L: A~a c, cc mai încoace-încolo: vă doresc să ayeţi parte
de vicrmc.
(Iese.)
(btlnl din nou Clwr111irt11 şi l1·as c11 rube, coroane şi 9iurnauri.)

CLEOP.\TR.\: Dă-mi mantia; ptllle-mi coroana; simt

Îndemnuri către nemurire; zeama
Ciorchinilor de struguri din Egipt
.\.cc1~tă buză n-o va mai muia.
!Ir i, lras, iute ..lli parc cr~-1 aud ...
11 ...-ăd :;cu lîndu-~c spre-a lăuda
O faptă nobilă; îşi bate joc
De Cezar, de-un noroc pe cUTc zeii
·1 dau oamenilor ca mgia nouă
Să aibă un 1.emei. Yin, soţul meu.
Cmajn-nclre]Jti'i.ţească acest nwnc !
Foc sînt Ri aer; victii ticăloase
Stihiile-alelalte! Guta? Dar,
Lnaji buzelor cr~lclura de pe urmă.
Rămas bun, C'hannian: adio, Tras.

(Le s1/mtii. !ras corle şi 111011re.)

În buze am otraYă? Cazi? Cîncl firra

Si tn Yă despărtiti atît de lin,
A mortii lo,iturfi:i ca strînsoarea
Ibornicului - doare şi-o rîvi1e~ti.

467
1
v, 2J
/.nti mC1nrtit, dn? l'ir.rind aR1ft'.·I, <;rui l11mii
('rt. e HC'\Tcdnicu, de-1111 Imn rimws.
C'Jl.A lDIL\X: 1\or dPf', prrfrt-tr-n ploaie ea ~rL spnn
(';~ plîPg ~j Zf'ÎÎ !
CJ.EUl'.\TR.\: L«,rt-s! C'îrlio11tutul ...
·1>ac i•-o ~r1-i imrt-11 ~ale ra, A11to11i11,
lk rnirn'-o Ya-ntrnha cu nn •rtrut -
~rnntul earr-i tl'nil rnru ! I fai, gîll<',

('11 d ÎH1 jj ffbi ffLÎOSi dcs[ă c1rgra bă

Ă~t îneÎkit al dchi nod!
To11t ,·eniuo~, to-âf'nntle ~i f'fîr~r~tr !
Ah, de-ai pntca Yorhi, s-m1tl eă-i spui
Lni Cezar, marele, cap tle aFin.
C' llAICllL\X: o, stea a rr~:-: ăritulni!
CLEOP.\TH.\: Taci, taci!
Au nu wzi pnmcul de la ~îmtl mc11
Gt rngc 8Î-f'i adoarme doica?
ClL\lDll.\X: 'fo f1îngr', it1imti., te frîngc!
Cl.EOP.\TIU: Ali, dulct' ca bal~amnl, gingaş, hlirnl,
('a ;irrul -Antoniu! - \i pc tine
.\rn ~rt te iau! ( A}a :11 o allii. aspidâ pc uif1{. Moare.)
CJL\lrnL\X: De cc sr1 zr1bovc.' r ...
În ltunNl-acca~ta mirşaYă? Adio.
1lainfb moarte,-acmn te po!i făli
Că-n ~ Htpînirea ta c o domni(tt.
l'um n-au rnni fost. UmLritc ferc~trnici,
YtH1tl1ide1 i ! Othi atît de- mpă.rătc1;ti
- Să nu mai c·nle spre-auriul Phoebu:; !
Coroana-i pn să strîmb, s-o-ndrrpt, apoi
Merg să mă joe.
(ful ni gard(I, C•! :gomot.)

l'RDrl'L J'.\ZXlC: l'mle-i regina?

C' lL\ICilL\X: 'l\rel, el'~ n-o trrzrşt1.
l'RDl"CL p_\ZX IC: ('eznr t.ri111 ite ...
C'Jl.\R.\fL\:\: -l;n crainic - prea tîrziu.
(l~i p11110 o aspiM pc piept.)

l\lni inte,-nrhn·rh-tc - parcă te simt.

I'HDJ LlL l'.\ZXlC: Hei, nu-i a lrnnr•, Cezar e-nşc·lat.

468
 [Y, :!]
AL DOILE.\.
PAZ\ IC: C'lwma(i pc Dolabcllit - c trill1ÎB tlc CC'.at.r.
PRlllFL P.\7.?\JC: E bi11c cc sc-ntîmplrL, Channinll?
crum.1 L\ X : Chiar [onrlc bine pmtru-o priJl<'tpr..;r~
Coborîtoarc din aiîţi regi mari.
Ah, ab, ostnşnlr! (Mo111P.)
(Dul11brl!a infr<i din 11011.)

DOL\ BELL~\.: Co e?
AL DOfLEA
PAZi'IIC: Sînt rnoar1r.
DOL\.BELJ ..\.: Îeznr, teama ta
A fost întrmciată - YÎl1 srt y~zi
('ă f11pta cruntă re-Di dorit ~11.- rnpiPtlici
fi-a săYîri'it.
(În spatele ·":enei: „Hei, [acc(i ]o(' iwnlrn Cezar!")

JJOL\UEl.L\.: Eşti, dmrnme, un m1gur cc nu tlă greş:

t'}-a întîrnplat a~a cum te-ai tf·nmt.
CC7i.\H: Gbiei ml cr gîn d avrm, mai <:ma joasă
Drcît oricînd a luat un dnun regem.
Cum a11 nrnrit ( Nu Yăd să sîngcn•zr.
DOL\HE!.l.A: Ci11P-a fli. l ultimul la rlr?
J'RDIUL P.\i'.:\JC': l'u fitn1n
C(• i-a ;1du:; FlllO('hin<'-11 co,;ul ă.~ta.
f'EZ,\H: S-a otri\,\'ii. '
I'!UlrL:L r.\Z.'\!U : A <·!'a;-:11\, Chaimian
T1 rtia dJl(l arn i11trn t mui atli11rnori
Şi-i potriYC'a pr frunte diadPmr:
Stăt< •a si trrmura si tlii1ir-o d;iiă
S-a p1 ăLu~it. '
CE7.A I{: l\Jrtrram slăbiei1111t· !
DatlL-nghiţrm1 otra,:ă,-aru fi vr~i11t
Din tunfll:i,tmi: chir ea parc tă doarme
~i-ncrartri. iar Pă-l prindă pr .An to11it1
In mreaja graţiei.
nou imn.\ : Pc sînnl Pi
E-nn strop uc sî1igc ~i e-o "labă uîri\
La frl pc braţ.
l'RDICL P.\ZNJU: Sînt urme tlP :ispidll.
Si [runza de smoc.l1in c-rnbiilo8a1il.
C'a trrstin din Nil. '

469
(Y, 2]
CEZAR: A~a i;-a stins l
Chiar vraciul ei mi-a spus că se gînclise
Cum ar putea să moară mai uşor.
Săltaţi pe braţe patul şi din criptă
Le scoateţi pe femei. Va fi-ngropată
Lîngă Antoniu şi nici un mormînt
Nu va cuprindc-ntr-însul o pereche
Asemeni lor; grozavclc-ntîmplări
LoYcsc în cei ce le-au pricinuit.
Povestea lor e tristă, după cum
l\Jăret e numele acelui care
Le-a· pregătit nefericita soartă.
Armata va-nsoţi, solemn, cortegiul;
Apoi, mergem la Roma. Dolabella,
Bagă de seamă, ordinea să fie
DesăYîrşită la ceremonie.

( Its.)
Comentarii

Mcntionată. în „The Stationers' Rcgistcrs" la 20 mai ICOS, i)if'sa a fo,t

scrisă. în 1607 sau, potrivit multor textologi, între 1G06-1G07. Primul text
disponibil este cel din canonul shakespearian (1623), unde figurează ca "
11-a „tragedie", între Othcllo şi Cy111bcli11c; iar clasificarea este în genera'
acceptată şi astăzi (de menţionat , ca excepţii de odinioară, Brndley care a
numit-o „tragedie romantică sui generis", Schlege l şi Verplanck - „dramă.
i~toricii" sau R. Grant White - „istorie") . Prima reprezentare scenică de
1 ;tre avem cunoştinţă este cea din 1759 (la tcatrnl Drury Lane) iar curînd,

îi:ainte de reluarea originalului shakespearian (1849), ea a [ost pusă în

1:mbră de piesa cu acelaşi subiect Totulpe11lrn dragoste (,\.ll for Low, 1cJ1~1,
o „imitaţie zornăitoare" (F.E. Il:tlliday) a scriitorului neoclasic .John
Drydcn.
Sursa principală a piesei (Shakespeare o foloseşte din plin, uneori pînfr
la caldiiere) a fost Viaft1 lui Jlarc A11to11iu din Vief ilc pa ral ele de Plutarh
in traducerea lui Thomas North (prima ediţie în 1579); pot fi însă amintitt>
~'i tragedia lui Garnier JJJ. Antoine, tradusă în englez[t de :\Iary lTerbert,
~ora lui Philip Sidney, şi Tragedia Cleopatrei {Tlie Tragerly of C'lco11afo1,
I:i94) de Samuel Daniel.
Special i şti de talia lui W. W. Greg şi DoYer Wilson consideră tă tt•xtul
primei ediţii în-folio este „bun", dar M.R. Ridley, îngrijitorul ultimei cdi\ii
,\ rden1, subliniază două lacune eyidcnte semnalate de aceştia: ortografi<·-
JL a fantezii,tă a unor 1,ume prrprii ~i m1mrro:isele strndurări grt\itr ~le
versurilor.
În ciu!la „~tiurturărilor greşite" (inckoscbi Yersmi mai snutc >"OU mai
lungi decît obişnuitul pentametru iambir), foarte mulţi com~ntatori,
;rnticipînd sau prcluînd părerea lui Greg şi Wilson, sînt „aproape com· inşi ... "
că la baza textului din 1623 a stat chiar un manuscris al lui :"hakr,11„are.

1 The _1rJm Sl.ahspmrc, .111/oi;y a11 1 I Clro1drlm, edited by :\UL TU.J-

Jey, lflii-l, :\fetlmcn, Lo11do11, 1971.

471
 n. H. ca~e. îngTijitornl piC'sC'i în r'1itia ,\rdt•n rlin 191Yi. in•t;fit;i imnl•r!t
„< lntrlurilrilc grrşit("· ca fii11d a'r lui SLakC'~pea.rc duci a[ir111~1 d \"l'r~u· a1'1
(11!111111(, 11.11.; n ofrrit 1w 'l'a\iu 1wi11tftpHur 1t11ri m11ltitudin1 de gînduri qj
sentimente, r·ii nrc;;tr:i a.a rrchuit „<"omprir.i:ttc" ( i11 crdml n-rsulw u···
rt'gul11t, 11.11.) ~i, crifie. obH'tTii: „Plips;1. ~i c· xpre~ia am!Jigtti"t a1al·ă cil. orie•
1·11nstrlugcrc întpil'teazrt as1tpra id1·ilor şi im ;t~inilor re se crr cxprimatC1" 1 •
C1t menţi1uwa d, de fapt, wrs1tl alb este tel mai 1rnţi11 „consirîngător"
di11trc strnl'furill' nwfrice traui\ioniile rnglczc~ti ~i. în orir"e caz, i11finit in·1.i
pu\ i n con. trî ngfi tor drd t şonctul 1-l1a kr~prarian (prntaov't ri ia.mhici ri ·
ma(i. rn lnminaţ ii m:i•rnlinr), si't n'JHO<lurrm ~i o pf1rc-rc laudath·ă , <'xpri-
1na1 :·1 1k }farl i11 \\". ~;nnpson î11 M1a/.·r.•pmria11r1, '.'\t•w York, lf!SU, text p·•
1 ;1 n· 11u l-;1 m :I\ 11 t la iatlrmînt• dar tare este conspectat de ~fi char! Strppa.t:

„ .. . • a.1 n1l'>(111 smf.ine C'ii 1·i.ola.rr:i. do ciHrr , hakespc;trc a rcg1tlilor nr-

t!·in· stifrt„ î11 arN1 ~U1 pirsă r;;tr int<'ll(.înnată ~i \Jlrlrl'ptăţită. t.ihl'rtă(il t•
p• 1·an' şi ll' ia ~hal,espearc în A1i/011iu, i Clcop{f/m ... S" cxpliefr prin rou-
1 illg-t·rl':t s:l l'fi a.l1atrri Ic d-rcbuic sfl corc~pnndă. atît de orgauie ;:cîndulni,
î11.dt ~ii-1 ~1·oată îu rc·LicJ» ... Î11ir-o r:1podo1wră ra. .111to11i11 ~i Glcopa.fia in:vl·
Yt·rte11f,rl1• uwtriee c·onlribuic la [orta wr~nlui: t•lc ~11 fac col!uros, cfar prin
;11·1·:tsl1t li l'llnfr.ră Yigoare şi o mai marc ronfonnitatc cu subiet111! », astfC'l
1·:1 mijlNttl 1· în 1ic·ord cu 'coptu: ... l·U~a-zi~a de:orgr111i:arc a w1~11ltâ este,

iii' f'ilpt, 1111 triumf al arlC'i \Crsificatorirr ... „„~.

l ·n al t t•.lemnuf în farnarcu autcnlicit.ă (ii folosit de cditia i11-[11!io <'Sfr

t'a•:inau! permanent al !Ultt.iralitfr\ ii originale a ,·crsnrilor, rrZllllatii di11
.i••<·t1l acc:t•nt,clor :intactice şi idicc şi scurtimra prccampftnjtoarc a propo-
zi(iilnr :;; 1t frazrlor:

,.Lnit.atca. s tili stfră specifică e atit de scurm, îmil n1t-ţi l:osit limp să
n-spiri. .. nu r1:istă ample tlcsfă~uril.ri <le retorică, nici o încerca.re <le a prin1l1•
1111 il·cr;;ul lntr-un lat. L"niYcxst1l acesta c prea ya.st pentru a H redat lntr-alt-
f' '' •lccît prin fărîmc (.„). Yorbirea fiecărui personaj din piesă se risipr~ ~t·
în ... ră su flări întretăiate ele parcă ar trC'ce prin branhii; iar Ycrsul alb al
drantt'lor urni tiinptlrii apron11e cit ş i-a pierdut forma in clementul fluid
!';m• -1 inrnnjuară. ( ... )
i. .. ) Totul c'tc crca(i;1 wrni :stil ai cărni atomi imponderabili se înlfrn-
(ilir lutr-un nt'~fî~it dans graţios, îmbinîndtt-se pcutrn a prod1we forme ~i
s:·parî11d1t-~t' îndatfl pentru a le nimiti'"3,

1 lliu t<'xful r<'pro<lns do llf.R. Ridlcy, op. cil .. Jl. XIX.

".)Jitlrnrl Kteppat, 1'/te Critica! Recrpfio11 of Slial.cspcore·s cfofu,1y mul
f'fu,,,,,fta ftvr.1 lUOt to 190J, Yerlag B.R. Gruncr - Amsterdam, l!JO ,
I'· ::ni.
3 .)Jark van D<•ren, S/lal,espc(lrl', 1!.l3!), Doub]('day, N'l'w York, l!J53,
J'll. :2:3~ 2:-J(i.

472
 O alri1 tr~<1tur;î sti!Hil'~ 11nifi1·Mrn1rr, spcr-ifirfl f ragNliilor ~l1ake sp?a­
ri 1•111· l irzii. " 1·1111>tit 11ir fvlo,irL·a unui limlJ:Lj în general simplu, rn;rctori<-,
~i. IJL' d•· a l1i1 parte, t11IL11ri1t'lr in un1·lr rno:mrntc dr marc tensiune dram:i-
ti1·f1 „m;1.,inta si111J1litatc în fata 11 reC'n ('Cc i11wportabil, prea ma.re, pr<«t
(-.u11pl r.\ ··. drsjll't' tan· Yorbca In;;a-;:;1ina Î:\\'ba11k :rna.lizînd Regele Le1JT 1 •
într-o s1·11rt [1 rd1·rir1· la . l11/011i11 ~ ; Cil'f•J a/rn autoarea atrage atenţia asupra
„imaginil11r n ·lor niai ~jmpl1• în m111Ju•ntelc crlc mai exaltate " ~ şi, print re
altele . .-it ra r.f1 c·111·i11tc·Jr nn;titP 1k C'lro11atra dud .\.ntoniu moare în bratrlP
Pi. Într-;u!t•1·fl r. i-.·plit-a inr·Ppc• .,rr!1Jric'· şi, treptat, propozitiilc interogati1·c
,;i r ·ulanu1ti1·1· r1•<11·az~ )urni r11nstatfirilor ~im11lc şi tlnroroa~c:

„.\Jps î11tn• alt ş i , Yrei t11 să mori?

l>r mi111· <li uitat: Cum s5 trăiesc
îu lulllc·a a,d a slută, ce-i un grajd
('î11d 1111 l'~ti t1t? .\h , tlv umnclor, lHiYi\i! {-111/on ia 11UJ1.1 re.)
<'owa 11u. lumii ~:-a tn1iil. ~tiipînrl
:-;.a ol ili1 a luptl'!ur <·u11n1tă,
~tiud::rdul o8lii~csr c· la. pămînt;
Fdi\t, fJăi <' (•l~ i şi oameni ma,ri
Si11t otu1·a; ~-a ~t crs tlroscliirca
~i n·a ră nia~ nimic- dr p1Tţ sub ram
Js1:otlitntnl'i Juni" ( I\', la, 5fl--G8).

„".'\ u ~int deril frmrir -actun, su1rn~ii

Jlurr·rii ticăloas r, pr<'rwn fata
Cc urnlge-11 grajd şi m;ltură JlrÎn curte .
•\t it mi-a nrni riilll:t~: să zyîrl cu scrpl ml
1n zl'i i i'ărft su.flcl ~i sft strig
C~ pÎn-a !lO Jura. CÎ giLtYaeruJ,
Acea s tă lume ca a lor a fost.
J>~r lotul c nimie. Răbchtrca-i timpii
~i ;drnciumul <· pcntrn dini tml..iaţi.„" (Ibitl„ 73- 80).

M. n . Hid!1·y insi~h•~c a:,rq1ra fortci pc caro o CltllăLă un cuYînt sa.u un

grnp dr t'll l 'Îllie în contextul dramatic rcspectiY; acestea „ne-ar face oă
tre s ărim 1ht«ii nu :un dcwni conşticn(i de incvital..iila lor î1Hlreptrttiro îna-
intl' de a a\'ca U1n11ul sii trc ·ftrim" şi nj1msesc la concluzia:

1 fn ~ <l· · ti11a F.wlJanli. lurkcspcare's I'oelry, în „A Nc11· Companion to

:::1take>p~·art' ~ludies'·, cditt'd !Jy J\. Jlluir and S. Sc·hocnbaum, London,
l!Jîl, p. 10.).
2 Jl1id., jl . 11 t

473
 ,.... c,tc· nf'indoios cft întîlnim în Anl•rniu şi Clr.opatra suprema reali·
1:no a lui Shake. peare în poezia, dram:itică, genul d<' poezie care, scoasă
din context, nn este remarcabiHi, dar pc fundalul ei dram:ttfo no miljcă
profund, deşi într-un mod nedefinit. Piesele de început sînt pline de poezie
liricii pură, cu totul-irelevant5. pentru intrigă şi chiar, adesea, nepotrivii;ă
cu caracterul personajului care o rosteşte; şi, de fapt, pînă la sfîrşitul carie-
rri cb-amatice a lui Shakespeare - şi aici intră şi Furtuna -vor mai apă.rea
pasaje ce pot fi scoase fără pierdere din contextele lor. m piesa de faţă,
h1să. , cu singura excepţie a descrierii vasului Cleopatrei, inadecvat făcută
de Enobarbus, personaj prozaic realist, deşi perspicace, nu există vers
nelalocul lui şi, poate, nici tm pasaj memorabil de oarecare dimensiuni care
să reziste singur, nici tuml ce poate fi trecut într-o antologie fără a-şi pierde
j1w1ătate din forţă, pe cîtă \Teme sînt nenumărate pasaje şi versuri a căror
forţă este elecb-izantă. în context"i.

Unificatoare în sensul în care ne-a dep1ins Shakespeare este şi imagis-

descrisă pe larg de Caroline. Spurgeon după parn-
tica. din editia in-folio,
b'Taful sintetizator:

„Grupul de imagini din Antoniu şi Cleopatra care, analizat, atrage

imriliat atenţia ca fiind caracteristic pentm această piesă, constă din
imugini ale lnmii, firmamentului, oceanului şi, în general, ale im.ensităţii.
Arca.sta este nona domiuantă din piesă, măreţia şi grandoarea, exprimate
în multe chipmi şi zugrăvite astfel incît să ne stimuleze tot timpul imagi-
1rn\i11 pentru a ;-edca colosala figură a lui Antoniu, «semi-Atlasul acestui
pii11tlut '» «întreita coloană a lumii», clădită pe o scară attt de vastă încît
întregul glob locuibil nu este pentru el decît o jucărie, de parcă ar fi o minge
sau m1 măr pe ea.re 11 taie cu sabia, jucîndu-se cu «O jttmătate-a lumii» după
plac, me11orocin d sau fericind»"~.

Clerncn dczyoJtil pc larg „imagistica dcscriptiYă" care devine „imagis-

tir:t dramatică·', pornind do Ja imaginile legate de mare, întrncit acestea
constituir:

„ .„ un elemt'JJ t important al „dccorultli" din hagedie. Marea se întinde

între cele dottă scene pri11ci11alc ale acţiunii, Egiptul şi Roma; pe maro se
dau bătălii, Antoniu ~i Cezar o străbat mereu. Prin aluzii şi referiri marca
esi.o veşnic prezentă în minte. Dar Shakespeare subliniază şi m<ti mitlt
omniprezenţa atmosferei marine folosind metafore inspirate de mare şi
terminologia mwigaţiei. Cezar, parafrazînd nestatornicia simpatici popu-

M.R. Ridley, Op. cil., pp. :XLVII-XLVIII.

1
C:nolinc Spurgcon, Shakespeare's Imagery aud what it lells tts, 1935,
2

Cambridge, U11.iyersity Prt'ss, 19G5, p. 350.

474
la1:r, rrrurge de mai nrnlri· •rila mi.reşi na\·igaţie: Ollllll aflat ~în reflux,
iubit numai atunci/ Cind nu mai este Yrcdnic de iubire, / E preţuit dar,l
lipsei;;te. Plebea,/ Ca stînjmclul rătăcit pc ni, i Pluteştc-n sus şi-n jn>
după maree/ Şi putrezcşte-n freamăh (I, 4, 43-47). etc."l.

John \\fain stabikştc legături interesante între simbolismul apl'Î ,

piunîntulni şi noroiului:

„EJcmen tul Cleopatrei este apa. Asemeni apei, ca este neascultătoare

şi nestatornică; îşi găseşte nivel11l imediat; cîştigă toate bătăliile nu lup-
tîndu-se ci absorbind forţa atacatorului. Nu e un simbolism arbitrar i11w1.-
tat de Shake ·peare. Apa e recunoscută universal ca simbolul fundamrntal
al feminităţii. Fiecare din noi îşi începe viaţa ca lm peşte mic plutind in
lichidul amniotic din trupul femeii; şi pe această bază fizidL simbolismul
so ridică pînă la deplina sa inclusidtate psihologică. ( ... )
Absorbirea llu Antoniu de către Cleopatra este absorbirea pămîntului
ele apft. Aceasta e adevărat la toate ni velele.„ La nivelul superficial să frm ·
nalăm doar faptul că atunci cînd se ajunge la un conflict făţiş intre Anto11iu
şi CPzar, .\ntoniu pierde clrşi dispune ele forţele adecyatc şi de o condurrre
mai mult dcdt adecvată. Iar motintl pentrn care pierde este acela că, sub
influenţa Cleopafrci, el preferă în cloufL rînduri să lupte pc mare şi nu pc
uscat. Această hotărîre e luatfi 1n pofida sfatului tuturor celor din arrnatt1
sa, do la Enobarbus pînă la. soldatul anonim care îl roagă brnsc:
«Mărite doamne, nu lupta pe mare, /Nu te încrcde-n scînduri putr~­
zitc: / l\Iint oare-aceste răni, această spadă? /în apă să se-aftmde egip-
tenii/ Şi fenicienii, noi am cucerit/ Luptînd pe ţărmuri, pas cu pas • ( lll,
7, 61-66).
Soldatul înţelege tradiţia romană: soliditatea pămîntului simbolizează
greoaia soliditate a spiritului roman, care nu lasă nimic la voia întimplării
~i-şi croieşte drumul spre o victorie previzibilă. Apa nu-şi are locul în an st
frl ele viaţă. Antoniu, însă, exclamase iritat Îl1 prima scenă a piesei:
«Să piară-n Tibru Roma, să se surpo / A-mpărăţiei bolţi!~ (I, 1, il.î -
31).
Iar la sfîrşitul piesei, Roma, în persoana cel ni mai marc general a I l'i
s-a înecat într-adevăr: nu în Tibru, ci în apele mai trădătoare ale Nilului.
( ... )
Elementul lui este pămîntul; a.I ci e a1ia. Din intîlnirea celor do1d
rezultă noroiul. Şi ele aceea nu e surprinzătoare prezenţa constantă in pir~~
a imaginii noroiului şi mîlului; pentru că şi acestea sînt simboluri ale situa.
ţiei precare a lui Antoniu. Desfătările ne1necupeţite ce i Ic oferă Cleopatra.
făcîndu-1 să strice două căsnicii, este noroiul în rare se afundă un bărbat
cîncl nu se poate retrage la. timp. Iar 11oroinl, mîzga. primordialri, sugeTt'az;i
1 Wo!Igang H. Clemen, Thc Jlel'Clopmrnl of Shakcsprarr's Imagrry,
1951, Methucn, London, JDG(;, I'· 15'l.

475
frrnnilltutoa şi amestocul cald şi haotic cu caro începe orice Yiaţă. ( ... )
( 'lropatrn este foarte conştimtă <le atracţitt cc o cxer('ittt :i.supra ci canu•ti
şi pămîntul; gushtrile ci nu prea au fost ct<'rice; dar ... in ultimul ei ceas <le
mairstate, ca conslată că pămîntul nu o mai îmbie:
~Foc sint şi aer; yieţii ticftloasc /Stihiile-alelalte!» (\', 2, 2!l1 2!l2)
Cu alte cuvinte ea rcnunţti la pămînt şi apă; un final deslul dr potriYit.
]):tr acelaşi amestec de păntlnt şi apă a grnerat mîlul frmnd r-arc <t prins
\'iată sub soarek fi<'Thi11tc al pasim1ii masrulinr.
într-un mnmrllt ik exaltare (I, 3) Antoniu i-a jurat statornicie Cko-
p:itrei tpc focul cc înYie / Xămolul .:\ilului •, a<licft pc el însn~i . Fără, :t<lo·
r:.t.\ia unui l>rtrbat, Cknpatra c inertă. Jar areasta o leagă de imagi1w:~
ş:trpclui clin pit•să. Pot ri \°i t răspînditei p0\"l'8f iri a căllttori]or din YTCmea hti
Shakes1)earr, mn~t.-ni!ă rk la Erul mcLlin şi dcridnd în ultimit im;tru1\ it
dt• la 11 liniu~. şrrpii mari rum este pitonul, care nu a1·e:1, mijloa!'c Yizibilr
dt• procrrarP, se nă,tcau de fapt sub ac(iunca soarelui awpra milnlui tro-
11iral. :\u c de mirare rft reginei ii face plăcrrc ~ă-şi aducă amiutr cfl Anto-
niu îi spnnf\ <<Şarprle bătrînului Nil•. Şi ra a fost adusă la Yiaţj în felii!
;W1'sta. I:tr conştienta ri răminc în prrajmn acestor origini obscure. fo
li, 5, 78 70, furioa5ă 5i înycnina!ă dt• pi1·nll'rt', ra izuurueştL': .Înece-se
E:,;ip!tt-n :'\îl! n·i bliJJZi / S-ajungă şerpi!,, iar mai Llrziu. îufrieo5atii de
;:îudnl tft \'a fi lnilt(t în r·aptivitall' di· rr·1.ill" ~i l'X}lll·'~ Jll' ;,t rhih• Romri,
e't l::mă:
i~l:i i rk;;r:tbă ' Zal' go:tlă, într-o gr•rnp~ din E,;;ipl. :'lli11(af ă- 11 mîlnl
:\ilulni dl' m11~te!" (\', 2, 57-50)
,\sfm1·nca ima;;ini pnartit :;imh1Jli.-;mtil n•ntral prin pies:~ ca o ar-
trni. ( ... )'· 1•

In romPnfariil1• sale, John 'W<tin se OJ)reştr şi a5npra unuia dintre

cPlc mai frnmoas1• tablouri zn.;rilvitc Yreodatrt de pana ltti Shake~pcnn•:
1·nrabia Cl1•opatrPi în Yiziunea lui Enobarbus (II, 2, 19!l- 222), cu regina
„m;ti mînclră / Ca \'rnus <lin tablouri", „neasrmuit:i.", „lrncviud f În ura-
uiscn-i de broeal"' (întrucit în teatrul Renaşterii engleze roltuile feminine
rr:rn intcrprr'latc de băieţi, frumuseţra doamnelor era cl1• obicei 1lcsrrisfi
\'Crbal). Ell'ntPntul rr11ă este prezent (rîlll C'ydnn~). şi:

„ ... nu iutintpliltor ac-cşt:t este primnl portret • f1mnal • al C'lcopallii

- prima rPh1tan• drplină a impresiri pc earc o Ja~ii. ea :i;;tqmi unui băr­
hat ... ".

De fapt,

1 John Wain, Tltr Licing World rif 3/wl;r.<11carr, :\far1nill:tn, Lon1lon,

I:JG4, pp. 13~ 13G.

476
 ,... . dal'ii n·citim de~nicrca, ne dăm ~rama cil nn aflăm nimie dP~pre
('Jropatra însăşi. Eruarra c mijlociU1 tic parada de lux, ('nzualitatt• ~i 11us-
ter. atir rh· măiestrii 1rdate prin imaginile pc C'are Ic inst•trsc Janl.'11rou>•'i(•
'u~rsti1 >exualr. Se ~11hi1qri••l!r tă rcgiua c o fen11•ic fr11mfla.i1. 'Jot11~i
11it·i o l1·1111·ir 11u ar putra impre•inna Mit dC' pnterui1. 1i11mai prin frnnt11>P(P.
('"f'<L (·1•-l 'uhjugii. mai Pxact îl .. î1wncf1" pe .\nlf111i11 e~tr atraqia lrnrh;1rii
;, lumii J•l' c:i.n· o rrprezi11ti\ CIC'opatrn, 1111 nt:ii 1111ri11 drdt Iarnwrul l'i'·.

~pri• deMebin• dr )f. ll. Hidlry, John \\'ai11 <·onsidrri\ rit Enoliarlms
cr:1 Jll' 1lt-plin întlrt•ptă\it st1 racii dC'scrierea ami11tiri'1, ea

„ .. (om} î11c·e1eat, tlll ofi\l'r de lin.ir a~pm ~i 11P;r1itim01ital <·are 1·i"1zuso

m1tl(<· f1·m• i f1wind prin Yia(a unui soldat. F:tptnl ri't el eMt ·rl rar1', l'îtna
1·1•rsnri n1.1i dq1artC', spune t'ft l'Îrsla mi o poate 11";l!·ji, ni ei r,1Ji~11ni11\a
1111-i po.1i ·· stingi, 1'f•şniC' :;•·himhfitoml farnwe, fare dr·sni1,1·t·n J11trn to1al
ton ·;i ngiiru;.nc'·J.

J11l1'..!'.r:1rpa „rlrnmatiră" a rqilicilur 'lui E11\JL:irhtt::; e,dr lii11r1·1·nitii,

d1i:u d<11 i1 l'h• s1· ]'l't uşor desprinde de restul stt·JJC'i p<'ntrn a fi c·itah:' îiitr-o
antolugi1· d1• p111·ziC' lirifă, tot &tfrl după t11m trxtuJ tr:H1ucc1ii h1i ;\orlh
pc rare 1-a rald:iat Shnke~prare mC'rită să fie rrprodus într-o antolog-ir ci•'
Jli'OZtL podir:I„. !\orlh c UJ1 poet mai marC' detît Plutarh, iar f'hah;.p(':irr e
1u1 poN m11i ouu·c decît North şi numai a eonfrimtar<' a 1l'ior rlonfL frslr
Pn;dez„~ti p•rnte rcYcla C'ititorului limitele cnlc·hil'tii: l<t te anume rr.rn111((L
Shakesp1•,LrC', ec adaugă, cc ritnmri folosrştc în c-:ulrnl wr,11hti alh, l'C
aton(i•' ac·ordii, aliLC'raţid - î11 primele \'Crsuri, tTN·rn·:t tn·platft dt• la
s1111etrl1• tnnson:mtirc „dure" la c·rle „mfJi", de fa li la p. de fa]' la .•,
tlt• J;1 ' la f:

„Thc Z,u,rge sl1r sat i11, like a burni>l1'd thnllH', / l!ttrn\I on tl1r w:ll1•r;
tl1P poop was bcatcn gold; / I'ttrple thc .oails, and so pcrfumrd that f Thc
winds 11:nc loYe-sick with them; thc oars werc 8ÎIYrr, f \\'luth to tlie turu·
nf {lutl' ~ krpt slr(•kc, :inu nwck / 'flic "·atcT whieh iJJcy bear to fol!!•W
[aster. .. ".

Cf. Xo1tl1:

„„ that sl1c dfadainC'u lo set forward ot.hcrnisC', Lut to takc hcr Laq.,:e
jn thc ri1· J' of Cydnus, tltc poop whercof w;1s of goJd, tlic miJcs of p11rplt·,
an!l thf' n\\·crs of sil1'cr, which krpt stroke i11 ro,Ying aftC'r thc soun<l~ of
I111tl'~, tfi·:'.

1 fb i rl„ P- rn2.

477
 t'u ;an fflrfi aj11tnrul l1ii :\orth, poezia - ea. şi în Mrt.cbeth - conferă
pirsei nnitatea ci fll1irlamentalf1, atenuînd sau, mai degrabă, compcnsind
ul'desii•îrşirile do alt ordin, semnalate frecwut ~i nu numai de criticii cu
,·eueri clasice dogmatice.
Păreri deosebit de nefavorabile s-au emis în legiihuă cu strnctura
tragediei. Samuel Johnson observa că întîmpli'trile nu au „nici o legăturii.
intre ele" şi că Shakespeare nu a manifestat „nici o grijii cu priYire la dis-
punerea lor". Gervinus constata „lipsa unei coerenţe structurale; continui-
tatea psihică în dezvoltarea dragostei dintre Antonin şi Cleopatra este
mereu întreruptă.". Alfred l\Iezieres scria în 1860: „Sceuelo şi persona.jele
se succed fără să iie posibil întotdeauna să surprinclem înlănţuirea ideilor.
Pînă şi criticii germani an renunţat in general să descopere în această
piesă o unitate a gînclirii'' 1 •
In 1896 F.S. Boas vorbeşte despre „grawle defecte de construcţie ale
piesei" şi acuză modul cum a folosit ShakeŞ}JCarc materialnl din Plutarh:

„Se pare că Shakespeare a socotit o obligaţie de conştiinţit să intro-

ducă orice incident, politfo sau personal, rnen(ionat de Plutarh, rezultatul
fiind o pierdere a unităţii ~i pcrspectiwi dramatice" 2 •

Pentru Bradlcy (190.J) procedeul de a sehimba frrcvent pcrson::i,jelc:

„ ... ~11iarc în modul cel mai evident acolo unde materialul i to1ic a fost
nedramatic, ca în partea do mijloc a piesei.. . (... ) E o metodă greşită . (- .)
Antoniu şi {T/eopaltll e cc:t mai defectuos coustruitft din toate tragediile"3.

Case (rJOG) rnmar~<i, printre alt"1e:

„Este posibil ca graba ( rn care a fost scrisă piesa) să fi determinat

miele cnriozitrtţi î11 ceea re priYeşte con trncţia.„"J.

Dintre puţinii apU.răto1i ai unităţii structural şi dramatice a piesei

putem cifa pc Henry i-l". Hudson în (1872):

„întrP;1g;a lucrare îmbină perfect, într-o singurrt substanţă, toate

părtile, „. (.„) Deşi atît do numeroase şi variate, părtilc par să-şi cunov,sci1
locul şi să se lnţclcagii <lr minune între ele"s.

1 Citat de :JL Stcppat, 011. cit .. p. 220.

~ F.S. Boas, Fliahespcare and His Prcdrcessors, 1896, l\Iurray, Lo11don,
l~:!.), pp. 473-!7.J.
3
A.C. Bradley, Sliakcsprarean Tragrdy, 100±, l\facmillau, London,
l!J( !. pp. .J5; 218 .
4 H.H. Casc, Op. 1•il„ p. XXXV.
5 t 'itat <ln :I[. 8tr>ppat, Op. cil„ p. 380.

478
 .P,· W1„1am EHrett (în lUO:i):

„E nernie de o a doua Jcctur:i pentru a sesiza unitatea şi diYizarea

proportionată a întregului. Se Ya ycdca atunci că„. lucrarea e străbătută
de o aniră finalitate dfrignitoare" 1 •
Pc John Squirc (in H.l35):

„ ... din punctul de vedere al structur.ii există un centru, Antoniu şi

Cleopatra, şi in rC'prezentarc scenică piern nu arc dccit de riştigat în
urma acesh1i fa1it" 2 •

Aceste trei citate (primele două cuprinzînd afirmaţii ngi şi generalt',

ultimul deplasînd „structura" în sfera caracterologică) nu contracareaztt
citatele din categoria celor critice, dupfL cum nici acestea nu au putere dP
com·ingerc în bloc dccît iientru cei impresionaţi de Ia început de fa1itu I
că piesa are prea multe scene - 42. A11to11iu şi Cleopatra este un nou
experiment dramatic shakespearian în care construcţia formam şi unitatea
de loc şi timp sînt mai puţin importante decît unitatea poctîcă (di-cutată
pînă acum), mmărirea unor teme i1ri11ripalc, precum şi im11licarea eroilor
in conflicte.
Sesizarea tem<>lor priar·ipa!f.' din .A:lfoni11 ~i Cltopntm este îngrl'tmati1,
pc de o parte, de numftrul mare de teme în general (fiecare subliniat<"t
intr-un fel sau altul) şi, pc de alta, de absenţa unor ample generalizări
filozofice şi morale: spre deosebire de Richard al II-iea, Hamlet. Troi/1s
şi Crcsida sau ~Măsură pentru mrisură, unde .,ilustrarea" (piesa ca atare) c•
înso(ită de comentariile teoretice ale personajelor (uneori foarte insistente),
.Antoniu şi Cleopatra este mai mnlt o „ilustrare" iar generalizările trebuie
deduse în permanen(ă. Oricum, parcii. mai mult ca oricînd, critîcii nu a•1
ajuns la un consens, după cum se poate Ycdca din ta be lui întocmit 1J1•
M. Strppnt pentru temelP sugernte l)Înft în anul 1!.JO:i (I-am complrtat rn
cîtcYa date ulterioare):
- biografia lui ~llarc A1ito11iu şi/sau a Cleopatrei (Rowe - 170'1,
Koch -1882, Corson -1889, Winter - 18!H, Brandl - 1894, Oeclwl-
Muscr - 1895, Morley ~i Griffin -1895, Adlcr - 1895, Lee - 1898,
Bradiord -1898, Launsbtuy -1901, Sherman -1901, :lloulton -190\
Jusserand -1904, Etty - HJ04, E,·erctt - 190.J, Bradley - lfJO.i, !lla<"-
kail - 1931, Speaight - 1935, Peter Alexander - 1939, Farnham l!.l~>fl,
Mills - 19G4);

1 Ibid., p. 384.
2 John Squirc, Shakc•pmrc ns a J)ra11wfi~/, Ca scl, J,undon, r/1·., 19 ~) ,i,
p. 71.

479
 - /Jiu11rnfi(I lui Shakespeare (Cartwriglit -18591 );
- studiu al cruaclerului ( Gcrvim1s -1849, Ilranul -18!1 ~. Wcn-
d•·ll - 1894, Oechclhăuscr - 195, Adlcr-1893, Et.ty - Jf!OI ) ;
- polciritatea problcmrlo1 morale (Goethe -181:3, Gervinn~ - 1 49,
1liilsman - 1856, Mezi eres -18GO, Ru:;kin - 1 'GJ, )loltkc 1SG8, Yi-
~ „J1cr -1869/87, Symons -1889, Moulton -1003);
- o lecţie morală (Skettowc - 1824, Ulrici 1~.):l, 1l d"11:111n -
l~ ;) G, Mcziercs -1860, Riimolin - 1865, Moltkc - rnn~. Fri1·"·11 - lSîG,
llt1lthaupt -1882/83, Thiimmel -1887, Corson - J.'\89);
-o catastrofă mo11dia/ii (Horn - 1827, Wr.ndell - l~!J I , J:r:111d<'s -
1Sfl3);
-o idee istorică (Ticck-1831, "Lirici - 183H, .lliitsd11·r -- 1 JG,
J.loyd -1856, Kreyssig -1858, ~Ioltke - 18G , Sni1lt•r - 1 '171i1:
- u11 co11flict politic (Ronig - 1875, rischcr - l i11l!l;~ 7 •.lln1ilt1111 -
1!)03);
-o temă pcrso11ali1, nu istoritJtl (YatkC' - 1.i..i", Ho.JP1i>t1•.lt- Is7~,
Koch - 1882, Corson -1889, Spenecr - l!J7G);
-pash111ea (Coleridgc - 118, llall 1 8G~l, Furnil •tll · J.'-i î , Yi-
~chcr -1869/87, Philips 1K8i, I\· art 18!1:?, Wnl ff J !Iii.\ :::iwin-
!Jllrue - 1!.l03);
- dragostea ( IIng-o rn1,u. lloden :;tedt !So·f, \'i ;1·!11·r l:--1;î ::17,
Philips - 1887, Prart 18!l7, :-i\1 inbnnw - J :.J\ l.), Wtl1 o.x - i:,1;1:1, 'J rad
- l!l70);
- crm{lic/11/ /11i .l1do11i11 (8pcnccr - l!l7hJ;
- t:irisitudi11ile so111lt i ( Ifolloway - l \Hîl ) ;
- irriarc11 (Erntts - l!JHl).
l'rq}Qnclcrentc şi com1rnraliile într<' t.'le ea im]HJJlan{n 11i ,,. par ~ fi
1louă t1·11ir: 1) rolul nefast al dragostei'p1Hi1rnii rlt' infri n1>t 1• în 11.1~.1 p;irti-
r11lară ~i politi1·it a unei prrs mialităti istorin· ~ i :?) 11:1l 11ra PJ1i<;'.111ati<"ii ;i
ilratr<H<tt•i,

1
Spnratlie, în literatura dL· şpreialilate am iniîlnit fonn nlări r11rn«111a11(c
parţial rll clefinirca. 1le mai sus a primei trmr, astf1>l:
Fri~drid1 Theodor \'i ~r hrr, în tre 181i!:l lS~i:

„ Jndj,rntal.iil, pnndul rrnt ral al ar·rstP i I n1.g;1' 1lii Ps(c 1h1."1 sl"a h1i
\11to11in pentru Cleo;rnfra, clar... rolul pe 1•arP-I jo3di ni::.r1•11 pnlitiră in
inlrraga aeţiunc nn este eî!u ş i rlr imţin ·pcunilar / ... / . t u/o,1i11 ;1 ('/n1p1tlrn
1· o tra.trP<lie psihologil'ă , ilar şi 1wa politidi„ 2 •

1 „(' lrr. patra 1.1 dvamna hnrnil. 1li n Sr111rf P. Oeta1 ia " sot ia l1 1i Sli:t kr-
,.p„arr, Ennbarbus P lordul Southampton , Antonia e :-;1i:tk1~'l"'<m' î11~1t~i,
l'111n1wi r William Il erbcrt, ronte de Pcmhrnke ..:-.
" Citat 1lr ..\1. Str}Jpat, Op. rit .. p. ?,-!?,.

480
 Olin•r Emer,•lll, în "18!)0:
.„ .. 111/'.JllÎIJ ~j ()/r·upa/m ('Stf' 0 dr:U;t;J lf1 • rar11d1' r <'li dllllă p•'J'i;onaje
pri11.-ip1llP ( ... ) .•. n tr:i;:ndif' a pa si Jl!JÎÎ a~a 1·11rn si11t JJ.1,·ln·l,li. ll11mlel,
/,1;11r („.). ~lntirnl d1amntir al pietie i l'till' prăhu~in•a lui .\Ht\•11111 ub ap;.-
san :i pasi1111ii cruti('t:„ 1•

Frcunick Boa<, în p:ţ!JG:

„l 'a,\nriea erotitf1 P~te rnbkltul P\·id1:n t ~ numai lrPi J•Îh;e, Ro•nro .~i
.fol11!n. Truilm ~i OrP~1d11 şi d11tu1titt ·~ ' Cl11j111!m.. În fie1·an• din de intc-
r<'rnl 11110\iun:d st' i11trf' te&1· cu elrnwntC' de natură politic;i - ro11ffi1·t11l
tlillt rP lamiliilr ~lnnt nimr ~i C'apufct, răihvaiPle tli11lrc grrn :i t roil'11i,
lupta I" 111 rn sUipîuire11 f1111ti1 rnm;LJ1\i„ ~.

IIir11m ('qrson, în l!!L)I:

„,1idM1iu fi ('lwrMra c~te. î11 fond.'' tragr<lir în ra1r i11t1•i,·su l moral

ii <1„m111:i pe •n•I istorii' $:1U politir. Tntr-11dt>\' ăr, acesta din unn;i" în i11trri-
l!in11· s11h11rdorw.t rc·lui dintîi, ;1Jciituinu un fundal pe can• ~111t zngritvite
pn ~ 1·11ajl'll'"a.

T.J.13. $p1' 111·1•r, în l!l'IG:

„(S/.11/,,,~pcrirr) tonc·entrcuză ac\iunra dranrnticri în junt! ll'gii.tllrii

1li111 rr· d1111:i per~unajc, fitrii llÎC'rde o tlipă din \Nkrc dceornl i1np 1·ri:tl iu
<1
tan• t'lt' îşi întîmpi11ă soarta" 1.

în pir ~f!, rrpli<·a de început a lui Pliilo introduce tenrn ronflirtnală

în ternwni rea lişti şi tic ri't u an;;nr:

„~miut<'ala gcncralultu î11trcce /Orice măsură; ochii lui s1•111rti / Ce

ful gerau ca-mp1ătoşatul M1irtc / Deasupra legiunilor, arnm / Sc-aplrară
SJ>rC o frnntc tucitiric. / Yitcarn inimă care-i spărgea/ A zalei copci pe pil'pt
111 lupte dîrzc, /Nu mai cunoaşte-un pic <le îufrînare, / Stingîn<l ca foaJrlo
şi \'ant;iiul /Dorinţele ţigăncii. Uite-i, vin./ Priveşte- l şi-ai ~ă vezi în el
pe 1111ul 1 Diu rci trei stîlpi ai lumii prcsc!Jimbat /Într-un bufon de tîrfi'L"
(J, 1, 1- 13).

f/,ir/ „ p. 3-J 5,
I
~
V.R. Boas, Op. cil„ p. 474.
3
f Ii rnm Corson, .J11 li!troduct-ion Io Shakespeare, Lontlon, JG07, p. 252.
• T .. J .D. Spcnccr, Shcikcspearc: The Roma11 I'lays, Longman Group,
Lo1 d n, 1U7B, p. 27.
481
31 - Sl1 ol.:.es pc:irc, opere vrr
 „A doua lectură" a textului - rerom:mdatlL de En'rett - e nr re-
sară }Jentru a constata frccycnja cu care afirmaţiile ltti Philo îut reluate
~i îmbogăţite şi de alte personaje, iar pe de altă parte, pentru a urmi'tri
procesul de dezintegrare morală a eroului, omul care nn cunoaştr măsura,
victimf1 a „neinfrînării" atH de frecwnt condamnată ele Shake~pearc şi
prin generalizări (lu Ru,nco ~i Julieta . Kcgufâlon1l di1i lcnefia, Jla,nlet,
Măsură pc11trn Hul.1m'i, ctr.). Com:-ntariul lni Philo a fost anticipat de cel
al lui Tersit în Troilus fi C,-csirll': .. „.Cc ticălo~ie ! Toati't pricina e un încor-
norat şi o tîrfă - groza' temei prntru diho1tie, pizmă şi Yărsarc de sîngc I"
Despre un 1iaralcli~m su ţi11ut îurrr .i„1r,11itr fi Cfoopa/m 5i Troilus, i C,-e-
sida s-a scris mult şi. îu general, î1rtc·meiat, lăsîucl la o parte pi'trer~n lui
Gcryinus cnrc a mers pînă arc.lu incit a susţinut că ambele piese au fost
srrise in aceeaşi perioadă. Stqipat rezumă astfel punctul de yedeJc al lui
Fredcrick James Furnintll, cxprinl'lt în Tl1c Leopold 8llakrspcarc, 1877:

„!ncercînd sft slabilcasti't o conlinuitatc între lurrărilc dramatice ale

lui Shakes1ieare, Furniyall afirmă că A1tloniu fi Clcopafra «seamănă cu
T;oiluS: fi Ct'esida nu numai priu rolul important pc care-l joacft frmt>ilc
necredincioase (Gresida şi Clcopntra), ci şi prin faima şi puterea lni Antoniu,
preferinţa egoistă a acestuia pentru propriile sale capricii fată de im-
bolduri!!' onoarei şi faţă de binele (rtrii sale, el fiind un omolog al lui
Ahile •l (LX.XXII). Ftnni\ al I ro1i:;idnă d A11toniu şi Cleopatra, prin tema
(18Cnznalitr1ţii şi orgiilor», formeaz1 rn Troilus şi Ctcsi1lrt grnpul «SCn-
zualitiiţii sau iubirii fal e" (LXXXVI-LXXXVIII). Există, aşadar, mai
multe paralele între aceste dourt lucrări: ele la necredincioasa Cresida la
nccrcdimioasn Cleopatra, de fa îuşclatul Troilus la înşelatul şi înşelătorul
Anto11iu. de la claryăzfttorul Tersit la elanăzftlornl Enobarbus" 1 •

Dintre comentariile critice făcute ele diferite personaje pe scama !tu

Anton.iu, L. :mus reţine în primul rîncl cuvintele lui Enobarbus „Dorin(a i
s-a-nstăpinit /Pe judecată" (III, 13, 3-4) pentru că ele cuprind esenţa
tragediei eroului într-o piesă cnre, „scrisă pentru a fi reprezentată în fa(a
publicului dirnbetan":

„„. înfii(işează decăderea şi prăbuşirea unui împărat roman potenţial.

Dar ea este mai mult <lecit atît; este tabloul patetic al nereuşitei tragice a
unui om inze trat cu mari Yirtuţi, care, datorită lipsei de înfrînare consec-
ventă a uoriuţei de plăceri, autoînşelării sporadice şi dragostei pentru o
fiinţă cu totul neyrednică, sfîrşrşte lamentabil" 2 •

Nu mai puţin importantă clccît acuzaţiile celorlalte personaje este

existenta unui conflict în s1tfletul lui Antoniu, definită de T.J.D. Spcncer
)f. Strppat, Op. ei!„ p. 137.
1
J,:11trrns J. Mills, Tlt r Tragedies of Shakespeare'.• ÂJ1/011!J and Cleo-
2
patra, Indiana University Prcss, Bloomington, 19G4, p. 35.

482
rn „opţiuuea pe care erou.l trebuie s-o facă mereu între dragostea pen trn
Cleopatra şi loialitatea fa.ţă de demnitatea politică şi morală a Honwi"t.
far Antoniu însuşi defineşte în mai multe rînduri acest conflict, cu lu ·itli-
L:ite şi chiar „detaşare", devenind un alt „cor", ală.turi de Enobarbus; cu
urmarea că, în contextul <nbirii sale erotice, asemenea judecăţi (tu1 prece-
dent fusese creat de Troilus în primele cinci versuri dîn Troilus şi Cresirlri)
îl încadrează ca personalitate distinctă în galeria bogată a tipurilor slrn.kc-
speariene ilustrative pentru tema cunoaşterii şi a conştientei: (Ccltre wi
rol) „Rosteşte fără teamă ce spun toţ.i . j Zi-i Cleopatrei cum îi zic la Roma;/
Ctt Ful via mă mustră; ce vini am j Nu le cruţa, strigînd ca ade1ărul j Sau
dutatea" (I, 2, 102-106); „Va să mă smulg din vrăjile reginei, j Căci
lenea mea plodeşte mii de rele,/ :M:ai multe dccît ştiu (I, 2, 124-127) etc.
Din replicile lui Antoniu nu lipsesc nici autoreproşurile, dar acestea
~par, grupat, in actul III, scena 9, după o eroare militară, respectiv tiupă
re Cleopatra s-a retras cu flota din faţa flotei lui Cezar şi Antoniu a urmat-o:
. Pămîntul, ruşinat, îmi porunceşte/ Să nu-l mai calc" (vers. 1- 2); „Ro-
şesc gîndindu-mă la ce-am făcut" (v. 12); „Vezi, şarpe - al Nilului, unde
m-ai dus?/ Rui}inea mi-o citesc în ochii tăi, j Şi ei îmi spun că tot cc las
în Ltrmă j Mînjit e de necinste" (vers. 51-54) . Prea puţin pentru ca mustră­
rile de cuget să înscrie „conflictul interior" în tema shakespeariană a con-
ştiinţei, reprezentată concentrat şi, am pute-a, spune, antonimic, prin ciiinta
lui Enobarbus pentru că l-a trădat pe Antoniu, a cărui iertare îl zdruncină
într-atîta încît piuă la urmă moare, aşa cum a prevăzut: „Dacă gîndul/
Ku-mi frlnge inima, îl va întrece/ Un mijloc şi mai grabnic, totuşi simt/ Că
gîndul îşi va face datoria" (IV, 6, 35-36). Mai mult decît atît, lectura
atentă a. întregului pasaj din scena 9 arată că motivul real al „ruşinii" lui
An toniu (opţiunea erotică) nu este adus în prim plan, eroul acccutuînd,
de fapt, laşitatea sa.
Conilictul lui Antoniu dintre dragoste şi datorie este o realitate, dar
el nu se ridică Ia condiţia tragică a conflictelor interioare ale lui Hamlet,
Othello sau Lear, cu toate că piesa e scrisă în spiritul pieselor respective şi
nu al pieselor istorice ca lttliu Cezar sau Cronicile. Iar în sprijinul
a.cestei afirmaţii pot fi aduse şi alte argumente.
!n primul rînd, conilictul amintit se diluează datorită caracterului
sporadic al manifestării sale prin faptă sau vorbă într-o piesă nu numai
alcătuită - parcă ostentativ - dîn foarte multe fragmente, ci şi sugerînd
la fiecare pas ideea de flux şi reflux, de mişcare şi schimbare a lumii descrise.
încă Samuel Johnson afirma, pe bună dreptate:

1 T.J.B. Spencer, Op . cit., p. 27.

4'B
 „Piesa aceasta nwn(iue r·uriozi!:LI<'~· şi tritirile wşnic treze. Prcripi-
tarca coniin11il u a,c(iunii, ,-n,riel„tfr;1 înrîmpliiri.lor şi rapida pcrin1ltm• a
personajelor solidtii s11irit11l f;ir;l intn'rlLfHlTc, de l:• început. pînit l<t ~fîrşit"'.
Dar cstr mr ritul lllllti rncrtiilnr mo<krn. Jobu 1Iollow:1y, rlc a fi p11s
„fluct1rn(ia" iii a(k\'ilrlll<t ei n .loarc înlr-un sludht aminuaţit din care 1111
put~m r~prod11n· 11crîl ritc1·a fragmente:

,.(Sondl!/ J-?.?, co1vi'cral de Uolloita!J de-0~ebit de imporlrml pelllru î•1:1J-

lrgcrcn p:tsci) 1w rrami.ntcşte cit pasiunea. „ (sau dra~ostca, îu nenum~1. r11tc
tesle ~le litr-ra!!lrii eti~abetnne) c~tc o oscilatic cont i m1ă, şi ,veJwmcn•ă,
un tlu-h·-,·ino 11d11trn11yt între iiozitil· şi ncgitfr;, între o stare .s11flctens,ii
ŞÎ <dta ( ... ) .•\C-l':t.~lă G8cilatic stiîpÎDCŞte Î nsăşi substnnţa Iliesci . ( .. .)
( .J „/011i11 r ;„ ftl dr i11co11s/<ml ca şi ClropMra) cînd ea spune despre
dînsiil «Ern 1oin~; dur, brn~c. un gînd roman/ l-a fulgcrnt prin minte•
(I,'.!, 'iU 1-1n1~ii.1n nuli mttltă prcgn:mp„ în episoade contrastante î11trogi,
de pildii nl1u1.-i rind, innl'lHrnit dr prezenta Iiz i eă a Cleopatrei (I, 1), refuză
srt-i prim''-" , 1i pt• S'11ii <l\J li. Rolll[I,, prin opoziţie cn episodul de mai tirzitl
în care îl dic·~tiol'cnzli IJăanitor pc acelaşi sol şi conchide: «Ya să mă.
sntnlg din n~Jil1 1 ng:inri•1 IT, 2, e3) ... ( ...) . „ i;>r in st:tdiilc finale ale cam-
paniei, o;cil;i(i;i 11prcrnpe dcz<'cltilibrat;; întra porspicacitiite şi nebunir ,
spcran(f1 şi d1'::11~11ejile, dragoste şi urli, nu arc nevoie de ilustrări . . în sfir-
şit, an·astr1 m;cil;i(ic contiimă este simbolizată chiar de flttvinl Egiptului
- «.folonill: ... Cu cit se m11flă, / C11-atît e mai prielnic; dacă scada, /
Tăranu-şi zyîr!t- boabele în mîl, j Apoi culege grnbnic» (II, 7, 20-23) -
şi prilPj11i '.:lt' l'i!ern clin cele mai memorabilo imagini clin piesă : •l?lebea,/
Ca stînjn11 lui riităeit pe Ya.l, / Pluteşte-n sus şi-n jos, după maree/ Ş i
putrezc~tc-ll fn•a1năt» (I, J, .JA--47); «Nici limba ntl·i ascultă inima,/
!\ici ini!lla-i 11n-i stiipî.aeşte limba;/ E-un fulg de lobădi't, şoyăitor /Pe
ncastă, înainli.' dt• rdlux» (III, 2, 48-51). Acest fel de stabilitate este, de
fapt, chiolrm1(a oscilll(iei.
Şi ltunt·a politicii Llill ncrastă piesă este o fomc a flm„'ll.111i. Xu e nevoie
de nfoi o sublini('re a permanentelor deplasări între Roma şi Egipt, a sce-
nelor unde Antoniu îşi joad rul1tl de general şi îndrăgostit; ca mişcare largă
şi rapidă dintr-un loc în altul, Anlonin ş1: Cleopatra nu a.re, probabil,
egal între piC'~l'lc lui SltakcRpeare. Aceeaşi mişcare caracteriz ază soarta
războit1l1ti şi a diplomaţ.ici care-l precedă.. Poziţia lui Antonia s!lbcştc
mereu; dar atcn.>ta nu se întbuprn printr-t(n declin con~tant, ci printr-o
alternare cr·r.-hrntii ii eşecului cu surc-~snl rclatiL :l[;1i puţin evident !într-un
sens există o (;,;eihiţic constantă :1 bc.Janţci evaluărilor morale. Slntem tot
t impul soliliL-!'~i să a11rcciem duJ m<ti favorabil şi dnd ru:ii nefavorabil

.1 Samuel Jolrrson, Preface to Shakespeare, 1765.

484
 <.c11a ilin fa( a noasirii - luuu adt'Yiirnl cn priYi re alît la \"ia\a piihlicl
•'1t şi la cca. parti culară:<1 .

„Ostil«tia" analizaUt de flulloway d .imi1111r11ză couflfrlal lui Antoniu

·1u nnnHii prin dina.mism11I extrao rdinar <tl l'::tJml11i şi al punctelor <le ve.
:f1 ·r<,, ci şi prin gcncntlizart>a, deloc n eg lij ab ilă, potrivit că reia vicisit11·
1h :1ile soart ei (n11 factorul mural sau „vi1ia l ragiră") determin:\ siueriJJtl'le
ri1< 11;igouişt i l or (generali zarea est e, poatt', întărită de marea rrecvrntii. a
t'1 tv1111elor „soartă" , „du:-ctin", „noroc·' etc.):

„I'il non1ma războiu.lai dvi l, a politi eii romane, este doar nn pr<'lrxt
şi o oglirnUre a su ferinţ e lor cresdurlc ale lui Anloniu şi CI opatrci . Şi în
a< <'astă privin!â Sbn.k•<~pcarc îl urm"ază pe Plut:i.ril, care înerw schi I, are a
tarierei tui Antoniu sptmînd t\~ el :i fost nnnl din ~n:t.rilc exemple ale dci-
,;i1 11dinilor Sca.rtcit, prin earc Plutarli 1111 în(elegca flu c tunţi ilc pi.rmancnle
:·1 dt•zo rdonate ale virţii, ci •mad lt r :i~t11rnii. ri • ce-i col.iuar<i pc o:rnwni
11.' pc enlmilc norocului spre natliml lni„2 •

D:n r.liiar dacă am aror1la goarti'Î m;ti mnlt ii importa1•P <l rrî t ~e
<u \'i nr . Antoniu uu ar dcwni un adr \·f1rat „erou tragic", ~i nr·easta din
rM1tw stmctttrii sal(' psihice, surprinsă astro ! în datele ci fttnd amenta le ele
cJI re Drat!ley:

„Cu toate că Shalrn~pcarc nu ne spune mmic desp re cmzimea l11i

\ ntonin al lui Plutarh sau despre risipa a ncsălmită, eroul tra;;ctliei nu ne
i':tre imprcsifi unui om de ti1rnl cel mai nobil , cum sînt Brutn s. lfaml ct sau
01lwllo. El c:mtft putcrcn. numai pr ntrn sin e ~i o foloseşte prntru propria
~•t pl fiec re . ( ... )

( ... ) Este o natură dc s dti să , generoasă, expansivă, srntitft 1le invit!io,

rapaliili1 dC' mărinimie extraordinară, chiar de duruire totală . .tntoniu e
<j ncc r , otwst din fire, am putea spune chiar simplu. E în stare să-şi recu-
'" a~cri greşe lile, să primească sfaturi şi chiar reproşuri, să se amuze de o
;:lumii făn1tă pc socoteala sa. ( ... ) Nu are nici unul din defectelo eugetăto­
nilui, vlc sentimentalului sau ale omului cu principii; natura Jill tindo
' Jlrc aqinni strfdurile şi ~atisfac ţii rapide. Arc imaginaţ i e , tcmpcramentnl
uuui artist îneîntat. cînd îşi satisface poflclc nestăvilite, îşi regl ează sim-
(urilc c11 formccttl şi bogii(ia d eţii, caută cu înfrigurare bucuriile şi orgiile
ei, tuh1şi gitsc~ tr poezil' în toate acestea. şi e totodată capabil să Io Jaso
deo parte şi să fie mai mttlt dccît nllllt umit de asprimile :wcnturii (... ).

t.J11Jrn lloll oway. T/1e .1rlio11 of Anlo11y and Cleopatra. l()Gl, cxtr:i~
re prud 11~ iJJ .~/111/,rspmrr . ._fo/n11y and Glropatra, a Cascbook cditc d by John
Huss<' ll nrown, ~Jarmill au, Lundon 1DG8 p. 186- 188.
2 l bid., p. !Dl. ' '

485
 (.„) Asemenea lui Tikli:rnl al IT-lca, el îşi priw~te eădrrea eu orhii
unui poet, dar ai mmi poet nnit m"li marc dccH tîuiirul ShakeSJ.)Ca1"<', carr
nu ar fi putut seric niciodată fermecătoarea rc11lică despre norii amurgu-
lui. ( ...)
Primul între ostaşii pc atunC'i î11 Yia!ă, un politician abil, nu orator
cu suprcmi°L putere de com·ingcw, Antonin nu a fost. tot.uşi. născut ea
si°L gm·crnezc luml'a. Îi J1lacl' sit fie ml om ma~~, dur im itLbcştc stăpînirea
de dragul stăpînirii. Prntrn dinsnl llllicrca este în primul rîncl un mijloc
de n-şi satisface plăccrile" 1 .

Părerea lui Drncllc•y de~pre lupta interioară a llli Antuni1t:

,.... trcbn.ic să spun că Sllakcl'tpcarr. cu inegalabila sa plllrrc ele a

drticric o luptă intcrioaTă, ar fi putut face pu1·0stirca (lui Plufarlt), chiar
acolo undo ea nu-i punea hL în<lcmînă iniîmplări cm ţionantc, snrsa unor
puternice trăiri tragice; şi proeeilind astfel, s-ar fi îndepiirtat de Plutarh
numai în concepţia şa dc~prr c:.nact ernl cronlu.i. Dar el nn face nimic de
genul acesta l)Înă cînd nu se apropie catastrofa. Antaniu so dospnrtc de
Cleopatrn fără o confmntare violentă. Nu ni Re oferă nici 11n motiv serios
cn să no putem îndoi că se va întoarce.( ... ) in fine, însăşi întorsătura nefavo-
rabilă, pasul fatal al revenirii ltli Autoniu, ne este descrisă fărft cea mni
mică subliuiere. Mai mult decît atît, ca nu o descrisă, ci doar anunţată;
şi niti un singnr vers nu zngrăvcşte 1TCO luptă interioară caro s-o preccadă.
Aşadar, şi clin acest punct do wdcr<', drama im cautf1 să rivalizeze cu
ccldaltc tragedii; iar iicntru caracterul ei cn tot11l singular dt şi pentru
efectele ei cele mai tnwseendeutc a fost esenţial ra o asrm~n°a îmercarc
să nu fie Hcntă, iar pasimwa lui Antonin s:-1 fie re1Hczcntată (':.t o forţă
ci\reia el nn avea nici măcar dorin{tt să-i rczisto" 2•

Obticrvaţia finală a lui Bracllcy, reluată ulterior prin formulări sinoni-

mice - de exemplu de :Maurico Clrnmcy, care s1mne cr~ eroul „îşi alege
soarta. în mod deliberat şi ctt bună ştiinţii" 3 - arc o importanţă deosebită
şi e confirmată do ac(iunilc htl .Antoniu, prceum şi de replica acestuia:
„Plecaţi, prieteni dragi, f Pc drumul cc-am ales (sabl. 11.) voi merge singur"
(III, D, 8-D). Iar „alegerea." croult1i infirm'i ca:·urterul „lam~ntnbil" al
„sfîrşitului" (L.J. 11Iills, a11tc) şi pre,ino împotrirn interpretării ci printr-o
optică excesh- morală pe care o folosc5tc Sidney Lee:

1 A.C. Bradlry, Shal.espcare's Alllony anii Ckoprifl'a. 1!)03, în Slial:e-

SJ1rarr, Anfony a11d Cleopatra, Casebook, Op. ci'., pp. 75-77.

2
Ibid., p. 69.
3 Maurice Ch:i.rney, TJ,c Imagery of Anion!} aml Cleopatra, l!Vil, în

Cascbook, Op. cit., p. 158.

486
 „ ...
natura. in.f.e1ioară t1"iumfă asupra instinctelor sa.le mai bune şi deşi
păcatul lui capătă un colorit moral şi ne suscită mai eurînd mila decît
eondalllllarea, el păşeşte de la început pe calea disoluţiei cu o îndrăzneală
care înlătură aproape cu desăvîrşire speranţa unei rcabilitări·' 1 •

„Alegerea" lui Antoniu, după cum ni se pare ră demonstrează convin-

gător John Holloway, se opreşte asupra a ceea ce denume~to el .,o a treia
stare":

„.„ însuşirea min\ii rnu a sentimenh1lui care exaltă paoinnea sau

diminuează dragostea într-un mod precis şi distinct. În dragoste:i. lor am•n-
doi oroii îşi găsesc manifestarea şi continuarc:i. propriei lor măreţii, gloria
lor ca oameni creaţi pc dimensiuni mai mari şi mai grandioa~e derît yfata
obişnuită. In aceasta constă nobleţea sentimentulti.i lor (o nobleţe autL•ntică
în felul ei, deşi nu are nimic din nobletea mai lăll.ntrică a lui J\cnt rnn a
Hermionei); şi aceasta este ceea ce-i conferă calitatea specifică de exaltare
dramatizată, elocvenţa, egocentrismul superb chiar dacă sălbatic. Şi mai
este ceva. Dragostea dintre Antouiu şi Cleopatra nu se raportează la
măreţia lor doar ca efect al acesteia. Ea nu este numai efectul, ci şi cauza :
e sursa măreţiei lor. Întrucît le-au fost închlse alte direcţii ale ·deţii, Îlldră­
gostiţli găsesc din ce în ce mai mult, fiecare în celălalt, un model incompa-
rabil de nobleţe şi spirit, model pe care se străduiesc prin toate mijlo[l,cele
să-l întreacă.
Totuşi („.) în exaltarea lor nu există nimic asclms sau nici un fel de
jertfire de sine. Aceasta pontni. că de-a lungul piesei, pentru Shakespeare
măreţia amîncluroraj este 11.na cu debordanta şi exuberanta lor energie
fizică" 2 •

Dimensiunile rea.le alo tragicului clin .J1i/oniu şi Clcopatra sînt dign1rate

şi de Case:

„Pină la urmă, nobleţea lui Antoniu îl aşează deasupra soartei, iar

moartea Cleopatrei este triumful ei. Pe ace~ti doi eroi îi vedem grăbiţi să
se revadă cA.colo unde suflete-odihnesc j Pe-al florilor răzor» (IV, 12, 51);
poate fi acesta locul de întîlnire pentn1 Othello şi Desdemona?
~othello: Ce chlp arăţi, copilă-a relei zodii?/ Alb, cum î\i c eănrn~a!
La judeţ /El o să-mi zvîrle sufletul din cer/ Ca să-l înhnte diavolli ... »
(Othello, V, 2, 271-274).
Situaţiile cumplite ale lui Macbeth sau Othollo, aşezaţi între groză\'Îi\
trecutului şi cea a perspectivei, nu-şi află aici o paralelă, iar deznădejdile

1
Sidney Lee, The Rrnai'.ssance Edition of Antony and Cleopatra, Cam-
bridge, Massachusetts, 1907, p. XXXVIII.
2
John Holloway, Op. cit., pp. 183-Hl4.
lui .A.ntoniu şi; ak Clcopalrci im slut uidodată ca ale lor; profw1zi1u:iJe sen-
timentului tragic ca.re ne înfioară în cuvfolelo lor apar~in Ltmti abis necu-
noscut acestor doi eroi ridicaţi la nivelul rivalităţii cu ei. ( ... )
( ... ) ... via( :t de p.lăceri ncbunc~ti se pliiteşto dar îşi are şi oa farm crnl
ei şi efcctclo nltimo a tot ceea cc moralish1I ar condamna sînt morali',
nu imornlc. Există o nemclnică «slăbire a mi.n(ii 5encralultli nostnp -
faţil de slăbirea permanentă. a norocului sfm - dar tot ce c nare într-lumi,
noblctea sa cnccritoare în difrritcfo ri ma,nift'stiiri, irse în CYidcntă t'a
întotdeauna, iar la acestea se ad:mgit acum npaciratca dcYot<mwntriliti ~i
abnega( il'i enro ii lipseau atH <le mnJt mni înainte. Este absurd să clfitiniî m
din rap dnd ne gîndim hi <lrng:~ sfrn lui Antoniu .. .'· 1•

2
Ccn Cc a duurt tenlft d»mi1uu1lft a pit·sc i, „natura. cnignrnti 1·ii a rlr:·-
gostci", se int crscrtcază eon2i<lerahil cu prinrn în situa\iile a1n:intik ': i
discutate pinii acum, dar dobîuck~lc u i1Hlq.i cu rlP nţfL relatiYfL dn.eft o pri1·i'ii.
mai pu( in ca îJw.trarc şi mai mnlt ca prN1c11p;ire „toorcti<:ă" a lui Sh:1k<·-
S])Carc.
Prublcma n fn~t ::tnn.l.izat~ pc Iar;; in1 r-1111 d11diu nI lui Philip J . Trn ei,
'l'lie L11ce l'la!J of 1!11/o n!J 1111. l Cle111,1!m, nui alrs în capitolul „Natnra
drn g(lstei ca 1<'11lit clrnmati:~:ttr." .. \11 torul njnnge la urm'\toarcle conclu7'ii:

,.Oricare :ir fi na(1na 1lr;1;;ood·l' i, se afirm'I în ]lÎCsii, rcsp~ctiv sublim:J,

sfîuEt, <ll'grailati1 sau duilr cornki1 - dacii nu concomitent astfel - în
escn\a ci cxistit ccya ira(io1rnl, inc:...1)licabil, chiar magic. Tatăl Iformi t'Î
şi cel al DcsdPmonci se plîng c:î pcntrn dragoste au fost folosite farmece.
Castiglionc, D11rton ~i l'idno implică magia cînd ''orbesc despre dragoste.
Kunrni mistcrul sau magia drago stei pot explica inexplicabilul. Carncternl
imxpli<auil :d magici llragtJstci e dranrntizat .. . în imaginea crocodilL1lu.i,
c:irc «ttratfi cmn nu mai arată altccrn, c lat cît îi îngăduie lătimea; nu e
m<>i luuJt <~c el t <'Stc ~i se mi~d ru pro111iilc lui mădulare . Trilieşte din ceea
cc îl (inc i11 \inţă, şi cînd îl părăsrsc dementele, tra.nsmigrcază» (III, ·1,
41-4f>) . l\;dma ci in explir<thilă <·st!' 1lcnpohivii cauza şi cfecbtl cuvintelor
CJcopat1vi:
«Domn i·urtrn itor, o Yorh~. I \oi lloi ne despărţim - nu, nu e bine :j
Koi doi :11r-a111 1lrăgo stit - nu, i!lt<'l' \·;:; ,' Dnar ştii acestea - mă gindeam
cil, n1i... » (J, 3, 86-89).
Katura drngostei, ca însăşi fiiu~:i. lui Antoruu, «Jlll se distinge,/ Pre-
cum o ;1p~-n apă» (IY, 12, 10- 11 ), P ~cliimbilt-onre c:.t norul care îi ilus-
trcazii <:~enta (ff, 12, 2-1-!). Oridt de mrrghi1 şi misterioasă ar fi natura
dragostei, desfil~urarea şi tonul piesei ara.tă (ca Diotima clin Banchetul
lui Platon) că •misterul bărbatului şi femeii este un lucru divin, deoarece
zămislirea şi naşterea sînt Ull principiu al nemuririi în făptura muritoare»·

~ R.U. Case, Op. cil., pp. XXX-XXXI.

4.83
 Fa11l !li că e.xioL:i numeJoasc paralelisme între Platon, Ol"iilin, Dur!"on,
Cipellauus, Fi cino ~i opt'rele lui Shakcspc1u-c cam se conccntreaz[L asup1 ''
dra:;ostri nu dovedeşte că cJ le este îndatorat ca surse sall cfL ideile despn:·
dragoste rnpriuse în piesă sînt ~tipic clisa.beta.ne». Important este fapt til
r;i dnto11iu :;i Clcopalru se ocupă de multe subiecte ca acelea din alte lucrări
i'l'na:sccntiste pri\·incl natura dragostei. Nu este adevărat, cum atl sustinut
cf·i mai m11lti critici, că ne aflăm în faţa llllCi piese scînteietoare cl:u în
uilimă iu:;ta.nţă fără miez. Piesa lui Shakespeare este una clin cele mai
rnm11lcto şi profunde lucră.ri despro natura şi paradoxurile dragostei din
, ilc s-au scris ncodată. far de celelalte se deosebeşte numai prin aceea (;i
«parc su-i J.ramatizczc scmnifica(iQ, s-o facă sii actioneze şi sft dea, ln !.;c
dl' a o ui>cttt<L» (I.cnyi:;)"1•

Din textul premergător „concluziilor" reţine atenţia insistenţa ::1sti;1:"a

n•l<l(ici pl<Ltonice î.ntre dragoste şi identitate, rola\ ie care se încatlrca .f•
lec;1ie in marca temă shakespeariană a cunoaşterii şi care poate fi mmări ri
pnrnindtt-~c şi de la frrcventa cuvîntului self („sine", „cu") şi a formd r
sale coDexc (mysclf „cu însumi" etc.) S[tll sinonimice:

„Clroritra: ... .Anlonin însă/ Va fi el însu~i" (I, 1, 42-43); ,,,I'luh:

Ci11d ci nu csto-Antoniu cîLeodată ... " (I, 1, 57); „Anloniu: Ori frîng art's!e
lanţuri egiptene, /Ori iini pierd sinca-n dragoste nebunii" (I, 2, 10 ! -
103); „.tfoloniu: Eu/ l\Iă pierd pe mine dacă-mi pierd onoarea" (III. ~,
2:?-23); „„folonilt: ... Acea de colo - cum o cheamii /Do cînd nu c~t\}
Cleopatra?"' (III, 11, 98-99) etc.

Extrase diu lncrnrra lui Traci:

„( ... ) Dacă sexele «~c contopesc» într-unul singur, platonlr, sau răm"n
entităţi dr ~ine stiitiitoare, este o problemă pe care piesa o ridică fără s-n
rrr.oh-c. Cii11tarca ccckilalte jnmfttiiţi» e rontrnstată cu c:lutarea. identi·
Uiţii şi a ~uYerunitii\ji. .isticL în timp cc Knight consideră că piesa urm'i-
rcşte contopirea pînii la unicitate, Danby o vede îndreptîndu-se către o con-
tr•pire pc care apoi o refuză. Daichcs subliniază căutarea itlentităţii şi cxclur10
ciiularca rmirii. «În linil mari», spune el, «piesa se ocupă do diferitr-f•'
roluri pc care omul Ic poate juca p0 nenumăratele scoue undo so desfăşon r.1.
:J(·ti1'itatca umană, precum şi de xela\ia dintre aceste roluri şi adevărnt;\
itlcJJtitatc a intcrprclulai ». Lenora Sleot, pcntm care Anloniu şi Cl1npnf1„1
este o picsii despre dragostea pămîntcană, pure să fie de acord cu D<tidic3
atunci cînd explică p:<'su1msa infidelitate a îndrăgostiţilor.

1
PhiUp J. Tr11ci. Tlic Lore Play of Anlony and Cleopatra; Mouton,
The Ifaguc - Paris, HlîO, ])p. 134-135.

489
 ( ... ) Este infi<lclitatca Jctcnninată do fidelitatea. fa.ţă de sine. îndrăgos­
titii pămînteni sînt fiinţe suwrane care nu doresc sit-şi piardă identitatea,
dar caută o alta. ( ... )
( ... ) In piesă există doyczi puternice pentru o asemenea interpre·
tare. ( ... )
( ... ) Totuşi ( ... ) şi identificarea lui Antoniu cu Cleopatra este scoasă
puternic în relief... (.„)"1.
•
Semnificativă, fără a fi nea11ă:rat dominantă, este şi tema cscn(ă-apa·
renţă, prezentă ca joc actoricesc în descrierea şi manifestările Cleopatrei,
despre care s-a scris enorm, cu deplasări ale accentului, după cum se poate
vedea şi din unele caracterizări succinte cc rezumă analizele: „perfecta
curtezanii" (definiţie frccycntil); „ambiguă", „vanitoasă, volttptuoasii, nesta-
tornică", dar „capabiJă de at:işament autentic" (August Wilhelm Scltlegel);
„idealul atractiei senzuale" (Dowden); „între femeile lui Shakespeare, ceea
ce este Falstaff între bărbaţi" (Boas); o „Circe - dar pe cînd în străvechiul
mit, cu drept cuvînt, ea îi trsmformă pe eroi.în porci, potrivit convenţiei
romantice moderne ea transformrt porcii în croi" (Bernard Shaw); „tempe-
rament artistic" (S. Lee); „inepnizabilă" (Bradley); „nu încearcă niciodată
sentimentul de vinovăţie - îi este străin pcccavi (... ) de-a lungul piesei o
prea cupă prea puţin ţ am a ~lirei regină este; prin interese şi comportare, e
femeie, nu regină" (Willrutl Farnham); „Nu ·e numai regină, numai tîrfă,
numai vrăjitoare; reuneşte în fiinţa ci toate aceste naturi contrastante"
(Clemen).
Talentul actoricesc înnăscut al Cleopatrei este examinat de Harold C.
Goddard, din al cărui studiu am reţinut:

Momentul cînd Cleopatra, tcmtndu-se de reacţia lui Antoniu (convins

că ea l-a trădat şi a dorit să-l v:i.dă predîndu-şi flota), reprezintă apogeul
Cleopatrei ca actriţU. şi amăgitoare, al feur<Jii dispuse să facă orice pentru
a.-~i realiza s.copul. ( ... ) Dar din clipa cin.d Antoniu, pc moarte, e ridicat
în cripta ei şi dînsa nu găseşte pe buzele lui nici un reproş pentru ceea ce
a. făcut ea, vălul îi cade de pe ochi ~i de acum înainte nu mai şovăio în
hotă.rîrea. ei nestră.nmtată de a-1 nrma în moarte. Ceea ce lasă impresia
un.ei ezitări ~i a unui joc cu gîndul vieţii nu este decît o înşelăciune folosită
cu cea. .mai maro artă ca să se asigure că hotărîrea ei de a muri nu va fi
zădărnicită. Adevărul este că nona Cleopatra, avînd la îndemînă toate
trucurile histrionice ale vechii Cleopatra, joacă atît de perfect în aceste
ultime ceasuri ale vieţii ei încît nu-l înşeaiă numai pc Octavian Cezar ci
şi jumătate din cititorii piesei. Ea întinde o e-apcană de şoar~ci în compara-
ţie cu care cea a lui Ifamlct pare melodramatică. şi grosola.nă, joacă ca

~ Ibid., p. 117-120.

490
:u:;ă~i roltd piindpttl şi, spre deosebire de prilljul Danemarcei, îşi păstrează
integritatea artistică fără ca măcar pentru o cliplL să-şi trădeze scopul sau
să-i întrerupfL pregătirea pentm comentarii superflue. („.) Pe Cezar, ca să
şpuncm a~a, îl joacfL pc degete. Chiar dacă acesta este încă un joc actori-
resc, el are o altă natură. Nu mai este „artă" manifestată vanitos ca triiunf
personal sau mîndric a puterii personak. Este mai curînd arta folosită
tragic în slujba morţii. Pe cei cc-şi închipuie că eroina este împinsă la sinuci-
dere numai atunci cînd e sigură di dacfL nu se omoară va fi arătată plebei
în triumful lui Crzar, Ckopatra îi piicăleşto nu mai puţin decît pe Cezar
in s uşi. ( ... )
(„.) C'<'rn rr ni se Îllfăti~eaz::i arum 11n mai rstc Cleopatra de altădată
fafC se inloarcr la teatru şi duplicitatea lui, ci mai degrabă o nouă Cleo-
patra, cnrc rautft să facă simbolul ncclrosebitor de obiect, să se înalţe în
v.ona unde arta ajunge pînă la ~da[ft şi viaţa pînă l:t artă, sropul deopotrivă
al arlci ~i al Yictii. („.)
( .„)
„ . !ntoc·mai cum Lcar a trebuit sii-) })ianm titlul şi să înţeleagă rli
1m r te dP-cît mn biet om biitrîn, copilrtros / Dc-optzeci de ani ba încă şi
mai bine • înainte de a-şi putea reciştiga rcgnhtl ca rege spiritual, tot aşa
Cleopatra a trebQit sft-şi cka scama cit nu este altceva «decît femeie ..•
~upu~ă / Dtucrii tiddonse, precum fala J Cc mulgc-n grajd şi mătură prin
rurto ~ înainte ele a putea deYcni o regină spirituală demnă să-şi întilnească
împăratul. Prin umilinp, atît Lcar cit şi Cleopatra îşi descopăr umarutatca.
Furia şi violenţa lui se îmblînzesc ~i se preschimbă în răbdare; mînclria
şi pasiunea ei se ridică pînă fa dragoste. Shakespeare rămîne credincios
tipamlui siiu nntcrior pî11iL şi în detalii, nstfol incît coroana şi ycşmîntul
tli u Hori obiş.nnite ale lui Lear sînt comJllcmcntu1 simbolic al wşmîntului
şi coroanei pe care Cleopatra şi le pune înaintea morţii salc" 1 •

L. Leviţehi

1
!Iarold C. Gocldard, Clco1iafra's Ârlifice, 1951, in Casebook, Op. cit.,
p . VlJ - 140.

491
f'l Ol E

1 l' ft'rÎrÎ]t' la ~f<>:-tr, ~.111] ră1. hoi11Jui la rOlllitlli, ~iHL fu:trte rrPC\f•llft> Îll
pÎl'~rle lui Sh:tl.r.~p•':tr<', 1·a şj în aJr c!'lorl:il(.i dra.!llaturg1 rJiu Hrnwa
sa, ori <le cîfe ori rsto vorba de pC'r5o najc angajate în :11·1i1111i ~au
carac trri z~tc: prin \'Îrtuţi militaro.
!:! Ti,n nl tnchi,1 al tenului ca şi piind negni crnn 1•onsilleralc, îu \·rt· 1111 ·a lui
Shah:;pe:i.p" <':t atribttlc ale urîţ eniri, numai f1·m•'ilc· bJ1. 11dr puti ntl
m1·rit :i r3lW!'alinil do frumoase în Anglia.
Pri11 t' \[lre~fa „frunte tnciurio", cu referire la Cll'r•p.1tr;i. l'hilo
î~i l' 1•1iJ1t•"t' 1li sprrţul prnlru o kmL"ic brnnctii, rum 11:1 11 q,;i pte-
ll<'! c. C.1 1u ma.r1', rn atît mai <le ueîn(cl ·s i bC p::tro f;>p!itl rit :\!:trc
,\nl uni11 s a pitlut îndrăgosti de ea.
3 l 11 alt l <' rnPu de orară la aurC'Sa Clcopaln' i: Îll limba cn gli•!.!i l'UVÎllll tl
!7i1i.•y (\ i1~ 11) t•stc <lerirnt din cuvîntul E!;Ylltiun (<'gipit·an). fu
nr•1n~a lui ,'il ;d," ~ pearC' , se credea în ţ[Lri r·a Italia, Spania, .\n :;li:l
c·i't ţi;;anii crnn oJigin:tri d.in Egipt.
4 .\luzic la ecl <l" al uoika triumYirat numit Trin11wfri Rcp a/,/icar ('1m.<li-
/11 cn1lar iw ('are l-au constituit 01•tal'ian A1tgu~t. ~IMt Antoniu şi
Armilius L••pidns.
Primul llium1·irat acordase tl(' plinc p1ttori lui lnlin C'C'wr,
Cu<tC'US l'ompcins. .Jfagnu şi Marcus Lici11ius Crassus, pPnl rn lm11a
arlminitllarc a republicii roma.n C' .
'frjum 1·iJ•ttul exista. în. ă ca i n ~titu( ic jnriilicfL îmiL iii 11 an al
2()2 î.c.n .' şi era format din trri magistral.i 1rnmi\i Ttiw"' ·iii (',:l'i·
talcs avîud rnng egal. SarC'ina ::iccstora cm nrmărirca cr·,ninali!or,
a.pflJarca Clrdinii puulir<', admiui~trarca îmhisorilor ~ i t·xr·1·nlarrrl
hotărhilor j udccătorcşti.
Triumviiii cra.u aleşi pe o pcrica.drt 1lc 5 ~11i.
Situa(i~ tutbmo din st:t:ul romJn (11u se p11;1t c î1H:1 \orbi 110
imperiu la acra dată) Îll ttrma asasinării lt1i Cezar, dalnrit :i ;•m1'JI Îll-
(ii.rii lui Drul11s şi Cassius tlc a mina puterea rn ajnt or ii nrmat d
pt a .re o org<iniza.u în :\faccdoni:; şi a lui Sntus Pompciu~ ~lagnus

~92
 - fi!d ltti Gn:u·us l'ompl'i -, tare p11sesr stăpî11irc pc Sicifo1,, a
scn 1r ta moti\- prnlrn alrgcrea celor trei con<luciltori militari ~i
pulitV inI!ucn(i mrnţionaţi nrni SILS ca lrirunviri pc termen de 5 ·ni
Îll \'•·p;ll d tu anal 4~ i.c.n., -m:•~islratură rrînnoi!ft pentru alti::; ani
Îll ;j'; Î.l'.U.
C'alitat<'a <11• hi11mYir şi [ciul rnm şi-a cxcrdt;i,t .\ntoniu atcaslf1
funr(i.: explicit litiul de ,.1111ul din cei trei stilpi ai lumii" pc c:tre i-l
d5 Pliilu irt !<!'ena ele rap .
• fare A11lo11iu, nilsrnt în anul 8:3 î.c.n., cr:1 nrpolul lui Iuliu
Cl' z: '" ui;1nu1 sa folia fiind sora arestui:i. din urm'i .
llc·t:I\ ian C'1•z;ir, 1 iun rstc nun1it Oda' i:111 A1tgu>t în piesă, era.
Ji•tl .\tiLi, fiiu1 foli<·i, s•-ra lui Ccmr. Atia rrn, prin unnan>, sora lui
1-l;ill Ant1.i1in iar Od;wian n<'potul arcsl11ia.
lnlju C'l·zar ii atlq·:a~<', prin lestamrnltil sun, pc Ocl:wian, şi
u. ]•' ' ;..Jart .\ntoui11, su>(inătornl lui cel mai dcrnl:lt, care era niunaj
fli 1i ani mai lînăr <kdt ci, probabil din nmza prcsUgiuhti politic
fi militar <le care ~c u1<rnra :\[arc Anton în, - adopţi11nea fiind un
art d · aeor<larP a mu·i stfiri riYile superioare ar<'lei;i pc care o a1·ea
ad•Jpbtul - Mi 1111 at"csta ar fi fost cazul lui .\nto:ii11.
G f;iptttl • .«:„ tcn(t·i Îll \'fl'llL•':l l1Li ~hal;e~penrc a 11uor bufoni în ra<c·lc 1Jo<-.i'1-
t:·~ilnr, rnu ale în(r('(ii:utelor unor bogăta~i, explfrft prubabil insulta
!ni Philo la acln•s:t CIP1111a.trri.
G Fnh·ia l'r<t so( ia lui )lare .\ntoniu şi mai fusrse că~ătoriti'L de dună ori
lll<li i1:ai11tc. Era o foni if' amui(ioatii'l ~i FC amrste<·a în l11ptclc poli-
til'C'. _\ murit in anul ..J.0 î.c.n. )foartca ei ctitc nwn(iou:tl:'i lu piesă
în i:d. l tic.'.?(\'. nobt 13).
7 Tibn1l, rn'11tl Jiu Jll' u1rc c; ~Pzată Ifoma, nn putea să ÎMcc nr;.~111. Totuşi,
un••nri, în urma nuor ploi torcntialc, el se mnflft a111011in(<tlor. La
at·•·.:,tfL ~itua(ie se rcfrrft ~i )[arutlus în Iulia Cc;11r, ::l°t. I, se. ::? prc-
c·um ~i ca~sius în ac,'laşi act, se. 2.
8 Istori lll l'Jntarh rl'latcază în riafa lui . ialu11i11 tă <l('e~ln ~e ckghiza
Ul" c ri în Yald şi ('knp<Ltrn. în camcristfL şi pornca.11 la Îl1timplare
i1ri n ora;ul .\lcxancl„ia fadnd haz de orice şi pli\C'i1tdtt-le sft strn 1le
Y•.r!J:i ru prăYitlia~ii şi mrştcşu~arii.
9 J>i11tn• rde nu1ă iwr>onajl' care intrft în această scenă, p:;.tru riinîn
priniant• nt tftrntc, iM trei nu mai rc~par nitiiicri în re;;tnl 11it·,PÎ.
10 Dl'~i I10<1 cel :\far<' el muc a în fodcca în nemea cînd au loc cwnim1·nt le
tlin 11k~ii ( rrgr al Iut1rri între 37-4 î.c.n.), ac(ilmci1 din ,fo/„„.;u
~1 t'/, ·,1.11/m dPsfi1ş1.rîndu-:.c între JO ijQ î.e.n., diu Tl'pliea ltti Clrnr-
mi,.n rl'zullii c:i a1·r-~t11i Irod i se atribuie faptele succcsClrului sau
Jr„,: .\grippa ('1 i.r..n. - 41 c.n.), rarc, conform ll'gcndei biblice, ar
fi fo-t ră•1 ,u 11zii.lor <Ic jndecarcn lui Isus Hristos şi cxccutarca ltti
111::n Dotczat11rul. Tot ci ar fi fost Yinovat şi de uciderea pruncil11r
în urnw în1;11:irji rn tei trei regi (magi) c:.u·e veniseră să se inchiue

493
 pruncului Isus, - e\'eniment la care se referă Charmian. Existenţa
;i, trei regi Irod domnind succesiv a dus la confundru:ea primului cu

al doilea, aşa încît uciderea prnncilor, ;i.tribuitii lui Irod cel Mare,
nu cornspunde datelor istoriei, afară dacă data naşterii lui Hristos
ar fi cu circa 4-5 ani mai devreme decît cea consider;i.tă în pre-
zent; sa.n dacii datele ist01ice privitoare J;i, primul rege Irod sînt
greşite.
Charmian preia din legenda. biblică (inexistentă la acea data)
dorinţa pe care şi-o exprimă Irod Agrippa, Ia întrevederea cu cei
trei regi, de a se închina şi el lui Hristos.
O aluzie la cei trei magi din Biblie poate fi şi dorinţa lui Char·
mian de a se căsători cu trei regi.
in orice caz, aluzia lui Charmian la evenimentele petrecute cu
ocazia naşterii lui Isus constituie un anacronism.
Pe de altă parte, personajul Irod ca un tiran sîngeros e întîlnit
frccYent în creaţiile dramatice religioase numite lJI iracole, în evul
mediu şi epoca renaşterii, în care, între altele, regele Irod, ocrotit
de Puterile Întunericului, să laudă că porunceşte şi norilor, soarelui
lunii, planetcloI etc.
11 Charmian rosteşte, la înLîmplare, o expresie proverbială, în vremea lui
Shakespeare, care, însă, apare ca o prevestire a sfîrşitului Cleopa-
trei, aspida venino~ă ce va curma viaţa Cleopatrei fiind adusă
ascunsă într-un coş cu smochine. O veche superstiţie spunea că
unele cuvinte, rostite cîteodată fără nici un fel de semnificaţie deo-
sebită, puteau ascunde o proorocire neînţeleasă la data cînd au
fost pronunţate.
12 Se credea că o palmă umedă trădează uu temperament pătimaş.
13 După cum relatează Plutm:h, Fulvia, după ce a fost în mare duşmănie
şi conflict cu Lucius, fratele mai mic al lui Antoniu, s-a aliat eu
acesta împotriYa lui Octavian Cezar, pe care au încercat să-l înlă­
ture de la putere. În ciocnirea armată dintre ei, Lucius şi Fulvia
au fost învinşi şi aceasta din urmă a fugit spre Egipt, pentru a fi
ocrotită de Antoniu. Pe drum însă s-a îmbolnăvit şi a murit.
14 Gnaeus Pompeius Magnus (cel Mare) (106-48 î.e.n.), vestit general şi
om politic roman, a devenit, în urma marilor sale succese militare
în orientul apropiat, una dintre personalităţile politice cele mai
influente în Roma. Pentru a putea înfrînge piedicile pe care i le
puneau senatul şi aristocraţia romană în cariera sa politică, Pompei
s-a asociat cu Iuliu Cezar şi cu Licinius Crassus, constituind primu1
triumvirat (v. nota 4.).
Faţă de ambiţia lui Iuliu Cezar de a deveni singur stăpinitor la
Roma, Pompei a trecut de partea senatului şi partiilului aristocra-
ţiei, pentru a împiedica planuxile politire ale lui Cezar. în ace'1stii

494
 ~ituaţic·, $<'Latul <t rduzat sft-i rdnnClia~di Im Iulitl Cezar Iunc(fa.
de comandant al :muatei din Galia, fapt c<1re 1-a determinat pc Cezl\r
şă pornească asupra Romei. Pompei ~i o parle a condurăturilur par-
tidtdui aristonatic au părăsit atunti capitala, rrfngiintlu-sc in
lllacNfo1ua. mHle an organizat o armalit pentrn a-l în lăt m·a de la
putrrr JW Cf ztn. care pu,ese stăpînir<' pe nr ma. Iuliu Cezar l-a
llTlllărit Îl! frimt~a JcgiuniJOl sale Jl' J'„mpt'i ~i l-a ÎllYLJl<; Îll bfttiiJi:~
!le la Plrnrsali~ (-i<; Î.<'.n.). r~mpci s-a refu ~ iat in "Efipt unde conta
pr 11jnh•r militnr, ilar sirtnir-ii regelui mint•r Pwl<•mrn 1-nn asasi1rnt
p~nfrn a c·l~til,!"a buuiîYointa înYingătorului rarr îl nrmiir<'fl. Cezar
î.m·fi a onlo1wt. rînd aju11sc în Egi1it, c:xerntnre:t nciga~ilor.
Viul «<'I mai mare al lHi Pompei, numit tot t:11aeus PL1mpci11s
l\lagnn•, ÎJllj'i"(Ulli'l Cil fratele său. Sc~du. }'11JnjWillS :\fagnu~, au C<'ll-
tinuat Jnpla lmp()hiY:1 lui folill Cezar îu .:pania. dar au fost învin5i
in lnpt:i <le ln. „luntla (4-i î.r.n.). l:nii istoriti 1111 se onqJă mai departe
d;• fiii ltti P om11ei. însft Gn:u•us Pompriu s :1 fost prins şi executat do
C'<·7.ar, carr s-a inlors în triumf la Roma .•\I doilC'a fin, Rrxtus Pom-
priu' '.lfa::nu~. s-a rdnr:-in.t î11 Sicilia, n111lt' a cnnlinuat rrtzboiul
ci1·il împofriya lui Cezar n.poi împotri1·a !ni Oc!<wian Cezar, cu caro
se îm]Ji"tcă pcntm o perioadft de timp, ciipătînd arlmini~trnrra Siri-
lfoi şi Sardiniri. Ajungînd apoi din 11011 in cvnflirt ru Od::wian
C'rzar ~i Iiind îm ins de acesta, s-a n·fllgiat în Grecia, unde a fost
exrcntat (dr .\ntoniu, în 35 î.e.n.).
15 {'e;fpnn nnei rre<li11ţe populare relatatrt de cronicarul llolin>lt1·1l în
[11 sairnr1 ,foglili, firele dr păr ele cal ţinute un timp într-o gît!Pată
cu n.p~t prind l'in.p.
1·: Al11zie la obiceiul dr a se punr alături de urnrlc fonem.re fiole con( inînLl
!a«rin1i 1·iirsalo de rudele tele mai apro11iate ale dcceda(ilor.
l7 l'<•nJ"„rm tradiţiei pă~tratc în farnili<t lui Antoni11. numrlc familiPi crn
dcril'nt din numeie unuia din fiii lui Ilcrculc, numit Anton.
Plutu.rh relatează că Marc Antoniti, foarte mînd.ru de origiuea
familiei sale - .Hcrculc fiind cel mai marc erou al antichiti"1ţii mito-
ln!!iec şi, în aer-laşi timp, fiul lui Zel'l.s (Jupiter) -, căuta sii-i scmen1l
C'lt mai mult, G.upă cu111 era reprczcutat în picturile sau gravu-
1ilc din an!irl1itatc. Pr lil1gil. faptul că infă\işarea atletică a lui
Antoniu i;cmiina <U ::<·cm a l11i Ilerculc, primul căula să-i semene
legcndarnlni s~u striim'.ş şi în îmbril.rămintc.
In anul 5.:J î.r.n. Marc Autoniu HI 11Jăturni lui Iuliu Cezar, în
~cel moment în Galia, devenind cel mai tlentat susţinător al a.ces-
tui:i. A luptat în 1.imnta lui Cezar la Philippi împotriva lui Pompei.
Dupft asasii.arr a lui Cezar i s-a încredinţat guvemarNt Galiei
C'i,-alpinc, însă Srnatul numind apoi pc altcineYa, 1-a trimis pe
Octavian Cezar împotriva lui Antoniu, care vroia să preia guver-

495
 nMca provinciei respective cu forţa. 1n lup ta tle la Mulina 1 :.Jnilrna)
din anul .J:; i.P.u. Antonia a fost învins şi silit sil piirăsea.sl'<l. pro' inch~
re~pc<·f i,.i1.
\'e11iudu-i în să în ajutor Lepidus, caro avea o arm al l pater·
nicii, au ajuns aru.îndoi la o întclegerc cu Oct a \'ian şi astfc,J HI r 11u-
~tit uit trinmviratul al doilea, inccpînd <·u anul 12 Î.P.n. Î11 haz:1
a 1'.··q•1h. Orta1·i1tn cflp{tfa Spania ~i lhlia, .\.nlnniu OriPrilnl, iar
L<T'"''' .\ fri1 :1 i!P :'\c.rJ ! 1·. n.11<1 ~).
lS 01: ;i, 1;111 (\>7ar s-M n:1~'11l i11 .1111d 1\:j Î.f'.11 .. fiind 1ki:i în vîr:ită d» l~l ani
J;1 :":>-i11:;n·a hd l11lin c,·z:1r. k1'1]P bunil'ii „.1JP, Julia.
:\u111t•I<' s;111 ori~i1ml 1·r11 l'<•ius Octn1·•:rnu~. rare a d~\·111it ('ai1ts
fo!iu.< C:i~,;ar Ol'fa vi1tr1us <lupă ce a fo~t 1uloplat de JuF11 (\·zar,
pri11 t l'st;;111<'1if1tl în •'N•', otl:'J[t ni 11<lnp1:trea. I -<~ numit şi rli·•)tenitor
al ~:·u ..\<lop(im1 1:1 1·upri11"1i inu-un te~tan1rnt Pra o sim;"11 in Flitn-
(i<' rlt' mn~tt'nitor iărnt:i 1·11 (onui(ia (·n 1'< I a•loplat sfi iii lilllll"lll
ft>,,f;itorului.
A<l >p\i11n(,;1fi·111t~ .],, ('rzar :i ca.uzat ;1p: ""ia mai mttlft•r lur1•iri
r.11nlir.î11d r·ar;1t'trn:I ~ăn >Jh't inl dN1a rC'r·r nu eia făcută înaintra unui
lll'•·ţ"Îstr:11, 1·p1·a 1·e imphrn o pn1cotlnr;i r11mplicatii, fiind IH'l'(·,.:trii
apr11liar,•a 1·•d1•;;-i11l11i p intifi\'al :i vot111'adt111i1rilor curia.te (pop11!11r<').
A11gustt1' a f»~t nu titln p1• .-:tn' i I-an a1·onht lui n.1~1·i:1n
s11w.hl şi ad1rnare:: i'•>pul-:•'1 în am:I :!I i.1'.n., ca sem~ •l•· rl„11:-1·h it
re"Jl"<'L Or·l; 1 1i11n ('1·1~.r ;1 anti n fiir:i, lnlia. rlinfr-o prim.i tf1,iitorio .
ln!ia 11 a1·ut d11i !'ii. prnr·!1, n1:1ti dr fkt:n·1<1.11 mo~t••nituri ;d ·::ri.
,\ rf,111 ;r soţit• a. ltti 01'1 :11·i11 n a fo~l I.ii in. P" al rii •1:, 111 Tihc-
riu~ - din prillla r:-<M•toril' ii an':<Uia - Ona\ian l'<'za1 f· :t d. ptd.,
1!11p;'1 mr•art!'a 1im;111ri1' ;i 1·r·lor doi 1wp11ţi din'<'ti ai <ii. i • :n1l11-l
moşl•·nit„r t'i imp:'trat, l'Îiid :i 11111 rit . i11 <l'llll 11 e.11.

19 .Marrns .\v1!ti'i1t" I„ pid11;., al trri!1•;1 di111rc trhrn11 iri. fu sr•P 1':1rti1a11 :tl
lui Tuliu {'pzar şi eolt>g 1k l"lll~ulat al ;H·l'stuia i11 ;i:11il ~R Î.l'.fl Fu»t'sc
numit dr {'pz:•r ~'111-crnator al Ca!iei :\arhnnomis şi Spa11il'i do
!\orlf-fa:t şi punlif maximu•, prcotnl ;,111m·m :tl rcligi<'i r1•111i1nilnr.
n11pfl înfrî11~(·rra lui .)fare .\11to11in la ~lrt!ina ( J3 î.c.n.). :t<·r.sta s-:•
rr'fngiat în f::1lia la L<'pidu•, care i-a oferit ajutoml sim. ;\ ;;(!'P I s-:i
ajans la rrl de al doilea trin1n1·irat (Y. not:t ~ ). După i11frît1grn':l
lui Brutus şi Cassitts la Phili;1pi ( ~1 î.r.n.), Lrpi<lu- a fust numit
gtffcrna.tor al Africii <lu :\onl, de nndr a. f„-;i rl1rmat (în :1i; i. r.n.)
<le Octadm.1 Cezar în Sidlia, ii-I ajut<' împolriYa lui Sl'.\l11s P„m-
pl'ius, care pusoso stflpinirc pc insnfo rn~pPdh-ii( Y. nota 1-1). Scxtus
Pomprius Wnd îm·ins şi ru:;ind din .' idJi;l, L1·pidn s hi ;_!Î t!dit S~I
pi'ltitreze insula prntru ci, rcca re :1 1!u" la un M11W, t a.mat cu
Octavian Cezar.•\ fost în~i~ învins. Od:t\·ian Cezar i-a. l'rtll.:•t 1 ia.ţa,
dar i-a lu:tt functia uo guvcrn<ttor al .\fricii ~i arm:ita, i.hli~îllllu-l
sa-şi stabi loasrft domieiJiul înls-o micf1 l o!'alit~tr, nu clt-p:1rlc de

4?6
 n•\Jll:t. 1111df' plltPa fi ji1111t su b H1pra\'l'g1Jrrr. J -;1 l~ ;nt t11l(1<LdiL \i
lillul Jt< p„n1i1 rx ma-xim11. Lepidu' a rnnrit in an11l 1:1 i.P.n.
21l l'l••npatra fme5!' 1a~arf1 prin lr~tamPntnl tat[dni 'i\lt, Pt.il·•m P11 a.J .\'.l-11 a
\mort în anul ;Jl i.e.n.). n•ginf• a F:;;1ptu!ui la YÎr~ta dP li a111 im-
pro •irnă ru fr:.ii t•l1• • i1u, l't ul o meu al X l l-lu1, 111.u llnfo cle"l! '"'" 1'11-
l tJni hu Plillcm, n. ta.(• •'fii mi11N. au izgnnit-u Jl•' rr·ginit î11 ~tna ,
1w11tru a dou1.iJ ei în 11umde t''C""lui.
Crrn r, \'!'!Jind in Egipt Jupa în!rÎJlg( n•;1 liti Pn111p?1 la Ph:ir<a-
lia, 5i hiltiiri11d n·pttm•rpa in tln·pturi a Clt•111w1n·i, a prtt\'ot:J( rn ull:L
arm:lfii a l'!;1pt1>nilor - zdrnl.Jită <l<' t'a:11.
J~;lLttinind rrgin{t, Clt<tp~1trn a fn~l ohli~':1t;·1 dt• l.'t• zar s1c1-I ai f'1·pl1 1

ni ;;u~1at la dumu1P p•· al d1,ilc« fr•Llt ai 11, ntrl' era tUJ rOJoJ'<H1ol 11,
uu1uit tot Ptolorut•u şi d"v<·nit rt„lom••u ;tl '\ 111-lra, t«i>iit1•ri11d11-,;e
cluar ('ll rl, c·oHform tr«tli\i1i farnili•i n g;llt> t-giptem'. .\tt>,.,t:L a
fost otrii\it de Cleopatr;1 dnp:-t :-turtă nem· \ t:J î.r.n.).
l ~ t•Jr ia l11f'll(Ît1nca.z;i cit l'lt·1°patra ~-:Lr l'i :11'!,tt l:i HP1na l:t tl::t:L
duel a ro~t :t":t>inat ('e:'.a r şi(';! a u1ut u:1 liu 1·11 aeeol:l, namit !'t"il-
rion - 11ds 1!.i1J porunr:1 lui 0l'1a1·ian Au;;u<t, d11p'i ruoartt·a n~irll'i .
21 ::;„~î ll~ Pumpcius, fini ltti l'olllpd c; I ~larr ( ,._ 1111t:i 11 ).
2:! (\· i 1!ui 1u11s1di r:tre ii ÎltHJ\her:i p(' ')cl:t\1a11 ('< l<u în l'.\pi.·di\ia 111i:i-
tar;i prntrn în!;11.urarea lni :\!ari' .\11lonin di11 •i:tliii L·i~a.!pin;i.
2;; l' l11t:trl1 rchLtează tJ Îll 11rma infrln;,:crii ,nfniiP la ~luden<1 (:i!utin:L),
,\::tuniu. fii1nl ncYoit ~;, f11gă in marr g:rnbi1 l'" ~lt· 1111111\i. 1111 <1\11 l';<O
timp. niti el nid <·ci re-I ÎJJStJirnu, $iÎ w niti 1111 ll'I de: rw1ri11d~.
2-l S11cuJ 1~1'1 tnigm:~i. rnre ttrc pu!(•rnil'e talitiiţi 11ar('flt irt', rra (·n11,idnat
ra 1111 toarte Lnn .•omnifrr. l'n a11tur fra•H·Pz, ro11t(·J11j111r:111 rn
8'1:1kr~pran', <1firruă 1·i'1 ~11J111ml pro<lns ck 111i1tr;"1g1ui;i e ·te dt• f;ipl o
starr 1!e l<'l:H;;i1"
25 CP1Jlunn kg„nil1·lor mitol11gi1°<', zei(n \'e11Us, s(J(i:• zrnlui Yttlran (lll'fa.-
isto,), i5i în~cl:l so(ul cu 7.Ptt! ~forte. \·u1ra11, in!'ormu,t de ,\pollo
de• a1·cst fapt, C'•lll•'. tnti o 11!as[1 nwtaliră în rare reuşi <t-i prind ii pe
cei doi 'i11u\'a(i, ducî11<lu-i înai1:tra lui Zen~. Fiul lui \'cnit~. Eros
(.\11111r) e con~i1lrrat, în tmrlc lrgcndr anti<«', ea fiu al ltti Jf:tnc.
2G Aluzir !n titanul .\tla~, roudamnar de Zcus :;ă ~prijinr c·erul cu c·:.LJHtl
~i 1·11 mîinilt', 1ran~fonuat :.tJliii îu munţii .\.llas din .\frira de :\or<l
de· P1•rsru. cîn1l acesta i-a arătat c·:ipul l[edtlzei.
lllelafont Clcnprttrci este o aluzie la forta şi originea htrc·u!Pană
a lni .\uloniu şi la. faptul că, într-o anumită ocazie, llcrrnk l-a.
inlotuil pr· .\ tl:ts şi :t sus(i11ut ci bolta cerească pentru un timp ,:rnrt.
27 Zeul soarcltti şi luminii.
28 Mar 0 1P l'.impri nu a fost niciodată. în Egipt, iar cînd a ajuns în Siria
t'lropatr;: awa mai p•tţin de 7 ani şi încă. nu fusese izgonit;i dii~
(:tra l'i de t11 torii minomltii Ptolomcu al XII-lca.

497
29 Zt·ita e;;i1>t1·a11ii Isis trn şoţia zr11h1i Osfris, zeul sr11·rran al C'f:ipl1•11ill•f.
Clll'(' /li f.i ro~t. la în1·rp11t, rege 111 Egi11h1h1i. hi~ era ii1iţi;il Zl'Î(a
piimintnlui !;'i apoi a r1ew11it i;:i a lunii. llonis, fiul lui Osiri~ ~i ni lni
his rra zrul soarC"lni ln rgipteni. Atît Jsi. rit şi l lorus a1·ra11 tlmplt',
J;i Homa ~i erau aclor:i(i i;:i dr romani.
SO Scxtu · PflmJWi11~ 1\lngnus, (·arr se afJ[l, la 1lfossin:1. în ~· ic·iJia ( L not;·I•·
şi 11).
Sl Ilîu în i111't·rn din tarr ht'nn 111nl1r<'lr nvir(ilor dud intrau în lum,·:1 <11!,.
pamî11lc·a11ii pPntrn a-şi !lita Yiil(il anterioarii.
82 CIN•j1<1trn rrn 'i'1<111Ya. l11i l)tolumr·n al :XlH-lc·a (Y. notn :::01.
83 ln tao:nl în c·ar~ sr rNLugr:1 la g-rsfuri yfolrntr în tim~Hil nnt·i ,·c·rt·"
unul clint re c·ri doi in c·o11fli!'t îşi llllft·a trag-e ad1 nsanil <f„ l-a1·1Jfi.
Li11c·în(rll'~ în c·11zul în rare atesta p!lrtn a~a trrn ..\111zi<1 '" \!!I
ihl'nH·11c·a :;rst ~fi ÎJ1fîlncşt<' ~i în Rr;;rlc J,m,- (IlI, 7) prrr111.1 ~i în
l/rt 111/1/ t IY. I). Enoharlms ]şi exprim'.! clorinta !'a intr<' A11t<•11i11 \·Î
(kt :11 i;111 (\•zar să izlmn1ras1·ă ll!l !'011flid drs!'hi<.
l'luh1rh nfi1mii !';L ::llarr .\ntoHiH ~i-:1 lă Fat barbit tl11p:1 i111'rin-
ţiorf';i :·a la )fo1lt•11;1 tlP r:'itrr Octaviim ('"nota lî).
3-! Paf ri1·ia!I IJ„;,'.at (6!) 8 Î.<'.n.1.11rulrdor al arfrlor ~i lifrrrlor ~i p.-H1·11 al
lui OC'iavian Cezar. pr ran• l-a infltten(at mnlt îu direc·tia sprijinirii
1ntj~1 ilor ~i porţilor, pi in1n• rarr s-au numitrat Horaţiu şi Ycr~ili11.

35 Mar, 11< \'i1b:ini11s ,\~rip11a, gt·nrrnl roman (G3 12 î.e.n.). C:imrl'IP şi

l'fl1JSÎlin11l Jlrefrrat :tl lui OctaYinn Cezar. l'nnl di11trc comanuanţii
arm:1.tl'i lui OC'fadan în bălălia de la Actium (111 i.r.n.), împofrirn
I 1i )l:m .\ntoniu şi Cleopatra.
86 Caiu, Orta\ iauu-, tatăl lui Ottavimms Cezar, :l\'l'a, 1lin prima lui <·;i~ă­
t„ril' c·u Anclwria, o fiică numită Octavia. Din a doua tibători1• m
Atin. fiica foliei, sora lui Iuliu Cezar, îl avusese pe Oc·tad:m şi o a
doua fii!'ă numită tot 0l'tavia. In piesa de fatii Antonin sr cf!săto­
re~te c·u această a doua Octa' ia. Plutarh însit afirmit că Man Anto-
ni11 b-a căsătorit cu sora Yitrrgă a lui O('tayi;m, a ciirri mam 7t fusc·sc
Andiaria, care mai fusese căsiitoritii şi al ciirl'i prim sot rletcdasl' cu
puţin timp înaintea recăsătoririi And1arici. C'um îmtt legra romnnă
interzicea unei Yiiduyc să se recăsătorească mai înainte de zrrr Juni
de la moartea so tultu, a fost ncyoir sii se rcal'ii ~rnat ului tfopc nsa
nc('esară efectuării căsutoriei înainte de frrmrnnl mt•n\ionaf mai
sus. rrra ce senatul i-a acoruat.
87 Anarro11ism. Ctffinh1l amcn (=aşa stt fie!), ntYÎ!lt ('brnir, a fost Jl!"t'!uat
de limba greacft şi folosit in terminologia bisrricrn,srft c·n ~· in:i.
fiind apoi împrnmntat din limba greacă de lim'ia latină. Xu putea
fi folosit prin urmare de romani în yrrmca cinci ~c desfi1şoari1 ac·\iu-
nca. din pie ă.
38 Muntele Misenum c~te nnml'le unui prom ntoriu din proYincin (': m:ia- 0

nia din sudul Haliri. ('011 frmn tradiţiei, ~[isenum a fost unul ,1; trr

493
 insoiitorii lui Enca şi trompetistul acestuia, şi s-a ÎilLtat scălilin­
du-se în marc, la locul Je mai sus. In original, Shakespeare ortogra-
fiază numele muntelui ca Misena, preluînd această formă din tra-
ducerea Vieţilor paralele făcută de Th. Korth, care schimbă numele
de „!lisenum" în „illisena".
39 Rin în provincia Cilicia situată în partea de sud-est a .\·ici :llid.
40 Probabil aluzie la o pictură a lui Venus de pictorul grec Protogenos,
de la sfîrşitul secolului al IY-lea î.e.n., la care se referă naturalistul
rom~ Pliniu cel Bătrîn (23-79 e.n.) în termeni elogioşi.
41 Xercidele erau una dintre cele şase categorii de nimfo, di\'inităti fem.i-
ninc de rang inferior, cu care grecii popul;i,u întreaga natură. Aceste
categorii erau: oceanidele, nimfele oceanul ai; nereidele, cc le cincizeci
de fiice ale zeului Nereus, nimfele Mării Ueditcrane ~i mărilor adia-
cente (cea mai vestită dintre acestea a fost Thetis, mama lui Ah.ilc);
naiadele, nimfele rîurilor şi lacurilor; oreadele, nimfele mtm(ilor şi
peşterilor; napacle, nimfele >ăilor; şi driadele, nimfele copac.ilar.
In original, Shakespeare numeşte nereidele sirene, prE)juind
această confuzie din traducerea operei lui Plutarh efectuată de
Th. North, care foloseşte termenul „sirene" pentru a explica tine sînt
nereidele. Nereidele aveau coi-puri omeneşti în mitologia greacă.
t2 Sirenele sînt prezentate neclar în legendele mitologice. Ele apar t(t o
categorie de fiinţe ale mării, dar fără specificaţia că ar fi jumătate
femeie jumătate peşte (v. M elamorfozele lui Ovidiu, C1irfca a V-a,
unde sînt descrise altfel). Sirenele aveau darul cîntecului, iar vraja
cin.tecului lor atrăgea corăbierii spre stîncile m1de cîntan ~i de rare
se sfăTîmau corăbiile, mateloţii pierind apoi în valurile mării.
Cînd au trecut pe lîngă. stîncile sirenelor înso(itorii lui Clise
şi-an astupat urechile cu ceară ca să nu audă nici cîntccul sirenelor
şi nici comenzile lui Uliso, iar acesta a cernt să fio legat de catargul
corăbiei ca să le poată auzi cîntînd fără să îndrepte corabia spre
stîncile de care a\cau să se zdrobească altfel.
Cînd, dup ă un timp, a trecut prin di-eptul sirenelor şi corabia
Argonau(ilor, plecată să aducă Lina de Aur din Colchida, argo-
nauţii i-au cerut lui Orfeu să cînte din liră, acoperind astfel cîntecul
sirenelor, prin calitatea superioară a muzicii lui, argonauţii nemai-
tlînd ascultare cîntecului primelor. Deoarece, însă, sirenele fuseseră
sortite să trăiască numai atît timp cît cîntecul lor va putea vrăji
oamenii, cum argonauţii au rămas indiferenţi la cîntecul lor, s-au
aruncat toate în mare înecîndu-se.
în statuile moderne, cum este aceea de la Copenhaga, pe malul
mării, şi aceea de pe stînca Lorelei, pe malul Rinului, sirenele respec-
tiYe sînt înfăţişate în întregime cu corp de femeie.
43 O parte <lin descrierea corăbiei Cleopatrei este prelua.tă. ilin Plutarh
(riafa lui Anfoniu).

4?Q
41 Pcnlnt rcspedan•a fr~tarnentului Jni Ptulumcu al XI-l~a, tatăl Cleo-
patrei, care lă sa. c Hepublica Humană cxcrntoarea sa testamentarii,
luliu Ct·zar a ingtalat-o po Cleopatra r<'gină a Egiptului. CtlrÎn(l,
t.!upi ateca, Ul <lftdu naştere anni fiu, dnpft nun arati't tratluc·erra
ltti Th. :'\orth a rirfii lui C('·rrr, l'ftntia lornitorii Alcxan<lriei ii
spU11«1U Cl'~arion. adită fiul lui t'l'Zl• r.
4:i Confo1m rn•din\<'i JH pular<', firr·are 1 m are un duh ocrotitor care îi
ÎIH.l.rumPa~.ă faptl'lC.
4G .\nacruni,m .•Jornl dl' bi liartl uu <'fn runosrnt în acele Yn·mttri. , hak1'-
~lH an, a i1rl'ltt«l însil idcl'a C:\ bilianl1d t'ra un joc egiptean şi er:L
foartt' mult pratli1·td <l<' ffmf'i clin pic~a Ccry!aml orb d/11 .1l1.r101'irit1
<ll' (jcorgc l'li~pnnn (l:i.i9 1G31? J.
47 I~elatările l'i~<·Jla!n·i pri,·in<l folosin·a unor articole de imbriit[uuinrc
ft nu•iasl'ă pP11t rn iun ~mîntarea !ni .\ ntoniu, cinu era în stare <11'
ebril'tatc, pn;1tc fi u altt1.it• la r:·i tn'i ani pr rnrc Iforcnlc - str:t-
m 11~1tl l1ti .\lltoniu i-a p•'tn•rnt l:t rnrll'a Omtalei, regina Lidi1·i,
tind, indr:lg-<,,;tit tle rq;i11il, Jlenn!c rcHHn( ase la viata ~a tle iwcnturi
rr1.il'e ~i ,;c imlinfra ~i în haine frnvieşti.
48 Cn tîniir d1' O flllllllt •l·ţr perfectă tare S-a Îllllr~gustit de propri1d Si°lll
1Lil' rdl<'f'tat în apa unui izvor ~i s-a topit apoi de tlragostc penl •n
siur, pî11ii cc ~-a transformat în fl1'ar, a ni re îi poartă num„lc. L··-
g-<' tida ltli :\arci~ t•:;le p11,·cstilii în Jl11riw1rfo:clc lui 0Yitliu, C11r/c.1
(t fI!-tr.
40 Îll mitnl„g:ia g-rrai·ă. existau trei wrori Gorgone care trăiau în Libia.
în locu•' i1it1 ;n l'<!tl. pr cap, ş"rl'i şi a watt aripi, gheare şi <linti enormi.
llintn• t'll', nm;Ul i >ft•du za era m11ritoarc şi fusese sortitii <le zei\<4
.\t1 na >ii prP~rlii1nlH' în pia1rit pc oritiae o p.-ina ..\ fost ucisă de
Pn<1•11.
60 C'ma hLi l'„111p1·i Cl l )[Mc a ro. t \'Înuută la litita(ie. Antonia a rnm-
p ;ll<li·.J, dar. <'lllll prc(11l rasri trclmia plătit sta!ulni, Antoniu nu
a JJLid plilti! srnaa T<'spccti\·il pc moti 1· cit nu a fost rcto mpcnsat
l1"i:!i n m:Lrilr sc·n il'ii pc care Ic-a auuo H.r·pnblitii Rom·lJH'.
PomJH'i îl c• •mparit pe Antouiu cu uu c11c, care, <lupi• cum se
ş• i„. ntt-~i farl' <·uib propriu şi î~i d~pune ou:tle în cuibtuile altor
p;·-:i1 i.
61 l'lt'11p;il ra. fiind îw1•i1 ditaiă tle fral<'lc si;u de a se întîlni cu C'cza.r, n
n nu·.; la. o strat:-gun:-t deosebit de originală. l.,"nul dintre prietenii
Pi, 11:1 nq;n>tur din f'icilia, numit Appolodor, a venit la. Cezar adn-
tiuilu-i in <la.r un cornr, fiind astfel lăsat să treacă de gărzile cgip-
tl'nr 1·arc pftzrnu palatul unde cm găzchtit oa:1lctelc roman. în rovur
rra înfit~urntli Cleopatra.
62 Aluzie l:t crc<lin(a p11pulariL dup;'t tare croco<lilul yarsil lacrimi cîn<l î~i
mfoînci't Yittinv·k. Referiri la această legendă se întîlncsc şi în Olhcllo
(I\", 1 ~i Z Hcu .-:c al l'f-lcn, III, 1). Unul dintre contemporanii lui

?>oo
 Shakc~1warc rclatutd. în această p ri\'ill\it, rii afanri inil 1ro-
codi lui prinde vr<'un om, la malul a1> i san ling;i \·1··~0 stînd, îl
•)lll•Htrii şi apoi îşi u1.U cu lacrimi \·ittinrn înainte di• :L o 1h.>Ynra.
o3 l3ae:;1rnla era Jwn~ul bacantelor, femeile i·are ii î11~•1\r:111 pe Da ·lius,
zcnl vintdt1i t]a greci Dionysus) în dlăloriih• ~i r:qw11i(iile ~;de.
l3;1eantcle sînt reprezentate în operele de arUi ;ile ;~11li..Jiil Citii stiipî-
nite tle un entnziasm nebun, dansînd 1·11 rapt>tPIP .Jatr pr ~patr ,
părul despletit şi ţin1nd în mîini bcţi5„are înf:)~111at i11 i1·d<'r:i , t<l.1-
gen>, ~iibii sau Şt'rpi.
51 Aluzie la hinHuuo~ruta tadicii a carn!nilor p:ir(i 1·:1rr, dup:·1 1·c îşi
amncau ;impra du';'nutnalui st1liţ1•!1• lor cc·urtr şi vcf(>, eyitau lupta
corp la corp, pornind î11 fnga mn.rc inapni ~ i trimitîntl, întorşi in ~;1,
o pl1rnie de Eiigrţi arnpra :~et•lora rare nr fi vntt .ă-i 1m11flrea~că.
{\.j În annl Mi i.c.n. hiumvirul· Cra<~n~. f'P.ff' Pr:t ft•:lrfe IJngat şi, în t·;1li-
tatc de pro-consul în Siria at~case Pa1(i;1 1·11 s1'•l}llll 1le a o jefui,
fo.-:Pse î-nvins, în dmpiilc Mrsop1it1unit-i. r!P Sur<·u;i..<, 111rnl rliutro
g1·nrralii lui Oro<ks, rPgcle part.ilot. Prqmniudu-i lui C'r:tssu~ o
lntrevcdPn\ act>sta, intrczîndu-se în c·udntlll !ai Oru<.J..~. a a1·(·1·pfat,
fiinJ apoi uds, turnîndu-i-se aui h·Jlit î11 g11rf1, n•;,;1·1<' ['•,rf.Îlor :ir;i_
Unei <t>tfcl d1 l-a Jllll<'p,il Jl"l1trn ptdfa 1asfqi0as;i pc ruc o avea
pr11trn a11r.
După moartea lui C1:h'fus, Orod<•s <1 înn!'dinţat n•maH<la ;i.rma-
tci rinlni >illl Pacorus, care a atacat •1<' mai 11111ltl' urî Sirfa în anii
urnt:it•>ri, fiind însiL rrspius mrrrn dr r1 nrn11i.
!11 annl 38 1.r.n., încercînd o Jl(JUit i11rndarc a ~iri<'i, Pacnrns a
fost im-ins de Vrntidius, loc(iitoml lui ~fare .\ntonin ~i omorît în
ln1•ti1.
nomanii au considcrnt acea$tă victorie o rf1zlmnarc a morţi i
lui Cra~sus.
6G Agrippa îl ccmpttră pe Antoniu cu pa~iirca Phoenix clin legendele Gre-
ciei antic<.', caro era unică pe lume. Phoenix trăia 500 sau chiar GOO
dC' ani dnpf1 care îşi sfhşca viaţa în flăcările unui rug clin crengi tle
copaci aromatici. Din cenuşa păsării EC nit~tca apoi o nouă Phoenix.
67 Cînd un cal awa o pată ncngră între ochi, faptul era. considerat 1u1
srmn rău dcoarcco dătlea animalului o priYirc răutrtdoasft şi în
accla-~i timp speriată.
68 Scena de [aţit este considerat ii de unii comcn tatori ca o a.ll1zic chirii la
întrebările pnse de regina Disabeta, rcfm·itor la n•gina ;\faria ~tua rt,
lui Sir James ~folvil, ambasadoml reginei Sco(iri în .\nglia., ln amil
l.ji)l, ~i rclat'1te in Jlernoriile accstui:t.
6D Difcri\i .i comentatori ai fizionomi ei omeneşti afirmau că o faţă rohmdă
exprima prostic, iar o frunte îngustă, lipsa tot;ilă <le intcligrnp..
iO Su:tus Pompcius, îndns în ieilia, s-a refogiat în Orientul Apropiat
unde intenţiona, probabil, sli. J'illlil. tăpînire po pro,·inciHe lui An-
toniu. Atunci acesta, pentru a. nu fi învinov~it personal de crimă
impotrh·a lui Pompei, a ordonat, po dt sa pare, lowren.entilor să.i
să-l omoare. Astfel, în timp oe el, Antoniu, era angajat într-un nou
război cu partii, locotenentul său Titius găsi mijlocul de a-l prinde
pe Scxtus Pompeius, care se refugiase 1n Insula Samos şi il execută.
Faptul a produs mult,ă, indignare printre romani, asa că, dupit
ce Titius a revenit la Roma şi a dat o serie de spectacole, pc chel-
tuiala sa - pcntm a-i cîştiga SllnJlatia -, ducîndu-sc o dat.ii. la
tcatm, spectatorii prezenţi 1-nu izgonit clin :uuf.iteatrn cu hnidnirli
şi strig1itc insultătoan>,
Gl Pasajnl este preluat din I'lntarh.
Înainte ele a muri, Cleopatra a trimb pc fiul siill. Crsarfon,
pe11tru a-l şti în siguranţii, hi unul clintrr regii din India, cu care
era în relaţii ele bună prietenie. D11pă moartea ci, OcblYinn Cezar
i-a trimis Yorbă lui Cesarion sit se reîntoarcă în Egipt pe11tru n-1
întrona rege al acelei ţări , ca mn~tmitor al Cleopatrei. I-a trimi"
totodată şi o g:uclă romanrt să-1 însoţea r.ă. Cesarion, în vîrstă atumi
ele aproximativ 17 :tui, a pornit spre Egipt, încrezător în mesaj1 l
melei sale (care îi era mpot -- mama lui Oct:wian Cezar fiind ya1·a
!ni).
Pc clrum însă, într-o noapte, tabăra în care so odihneau căl5-
torii a fost atacată, într-o regiune de pustiu, ele o ceată pnternită
de bandiţi care i-au ucis pe toţi, inclusiv garda romană, aşa că nu
s-au putut afla nici un fel de amrunrnt.e în privinţa crimei comise -
bandiţii neputînd fi astfel identificaţi (v. nota 44).
62 Alexandru şi Ptolomeu erau fiii lui Antoniu şi ai Cleopatrei.
Ccsarion fusese declarat rege al aceloraşi ţări pc care Ic stftpî-
nea şi mama sa Cleopata.
împărţirea provinciilor romano între Cleopatra, Cesarior,
Alexandru şi Ptolomm1 este preluată din Plut.arh şi a constituit
motivu.I principal pentru cuc Roma a declarat război Cleoziatrei 1,i
sfetnicilor ei.
69 Numcfo regilor aliaţi şi ţările acestora sînt preluato din Plutarh cu
oarecari omisiuni şi schimbări, probabil pentru a corespunde versu-
lui iambic. Istoricul afirmă că Antoniu :n·ea opt regi aliaţi.
64 Octa\·ian Cezar afirmase acestea în Senat şi înaintea ru:l.unărilor cetăţ{'­
neşti, care au revocat împuternicirile date lui Antoniu de a guver.M
Orientul Jnijlociu şi au declarat război Cleopatrei şi celor din preajma
ei, care conduceau de fapt Egiptul şi, prin Cleopatra, şi provinciile
romane guvernate de Antoniu. C:klopatra a fost de asemeni acuzată
de folosirea vr~jilor şi a unor elixire de drngo te cu ajutorul cărora
pusese stă.pinirc pe Antoniu.

502
65 Ornş in Albania.
6G Plutarh afirmă că forţele militare ale lui Antoniu erau cu mnlt upe-
ri.oaore celor ale lui Octavian Cezar.
Astfel Antoniu ayea 800 da corftbii, 100.000 pc·dcstraşi şi
lZ.000 călăreţi, în timp rn Octayfan Cezar iwc11 numai '.250 de co-
răbii, 80.000 ele pedestra.şi şi aproape tot atîţia cilăreti cît şi Antoniu.
Flota lui Octa>ian Oe-zar crn însă bine organizată, cu echipaje
instruite şi încercate în lupte navale, iar trupele de uscat constau din
legiuni disciplinate şi akăttuic ilin romani; în TI"Cme cc corăbiile lui
Marc Antoniu ;-,yeau echipaje incomplete, eterogene şi rccrufate în
grabă, iar aimata do uscat era lipsită de omogenitate.
După rnm rezultă din relatările lui rluturh, l'lfarc: Antoaiu n-ar
fi pierdut bătălia do la Actium dac-d, nu şi-ar fi lăsat fără comandant
flota şi armata de uscat, alăturîndu-se {'leopatrei cînd corabia aces-
teia a părăsit, fără moth·, lupta.
67 Nereidă, mama lui .AJ1ilc (Y. nota 41).
68 Soldatul care îl îndeamnă pe AntoHiu sii: lttpte pe m1 at şi Hll pc apă
este pre1uat din Plutarh, umle folosc,ştc nwin le a,emiinătoarc celor
din replica din scena de faţă.
69 Numele vasului aJuiral al flotei' egiptene; pc care se afla r!copalra.
70 Invocarea zeiţei romane Iunona, soţia lui Zcus, apare oarenun în con-
tradicţie cu invocările adresate zeiţei egiptene Jsis, în trecut. Pome-
uiroa numelui Junonei ar putc:i. însemna pierderea încrederii Cleo-
patrei în zeiţa ~a protectoa,rc, din- ea.itza sitirn(iei ncferieitc în care
a a.juns.
71 în dansul „morris", daus popular în yrcmea lui Shakcspctur, dansatorii
ţin în mîini săbii, c<lrr, bincîutcles, 11u numai rolul un.or.podoabe ~i
nu sînt folosite ca il1tr-0 luptă realil. Dansul foscsc adus din Spania
în A.nglia şi er:i de origine mamă. Dnnrntorii erau îmbrăcaţi în cos-
tume fanteziste ~j lmpodubiti rn J.Jangliei şi clopoţei.
72 J'luiarh relatează ră Antoniu şi Cleo11atra i-au trimis un sol lui Octa-
vian Cezar solicitîndu-i să-i lase Clcopatrni şi copiilor săi Egiptul
şi rugindu-l totodată să-i perJuită lui Antonin să se stabilească la
Atena ca simplu partinila.r, dacă nu-i mai perJuite să mai ră.mînă
în Egipt. !n acelaşi timp îi explicau că nu i-au putut trimite vreun
alt sol mai important, trimisul fiind EuphJ"onius, preceptorul copii-
lor lor, deoarece fuseseră părăsiţ.i de aproape toţi oamerui de seamii
clin jur, iar în puţinii rare mni rămăseseră pe Ungă ci nu ayeau des-
tulii încredere.
73 Clcopaha nu 1-a cunoscut pe Gnacus Pornpeius l'lfagnus (v. nota 28).
î4 Plu.tm·h relatează că trimisul lui Octanan Cezar a fost biciuit din ordi-
nul lui Antoniu fiindcă Cleopatra ii dăduse mîna să i-o sărute şi
fusese rnrprius de _\.ntonht asupra gehtului, fapt care l-a făcut pe

503
 ai:csta rxf rem ele gc los, crczinil cil Clcopatrn nu mai nutreşte ace-
lea.şi sentimente pentru el ca în trecttt.
75 Ahtzio la oroul troian Hector, comandantul şi eroul troicllilor l;t ;:i.scilinl
Troici de cutre greci. Era considernt printre cei m:i.i mari eroi care
au luat parte fa acel r:lr.boi întrucît era un simplu muritor, pe cllft
ncme, eci mai mnlti dintre ceil11J\i croi de fmnte ayeau printre
asccndrn Iii lor şi zei. Astfel, î1ffi11gătorul lui [foetor, Ahile, era fiul
nereidei Thctîs, ~foe clescin<lra <lin zeul Poseidon, Agamcmnon
din Zcus, trofanul Enra era fiul zcîici \"onus PLC.
76 Ilrrculc, ea nepot al poctuhti Alecu, ora numit şi All'idt'. ~fare Antoniu
se coubi(lt-rn dci<C!'ll dcnt al lui Ilcrculc (I'. nota 17).
77 !n lllÎnfa SD, socotindn-sc trltdat, IIcrmlc 1-a zyîrJit pc Lieh:is - deşi
a~csl::L r.rn JJfiinoYat - în înaltul cernlui, de untlc a căzut in mare
transformîndn-sc i11 lmJ0yaui do pi<ttră.
78 Rege al in~uki S~hmis ;-ila:iti1 în clrc•1)lttl Atticci, wi<le Si' află oraşa!
Atr1rn. Fi1d ~ăn _\i;n; Pnt con~idC>r<tt în ta.biir;:i. grecească al doilea
în vitejie, după ALilr. Srntul său ent deosebit de rezistent la loYi-
turi, ayî11d şapte pici de bou suprapuse sub învelişul de ala.m:i., ceea
ce il filcusc su 1~11 poată fi străpuns de suliţa lui Hector, dupi1 cttm
relat ează Iliarlrr. ;\înnebunit de durere dnd grecii i-au atribuit armPle
răma~e dt' la Aliik, după moartea accs{·uia, lui UliRe. Apoi, reYo-
nindu-şi <lupă crii:a de ncbmtic, s-a siuur is.

79 Cunoscut şi oub numele de mistre(ul din Calydun (.111 Aetolia, regiu11c

în Grceia <ipuscanG), o Ifarii cnicU şi uriaşă, la \"Înarea căreia au
partiripat 11nm0rn~i YÎllători Y<'sti(i, printre caro a făeut mai urnite
vi<'tiroe î11ainte de a fi riipus.
80 După căilcrra Troiri, Ema impreună rn troienii c::tro se sa!1·aseră clin
cetate, înd1rplîndu-sc ~11ro o ţarrl nouă, s-a oprit la Cartagina, a
eărni regin5, Didnna - întcmeietoare;:i. cotă\ ii-, s-a îndrăgostit
de eroul troian. Î11clrăgo,tindu-se, la rîndul său, de regină, Enea
&mina mrreu continuarea călătoriei s11rc Italia. Primind însă po-
runcă din pa1tca zeilor să-şi continue drumul spre locmile pe care i
le hărăzise dcs ti11ul, Enca a părăsit Cartn,gina. Dido s-a sinucis
atunci, de durere. Legenda dr:i,go tei lui Didona şi Euea este redată
în Eneida lui Yirgiliu. Din punct de yeclerc istoric însă, între căde­
rea Troiei (1184 1.e.n.) ~i întemeierea Cn,1-t!Lginei (853 î.e.n.) sînt mai
bine de trei sute de ani.
81 Scena încercării de sinucidere a lui Antolliu este preluată îndcaproa110
din Plutarh.
82 Scena de faţă, precum şi cele următoare, urmează îndeaproape desfflşu­
rarea evenimentelor aşa cum sînt descrise de Plutarh.
83 lntîlnirea dintre Octayian Cezar şi Clcop<ttra e inspirată tot din Viafa
lui A11toniu de Plutarh.

504
84 Livia cn1 so(ia lui Oefavim1 CozM cu c;i,ro accst<L se cii.sii.torisc îu anul
38 î.e.u. J\faj ftt~cse căs:1torită o datf1 şi diu :1cca primii ciisătorie Sll
născu.se Tibcrins pc carr, m:.ti tîrzin, Octavian Ccz:i.r a\'Ca să-l adopt<!
şi să-l l:ise mo~teuitoruJ sătt (v. nota 18). Li\·ia a încercat sii-l con-
Yln gă pc Tiberiu sf1 o accepte ca asociată 1<1 domnie, dar nu a reuşit.
A mltrit în anul 29 e.n., îll \'ir~lă de 82 sau 8G de ani.
83 Cleopatn1 ii explică lui Tras cc le aştc:iptf1 da.că OctaYia11 Cezar le va
duce la Romit şi \OI face p:irte din cortegi1tl sii.u triumfal ca îm•inse.
Totodată. întrornde cil. în viitor dragostea ci şi a lui Antouiu va forma.
oui1•c ntl unor reprezentaţLi teatrale în carti rulttl ei va fi jucat de un
„băfr\:mtlm rn glas subţire", dupf1 cum era prnctita în teatrul epocji
111.i ShakeR11carc, unde rolurile de femei erau interpretate de adoles-
ceu( i a căror voce copilărească l.c putea permite asemenea roluri .
Faptul este mcnţiomit şi tn Hamlet cînd, în act. 11 se. 2, Hamlet
îi Sjlltnc băiati1lui care joa1·ă rolul reginei, în lliesa ce se va rcpre-
zcnu1 în fata regelui şi rrginei, că speră să llll i 'C îi spart încă V{)Cca
(t'a în cazul adolcsccn\ilor mai nrnri), ceea te ar putea compromito
n•11n· zcutat ia.
Deşi po continent frrneilc erau admi~c să aparii pc scenă, în
Anglia :1cest drept le-a fost arordat 11bia dupfl Hcstauraţia Slua.rţilur
(lli\il ), an1unc în anul 160:3.
86 Egiptc11ii adonrn ltrna sub numele de Isis. Cleopatra o considerase pe
lsis urept zrira ci protectoare, îmbrăcîntlu-sc d1iar cum era înriiţi­
~atil. zci(a în reprezentările pictmale şi statuare ale epocii sa,lc,
apărînd <LStiel, in clifcrite rîndltri, în c<tdrul uuor ceremonii publice.
Ahtzia Cleo1iatrei priveşte nestatornicia lunii, clin cauza diferitelor
faze ale astrului ceresc, a~a incit acum, cînd a luat o hotiirîre nestră­
mutată, îşi părăsrştc zeiţa pe care o a <lorasc pinii atunci (v. notele
29 şi 70).
87 Plutarh rcl<ttcază cft, du pi înfr.îngerca tle fa Adi um, Cleopatra a expe-
rimentat otră rnri, precum şi cîcctclc mn~cilturilor ur10r şerpi vcni-
no~i. pe conda,mnaţii la moarte din închi~ori, peut.ru a vede a rare
anume pot produce o moarte cit m11i netlurcroasă şi mai rapitlă.
88 1u textul original, Shakespeare folosrşte numele latin „asp" pentru
\·ipera numită aspidrl. Dl'şi în franceza \'C'che cu Yîntul apare in
funu:t aspide, în tradttrerile moderne în limba franceză dcuumi·
rea este ace(' a de aspic, fonn:i m1b earc apa.re şi în tradu<'Cfl):l
op1•n·i lui f'lutnrh în limba e11glcză cfrctuat~~ de Tli. North,
anume aspicl.e (în dicţionarul englez Oxfortl dctrnmi rea apare ca
aBJ,1 şi as1;ic).

V. Ştefii nest'U-Drăgâneşti.
CORIOLAN

Traducere de TUDOR V/ANU

PERSOANELE

C'AJUS M.ARCIUS, nw.i lirziu TULL U:3 Al.ll„lD!l'S, rond111· it-

Caius Mar cus Coriolr111 11,<1 tnrul Y1Jl>o•ilor
corrnm<lanţi f'.'l LOGOTn:'\l'}:'\T \L L UJ

l militari in AUFJ l) rus

TITUS LARTILS r'zb ll·ul CO::\JU R.\T I, îm11r1'nn., ru .\ 11J'i-
COilflNIUS u t .
imJJotnva d i11s
volscilor NJCAN0!1. un rom:iri
~IENENJUS priltenuJ F~ CET.\TE..\~ Dl ;\ .\XTI nr
AGRIPPA, lui CorioJan ,\ DH.IA~. uu voise
SICJNIUS VELl:Tl'S l tribani ai JlO rA G.\RZ I 'IOL'r !~
lUNIUS BRUTUS ( popo1ului \'\)J,U.\[::'-l U., rnania lid t'oriolan
T!NĂRUL 11ARCIUS, b.1i<ttu l lui VlRGlLlA, soţia lui Coriulan
Coriolan V.\LERL\, prietena ri.1gilit•i
UN SOL RmIAN SLUJITOAREA vrn nrLJEI

Rom:i.ni şi vnlsci-senatori, patricieni, eLlili ,

lictori, ostaşi, cetăţeni, soli.
Acţiune:1 se petrece la Roma şi în împr jtirimi,
la Corioli ~i în împrPj u rimi; l~ .\ntium.
1\CTUL I

SCENA 1

Roma. O «lradă2.
Apare o ~cafti de rcluulafi c11 ciomtgo, măciuci şi alte arme fn rnîim.

L'\TÎJCL CETATEA:\: Nu mrrgP\i m;ii c!t·parle pînit nu rur1 ascultaţi.

A1 DOJLE.\ CETkf E.\~ : \' orlw:; tc ! \' orhL";ite l
1XT1ICL o:TAT.E.'1.S : Sîntc1 i l101ăr11 i să di dati yjata mai bine
dccît ~r~ erăpaţi d<' fon,n;r<J ' ' '
TOTl Cl~T:\TE::\lI:
~ . Sî11iem hoti:\.rîlil
' Sîutrrn hotiirîii!
,
L'lTîn.: L n:TĂ TEA~ : AflMi nwi întîi dt cel mai mare du~man a.1
pop nru!lli c~te Caius ::\lan:: in;;.
'fOTI: '' 1im! Stirn !
1.YrIIui CETĂ1'EAJ:\: Srt-1 ucirkm, ~i o $tt eurnpt1r5..rn grînl cu pre! ul
h otărît de noi. SîJJtem <:u to\ ii de ii Ceastă pi'1.rcrc?
TUTl: _\.111 pi'Llă,'rtigit d0stnl. Să i.r2ccrn b fapte. Îllaintc! Înainte!
.
AL DO lL E.\ CEL\TEA:\: 1uc5. un cu dn t, cct5.tP1u '
\
Î\"l'Îil:T. CETĂ'fE.\X: SîHtcm luaţi drept ccirttC'Jli săraci, patrfoicnii-
drept c1.•titţeni buni. Pri~ornl uollililor ne-ar putea hrăni pe toţi.
Durit 11•·-ar da m,mni ce le prisosc~te, îuaintc de a se strica, am
pute:1 C'rrde di. ne Yin omenc~te în ajutor; dar pti.:rerea lor este
că şi a~a. i-am costa pre'" rnnlt. Foamea, care ne istoveşte, pri-
veliştea mize>riL·i noastre este catastiful în care î~i citesc buna
lor stare. Suferiuht noa„tr5. este desfătarea lor. O să ne r[Lz-
bnnăm cu fun;ilc· 11oastre>, înainte de a rngini ca ele. Martori
0

îmi cî11 L zeii dl Yorbesc aţa din J'o; ,mc de pîinc, nu din sete de
răz.bunarc.
M. DOILL\. CE'L\TEA:\: Yrrţi s5. ne repezim asnpra lui Caius l\far-
uius:' .
TtrfI: Awpra !ni mai î11Ui: e 1111 cfo1l' f«ţă de popor.
AJ, DOiLL\ CET.\TL\. -: Dar v-aţi gî11c1it la scniciile pe care le-a
iĂ·di i~ iz"1 ii!'

509
[I, 1]
lNTîlUL CETĂ'ţ'EAN: A adus! Şi pentru asta ar putea fi lăudat;
dar s-a răsplătit singur prin trufia lui.
AL DOILEA CETĂTEAN: Nu vorbi cu atîta răutate!
ll'\TiIUL CETĂŢEAN: Vă asigur că toate faptele lui glorioase au
pornit numai din iubire de glorie. Chiar dacă oameni cu puţillă
judecată cred că le-a să"\irşit pentru patrie, adevărul este că le-a
~ăvîrşit numai pentru plăcerea maică-si şi ca să aibă de co să
fie mîndru; căci trnfia îi este tot atît de mare ca meritul.
AJ, DOJLEA CETĂŢFA~: :Xu-şi poate schimba firea, iar voi faceţi
din asta un viţiu. Dar cel puţin nu puteţi sp1rne că e zgîrcit.
11\TîlUL CETĂŢEAN: Chiar dacă nu pot spune asta, uwinui:rilc nu-mi
YOr lipsi. Are atî1.ca păcate, că ostene~ti mimărîndu·lc. (8trigăle
în clcpărtare.) Cc strigăte se and? S-a răsculat p:irtea cealaltă
a oraşului. De cc nc-mn oprit aici Eă pălăYrăgim? L::i, Capitol!3
TUTI: llaidcti ! Haideti !
!N'l;ÎJUL CETĂŢEAN: Tăcere! Chic SC <lpropie?
( l1dră Jlrnmius .J.grippa 4 .)
AL DOILEA CETĂ'Ţ'EA"N: Preacinstitul ::\1cncuins Agrippa, mml
care a iubit totdcamm poporul.
lNTilUL CETĂŢEA„"\": E un om destul de cinstit - de-ar fi toţi
ccilalţ,i ca el!
ME~ENIUS .\GRlPPA:
Cc este, oameni buni? Unde-aţi pornit
Cu re tcveie-n5 mîini? V orbiţi, vă rog.
L.'TIIUL CETĂTEAN: Treaba noastră nu este necunoscută senato-
rilor; au au;~it şoptindu„se de vreo paisprezece zile încoace despre
ce avem de gînd să .facem, şi acum vTem să le arătăm gîndnrilc
noastre şi prin fapte. Spun că sărrLcinlca aTe răsuflarea, grea;
o să afle că şi pumnii noştri sînt grei.
ME~ENIUS: Piieteni buni, iubiţii mei \CCini,
Doriţi să mergeţi singuri la pieire?
L"'\T1Il'L CETĂTEAN:
Nu se mai poate; sîntcm la pămînt.
MEKE.NIUS: Să ştiţi, prieteni, că patricienii
V-ajută-n fel şi chip. Iar sărăcia
Zadarnic vă în1pi:nge să porniţi
Cu bîte-asupra Statului roman -
E ca şi cum aţi vrna să-nfrîngeţi cerul.
Senatul şi-a croit drum drept şi este
Puternic cît să poată sfărma lanţmi
Mai tari dccît zăbalele cn cam
Vă bate gîndul si:t-1 struniţi. Scmnpetea

510
 [l. l j
D<Ltr~-i
de zei, nu de pauide11i.
Genunchi plecaţi Y-ajută, nPCLtm braţul.
Ncnorncirea Yib ademenrst.c
SJ)re una şi mai rea, că.el terfeliţi
Pe-ai ·tatului cîrmac i ~i-i lilcstcmati
Cinel ri Yă poartrt grijl"L prtrintra~eii.
J:\''l'Îll' L l'ET.\ŢEj.X: Nr p.oart.ă de grijri! Ce sit spmt! ~-au aYut
griji\ de uoi nici-Odată J'-e lasit ~ă rnmim Llr J'oamr, ~i hm11lrnrrk
lor gem de cît grîu au a.dtuUlt în ele! î't..e lP:.!Î conb:a cărnii.tarilor,
doar c:t si\-i spriji11r mai bine. Anulează zilnit cîle o m.r\'ură bnnă
conlrn boo-atilor ~i Îlt fiecare zi nn. cocP3C dte o ordona11tă mai
a~pri\ ca să-i°Jrge mai bine pe Eăraci ~i :::r1-i co\·îrşească de toi. Daeii
nn ne îughite răzlrnfr1l, ne înghit ci: aşta-î iubirea lor prntrn noi.ro
ME:\'E::\.ll'S: l\Trlrtmisîţi că s~ntrţi cîrcota~i,
Altrrl Yeţi fi c:crtati ea ni~tr pro~ti.
Dar m=enltaţi mai bine o po,·c:;te
FnunoaEă şi-nteleaptă; poatr-o ~ti(i.
Dar cnm se potriYc~te-;.icum:1, yrcau
S-o mai sr1Tcsc o datl'i, îneălzitrt.
fl\TîffL CETĂŢEAX: S-o a:,Cl'l ltăm, <lomrn1c ! Dar să llU erezi cr~ ne
po(i duce cu-o poYrstr. Darfiinder1 nri !ii1 lH'-0 ~pui, clit-i drnmnl.
ME~E::\lUS: Se zicr di de mult s-a r~3 culat
În co11tra burtii fiecare m1·mbrn;
0-minuiau cit, lcnc~ă, la mijloc
Strt ioată ziua n~„ră sr1 nnmtcască,
Bucatele înghite, făr' E1t mi~tc
Ca cclelaitc mcmurc cc priYesc,
A cultă, cugetă, ;-orbt'5e, merg, simt,
Şi sprijinindu-se unul pc altul,
Î11 trcgul trup îl ţin în bună stare.
Dar burta a răspun_. ..
ÎNTI!GL CETĂŢEAN: Ei, cc-a ră·puns?
ME~E:'\ ms: Yă spun îndată. C-un surîs părelnic,
Ce nu wnea din inimă, căci burta
Ponte surîdc, după cum vorbeşte,
Disprctui pc membrele rrbclc
Că nu ştiau ce-i aparţine ci,
Asa cum voi cîrtiti că senatorii
N~ sînt ca ,-oi... '
Î.NTÎl(JL CE'l'.ĂŢEA!T:
Ră.puns de burra. Cum?
Rcgc<:cul cap încoronat, şi ochiul
Dl'-<t punU'i treaz, şi inima, un sfctnic7 ,

511
[I, 1)

Şi hr11 ţ ni cd rfLzlrni11ic, şi pit iol'u.1

Ca .irm:isarnl, limb;1 \'Ca titoare
C'a trîmbi\a, ~fi fi:· deopotriv:i
C'n midi -lujitori ai r-:i.sei nn<totr!' ...
~lE:"l'E ·1 u' : ( 1· t• 1·u 1'ir PP l<',;ra mea! Vnrlw~h· !
Î.\ TÎICL CE'L\TF.\ ~:
Prra î11tlon:Jl;1 IJHrli't, ce-i ha;maun.
1\r•1>::;tu1 n·:1p al rl! Htru, s-aiur~ dreptnl
Si1 th1:i.-t1 1'1 IH pc aw·rcle flll'Jllbre .l
dEXE;.; n:s : (\• \ n·i :-.ă ·:r: ii cu a::;ta?
Î. "J'îll'L CKL\ 'I'!:.\:-;: Cînd Îll fot;\
. ~i drqit v11rliiri1 mrmbrcle, ci~ o;\rn
l' ntnt-a lrnr t;1 ~5 r~Ppuudă:)
~lli::\E~JCo : llle::'\l
H~IJdan·n \'ii 1· ntic ·ă. , dacii în ~r1
,h1·ţi p11!i11{1, ve(i afla r:t,-: ptLn-;11 1.
l:'\TîlCL C.ET .\TE\'\ :
Ci ~111t111H1dat:l !
~JE::-;E , ' lUS: pri· ·ti•ni !
.-\-e1dt a ţi,
C11111i11tra li111 m. plini\. d1· p1wli>n[:1,
• ' 11 rc,;1•zirn (';1 acnz~ll0i·ii,
A~a voJhi: .Yril'trni diutr-un trnp,
!_':.au(•\•r.rnt l'ă cu pruncsc îutii:i
lnncngn lmtnfi re vă ţ inc-11 viaF&.
E cl.J·(•pt :;ă fi e-n~a: ou ;iînt b:irnharnl
Şi atelil'rul corp11lui intn·g.
Gî11lliti-\' ă:
priJ1 ~îngrlc t.foJ ,·ine
T1imit cc e trebllincios să. aibă
Şi cmtea, inima, şi-nalLu l tron,
Unde domnc~te crcicrn1, strlpînn I.
Plin coridoare lungi şi pri11 cotlom1c
Cîte cuprinde trnpul, (;e strecoară
Sucul cerut de nervul cel mai tare,
De dna cc<i mai fiutL. Dacă toate,
Prietenilor, ziae burta, dacl'L ... "
L~TlIUL CETĂ'['EA.N:
Hai, :> pune mai departe!
lil~~E:'\lUS: toate „Dacă
N-ar fCCllllODSl c uatoarr,
cc îmi SÎJJ t
Uşor mi-ar rl s-ar11t că tutmorn
Doar lamnra le-am dat , i mi-a riLmas
O pleaYr\ Yîntmată." Ei,' cc zicrti?

512
 [I, l]
l:.\TîIUL CETĂŢEA.~:
E t1n rii.c:pum:. Dar cc-arc-aici a face?
M.ENENIUS: Scna~ul Ron:ri r~tc bunul pîntec,
Yoi ~întcti mădularele rebele.
ţtiţi Yoi prin cîte griji i-e dat să treacă?
De-aţi cugeta la binrle oh, trsc,
U$or Y-nr fi s-afl<>1i că r1 ne vine
Mereu de la Senat,' nu de l:t voi.
Ei, cc pl"rrre ni tn, talpă-lată
A adunării risteia? Y01 be~te !
l:\TîTGL CETĂŢEA-"°: •
Eu, tul1 r~-lam? Sînt eu ta1pă-lat5.?
ME.:\EXIUS: 'Tu rfti cel mni de jos şi mai ncmcrnio
Din toti acei ce-aid akătuir1L
Cum.iutea răzmeriţă. N-ai putere,
E~i slrbănog, în!'"ă pă~cşti în faţă,
Spcrînd ci~tig Eă-ţi vină clin răscoală.
Ciomcge şi mr~inci rotiti în milui;
Dar vai de voi cînd Roma va porni
Cu şobolanii ci la luptă. Moartea
Va înghiţi ~obolăuimca.
(Intră Gaius lllarcius.)
Salve,
Cinstite Marcius !
:tiL\RCIUS: Sah·c ! Cc se-ntîmplă?
Lichele răsculate, vă mănîncă
Atîta limba, cli tot seărpinînd-o
O să v-acoperiţi întregi de rîie.
l:\TIIUL CETĂTEA..""\:
· Ei da, ai pentru noi doar vorbe bune,
MARCIUS: O yorbă bunr~ ţic,-ar fi precum
As măguli cu scîrbă. Ce dori1 i,
Clini ce nu vreţi nici pace, nici război?
Rrizboiul vă-nspăimîntă. Pacea bună
Vă face mai obraznici. Cin' sc-ncrcde
ln voi găseşte-n loc de lei doar iepuri,
Şi gîşte află lmde-aşteaptă vulpi.
Mai sigur decît voi este pc ghcaţ1.
Tăciunele aprins, zăpada-n soare.
Virtutea vă e bună să şliwi1i
Bărbatul pedep~it de crima l;ti
Şi kgea s-ocoliţi rarc-1 lov-r~tr.

513
 Suntili doar nră pentru ce c nobil
Şi ni1' inbiti dccît c·nm nea bolnavul
Ce-l -v-atămrt mai rrrn. Şi ascultarea
('c-o arătaţi cuirn c ca. plutitul
Cu Yîslele de plumb ş1 ca-ncercarea
De-a doborî stejari lovind cu trestii.
La ştreang! La ştrcm1g! Cum pot să crc_d în voi?
O clipă dom· să trc .-:că, şi numiţi
Prcanobil cc-aţi urît, şi ticălos
Pe cel slăvit ca zcii8 • Cc mai vreti?
Vă în1bulziţi pc unde c. o pia_ţă'
Urlînd contra Senatului, cc smgur,
Alăturea de zei, îu frîu Yă ţinc
Să n-apucaţi a Yă mînca-ntrn Yoi.
Carn l'i-i Yoia? Spune tu, l\fcnenius.
YENEKTCS: Vor grîu ln. preţ nl hotărît de ci,
Căci grînl s-ar grtHi, zic, din belşug.
MAROll'.S; Aşa zic? Stan la wtra lor pc yine
Şi ştiu tot cr sc -ntîmplă-n Capitol,
Ştin cine ::;c înal\i't, cine cade,
Parfale-11tt'mri;1ză, pun b c:ilc
Căsător ii, rid id\. pc-unii, pr-al \ii;
Cînd nu f'Î nt cum vor ci, îi înr·0voaie
Mai jos dr glr'zna lor. E grîu destul,
Aşa zic? indnrarc mnlt prea muJtrt
De nu le-ar ar;'t1 a Senatul, spada,
Cc-o tin în rnîni't ar putea si1. J:teă.
DiJ1 ll' ~nrile lor de se lm'i moYile
J\fai-nah dccit drl'ul lăn<:ii melc.
lIBNEl\ IUS ; Ei nn. s-a u lini:-;t it. Si dae:ă rninte
Nn at; prl'~t mui1;1„ ~t.in în schimb de frică.
1\fni biur sp1rne-mi: tu ccalaltri haită
Cc b-a-ntî111plat:'
llARCWS: S-<Ht ii~ipit, pungaşii.
Zieran C'ă Jr r [0;1.111r şi oftau,
Ho:' lilld zii·alc·: .. Pîi11ra-i pr111ru gură",
„l\rvoi;1-11duaie J'irrul'", „Yrrn să cr:ipc
~i l·îi.tw!t-'" . ,. ~P înrnu11 t>:-;tr bobul
Xu 1loar pL·utl'll IJo~at< Ctt ele-alde asb>a
Î;;i . prn1 t11t pfL~ll l: lu i-asculli si clacă
l) c·t'n·rn lc·-a~c1il\i, mai tare' Rl;mri,
111 "tare sft-l îndnplctr pc nobil,
li n:zi cum nzdrJ ~epe:ilc 9 în aer,
514
 [I, lj
Că pnrc-ar vrea, nebuni, r,:ă le aca~e
De cornul lunii, h ăulind zănatic.
ML .El\It:S: A fost primită-o cerere de-a lor?
MATICll.iS: Să se aleagă cinci tribm1i ai plebei
Prin Yotul lor. intîiu-i Iunius Brutns,
Al doilea - Sicinius,~ pc urmă„.
lovea~că-i ciuma, nu-i m.ai ştiu pc nume,
Cu mult mai lesne le-ar fi fost sit sm11lgă.
Acorr1 i~urile din oraş
Detît fit mă înşele oi pe mine.
De-ar fi c·Ob1 iuă lucruri si mai m:tri,
r.~cten\~ilc l<ar creştr ,- a11Îcnil1ţînd
Ca se rnscoalct.
MENENIUS: Intri cr-i ciudat.
M.\RCIUS: Hai, hai, pkrati, yoi, plra\ lt Yînturatăl
( I11tr<I 1111 so!.)
~OLUi.: Pc Caiw :Jiarcius caut.
J\IARCIUS: ~înt aiei. Ce-i nou?
SOLUL: Pornit-an, doamnr, yoJscii to\i cn arme.
Mi\RClUS: 1\Irt bucură. Asa ne cmăi ăm
De mu<:rgai. Dar, i.aiă, se
apropie
Cinsti( ii SPHatori.
(fo !rrt Co111i11iu.•, 'l'i/11.< l,·1rli11.• ~i al{i senatori, tm·
11re1mă cu tribunii I w1ius Drnlus şi :)il'iulus T'elutus.)
J:-: TîIL'.L SEX.\TOR:
A:;a cum ~ rn ~ - a i, }for<·iu>', s-·1-11tîrnplat:
Luat-au ,.o bt ii arrnelr.
M.\ nC l{.P: Cornan(l a
O nrr-A11fidiu~: tinr1 i niiu1 P.
Îi pirnrnil'st 1w1Jlt'\ Pa', şi 111 i-t' ,. i1u.lă,
Dr.r darn n- ~~ l'i e<'I cc :;int-, u~ vrNL
Sri fin în llit 1d Jui.
C'OM !NIUS: nar Y-ll ( i h1ptall
:Mi\.l:ClUS: A hunii ju1 ră t"tc cl11ti'1- 11 lnpm
Ar fi c11 n't•ala 11ă, ş i ;ili1ttu·i
Dr minr-ur ~ta ~\ni'idiu~, ;1 ~ pl<'<:a
Doar <:a ~·11. prii lnpta eu el. Sînt mîndr11
Să pot Yîrni. un k11.
1t\TÎ I L'L SE?\A'JOR:
DP-acrra , ~farcius,
Vei merge c11 Corninim; la riLzboi.
CO~HN!US: 'fi-ai dat cuv ln tul.

515
{I, 1]
llIARCICS: Da, l-am dat şi-l ţiu.
Tu, Titus Lartius, m-ai yăzut o dată
Luptîndu-mă cu Tullus. Eşti bohiav?
Rămîi acasă?
TITUS: Nu Tămîn, nu, ]\farcins,
Am donăcîrji; cu una mă voi b<1te.
llL~TI CTUS: Ai sîngc nobil.
L\TîlCL Sfu\ATOR: Să pornim îndată
Spre Capitol; ne-aşteaptrt buni prieteni.
TITUS: Te rog treci înaiute,-apoi Comiuius,
Vă \Om urma. Vi se cuvine-<1 fi
În fruntea tuturor.
COMINIUS: Cinstite Marcius !
lNTîlUL SENATOR (citire ccW.feni):
Plecaţi acasă!
MARCIUS: Lăsaţi-i să nc-mmczc. Au grîu volscii.
Luaţi şoo,recii cu voi, daţi-le drumul
Să roadă în hambare. Deilllli rebeli,
Curajul vostru poartă roade bune.
Poftiţi, yă, rog!

(Patricienii şi ceilalţi cotă(cni ies. Răinln Siciniiis şi

Brutus.)
SIClliIUS: A fost vrcodată-n lume
Om mai trufas?
BRUTUS: ·Pereche n-are Tufarcius.
SICINIUS: Cînd ne-a ales tribuni, văzut-ai bine ...
BRUTUS: Privirea lui şi gma ...
SIOINIUS: Şi dispreţul.
BRUTUS: Dacă-l aţîţi, îşi bate joc de zei.
SICINJUS: Nt1 crută nici zcita castă-a lunii.
BRUTUS: Îl va-nghiţi războiul. E prea mîndru
De viteji<\ lui, ca să se cruţe.
srnrnrcs: Un om ca el, dacă-i smîde soarta,
, Cll.iar umbra-amiezii calcă în picioare.
Dar mult mă minunează că primeşte
Să lupte sub Cominius.
BRUTUS: Dru: slava
Spre care cată şi-l împodobeşte
Păstrată poate fi şi înălţată
De primul general, pe cîmpul luptei.
Dar tot a;a i se arnncă-n spate ·
Înfrîngerile toate, orice-ar face.

516
 _[I, 2]
S-:rnzi atunci pc cei nerozi strigînd:
,.Ei, de-::.:r fi fost în fruntea. oastei 1\1arcius'I"
SICINIUS: A~'l-i, şi dacr1 lu11ta merge bine,
Tot Marcius, nn Cominim~, arn merit.
DRUTUS: O jumătate-a gloriei lui Comi.nius
Tienne ori::icnm lu.i lfarcius,
Crc~cula unuia se-ntou.rce pun.ni
Spre faima celuilalt, eh.iar dacă însuşi
:Kinllc de i::camU. n-ar fi să,îrşit.
SICIXIUS: Să mergem să. YCdcm cum 1\Iarcius
Îşi ia-n primire slujba şi porneşte,
Pe inimă căleîndu-şi, la război.
BRUTUS: Să mcrgl'm.
(Ies.)

SCENA 2
Coriali. Senatul.
Intră Tullus Au{idius C!I d{it'a senatori.

lXTiIUL SE.~ATOR:
Crezi deci, în adc>itr, Aufidius,
Că cei <lin Roma ştiu ce plănuim
Şi tot ce facen1?
AUFIDIUS: Tc-ndoieşti de asta?
Gînditu-s-a ccva-n cetatea noastră
Adulmecat de Roma srt nu fie .
N'ainte de-a se întrupa în faptă?
Nici patru zile n-au trecut de cînd
Primit-am >eşti ce zic aşa, întocmai„.
Dar fatrt şi scrisomea; asta e.
(Cilefle.)
„Se-adunU. oşti; dar nu se ştie încă
De sînt pentru apus, ori răsărit.
Se înteţeşte foametea, cîrtcşte
Şi se răscoală gloata, vechiul diişman
(Urît mai mult la Roma ca la voi).
Cominius, Titus Lartius, om viteaz,
Au fost aleRi să înarmeze oastea
Oriunde ar porni; pe cît se parc,
. .
Pomoste cMrc noi. Luati aminte."

517
[I, 3)
ÎNTtrCL , EN.\TOR:
Oştirea noastră-a ~i ie)it în cîmp.
Nu ne-ndoim că Roma-i prrgălită
S-o-ntîmpil1c.
AUFIDIUS: Si bine ati făcut
Să vă ascundet.i plan{1l pînă crud
S-o da pc faţă; după cît se parc,
Îl stie Roma chiar de cînd cloccstc.
Gilldeam să cucerim cctăţi,-11aint~
Ca Roma s-aflc c-am pornit la luptă;
Ni-c planul cunoscut.
AJ, DOILEA SE.NATOR: Cinstitc-Aufi<lius,
Deplinele puteri le ia, în grauă
Porneşte spre armată, iiu· ]Je noi
Ne laşi la Corioli, s-o păzim.
De ne-vr asedia, ye11iţi-napoi
Şi ne despresuraţi; dar mi se pare
Că nu-mpotriva noastră au pornit.
AUIDllS: Ku Yă-ndoiţi! Cuvintele cc-am spus
Vin din _sorginte sigmă. Mai mult:
Ostaşi romani în pîlcuri vin încoace.
Kc despărţim acmn, cinstite foţe.
De-I întilnesc c:nmva pc Caius 1\I<µ"cius
E limpede cit lupta IJU sfîrşe~to
Decît ahmci cînd umtl din noi cade.
SE::\.'\.TORII: Să \'ă njutc zeii! V V • V

AUfllJIUS: ._a Y<t mba

În .foi tă paza lor!
L\"Tilt'"L . E~.\'J'OH: ~[ergP\i cu bine!
AL DOLLIU ~E::\.\TOI~:
Mergeţi cu bine!
TOTf: :l\Iultă sirnll.latc !

SCENA "3
Ro111ri. !n ca~ri lui Jfartius.
l'C1lu11111ia §i T'irgilia stou J!C două sca1111e srnude şi w.<.

vo1.r1J:\L\: Te rog, foia mea, cîni.ă sau spnnc-mi ceYa cam să-mi
mai clc8crrţească inmtea. Dacll. fiul meu mi-ar fi bărbat, mi-ar
face mai mnHă plăcere lipsa lui, prin caro îşi cucereşte atîta.

518
 [I, 3)
r rrÎl', clcdt
1
îrnh1ă(i~ărilc culcuşului, unde i-aş fi cunoscut
i1Lrca. C'îll([ era hăic.t mic şi si11gmul meu copil, rîncl tinereţea
~i tP'\ia lui irtpeau toate priYirilc, în timp cc nici rugămmţi!e
d" zile întregi ale unui rege 11-ar fi înduplecat-o pe mamă să-l
h,c de lîngri ea, chiar atunci cînd mă gîncleam cum l-ar împo-
dobi cmstirile înalte şi cum n-m· fi fost mai puţin preţios dccît
un tablou atîrnat de perete, dacă setea de glorie nu l-ar fi însu-
flPţit, mă bucuram să-l Yăd căutînd primejdia, unde putra
spera să găsească slava. L-am trimis într-un război groaznic,
clin care s-a întors cu fruntea încununată de laur10• Credc-mr•,
fata mea, inima nu mi-a trcslfrit atît de bucuroasă cînd moaşa
mi-a spus că este bttiat, ca acum, cînd înţeleg că a dcnnit
bărbat.
'TIRGILIA: Dar dacă ar fi răma pc cîmpul de lnptrt, cc-ai fi zis
atunci, mamă drngă?
YOLUMNIA: Atunci gloria lui dl•-<1 purmi mi-ar îi cleycnit copil,
şi în ea mi-aş fi recunoscut nramnl. Ascultă ce-ti spun cu inima
deschisă: dacă aş ana doisprezece fii, ~i fiecare din ci mi-ar
fi tot atît de drag ca 1\1arciu a] meu ~i al tău, aş Yrca
mai bine
ca unsprezece din ci sri cadă cu cÎJ1t:te pentru ţară decît unul
singur să se înnămolrască în trîndăYie .,i de:;frînarc.
(Intră o slujitoare.)
SLUITOARE.\: 1'\obilă doamnit, Yalcria llon·ţtc ~ă Yă yaclă.
VIRG1LTA: Îngăduie-mi, te rog, siL mă retrag.
ron:.:1rNIA: O, nu! Dllfel a(·ca" ta m1 se cade.
Îmi pare toba ră-i aud cmn batr,
Pc-Aufidins l-a prins ~i îl c:ăzue~tr,
Fug volscii-a~a rnm fug de urs copiii 11 :
Îmi parr ră le ,-M pc-are~tra toate.
El bate din pieior ~i strigă: ,.La~i,
Yrni(i încoace, groaza Y-a lăiat,
Deşi sîntc(i născuţi în Horna." Ştcrgo
De sînge fruntea lni, cu muia rriu~n
În tari oţc le; trecc-apoi-n ai ntl\
Prrcnm coeaşnl care Yrea tot cunpul
sr~-1 culce, ca să-şi mcrilc ră~plata.
VlI: Oll.IA : De sîngc-şi şterge Inmtcn ! Zem: ! Nu!
VOl.U}L"iL\: Taci, proasto, taci! 11ai mult împodube~to
BrLrbatul cel viteaz un strop ele s'lngc
l >ecît ir ofer de-mir. 1\1ai frumos
l\-a fost nici al llecubei piept, lui He ·Lor
519
[J, ::1
Dîndu-i să sugă, cum a fost eroul
CÎlld fnmtca lui a sîngerat în lt1ptă.
Valeriei spune-i c-o aştept; să intre.
(Slujitoarea iese.)
VIRGILIA.: O, cerule, pc soţ11l meu păzeşte-l
De cruntul Aufidius.
VOLillINIA: Pe-Auiidius
Îl încovoaie st1b genunchi şi-l calcă.
(Intră Yaleria cu un portar şi o slujitoare.)
VALERU: Cinstifo doamne, vă dac1 ziua bună..
vo1mrn1A : Prietenă iubită„.
VIRGILIA : Fcricită-s
Să -.;-ă salnt la noi, cinstită doamnă!
VALERIA.: Ce mai faceţi? Neasemuite gospodine! Cc coaseţi aici?
Frumoasă broderie, zău aşa. Ce -.;-ă mai Iace Uăiatul?
VIRGILL'\.: Vă mulţmnesc, nobilă doamnă, c sănătos.
VOLUMNIA: Îi place mai mult să -.;-adă săbii şi să asculte tobe
<lecit să ia seama la ce-i spune dascrLlnl lui.
VALERIA: Pe cinstea mea, întocmai ca tată-său . Pot să jur că e
băiatul cel mai drăguţ din lume. Să vă spun ceva: miercurea
trecută am stat şi m-am uitat la el cu luare-aminte timp de o
jumătate de ceas fără întrerupere; are ceva hotărît în toate
purtările lui. L-am văzut cum alerga după un fluture străluci­
tor şi, după ce l-a prins, cum i-a dat drumul, pe 1umă cnm a
început să-l urmărească iar, cum a căzut, s-a ridicat şi l-a prins
încă o dată. Nu ştiu da.că era furios pe prada lui, rnu altceva,
da.r să-l fi auzit cum scrîşnea din dinţi ~i CllID a rupt-o în bucăţi.
Nu vă puteţi închlpui cum şi-a sfîşiat prada.
VOLU:HNIA: Leit firea lui taică-su.
VALERIA: Adevărat, adevărat, e un copil nobil.
VlRGILIA : E o mică sălbăticiune, Valeria.
VALERIA: Haide, puneţi-vă broderiile la o parte; şi după-amiază
jucaţi-vă de-a gospodinele lene~e.
VlRGILIA: Nn, iubită prietenă, nu pot ieşi din casă.
VOL UMNIA: o să iasă, o să iasă .
VIRGILIA: Nu, sigur nu. Daţi-mi voie. Ku vreau să trec de pragul
casei, afară, înainte ca soţul meu să se întoarcă de la război.
V ALERU: Uite colo! Vrei să te zăvorăsti în casă fără nici un rost.
Haide să ne vedem o bună prietenă, can e acmn lehuză.
VIRGILIA: Îi cloresc grabnică însănătoşire ~i o să mă rog pentru
dînsa, dar de ieşit din casă nu ies.

520
 [I, 4]
VOLU'.MNIA: Dar de cc să nu ieşi?
VIRGlLIA: Nici din lrn', 11ici din lipstL c1e iubire.
VALERIA: Ai putea Eă fii o a doua Penclopă; dar, după cum i::e
povesteşte, toată pî.iza pe care Penelopa a ţesut-o în lip~a
lui Ulise a umplut Ithaca de molii. Haide, aş vrea ca pînza
să-ţi fie tot atît de simţito~rc ca degetele şi, din milă, să n-o
mai înţepi. Yino cu mine!
VIRGILIA : Nu, draga mea, iartă-mă; vorbesc serios, nu ies din
casrb.
VALERIA: Adevărat? Ei bine, o să ieşi, fiindcă am să-ţi dau nişte
ştiri minwiate despre soţul tău. ,
VIRGILIA: O, dragă Valeria, ştirile n-au putut sosi încă. '
v AJ,ERIA: Ba da, nu glumesc; am auzit ceva aseară.
VIRGILIA: VorbcRti adc>r~rat?
VALERTA: Pe cinStea mea, e-adcvărat. L-am auzit povestind pe
un senator. Iată cc spunea: volscii au trimis o armată, şi Co-
minius, generalul, i-a ieşit în întîmpinare cu o parte din
romani. Bărbatul tău si cu Titus Lartius au asediat cctatra
Corio li; sînt siguri că ~ s-o cucereasciL şi că o să pună carăt
războiului cît de curînd. Tot ce spun e adevărat, pe cinstcti
mea! Şi acum te rog să vii cu mine.
VIRGILIA: Iartă-mă, buna mea Valeria, dar îţi făgăduiesc că pe
viitor o să te ascult în oricare altă privinţă.
VOLU~L,U.: Las-o, draga mea. Aşa cwn e acum, ne-ar strica. numai
voia bună.
VALERIA: Bine, aşa cred şi eu. Atunci, rămîi cu bi 1e. Vino, scumpă
doamnă! Te rog, Virgilia, alungă acrul ăsta al tău solemn şi
vino, totuşi, cu noi.
VIRGILIA: Nu, pc cuvîntul meu, Valeria. Nu se cuvine. Vă doresc
petrecere bună.
VALERTA: Atunci, rămîi sănătoasă.
(Ies.)

SCENA 4

l n faf a cel!lţii Corioli.

Intră, cu tobe şi steaguri, ~v arcius, Titus Larlius, comandanfi, solda fi. Un
sol le iese în î11ttmpi11are.

MARCIUS: Un sol! Mă prind că s-a şi dat o luptă.

TITUS: Ba nu, pun rămăşag pc calul meu.

~21
[I, 4]
J.L\RCIGS: Primrsr.
'l' lTUS: Şi cu.
l!L\RCIUS ( â ilrc $O/): Arum w1 b · ~te tu:
\'ăzut-a generalul pc du şman?
SOIUL: ])a, s-au priYit, diu· nu s-au încleştat.
TITUS: Ei, Yezi, al meu c calul.
MARCIUS: 11 răscumpăr.
'IlTUS: Ku-1 Yînd ~i nici nn-1 dau; ţi-l împrumut
l)c jnrniitatc yeac. Yestiţi oraşul
Sri se predea.
!IL\RCIUS: Dcparie-i oa:tca noastră?
~OtUL: ?\ici la trei ceasuri.
:M.\IlCIUS: Strigătul ahmci
Ki-1 poate auzi, ~i noi pe-al lor.
O, :Jlartr, sprintrneşte-uc, te rog,
C'n spade fnmrgîndc să pornim
Amicilor din cîmp în ajutor.
Tromprtiit
(.':ic a1ul lro111p1· f r fr. 811w!ori aprtr p e :iduri.)
E Aufidius în cc ta te?
t;:-;-TlIUL SE?l.\TOR:
Nici rl, nici alţii cari ,c tem de tine
Mai mu1i ea dînsul, deci mult prea puţin.
(.'11 inul /o/Jc î11 1lcp1lrlarr.)

Anzi? hnt tobele, îi seot pr tinrri.

Ori ~pargem zidul cc ne zr1,·oreşte,
Ori tbiar 11oi înJnc drgchidem poarta
Ce-i donr c:u papură în(rpcnim.
{S1 awl ~ltlf)'ill eh btllri/h.)

Ac:olo e Anl:idiu,, auzi

Cmn spi11tpeă, în două oastea Yoastră?
iL\RCIUS: SiJLt u1irnn tru !
LAR'l'IUS: St:riµJtt11l de luptrl
Ne fie dtlimz. Aduc:P\i f\c:ări!
( llltră misei care lraffrsra:rl .c:uia.)
?iL\RCIUS: Kn se-nspitimîntă, nitYălesc afart\!
YtL pune\i scutu-n d1epinl inimij,
Şi inima vîrtoa,ă siL YÎL fie
l\fai mult ca ·cutul. Hai, dtczc Titust

522
 [I, 4)
Suit mai sfruntaţi docît credeam, şi fruntea.
:Minia mi-o mcacă în sudoare.
Pe ei, băieţi! Acel ce so codeşte
Să ştie că c pentru nµno-un volsc
Şi o să-mi simtă ascuţi~ul spadei.
(Zgomote de război. Romani şi volsci se luptă. Romanii
i!nl rcspin~i şi se retrag 111 tra11fcc. Jlarcius apare din
t10 u, blcstemtnd.)
:MARCIUS: V-ajungă ciuma rea din miazăzi1 2 ,
Ruşine-a Romei! Bubo şi puroaie
Să vă acopere, urîţi de lmne,
Să fugă omul cîud Yă simtc-aproap~,
Din dopărtrui v-aducă moruni vîntul.
în hT1puri omonosti, simtiri
' de t>.,.îscă I•
Fug scla;'ii. dînd cu ochii de maimuţo?
Iniorn şi Pluto! Răni aveţi în spato,
Şi dosul Yă e roşu, faţa - pală
Do groază! SHnga împrejur,-naintr,
Porni(i în iurc~! Altfel, jur pc cer
Şi fulgerele lui că vă lo,·esc,
Uitînd duşmanul, mai cumplit pc \'OL.
Veni(i-Yă în fire şi porniţi
S{~-i ahmgăm aCUEă, Ja llCYCsfo,
Cum ei în ~anţuri no-au ro:;pins pc noi.
(Romanii atacă din nou pc vuls~i; acrştia se rcfugia:ii.
fi! Orrt!j. Jlarcius îi 1tfli1<trt}le spre porfi.)

E Rpartă poarta. Staţi pc lîngă mine!

Penh·u învingători, nu pontru-nirînti
So dete poarta de perete. Iată!
PriYi(i încoace, fucc~i co fac eu.
(Pătrunde fo ora5.)
tNTîIUL SOLD.\T: E-o nebunie. Asta nu Iac oul
AL DOILEA SOLDAT:
Nici Cll !

~'uarla oraşultti se închide hi urma lui :Jlarcius.)

AL TREILEA SOLDAT:
P1friti! Prfri\il L-au prins năuntru.
(Slriaătde de l11ptă continuă.)
{foirii Titus Larlius.)

523
[I. 5]
'l'OŢ-: Si îl toNă.
TrtTS: Ah, ce-i cu 'Marci11s?
TO'['I: Ce mai, e mort.
1.:\TilUL SOLDAT:
('11m urmărea. fugarii în oraş,
într-o clipită poarta s-a înehis,
ti singur este-acum întro dn5mani,
Dîml piept cu toţi.
TITUS: Ales între a leşi,
Om fost-ai dar te îndoiai mai greu
Ca spada. Ai ri:'mlll.s neînb·ccut!
Cel ma.i curat rubin, cit tine mare,
N-ar fi mai prcţio:::: un luptător
Cum îl >isasc CatoD, de temut
Nu doar în clipa unei. lovituri;
Primea-ţi. cruntă, g1nsnl adncînd
A tunet, pc du~lllani îi scuturau
Jl,Iai rău ca frigurile.
(Jl!arcius, s!ngerînd, se înapoia:ă, urmărit de duşmani.)
lNTÎIUL SOLDAT: fa te uitrt !
'l'lTUS: E lVfarcius! Ilai, 1rn mai şoYăiţi,
Să-l mîntuim, sau să pierim c11 toţii!

(Luptă. Tofi pătrund în oraş.)

SCENA 5

Corioli. O stradă.
Romani vin cu prăzi.

INTÎIUL ROMAN: o să iau asta cu Inine.

AL DOILEA ROMAN:
Şi eu asta.
AL TREILEA ROMAN:
Dracu să-i ia! Credeam că e de-argi.nt.
(Intră J!arcius şi Titus, fnsofit ile un trompet. )
MA.RGIUS: Priveşte caraghioşii: socotesc
În drahme ruginite 14 tin1pul lor.
Trag perne după ei, linguri de plumb
Şi biete tinichele, zdrenţe vechi,

524
 [I, C]
Pe C'arc cl1iar călăii le-ar băga
Cu mortn-n groapău.; oul de sub cloşcă
Îl fură, cît timp lupta nu-i sfîrşită.
Loveşte-i fără milă.! Auziţi
Cum genernlul cherună.-n aj11tor?
Aufidins luptă.-acolo şi ucide
Romanii noştri. Titus, ia cu tine
Un pilc de-oşteni, să ţii sub pumn oraşul;
Cu cei înflăcăraţi alerg în grabă,
Să-l sprijin pe Cominius.
TlTUS: Sîngerezi!
A fost prea greu, nu poţi acum din nou
Să faei acelasi drum.
?IIARCIUS: ' Nu-i lucru mare.
Abia m-am înciHziL Rămîi cu bine!
Putinul sîuge curs a. fost un lcac16,
Nu o primejdie. Aşa cum sînt,
:Mă duc s~nfrnnt pe Aufidius.
TITUS: Să te-ndrăgen.scă preafrumoasa zee
Fortuna, fru:mecele ei slăbească
Puterea spadei cruntului duşman!
Viteze, scutier iie-ţi norocul!
MARCIUS: Şi ţie-n ajutor, ca ocrotiţii
1\tinlt îndrăgiţi de ea. Rămîi cu bine!
TITUS: De-a pnrme-a slăvit, o, Jnarciusl
( .1!arciiis iese.)

Şi tu, trompet, te du în piaţă, sună

Să vină dregătorii şi s-audă
Cetatea care e voinţa noastră.
(Ies.)

SCENA 6

ln apropiere ăe tabăra lui Comin ius.

Cominius şi armata lui se retrag.

CO:MINIGS: Vă odilmiţj, prieteni! Aţi luptat frumos.

Nu ne-am făcut de-ocară neamul nostru,
N-am fost turbaţi în luptă şi nici Iaşi
Crud ne-am retras. Pe cinstea mea, romani,

525
(l, 6]
/ Puteţi să aştcplaţ i nn inrcş non.
C"md no luptam ne-aduse •întul Z\ on
De glasuri do la fraţi. O, zei ai Rom?il
Îi du spre slavă cum ne-ai dus pe noi,
Şi împreună cele donă o~ti
Vă vor aduce jertfe.

(I11irir un sol.)
Co vc~ti ai?
SOLUL: Yttzut-nm gărzi ieşind din· Corioli
Şi atacînd pe 1\Iarcins şi Lartius.
Ai 11oştri au fugit atunci spre şanţ uri
Şi m-am grăbit n10oace.
C'O~llr\H!S: De ti-o nrba
AdcYărată. nu-i bineYenită. '
Crud s-a-ntîmplat atacul?
SOLUL: De vreun ceas.
comNius: Eram departe de aici o mili1
Şi-am auzit bătăi de tobă. Cmn?
Fn ceas 1i-a trcbnit să fugi o miW 7
Si \'C~ti ur-a<lud aRa tîrzin?
SOLl'L: ' ' ' Iscoade
De volsci trimise mrnii.ril.tt-m-au -
A trebuit srt ocole c ueo trei
Sau p:itrn rniJr, altfel mai devreme
Mi-u ţi fi aflat solia.
( l 1t1„,; Jl11rr·i11~J

Cim•- i omul?
P<m·it-i trc·cut priJ1 foc. O, zeilor,
8tatnra-i a lui ::Vla.reiuR şi-asHcl
L-am mai ,-t1z11l d11ch·r1.
11L\l{CH'f': Yin prea tîrziu?
cm11'.\ll'8: Ciobmrnl11i 111t· i rn11ă ln mecho
Mni n;:t'bit de tmwtn I etili cer
l-n tril df· fluit•r, C'um înri s1mă mie
Putcrnjl' gla1ml dat de CaiLts Marcius
Dccit al ~muh1i de rînd.
11L\HCIUS: Yin prea tîrziu?
COMl~lUS: Da, chtcii-n f'Îl1gP propriu te-ai scăldat,
Şi n n Îl L s1ngc de du~nian.
Ycnjţi,
Ln pieptu-mi ~ri vă strî11g cu braţe tiui,

526
 {I, 6J
La fcl c1H1cele cc mi-au f'trîns mireasa,
înflăd1rnt ca-n ziua fericită
Cînd facle mă duceau !"pre p::fol uunpi.
CQ"JII:'\IUS: Tu, floare a vitejilor ) pildă,
Ne spune: Titus Lartins ce face?
MARCIGS: În Corioli ţine jndccatiî.,
La moarte osîudcşte, la surghiun,
La greu tribut, arată milă sau
Amenintă. Cetatea o struneste
Ca vînhtl cel şăgalnic·, cc desface
O panglica şi-o-nnoadă după Yoic.
COMli'\IUS: Dar unde-i sclavul care bttsmnia
Că \-a respins în Rant mi? l!nclc c?
01cmaţi- l ! ' '
!IL\RCIUS: Nu, nuc de loc ne..-oic.
AclcYărat Yorbit-a. Dar plebeii,
Preanobilii plebei (să-i ieie ciracul,
Tribuni le-au trebuit!), plevuşca rea,
Cum şoarecii de mîţe fug, au şters-o
La fel cu ticăloşu ce-i goneau.
COJIINIUS: Şi cum ieşil'ăţi tlin nc,-oi?
MARCIUS: E timpul
Acum de povc~ tit? Xn mi se parn.
Unde-i duşmanul? Sti\pîniti terenul?
Şi dacă nu, ce-i de fftt:al!
Xorncul
N-a fost, o, :Jfar<'ÎUR, th' pmtra noastră
Şiuc-am rctra~, clupă nu plm1 amunc.
:.L\.Itcn:s: Cnm e armata rîndnită? l:-11dc-s
Mai btu1c iiîlcrn·ilt•?
CO:\JI::\!L" : ~Ii SC p<lrc
Că-n avangardă lt1ptă antintii:
E ceata cca mai IHmă-a lor. Aufidins
Stă-11 ·frllntca Pi, ca a 11coră Rpcran ţ.ci.
Te rog, îu nmm·lc atîtor Jnplc
Cc le-am pmtal, }l<' ~îngelP clin ,·inc
Vărsat alăturPn, pr jt1riL111î11ttÎl
De-a ne iubi dr-a pmuri cn crcdinţlî,
Te rog pc mine ~ă mă la~i în fo ţa
O~ lenilor clin Anti um, BiL mă 1năs nr
Cu Au[idins. ~ u prrgt>ta \ i l

527
[I, 6]
ÎUdatc1. cc .-eti a.uzi un vnirt
De lăuci şi spade, să-ncercăm norocul.
COl\1INIUS: O baie caldă şi balsam pe trup
Ţi-ar fi mai lJ1mc; toi uşi nu cutez
Dorint:t &1-ti urB(}eOtCBfl. Alrgc-ti
Pe cei' mai buni dintre osteni. '
MARCIUS: ' Aceştia.
Sînt numd volnntmi. E vrennnl
(Păetit să ne-ndoim) CB sulimannl18
Cu care m-~un mînjit 1-aclemcncşte
Şi care de renume prost se teme
Mai mult dccît de mo:JTtf:? E vreunul
Ce moartea preafrttmoasil, o alege
Mai bine dccît v:i.aţa-n urnîlinţ[t
Şi patr:ia.-şi iubeşte mai fierbinte
Decît pc sine însu~i, dacă este
Un om pe care-l cearc.ă astfel gîndul,
Acela să ridice mîna-n s11:;,
Spre-a-mi sp1me da şi-a mă urma îndată.
(Toţi ac/amu, vlnfură siibiile, îl înconjoarii pe J1!areius
şi-l ridică pe bra!e.)

Cum? Toţi ca unul? Vreţi din mino-a face

O spadă? Dacă iot ce văd porneşte
Din inimă, atm1Ci carn dm v"-Oi
Nu cintll.reşte-n parte cît vreo patru
DintTe oştenii vo1sciJ Ştiu, fiecare
Îi poate-opune lui Aufulius
Un scut la fel de tare ca al lni.
Vă mulţumesc la toţi, dar voi alege
O parte doar din voi, pe ceealaltă
O ţin pentru o luptă vilio.are,
Adusă de-alt prilej. Acum, porniţi!
Eu voi alog!J dintre voi pe-acei
Ce m-ar urma cu dragoste mai mare.
COMINIUS: Prieteni, arătaţi că m1 a fost
Deşartă vorba noastră, ia:r izbînda
Vom i.n1părti-o toţi.

(Ies.)

528
 [I, 7, 8]
SCENA 7

Corioli, fn fafa por/ii.

Titus Lartius, care a lăsat o garnizoană în Cor·ioli, iese 1n fntîmpinarra lui
111arcius şi Cominius cit tobe şi surle. li ttrmca:ă w1 comanclant cu oştenii
lui şi un sol.

TITUS: Păzeşte lJorţile şi-ndcplinoştc

Porunca-ntocmai. Dacă-ţi dau de ştire,
Trimiţi o parte din centurii; restul
V-aj1mge ca să apăraţi oraşul.
Dacă ne but, tot nu putem să-l ţinem.
COMANDANTUL: Stăpîne, te încrede-n noi.
'flTUS: Nainte !
în turna noustră porţile închideţi!
(Către sol.)

Şi tu ne du în tabăra ronrnnă!
(Ies.)

SCENA 8

C!mp de Mtaîie.
Strigăte războinice. JJiarcius şi Aufidius se t1dîlncsc.

!IIAUCIUS: Cn tine neau să lupt, căci te măso

l\Iai mult decît sperjurul
AUFIDIUS: Eu -la fel,
Căci m1 cm1osc un ţarpe ufrican19
Mai veninos decît îti este slava.
Găteşte- te de luptă'!
MARCIUS: Cine cade
Să fie sclavul celuilalt, atîta
Cît zeii nu îl cheamrt lingă <linşii.
AUFIDIUS: Şi dacă fug, mă hăituieşte, Marcius,
Ca pe un iepure.
MARCIUS: Acum trei ceasmi
Luptam doar singur eu Îil Corioli
Şi răspîndeam prăpădul după voie;
Dar nu mă Tczi că sînt mînjit de sînge.
(J, 9J
Adună-li, TulJu~, deci, puterea toată
._'ă te l r~zbuni.
AUFIDlrS: C'hiar Ikrtor 20 dacă-ar fi
Biti crunt stră.mo~iJor trnfaşi ai tăi,
Tot n-ai seăpa din gheara mea.
(L•111/1I. Cîfirn roim" sru î11 nj11!c,rul lui Au(idi11•.)
Yă faceţi
Doar datoria: Jlll .Îlltf'(Î Yifrji.
l\li-c silă dc-ajutornl yoslru.
(L11pla co1tli1111rl. 3Irtrcius l1tplrl pi11c1 cî111l li)'"'"' pa
aoa111I 11e d11~.iu111i.)

SCENA 9

Tabăra rommui.
Trompele swu'E ral1ng1 rra. „lparr ru111i11ius cn ar111f!{n lui; di11 al/11 1,nrlr,
Jfarcius, cu braf11l legat, 1tr11ifll 1fo dfirn ro111n11i.

cm11xrc: Dr-aş po,· fli i:-:pr;hik-(i de ani,

Tu , ingur Jlll h·-ni <:re1le; loln~i, \Tl'atL
,'ă-!i ~pun c·um ~enatorii-~i îneeau
În latriini rîsul, nun patrieienii
StrLteau la pîll{lă tn·mnrînd, ~i-n mm5.
~c minunau, cm11, prra în,;pitimînlat1',
1Ia.troamlc rnian nwi multe-a sti
Şi cum trib1urnl grosolan, acela '
Cc-a:::cmrni cu plelwii le nrăşto
Striga, clin rrt~1rn1rri, dP~i-nciudat;
,, SJrtdt i ~ă fir zrii Homei 11oastro
Că astfel dC' Pro11 i-;111 <lat:·' Îmi parc
Crt n-ni g11!'lat 11imir clin masa noai:trib.
, (' Yl'Lle Cl~ fr-aj O~pr~tat UUÎJlte.
( Tit!11I T/111s J,„d Îlfs ,u u~I< ilii lui, t 1111HI IT a
rt . . pi11s 1"' tlu;·i111,,1i.)

TITUS: O, ~Pnrrafr ! fotă arn1ă ~a rnP 1 ,

l -am ro~t do;u· za. Jlc-ai ri pntnl s/:, wzi...
MAHCJCS: ~)Pi:;1ul, IC' rog! Chiar rnarna rnca, cc aro
Î1HlrepffLţjn• lande !'-aclucr~
Otlra::lri, mă >'llpill"ă atunc-i

530
 (f. !IJ
C'în<l. mă î1wlţ~-n ~laY~L Am rn.eut
Cc trelrn ia Ştt fac, la fel ca ,-oi.
f'n YOÎ nsrmrni m-am înflăcărat
în slujba ţării. Cel cc-a-ndrplinit
Doar hotrtrîrC'a lui m-a ÎJ1trccut.
cm.!l:'IICS: Nu trcbnie Fă fii Yirtutii talc
O gronpă-ntunecoasă . 'se ctlYinc
Să afle Horna ce-i c dat să nibl't.
De nu i-am spunr-o,-ar fi cu mult mai rău
Dccît un furt, m.ai laş dedt trădmca
Dacă-am nscundc Yitrjia ta
Şi-o faptrt c-c nu-~i află-asemuire
Ar rrunînra în nmhra ci umilă.
J)e-acera, en te rog·, îmi lasă-n grijă
Să F'pnn c·c ~ti11, ~i-n faţa oaski uoa~lrc
1\11 prntnHt rrre $ă te rri~plttten~că
Si\ pow~tl'FC' tot ceea ce-ni fă.eu t.
M.\TIC'ICS: ])ar tnqrn I meu <'-ncoprrit dP 11111 i,
C'e 11i-;1r durea văzînd că-s ponwnitc.
C'O"JflNlUS: FL•rra::c·ă zPii ! Xrrreuno~tin (a
1\lă trm că le-n în,·enina 11rni ian•.
Dr-acr<'a nPm1 ~~-t i f'pnn c·-a zrn·:i parto
Din ŢJrnda luat5-n cî111p ~i în edntr,
Cai buni i;:i urnlţi, oduarr pn•ţioa~l',
Sînt al1· tak ţ:i tă po(i-naint1•.
)k-a k-11q:i~r1 i, 1·P-ţ i plaer ~rkţi all'gi.
~I.\ I :C'lUS: Îţi rnnlţ 11mr~ t, dar ini111a 1lin mine
,$(• Z\'Îrto !1 ·~t e auziurl cit poa tl·
Primi r5.splaia . pac11'i ,ah·. T>1·«i
TirJ'uz, ~i tl'r ~ă. 111i se· dea ai.ît<1
Cil Y<1 lna iltl' I te-n ~tal d('Op<11'fo.
(Tm111p1J1·. To/i sfrig.i: „. .l/11,.,./1" / .l f 11r1·i11., !"
ccdi'li1111u-~i coifarih: fi ~11lifd1 i11 " i'.)
l'\u vre<1u 8-aud 1wdenmr i-ur l1'. Tobe
Şi trîmhi(r eînd lin~n . rsc la oa-te,
E . ernJJ c·i't ~i edatl'a-i minti 1111;"i'1.
Oţelu I CÎll d ~(· lll{)(I i(' Cil o eîq ri
Nu-i mai (' ~cut o~leamtlui în l11pli'1.
)kst ul, illll fi ]lll B! f'lllll, J'ii11dtii <llll uitat
, i~ mi ~păl dl' :-îngl' nasul, ~Î-<IJll cult;1l
l 'u :>'i'~I ~.11og-, ern11 :iu ffaut atîţi;1,
l'lltL ac:ltu 1u.( i prin Rtriglttl' 11 rlJ1t1H',

531
[I, 9]
De parcă mi-ar phtcca să ml1.-11dopaţi
Cu laude şi cu minciuni gustonscr !
COMINIUS: O, prea modest! Arăţi mai multă-asprin1e
Cinstitei slr\vi cc-ti dăruim decît
Recunostintă celor cc ti-o dau.
Şi fÎÎlldCă te ridici în contra ta,
Te vom înlănţui (cum se cuvine
Aceluia ce singur rău îşi face),
Putînd mai slobod astfel să-ti vorbim.
Să afle deci oricare dintre noi
Şi hm1ea-ntreagă afle: Caius l\farcius
A cî~tigat c11111ma în război.
Şi ca un semn de-a pururi grăitor,
Primească armăsarul meu de rasă
Cu toate ale lui podoabe. De-astăzi
în amintirea celor săvîr::;ite
la Corioli, numele lui fie,
Aşa cum îl aclamă oastca-ntrcagă:
Coriolanus 22 • Fie acest nume
Să-l porţi de azi-nainte cu nobleţe.

( Trom1Jete.)
TOŢI: Coriolan ! Coriolan !
CORIOLAN: l\Iă duc pe faţă să mă spăl, şi-n urmă
O să vedeţi dac-am roşit. Oricum,
\'oi căuta să-ncalcc armăsarul
Cum voi putea mai bine şi s-arăt
Că vrednic sînt să pot purta cu cinste
Podoaba numelui cc-mi hărăziti.
COMINIUS: Intrăm acum în corturi, şi-nai.Ilte
De-a ne-odihni, trimitem carte Romei,
Norocul luptei noastre să-l vestim.
Tu, Titus Lartius, porneşte-udată
La Corioli şi de-aici spre Roma
Trimite cetătenii mai de vază
Ca în1preună' să statornicim
Ce-i de folos obstcsc.
TITUS: ' Asa voi face.
CORIOLA...'{: l\I-or rîde zeii; dar am 'refuzat
Domnesti ofrande ::;i mr\ vM acum
Cerşind la general. '
co:mxrcs: Prime~ti îndată
Orice vei ecre.
532
 [I, 101
CGlUOLAN: Am arnt cartir
În Corioli la un om sărm:m,
Dar mult-1 r:etcnos. Cînd a fost
Lunt prizonier de-ai noştri, m-a i:trigat.
Dar m1năream atunci pc Auficlius,
Şi furia-mimc mila. Ah, te rog
Să slobozeşti pc gazda mea era bună.
co:mxrns: Fnunoasă rugă! Propriul mrn fin
De i-ar fi fost c.1lău, tot se cnvil1e
sr~ fie liber cum e vintul. Titus,
Dă-i drumul!
TITUS: Cum îl cheamă, doar, să-mi spui
COnIOLAN: Pe Jupiter,
Nn mai stiu emu îl cheamă. Am uitat.
Sînt isto;"Ît. 1\-aveţi m1 pic de vill?
COMINIUS: Veniţi în co1imi. Sîngclc se-ncheagă
Pe-obrazul tău. Degrabă rtmilc
Să le legăm. Vcni\i, veniţi în corturi.

(Ies.)

SCENA 10

Tablira volscilor.
Trompete. I11tră Tulliis Aufidius, sî11ger111d, cu cl{iva solJa{i.

AUFIDIUS: Oraşul a căzut.

lNTiIUL SOLDAT:
Dar cu conditii
Sînt gata să ni-l dea-napoi. '
AUFIDIUS: Conditii!
Aş vrea să fiu roman, căci volsc 'fiind
Nu pot să fiu precum aş vrea. Condiţii?
Dar cc condiţii poate să mai spere
A.cel ce îndurării s-a predat?
O, Marcius, de cillci ori luptai cu tille
Şi tot de-atîtea ori m-ai doborît.
Mereu va fi aşa, de ne-ntîlnim
La fel de des precît mergem ]a, ma.ă.
O, voi, stihii! Dc-1 voi pfr.1 în faţă,
Al meu va fi, sau eu voi fi al lui.

533
(I, lll]
Prinsoarea mea nu mai c azi cinstită;
Căci dacă altădMă mă juram
Să-l nimicesc în luptă, astăzi Ytcau
Tmbarea groaznică sau viclenia
Sit-1 ciopîrţească.
lNTîICL SOLDAT:
Este el.racul gol.
Al'fIDI"CS: E în<lrăzncţ, dar un şiret cit crede.
Am strîns 1e11ÎJ1, căci bărbătia mr<1
Pă tată-i de ru ,ine şi tă.gacm:
Nici somn, nici lucnll'i sfinte, gol de-aş fi
Sau c1ac-8~ fi bolnav, nici C11pitoliul,
Altarul, rugăciunea, sacerdoţii
,) nici sr11rbătorescul ceas a.I jertfei
Tm·barca cînd se alină nu mi-or stinge,
Cu putrezitul drept al lor, mînia.
Oriunde l-aş găsi şi chiar de-ar fi
Acasă,-n paza fratelui meu bun,
în ciuda o. poţiei, mi-aş spăla,
În pieptu-i sîngerind, cumplita mîuă .
MC'rgeţi, oraşu] cercetaţi, yedeţi
Cine-i trimfa Ja, Homa ca ostatec.
lN'IîIUL SOLDAT:
I\c illsof rsti?
AUFTDJUS: ' ' Acum sînt aşte11tat
in păduricea do cipre~i, Ja yale,
Pc lingtt mori. Trimiteţi-mi acolo
Ştiri drRprc fot ce wţi a.fl<:l , pJccarNt
· &'î. pot a-mi rîndui la semnul vostru.
1NTÎHJL SOLDAT:
Aşa cum pornnccşti Yom face, do::nune.
(la.)
ACTUL li

SCENA 1

Roma, o piaJă publicii.

latrălllcnc11i11s, iciuius şi 1Jr11l 11>.

MENE ·ies: Mi-a spus a11gnrnF3 că a~tr~-srarit Yom primi ~tiri.

BRUTUS: Bune, sau rele?
1'.IENENIUS: Nu cum nea poporul, care nu-l it1beşte pc l\farciw:;.
SICINIUS: Natura le înva(ă , i pc anima}(' cum să-şi cunoască prie-
tenii.
:MENENIUS: Mă rog, mă rog; pc cine iuhr~te lupul?
SICINIUS: Pe micl.J
:MENENIUS: Îl iubeşte ca să-l îi1ghiut„ a~!\ eum ar face plebeii fliL-
mînzi cu nobilul JUan~ius.
BRUTUS: E un miel aclcYărat, dm· mormăie ca ursul.
!iIBNENIUS: Ba e un ms care arc răudarra, mielnlni. Sîntcti oamPni
bătrîni; răspnndl'\i-mi la cc o să vă înlnh. '
Al\IBll TRlBGXI: Prea binr, întreabă.
MENE:\IUS: Care-i cusmul iic care >oi 1-:fft'[i rn pri,o~i1qii, ~·
lui îi lipseşte cu totul?
BRUTUS: Nu-i lipsc~te nici mrnl; le arc pc toat<'.
s1crnms: l\Ini ales trufia.
BRUTUS: Şi cu lăudăroşenia strt foarte binr.
iIENENIUS: Cin dat! Ştiţi voi cum \it judecit ora~ul: YJ'!'<llt sr~ ~i11m
noi, oamenii din lumea bună? Ilai spunl'ţ i , .;ti(i~
Al\IBII TRIBUNI: Ei, cum ne judecaţi?
l\IENENIU : Fiindcit aţ.i 1orbit ele trufie ... efor n-o ~it Yit :-:11păra! i?
BRUTUS: Spm1e, sp1me !
~IBNENIU : De altfel, e totuna; fiindcă. ~i un bo( cnn' fttrit din
întîmplare poate să vă frtre o comoru·it înlrcagă ele răbdare.
Lăsaţi frîu liber firii \Oastre şi supii.raţi-Yri. dupri n1ia inimii;
mai ales dacri. vă face plăcere, supăra\ i- ,·ri. Drti il o~îmli(i pe
:Marciu din pricina trufiei hli?

535
(II, 1]
BRUTUS: Nu numai noi.
MENENIUS: Ştiu asta. Puţine lucruri aţi putea face singuri. Aveţi
nevoie de multe ajutoare, fiinccă faptele voastre ar fi altfel
grozav de simple. Sînteţi aşa de copilăro~i, încît puţin de tot
aţi isprăvi singmi Aţi vorbit de trufie? Ei, dacă aţi putea să
vă uitati în sacul clin spinare 21 si să priviti ce ascunde nobili1
noastră'Iiinţă înlăuntrul ei! Ei, 'dacă aţi putea!
BRUTUS: Ce s-ar întîmpla atunci?
MENENIUS: Aţi descoperi o pereche do magistraţi25 înalţi (alias
smintiti) atît de incapabili, încrezuti si încă.pătînati, cum altii
la fel im se mai găsesc în Roma. ' ' ' ' '
SICINIUS: Menenius, şi pe tine te cunoaşte lumea.
MENENIUS : Pe mine lumea 'mă. cunoaşte ca pe un patrician bine
dispus, căruia-i place un pahar de Yin tare, nPamestecat nici
măcar cu o picăturr\ din apa Tibrului. Se zice că am smbiciu-
nea să dau totdeauna dreptate pri1milui care mă întîmpină.
cu jalba-n proţap; că mă aprind pentru o nin1ica toatrL; că am
de-a face mai mult cu coada nopţii decît cu fruntea dimineţii.
Cc-mi trece prin minte mi se-aude din gură şi-mi scot afară
necazul împreună cu aerul din plămîni. Dacă întîlnesc doi băr­
baţi de stat ca voi (n-aş putea să vă numesc nişte Licurgi26 )
şi dacă băutura pe care mi-o dau nu-i place gîtlejnlui meu,
atunci mă strîmb la ci. Nu pot să spun: „Ce frumos au vorbit
domniile-Yoastre !" dacă din fiecare vorbă a lor a iesit la iveală
o ureche de măgar. Şi dacă trebuie să am răbdare ~u in~ii care
se numesc oameni respectabili şi demni, găsesc că mint cu neru-
şinare cinel spun că sînteţi ~i frumoşi la înfăţi~are. Credeţi că,
fiindcă puteţi citi toate astea pe harta microcosmosului27 meu,
puteţi spune că mă şi cunoaşteţi îndeajuns? Ce lucruri groaz-
nice au putut desluşi straşnicele voastre priviri oarbe în carac-
terul meu, ca să spuneţi că mă cunoaşteţi bine?
BRUTUS: Laşă, lasă: te cunoaştem noi destul de bine.
ME:\""E~HGS: l\u mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pc voi nu
'ă cunoaşteţi, nici altceva pe lumea asta. Vă la~ă gura apă
cînd vedeţi emu întind pălăria cerşetorii şi cum bat mătănii
calicii. Vă pierdeţi o diminca ţă întreagă să. ascultaţi cum se
ciorovăie~tc o precupeaţă cu un cîrciumar şi amînaţi judecata
unui proces de cinci parale pc a doua zi28 • Cîntl ascultaţi pe în1pri·
ci11aţ.i şi vă apucă durerea de burtă, faceţi un cap ca al măscă­
ricilor, ritlicati steagul în semn ~ă procesul se su pendă şi, urlînd
să vi e dea llll ţucal, lăsaţi judecata mai încurca.tă decît
era înainte. 1\-aduccţi altă pace printre oameni dccît doar

536
 [II, 1]
numindu-i pezevenghi şi pe unii şi pe ceilalţi. Sînteţi o peree.h e
gro7.avă, ce să spun!
BRUT'C'S: Lasă, lasă, ştie toată lumea că te pricepi să faci ghuno
în jmul unei mese dar că în Capitoliu oşti un senator de prisos·
UEK1~~1US: Chi<lT şi pe augmii noştri îi uJ11flă rîsul cînd întilnesc
fr\pturi aşa de caraghioase ca voi. Chiar şi vorba cea mai cu-
minte nu vă preţuieşte nici cît fîlfî.i.rca bărbilor voastre şi aste
bărbi şi-ar găsi mormînt de cinste în perna pe care se aşază
cîrpacinl san în şaua măg"111tlui. Şi totuşi îndrăzniţi ~ă z·ccţi:
„Mm·cins este trufaş!" el, care-i cel puţin mai mult d''cît toţi
pă1int.ii si părintii pălintilor vostri de la Deuc::tlion 29 încxt.ce
chiar' dacă printi·e ăştia 'cei mai de trn.ibă au fost cltlă.i din
tată-n fin. Doret:c noapte bună înălţimilJr-voastre. Dacă aş
sta mai mult de vorbă cu voi mi-e teamă că mi s-ar molipsi
creierul do lingoare, fiindcă voi păziţi şi duceţi la păscut vitele
de pfobci. Îmi iau îngăduinţa să mă retrag.
( Brntus şi Sici11i11s pleacă spre fundul scenei. Apar Volmnnia, Vir!7-ilia
şi 1·aleria.)

Cu ce pot sluji pr frumoasele şi nobilele doamne? J\fai nobilă

n-ar fi nici hma dacă ar coborî pc pă:mînt. Unde vă duc ochii
cu atîta grabă?
VOLIDINIA: Cinstite Menenfos, fiul meu Marcius se apropie. Pe
Iunona30, nu ne ţine de vorbă.
MENENIUS: Cum, Marcius se întoarce acaEă?
VOLIDINIA: Da, scumpe Me-nenius, îmăJ.·cat de slavă.
l'iIB.i."'!El'lIUS ( aruncîndu-şi pălăria în sus): Atunci, Iupiter, pri-
meşte pălăria şi mulţumita mea. Ural Vine Marcius!
AMBELE FfilIEI: Da, e adevărat.
VOLIDINIA: Iată o scrisoare de la el; Senatul a primit o alta, şi
nevasta lui una, şi alta cred că te aşteaptă pe dmnneata acasă.
MENE"'.'lIUS: Toată casa mea o să danseze noaptea întreagă! O
scrisoare pentru mine?
VIRGILll: Chiar aşa - o scrisoare te aşteaptă acasă. Am văzut-o
cu ochii mei.
MENENIUS: O scrisoare pentru mine! Simt că m-a:rn însănătoşit
pentru şapte ani şi că o să-l trag pe sfoară pe doctor. Fată de
vestea pe care o primesc, reţeta cea mai grozavă din Galcnus31
nu-i decît o şarlatanie sau, mă rog, un leac bun pentru cai.
Nu e rănit? De obicei se întorcea rănit acasă.
VIRGILIA: O, nu, nu, nul
VOLillrnIA: Ba e rănit şi le mulţumesc zeilor.

537
•
f I, iJ
l\fE.:'I EXIUS: Şi on, clacă rana nu-i prC'a rea. Dacă adnc izhînda în
buzunare, rănile îi stau Line.
YOU)l\INU.: Izbîncla o poartă pc fnrnte, 1\Icnenius. Pentru a treia
o:nă se întoarce acasă cu o cunună de stejar.
l\IBXENIUS: L-a î1wăţat minte pe Aufidiu ?
YOLmiNIA: Titus Lartins scrie: „S-an înfruntat în luptă, dM Aufi-
dius s-a strecmat" .
.l\IENEN1US: Şi bine a făcut! Dacă i s-ar fi împotrivit, n-aş fi pus
rămă~ag pentru toate cuil'rclc Cll aur din Corioli. I s-a dat de
vesto Senatului?
VOLU:llNIA: Scumpe doamne, să mergem! Da, da, da. Senatul
a primit scrisori de la comandantul suprem, c11rc pune numai
pe seama fiului meu întreaga glorie a acestui rr1zboi. De data
asta s-a întrecut pc sinr.
YALERU: E drept, se po\·cstr.sc lncrnri n~ullm<lte despre rl.
MENE...'!IUS: Lucruri l1I inunate? \'ă p1m i·hrzaştt că nu dearnpra
meritului srtn.
YIItGILIA: Facă zeii sit fÎ!) ade\"l'\.rnk !
vo1mrxu: AllrYărate? Auzi colo!
l\IENEXIUS: Adrvitratc? :im jur tă Rîut ade1·itratr. Unde e~tc rămf?
(Ci'Ure lriln111 i :) Zeii să păzf'11seă ])C măriilC'-Yoastre ! Marcius
se întoarce ata~ă ~i arc întă ~i mai multe motiYC' srt fie mîndru.
Unele cs1.c rrt1lit?
YOJ.UJl:\L\: La mHit.r $i ]a hratul stîng. O ~ă aibă cicatrice mari
şi o şă k aratr popornhti eîrtd o să carnlidozo pentru rangul
dr ronsul. l'î11d l-a rcspiM JW Tmq11i11i11~ 03 " a Jo,;t rănit de şapte
ori.
l\rE;iE:\JL':-;: O dntă în ;:;pnt<· ~i rk do11it. ori în gît: <k nnuă ori,
dacă rni-adut bi:nc ami.nt<'.
YOLF)f?\ 1.\.: Î11ili111 e de n pl(•ca î11 ultim11 I război <ina cloLLt~zeci
şi cinei dr ril.11i.
l\[fi'"\~~::\l(TS:Arui11 arc dou1tzN·i ~i şaptr, şi finenre clin <'k a fost
m u·mînt11l 111111i dnşma;n. (8e 111u/ /i'o111pele ;i ,;/rif)file dr• b11c1uie.)
Axcul1 nţi! Trnmpctclc !
VL1LUl:\L\.: Sînt mesagrri.i lui! Pă~rRe iiai.11tr,
Uralele :::i Ja(·ri nti ,-jn î11 unnă:
ln brntu'-i mn,;eulos i:dft ni1t1iti1'.en,
Şi de-t' ritli6L, oanwni mor îu jmu-i.
(Trompr•/e. foi oi ( 'oi11i11ius şi Titus L11rfi„s: Coriolan.,
î-rrc1tnn1111/ 1·11 /i"1111~e <ll st1j11r 111l1T ci. Cuiwmdan/i,
sold.aţi tii un crainic.)

5JJ
•
 [li, 1]
Aduc de stire Romei că doar l\farcius
Luptat-a-n Corioli, şi cu slavă
La numcle-i a adăugat pe-acela
Vestit de-acum pc veci: Coriolan.
:Mult-proţuitulc Coriolan,
În Roma fii bincnnit.
(Trompele.)
TOTI: În Roma
Să fii binevenit, Coriolan I
CORIOLAl'f: Destul! Mi-e fomtc greu. Vi:'L rog, destul!
CO:MINIUS: Prietene, e mama ta aici.
CORIOL\:N: Ştiu că pe zei i-ai implorat fierbinte
Pentru izbîncla mea.
(l11gcnunche în {a{a T'olunrnici.)
VOLCILKL\: Ridică- te,
VitcaZHl meu războinic, nobil )f m·cius,
Preavrcdnic Caius, astăzi nou lll nnit
Prin faptele-ţi de cinste .. . Cum aţi zis?
Coriola11 să-ţi şpun de-aici-nainto?
Pri \TC'Ştc-ţi soat a ...
CORJOLAK: Scumpa ml'a tăcutri.!
Yrrşi fo.erimi tînd am bi.mit? pesemne
Dacă wnl'ilm pc targă, ai Ii rî~ !
In Coriali oelti ea tine au
Do•u· Y[0<l11nl<', f'.Uu ..;ănnauc m;1mc
Feciorii dml î~i pling.
11JENENIU::J: Ncrnnrilo1·ii
Să iC-l)ClllHllll' !
CORIOL\.X: C1un, tot mai tritil'~ti?
(CrUre l"alai11.)
Îli cor iertare, doanmă.
VOLmJ:\l.\: ' Încotro
Să m(t întorc? Fiti toti bi.nc1·p11 i1i !
Biue-ai ycnit, Co1'i1i1ri1~s, gern'r:111: !
De mii de ori bim'-aţi ve11it. l111j Yine
Să plîng, ~rt rîd; n9or mit s1111.t ::ii ,!.'.ren.
Binr-<tli w11 it ttt toti ! B1estem11 I uid{•
La ritclikina inimii 'secate
C1' nu 8(' bnc1u·~t de clipa asta.
Vo i trei s-ar CLffeni să fjti lu. l ~oma
Cinsti("i ca zeii, dar mi1 j1u· c-<1il·i

539
[11, 11
.Mai sînt ~i mrrr pădurrţr, vrdri,
Grru de-altoit. Bine-aţi Yenit, oşteni
"Grzica e urzică, 11rbunic
Se cheamă n nrghiobilor smintrnlă
Cc nu se bucură do clipa asta.
cmrmrns: Acolasi ai rilln' s.
CORIOLA„~: ' 1'.lcncnins
E tot lllcncnius.
CRAI:\ICUL: Loc, face li loc I
como~~ (căire mama ~i "soţia lui): '
Dă-mi mina ta, şi-a ta. Mai înainte
Do-a st1 în umbra casC'i melc, vreau
Să merg la preaslăviţii patricirni,
Cc mi-au tJ.imis nu muuai salutări,
Dar si cinstiri înaltr.
\ OLUMNlA: ' Mi-a fost dat
Suprema împlinire sit o văd:
Clădirea mîndrri a închipuirii.
Un Ei.ngur lucrn mai lipseşte, dar
Ku mă-ndoirsc că Roma ti-1 ya da.
COR.IOLAN: Iubim maică, vrrau mai bine sclav
S1t-i fiu pe propriul meu drnm dccît
Stăpînitor pc calea cca luat-o.
co::\IINIUS: La Capitolin!
(Tromprtc. Chcmr!n: de rom. Tu!i pornesc fli cortegiu
solemn. flămîn tribuuii.)

BRUTUS: Vorbc~tc orice limbă despre rl,

Şi cei miopi ptm ochchu'i33 să.-1 vadă,
Limbute doici, vrăjitc,-şi lasă pruncii
sr.strige pînă nu mai pot, şi-ntruna
D:mr despre el ptilil,rrăgcsc . Pc ziduri
Se caţără, gătite ca la nnntr~.
Bncăttbrcsclc, să-i prindă chipul.
Pe la ferestre şi pe coperişuri,
Pc bănci, în pomi, nu mai c loc, atîţia
Sînt cei care doresc trccînd să-l vadă.
Chiar pc flamini34, ce ocolesc lumina,
Îi nzi acum că se înghcsuicsc
Şi dau din coate, doar afla-vor loc
Printre plebei. Şi doamnele fardato
Cu alb şi roşu pe obrazul fin.
Se lasă pradă asprului sărut
 [11, 1]
Al lui Apo1lo. Fierberea-i atîta,
De-ai zice tă un zeu s-a stJ"Ccurat
În firea lni de om, împrumutîndu-i
întregu-i har şi vraj<1 lui introagă.
STCTN1US Cît ai clipi clin ochi devine consul.
BRUTUS: Si-atunci s-a dus cu tribunatul nostru.
SICINIUS: Dru: n-o să poată liniştit să- şi ducă
Înalta-i demnitate la Efrrsit.
Tot, tot cc-a ciştigat, mrrînd se pierde.
BRUTUS: E-o mîngîicre.
SICINIUS: Crede-mă că plebea,
De partea cărei sîntem, va uita
Acest triumf la cel dintîi prilej
Si vechea-i yrajbă si-o va aminti.
Prilejul i-o va da trufia lui.
BRUTUS: L-au auzit jurînd că niciodată
Nu va veni să ceară-n piaţă voturi
Cînd va voi să fie consul, nicioînd
Nu va-rnbrăca o haină peticită
Şi, cum e obiceiul, n-o s-arate
Pc trupu-i semnele adînci de răni,
Cerşind duhoru:ea-nvellÎlrn.tă-a plebei.
STCINIUS: Preabine.
BRUTOS: Da, aşa a spus. Preferă
Să nu ajungă consul, dacă-i vorba
Din alte mîini să-i vie consulatul
Decît vointa nobilimii noastre.
Din mîinile' Senatului.
SWINIUS Fie-i
Statornicul precept şi îi urăm
Să-l pună-n fapt.
BRUTUS: Aşa cred că va face.
SICINIUS: De-aici i se ,-a trage prăbnşirea,
Neîndoielnică, aşa cum vrem.
BRUTTJS: Sau cade el, sau noi cădem. De-aceea
Va trebui mereu să-i spunem plebei
Că pururi a uitat-o şi-n puterea-i
De-ar sta, măgari din toţi pe loc ar face;
Tribunilor le-ar pune punmu-n gură,
Lipsind poporul da-orice libertate,
Si-nsemnătate nu i-ar da mai multă
Decît cămilei în război25 , nutrind-o
Doar ca să poarte grea povară-n spate,

541
[TI, 2]
R11 pînd D poi gîrllatiul pr spi llill'l•a-i
Daeă-ar cădNt în drum.
SICIXIUS: ŞoplLndu-i astfel,
Cînd illSOlPn(a lui se litfi.He~ir,
Cădea-\or do 110 ochii plebei ~olzii
(Prilejnl vino dacă te pricepi
$ă-i si stîrnc~ii, si lncru-i mai nsor
Decît' s-aţîţi 'clnlă'.ii). Se apri11clr'
rscatlll stuf în Yîhătt\.i, ~i imnul
Îl ili;1egrr~te-a.tuncrn pc· yecil'.
(lnlril w1 crai11ic.)
BRUTUS: Cc Ycstr-ad11ci?
CRAINICUL: Poftiţi hi Capitoliu.
E \Orba de alcgcrca l11i Marcius.
Sînt nrnii acolo care Yfff să-l 1·a dă,
Orbi să-i audă; doamne şi fetioare
Splcmlidc şalmi îi ÎII tind în calc,
1\fatroanelo îsi flutnră măn nsa.
Ca la stat niâ sacră a lui Jo~,
În fo(ă-i nobilimea se înclină,
for tunete şi ropote de ploaie
8int a muhimii s trigăte ; în ac·r
Sr-arnncă-nlruna ~epci.-Astf el de lucruri
1\-nm mai văzut.
EIWTUS: · Haickm ln Cnpitoliu!
nw11ilc ş i ochii sr~ ngl1ezc
far iJ1inw s-n ~trpte.
SlCI~lUS : Te-nso\esc.
( J, ~.J

SCENA 2

R 1ma . Capitolittl. Doi slujitori aşarci rrrne 1'<' lcl!id.

11\TîTCL STXJIT011: Rrpccle, repede! i\rn ~ sb1t aici. Cî\ i candidează

la cornrnlaP
AL DOlLE.\ SJ~UJITOR: Se zice că trei ; dar toam lumea crede că
iese Coriolan.
Î.'iTîH!L SI.LTJJTOR: Grozay bărbat! Dar r al drncullli de trufaş
şi nu e de loc prietenul poporului de jo .

542
 (H, 2]
AL DOJU:.\ SLCJlTOR: Ei, an fol"t pc lume mulţi oameni mari
care Lingu~rDn popornl, li.ar nu-l iubeau. Şi sînt mulţi care nu-l
iubrse, fără srb ştie dP cc. Deci, cînd îl iubesc n-au moti\', ţi
cînd îl m.1,sc tot n-au motiv mai bun. De aceea, cîntl Coriolan
arată că-i este totuna dacă p•pornl îl iubc~te sau îl ură~tc
el arată eă î~i dă foarte binr !'Cama de firea plebeilor, .,i rum,
dnpă obiceiul nobililor, nici lln-i pai:;ă de toate astea, î~i dă
pP foţi~ tot CC gÎlltlP~tl'.
l:\Tîln ~r.rJITOH: De i-ar fi totuna dacă plebeii îl iubrsc ~au îl
uri1~c, atunci m· 8!a ncpi1~ător la mijloc şi n-ar Iace nimic nid
să le placă., uici . ii. le di~placă. Dar el le caută ura cu mai mult
sîrg dccît pot lrn11c plebeii căulîncl răspunsul care s-ar cuveni.
Nu lasr~ 11imic la o parte din rîtc pot să arate limpede că este
duşmaJ1u! lor. ~i eu zic că dneă \Tei sl1 cîştigi nenpri.rat ura şi
nemnlţmnirca poporului, este tot aşa de rirn ca ceea ce w~f P-
jc~tc el: lin~n~imt poporului ca să-i dobîndcşti iubirea.
AL DOJLE.\. SLGJJTOH: ~i-a cî~tigat morile mari în slujba, patriei.
Şi drumul lui în sns JHU"c trepte a~a de lrsnidoasc c:.i ale acrloni
care Yînrazl1 H'HllllH'lc ~i gloria, mlădiimln-sc şi linguşind po-
porul, Jlutmîudu-~i ;rpeilc, dar ndăeînd 11ici o isprnYă. El îni'ii
şi-a arrttat mPrÎLPlc, . i faptt'k lui s-au întipărit aşa de atlî11l;
în iuimilc tn1 uror, îndt dacă limbii<- aecstora, ar :nunti si n-nr
voi srt punrt mărtnric, ar fi o in~ultrt si o 1H·rccuno::tiJ1tă.'Iar tla,·ă
poporul ar ro::ti o :judpcntri împotri~·n lui, ar fi Clll"<tirt r1•uta1r,
uşor ele dovPclit tă c rnincinoa~ih, ~i o i1se111c1wa jndccatr~ ar
tn•zi împotrÎ\'Îren şi o~î1Hla oricni.
l:\Tîll·L SJX.JITOR: Am Yorhit clP~tul dl·~pn· d. E un om \'n•Llnic
de toat1t lm1dn . Frt lu<', iatit dt Yin.
(Tro111z1rlr. ! 11/nl 1•011s11l1tl Co111i11i11s, piwulal d1 /i1·/ori:iu, î111prrnnii cu
;l111w11i11s. C11rio/r111, ;11n.i 11111/li 8c11afori, Sie:11i11s ~i' Drnlus. ,-·uwluri1 :i
triluwii î;-i or11p1I 1oc110·/r. Coriulr111 sili 111 piâoarr.}
MEXEXll'S: Fiindeă a fo::1t luată l10trhrîrea
Cc îi primi pc ,·ol ·ci, fiinclcă Lartin'
A ro~t ehPmat în tară., ne rămînc
În «.cn d('-a tloua ;tdnnarc-a i1oa~trit
Sib-i rrwplrttim Yitcze1o lui fapte
Al'rluia cc ca rron luptat-a
Sprl'-a patriei rnitrirc. Sruaiori,
f'in~ti1i pttrinfi, bi11cn1iti cuYîntul
Stt-1 clu[i ace1Îtia cc este' c-onsul,
Şi comandant s11prom fosi-a-n rtbzhoial
Dns noroeo: la capăt; l:itL ne ~puie

543
[II, 2J
Cnm Caius J'vfarcins Coriolanus
A srwîrşi.t frumonsa lui lucrare,
Şi-acnm se aflti printre- noi, salutul
Şi-nalta cinste, Yrednică de el,
Să le primească.

(Coriolan sa a~a:.11.)
!NTÎIUL SENATOR:
Ascultăm, Cominius !
Nu te sfii; Yorbeştc cît ţi-e voia.
1\iai mult ne este la-ndemînă-a crede
Că statului-i lipse:Jc puteri drstulo
Spre-a răsp11ti, decît că e sri.racă
Voinţa noastrll.. Mă întorn spre voi,
Conducăt01i ai plebei, şi yă, cer
Să fiţi prietenoşi, cu luare-aminte
Şi să-ndrumaţi poporul să voteze
Ce hotă:rîm aici
SICINIUS: Ne-am adunat
La sfat prietenos, deschişi la suilet
Şi înclinaţi să îl cinstim pc-acela
Ce ne-a adus în jurnl lui.
BRUTUS: Mai bine
Am face-o dMă-am şti că gîndul lui
Se-ndreaptă spre popor cu preţuire
Mai mult ca pînă-acum.
MENENIUS: Nn este vorba
De-aşa ceva aici, nu este vorba.
1\fai bine-aţi fi tă®t. Hăspundeţi dacă
Doriţi să-l ascultaţi pe general.
BRUTUS: Cu dragă inimă, dar ţin să spun:
Cnvîntul meu cu mult mai mult a fost
La locul lui decît mustrnrc::i. ta.
irn:r-rE~IUS: Ei, n-am ce zice, plebea o iubeşte,
Dar nu-l siliţi să doarmă-n pat cu ea.
Cominius, vorbeşte!
(Oorio[an se ridică, vrintl să plece.)
Stai, te rog.
îNTÎlUL SENATOR:
Rămîi si nu te rnsina s-asculti
Ce-ai sivî:rsit cu ciiistc. '
CORIOI...L~: ' 1\Iă iertaţi,
Cinstiţi părinţi, dar mai întîi doresc

544
 [II, 2J
Să-mi vindec rănile ş-apoi s-nud
în ce fel le-am primit.
BRU'l'US: :Xădu.j <l 1tiesc
Că nu te izgoneşte \Orhn mra.
CORIOLAN: O, nu, dar dc~cori am fo~t staiorufo,
în faţa loviturii, şi-am fugit
De \OTbe. Nu m-aîi răsfăiat. de-acPC<l
:Kfoi nu puteţi 8ă Înă mîJU1ifi. Poporul
Stiu a-l iubi cît merită.
JilE~ENIUS: · Luati Joc.
COlUOLAN: Mai bine-mi place capul . ă mi-l las
La soare scărpiliat, cînd sunit-atacul,
Dccit, s1.înd fără rost, s-aud 11imicul
Cc sînt, cum ereştc mare ea-n poveşti.
(lu;e.)
111.E?\ENlUS: Tribuni, cum nr p11tca eloceab \' Oa tră,
În care doaT un on c hnn, cn plod,
$1t-l lingt\'CT<1Rf'ă ]l<' aerl ec·-n luptă
Î7i pune in p1i:nrjdii-11trl'gul trup,
Spre dobîn<lircn glr,rici, d:tr nu vrea
Uroohea să o )!Iace şi s-asculte
Cnvînt de ·lav1t? Aşt!'pti'i.m, C'om:inius.
CO:\IlNlUS: Puterea vocii mck-i mult nrra mică.
N-aş v-rca s-arăt ru f;mLi~iune fapta
Lui Corio1mms. Bărbăti11. 1'f:te
Întîin, din virtu ti .i e' pouoaha
Acelui cc-o ara.tă. baeă-i <tE:tfcl,
Atunci bărbatu] p-0menit aici
Nu poate nimeni a-l iutrec('. Cînd
1'-Mquinins năvăli cu-oştnnii lui
La Roma, el luptă cu cei mai tari.
Şi dictatorul3 7 (fie-i amintirea.
De-a. pururea slăvită) se uita
Cum tînărul imberb cc semăna
Cn-o ama:zoanr\38 izgonea oştenii
Bărbo~i; cum din grămadă îi scăpa
Pe credincio-şii săi; cum trei duşmani
Cădeau în f. ţa consulului; cum
T-.uquinius se prăbuşca-n genunchi.
în ziu.a-aooea, cllid ar fi putut,
Aşa cum arăta, să joace-n tea.tru
Pe o iemcie39 , el se dovcdl
545
35 - Shakespeare, opere VII
 {lJ, :?]

Bilrhat întn•g. T :-:-:i întiw Htunti

{'11m111;1 eh' sfrjnr. Ci11~a .;a-i vîrs1ă
CrP~tn ~pre hi1rbă\ir, ca un Yal,
Şi-n ~ai~prrzrce ln1itc norocoase
H1111i eoromia ~padl'lor mai bune.
J);i r c·1•-;1 fărn L acnrn, în preajma luptei
J>in t'o rioli, ~i-apoi în <:etate
În1 n l 't' la11<la. Fugari 011rr;·t r.
Prin rninu11a1a-i pildil. pr cei la~i
Îi l'n<-e tu prinwjdia ~ă Jupi<',
<'11rahia mm Yalul ll dr~picr~,
La l'l'I Jiătnmcle-n ~luata de du.;ma11i .
H 11nclc-i spada-i eadr, .r apa~ă
P<•retca mor1 o, ari'Lllnd el îmrn:-:i
( 'n t-:îngc zugrăyit. În urma, lui'
Hă..:m1rb numai strigr1te de morutr.
J lătnmclc singur în cetate,-acluce
:-li-a«olo nimicirea; RC salvează
:r;,u1111r1 illgnr, Iilră ajutor.
l)i i11farit, apoi, ia cu asalt
('cinica. E stăpîn acum pc toatr.
Uco<.htf r1-i Yine ht mcchc zgomot
J)e lupte-11tlrpărtatc ~i, -ndoinclu-.,i
Curajul, trupul î~i .îndreaptă,
~NmmciL fumrgîud de .înge-n cîmpul
ÎJH·ăicrării noi, ca zeul morţii,
~ i nu se-opreşte pînă cînd on1~ul
Şi cîmpul tot nn ead în mîna noastră.
MENENIU, : Ce \Teclnic om! Cc om!
lNTîIUT, s1~x_\TOR: E la-nrbl(imNi.
Ci1l'li.rii cc acnm îi pregri.tim !
C0.111'.\ll'S: A refuzat şi prada. La odoaro
Pri ,·rşle ca şi cum ar fi gunoi.
Ku '-rea dedt ai.ît cît i-ar msa,
„ ' · ~. De . b11măyoia Ju~, un om zgîrcit.
Hă~plata faptei foi el o gă~ e~to
În făptuire . Mul1,umi:re-i dă
Doar jertfa YicFi frt.ră de rr1splat~.
MENE..~IL'S: E nobil ctt adevărat. Chcnw.p-1.
lNTîIUL SEX-\.1'0R:

546
 [H, 2]
J.'\TÎJl"J, ST.UJITOR:
(C'oriolan .<r i1111poi1nl.)
l\l El\ L·:su-s : ('(l]iola.n, ~rnntu-ntrrg te nea
In consulai.
C'OlilOL\X: Îi ~î11t dator cn y:Îata.
Şi slnjlHt mra. '
11n:sESlCS: Atunei, uu-(i mai rimuno
-] >rcît eătrr popor :ă-ţ i simi eudntuJ..
('(ll!lOL\X: ])e datina, ar·raşta v-aş ruga
.'ă mii F:cntiti . Că n-nm pntt:'rC'a a ta
Să vi11 în pielc•a p;oali~-n fota lor
~j, r[milc-nritlÎJHlH-ll1i, 8lt CCJ'ţ('SO
Alrgcrea. Scutiti-w11 de asta.
~ JCJ:\ff Popoml, doanmr, YrC'll ca-n ami1nnnt
rrmat să Iir ncliinl obic-ci;
Să nu se uitr nic:i măcar o bnchc.
E dreptul lui.
lllE.l'\l:XTLS (către Coriolan): Ku-l aţîţa degcalla..
Te rog, rn~pccm datina, precnm
'roti consulii meu l-au pîn-aenm.
C'OliJOl,AX: E-nn rol eP l-aş juca roşind; i~praYă
Prea bunii nu-i şt1-l joc în fa!a plebei.
r:nnTq ( ciilrc Sicini'tl.~): Ai auzit?
C'OHlOL\X: S-apar li'1ntU'lros
Spunîndu-i: ..A~1a am făcut şi asta".
Sit îi arăt pr· trnpu-mi cicatrice,
I'l' carc-:n [i mai bine să le-ascund,
~i tlr~ prcti1Hl c~1 le-am primit de dragul
l>uhorii oi.
l'>tr:sE:'i'll"S: ~11 l'i a~a-ndără.tnie.
Tribuni ai pll'IH'i, vă recomandăm:
Aduccti tutnror hL cunoştinţă,
StJigfod în pi:qr~, hotărîrca noastră.
Cinstiri ~i
unourii sr1 încnnune
l'e no ,11 eon::nl de aci-nainte.
TOTJ 'E:XATORil: Cinstiri şi buc:mii să-l încununel
(Trompete. rn,,torii ies.)
IlRUTUS: Ai înţeles cum va trata poporul ?

547
[II, :.}
SIClXIl: ~ : De-ar bsr1ya şi el ! Îl va ruga,
Precum ar fi batjocură să-i ceară,
Arcra cc poporu-i ponte da.
BRCTV"': l-11 Î, nno, J1C plebei ~\-nştiinţăm
De tot ce s-a vorbit. Ne-aşteaptă-n piaţă.
(lu.)

SCENA 3

Fontl ro1 ,11rn.

Itifri! ii.ni il<!!l(i ectri;rni.

î:XTÎWL CETJŢE.\X: Vă spnn o clată pentru totdeauna: dacă ne

Yotnri!r, nu i le putem. refuza.
C<'ro
AL Dti!LE,\ CET.\TE.\~: Ba putem, prictc1w, dacă <lşa ni-e voia.
AL THElLE.\. GET.:\.'f 1~.\.~: Putcrra srn în mîna noastră; dm avem
o pntcre pc enre n-a,·em putere s-o folosim. Căci dacă ne arată
rrinilc şi ne istori,eşte i:prrn'ilc lui, atunci trebuie ~r\ împru-
mutăm limbile noastre ace8tor rimi, eti ele să vorbcasc!L; şi,
tot r.şn, daei\ ne îm11ărtă;r,te nobilelc-i fapte, se cuvine să le
aconlrlm nobila nonstri1 rccunostintu.. Nerecunoscătorul este
un m011st111, ~i dacă mul!imcn ar fi nerecnnoscătoaro, ar însemna
cit este ~i ra un mon~trn, că şi noi, care sîntem mădularele acestei
mulţimi, am cle·,·mi mădularule nnui m.onstru.
lNTill'L CF:'L\TKV: Nu lipsrşte mult ca să ne ia drept aşa ceva;
căci atunci cîud ne-am rl\Sculat din pricină că n-aveam grîu,
nn 1Ht sfiit si\ ne numea'că adunătura cu multe capote.
AL nrnll.EA C'ET,\TIU:N: Ke-au mai numit aşa şi alţii, dar nu fiind-
că unii cli11tre noi au părul castaniu, alţii negru, alţii roşu ca
vuJpra, şi tmii sînt ple~mi, ci Iiindcă mintea noastră este pes-
trip'L Şi aşa este cu adevărat, căci dacă toate gîndmile noastre
ar ie~i clin aceeaşi scăfîrlic , unele ar zbura către răsă1it, altele
către apus şi altele cMre miazănoapte sau către miazăzi; şi
dacă fiecare şi-ar căuta drumul lui, ar ajunge în toate punctele
de unele bat Yîntnrile.
AL JJO rLEA C'ET A'fKu\: Aşa crezi? Atunci, spune-mi, unde ar zbura
gîndnl meu?
AL TREILEA C'ET.!\ ŢE.\.N: Fj, gtudnl tău nu Cc te aşa de iute ca al
altora; e bătut cu piroane în butucul tău de cap; dar uacă ar
fi liber, e signr c-ar zbura . pre miazăzi.
AL DOILEA CETĂ'.fEAN: De cc .pre mfazăzi?

548
 lll, 3]
AL TREILEA CETĂŢEAN: Ca să se înfunde în negnra mlaştinilor;
dar după ce s-ar topi pe trei sforturi în miasmo, ultimul sfert
s-ar întoarce cuminte acasă, ca să te ajute să-ţi găseşti o nevastă.
AT, DOILEA CETĂŢEAN: Umbli mereu cu şolticării. Bine l Bine I
AL TREILEA CETĂTE.AX: Sînteti cu totii hotărîti să-l votati? De
altfel nu e nevoie: cum hotă'răsc cei' mai multi, aşa se y3, face.
Eu rămîn la ce am spus: dacă ar fi mai prietenos cu poporul,
n-ar fi un alt om mai bun ca el.
( fofră Ooriolati şi lilenenius.)

Iată-l că vine. A îmbrăcat lmina modestiei LuaJi seama.

la pnrtarca lui! Nu trebuie să struu toţi grrunadă; să ne apro-
piem de el cite unul sa.u cîtc doi-tr i. Trebuie să se roage de
fiecare în paiie ~i aşa o să avem cinstea sr\-i spunem cu gura
noastră că-l >otăm . Veniţi cu mino, să vă arr\t ctm1 trebuie să-l
întÎillpinaţi.
TOŢI: Aşa să facem, aşa să facem I
(fo.)
M:ENENIUS: Prietene, nu ai dreptate. Toţt
Brubatii mai de seamr\ au făcut
La fel'.
CORIOLAN: Ce trebuie sr\ SIJllil adică?
„Te rog, jupîne -" Mii de draci l Nn pot
Să-mi potrivesc cu-asemeni cîntcc limbai
„Vezi rănile acestea? Le-am primit
Cînd unii dintre fraţii tăi de sînge
Fugeau wrlînd în zgomotul de tobe
Bătute de ai noştri. "
MENENIUS: Nul O, zei!
De-acestea nu vorbi. O, nu, te rog.
Gîndcştc-te la tine.
CORIOLAN: Cum la mine?
Lua-i-ar dracul! ~I-ar uita mai bine,
Cum uită cc-n zadar le spun flaminii.
MENENIUS: Te rog! 'u prăpMi ce-i pus la cale.
Vorbeşte-le, te rog, cuviincios.
(Icsr.
S t! apropie doi ce lă/mi.)

CORIOLAN: De şi-ar spr~l:l obrazul şi ar şti

Să-şi spele clintii! Iată că vin doi!

549
 r, :11
Amit:i, nu mit-ndoicsc crt ati aflat
De ce sînt azi aici.
JXTîl GL CET.\ ŢE_\X: Ştim, în~ă \'TClll
S-arlr1J11 din gura ta temeiul bun.
COlUOL\'.'\: Temeiul este meritul ce am.
AL DOILJU CET 1\ TE.\J\':
Vorbcsti de merit?
COJUOL.\N: ' Da. Nn de cloriup,,
INT1IUL Cl~T.\'!'R\N:
Cum nu tlorcsti să ne fii consul?
COTIIOL\X: ' . ' l\u.
Cum aş dori, prieteni, să cerşesc
La cei cc sîut asa săraci?
ÎNTÎHJL CETĂTE.L~: ' Îmi ·pare
rn dacă dăm ceva, o cu nădejdea
Gt 10111 U\' C11 8Î Ull cîstig.
CORIOL\....\": ' ' Prea-bine,
Spuue1i, YiL rog, cît co ·Hi. cmrulatul.
1KTÎIUJ, CE'l'.\1'E.L.'\f: '
' Să-l ceri prietenos îi este preţul.
CORIOL.\.N: Prietenos? Vit rog să mă icrtati!
De-am fi în patru ochi v-aş arăta
Pc trupu-1ni rănile. Po\i să-mi dn,i votttl?
Cc zici?
AL D011,K\. CET.\TE.oL'{:
Zic că ţi-l dau, î11aJto domn.
CO IUOL L'>: Am încheiat tocmeala. Două yotm·i
Le-am şi băgat în buzuua-r. Paraua
Y-<:uu ~terpelit-o . Mergeţi clm· cu bine!
J:'.'\'J'Îl CL CET.\Tl~.\.N:
' Ciudat se poartti ! Totuşi, dac-ar Ii
Să îi mai dau ceva., aş zice: ţie!

( f(s. Apar al!i iloi cctăfcni.)

CORIOL\J.\: Rogu-vă, dacă pot să-mi potrivesc glasul cu al 'oslm,

faceţi-mă co11s11l. Iată, am îmbrăcat haina ele datină.
AL PATRU;LJ!;A , C~tS,ŢEA.;'l: . Aţi slpj.it patria 1101.Jil şi n-ati slujit-o
nobjJ.
CORIOLAN: Cum să-ţi în ţelcg ghicitoarc<1?
AL PATRULEA .CETĂŢEA.J.~: Aţi ~ost sp<1ima duşmanilor .,i bicitu
pliotenil% ~~Jl:fl."U ~fli rn\we
a4~~~n1J, n~aţi Î~l!)it pop?ru l ue jos.
CORIOLM-l': Trebllle sa-llll preţu* cu at~t mru mnlt Yntutea, cu
cît nu mi-am fftetrt iubn'ca vtilgară. Prieteno, doresc să măgulesc

550
 f rt. !l]
]•(' ill(·crcaiul nH'U fraie„ popornl, r:i ~;b oh(i11 f]11 111 ci o pn·(llirc
mai IJ11ni\.: ci::ie o î11~1tşin• rw earl' o ţi1w î11 c-inf'tl' rnan" '.)i liiuduf1.
dupi1 întrlrprin nra a l1·gprii voa~t n>, ,-~. plaec mai muli şapca
dccît inima mr<i, mi îw·rrc·a ~fb rnii î11trh·g e11 mi f1wî11dn-Yib
plC'eiLC-inni (·mtrni t11;1r" ~i 11rni1111qărdi 111inc:ino:isr; imit adkiL
arta nr~ji torca~c·;l, n turni oarPea•·p 0111 al popnrulni ::;:i mă d(l-
Vl'dcsc g('11eros î11 prc·Le11\iile ml'lr. _\.~adar, ,·;1 rn!.'; $r1 111f1 fac<•\i
con~11l !
AT. ClXC'JLE.\ CET.\TI·:.\\": ~1wri'l.111 ~)1, gi1~im în mi 1111 prielell ~i,
dr nerC'u, îţi di'11H din i11i111l\ 'ot11rih! noa~trr.
AT. l'.\Tl:[LK\ l'E'l'.\Tl·:,\:'i: ,\.ţi l"o;,l tlr urnlk ori r1'1nit pentru 1mtrir.
COTUOL\X: X11 \Tr;111 ~ii. pnertl11ir:-w cc•Ni.1·r• ~li\i arl\.iîndn-\'il nct»~lc
rirni. Yrcan ~i'l. ţi11 'oturile ,·o:i.strc la 1u;:rc et!l ·te, a~a t:-1 llll
Yr1 mai plic·ti-:(•.;(".
A.Jll:IJ C"ET.\TJ~Xl: ;/,('ii ~r~ ,-[1 de-;1 bucurii! Dorim a~tn cli11 toatr.
i 11j111'1.
(Tu·.)
conWL\:'i: Fr111110:'!.;r Ytlf nri !
~l<·Î hinp 111or, 1nai hinr c·r;'1p (k .foamr,
] h'1ît pn11tr11 CT merit Fă tcr.;rsc
J:"..;platil lot, ca lnpul îwllr;\e11t
1n pi•·ll' clP-uaic - nu-mi ·rn bin · mic
('111~.'ni ~i (·utrmii <H1tiud mîna.
J lt' ,.,.: l<'iindeă rbsta-i obiceiul:
J iar d· di ne-am ~upm1c ]ni în toatr,
1\-·'J ~lerg-c nimrni prnf11l :;lrîns <le nacmi
~i nl·,rm1I nn s-ar m,i .-celea
~111 • 11rnnţii de greşeli . Dccît ~ă. joc
H 11l el<' bufon, nu c uu1i bi11c oare
ti;'; Iii:; cinsti.rea relui ce-o rîrnrRte?
:N11 - am făcut tlin calc-o bunfi parte;
S1ri112;î11d din clinti, voi merge mai drpartc.
(fot,-.'{ al.i /tei cctt"(c11i.)
Î uf"i~ trni Yoturi.
l\I;'\, rog, o, domnilor, dr Yotul Yostru,
] '1·ntru-acr. ·t vot m-am r1tzboit, am stat
] >e paz"\; pentru votul vo ,tru trup11-mi
P1imit-a răni două d nz ini, ~ i !npte
Vreo optspre.zece ochii 111i-alt ,·;;wt.
De dragul voturilor lucru ri mari

551
fJT, az
Şi lucruri mai mă.rnnte-am săvîrşit.
Votaţi-mit, vă rog! Vreau să fin consuli
AL ŞASFLEA CETĂTEAX: S-a purtat cu nobleţe; nici un om drept
nu-i poate refoia Yotnl.
AL ş_\PTELEA CET.3.TEAX: Atunci, alegeţi-l consul. Zeii sU.-i dea
frrici:·e ~i si\ facă din el nn prieten al poporului.
TOŢI: Amin! Amin!
Trăias rt consulul!
CORIOL\X: Preadcmnc nturi!
((', ,/.l,('n ii frs. folnE 11Ic11c11i11s, Sicinius şi Brntus.)
E împlinită <latina, tribunii
Ţi-:1 clnc rrtnmn \oturilc plebei.
îţi mai rămîne, îmhrăcînd ornatul
De eonsnl, în Senat s-npari.
CORTOLL'<: E gata tot?
SICI:\IUS: Ai împlinit ritualul
Solicitrtrii. Plebea te-a ales.
Scnntu-::.cnm te cheamă ca srt-ti dea
Puterile de consul. '
CORIOLL"'l": Unde-::mumc?
Chiar la Senat? Eu?
SICil\'TUS: Da, Coriolnn.
CORIOL\3: Dar haina pot s-o schimb?
SICINlC"S: Da, este voie.
CORJOL.\::'i': Atunci, o schimb. Şi, cînd mă recunosc
Pc mine însumi, plec către Senat.
MEXEXICS: Te însoţesc şi cu.
(Ccltre tribu.ii.)
Venif.i cu noi?
BRUTt:S: Noi a~tepii'm poporul. '
SICINICS: ănăLate!
(Coriola-n şi Mcmnitts ies.)
De nu mă-n~ală ochiul, clobîndit-a
0e a dorit cu inima fierbinte.
BRUTUS: Cu snffotul trufa~ purtat-a haina
Sfielil. Vrei ă risipeşti poporul?
(Cclăfc11ii se !1lapoia2ă.)

SIC~IUS: Ei, bnniloT prieteni, aţi ales

Bărbatul po1.riYiL?

552
 rn. s1
INTIIUL CETĂŢEAN: Da, l-am ales.
BRUTUS: Să-l facă cerul vrednic de iubirea
Ce-i arătati.
AL DOILEA CETĂŢEAN: ' Amin! După umila
Părere-a mea, ccrînd „ă îl yoffun,
Batjocorea.
AL TREILEA CETĂŢEAN:
DiEprcţn1 era clar.
lNTIIUL CET ĂTEAN:
· E felul lui, dar nu batjocorea.
AL DOILEA CETĂŢEAX:
Nu-i om pe lume să nu înţeleagă
Cc rusinos am fost tratati. Firesc
Era sli. ne arate rănile. '
SICT~HJS: Cum, nu le-a arătat?
MAI .MULŢI CETĂŢE~I: Nu, nimenea
Nu le-a văzut.
AL TREILEA CETĂŢEAN: Spunea că-n patru ochi
Putea-le-ar să le-arate, pălăria
R )tind-o cu dispreţ: „:Mi-ar fi plăcut,
Z!cca, să vă fiu consul; obiceiul
Din vremmi vechi cerind să mă votaţi,
Mă rog de votul vostru." Cînd l-am dat,
Ne-a spus: „Vă mulţumesc! Vă mulţumesc!
Frumoase voturi! Cred că nu se cade
Să vă mai supăr." Nu şi-a rîs de noi?
SICINIUS: Ce proşti aţi fost să nu vedeţi aceasta
Şi, dacă aţi văzut, copilăroşi
Să-i mai daţi voturi.
BRUTUS: Cum, nu v-ati purtat
Aşa cum vi s-a spus? Cînd nu avea
Puterea-n mînă şi modest slujbaş
Al statului era, nu se-ascundea
Că e duşmanul libertăţii voastre.
Mă tem c~ astăzi, cînd a luat puterea
Şi s-a-nălţat la locul do comandă,
De stăruie în ura lui cea veche
Ca duşman al plebeilor, uşor
Se va întoarce votul vostru-n blestem. ' '

De cc nu i-aţi grăit aşa: „Deşi

Isprăvile-ţi sînt vrednice de cinstea
Ce-o cauţi, se cuvine-a te gîndi
Prirtcnos la cei ce ţi-au dat votul,

553
['11, 3}
Tu, 11n1 în i11hirl' -·ă-ţ i ~d·irnbi .;i
Dt nrn milo~ t iY ~rt fii !„~
SICI::-\ILS: Ei, dadl-a,a
I-a1i fi Yorhil 1-ati fi IiH:n1 f'1L-:i spună
1nti·egn-i gî11d, p1;tu1du-l c:î:otri'ri.
T-a ţi fi I ttpit rngăduill !l' bum„
Pe u1rr· Y-ar l'i l'u$t ]a îndcmî11ă
CilHlrn ~ă i Ir muinti\ i, iar dată
Crm fin'" i se-ap1i])(le ~i îl faee
l\c1 ăbdălor a dezlega (·e-J kagll,
Din fiLri a-i fl ii fi putut şă seoatcti
FoloMr, rdu~îndu-i Yotul Yos1rn. '
BR{jTCS: DiRprcţul lui eum nu ]-a\i <k8h 1 şit
În timp ec ' 11 eer~r;1 al yo::itru sprijin?
Ku Y-a\i gîndit ('ă, o sr~ Yll ub'obcască
Trufia lui cîml ya hm puterNt?
Nu ati simtit c1t-n trupmi frl11rite
An 1i' arccnKi iniin1L( _r-aw1i
1

O limbă clt~rît s-asnrziţ i t{1 larrna-i

Îllţ-rlrpţrscul grui al miJ1ţii voastre?
SICIXWS: K tL a1i rr!<pin ~i-alţi solicitatori?
f;i-acum Ytl dt\rniti mult-prrtuitul
C'oni::Îllltrunînt acelui ('C JIU-Î terc?
AL TREILEA CETA'ţ'EAN;
N-a fo~t mmiit, putrm ~r1-l mai respingem.
AJ, DOILEA OETĂŢEAX:
A~a Yorn f:itr . Cine.i i;ute dr Yoturi
Pot Ert k Iuc a spune 1111 ueodntrb
l::\TÎIUL CETĂŢEAN:
Şi eu o rnie,-nclrrngînd de:is11pra
Prietenii ce-i au.
Biff1TS: Atunci, la lucrul
Vestiţi prietenii că au ales
Un consul care-şi pune-n gînd să-i prade
De libertatea lor; pe-acesta-I faceţi
Sărac în >orbă, ca pe cîini ţinuţi
în zgardă ~rL nu latre, şi d11d latră,
Îi biciuie şti.
SICINIUS: ÎJl(latrL v-adunati
Şi, duprL ce Yă veţi gîndi inai bine,
Stricaţi alrgerea neeugetată,
Trufi11-i, ura lui, le daţi pe faţă,
Şi nu ni.taţi cum, batjocoritor,

554
 [II, 3]
A îmbrăcat yc~mîntul modestiei;
Cum, dispreţuitor, v-a implorat
Să îl Yotaţi, gî11dind la cc-a făcut.
Iubirea doar v-a-mpiedicat, vezi bine,
Să desluşiţi purtarea lui de-acum,
Asa cum o-ntocmc;;;te ura lui.
BRUTUS: îlltreaga nnă aruncaţi-o-n scama
Tribunilor, a noastră, afomînd
Că doar prin stl1rui11(i, nc11cluplccate
La orice-mpotrivirc, v-am făcut
Să il alegeţi.
SICL\'IUS: Si c-a1.i fo t condusi
Nu de iubn:ca voastră-adevărată,
Ci de porunca cc v-am dat: urmînd
1\fai mult cc vi se al'ihta că-i datorie
Dccît voinţa voastră, 1-ati ales.
Întreaga vină daţi-o doar pc noi.
BRUTUS: Nu ne cruţaţi, spunc(i că tot mereu
V-am dăscălit de una şi ele alta,
Cum începînd de tînăr a slujit
Şi neîncetat de-atunci; din care neam
Coboară, clin înalta, vechea gintă
A 1\Iarciilor, că i-a fost siră.bun
Vcstitul Ancus 1\fm·cins,40 nepotul
Lui Nmna, care-aci a stăpînit
îndată dnpă regele IIostilins.
Din tot aceeaşi gintrt a descins
Uu Publins, ial' mai tîrziu un Qu:i.ntus,
Acei cc-adus-au apa în cetate.
Im· Ceni::ornrnf:, favoritul plebei,
De două, ori în fnncţic ele consul,
lmpoclobincl această dcnrnitate,
I-a fost bunic.
SICINJUS: Pc-un astfel de vlăstar,
Prin merit dmLind ~pre loc înalt,
Noi l-am impus bunăvoinţei voastre.
Dar fiindcă-n nnnă-ati stat să vă gu1diti
(Pm·tarea lui de-acum~ măsurînd-o '
Cu cea de altădată) şi-un duşman '
Şiiind că -veţi awa în el, retrageţi
Încrederea prea grabnic dată luL
BRU'I'US: ' · Spuueţ.i mcrct1 (,i l h-esit!Jniţi spunînd-o)
Că fă1 .ă-l'l,denmul nostru niciodată

555
[II, 8J
N-aţi fi făcut astfel, şi cînd părerea
Poporului o veţi întoarce, grabnic
Veniţi la Capitoliu.
MAI MULŢI CETĂŢENI:
Vom veni.
Cu toţii ne căim de cc-am făcut.
(Cetăţenii ies.)
BRUTUS: Porneasc.l\ treaba; este mult mai bine
Să se răscoale-acmn, căci mai tîrziu
Ar fi primejdios, ncstăpînită
Cînd s-ar descătuşa; dacă arţagul
Îl stăpîneşte iar, precum i-e firea,
Fii cu luare-aminte, şi folo"ul
:Miniei lui pricepe-te a-l scoate.
SlCINIUS: La Capitolin! Bine-i să ajungem
Acolo înainte de suvoiul
Poporului, pc toţi făcînd a crede
Că plebea s-a mişcat doar dupr~ yoia-i,
Cum într-un fel se şi întîmplă-n pmte.
(Ies.)
ACTUL III

SCE NA 1

Roma. O stradă.
Sunete de com. Intră Coriola11, Mcne11ius, Cominius, Titus Lartius, senatori
şi patricieni.

CORIOLAX: Aufidius ne-amenintă din nou?

TITUS: Da, şi de-aceea trebuit-a pacea
S-o încheiem mai repede.
CORIOLAX: Atunci,
Ca la-nceput sînt volscii pregătiţi
În contra noastră iarăşi sr~ pornett'Că.
COMINIUS: Da.r sînt aşa ele istffviţi, încît
Mă îndoiesc că-n timpul vieţii noa:;tre
Vedea-vom cum le fluttuă stindardul.
CORIOLA~: Pc-Auiidius l-aţi mai vrLzut?
TITUS: O gardă
I-am dat; cu blesteme în gură
Sosit-a în cetate, şi pe volsei
Învinuia că au predat oraşul;
S-a. aşezat acum în Antium.
CORIOLA„~: Vorbit-a de pre nline?
TITUS: Da.
CORIOU.N: Cc-a zis?
TITUS: A povestit cum ţi s-a-mpotrivit
Cu sabia în mînr~; cum pe lume
Nu-i om po care îl ură., Lc-atît
Şi că şi-ar da întreaga lui avere
De-ar şti că poate să te birufruă.
CORIOL.\N: în Anthm1 trăieşte?
TITUS: Da, în Antium.

557
[111. 1]
COI:IOLAX: O, rlnră a. pntra srt-l eat atolo
Şi nra ~r~-i :::fid!-'z !

(l11 !111tle 111 î w1 lu i 1'if11 „.)

Di nr-ai n·nit I

l'ri\'iţi tri1>11uii, li111ba !!:flLitoarr

A gtu·ii t nt nror: 11r:;uferi\.i
l'rin J'ntlt1lia slujbei lor mai mult
lJL'c-ît un noiJjl poate $rt îndllre.
8TCI'.'\TCS: De~lul!
l'ORIOL'u""\:
J:JWTUS: E pri uwjd Îl': pl1·r1qi !
{'UlUOLA"N": Se:himbatn-i;i-a t('ra'.-'
Mt:XENIUS: Ce Ht-111împl:1t?
CO:.\IIXIUS : 1\n 1-a-ntărit în eun:rnlar ,·eHatnl
Şi tot pO}'(ll n 1~
1nrnTus: :.\li, forninÎllF, Jlll !
f'OHlOLAX: C'opii lip. i\ i <l1· mint(' m-au YO(al?
1.:\TÎI L SEi\.\T011:
H1crţi-i loc-, 11 il11mi, sr~ iabit-n pia\r~.
JJTIU'ITS: $-ară C'lllc1t µ011on1-11 ro11tra Jni.
8ICINIUS: Opri(i-Yil ! ::\t· b:1te-a1tfl·I nri11asta !
COTIIOLA.l"\': \'a mgr t11rn1a~ Ulnsuri an ~a ~pnie
•,'i 1/a, ~i 111(: 11ar c·wr v~. P slnjliai'
] h ttrt yoj ~i11 t r·t i gurn nn bito1:rc,
Cum, .1rn ştiţi t;' l\ii lor ~ri-i sti1pîni\i?
1\u-s ;,~muftii l;l' Yoi?
ME:XENIUS: ' ' Încet, încet!
CORIOLAN: E 11n eomplot, urzit spre-a di\.rîma
l'ut!\rea Hobilimii: de-I răbd1rnt,
Vedea-mm !'i't poporul n-o sî1 poatr\
A fi sl~Jiînitor, nici :;tt~pînit.
DRUTUS: Despre rPrnplot ~ r~ nn vorbim! Popornl
Ridică Yocea c-ă-1 d.ispre tuies1 i.
Cînd grîu-a fost la oau~cni 'împă.r(it
'l'n murmur;1i, ba.tjocori11d pe-atei.~
('o Jii<:bea sprij:i.Jwan :;-i-i tuL 11uwcai
J 1n~uta11i ai uubililtlii, lH"ÎLOri,
l 'c;,ca.ri ltt :1J r. tuli.nu o.

558
 [Hl, '1
CORIOLAN ])( llllllt
1i stic lumea-a . a.
BRUTGS: ' ' Xu 1oam hnnra.
CORIOLA~: I-ai ÎllYit!at în li1w?
BRUTUS: ~ă-i Îm"ă.l?
CORIOLAN: Ar Eernăna en 1inc• cl;1tă-ai f1.1ce-o.
BllU'l'US: Ar Ermăna ~i-n, l'i ceva mai bun
Deeît c::ti t11.
CORlOL\:'{ ' Cnm? Ku sî11t, oare, cousul?
!lrL jur pr cer! :N tL vreau să. fiu ca mi,
Un om uccknm ~i alt tribun al plebei.
SJC1NH'S: Î\i dai mult prra it., or pc fo\it ghidul
l'r-a înşelat poporul. Vrri pc cnlea
Pc cnre ai pornit ~rt mergi la ca Făt?
Atm1ci, Eă te întorci pc drnmnl l.iun
Cn gind mai milosti,·. Altfel nu poţi
Să fii uic:i consnl nobil, nici tribun
Alăturea ele Brnins.
1lEKENl tTS : Nu v-apriJldeti !
GOMJNJUS: Poporul fost-a înşelat. Dest111!
Făt~xnicia asta un e demnă
De' nn rom:tu. Pc drumul cinstei lui
Nu se cuvine să întn1<.lr1i cume
Lui llarcius. '
CORlOLA l ': Cmu, îmi vorbi( i de grîu?
Am ''l)llR şi o rrpcl.
MENEi'lll'S: ~11, nu acum.
ÎNTÎlt;L SE?\..\'l'OR:
Alt ittl:iH\., v-a \i î11fir1 bîntat.
COHfffLA~: Ba da.
Pc viata mea! Yă. mg , ă mtL ierta li
Că, sînt clin Yitrt 11obilă. 1\foJt:imca '
Cca, shimbătoarc vază-n mi;1c omn l
Ce-i ţine-n fajrt limprclc ogliullrt
Nonuncinonsă, i;ă priwască-ntr-îma.
Hcpet: răsfă.ţul <:Pi nrsăbuit
Hăscoa]a o hr1t,1lC'~lc: icir nrghina,
Ob1ăznkiei noi· am H'ml'nmt-o
Şi după emu ndc(i, azi o cnlcgrm,
Amo 'tcc:îndu-nc r11-arr~ti plebri
Fă) ă pvtcrc f'<LH ':i1tnti, . ci în~i~i
Cu cr,i:şd1irii ,otoni.
l\IEJ\'EXIGS: Ajunge!

559
[III, 1]
ÎNTÎIUL SENATOR:
Vă rog să încetaţi, destul!
CORIOLAN: Destnl?
Cînd pentru ţară .îngele-run vărsat
Şi nu am tremurat privind duşmanul,
Să.-mi rup cu pieptul pe rîfoşi mnstrînd,
Scîrbindu-nc de ciuma lor, dar gata
Să ne lăsăm de ciumă molipsiti!
BRUTUS: Vorbeşti de plcbc ca şi cum ai fi
Un zeu trimis de cer să pedrpscască,
far nu un om, la fel de slab ca ei.
SICINIUS: Am face bine ce gîndcşti să-i spunem
Poporului.
llIBNE 'IUS: Cum? Ce-a zis la minie?
CORIOLAN: Mînie? Chiar de-as fi mai bliud ca somnul
La miezul 110pţii, 'Itqiitcr mi-e mm-tor,
Acelaşi mi-ar fi gîndnl.
SICINIUS: Acest gînd
Prea. veninos mai bine-ar sta ascuns
Declt să-m-eninezi cu el p<' al(ii.
CORIOLAN: Mai biuc ! Auziţi Tritonnl4 1, cnre
C<lmandă peştilor mru-u11{i, crnn vrea
Să facă lege?
COMINIUS: Legea e călcatit.
CORIOLAN: Mai 1.iinc ! J'l1ilo tivrt, dar naiYtb,
Tu, nobilime! Senatori cil1,;titi,
Dar rn.r:- prevedere! Ati crrznt
Că hidrci42 ati putea să-i dati nn cap
Ca să alc::.gă 'şi, suflînd din ~uric,
Trufaşa ci poruncă Eă vestească.
„ i i-aţi lăsat s-a bată rîa-n mltt~ti11i
Şi albia,-i s-o ia în trtpîuire.
I-aţi dat puterea, staţi acmu p~<~caţi;
Că dacă. uu, din somnu-i s,• t n\zoste
Şi mari pri111t'jdii >in ; ~npra no:1stră.
Fiţi înţPll'pţi, nu rat-*.eiti! Dr llll,
Chomaţi-i fă i::0-ntindă-n patul 11ostru !
Pk'b 'i \'•.·ti fi \Oi tot i, Pi 1 or fi domnii.
Întru nimic n-or fi mai mici, cl0 faceţi
ă se încurce limhil<' ~i-ntrl';;ul
Eă. ia mirn~·1L1 tor. Pc magi~tr:1ţi
I-alog cum \'Or, ~i-acc~tia, dau poruncă,
Poruncă plebeianu., îndrăzt1incl

560
 [III, lJ
~ă-i ~pnnă-n faja unui sfat, ctun n-a fost
în Gnria un ciltnl mai de seamă. ·
Pc Zcus ! Astfel c jignit un consul,
Şi inima îmi plînge cînd pricep
Că dacă se ridică două forţe,
Şi nici un:i. din ele nu domneşte,
Năpasta se abate-asupra lor,
Şi una prin cealaltă se dărîmă.
COMJXIUS: A~a c, dar în piaţd. cînd mai mergem?
COTIIOLAN: Acel cc ne-a dat sfat să împărţim
Drgcaba grîul, cum se-obi,nuia
Cîndva în Grecia ...43
ME'.\'F.:'-l"IUS: Ei, lasă asta!
CORIOLA.l~: (Dc._i poporu-n Grccia-i mai liber)
Arc) cc i1c-a d<1.t sfatul amintit,
Răsroala a nutrit , i vrea s-aducă
Ruim1 statului. '
13TIUTUS: Cum s-a putut
Să aibă 1oturi unul cc vorbeflle
Într-astfel? '
CORlOLAN: Să vă spnn atunci temeiul
Ce-i mni de preţ decît Yotarca lor.
Le ni p"~rţirrtm griu, nu spre-a Ic da
Un s1•11m al multmnirii: stiti prea bine
Că nu l-au mrritut. Cînd' statul no::;tru
Tînjca de boală grea, ci nu voiau
Un pas să Jad\, dincolo de poarfft.
A:;a un meritat ei darul no trn?
Î~ vreme de război se răzbunau
Şi astfel mătau cri sînt viteji,
Dar nu spre , lava lor. După accea1
Învinll ind senatul din senin,
Picrdm ă dreptul ~ă prin1easc:ă daruri.
Cum ar putea gîtlcjul fără. fund
Să-nghiirL cc le <lărnic Senatul
1n Limătatca lni? În loc de vorbe,
Lăsa ti-i dcti prin fapte-a-şi spune gîndul;
„Noi cerem, sîntcm cei mai tari, iar voi
Ne d1d de frică tot ce vrem să cerem".
Astfel,' noi slujba-naltă nc-o-njosim,
Şi-ntlrnptă!im poporul să uumcască
Pornirea noctstrri bună - laşitate.
Aşa se spargc-11 dwJ. zidul nostru,

561
[JJJ, 1]
„ i c·orhii ,·i11 .;i-i l 'Îu~n]P,C pc nilturi.
llE)lE.'l"IUS: Ei, hai, d<'stul. Să mcrgc•m.
ERUTUS: Prea ckstul.
CORIOL\X: Ba 1111, 11-am i;;prtîYit, mai asculta{i,
Srt fatl\ r.Pii c·<T orice cin·înt
( 'c poate fi r11' Iit, cu jmăminte
,'it întri.rrn-ri\ cPle cc YiL i-;pnn:
.\c·Pa:-11~ f;(ăpinin' îndoită,
Întîia plintL lk cli,;pn'L ecalallă
Sfru ntîtJCl JW cca dintîi: o fftpîuirn
In earc <'C c nobil ~i-11ţelcpt
Kirnil' nu poatr hotitd, mulţimea
Cca frbră minie di cit nn prommţii.
(Tu da au 1111: aernsti1 stăpînire
L;i1.înd cc Ct'tc mai de trC'lrnin1ă
Doar ~oYăialrt :::eoate ];1 lumi!tă.
C'înd ~lnunul crttrc ţintă c oprit,
Nimic nu-i sădrşit pre<·um se crrr.
Voi, cari întrcc<•\i prin enrnj pruclrn(a,
Iubind a tării sfinl[L le11ll'lie
Atît ele nÎult, îueît n-nti prrgr1a.
S-o ptme1i în primejdii', dorind
Sii, O YedcJi mai taJ:e Hi mai lllÎll dră.,
Voi, cei ce prctuit.i nu~i mnlt nohlr1-ea
Dedt o Yiaţă iungă, JlCll rricaţi '
Si gata bîntefi ~rt crtpa1i de moarte
Un trup holn'av, prin leacuri potriYitr,
Spre YOi îndrept Iicrhin1c rugrwiunc:
SmnJgc(.i dcod<Llă limba despicam
Şi n-o Jrtsaţi să lingă mierea carr-i
OtraYrt pentru YOÎ. Necinstea YO:tstră
Schlmonosrştc dreapta judecată
-,i vlî.duwştc f\tatnl de puterea
Ce-i se cu YÎlH', ~i-nstfel nu mai poate
Să săvîr:::cascr~ binele dorit
in locui' rrmlui ce-l stă 1iîncştc.
BRUTUS: Dc;stnlc-a îJlCl:rngat.
SJCINIUS: Ca 1rtLd.ă.torii,
Şi pentru-aceasta merită pedeap~rt.
CORJOU~: Sărman hnîon, tc-ngroapă în ru~inr !
1,A: oe sî.nt bt\IU chelboşi tribuni mul\î111ii?
De dînşii priponită, nu mai ~ tie
S-asculte d.e cei mari. Răs coala

562
 [Itl, lJ
Lr-a chit J•nt rrrn-n rnÎ11ii, ,i 11u lt•gf':1.
Cîn d trt: ~ul bun va bate, f: : c-eţi dn·ptul
8ri fie• dn,p1, ~j-i azvîrli1 i î11 prnL
ElWTrS : T1ădnrra lui 8-[I dat ]îl' r~qrt.
SlCIJ\lU ': Con:; ul
1\l<:i mr1 i trL ~ tl fie? Nu!
1rnrTl'S: EdiJi! 11
încl1:1rk1 nrr~i;l( i!
SlCI::\ffS (ciitre Bi 11f11 .~): l\ lcrgi ! Clle<.rnr1 1tll'l1l'a.
(lJ,·utw; if~t.)

În mmwlr popon1Jui cktlar

Gt r~1i n :1 trf•dă tor ~i t<·-arf'~· ll·z
('11 i;1•-1m rrbcl ~i-al' tainlui d11~man.
Îţi pornner!'<: ~rL rntL urmezi îndati•
Spn· a r5,"punde dr în 1· innin·.
C'ORIOL\X: 1u litt uri, Hi
LifLtrîn !
SENATORI ŞI PATRlCJEXl:
t:: rt-l :i.1 itrărn!
MENF.l\ ffS: Ertt1în11le, m1 111mr mîua!
COHIOLA~: Plen dl,
P11frrzi1·illJH' ! A ltfrl îti îrnpriL~tii
Or r.io:11 rle- ndmJ<,tc în' nr~dragi'!
SICJNff fă1 iţi, hei, rcffqeni, i;;rtri(i I

(fli·11'1ts se t1wpJia:1r î11sJ(i/ 1le mai rnul/i ccftlfcfli}

f:r cade
8(1. fii i rn:ii înfrh·pti f' Î unii, ~i-a ltii!
SJC.L\lL:: PriYiÎi p(' 1°mr;J 1·are ~1ea put~ira'
Eă I -o I l'LJ l'< :~dL
m:r'ITS: J'1i11dr(i-l, ec1i:i!
CETĂTr:xu (strigîPd ):
Jv~ ! Jos n1 c·J !
SE::\ATORll: L1 rrn1r ! To(i la nniw !
( 8c 11ru17.1tcc innll1111lf1 alri fh j uml lui Cvriula11 .)
\ '.,niti air· i. t1ibm1i f;i ert1"~1P11i!
Siri11.ius ! Rru1rs ! ('oriola.n f l'l-il'frui !
CETĂŢEXU: Fi1 i li11i~1iti ! Ti:("r·n· ! Stnti J1<' lot!
ME.NE. -11· : Cc~u ~ă 'se~11tîm11k·'.-' 1'u mai pot „r~ suflu!
Nc-amcnintă pimz<.:ni11! Vmba-n gmă
11li-a amuţit. Tribuni, lu aţi voi rn 'Întul
Vorbind poporului! Coriobn,

563
]HI, Ij
Stai locului! Priotcne Sicicius,
Vorbcste tul
SICINIUS: ' Tăcere, ascultaţi!
CE'l'ĂŢENII: Tribunul ne vorbeste. Ascnltati!
s1crnrns: Vă este-ameninţatiî. libertatea:
Şi l\Iarcius e-acel ce vrea s-o smuJgă
Din mina voastră, tot acelaşi Marcius
Pe care 1-ati ales să fie consul.
MEl\'"ENIUS: Phu ! Pune gaz pe foc, în loc să-l stingă.
ÎNTîIUL SENATOR:
Vrea să distrugă şi oraş, şi tot.
SICINIUS: Oraşul! Ce e alt decît poporul?
CETĂŢENII: Aşa-i! Aşa-i, poporul e oraşul.
BRUTUS: Prin voia tuturor am fost aleşi
Mai mari peste popor.
CETĂŢENII: Şi veţi rămîne.
MENENIUS: Se poate.
CORIOLAN: E un mijloc ca într-astfel
Pustiul să se-ntindă, coperişul
Să cadă la pămint, şi tot ce este
în rangu-i aşezat, să se îngroape
în prop1ia-i ruină.
SICINIUS: -Aceste vorbe
Se pedepsesc cu moartea.
BRUTUS: Dacă noi
Puterea nu ne-o nrărăm, ca piere.
În numele poporului, ce nouă
Ne-a dat mandat să-l ocrotim, declar
Că Marcius trebuie să moru:ă.
SICINIUS: Deci,
Îl prindeţi de îndată, voi, edili,
Duceţi-l către stînca tm·peiană45
Şi-l prăvăliţi de-acolo.
BRUTUS: Înşfăcaţi-l,
EdiJi!
CET Ă'fENII: Predă-te, Marcius!
MENEl'HUS: Doar o Yorbă
Mai asculfaţi, tribm1i, o voxhil. numai!
EDILII: Tăcere, ascultaţi [
MENENICTS: Fiti cc păre li:
Prieteni credincioşi ci patriei!
Pă trati măsura, nu o deuăsiti
Pril1 f~pte nebuneşti de ..;iÎ.nicie.

564
 [III, 1)
BRUTU~: Mijloace reci par întelepte, însă
Sînt veninoase, cînd e boala-n toi.
Deci luaţi-l şi îl duceţ~ sus, pc stîncă..
CORIOLAN: Nu, vreau să mor aici.
(Scoate sabia.)
Din cei de faţă
Sînt unii care m-au văzut luptînd;
Să vie şi srt-ncerco ce-au yăznt.
MENENIUS: În teacă sabia! O clipă numai,
Tribuni, staţi deoparte.
BRUTUS: Prindeti-1!
MENENIUS: Săriţi, pe Marcius ajutaţi, voi', nobili,
Bătrîni şi tinc1i !
CETĂŢENII: Jos cu el! Sări\il
(lncăierare. Tribunii, edilii şi poporul sînt respinşi.)

MENENIUS: Fugi repede acasă, altfel totul

Se prăbuşeşte.
AL DOILEA SENATOR:
Fugi degrabă.
CORIOLAN: Nul
Am tot atîti prieteni cîţi duşmanii
irn?-nrnrns: Acolo să r..jungcm?
lNTîIUL SEKATOR:
Ne păzească
De asta zeii! Rogu-tc să pleci
Şi vom găsi noi leacul cuvenit.
MENENIUS: Nu poţi să-ţi vindeci -ingur rana. Pleacă,
Te rog.
COMINIUS: Te rog şi cu, prietene,
Să vii cu noi.
CORIOLAN: O, dacă-ar fi barbari!
Şi sînt barbari, (deşi copiii Romei)
Şi nu romani (chiar dacă zămisliţi
în faţa Capitolinlui).
MEi-.TENIUS: Hai, pleacă.
Astîmpără-ţi minia. Va veni
Şi ziua răzbunării.
CORIOLAN: Dacă-aş 11
La loc dcschi~, aş omorî din ci
Vreo patruzeci.

565
Im, JJ
MENEXIUS: $i cu ·n eo doi ·dăjguni:
T1 ilnmii.
C011lIX fGS: Xu i;;tim unde sînt mai multi
Şi nebunie poate fi curajul '
Cîntl se op1mc zidului cc cade.
Yr11i1i,-naintc de-a se-ntoarce gloata
A enrei 1ăzmrrită,, ca torentul
Ce l11JJC siăYHarrle, doboară
fii-nNitit tot ce-i strh în cale.
liENE.NJC. : ' Pleucri.,
Te rng ! Şi Yoi vedea îndată dacă
BMrîna minte-a mea mai arc preţ
La cei c:c sî11t Iărrt de minte. Haide,
Yorn îmcrca rnptura s-o cîrpirn
Cn zclrentc î11 tot felul de culori.
CORJOL.\N: Atund, E'tL mergem.
(Coriolan, Co111i11i1ts şi al{ii ic .)
li~TÎIUL PATRICIAN: Si-a ucis norocul.
MENENIUS: Î\foi J1obilă ca lnmca-i firea lui.
Nici chlar Ncptnn, cu tot tridentul lui,
Nici Jupiter, nl fulgrrclor zeu,
Nu l-ar n1duplcca să lingn~easctt .
.Şi gîndu-i fle-oglindeşte în cuvîni;
Ce nrc-n inimtt îi sfit pc buze,
Iar dacib-i mînios, ele moarte uită.
{Slrig1Uf fo1fo1tfnr.}

Frurno. răc:nc:;c !
AL DOILEA PA.TRICLL\: , :;i
.\h, dac-ar ti acasă,
În pnlul lor!
MENENIUS: Bn, nu, rn ai llinr-n Tibrn !
Ce naiba, nu pn tea să le Yorbcast:ă
I'rictcno ·?
{Brttf us şi Sici11iu se 11wpoiuză c-u o ccatcl ele ctlil!mi.

SlCINJ C'S: • · Unda;e Yipera46

Ce Yrca să pustiască Homa, sÎl.1gur
S-o stăpîncasctt apoi?
ME IBNIUS: Denmi tribuni!
SIC.!NIUS: .•1t ·Pe •stîn~a taxpcian~ srt-l prănlc
Cumplita mînă! Ll'gca a sfidat,

56&
 [llf, lJ
De-atf'l'a kirC'a nu nea f'ă -l asrnlt1·.
HL afle cît dr a~pr1t e pu teren
Crtă.iii ec credea erb-i un 1rimic.
rxrlJL'l. CEL\TL\X: •
' „ lb aflr c·1t trib unii gllJ ă sî.ll t
Poporuhii, di 11oi îi 'sÎ11tem brn(ul.
CET _Î\TE~ ll (îmr nm 1 ă ):
Si1 afle! Da, Erb ;iJk !
l\IENEKJPS: ..:{'1!111)1 J1l'ietcn !
SIOINIUS: Tă.cere!
l\IEKEXJ'L'S: .Ku E1riQa1i „fe' rl" ! d11d ]('şn c
Pntf'ţ.i prinde \îi1atnl fă.111 larmă.
SICJl\ff ': Cum de i-aţi a.ju1 at EiL fll gi1, doaumc?
l\IE::\EN ll~ S: Asculi ă-mă ! A~a cum ~til1 prea bine
fît prcţniP„ ic co11n1lnl, cunosc
Si ce-i lipm<tc·.
SICINJUS: · ' f'on:;:u l? Care consul?
MENENIUS: Yorbc. c dr consulul Coriolan.
BRU'fUS: LI, rnnrnl?
CET Ă'fEN fJ : .Kn, nu, nn, mi!
l\IENEKIUS: T1 ilnmi, priotl'ni,
Î1 1găduiţi-11ti douit-lrei cuvinte;
.Acestea Jill \ă cer o altă jertfă
])ecît pllţinnl timp Stb Jo-ascnltn1i !
SICINITJS: Atuncea, ecmt! Gtei luatrb-i hotilrîrc·a
..._'ă ufo1icim pe t1rtch1.tor. Surghiunul
Ar fi Eă prohmg:im primejdia, şi-aici
Daeă k ,m tiur, moarte ne-ar aduce.
])o-aceea-r,~ ]1ot;î,1ît Ert lllOMfb asrnzi.
MENE~JUS: Păzeaşcă zeii Rr ma glorioasă.
Ce fiii ei de ~e:..rnr1-i serio-ll cartea
Lui Inpitcr 47, cu gfod de mnltumire,
:-:ă-~i devoreze propriii co11ii;1s
În rl1ip de fiai tt?
SICIKIUS: Jmnl se euvine
fă-l tai din rltcllteiu ă.
MEI'i'El\TCS: 1\IruJulmul,
Cînd e Joyit de-un 1n,u, dr cc să-l tai?
l\fai lc·sm e să-l vi:ndet:i. Care-i crima
Făcu1.ă-n contrn Hrnnei c-n dl. fie
De rr.oar1.e nedni('t Fii11dtit-a doborît
Atlţi rlu~nrn11i? Dar sîngelc pierdut "
- Mai grtu atî1 uă sîugele acesta

567
[IIJ, 1]
Dcdt acel pe care-l are-n \'ille -
Pe-alt:::rul patriei a fost vărsat.
Şi dacă ce-a rU.mas va fi pierdut
Prin fapta ţării lui, făptuitorii
Stigmat de-a purmi nr purta re frunte.
SICINJUS: Tot vorbe într-aiurea!
BRU1TS: Şi pe dos!
Cit timp iubit-a ţara, l-a cinstit
Această ţară.
MEl\E;:\IGS: Cancerul cînd roade
Piciorul sănătos,acest picior
Îmcarrmă că n-a folosit odată?
BRUTFS: Destul! Tăceti mai bine! Căutati-1
La el aca ă! 'Luaţi-l de acolo, '
Ca molima ce răspîndeştc-n jmu-i
Să nu-şi întindă-otrava ci departe.
MENENIUS: Doar un cuvînt! Turbării ca de tigru,
Cî11d o sr1 vadă ce a săYîrşit,
Peste putmţă îi ya fi să-i pună
Plumb greu în talpa ce aleargă iute. 49
De-aceea mergeţi pc cărarea dreaptă,
Ca nu cumva-n cetatea ce-l iubeşte
Partidele să se-neleşteze-n moarte,
Şi Roma prin romani să se cufunde.
BRUTUS: Şi dacă-ar fi aşa? I
SICINIUS: Ce-atîta vorbă?
Yăzur&m îndeajuns d~prcţul legii.
LoYiţi, ed.Hi! Sfidare! llai, veniţi!
MENENIUS: Gîndeşte-te! De cînd o spadă poa1iă 1
Războiul i-a fost dascăl. N-a-nYăţat
Aleasă vorbă: lamură, neghină,
Le-amestecă. îngăduiţi-mi numai
Să merg la el acasă, să-l aduc
Aici, să vie pentru a vorbi
înţelepţeşte, altfel moartea-l paşte.
lNTlIUL SENATOR:
Tribunilor, aşa vrea omenia.
Ar fi prea srngeros ă luăm alt dnun,
Şi nimeni nu ar şti spre ce sfirşit
Ne-am îndrepta altminteri.
SICrnIUS: Fie astfel,
Cinstitule 1fonenius, mergi ele-I cată.
Ca mc:gistrat trimis de tot poporul.

568
r
 [III, 2]
Prieteni, Yoi Jă.~ati din mină arma.
BRUTTJS: Dar nu plcc:tţi.
SICl::'HUS: Du ceţi-vă în pia tă şi-aştepta ţi.
(Crllre 2lcnenius.)
Si drră nu-l aduci pc Marcins,
V nm mrr~e drept pe primul nostru drum.
MENEXIUS: Mit leg să Yi-1 aduc.
(Către scw1fori.)
Vă rog-, vcn iţi.
Dc nu i:c-arată-aici, Yinc prăpădul.
!NTÎIUL SEX ATOR :
f:ă mrr~cm clar cu toţii către el.
(Tofi ies.)

SCENA 2

O ramrrrl 1n crisa lui Coriolrm.

I11tră Corial, 11 cu ci, it'a palricic11i.

CORIOLAN: Nu au dccît să-mi asurzească-auzul

Cu-arnrninţări - că voi fi tras pe roată,
Că Yoi muri de cai sălbatici rupt, 50
Situ pc Tarpeia că Yor grămădi
Vreo zere stînci ca cu ,ă nu văd fundul
Genunii unde vor să mă azvîrlc;
Cu ei am să mrt port la fel.
lNTÎIUL PATRICIA.i~: Om nobili
(Intră Volum11ia.)
CORIOLAX: Mă mir că mama mea nu-mi dă dreptate
Cll1d i-a numit mereu sclavi zdrenţăroşi
Cc se tocmesc în piaţă pentru-un ban
Şi stau la adunări cu capul gol,
Că cîud, tăcînd, mirîndu-se grozav
Cînd unul dintr-ai noştri se ridică
Spre a vo1bi de pace sau război.
(Zărind pe Volunmia.)
Tocmai vorbeam de tine. Ai fi vrut
Să fiu mai blînd? şi firea să-mi tiădcz?

569
(111. '.!I
)'ni hi1;c· •1wm·-111i .rt 1}trnî11 la 10111!
I ll'-a fi acel te "înt.
O. fiul rnrn.
Înlîi îmhrnti 1· t·~111înt11I <k11111i1fqii.
l'c mrnă-l pol!i ,·i-1 ~tri<-i.
( '1 li: l(IL\ '.'{ : Tl' rog-, ză 11. mamr~.
\ (11.l .\ 1.\1,\: Pu1rai rărnînt•-;; ~;t e11rn l'~l i di11 fi n„
])r un tP-<ii l'i \Ji~clrt i!IÎI Îll r11(t1
nu~manilor. '.\J: i rnitn 11r ri rt1~ l
ÎmpotriYir!':1 lor, de-ai fi a. t1:ns
Cr gîndmi ni i;:i l•i;:1rpf;,i ~rîr~i111l
l'niPrii lor, <-c·-ti ~iă nc·11n1 în t;ilc·.
('(>!: 1(11..\:\': Îll ~f rc·nng rn !'i !
\til.l"~l.\L\: ' Pa, i::i apoi pe 1'11!! !
(/11 ! ,-,/ .lfu1111 / 11 s t /I .<11111/tori .)

:ri11 ::-;1:s1rs: Ai f'o~t 1·n·n ;1;.;p11, 11111lt Jll"<':J :'>pn:-ai fost,

Întonn·<·-tt· ~i «atit d<'-i irnlJl.1 l'L
1.\TÎI [l, $F.:\.\TOI::
:;\11-(i poafr fi <le• Y)"(•llll fo.I(.,: lf'flll.111.
)); lll llll YÎi. f·l'liilt•il 8l' c[f•,:pÎ\"iL
„i i1it·rc· pî11-)a rn 111il.
\ lll.l' M::\IA: -J\:c11ltă ~fat11I!
l\t'lWOYOÎtllit Î11Î11 :rt Ul tÎlll'
~i cu nrn, bl-ă r.m i:i 1uinte dn':1pn\.,
~i <•a C'hiar la mîui!' rnli î11ra I iL
~ft ian îu S(':lllltl hwruJ c·l'-mi 'prir.~1 c.
ME .'E.\'IUS: A~n c, doaumii.! I >aC"-ace~t<· nt•mi
('arc zgwlu.ic C'll frigmi sta tnl uos1 rn
1\-nr cr.rc-trn Jrac· :unar, 111i-~1ţ; puno
Annnrn cc ck-al1ia o diu·, Fi1-l apri.r
] >c grcana rm1iJirc-u faţa tmmci.
C'OTIIOLAN: Şi cc eli fac?
l'tIB::\EXIUS : Tl'-ntom·cc la trilrnni.
CORIOI.AN: Alîta tot? Pl' nnnri.?
ME::\EXIUS: Să arMi
Ci'Linţă pcntrn tot cc-ai sp~1,:.
CORIOLAJ.'{: cr1intrt
Î11 faţa lor? ?\ici zeii nu mi-ar smulge-o,
ţ'i lor ~ă le-o arfl.t?
YOLDlKIA: Te simţi prea domn.
Dar niciodată nu ai fost irai nobil

570
 [III, 2]
Drdl acum, în luptii c·u 111·rni:1.
Ai · pu. -o .înw (i t11 (· ~ î11 ritz!J1Ji
Politica şi-onom·rn, doi pri1·11·11i,
Pot dcopotriYiL ,;t\ pro~ppn•. r1111l
Dacă-i prfo1it·, dr cr 1111 ; i tel;ilt
Să i sr-alăl mc în pn ('('?
CORIOLA.t~: Cum?
lfENE IU :
VOLUMNIA: Î11 ril.zlioi
Dacă-ti ndmr g1orir ,:i't pari
rn alt om - ~ropurilr mari îti cer
O astfol de poli tittL - :LlrutC'i
De cc le-ar înjosi, în timp de pace,
Precum mai în;1inte in război,
Să renneşli politicn, ~i sl<m1
Cu-acelaşi bun folo~!'
CORIOL.\.N": Nu strLrn iţi
Prea mult?
VOLUMNJA: Dti, pentru cU,-i c]c trcbui11ta
Să îi vorbe:ti poporului, uri 11stfcl
Cnm in.ima-ţi ordontL, nu precum
Îţ;i spune mintc11, ci prin vorbe go11le
Răpite limbii, sunete, silabe,
Copii clin flori pc care nu-i recunoaşt0
Al pieptului tău adcYtLl'. Aceasta
Nu e ·te-njositor, precum nn este
Să cuccrcsti cu-ndcmnul 1111 orns
în loc să-Î scalzi în sînge ~i norocul
Să-ţi pui la grca-ncerctu·c.
Eu un aş pregcta să. mă prdac
Dacă onoarea m-ar sili să-mi npăr
Şi soarta şi prietenii. Prin mine
Vorbeşte soa(n ta, copilul tău,
Întreg Senatul, toată nobilimea,
Iar tu nu te gîndc8ti decît s-arMi
Plebeilor întunecatul chip, '
În loc să le smîzi puţin, şi astfel
Să le cîştigi şi-ncrcclcrr, şi sprijin.
În felu-acesta-ai izbuti să apeii
Cc-al tmi11teri o sortit pieirii.
ME?\E;\ Jli S : Yino, ·': f °,I

înaltit doamttă, spune-le cuvî1Qt

571
[III, 2]
Prietenos f:i mîntnic cc-ntr-altfcl
Pe cale e s~ cadr\ în ruină.
YOLUMNIA: Iubite fiu, te rog porneşte-ndată
Cu capul gol, iar dacă-i vezi venind
La fel pe ci, te-apropie, ~i pfatnt
Cc calci sărut-o cu genunchii tăi:
E grrtitor şi-nclrmîmttic gestul,
Şi }Jcntru omul sin1plu ochiul este
Mnlt mai deschis dccît urechea lui.
Tot rund din cap, dă-ţi osteneală-a crncni
Şi inima ;:ă-ţi frîngi, s-o faci mai moale
Decît e mura, 51 storeoşită~ndatrt
Dac-o apeşi. Apoi aşa vorbeşte:
Războinic e~ti, î11vă\tLcelul aspru
Al taberelor, mnJt-mpriceput
în blîndcle purtări - mărturisc~te -
Mereu folositoare s:i ceruto
De-acei a dtrora fa~oarc-o Yrci.
J\Iai spune-le că ai do gînd acum
Să te-mnlltdii a~a cnm ci doresc,
De nu sc-mpoirivrşte însăşi Fire<:t
Şi propTiilc pnteri.
llfENENIUS: Făcînd acestea,
Precum ţi-a zis Yolnmnia să faci,
Ai - tăi Yor fi cu toţii. Daci'i-i rogi,
Sînt gata cu bw·ctele să ştcargi1
Cum gata-s 6ricîn<l să pMăvrrtgcască.
VOLUMNIA: Primeste sfatul s:i cedează! Stitt
Că m1Îlt mai bucuros te-arunci în foc
Decît să-ţi linguşeşti duşmanul. Uîte,
Vine Cominius.
(Intră Combnius.)
COMINIUS: Sosesc din piaţă.
Să te-nconjori cu-o gardă nenfrictttii,
Deoarece scăpare nn se află
Decît în fugă sau în vorbă bună;
Aprinderea e mare.
Jl1ENENIUS: Vorba bună
Ar m:J.i putea ceva.
COMINIUS: Şi mic-mi pare
Mai potrivit prin vorbă să-i cîştige.

572
 [III, 2]
vo1m1NIA: ARa se cere ~i asa va face.
Deci spune, i·og1i.-lc, „voiesc" şi du-te
La treaba ta.
CORIOLA~: Să st:m cu capul gol?
Şi inima cea nobilă să-nghită
:Minciuna limbii tică1oaEc? Fie!
Dar dacă-n joc ar fi numai ţărîna
Din care este Mnrcius plămădit,
1\iai bine-o sfftrînrnţi şi risipiţi
în cele patrn vînturi. Hai în forum!
Mi-aţi dat m1 ro1 pc care niciodată
Nu-l voi juca prea bine.
COi\IIXIUS: Îti suflăm.
Ei, haide, vino! '
VOLmINIA: Fi111 meu iubit,
Spuneai CÎ11Clva cil. lundcle mele
Din tine au fr\cut 1'.11 luptr~tor ...
Cr. sri cîştigi noi lan el c, azi joacă
Dn rol cc ţi-e străin.
CORIOLAN: N-am încotro. „
Pici, fire-a mea! Tc-nstăpilrnşte, duh
Al Hrfclor do rîntl! Glas tunător
Ce-acopereai a tobelor bătaie,
Prcfă-te-n tiuit ele famen sau
în cîntul fetei care-adoarme pruncul.
Pc chlp îmi strt un ştrengăresc surîs
Şi lacrirni de şcolar îmi curg pe faţă;
Iar lin1ba de milog se-ntoarne-n gură,
Pe cînd genunchiul, veşnic prins în zale,
Neîndoit clecît să inire-n scară,
Acum se-apleacă spre-a culege banul
Zvîrlit ele cerşetor. Nu pot -înseamnă
Să l1it do adevărul cinstei mele
Şi mintea, prin a trupului mişcări,
S-o-ndrum spre gTCa ruşi.ne.
VOLUM:NIA: Faci cum vrei.
1\Iai mare e rn. inoa ce-o încerc
Cersind la. tine' docît să cer esti
Tu 'însuşi de la ci. Prăpădttl 'vie!
Mai bine simtă mama ta mînclria-ti
Dccît primejdia tăriei tale '
S-o înspă:irn.înte wş11ic. Stau în faţa
Piefrii, miuclră ca şi tine; frică

573
[111, 3]
1'\11-11cC'rr, şi-mi rîtl tl r· rno<111f'. fie,
A~a Cllfll C'Rtc ,·oia t:i. ('llraj11I
L-ai Rnpt la :îmll 11H·11, trnfi;1, îu~ă,
E dliar a ta.
comou.~:
. Fiilll til ( 11 tllÎ I ă' Jll:I 111ll,
Şi li1ii~fp ~ fr-f r ,
n1i Jlll'r!!;P- n f'Î :l(ii,
('a 1111 h ufon arn ~ii-i eH iţr şi- nca~ă
:;\Iii \oi înto;m·r l'n:trlt• î11drit'!it
))p to ;~ fr lm·~IPI<-. 1111/t, nift d11 t !
~;dufă-rni doau111 ;1. Yin c·urlnd 11:ipoi
Îli po~l ck c·o n:11l î11ti\.:·it: al1r!·I,
.·ri 11u IP nwi înert>zi nieidntl în !!;bsn-mi
!'întl ra ro~t i cud11 t <lf' lingu ;:ire.
\"Ol.DEJA : Y1·i fote· rnrn wi nea.

ro~n:\ ms: Tril> 1111 ii-a~teaptă.

'fr înarn1c·azi• r11 r11,·inir d11ki,
( ';wi îrn pot rirn 1.a nn plî11~C'ri 11rnri.
('(l 111 Ol.AN: ('11Yi1ttt' dnki! Ac•p;u.:la c· :-:e11 ti11111.
Hi mPr~f'lll clC'ei, clar dadi rnft at·nză
('.u 11rdreptatr, ~ti-Yoi ~i'L rf'L~p 1111d
(11 fl'rrnita1ca cin:;tti mrlt•.
J\1 F:::\EXJUS: lliJJe,
Dar hlînd.
Ei bine, fie, Llind!
(To.)

SCENA 3

Forul.
]„/râ SicinittS şi n rulus.

DRCTUS: Întfot Yinn. fi-Yn eă rîrnr.~IC'

l'ntrrra tirnnic•i. Jhtc-lt H ~fii ,
fă-l R1 rîngi cu u şa di. m it.~t<• plehea,
Ar oi tă n-a-mrr1· ţit întreaga pradt•
Cc-a luat din Antiurn. 52
( fotră un edil.)
Ei, YinC ?

!574
 [IH, 3]
EDLT.UL: Yinc.
BRUTL' S: Şi cine-l în~o(P~k?
EDILCL: E cu el
'Mencnins lJMrînnl şi o pmte
Din senatori, acei ce-l sprijină
Mereu, ca înfocare.
BRl.iTl:S: Ai li~ta celor
Cc yor Yota rn noi, trcc11(i în rubriui?53
EDIL L: E srri.,rt li:>la. Iată, e aici.
BRUT S I-ai rîncluit pn to!i în grupul lor?
EDJLUL: Aşa i-am rîndnit.
BRUTUS: 4\.hmcca stdgă-i
Să ,-illă-aiti, şi dacă-auzi că zic:
„S}t se-mpJU1ca~ctL dreptul celor mnJ(i"
Şi moarte cer, arnc11dă sau surghi1rn ,
Î:trntţă-i moartea să aclame, în ·ă
De-oi zice că vreau moarte, ci ::;rt ccaril.
Amendă, daeit însă zic: amendă,
Ei să ridice Yocca :::i s-arnto
Ci''t vor ce-i clscptnl lor din \Temi l'trrtb unc
Şi cc se daton'ştc fortei lor.
EDJLCL: A~a o ::ă-i î1ffrt('.
BRUTCS: Şi dadt strign,
Nn-i potoli. Tumultul lor s-atludi.
Grăbita-mh,pliuirc a scntint ei.
EDIJ,t;L: De toafo-accstca. yoi ptula de grijă.
SICL\' IL'S: învată-i clmi să fie . i atcnti
La p'rimul semn al iÎostru. '
BRUTL'S: ~forgi la treabă .

(Etl;/ul iese.)
Înfmie-l. E o1Jicein1 lui
Să biruiascrt. Gloria. cca mare
E pentru el să se opună. Fm·ia
N-o-ntoarce niciodată în mrtsură. .
Ahmci preaplinul inimii îşi yarsrt
Şi-i de ajuns atît să-şi rupă gît111.

(Inlnl Coriola11, ..Venenius, Comillius, sew1lori, p ·1l ri·

cie1ti.)
SICT~IrS: Pridţi-1 , yiJie.
MEN.Ei\ lUS : Blîncl, te rog fii blînd l

575
[In. 3]
CORIOLM': Da, ca grăjdaml cam pentr-un ban
De nas îl duce pe nerod. O, zeii
Coboare pace-n Roma ~i aşeze
În jilţ de judecată oameni vrednicit
Să pună-n noi sămîntă de iubire,
S-adune-n temple pîuă sus podoabe
De pace, şi din uliţi să alunge
Războiul inamic.
L~TIIUL SE.t ATOR: Amin! Amin!
MENENIUS: E nobilă urarea!
SICL'IIUS: Cetăţeni,
Veniţi în jurul meu.
{Edilul se apropie cu cetc'ifciiii.)
EDILUL: Luati bine ~rnma
Cc fac trib mii! Fiti cu h{arc-arninte!
CORIOLAN: Vreau să vorbesc Întilul.
TRIBUNII: S-ascultăm!
CORIOLAN: De-atîta doar mă vcti învinui?
Şi hotrlfîrea fi-va luată-mlată?
SICINIUS: întreb dacă-nţelegi să te rnpui
Poporului şi dacă reeuno~ti
Pe magistraţii lui, daeă primi-Yci
De bunăvoie legea şi pedeap:m
Pc rare vina ta ar merita-o.
CORIOI,AN: Pe toate le primesc.
MENENIUS: A!i auzit,
Pedepsei se supune, cetit(eni !
Gîncliti-1ă la meritu-i .în lupte;
Piviti la cîtc răni b1i'izdc:::ză corpu-i,
Ca sacrele morminte-n cimitir.
CORIOL\N: Întepături de spini sau ciupituri,
Ce-s bune doar să rîzi.
l'iJENENIUS: Mai cumpăniţi
Că dacă nu-l veti auzi vorbind
Cu de-obicei, rr~zboinicul se-arată.
~u hwti rrea a<=J ml sunet drept cuvînt
Rc;:;,tit cu dn~mă1li('. I se iartr\
linui războini.c astfel :;ă vorbească.
COlfINHJS: De:stul, destul c-atîta.
CURlOLA~: Spuneţi-mi, cum se face dt, ales
De toţi drept consul, sî11t lipsit deodată
Dr· tindea cc-mi revine?

576
 [IIJ, 3]
SlCJ~ lU : Tn rtqmnzi.
CORIOL:\.:\f: Vorbr;;tc-atnnci. Asn, e. Yoi răspunde.
,'lCJXJU:': 'l'c-nyfnuirn c-ai vr;1t !'ă prrtlrnsr ..:ti
Orînduirea Jlouwi Ri tu însul i ' '
8-Mmmi ca un tirni1 µutrrca' toam.
IJcti fa (tt rlc popor r.~ti I r11dtttor.
GORlOL.\:\f: CL1m trrtdălor?
ll!E~ENIUS: Î11cct ; făgătluit-m.
COIUOL\~: Îllghitr~ iadul tot popornl l'Ostru !
Eu trăLliitor~ Tribun ,;purcut, cc-ai zb?
De-11i îrnpro~ca l11 mii de morti di11 ochi
Şi 111ilioanr <IP-ai R\'Pll în pumni
Şi încrt-o J;.11ă. pe utî1. pc liml.Ju
('J1~ q; fÎIO<ll'C' 1 lot YOÎ Ş1Î a-ti Rj)Ul1e
l 'ă rni11ţi, «11 pirptul uşmat ~i Jib<'r
Pn·1·11m a1u11e:i dnd z<·ilor mri mg.
s ll'l:\' 1[8: Popuruk, anzi'..I
CET .:\TE:'\ 11: L;1 :< tindt! ~lon.rtc!
RH'L\ffS: Tii.c·<'re ! .\l t1'-IWinuiri Îll 1•ontr~.-i
()1' trl'!n1in1ă rrn rnni f:Înt. Yitznt-ati
~i-aţi anzfr' u• zice, ('lllJl hlr:;frrnă, '
Lon';:;tt· p' a«ei cn.re \·orbesc
In lor11I Yo~tru, cul!l ~fidn:iză lrgra
~i cvm lrntjoeoreste JlP hrtrbatii
('c :-înt c·hemaţi ~Îid s-o ptmă~n faptă.
l'mtan•a 1-rimirn1lă, trărlătoarr,
E \Tt'dnidt de rnnartPa c·n:L urni gr(';1.
BHCTCS: l>nr lle la Roma-a hinl'nwritat.
rnl1IOL\:\': l'r tot piilă\Ti'~gP~ti dt' 111Nitc:
Hlll'TUS: \ 'orbl·sc c:c ~tirt.
('( lTilOL.\:'i: ' Tu'.-'
.\11~:\K ·1 c:-;: .\'11'1'1 ai jnrnt
Tn mamei tale?
('() ~11 '.\I V" : A\.11, I<' ro(!', ;i ~cultr1!
co 1nn L.\:'l: J\imic nu nC':lll s-ascult du-aei-n:iintP !
La:;ă-i ~· ă strige: .,MoartP do pe stîncft,
Surgbiuu, tort nră, r~1rc:1 ~rrt; pc ii
Un bob dr grîu„; nu 1 rea tt ,:(i cumpăr tot11~i ,
8punînd cuYîut de pncr, îndrn·arca
~i n-au :-;1~-mi snrnlgă ori , ddt mi-ar da,
Ca preţ al irrUidunij,-o .,!Jună zi1m".
SH'L\ll .S: 1' iinul'l1, (\ns de ura !ni în contra
Poporului, a dtutat mijlocul

577
3i - Shak espeare. ·o pe re \'ll
1
[ill, 3]
l
Să îi răpească toată-a lui putere,
Şi fiindcă asmzi încă se .arată
Dusman al lui, sculat ca să sfideze
Nu' doar înalta lege a cetăţii,
Dar şi pe-acei ce o chezăşuiesc,
În numele poporuhri şi-n.l nostru,
Tribunu plebei, hotărîm să plece
Îndată în surghiun, ştiind că dacă
Nu va ieşi pe poarta Romei astăzi,
Să fie pTăbuşit de pc Taa:peia.
în numele poporului: am zis!
CETĂŢENII: Aşa să fie! Da I Să plcce-ndată !
E surghiunit. Aşa i se cuvine.
COMINIUS: Dar ascultaţi, prieteni din popor!
SICINIUS: Sentinţa-i pronunţată. S-a sfîrşit !
COM:INIUS: Ah, ascultaţi! Am fost pc vremmi C?nsul,
Iar trupul meu poate s-arate Romei
Si astăzi mm.ele de la dusmani.
cetăţii îi port dragoste mai sfîntă
Şi mai aclîncă dccît vieţii mele,
Soţiei sau copilim·, comoara
Care-mi pri.strcază neamul. Dar aş vrea
Să spun-
SICINIUS: Ştim unde baţi. Ce poţi să spui?
BRUTUS: Nu e nimic de spus! E snrghitmit
Ca du.µnan al poporului ~al ţăJ·ii.
Aşa se cm~enea !
CETĂŢENII; Se c1w-cnca !
Aşa se CH'\cnca !
CORIOLAN: Haitrt de cîini,
Cu suilul otrrnrit la fel cum c
Al mlaştinii stătute, îndrăgitrt
,„ Precum sînt hoiturile nengropatc,
Ce-nveninea?.ă acrul clin preajmă.
Eu te trimit pe tine în surghiun.
R-ămîi aici cu nestatornicia-ţi,
Fricoasă de-orice zgomot, cit de mic;
D1ISmmml clătinîndu-fti coiful săn
Te-'aducă-n clcznădejd'e. Fie dm:
Să poţi goni pe-acel ce te păzeşte,
Dar va venî o zi cînd nerozia-ti
Mereu cu sinc~n najbă şi dr-a' pururi
Ncc:rnţă.to.arc chiar c11 sine Î]]săşi,

578
 1.m, ~l

Te va prcfacc-n scla;-, fără să fie

Nevoie de vTco spadă-n contra ta.
Vă-ntorc acuma spatele, tu, plebe,
Şi tu, ornş, strigîndn-Yă dispreţu-mi.
Nn se opreşte larga lume-aci.
(Coriolan, Cominius, Jl e11c11i11s, senatorii şi patricienii
ies.)
EDILII: Duşmanul plebei a plrcat. S-a dus.
CETĂ'.fENII ( aruncîndu-şi în aer şepc ile):
E surghiunit duşmanul nostru. Huo!
SICINIUS:' l\Icrgcţi la, porţi, priviţi-l cum se duce.
Şi-l urmăriţi precum v-a urmărit
El însuşi cu dispreţul, insultîndu-1
Aşa cnm merită. O strajă puneţi
Să nc-nsoţească pc-unde ne vom duce.
Vc iti. nniti! La portil Venitill
Să aibă z ii-n pazii pc tribulli.
( Ics.)
ACTUL IV

SCENA 1

Roma, în fn!a uncia di11ir<' porfilc rJrafului.

J ntrii Curinlan, 1'oliwmia, 1"1rgilia, .11c11rni11s, Co1uiui11s şi mai: 111nl(i tineri
palritirni.

comOLAX: Kn, llll lllHÎ plîllg<'. Sp1uw-mi Imn rrunas51 •

Fiara eu multe capck m-alnngrt5''.
Ah, nrnmft! l'ud,, [i-e eurajuli' ~tii
C't' îmi ;;p1111rai odată.: „O restri~l 1•
E pintrrL dr-nc.:ereur11. ~i ynJg;:r;'t
E snfori_1tf n unrnln i tlc rînd.
re rnarra' li11i~1itrL Ya pluti
Orice ni'ticr, orie arc i-ar Ii artn:
nnx c:înd rlc.•. tinnl su[ffl ea Îlffllllltt,
De rncştr;ttg înalt c 1rcbni11ţrt.'·
l\Ii-ai dat Î11\·ă tămintc care [ne
1\cbi.rnil pr u:l pMrn11~ de ele.
VIIWJLTA: O, Cl'l", o, en!
CORIOLA.N: Te rog, iubita rnc·a ...
YOLU11KIA: :Pe hrcslrfo ;i !o(i bmd:i~ii Rrmwi
Srt c-adrt 611 n1a.
CORJOLA.N: C'rrzi ei; 111-or i uhi
Ciud n-oi 11u1i fi aici( ('urnj, o, marnă.!
An uncie ţ i -n~fo rni11((•a cc-ţi ~punea
Că rlc-ai l"i f11Rt lui lkrmk soţie
Ai fi mrnt tu singnri'1 neo ~:.i~1·
Din rn1rneile ,·r::; litP, pr <liît
Scuti11du-I de ::;utlonrea frnnjii lui?
Corni11itt!', 1i11P-ti firea! ;\-aplrr.a
]'n:aîmri:;1;1t11l u1p! Hitn1'ii tn uiJ10!
IU\rn.ii cn bi nr, mmntt! i\· awn grijtd

580
 LI\ , lj

Şi tu, hiLI rinr, <·rl'clÎn<"ÎO,; prii'\ c·n,

Mcncniu~. din ochi î!i pi('rt l<wrimi
• r1.kii mai mult tTrdt le si11 l h 1inC'ri
01.ra>rt prntru oi'11i. Tn, grnrr:: le,
• mpînul DlPll la oa:;(l', tr-lllll \ăZUt
De-atîtca ori ca R1înca 11cclintit,
Şi-n multe rînumi !i-an ie~it în talc
Prinli ti earc ininm-mpictrcau.
Deci spune prrmnilrnitclor frnwi
C'rt-11 fata 'OartPÎ C"al"l' Jltl SC-:llW.te
E nclrn1ici;c la 1'1·] f.tt plîn~i, să rîz.i,
Tu ştii, o, mau1ă, l·it-ndrăzucala nw:i.
Ti-a fo~t nM·cu o mîllgîierc; astăzi
Îţi gp1m tlf'-a>l'l11Plli di. plcdnd răz.ll'ţ
~i, ~i.n~urntic t:Hlll c 11n balau{·t1,
Yoi ~li ~ ă fot tli11 mh1sti.1H1 lllNL loc
])p groazr1 pe11 trn cd te nu mă y:'i,d,
I>nr numele-mi rostc~(' în orice rlipil.
Si'i ~t ii, freinru I fftll pcstr nd~r·i
S-o ridie;i mai s11,:. 1 dl' uu-l doboară
Vt>rl'iua \'Îtll'ni1• :nu Yînzaren.
\'O LL':.L\' I A: Tu, singnr fin al rneu, nndc te <l1H'i?
ln-1 pc Comi11i11,:. ~i rînclttie~ln
Pe unde Yei 1unbla ~1 ni mi111«1,
:'ă 1111 fii al If Pl prad:t în tîmpl:l.ri i,
Hittikitor }lf' drurn.
COHIOL\:\': O, zeilor!
CO\IL\'IL::i: ('ît \itw luna :<la-\"Ui lîll!.?;ă tinr.
::'\e \ "Olll gintli pe 11111[<> i-;it IP-opre~t i
~i t"lllll -;ii, racctll \l'~li l"<t ::.ă primim,
A:a ea, wcmc~n-ntourtt'rii :;o~ ilă,
~li. n-akrgftrn prin Loatrt lumea [;1rgf1
Sprl'-a te aria, şi clipa priincioa~ă.
~r~ pim·ă, wm ade~cori sc-11 tîrn plit
l'îutl cel c:c o 1fr11e~tc nu-i dl' fa!i'I..
COIWJJ.,\:\': Jffbmîi cu hinl' ! Anii iăi ~înt grei
~i ti-c c]e-iljllllS r[tihoiuJ t:I . i'I fii
~lereu alăltu·i uu 11 n oin e1·-i tearrir.
lfoi, du-mit doar la porti ! Tu, Llllll-N~ mea,
~i tn, iubită. mamrt, b1111i prieteni

581
[IV, 2]
Mult-încercaţi, stiigaţi-mi bun rămas.
Surîdeţi împăcaţi I Cominius, vmo !
Atîta timp cît brazda nu se-aşază
Pe trupul meu, să auziţi de mino
Doar lucruri vrednice de Marcius.
MENENIUS: Adică luc111ri nobile pe cît
Urechea poate prinde şi-auzi.
Ah, nu mai plîngeţi! Oasele-mi bătrîne
De-ar mai putea să ţină şapte ani,
Pe cer vă jur c-aş sta mereu cu tine.
CORIOLAN: Iubitul meu prieten, mîna ta!
(Ies.)

SCENA 2

O stratlă în apropierea porfilor Romei'..

Intră Sicinius, Brutus, un edil.

SICINIUS: Să plece toţi acasă. De-altceva

Nu-i trebuinţă. Marcius s-a dus.
Slăbiţi sînt patricienii, cîţi au vrut
Să-i stea în ajutor.
BRUTUS: Şi fiindcă azi
Puterea ne-arătarăm, să părem
Modeşti mai mult decît am fost în faptă.
SICINIUS: Să plece-acasă. Spune-le atît,
C-am alungat pe marele duşman
Şi că puterea lor e-acum mai mare.
BRUTUS: Trimite-i. Iată-i muma.
(Intră Yolumnia, Virgilia şi JJ!encnius.)
SICINIUS: Să plecăm.
BRUTUS: De cc?
SICINIUS: Se zice c-a înnebunit.
BRUTUS: Dar ne-a vrtzut. Să nu o ocolim.
VOLUMNIA: A, voi sinteţi! Vă răsplătească cerul
Precun1 v-a fost iubirea.
MENENIUS: Mai încet!
VOLUMNIA: De nu aş plînge-atît, m-aţi auzi,
Dar tot se cade să mă auziţi.
Vreţi să plecaţi?

582
 [ I\, :!J
\"lilG JLL\.: llil..mîncţi doar o clipă.
Ah, de-aş putea srL spun acelaşi lucru
Bărbatului!
SlCIXlCS: Bărbată vă e firea.
\'OLCJINJA: Nebunule, e o ruşine asta?
N-a. fost bărbat şi tatăl meu? Ascultă:
Şiret ca vulpea, alungaşi pe omul
Rănit de-atîtea ori să scape Roma
Cît n-ai cuvinte tu!
SIC1:\'1US: Cer milostiv!
\"OI.u:\DfIA: Mai multe lovituri dccît cuvinte
Cc-au răsunat cmuinţi în gura ta.
Şi-acele răni spre mîntuirca Romei!
Doar una-ţi spun-clar pleacă; nu, rămîil
De-ar fi cu spada-n mînă fiul meu
Departe în Arabia şi dacă
Ai fi acolo cu întrcgn-ti neam ...
SlCL\lUS: Cc-ar fi atunci?
\'lRGJLIA: V-ar nimici pc toţi.
YOlU:\INIA: Bastarzi şi lcgini1i copii! Viteze,
Cît sÎJ1gcrat-ai tu slujindu-ţi ţara!
.:\IEXEXlUS: Destul; acuma vino; să plecăm .
SICJ~IUS: As fi dorit ca Romei ~ă-i rămîic
P1:ccmn i-a fost, nu siL zdrobească lanţul
Care-l lrga ele ca.
BRUT US: La fel am 1rnt.
\"OLU:'ll:XIA: La fel ai nut? Dar cine-a atîtat
Pc plebeieni, pisicile cu ghca1:c!
Cc meritu-i atît întelrgcau
Cît mă pricep cu srL dczlcO' misterul
Pe care ni-l a~ctrnde i10nrL cerul.
BRCTUS: Mai bine să plcc5.m.
\'OLDINIA: Plcca1i, v1L rog!
Dar a cultaţi ,i a. ta: după cum
întrece Capitoliul orice casă,
La fel întrece fiul mru si sotul
Acestei doamne cc-o YCdcti aici
Pc-oricarn dintre voi, smghlnnilorii.
BHliTUS: Drstul! Să mcrgrm.
SICINIUS: (\un mai stăm aici
Şi pracm ne-oferim 11cbunci?

583
11r. 3/
\'ULUJ '.\I.\: L11a[i,
Pkc-înd, ~i rn~iiei111H.'a nt!':l.

Ah, fiii
('a Zt\ii tlPar utÎl ~1'1 i1npli11r:1~dt:
Bl1·td1•111lil 111ru oft ,-r,
aj!11t!!i\..- ;\ F.i11a
Ond 1 -o ]p1· i, po1·Hra mea. din ~urlet
S-o u~ura.
' Le-ai :pu~ c·r li ~r tadr,
~i tll lr111Pi. \"rei ~r• eirn·zi u1 111i1w?
YULL".\ I XIA: Minia l':>tl' c·inn mra ~i prînznl;
~i t1rn1 r11 ,-ingm'ft n1ii, tot m1'1.uînc-,
(\HL~!'llH'JiÎ Jirilllfi illll ;:fi lllllr rfp foillllA.
(C,'i/10 \ 'irvi/1(1.) Sri nll·rgc'in. ~i 111ai la~rt
Yftirftreala!
Fr1 tnm fa(' r11 lL' 11rnple ele 111înio
A~ c ·lllL'ttt·a I 11110J11·i. \'ino, 1· ino.

SCENA 3

/}usca ÎH{rr lir11n11 -~ i . l11!i11m.

U11 ro111a11 ~i 11 11 ru/.,r ~' i11/ill/I ·'I'.

tn 1nr1 t1111o~ti. jJi ~r parc că

ROJL\:'\L' L: 'fr c·1111o:::r, prlL'kllt', . i
ic dwamr1 A1Lrin11.
YOL lTL: A~a l'. Dar, d11pf1 rit Yitd, eu te-am nilat.
RO:\L\;:\L' I.: Si11l Ull roman dar 1-;înt în ::;lujlirL <;ontra Ho11wi, ea ~i
tine. jJă
<·uno;ti acum:
YOLS(TL: '..\11-\i zite ~ica11or~
no:IJ.L'\L"L: Ba da.
VOJ.SClL: l>a' partă crai mai brtrbo' tîml lc-nm Yitwl înlîi .. \.cum
1c l't'CHnosc dnpă vorbă. Ce mai nou în Roma: }l-au trimis
Yol:;eii ~ă mai aflH rc-i pc-atolo ţi, iacrL, llltt ~tulr;ti de o F.i de
clru111.
RmL\:\lJL: ÎU Homa , -a întîmplat o rr~sco;tli't cinr1atit: ;:;-a ridicat
poporul împotrirn ~cnaturilor, a patricienilor şi a nohililor.

584
 (l r. ,tl
YUL:--n L: ~i HI potolit ri18co:1fa? A hwt $fîn;it ? YolsC'ii nn en·d d'~
~-n ~fîr~i1. l.'nc prc'p,rttiri m::iri de ri~zboi ~Î i;pcră ~it (';tflrt ;1~t1pra
Hnrnei cîucJ poj::irul dezbinării va fi în toi.
1:mr.\:\'LL: Focnl marc s-a stillS; dar un .fleac poatt' srt-l nprin<lă
din non, ettd izgonirea ncdnicului Coriolan le stă la. i11irn ib nohi-
lilor, a~a cit mnH le-ar plttcea StL smulgă puterea clin mîna.
poporului .;i să nimiceasdi. o dată pentru totdPmma pc tribm1ii
lur. Toate :i~lca mocnesc suh cem1~~" crede-mit, şi-i g:ita-gata să
izh tt~nensc~.
\'Ol„ (TL: _\ J'o,;t izgonit Coriolan?
J:O~I.\'.\ LL: Jl;i, a fo.·t izgonit.
Ynl.;-;('rL: ('11 Ycstea asta o ~rL fii prirnil fn1mos, :\"icm1or.
rnnL\'.';l'L: Yremca este bună penim Yolsci. Se ziec crt ecl mai bun
rnomrnt ca sit aclrmcnesti o femeir este dud R-a certat cu băr­
h;ll u-Pini. Nobilul vo t{·u TnUus Aufidius poate ~ă se ri<lico
ar·um fom·tc sus, fiindcă marele lui du~miln, Coriolan, i1u mai
raee 11 imic pcntrn patria lui.
YOf .SC LL: Îmi parc bine CtL întîmplarea mi fr-a $C'OS în calo.
'J'rrab;.truC'a s-a s fîrşit mulţmnitrl ţie, aşa cr1 te ronduc bucuros
aea~rL, în Adium.
HmL\:\l"L: I'înă la cină o srt-ţi mai ponstcsc lucrmi foart.c ciudate
lll'~ prc Roma, toate foarte prielnice pentru duşmanii ci. V-aţi
vrqăl it oştile? IIai?
YOLSC lJL: şi trnprt bine rîndui\.i, cn
O oaste regcascl'L. Ccntmioni
~oldelc plătite, gata sl'L pornească.
RCnL\~lL: Îmi parc bine că sînt gata şi că cu sînt omul care o să-i
pnrneascr1. ilni parc bine că te-am întîlnit ş i sînt fericit crt no
Hfl~ m îruprc1mă !
\'llLS<'L;L : :Mi-ai luat yorba. cfa1 g1irrt. En am rn:ii multe motive să
mit buC'nr dl' ace:istă întîlnirc.
RQ:ll \ :\liT,: Rine, srL l\fergem!

(Jr.' )

SCENA 4

J, tf„„ r "'iola.i ;,, ha foc s1frăC1.Tcioru;r, agc1111:i1ulit-~i fafa.

COJ: IUL.\:\: Frnmos ora:; c Antimn acesta!

Îmi datorcRtc văduyclc-i toate
Si multi moi<tenitori de odinioară
' I '

585
!IY, 4]
Ai mîn<l.relor palate. Auzit-am
Suflarea cca din urmă cum îsi dau
în luptele cu ei. De m-ar cnÎloaşte,
l\Iuierile m-ar pune în frigare.
Şi toţi băieţii s-ar juca cu mine,
Copilăreşte azvîrlind cu pietre,
Şi m-ar ucide-.

{CtUre un cctăfean care intră. )

Zeii tc-aibă-n pază!

CETĂŢEAXUL: Pc tine-asemeni l
CORIOLA.1"\": Domnule, te rog
Să-mi spui pc unde-i casa lui Aufidins
Şi dacă.- n Antium c-acum e:rnul.
E Î1l oraş şi os~tcază a tă.zi
Pc căpeteniile cetăţii.
CORIOLAN: Unde-i
Cinstită casa lui?
CETĂŢEA:\'UL: E-aici în Iată.
CORIOL.\.N: Îţi mulţumesc. Să te-ocrotească ~ciil
(Cefl'lfcanu l ic~.)

\ O, hunc, roată-n meYS l .Prieteni btmi,

Cc-o inimă purtau în două pfoptari
Şi împărţeau pat, ma~ă, ml1llca lor,
Mereu uniţi, cum sînt copiii gemeni
Prin ckagos te neîmpărţită, fată
Că s c dezbină pentru 1m Dimie
Şi se urăsc cu-amară-nycrştmarc.
La fel şi doi duşmani pc care ura
Nu-i lasă s-aţipească, plănuind
Cum ar putea mai bine să se-ucidă,
Printr-o-ntîmplare atît de ncnscmnată
Încît s-o cumperi ai putea c-un ou,
DeYin prieteni sufleteşti, şi-atuncea
1111part şi casă, şi copii. Tot astfel
Ajtms-am să urăsc cetatca-n care
Vămi lumina zil ci, să iubesc
'
:\.~5~ Pe-aceea a clu~:milm· clc-altdată.

586
 (IV, O]
Să intru dar! Şi dacă mă ucide,
E dreptul lui; dar dacă mă primeşte,
Voi trecc-n slujba ţării lui pe loc5T.
(Iese.)

SCENA 5

Sală în casa lui Aufidi11s.

Se aude muzic{t {li11ăimtru. Intră un slujitor.

lNTIIUL SLUJITOR: Vin, vin! Cc fel de serviciu e şi ăsta.? Ce, au

adormit toţi băieţii?
(Iese. Intră al cloilea slujitor.)
AL DOILEA SLUJITOR: Unde c Cotm? Îl strigă stăpînnl. Cotus !
(Iese. Intrii Ooriola11.)
CORIOLAN: O, cc frumos! Bucatele-aromesc,
Dar eu nu vin ca .oaspete aici.
( lnt1iu! slujitor se fna1Joiază.)
lNTlIUL SLUJITOR: Ce doreşti, prietene? De unde-ai apărut?
Nu e loc pentru dumneata aici Fii bun şi du-te.
CORIOLAN: N-am meritat primire mai frumoasă
Fiind Coriolan.
(Intră al doilea slujitor.)
AL DOILEA SLUJITOR: Cum ai ajtms aici, prietene? Ce, portarul
n-are ochi să vadă, de la~ă astfel de inşi. să intre? Pleacă, te rog.
CORIOLAN: La o parte!
AL DOILEA SLUJITOR: La o parte? La Q parte tu!
CORIOLAN: Slăbeşte-mă!
AL DOILEA SLUJITOR: Eşti chiar aşa de încăpăţînat? Atunci să
stăm de vorbă!

(Intri{ un al treilea slujitor.)

AL TREILEA SLUJITOR: Cine e ăsta?
ÎNTIIUL SLUJITOR: Un om ciudat cum n-am mai văzut. Nu pot
să-l scot <lin casă. Te rog, cheamă-l pe stăpîn.
AL TREILEA SLUJITOR: Ce cauţi aici, omule? Ia-ţi, te rog, trLlptL~iţa!
CORIOLAN: Lasă-mă aici, doar nu-ţi mînjcsc vatra.
AL TREILEA SLllJITOR: Dar cine eşti?

587
 „
[IV, !tJ
rnr: rOT ..\X: Sînt de nr.:nn nwrr .
.'\t 'l'R EJl,E.\ SJXJJTOR: lin llC<llll foarte ~ăntd
rnHtOJ .. \ :\': Asa e.
AL TJ!l':JJ.EA R.IlJJlTOn: Tf> rc1~, neamule, cauU-ii ~iltă casrt. Xu-i
!nr iw111ru tin e :1ici. Hai, du-t1•.
COHlOL.\.:'\: Fr1-ti rncHerin, ln.dit t!P gunoi.
(li ,1,, /.rîiwi .)
,\L TlU~tLJ;.\ ,'J 1".JlTOg: Cc, uu nci? 8pn1tc-i :-tiLpînu lLti, le rog 1
rr oat'pcfr tinrlH t i-:t ~o~it.
AL POllJL\ SLUTTOH: )Jă, dit<'.
( /ci;e.)
Al, T itEJJ.E.\ SLLrrron: l 1 nd<' lornfr:-.ti?
C!•fllUL\.\': Sub fimwnH'nt. '
,\L num,E.\ SJ.L'J lTOR: Suh Jiirnnrnrut?
rnmnL\:\: Da.
,\ L THEJLEA S1XJ1T\JJ~: l'JHJc. c n~ta?
l'OHJOL\:-:: În ora~ul 1diilur »Î :11 enrlJilo1"11 •
AL THEJLE.\ :->LCJÎTUI~: în Ol~ISlll uliilor fli al torhilor? Ce doltitocl
.\.t1mei, locuie~ti ~i la JllllH't.~·~ '
roJUOL,\X: Nn, că uu i:; lujcsc pr ~tăpîmil trui.
AL TflEJJ.E,\ SLLTJ lTOR: Cc fa('c? De re tr !Pgi r1t· ~titpîiwl 111et1?
CUR IOL\:\: E lucru mai cinsti1 decît să rnrt leg dr ~tăpîuă-1 n. Îti
111Prgr. gurn , nu glumrt. ~Ja.i hiJ1r ia-ţi ta,·a ~i dn-tP! '.\lar~!
(fi Î11·ph1g1 uf11rii. ] 11!11i .t11{11lim.)

Al l· Jl>lL S: LUU(' (' PlUlll'~

AL TllEILE.\ SLL·JJTO.k: Aic-i, <1onnn1c. Ar l'i 1r1·lrnit ;:rt-1 lr)\t'>C ca.
pr mi eîinc, d;u îi supăn1 m pr• domnii rlinăuntrn .
•\ITlllllJS: De unde vii? Cc Hei? Cum te d1eurnii:; nr cc Jlll r1i::;-
pt1ll7,i? Spunr, omul<', cum te d1l'cunr~?
CUHJOL.\X (d Pi<{ii< î11t1a-.~i gl11yo):
Pri.i, Tulh1 f; , dată nu 111ă n·1·u1111;ti
J>ri,·inrlu-mă în f;iţft, ~~-\ i ~p1111 <'U
Cc nume port.
(. /11jitorii i1 -'.J
.A Ii F I l >I li::;: .\ di<·it?
CUHIOl..\X: E un n11111e
Cc s 11 para. ured1c:t unui ' obc
Jar pc a ta o zgîrie cumplit.
Al FJJ)JL'S: C11m te 111mte~ti? Arăţi c:t un mllo~,
J)ar fa(a t;t c-n adc\-(tr dotnt lP:l:wă.

588
 [IV, li]
Corn bia clacă ji -a clus Ja Iund,
Îmi parc crt tu însuti mai plntc.;ti.
Cmn \ i sr zice?
Fruntea 1i-o înC'rnntă.
l\m recunoşti acmn? '
ACFIDirS: Nu. Cum te cheamă?
COJ: IOL.\.:.l': l\lrt dwarnrt Cnius }fnrcius; sînt ;1ccl
Co te-a rimit po tine şi pc-ai tr.i,
Ducînd pieirea printre Yoi. Tuli-c martor
J\lt nume ce îl port: Coriola11u:.
Tirtzboinl greu, primcjdUlc mari
Şi sîngele cc l-am Yăr. at de clrn.gul
l\crcC'nnoscătoarci melc patrii,
Sînt triate rrt. plMitr pri11 p0rctlă,
('~czaş ~i wstitor al urii tale.
Doar numele acesta· rni-a rămas.
De C'Clclal!.c iH1-ngrijit C'rnzimea
Şi pizma plcbii - nobilii, mi~ci,
1-an dat frîn liber ~i-au îngăduit
C<t ntnl ci din Horna ~r1 11i-<1.hu1g·c.
Ce m-a-ndrumat aiei <'Rtr nitpatlta
Şi niddccum nitdcjdPa e-Ht:< puh•a
Sit scap en YiaţrL R::,tfrl; clal'-ar Ii
Doar frica morţii, a\' fugi întii
Din calea ta. Nu, urn niri. ac111c-c
.:i dorul să mă rii.fuip~(· c·n pklwn!
lJacă mînia încl1-1i doC'olc~1n
În inimă F>i dorui ră;r,b11n1'lrii
Pentru atÎtca cîtP-ai pr~t imit
Tu însuţi şi ~ăr, că ţm·a ta,
Atunci adnnrt-tc l'i foloo<'~tc
crukn'a mea ca pc-o nm,:1Jtrt hiwrL.
Doresc ~ă lupt c-n ţara-mi ghiftuitrt
Dc-otraYă i;i f:it o k1\T$C tmbat
Ca duhurile din inft'rn. D<lr daeă
Ef:ti obosit f;i 11-ai nrni cutrzn
·orocul sU.-li sporc~ti, aium:i si1 ~tii
Cit Yiaţa îmi ajtmge CU prisos '
Şi mii talc, iată, ca1ml meu
I-l dau în schimb; dar dacrt nu îl tai,
Te por(i ca un nebun, etici ncncctat
Te-am urml'trit cu mult necaz, butoaie

589
[IT, 5J
Do sîngo-am stors din trupul ţării tale,
Xu mai trăÎesc clccît ca să tc-nfrunt,
Sau să··ţi aduc servicii.
Al'FIDIUS: Marcius,
O, l\Iarcius ! Fiecare yorbă,-a ta
}Ii-a smuls clin pieptu-mi cîte-o ră<l.ăeină
Din Yccl1fol meu necaz. Şi dacă Joe
Din uoJi, proîetizînd, aşa mi-ar spu11e:
„E-adcYărată >arba. lui", crezare
1\lai multă nu i-as da cnm îti dau tic,
1\folt-nollil M:arciiis! O, lasă:mi brâţul
Să îţi cuprindă trupul trrn, Îll care
De-o sută tle-ori e f"rm.se laJJ.cca mea,
Frîntmile-i înspăimînUnd chiar luna.
Sărut deci nfoonila spadei mele
Şi gata sÎllt să mă întrec cl.1 tine
în r.aldc-mlJrriti&trî, cmn altădată
Mă întreceam 'îÎt zel şi vitejie.
1ltuiurisire-ti fac '1l\ mi-am iubit
Logodnica :i
i-am jmat credinţă.
Dar ciud to văd aid, o, nobil om,
}foi repede îmi bate- :iillma
Decît atunci cîm;l mi-a intrat în casă
Iuhit::t mea. Ascultă-mă, o, :Marto,
Oştire de război sttl pregătită,
Şi scutul m-am jurat st'1r ţi-l zdrobesc,
I ar daci' nu, să-mi las în luptă bratul.
De două prezecc ori tu m-ai înfrînt,
Şi-n fiecare noapte de atunci
Am tot visat că De lllrun la trîntă.
În somnul meu stăteam trmtiţi pc jos
Cu coifal smuls, stJ.ingînclu-nc grnmazul,
Şi-aproape moxt ie~cam clin vis, o, Marei.ns I
De n-as &vca cu Roma altă sfadă
Tudt c-ai fost prnsuis, tot aş chema
Sub arme pc copii şi pe bătrîni,
pre-a duce crîucen.u.1 n'lz.boi în Roma.
Şi-::t
o-neca cu valu-i uriaş.
Bai, intră-acum cu mine, ţi-or întinde
Prietcnoasră mină senatorii,
Chemaţi la. un o păţ do clcspărţ.:i:rc -
Pornesc s-atac pttmîntnrile voastre.
Xn Roma în ă~i.

590
CORIOL.\.X : Zei, fiţi lăudaţi!
AL"FIDir : Voieşti srt fii, ca domn atotputernic,
Tu însuţi pmiător al răzbunării?
Atunci primeşte din puterea mea
O jumătate; singur tu alege
Ce drum vei lua, căci ştii mai bine însuţi
A' ţării talc slăbiciuni sau forţă.
Porneşte să loveşti în poarta Romei,
Sau, dacă vrei, să-i bîntuieşti hotarul,
în spaimă aruncînd-o mai întîi,
în urmă nimicind-o. Intră-acum
Să te înfăţişezi acelor care
Vor zice da dorinţei tale cnmtc.
De mii de ori fii deci binevenit,
Prieten azi mai mult decît dn,,'IDlan
Mi-ai fost odată! Deci, întinde-mi minai
(Coriolan şc Aufiditts ies.)

IKTÎIUL SLUJITOR ('intrînd împreună cu al doilea}: Ciudată

schimbare!
AL DOILEA SLUJITOR: Mă jur că voiam sri.-1 dau afară în pumni,
şi totuşi simţeam că hainele lui mărturiseau strîl:nb pentru el.
INT!IUL SLUJITOR: Şi cc braţ avea! M-a întors cu donă degete ca
pe-un titirezi
AL DOILEA SLUJITOR: Cum l-am privit în faţă, cum mi-am dat
seama că o ceva deosebit în el. Are o figură... nu ştiu cum
s-o numesc.
îNTIIUL SLUJITOR: Arc, adevărat că arc„. ~ă-mi sară mie ochii
dacă nu mă gîndeam că e în el ceva mai mult dccît puteam eu
să- mi închipui.
AL DOILEA SLUJITOR: Şi eu mă gîndcam a~a, iubitule! Mi s-a
părut cel mai falnic bărbat din lume.
!NTIIUL SLUJITOR: Aşa cred şi eu. Cu toate astea, cunoşti pc un
războinic mai bun ca el.
AL DOILEA SLUJITOR: Cine? Domnul nostru?
!NTIIUL SLUJITOR: Bineînţeles.
AL DOILEA SLUJITOR: Domnul cîntăreştc cit sase , din rLilal ti.
INTîIUL SLUJITOR: Nu tocmai; totl.1şi cred că c un războinic mai
.
bun.

591
[IV, o]
AL DOILEA SLUJITOR: Drugul meu, c greu să.-i, i dai o prm:~rc în
privinţa asta, oricum, pentru apărarea unui ornş, generalul
nostru n-are pereche.
lKTiJUL SLUJITOR: Dn, dar ,i pentru atac.
(,Ip orc al Irc iii a sfojilor.)
AL TREILEA SLUJITOR: Brbic!i, vă aduc noutăţi; :rnziţi, neciopli-
tilor, noutăti !
CElL_<\J',}'I DOI :'Nontăţi? Cc noutăţi? Hai, spune!
AL 'l'REILEA S.L UJITOR: Aş da orice pe huue srt nn t'i.u rorn:in . Mai
bine aş fi comlamnat la moarte.
CElI,AL ŢI: Cum? Cc?
AL TREILEA SLUJITOR: A sosit omul care-l jmuulcştc 111Pl'Cll pe
generalul nostru. Caitts Marchls c aici
IN'l'îJUL SLUJITOR: De cc ziri că-l jumuleşte pc gmoralul no~ tru?
AL THED.EA SLUJITOR : X-:im zis tocmai că-l jumuleşte; ilar c în
stare să-i ţh1rL pieJlt.
AL DOILEA SLl1JlTOR: Bai vino, sîntem prieteni şi camarnii! I
s-a rărut totdeauna că r mai puternic dcdt o]; :nn auzit asta chiar
din gura lui. .
îN1'îH7L SLl'JITOR: Ya să zid'\. c mai puternic c11,rît el. La f'orioli
l-a împuns şi 1-a &cutumt ca pc-un cotlet.
AL DOILEA SLUJITOR: Şi dud\, ar fi antt pofte de rnnih:d, 1-<11' fi
fript şi 1-ar fi m1ncat.
!:KTîIUL SLUJITOR: Şi alte noutăţi nu mai ştii?
AJ, TREILEA SLUJITOR: Ştiu că fac atîta larmă u1 jurul .lui, rn ş i
cum ar fi vorba de fiu] şi moşte11itorul lui .l\Iartr. L-a11 pus h1
capul mesei, şi senatorii îşi scot pălă.ria 5H în fvţa lui cî11d îl în-
treabă ceva. Şi generalul se poartă eu rl ca ~i cum j-11x fi o
iubitt\, îi atinge mîua cu evlade şi îşi hwîrteştc od1ii în cap tî11d
îi vorbeşte. Dar miezul noută.ţilor rude este eă gmeralul nostru
a scăzut pc jumătate, fili1dtă a ckua jumMato este eelJ'ilalt,
cu Yoia şi rugămintea întregii mese. Ziec C'ă Yrcn i-ă ia de urechi
şi să-1 arunce cît coJo pe port:uul Romei, Fă cli~trngă totuJ ş i
să-ţi taie drum.
AL DOILEA SLUJITOR: Si este 1111 om Îll ~tare i:,ă, f:ică toate ;J 'ten.
mai mult ca oricare 'altul.
AL TllEJLEA SLUJITOR: E în st.are să facă? Sig11r cr1 este î11 ~tnrc!
GLci , pricepeţi voi, oameni buni? Are tot atîţia. prieteni dt ., i
dm:mani, si acesti prieteni - mă întelegeli voi? - nu îndrăr.­
neâu să se' ara.te' ca prieteni, atîta ti~p eît era fliscrC'tlitat.
t.vrîIGL SLUJITOR: Di~crctlitat? Cnm adică?

592
 (I\'. r.1
AL THE1UU SLUJITOB.: Cîn<l o $rt-l vadă Cll roiful pr cnp ~i iar
în putere, o să iasă <lin ascun:d~m·ifc lor r·a iepurii d11pr~ ploaie
şi O srL SC fa după CI.
l~TilUL SLUJITOR: Şi cînd o să SC întîmplc asta?
AL TREILEA SLUJITOR: 1\Iîinc, aslăzi, îndatrL. o srt auziţi tubclc
hătînd astăzi duprL mn i.::ă. A mai rrmias un singur fel d<' H'JTit
la mMă, care 1.rcbufo mîncat înnintc ca o:i.spc(ii să-~i ~trargit
buzele.
AI, DOILEA SLUJITOR: At tmci o srt ne fie tlat sit YC<lr·rn iar o
prtrcccrc marc. Pacea 1rn c bună dccît ca ă rugi.neasC'it ficnil,
si\ înmulţească croitorii şi pc măscllricii de bilei.
lNTlJUL SLUJITOR: :Mie îmi place războiul, fiindcă înt1wc pacra
cum o întrece ziua pc nonpte; c \Csel, troat., Yorbăn.·t, aduce
mereu lucruri noi; pacea are sirntirilc tocite, c somuoroa 8~, aro
burtă marc, e leneşă, surdă, nesimtitoarc şi aduce pc lume mai
mnlti bastarzi dccît 11imiccştc rrtzhoinl cu ispră,-i}e lui.
AI, DOlI,EA SLUJITOR: Aşa e. Şi dacit po1i spune oarecum eit
rrizboiul e un nol, c tot atît de drept ~ă. adangi că paera fnc:e
pc mulţi bărbati încornorati.
lNTÎJUL SLlJlTOR: Şi pc oameni să SC lU'!l l' <"l~ Îll(rc ei.
AL DOILEA SI.UJI'fOll: Da' de cc? Fiimlcă omncnii nn mai au
nevoie unul de altul. Votez pentru război. Sper cr~ oanwuii or ş ă
Iio tot am de ieftini ca ~j YOlscii. D<U' iaeri-i cr~ $ 1' ~coală dp la
masă.
'l'OTJ: Să inld1m ! Hai sit il1trrun.
(Ies.)

SCENA 6

Roma. O piafă pub/icri,

IntrăSicinitts şi Brutu.•.

SICJNIUS : Nimic nu ştim uc el şi niei nu-l IC'tnrm,

Sînt blînzi cei ce-l susţin, ~i 1·~ t<' pacr
În gloatele tmbatc altădată„
Pc-amicii lui îi facem •1i ro~<'a sd~
Orînduirca veche cî11d o tiJÎrm
In vechile făga~uri. l\Iu lt ii1ai bi1w
Le-ar fi <ladt-nr Ycdca ('Ulll criminalii
Gonesc pc străzi, în loc ca mc. cria ş ii

593
38
[lr, 6]
Să i11trc linh;titi în atrliere
Şi bt:curo~i să ineargă toţi la. muncă.
BRUTUS: Trecut-am prin primejdie cu bine.
Văd pe Menenius ocu-e?
(Intră M cnC7lius.)
SIClNIUS: Este el,
De cîtva timp cu noi se poartă altfel;
S-a descreţit. Te saluti'i.m, Mrnenius !
MENENIUS: Şi cu pc voi
SICINIUS: Nu-i nimeni să regrete,
Decît runicii lui, pe Coriolan.
Oraşul stă întreg şi-o să rămînă,
Oricît el l-ar urî.
E bine astfel,
Dar ar fi fost mai bine să cedeze.
SICL\''Il!S: Pe unde e? Nu ~tii nimic?
BRCTT:: : Nimic.
Nici mama, nici soţia lui nimic
N-au auzit.
(I11lră llllli 111ulfi ectă(rni.)

CETĂŢENII: Să vă păzeascrt cerul.

SICINIUS: Prieteni, bnnă seara!
BRrTVS: Bună seara!
ÎKTîlUL CETĂTEAN:
' E datoria noastră, în genunchi,
Cu soaţe şi copii, i;:ă implorăm
Pe zei să vă păzească.
l'!lCIXlUS: Facă zeii
S-aYeţi mereu noroc.
BRUTUS: Iubiţi vecini,
Fiti sănătosi. O, de v-ar fi iubit
Coriolan p;ecum noi Yă iubim!
CETĂ'fEXII: Fiţi binecu·dntaţi! /
TRIBUNII: Mrrgrţi cu bilrn!
(Ccttl/cnii ies.)
SICIN!U E-un tÎlnp mai bun, mai fericit acesta
Decît atunci cînd alergau pe uliţi,
Zbierînd că nir să nimicească totul.

594
 [IV, GJ
BRUTUS: Era erou în lu}Jtc C'afos 1\farcius,
Dar fără de m~ino . i fudul
Peste măsură. ' '
SJCINIUS: Vrînd puterea-ntrcagă
-o aibă numai el.
l\IE~ENIUS: Asta nu cred.
SICI:'-IIUS: Ba tocmai astfel, şi-am fi plîns amar
De-ar fi rămas în consulat.
BRUTGS: Dar zoii
Îndurători l-au alungat la vreme,
„i Roma-i astăzi liberă ) tare.
(Intr1i ttn edil.)
EDlLeJ,: Tribuni, iată un sclav prins de curînd.
El spune cum că voJscii au intrat
Cu trnpe-n ţar-d, pustiind sălbatic
Prin fapte de război ogorul nostru.
::\IE:\E.i\'JUS: E Anfidiu<:, care, auzind
rn ~Iarcins fost-a exilat, şi-arată
Iar coarnele, atîta vreme-ascunse
Cît JHareius stătea do pază Romei.
SICIXIUS: Co tot îndrugi do Marcius?
BRUTUS: Biciniti-1
Pc mincinos. Nu este cu putinţă',
Că rnlscii n-au atîta înclrăzneală.
:\JEXEXIUS: :Xu-i cu putinţă? Amintirea spune
C'ă lucru-i cu putintă. De trei ori
În timpul neţii mele l-am văzut.
Vorbiti cu sclavul prins mai înainte
Do-a-1 pedepsi şi-l întrebaţi să spună
Do unele a aflat ce-a fr; altmn1teri
Ve(i biciui un sol care vă spune
Să lrmti aminte si sr, Yă forit.i
Do cc ~ă temeţi. ' '
"ICIXIUS: Xn vorbi aşa,
Eu ~tiu cr~ nu ::-e poate.
BRuTUS: · Xn se poate.
(l11lr1'1 w1 sol.)
::iULUL: La Capitoliu senatorii toţi
Se sirîng în grabri..-.\.scnltă o solie
Ce-i în păimîntă.
SICIXIGS: A acht ' -O cla\'l1l.

595
[Jr, G]
SiL-1 biciuiti în fa ta tutnror.
Pr1lăvrrbgeab lni e 'o poveste.
SOTXL: Ku-i tocmai astfel, preaci11. titc dClmn !
E-adm·ă.ra t
cc-a 7.l<; $rlavul ac1•gln,
Ba ehiar mai mult dcdt ni zis.
Sll'l:'\ll'S: Mai mnH '!
SOLl..'L : \'"orb irit rrtspicat mai multe guri
(Dnr nu ~ti n dacă trebuie ~ă c;rcclem)
rn l\farcius însorit de-Aufidins
Porn it-a Cil arniată crttre noma,
.furînd O rrtzbunarc CC-ar loYi
în toată. lumea, de la mic la Hrnn·.
:;;H ' l:'\IF8: l\u-i de crezut.
UHI TCS: Pcscrn nc c un 7.YOn
1\fenit a-i face pc cei Rlabi de îngc·r
Srt \Tea întoarcerea lui 1\farci uR.
:;;1r1 :'\IC~: E mai d{'grabă a._ta, dnpă mine.
)I!•:;\ I ~ :\ I [::i: '· i nu c <le crezut, precum nu e
F11irca cn-Aufidius de crezare.
:Jlai mult o-aceea dintre foc şi apă.
(f,1tr1r al cluilrn .c;r,l.)
Ar, IJOlLTU sor,: ~îuf e(i thcmaţi la C'apitoliu grabnic.
ln fruntea nno i groaznice annate,
Pi\~e~c azi 1\Iarcius cu-Aufidins.
Int'reg {inutul puslie~c, ~i drumul
Spre noi prin foc desd1icl, zdrobind nrwalnic
Tot re mînia lor g1Lse~tc-n cale.
( litlrr( Comin i us.)

C'<DI l'\IUS: h·umons1L trcalJrL al i făc11t !

~IE:\ E. ·rns: ' Co este?
l"U.\11:\lrS: Y-n (i da.t în pradrL fetele la bestii,
Pc c:re~tcte Yă cnrge plumb topit
Din copcrişmi Bietele ncYestc
Sînt. nccin$tito chiar în fata voas tră.
:1111 ~:-: 1 ::-:rns : Dar cc se-ntîn1plrL? Vai, co 'se întîmpm?
co :111x n ;s : Sfintito temple ard din temelii,
„ i drepturile yoastrc, alungate,
ln gaurrL do şoarece c-asClmd.
:lllE:'\EXIUS: Yorbe:;tc! Ilai! Mă tem dL a1i facmt
Jspravh straşnfr:ă. Mm Rpnnc î11c1L!
A li , dndl. Yolgcii-1 au acum pc l\Im«:ius .. ;

596
 l l\ ' lij
co:m:Nrns: E zeul lor. Iar r.i i se :upnn
De parcă n-ar fi fost crrat df~ fir!\
Ci de-o putere mai presns Jr. ca,
Zidind omneni mai vroduie.i. Îl tu·rnează
Asnpră-ne, toţi Yolscii, fibră teamă,
Precum lJăietii cari vî1wazr• flu tiui
S<tn măcc1m·li cc omoarit nrnstc.
Aţ.i sitYîrşit rnm·c i~1mwă, - voi
Si mesterii cu F:ort:, c:înd :t(i ccrnt
f:ă sp{rnrt pcntJu tine t;Îlli t.op mi
A' erLror guri d111JllC111l il JH;l.lll'OilîO.
COWXll'.S: Vor scutura rctatca peste· Yni.
i\IBNEXJUS: Afla cum Hemule a scut nrn t
ArcJe mere coapte6 1, ştiţi rni„. Bravo!
1Hll?l'l7S: E-aclnvărati'
CO.MI:.\'IUS: Da, şi-o 1'5.-ngă.HH'nrşti
Naintc de-a putea tăg-iLdll i.
ÎlJ toate reii:iuniJC-S rr1Sl'OHln
• Şi oamenii îşi rîd de nă1 i•ră,ii
Co mai cutează să se-rn potril·cascit
Ri mor prostes1c. Cine srt- 1 ilOllZC
Pe Marrins? Dt1şma11ii lui si-ai Yostri
Găsesc anume lucruri bmH;-n fr-îllS~1l.
Sîntem pierduţi, dat5. b}'trbatul nobil
N-o arvta-ndnrnrr.
cm.11xn·fl: Cin' ,iJ.-1 rna!?;P?
Tribu11ii, de ru~iue, n-au s-o tn~ă.
far plrhr::t milă ele la el afla-Ya,
Ca lupitl la cic•hani. Arnicii lui
Daeă-i vor spune: „('rn (li. H.oma", Marcins
Se ,-a intărîta ra-11 f:l1a <·l·lor
C'e nra-i meritară ca (fo~nH\JlÎ.
i\lEXEXlUS: Aşa-i! Chiar clnd't mi-ar :1prindc rasa,
Nu mi-ai· veni deloc u ~or :--i~-i spun:
Î:ndnră-tc!" Frumos v-nti dr.sr.u rcat,
f'rumos, voi si mcstc,;ug;)rii
. ' 'I , „. yoic;tri
' !
cmn:-:ms: În noma a1~ j adus o ftitlllÎlltarn
C'o 11-0 mai poate ~fftYi li 11imic132.
Tllilll:::V IT: :Ku am adus-o noi.
~l:EXE:\lU.: AtltllC L'<1 , tine?
A noa.:;i.r(t-i Yina? L-am i111Ji1, fireşte,
Dm', ca şi J;1şii nobili, 1Hu11 ~ lint

597
(IV, 6]
Să srnm în contra gloatei urlătoare,
Ce din oraş l-a izgonit.
COMINIUS: Mă tem
Că alte urlete-I vor readuce.
Aufidius, al doilea viteaz,
I-aşteaptă ordinele. Deznădejdea
E singura politică, putere
Şi apărare la-ndemîna Romei.

(Intră u1i grnp de cetătmii.)

:MENENIUS: Veni şi gloata. Aufidius

Ziceai că-l însoteste. Voi tiînteti
Acei ce aerul 1-ati otrăvit '
Cînd, şepcile murdare azvîrlilld,
Strigaţi dm răsputeri: „Coriolan
Să fie surghiunit". Dar iată-I, vine,
Şi fiecare fir de păr al lui
Va fi bici pentru voi Atîtea şepci, •
Aul.ea capete de proşti tăiate,
Ca plată pentru votul ce i-aţi dat!
DaT ce e de făcut? Dacă ne arde
Pe toţi de-a valma, bme-o să ne facă.
CETĂ'fEl\'II: Am auzit ştiii proaste.
!NTIIUL CETĂTEAN:
Cînd spuneam
„Să fie surghiunit", totdeodată
Ziceam în gînd: „Păcat că-l strrghiunim!"
AL DOILEA CETĂTEAN: Asa si eu.
AL TREILEA CET ÎTEA.~: Şi eu; şi, ca să spun adevărul, mulţi
dintre noi am făcut la fel. Dar ceea ce am făcut, am făcut pentru
bmele tuturor; şi cu toate că ne-am prommţat de bunăvoie
pentru surghiunirea lui, lucrul s-a întîmplat fără voia noastră.
COMINIUS: Frumos v-aţi mai purtat, proprietari
De votmi!
J\IBNENIUS: Treabă minunată! Mergem
La Capitolin?
COMINIUS: Unde-n altă parte?
(Oominitts şi l1J enenius ies.)
SICINIUS : Cmaj ! Acei ce s1nt de partea lt1i
Do-abia aşteaptă să se-adeverească
Ceea cc, vorba vme,-i îngrozeşte.
Plecaţi, făr-a trăda neun semn de frică.

598
 [IV, 7]
1NTIIUL CETĂŢEAN: Zeii să ne aibă-n pază. Hai, prieteni, să mer-
gem acasă. Totdeauna am spus: „Rău am făcut cînd l~am sur-
ghiunit!"
AL DOILEA CETĂŢEAN: Toţi am spus la fel. Hai, să mergem acasă.
(Oetă{cnii ies.)
BRUTUS: Schimbările nu-mi plac de loc.
SICINIUS: Nici inie.
BRUTUS: O jumătate din averea mea
As da să stiu solia mincinoasă.
să mergem, dar, la Capitoliu.
SICINirS: _ Haidem.
(Ies.)

SCENA 7

O tabără tu apropie-re de Roma.

Intră Aufidius cu un CctJJilan.

AUFIDIUS: Se-udcasă toţi mereu pc lingă Marciu ?

CĂPIT.\NUL: Nu ştiu ce vrajă e în firea lui:
Soldaţii numai despre el vorbesc
Şi numele-i rMună ca o rugă
La începutul şi sfîrşitul mesei.
Ai tăi chiar slava ti-o umhresc acum.
AUFIDIVS: Nu aş putea să schimb nimic drcît
Slăbind puterea noastră. l\fai trufaş
Decît mă aşteptam. mi se arată
Chiar în purtarea lui faţri de mine.
Fiind aşa, rămîne punui el
Şi trebuie iertat ce nu se poate
Aduce pe o cale mai currrintc.
CĂPITA:-\UL: Aş fi dorit, stăpînc, pentru tino
Sau faima ta să n-o împarţi cu ci,
Păstrmd puterea tu, sau dacă lucrul
Nu-i cu putinţă, să i-o laşi întreagă.
AUFIDU.1"S: Ştiu bine co gîndeşti, dar te asigur
Că dac.1.-acnm ne-am socoti, mirarn
Ar arăta că-l învinovătcsc.
E-ncrcclinţat ~i tot poporul crede
Că e cinstit în tot ce întrepTinde
Şi cr~ po volsci îi duce către bine,

599
ll,, 7j

li'L lupttL ca f;alaur11 l ş i-rn·in~1·

J>onr eîn<l riclirr~ spada . Nn se ş tir.:
('crbic-cn lni s-nr frî11p;c, sau a lll Nl ,
])ae-am porni aeum ;ă ne ::fil.dim.
CAL' lTAXUI.: Crezi eh inr cit ni. p11 Lca f'llprnw 1:011rn?
AUHDIUS: Oni~f'lc i s-au preda t pc rîncl
FiirrL~r1 111pt1'. :XnbilimPa Romri
J•: cl1·rntată l?1i. To1i H'tmtorii
Si natridrnii tot i Îi sînt aruiei.
•i·rn;1111ii 1111 ~ t i11 'i:ri. !'r r5:1.bo ia'1ră,
.:i plclJrn-1 Ya dwnw emlnd uapo i,
A::11 enm s-a ~ridiit ~rt- 1 i·~go11c·M1·ă.
E p1·n t rn Ho ma p1w1un pent rn pn ş ti
I•: \ 11Jt11rn l JW:;c;u !i3 ('f'-i prin ch•-ndil rn
Fiindu-le, din 1 ia~tPrr, şfitpîn.
~lujincln-~i 11ol1il ţ n r:1 la-nc<'pnt,
~-a p<il irn it ~1tl1 µ.rrutatc:t ~ la\·lli.
I Jp ,-i111'1 poat<· i-P trnfi;1 (pa ta
1\cdr;l'u.rţim de 1wrrH.:11 I lni),
S<111 ponte mintcn 1111 i-a fo~ L clt'-njuns
Pe111 nH1 struni c·c ţinc de-n t îrnpl;,re,
, au poate tă natura l-a făcut
lli11tr-o IJ11r;1ti't: doar ;1tît c i-; ig; nr:
~·ri ~tî 1 1d rnb eoiI în lnplt! 1:Hlll pr 1wrne1H
I11 da1, trăind î11 p<H'P ~an răr.boi,
:\kn·11 a foş l ac·da~i on prpa :ispr11.
I >"~11:1 c·1t omn-aer~ ta, unul ~i11g11r,
:\h-H·u tn•zit-a i;paimil.-n junii lni,
Cii.-;1 1'11~t rn·ît dl· !oti ~i i?.gonit.
l>c· ;ir<' U1l'ritP, ci le '. ugrumil
l 'rin lat1llrl. Ori1·r ,·irt11tl'-H nwi st ri'~
Tră.ie~1l' do;u· prin j11dt'cata nl'mii;
]'11lm'a, vrC'dnkit dr prr1nin•,
Î~i ~apfl ~jngurrt mormînt~tl dnd
E.«!IHi ele pc tron C'c-a făptuit.
l'11 c11i îl Reontc pc-altul, o răpaic
E înglii\i tr~ de o alta, drPptul
l•>11loeuit de-alt drept. Puterea e<Hlo
Lo,·iti'L ele pute-re. Dar, Fă mcrgcm !
tl, Cai11!';, dadi Homn-\i cade-11 mîn1t,
~ărac- Yci fi, Yoi.n ta-mi ţi-e ştrbpînrt .
(/tR.),

600
ACTUL V

SCENr'\ 1

I'.0 111a. 11 11/rt /ri )l/lbliui.

111/ni J/ 111111/11~, Co111ii1i11>, Siâ11i11<. 1:01/us .~i a/fii .

.:\ tt nca11 ~rt rnrrg la Pi. ,\ ( i auzit

l'e-a ~pm: att'lni te i-a rn~t odatrt
:upremul co1rnrnd11nl. 1;\i mie în~ umi
El ..ta.tr~" î111i iieca. Dar f"l'-arr-a rac-<'?
l iuc<'I i-Yrt la <·I voi, toi i n<·Pia.
( 'P-1 izgoniră! i, „i îngc:1111\wlie~l( i
1n faţa lui, <·Prîncln -i jJl(lnrarr.
1\' u ! Uaert de ('omh1 in ~ !11!'11~i 11-a nn t
S-audă, ~t;iu acn i:;1;.
CfL\11::-ill ": SP fftc·Pa
l"i1 nu mii nwi n11w a~tl· .
)IE\E\11 ": , \11 zit-aţi?
CG:\11::-ill .:-i: () dati1. nn111<1i zisn-mi-a lH' ntlllH'.
l-am amintit atnnei t-am rost prieteni,
J)p f'Îll!!;f'lr ,·rinw t al11!11ri , î11~r.
J1,l 1111 mai Yl'Pa a l"i Coriolil ll
._'i nici i111 nuuw nu roia ~r1 poarte.
Ziera ti;-i 1111 nimi<·, un ncnnmit,
l'ln i't î11 t lipa dnd ~i-o frturi
l '11 lllllll(' Îll Îll C'C'll dittl nonwi.
('11111?
.\ ~a a zi:>? ~'\t1111ti, tribnni, :;i; ':'li!i
I 'ă a(i ffwnt o trrabr1 de i ~ pra,·ă,
În fliu·ări Ho11:a noastră ai,·îrlin<l
!)i iPr1ini11d npoi citrlrnnii-11 piati1 ...
CO>JL\ IL-.': 1-alll a;·Mat iertarea dt-i rcgcn8ttL
AlmH:i eînd nn e dc-a~tcptat. Dar el

601
[Y, 1)
1\Ii-a spus că n-are nici un rost ca statul
Să ceară îndurare unui om
Care-a primit pedeapsă de la dînsul.
ME?\ENIUS: Avea dreptate. Ce putea să spună?
com~rns: Am stăruit apoi să-şi facă milă
De foştii lui prieteni, dar mi-a spus
Că nu îi poate-alege din grămada
De paic şi neghină şi c-ar fi
Curată nebunie de-ar lăsa,
Pentru un bob mai bun, neretezată.
Urîta buruiană \'eninoasă.
:MENENIUS: Pentru un bob mai buu? Astfel de boabe
Sînt eu si e sotia lui . i mama,
Copilul lttl, apoi ăst nobil domn ...
Neghina: veninoasa buruiană,
Voi sîntcţ~; pentru voi vom ardc-n flăcări.
srcrnrns: J Fii cel puţin mai blîncl, dacă nu vrei
S-ajnţi în clipa asta, cel puţin
Nu ne batjocori-n nrnorocire.
De-ai ptme lut cm"înt, mai mult ar ii
Pentru salvarea tării decît toată
Armata strîn~ă-n grabă ă opreascr~
Pc-acel pornit contra cetăţii lui.
MENENIUS: Nn mă amestec.
SICINIUS: ~lrrgi la el, te rog.
MENENIUS: La cc bun?
BRUTUS: Să-nccrcăm cc poate face
Iubirea re i-o porti lui }farcius
Pentru-a saha cetatea.
UENJ~~TUS: Dar să zicem
C'ă :JI<m:ius mă trimite-acasă fără
A m-asculta, ca pc Com.inius.
Urmarea.? încă un prieten hun
Crud încercat, cu inima lui frîntă.
, i-atunci?
SlCIXTUS: ' Atlmcca Roma cel puţin
V11 sti recnnostinta să-1i arate
A~a 'cum ai ·Înjit~o. '
ME?\E:\IT.:S: O să-ncerc -
Te pomeneşti cr\ mă \a asculta.
Dar limba mi e leagă cînd gîndcsc
La cc-a priţit CominiuE<, şi curajul
Îmi ~cade. Poate în~ă ceasul n-a fost

602
 [V, ! )
Prieluic îmintca mesei, cînd
Stomacu-i gol, şi smgele c rece,
Cînd nu ştim nici să dăm, nici să iertăm.
Dar cînd prin vine smgele pulsează,
De vin şi de mîncare încălzit,
Se moaie inima, nu-i ca în post.
De-aceea o s-aştept pînă ia masa,
Şi doar po urmă o să-l rog.
BRUTUS : îmi pare
Că drumu-i bun s-ajungi la ţintă.
MEKEK IUS: Bine,
Voi încerca. Fie ce-o fi. Cmînd
Voi ~ti do-run izbutit.
(Iese .)
COMIKI"CS: l\'-o să-l asculte.
SICINIUS: A.a crezi?
COMIN IUS : ' Stă pc am-115 , şi privirea-i
E-nYăpăiată ca şi cum ar vrea
S-aprindă Roma îndreptînd-o-ncoace.
l\iînia-i ţine-n hăţuri îndurarea.
Cînd am Îllgenuncheat şopti încet:
„ Ridică-te", şi semn făcu cu mîna
Să mă îndepărtez. Adăugă
Că îmi va scrie cc doreşte-a face,
Dar jurămîntul nu poate să- şi calce.
Gîndesc că singura nădejde este
Ca nobila lui mamă şi nevasta
Să-i ceară îndurare, după cum
Am auzit că gata sînt să facă.
De-aceea, să pornim spre ele grabnic,
Spre-a lc-ndemna să nu mai întîrzie.
( lcF.)

SC ENA 2

Tabără a rnlscilor fo fa ţ a R omei.

Două santinele i·olscc. Apare l.I cnenius.

L"\Tî IA "' ANTINELĂ. : Stai! Cine e?

A DOUA S ANTINELĂ : 01>rc.,tc-tc!-l\'apoi!

603
f,V, 2]
lrEXE::\I n:;: Prra-binr ! \'orb a-i bi1rbi:i.teas<:rt. îwr1
Sînt ol .,i-l caut pc Coriolanu~.
Î:'\TÎI.\ . _\..'\TL\'ELĂ:
De unde ,·ii?
!'111~.'\EXTGS: Viu de la Horn a.
!XTÎI.\ ..L\Tl:\EL.\ : Atllll(·i,
i ·r1 calc-11toarsr1. Ct'ner:ilul 1wstru
))<' Roma nu J11ai nea s-audă .
.\ Vot :.\ f-1.\\TI\ EL.'\: ?\umai
('îmi Roma va J'i-11 Jlădtri 'c(i i111(e:1
\'urbi cu el.
. u::'\EXWS: Jnhi(ii Jlll'i pric!l'llÎ,
Dr-nţi auzit pr g1'nrralul vostru
Ik Horn a pOntltind ~ i dP nrnicii
<'1'-i <ire-aculo, i;î11 t încrcclui(at
I 'ft rrc·unonştrti 11m1wle rr-1 port.
Eu ~ înt jfrnrnius.
L\'rîlA ~A:\'Tl'\EI .\:
l'n11tP! Î11ap<1i!
Oridt de man·-11i fi, 1111 po(i :-i1 t.r1 ·ci.
l :rtîcte,-a~cnlt5., gPncralul rnstrn
Îllli c;:,te tlt'Yot;~t, eiu·i l'U am fost
Aua lrlc i::;prrt\ ilor lui mari,
În enre omrnirra-a eunosrut.
Î11trP<Jga-Î f<iimă, mrlHgcmăll:.lH',
}lăic~tru zngruţ·it[1, cloar eîh"n
l'mflată. TotdPnnna mi-a plă('ut
~r1- i laud pr 1rirteni, ~i r11rn clîn~11l
lmi rstr cd rnai dr::g, am <·frn1at
Să nu ~tirur~e din <1deYr1ir, ha «l•i:"··
A'<'me1u 1111ci hilr <·r alPRr~ă
l)r un pămî11 l urn1rnr îndimt1,
Am mai tiwnt ,cj lU1H-.olo dr ti11trL
~i-am lăudat 1·rra mult. \'Pzi: ;1~a<hr,
«r1i trrbnie ~it trec.
li\TÎL\ ..\:'\TJ;-;EL\: Piti, donrnuk, <la!'f1 ai ~pu~ atîfra minciuni
pr11tru ci rîtc vorbe ri;.îpc~ti a1:1m1 pentrn dumurat:i, află că
nu po(i trece. ~u, thiar clată minciuna nr fi o virtntr <·mn este
neprihănirea. Dr<.:i, înapoi!
lllli.\E;\IUS: FlrLtrrnk, te rog! Gîmle~te-tc eă ~înt .:\fvnrni11s ~ i că
am fost totdeauna de partea gcncrnlului tă11.

604
 l Y. :!I
A DUl'.\ S.\l\T !Xl~L\: Chiar d;ic1L aj fm;t mincinosul lui (şi 'dnpi't
C'UJll ziei, <1Î fost aşa Cf'\'a), am
c·rb mn !'o ·t pns aici pcnlrn a
Hl>lÎ acl(•Y1tnil, ~ i de <l('('{'<l trrln1fo sr•-!,i spnn: Nu p<1\.i t1w·r.
l>rc·i, înapoi!
J.JE'.\E'.\IL.~: la zi: a fost lit ina~n.: C'rLd ilŞ efori sl\ vorbesc cu el
dnpll. t(· n prînzh!
1'.\TÎI.\ .'.\\Tl:\l:r.,\: E~ti rcnwn, .11?
ni l·:i.\l:i\ !U\: SÎllt ee ('Sk ~('l\P.l'a !ul mu.
J:\TÎJ.\ 8.\Yl'L'\El.A: Atllnd, trebuie ~;,, ură'='! i Homa, ea rl. Yoi,
eare ;q.i dat aJar(; pc po:1rtrt pc ap1urfttorul ed mai tir sr·~1!11it
al p0rtilor \"O<l~lrc, YOÎ, ('i\l'C printr-O r1L~Coalii, ncroacl1L :q i d:1 t
l'Clllul ,·o,- trn în mîinilr du~rnauilor, cmn crtrleji d\, o J1 p11t1·ti
stfbpa dt' rl1zbu11arc pri11 ,·riitărc:d1L dr baLe, prin î1npn'u11<1rl':1.
fotiorNt.tii a rnîiJ1i1or fotPlorYoa~trr sa11 prin u1ij!oeÎJ«'il b1ilna,·t1
de podag-ră n nnui n11nolit i>lab ele minte, eurn pari n ri clurn-
mat11 ~ Cuut poţi erede «1L fnrnl ciu-e în mrîrnl o să \'r1 aprindri
Ol'il~UJ poflte fi „lillS ('li O ;.;uf];u·e atît de tJaii(t:' l\n, grc~r,_: IÎ.
De nrr·c;1: îtrnpoi la Roma, ~i pre~rtteţll'-11· 1H·ntrn ~pînzură(u:i rr.
Sintc\i n~iudiţi fitriL rnilr, ;i r·ruţnrc; nsn ll<'-a .im«~t gp;wnilul.
MEKE:\IU:>: Brt:etc, datrt g(·m·rnlnl ar ~li (·rL ;;l11l aif·i, ~-:i r 1rnrl;L
Cil J'<'~pPd foţfL ele Illillt'.
I:\TÎU ..\:\'I'l~ET.i'„: Plc:1l"[L \le-aiti, co11t111Hl:111illl mrn 111t t1•
c·uno:i::;u'.
Jill~:\E:\ll"~: Yorhr~C' r!r g<'nl·ral.
Îi\TÎL\ s.\:\Tl:\EJ.:\: Genna!11I n-arr lwh~1T dt> d1•11rnr:·1 1i1. 111.:poi,
am zis: ~tergc-o, c1L altfel î(i ~c·ut ulti111ul strnp de t'111g<'. Î111:p11i!
-Xn duce lucrurile pn•a cl!-pttrtP! b1apoi!
?IU::.\F;\"ll's: Dar, omule, n~e11ltfL.„
(foirii C1triul1111 ,"i . l11fid;11R.)

COHlCl L.\ \: Cc RC îi1tî11111!ă. :J

MEI\E.'.\'Lrs: 0 c ă rczi acum, c-amarnck, c1L mă hllC'l!r de to:ifă r1111-
„ i.clrra\ia ~i eă un papit-lapte C'ic 1i11c nu 1111L poafr l11rl(·p;'irt;1
rlc Ii ul mru Coriolan. Din felul emu o ~ă.-11Li rnrboa:·r 11. o si'•
pricepi c-ă q1 i c0pt pentrn spînzurătoare ,;au chiar )J('lltrn o
altfrl dr moarte, mai lnngit ~i mni !'_roaznici\.. fa nmintr bi11P
şi k~ină. la gîndul cc ic n~tcapt1t. (C11!1· • ('u„iulu 11.) Fie c-a ~lit­
YÎ( ii Zl'i :-fi se adm1c l.n Iicearc c.Nis h ,'fat pc11lrn feritirl'a ta
şi să lllt te inbcaseă mai puţin ca pc pă.rintde ti1!1 -:\L•nmins !
O, fiule, fiule·, ne amen inţi cu foc! Jată apa care o sr1-l slin.!.!:11.
Greu m-au urnit ca .:rt Yin la tine; dar iiindcit nimeni nu putea

605
[V, !!J
~n tr mi.~te cum trebuie, am fo t uflat cu sui:;pinc uinco'o de
porţ.i, şi acum te conjnr: i:uiă Roma şi pc compatrioţii ti\i 1·;u-r
se roagă cu m11ilinţă.t Fie ca zeii milostivi să \)'Otoleasrr\ mînia
ta şi numai drojdia ci să cadă pe caraghiosul ăsta, cnrr, <"a un
încăpăţînat ce este, voia să llll\ oprească să ajung la thrn.
CORlOLAN: Pleacă!
MENENIUS: Să plec?
CO RIO LAN: Femeie, mamă, prunc, m1 mai cm1osc.
Slujesc acum altora. Xumai -volQcii
Au dreptul de-a cruţa, iar riî.zbLm;m•a
E singura mea ţintă. :\fai degrabă
Voi da uiffu·ii orice legături
Dccît prin îndurare săi arăt
Ce strînse-au fost. :\fai ferecate-mi ~int
Urechile lt1 orice rugămh1ţi
Ca pomta, nomei care tiL în calea
Ostirii melc. Cum însă eîndYa
Te protufam, ţinc scrisoarea asta -
(li clti o hl,fir).
Am scris-o pentru 1.inc şi voiam
Să ti-o trimit. l\Icncnins, destul -
Aufldius, la Roma cel mai mult
re dînsul l-am iubit; dar a tăzi, iată .. .
AtFmn:s: Nu te dezmh1\i.
(Coriollln , i .1 u[idius ies.)
lN'f!I.\ S.\;\TlliEL.\: Ziceai, domnu.le, dl. te chemniL :\Icnrnius.
A DOPA S.\.1\Tl~ELĂ: Ai \ă7.ut cc descîntcc e numele dumitnlc?
"tii i1e un de s-o iei ca să ajungi acasă?
lNTîl.\ S.\.NTI?\EJ.Ă: Ai auzit cum ni s-a frecat ridichea fiindcă nu
tc-nm lă~at 1'ii t1wi?
A DOL\ SA:i\TI:i\EJ,;\: Si de ce credeai că trebuie să lcf'in?
MEXEXJUS: Cc-mi pasă. de lnnrn sau de grncralu1 vo;tru? Kici
nu mă nit la nişte fleacuri ca voi. Cine s-a hatărît să-~i ridice
viata nu se mai teme ele nimic. Liber c gcmeralul vostru :-ă foC'ă
cc r mai groaznic! Cît despre ,·oi, rărninc\i mereu cum i::intcţi,
.j .io:';nicia \ons1rit crNt!:'c-i'\-Yă cu anii. Yri. spun, cum mi fH1 spu :
J 11 lă.tmi !
11\Tîl.\ S.\:\TJ:'iEJ.i\: Cn om noLil, n-am cc zice!
A llOl'.\ ..\XTI:\ H .\ : Omul re! mai nobil c generalul no tru, o
"tîm·r~, un stt•jar care îurrunrn fmtunilc.
f / , -.)

606
 lV, 3j
SCENA 3

Cortul lui Corivlan.

!titră Gorio/an, Au'fidius fi alfii.

CORIOLAN: Pornim spre Roma mîine-n zori de zi.

Tovarăş în războiu-acesta, spune
Senatului tău Y01sc că m-am pmtat
Cinstit.
AUFIDIUS: Pătruns de ţe1ul luptei noastre,
Nu ţi-ai plecat urechea la văitatul
Celor din Roma si n-ai consimtit
în şoaptă să vo1~beşti cu vechi prieteni
Cc-n tinc-atît nădăjduiau.
CORIOLAK: Bătrînul
Pc care, cu 111îhnfrc, l-am trimis
La Roma îndărăt, mă îndrăgea
Ca pe un fiu; vedea un zeu în mine.
A fost speranţa ultimă a Romei.
Deşi cu vorbe reci, de dragul lui
Am repetat condiţiile noastre
Pe care nu le-au primit şi cred că iar
Le vor respinge: n-am schimbat nimic,
Dar dînsul a plecat senin, convins
Că va putea sri facă şi mai mult.
De-aci-nainte, orice încercări
Făcute de Senat sau de prieteni
Nu Yor afla la mine ascultare.
(Strigăte înăuntrn.)

Co-i zgomotul acesta? Oare som'ta

w~ ispiteşte sfîntul lcgr®înt
Să-l rup în insăşi clipa-n care-l fac?
(Intră
rirgilia, Volwnnia, ţin!ml de mînă pe copil14Z
Marâus; Valeria Cit suită. To/i î11 doliu.)

Păşcşte-n frunte doanma mea, apoi,

Ţinî]l(] de rnînă pe nepot, fiinţa
Slăvită cărei viata-i datornz.
în lături, drag-0ste ! Vă destrămaţi,
A firii necuprinse legături:
Viltutc fie doar ncstrrimutarca !

607
(Y, ;:
Cc pn·ţ :-ft ailJă-11 fa jrt-mi plcdi.riuuca
~i (lnl<·ii od1 i de• I Prnmbi\tt, buni
A-i fac·r. cl1iar pc Z.l'i i;pffjnri? Yai mic,
Siu1t c.:fi, slăbc~c, <:ă<·i nu-s alcătuit
J lin alt pămtnt th·ît lofi e1•ilalti oamr11i!
Ali, mama mi se ph•aer1i:J1 faF~-;1toemni
( ';1 mun1 de Olimp înlfterimat
Î11 f;da uuui drlu~nr. Băiatul
J\li-11J'~UH?ft o privir~· de-nd11rarr,
l }În <«trc-and 11at11rn enm îmi striµ;ri:
, :-;npm:c-lc!" Dar nu, de-ar fi să t1·p;ll·(b
t 'n pl1wul groazuie volscii prs1e Humn,
Italia întreagă pc r-ttb [urci!
~atmn, nu, 11-0 ~ti.-nri dic1czc ]pµ;p;1-i -
l·:n dP ÎlJ.;tincl tHl~l'lllt ca un gî"stni 1,
:-;t;111 «a un om C"P ~-<l ('mat pc' sine
:;;; 1111-~i euno<i~te înn1cliri.
YIJUdLL\:
I ulJ itl' ::;o( !
CORIOL \X: :Xtt mai ~î11t on1ul \"t•chi
J)in Homa.
YI l:i:lLL\: Do:u· mîhuirca c·1111o~c·um
t'c llt'-a schimbat pt· toţ.i IP l'aco-acurn
:-;n, cugeţi astfel.
C'O B IOL.\X: Ca ad ond pro&t,
J'\u-111i mai ~tiu rolnl ~i-am irşit din text
< 'uu1 irn se-;1găduiP. l ;thita mea,
Te rog să-mi ierţi truzimcu, (hu· nu-mi Cl'rc
~ă iPrt cotatr:t! Ah, o săn1tare
La fel de lnugă 1·a surghiunul, dulce
('a rrLzb1marea ! Pe ltrno1mH6 j1H',
I\\ mult-geloasa, liL ~rLruLul trLH
L-am luat cu mi11 .· ~i tă 1-mn pti,.:!rat
P1' buzele focioar<'. Zei, l'('-am spu~?
c 'c vorbe fărr1 şir? Jip mama 11w:1„
Pc rea mai nobilr~ din lwrn', cum
Putnt-am pî1Htt11111 ~ă n-o salu1~
( :1•11unrhi al 1111:11, î11tig1·-tr-11 piLmînt,
~i datoria tot o sapr1i-arnlo
1'1ai mult ca oric.;P fiu.

608
 [V, 3 J
VOLUMNIA: Ridic&-te
Şi binecuvintat să fii c&-n piatrll,
Şi nu pe pernă moale îngenunchi,
Spre a te adora cum nu se cade
PMinţii să adore pe copii.
(1ngenuncheaz4.)
CORIOLAN: Ce-i asta? Cum? Cazi în genunchi în faţa
Copilului rebel? Atunci, şi pietre
Uitate pe un ţărm pot clltre lud
Să zboare; răsculate vînturi pot
Să biciuiască soarele cu cedri
Şi joc copilMos să facă din
Ce pare din vecii cu neputinţă.
VOLUMNIA: Mzboinice al meu, vei fi supus.
(O arată pe Valeria.)

Cunoşti pe-această: doamnă?

CO RIO LAN: o cunosc :
Cinstita soră a lui Publicola..67
E luna Romei, castă precum e
Cristalul cel de gheaţă, desenat
De mîna iernii pe altarul Dianei.
Salut, Valeria!
VOL UMNIA ( arătînd pe micul Mardus) :
Şi-acesta e
Mlădiţa ta, pe care ani de-acum,
Crescînd puterile din el, vor face
Să semene cu tine.
CORIOLAN: Facă Marte,
Cu ajutor de la slăvitul Joe,
Ca sufletu-ţi să uree spre nobleţe
Şi, oţelindu-te, să fii de-a pururi
De josnicie neatins, ca farul
Pe-o mare furtunoasă, şi s&-ţi rîzi
De vînturi răsculate, meterez
Pentru acei ce cată către tino.
VOLUMNIA: Cazi în genunchi, copilei
CORIOLAN: Fiul meul
VOLUMNIA: Cu doamna ta-mpreună şi cu mine,
Venim în faţa ta cu rugăciuni.

31 - snake.peare, opere vn
[V, 8]
CORIOLAN: Tăcere, rogu-tel Şi cumpăneşte
Ce ai de spus nainte de-a vorbi.
Gîndeşte-te că dacă-ţi spun în faţă
Cuvîntu-mi aspru de împotrivire,
Nu pentru voi anume îl rostesc.
Nu-mi cere să destram armata, nici
Să mă tocmesc cu meseriaşii Romei.
Nu-mi spune că mă port neomeneşte
Şi cu răceala judecăţii tale
Nu încerca să-mi potoleşti mînia.
VOLUMNIA: Destul! Destul! Ne-ai prevenit de-ajuns
Că n-ai să te-mbunezi, iar noi nu cerem
Decît ce ai respins. Voi spune, totuşi,
Dorinţa noastră; dacă o respingi,
De-ocară fie doar asprimea ta.
Ascultă deci!
CORIOLAN: Ascultă, Aufidius,
Şi voi, dragi volsci. Nu vreau cu Rom&-n taină
Să stau de vorbă. Zi acum ce vrei!
VOLUMNIA: Chiar dacă aş tăcea, veşmîntu-acesta
Şi faţa palidă destul ar spune
De viaţa ce-am trăit de cînd surghiunul
Te-a răzleţit de noi. Gîndeşte singur,
Nenorocite, bietele de noi,
Cum ne apropiem de tine! Fata ta,
Ce-ar trebui să ne inunde ochii
Cu lacrimile bucuriei, pieptul
Cu desfătare, astăzi ne-ncovoaie
De chin, de spaimă, de cutremurare,
Cînd mamă, şi soţie, şi copil
Văd fiul, soţul, tatăl cum aduc
Pustiu-n sînul ţării. Vai, vai nouă!
Pe noi ne-atinge mai cumplit mîni&-ţi,
Căci ne opreşti să înălţăm rugare
La zei, cum este fiecărui dat
Spre mîngîierea lui, doar nouă nu.
Pentru salvarea ţării vom putea
Să ne rugăm, precum ni-e datoria?
Putem să ne rugăm pentru izbînda-ţi,
Cum e de-asemeni datoria noastră?
Iubita doică, ţara noastră, piere,
Sau pieri tu însuţi, tu, nădejdea. ţării.
Oricare-ar fi dorinţa împlinită,

610
 V, 3]
Dezastrul ne doboară deopotrivă.
Străin68 şi răsculat, te vor purta
!n lanţuri ferecat pe străzi, în Roma,
Sau în triumf intra-vei, prin ruine
Purtînd cununa, fiindcă ai vărsat
Al fiului şi al soţiei sînge.
Dar eu n-am să aştept sfîrşitul luptei
Şi nici destinul meu. Dacă nu pot
Să te înduplec îndreptîndu-ţi braţul
Spre-ajutorarea ambelor popoare,
Atuncea află: mai-nainte ţara
De-a prăbuşi, piciorul tău călca-va
Pe trupul mamei, care-ţi dete viaţă.
VIRGILIA: Şi pe al meu, ce-ţi dete fiu-acesta,
Prin care numele-ti va înflori.
MICUL MARCIUS: Pe mine n-o să calce. Voi fugi,
Şi cînd voi creşte, voi lupta cu el.
CORIOLAN: Cel ce nu vrea s-ajungă simţitor
Cum sînt femeile, să nu mai vadă
Chip de femeie sau copil. Ajunge,
Am stat prea mult.
(Se scoală.)

VOLU:MNIA: Nu ne lăsa aşa!

De te-am ruga să cruţi cetatea Romei,
Zdrobind pe volscii căror le slujeşti,
Atuncea ne-ai putea învinui
Că vrem să-ntunecăm onoarea ta.
Noi însă-am stăruit doar să împaci
Popoarele aflate-n luptă. Volscii
Vor spune-odată: „I-am iertat". Romanii
Vor întări: „Primit-am îndurarea".
Şi fiecare dintre ei ştiind
Şi fapta ta, şi preţul ei, striga-va:
„!n veci să fie binecuvîntat
Acel ce-aduse pacea între noii"
O, fiule, tu ştii că nestatornic
!n lupte e norocul: sigur numai
E doar că, Roma dacă e învinsă,
Răsplată fi-va-ţi numele, pe care
Acei ce vor veni îl vor rosti

611
[V, 3]
Cu blesteme în gură. Cronicarul
Va scrie astfel: „Nobilul bărbat
Prin ultima lui faptă-a nimicit
Tot ce-a-mplinit nainte. De aceea,
Spurcat să-i fie numele în veci!"
Vorbeşte, fiul meul Spuneai că slava
Cea mai aleasă este-n năzuinţa
De-a-i imita pe zei în dărnicie:
Ei zguduie cu tunete înaltul,
Dar fulgerul, asemeni unei pene,
Despică numai cite un stejar.
Nu spui nimic? Gîndeşti că se cuvine
Ca omul nobil pururi să rîvnească
Doar răzbunarea? Fiica mea, vorbeşte.
La lacrimile taJe nu se uită.
Vorbeşte tu, copile, poate astfel,
Cu-a ta rostire nemeşteşugită
Îl vei mişca - eu nu am fost în stare.
Nu-i om pe lume mamei lui asemeni
Să-i fie-ndatorat, dar, iată, dînsul
Mă lasă; totuşi, să sporovăiesc
De parc-aş fi-n butuci. Nu i-ai făcut,
Nicicînd, hatîruri mamei tale dragi.
Sărmană cloşcă doar c-un singur pui,
Atunci cînd îţi uram noroc în luptA
Sau cînd te-napoiai încununat.
Dar spune că mi-e plîngerea nedreaptli
Şi-alungă~mă de-aici, iar dacă este
Făcută cu temei, atunci să ştii
Că nobil nu ai fost, şi zeii şti-vor
Pedeapsă să-ţi trimită, căci uitaşi
Ce datorează omul maicii lui.
întoarce faţa! în genunchi, femeii
Să-i fie spre ruşine-ngenunchereal
Cînd te numeşti Coriolan, ai dreptul
Orgoliului; mai mult decît jelirea
îndreptăţit e el la îndurare.
îngenuncherea vie deci la urmă!
Dar totul s-a sfîrşit. Acum la Roma
Să ne întoarcem, spre-a muri cu toţii.
Dar nu, priveşte l Vezi copilu-acela?
Nu ştie ce gîndeşte, îngenunche
Ca noi, ridică braţele, imploră

'12
 [V, 3]
Mai cald decît putut-am noi să facem.
Dar vino, să plecăm, căci omu-acesta
A fost adus pe lume de o volscă,
Femeia lui e-n Corioli, fiul
Îi seamănă ca dintr-o întîmplare.
Acum, alungă-ne. Eu am să tac
Pînă cînd arde Roma. Iar atunci
Prea multe vorbe nu voi spune.
CORIOLAN: Mamă, mamă!

(Apucă mUnile mamei. Pauză.)

Ah, ce-ai făcut! Vezi, cerul se deschide

Şi zeii cată-n jos, rîzînd de scena
Atît de nefirească. Mamă, mamă!
Ai cîştigat izbînda pentru Roma,
Dar fiului - o, crede, crede, mamă -
Izbînda ta i-aduce-amenintări
Şi, poate, moartea. Fie ce' va fii
Aufidius, dacă de azi războiul
Mai mult nu pot să-l port, atunci să facem
Cuviincioasă pace între noi.
Aufidiw~, de-ai fi fost în locul meu,
Tu n-ai fi ascultat duiosul glas
Al mamei tale?
AUFIDIUS: Sînt adînc mişcat.
CORIOLAN: Te cred. Nici ochii mei nu lăcrămează
La cel dintîi îndemn al îndurării.
Şi-acum să-mi spui ce pace vrei să-nchei.
La Roma nu mă-ntorc, ci merg cu tine.
Dar te-aş ruga să-mi fii de ajutor.
O, mamă! O, soţiei
AUFIDIU:S (aparte):
Bine-mi pare
Că mila şi onoarea te dezbină.
în felu-acesta îmi voi reclădi
Trecuta fericire.
(Femeile vor să se tndepărteze.)

CORIOLAN : Staţi puţini

Să bem întîi, apoi să întocmim
Scrisoare către Roma, întărită
Nu doar prin vorbă, ci, precum se cade,
Prin drepte prevederi. Intrăm? Femei,

613
[V, 4]
Voi meritaţi săvi se-nalţe-un templu69 ,
Căci spadele Italiei şi cele
Pe care le poartă oştile-aliate
N-ar fi adus această pace dreaptă.
(Ies.)

SCENA 4

Roma. O piaţă publică.

Intră Menenius şi Sicinius.

MENENIUS: Vezi stînca aceea care iese din Capitol? Piatra din
capul unghiului?
SICINIUS: Ce e cu piatra aceea?
MENENIUS: Dacă-ar fi cu putinţă s-o mişti cu degetul mic, am
avea speranţă că femeile romane, mama lui îndeosebi, ar putea
obţine ceva de la el. Dar, ascultă-mă pe mine, speranţă. nu-i:
sentinţa a fost rostită, şi gîtlejurile noastre îşi aşteaptă. călăul.
SICINIUS: Se poate ca un timp atît de scurt să schimbe inima
unui om?
MENENIUS: Estf' o deosebire între omidă şi fluture, şi totuşi flu-
turele a fost omidă. Acest Marcius s-a făcut din om balaur,
i-au crescut aripi, şi acum este mai mult decît o fiinţă tîrîtoare.
SJCINIUS: Îşi iubea mama din adîncul inimii.
MENENIUS: Şi pe mine mă iubea. Dar acum îşi cunoaşte mama tot
atît de puţin ca pe un armăsar de opt ani. Asprimea privirii
lui înăcreşte strugurii copţi. Cînd porneşte, se mişcă întocmai
ca un berbec de război, se cutremură pămîntul sub paşii lui.
E în stare să găurească zalele cu ochii; vorbeşte ca un clopot,
şi cînd zice hm, parcă se aude o salvă de tunuri. 70 înoată în
strălucirea lui ca o icoană a lui Alexandru cel Mare 71 • Cînd
porunceşte ceva, porunca i se împlineşte înainte de a o fi spus
pînă la capăt. Ca să fie un zeu, îi lipsesc numai veşnicia şi
cerul în care să troneze.
SICINIUS: Îi lipseşte şi îndurarea, dacă, bineînţeles, l-ai înfăţişat
întocmai pînă acum.
MENENIUS: L-am înfăţişat aşa cum este. Şi o să vezi ce fel de
iertare o să ne aducă mama lui. Nu-i mai multă îndurare
într-însul decît lapte într-un tigru! Lucrul ăsta o să-l simtă bietul
nostru oraş. Şi pentru toate astea trebuie să-ţi mulţumesc ţie.

614
 [V, 4]
'SICINIUS: Zeii să ne păzească!
MENENIUS: Zeii n-au să ne păzească de data asta. C"md l-am sur-
ghiunit nu ne-am gîndit la ei, şi acum, cînd se întoarce ca să
ne sucească gîtul, n-au să se gîndească ei la noi.
(Intră un sol.)
SOLUL (către Sicinius):
Voiţi să vă salvaţi? Fugiţi de-aici.
Poporu-a prins pe celălalt tribun
Şi îl tîrăşte-n sus şi-n jos pe străzi.
Toţi jură, dacă nu va fi scăpare,
în chinuri să-l ucidă, cu încetul.
(Intră un al doilea sol.)
SICINIUS: Ce ştiri aduci?
AL DOILEA SOL: Grozave ştirii Femeile-au învins.
Pe volsci îi scoate Marcius din şanţuri.
N-a răsărit o zi deasupra Romei
Mai veselă de cînd a fost gonit
Tarquinius.
SICINIUS: Prietene, grăieşte,
E-adevărat? E sigur ce ne spui?
AL DOILEA SOL: E tot atît de sigur, după cum
E soarele făcut din foc. Pe unde-aţi stat
Că mai puteţi să vă-ndoiţi? Torentul
Nu trece pe sub arcuri, cum se-ndeasă
Mulţimea pe sub porţi. Dar ascultaţi!

(Se aud trompete, tobe şi strigăte de bucurie.)

Trompete, flaute, cimbale, tobe
Şi strigăte de bucurie fac
Sll. dll.nţuiascll. soarele.
MENENIUS: Ce veste!
Mă duc să-ntîmpin doamnele. Volumnia
Mai preţioasll. e ca un oraş
De senatori, patricieni şi consuli
Şi ca o mare de tribuni ca voi.
Cu rugăciuni smerite v-aţi rugat!
Azi dimineaţă n-aş fi dat un ban
Pe zece mii de capete-ale voastre.
Ce veseli sînt I
(Muzică şi strigăte de bucurie.)

615
[V, 5]
SICINIUS: Îţi răsplătească zeii
Solia bună! Să primească-apoi
Smerita-mi mulţumire.
AL DOILEA SOL: Toţi avem
Temei să mulţumim.
SICINIUS: Cred că-s aproape.
AL DOILEA SOL: Sînt chiar în faţa porţii.
SICINIUS: Atunci, haidem,
Să împărţim cu dînşii bucuria.
(Intră femeile, insoţite de senatori, patricieni, popor
Străbat scena.)
1NT1IUL SENATOR:
Priviţi zeiţa protectoare-a Romei!
Chemaţi poporul, lăudaţi pe zei,
Aprindeţi ruguri72 , drumul presăraţi-I
Cu flori, iar strigătele de triumf
Să-neca huiduielile cu care
L-aţi surghiunit. Chemaţi-l înapoi
Cinstindu-i mama şi strigînd cu toţii:
„Bine-aţi venit, preanobile femei!"
TOŢI: Preanobile femeii Bine-aţi venit!
(Trompete şi tobe. Toţi ies.)

SCENA 5

Antium. O piaţă publică.

Intră Aufidius cu tnsoţitori.

AUFIDIUS: Mergeţi şi spuneţi senatorilor

Că sînt aici; le daţi această carte
Şi invitaţi-i. După ce-or citi-o,
Să vie-n piaţă, unde însumi eu
în faţa lor şi-a-ntregului popor
Voi întări ce str~ aicea scris.
Acel ce-i acuzat e în oraş
Şi vrea în faţa obştii noastre-ntregi
Să se arate, năzuind prin vorbe
Să-şi facă vina lui uitată. Mergeţi!
(lnsoţitorii ies. Apar ctţiva conjuraţi.)

Bine-aţi venit!

616
 [V, 5]
î\TÎlL'L ltJ :'\.llll \T: Cum ~tr\11 1 on ~·'ncralul?
.\ L'F Illll'S: Îll1 O(" lllai pn·cnm !:lttbm e11-11c1•l ce-otnwr~
,\ s1or-; clin hin daccrr, n:ninu l
Fiind pc tale ~ii ucidă. mila.
, L llf) 1I. E.\ CO :;,Jl' R.\T:
Pre::rnoJ,iJ tlomn, th~ l\ l ăruie~Li ctmn-a
în gîn tlul tt~ ne-ad111,1:Htiti de faţă
:)i-n ajutorul t·e rlorP~ti , prinH'.itlia.
Noi ~întcm ir~ita s-o îmkpi~ri:-~m.
_qT Jllll 'S : Ce pot să. ~pun? Doar di. \"O lll fate-ntunnai
Cum \Tea poporn l.
,\f. THE1LI~.\ f'O\Jl;H.\T: Dar poporul e~ to
:\ Plwtărît, atîta timp dt poa1e
Întrl' rni doi s-alra!!:"l.. Uwtt mrnl
Se prăbrnwstc, ce.lalt dol>î11tln:< te
Întreaga ;u~ ~ti-11in'. '
.\l'1: 1DIL'S : Ştiu a cra~ la.
Şi gîndul mc11 de-a-1 nimici îş i arc
O scHirt. Eu l-am ridicat ; cu,·întul
11li-a.m dat pentrn cre(linţa lni, dar PI,
îndată cc-a fost . u ~ 73 , prin lillg u şiri
~li-a ::lllll~git pridPUÎÎ, ~ tiind
Cum :irt sc-nal(r icu-. Prn trn accast;t
S-a mnilit şi Hl frLcut elt-~i ~ chimhiL
Ştinta fire a~pră ~i-ndîrjiti't.
AL THE !LE.\. C'O:\ ,ll"lLl..'I :
Înaltul nmg de (·onsnl l-a piL'nl11t
Fiindd1,.;.l f;OCotit l'ă se-11josc~tc !
;\.CFU>JL"S: Aceasta tocmai ncau să sp un. Îndată
Ce a nnit la Yatra mea, grumazlLl
Şi-l pu se sub cuţit. Eu l-am primit,
L-arn pus pc treapta mra; precum (lori!r{t,
Loo larg i-am rîn<luit ~i l-am liLsat
Armata era mai bnntL să -~i alragtb,
Ca planul lui să izhuteat;Cr\. insumi
:J.[-nm pus în Fl11j1Ja iî.:;tui plan ; ono:irc
Şi glorie 1-am ajutat ~5. a ibă.
617 Făcîndu-mi nc<lrrptatc, mă s imţeam

41 - Shakespeare, opere \'II

[ î', I)]
Plin de mîndrie, pînă cîud, în fine,
Părui un mercenar în slujba lui,
Şi nu stăpîn alr.turea de el;
Am fost p11.tit cu încuviinţări,
Cu mici fo;rnruri, ca şi cum eram
Tocmit în slujba luP.
l.NTÎll'L COXJl'RAT: E drept, slibvite.
Răbdarea ta ostirea n-a-nteles-o.
Cîncl a ajuns ~I lingă poârta Romei
Şi noi la pradă ne gîndeam şi slavă -
Au"FIDIU De-aceea şi-am să cad asupra lui.
Yibzîncl cîtcYa facrimi femeieşti,
La fel de ieftine cum e minciuna,
El a Yrntln t şi sîngolc şi truda
Ct'rnte de mărea!a 11oastră faptă.
Să moară, deci, şi-n prăbuşirea lni
Să simt c-am înnat! Dar, ascultaţi!
(Tobe ~i trompete. Slriglltc de bucurie.)
1.XTllCL C'O~JUIL\.T:
Cetatea pări:nteasdt te-a pri:ntlt
Doar ca pc-un sol, şi nimeni un salut
Nn ţi-a rostit; înapoierea lui
Văzduhul îl sfîşie cu urale.
AL DOILEA COXJURAT:
Sănnani nebuni! Le-a omorît copm,
Şi dînşii zbiai·ă ~i. î) sparg plămînii,
Urîndn-i frriciT<'.
AL TREILEA COXJURAT: Do aceea
Pîn' să Yorbească dînsul ca să-ntoarcă
De partea lui poporul, fă-l să simtă
Ce grea ţi-e spada. Noi te vom susţine.
Cînd va zăcea făriL suflare, poţi
Să lămureşti cum YTci cele-ntîn1plate -
Dreptatea lui se va-ngropa cu dînsul.
AUFIDIUS : T1icerc ! Senatorii!
(!atrii senatorii.)
SENATOHlI: Btm 'rnnit!
AUFIDIUS: Nu-s vreclnic de urare. Aţi citit,
Preanobili domni, cn-ntreaga luare-aminte
Scrisoarea mea?

618
 [V, li)
SENATORII: Da, am c:itit, Anfidius.
)
lNTÎIUL SEN.\.TOR:
Adînc mîhuiti de crlc cc-am aflat.
Pentru gTeşcÎilc dintîi puteam ·'
:Să-i dăm pedepse blîndc; dar ă-ncheie
Acolo unde trebuia .Jt-nrcapă,
Să nu se folosească de izhînzi,
Pc noi sr~ lasc-ntrcaga <:lwltuiaUl.7\
Să facă pace cu-un dn~man înfrînt -
AcrstN~ nu pot Ii nicicum iertate!
AUFIDrcs: Se-apropie; Yoi a:::cnlta\i cc ~pune!
(/11/11! ('orio/1111 Cit lro111p111• ~i ;</rng11ri. fl tnso/e80
cctitţu1i.)

CORIOL\.:\: Salut, pn nnnbili domni! }15.-ntorc acaMă,

Războinic dP al Yostrn, neatins
De-a iiatrici simţire, eum plPent-am.
Unnîn<l dorinta Yoastrrt, mă dcel<u·
M<'fcu supusul Yoslrn. \'rpa11 ~ă ~tit.i
Yictoriile noastre stritlncitc:
Pc drumuri sîngeroasc am purcrs
Pînă la poarta Romei. Am adu:-;
Cam la a treia partr din ("P-au fost
Corrnzilc r5izhoiulni. Fft ·ut-am
O paec pentru .\ntium glorioa-ă
Şi rn~inoa~r~ Honwi. Yi'b afltw
A păeii homrîrr, i!'tiilit5i
De patricieni ~i eo11"11 I!: î11ti1rită
Cu al Senatului ~iµ;iliu.
AGFIDIUS : _" obili domni,
Vă rog hîrtia. -;-o cititi ~i ~pu11Pţi
Aeestui trădător e-a folo~it
in chip nedemn pukn';1 ('C i-n(i dat.
COHIOLA;\': C'um? Tr5,dător?7G
i\TFllJll.jS: Da, :\farciu ~. irt~dător.
COHIOL \:'\: Şi ~fare ins mrt Jlll lll('~ti?
.\LlfllJlLS: Dn, :\Lu·cins,
Da, Caius ~farc:iu:> ! Crl'zi tumrn că pot
Srt te împodobesc cu acel munc
Cc l-ai furat, zicîndu-ti Coriolan?
Voi, domni ~i căpetenii-ale cctătii,
C'ăkîndu-şi jurămîntul, omu-ate:;fa

619
[V, oJ
A fflpl11it tril.dare ~i-a d11d11t
La fJrcjul unor pkrtl11ri ~ftr, 1tc
OraşHl rnstrn, Hourn. dn, al Yos!rn,
Soţiei lui şi mmn<'i. l\'-a-nlrcbat
('un cil iul nostru de război şi-n. rupt
J'n,;1,lîntnl lcgămînt, aşa cum rupem
O aţi\, rt,~ măta o putrezită,. .
l ,a p~lmlll doicii lui vrtrsat-a, lacrimi,
~i în .Hnnii vi s-a. dus izbînda,
fodt toţi pajii au roşit <le ciudă
:-;i ii ,·c·dPai solda.fii cum se nim
(·i1!1i\i în jurul lor.
COIUOL\X: Auzi tn, l\Ia.rtc?
AUFJDl L:S: ::\11-I inYoca pc zeu, biet băirţaş!
CORIOLA\ l'r-a i zis?
AUFil>ll't': 1'I im ic rn ni mnll.
CORIOL.\:\: Ce mincinos I
f'<' llli1H·i11os ncrn::cinall llli-c pieptul
:'.\kit prra întins pentru cuprinsul lui.
Î111i zici: birt băi(•ţµş?Tu, sclav ncmrmicl
y;~ crr icrtarr, dornni:i mei :prcanobili,
E-J1 tîia on1 ă di mă Yăd silit
~ă-njnr. \'li, domni prcaonoraţi, >r1 rog
~ă prdqwiti pentru minci1ma lui
l\• dinrlc aC'e~ta. Propriu-i cuget
li \'i\ ) OYÎ Î 11 fa ţ 11; \'Îll rL tai a
('p i-n111 lfo•al pc ]>iele o ya duc-o
C'u l'l în groarr1.
1NTHCL SE:\.\'l'OH: ]) nmilor, tă.ccrr !
CORlOL.\X: Huprti-mă.-11 liue1l!i, o, Yolsei! Yoi, toţi,
!;/trhn ti, copii, înfig:rti fierul YOstrn
111 trup11l ml'11. EH, bftirfao;;? Făfarnic,
Scîrbarn ic cîinc ! Cronicâ ~-a sc1:ic
f'i't-nlocmni c-a nn vultur repezit
Iu cuib de ponunbci, am îngrozit
Pr volseii to(i în Corioli. Singur
Fi\eut-nrn lutrul ăsta, bibic(a~!
AUFIDIUS: Pr('a nobili domni, îngădu i-..-eti, oare,
Ac:!'$tni fanfaron Mohrll.zat
~ă se fălea~crL sub pridrPa n:1stră
Ctt orbul srm noroc c:c ,--a aclwi
Atîta umilin Fb?
620
 l r, ·•J
CO:\.JCR\TI I: }foMte lui!
CETkfl~~l I (î111 )Jr1 w1i'i): Sfî~iaţi-1 ! În dat IL ! "Mi-11 u<'i~ hli.iillul. Pe
rata mrn. l'n vărnl mru :\farcu ~. rr tatiil lllt'll.
AL DOlLE.\ ~l~X . \TOH:
81nti lini::;tili! Opriti-dl. tnînin!
Tăcere! 611iu-ace,;;ta t•stC1 nohil,
Şi shtYa i-o cunoa„ te tot pămîntul.
Sii.-i jndecr nn tribunal grrşea!a.
Opre .~tr-tc, Anfidiu ~ . Şi pae(•ct
~ r_o t11lburn !
CUllllll .. \'.\: nr mi-ar tădra ÎJl miuă
Yrro ein<'i ta rl, mai mulii, tot neam11l lui,
Să,-111i !'imm-n luptă. i;pada lrgiuită.! 77
.\ Gf]))llJS: Ti'lhar ohrnznit !
CO:'\.ff J:.\TI ! : Omorîti-1, baiu<>!
( luf1d1 us ~i r1111jiuafii 11 slr1IJ,,fl;!J . • Jufi<li1'>' i~i pune
pi1'iurul pc ln1J1ttl lui Coriolm1.)

SEX.\TOHI r: Opriti-,·IL, <'c fatC'lii' i'ituti, sta\î, sta.{i!

AUF)J)Jl';): Prca;whili domni,' Yă rog, da(i ascultare!
î. .TÎIUL SEXA'f1)Jl:
O, Tuliu.: !
AL DOlLE\ SE:'\.\TOR:
Yai, ai ~rwîr~it o faptr~
T)rpJîn ,ri de 011oarr;1 Y itP:jca!'dl..
AL THl·: 11,1·:.\ Sl~~.\TOH:

Tn nu-l trtka! $ta1.i Jini~titi! Hugati

În l!·;<('lL ~;:i hia ! ' ' ' , '
Al'Fll>ll'S: O, domnii mei,
C11no<1 ~te1 i ( daefL lucru-i cu putin I;'~
în rmia ]1e care a stîrnit-o) '
Primcj1lia cp ,. ă ameninţa.
Fiţ.i b11cmo~i c·ă. l-am înlMurat.
• Chemaţi-mtL în sfat: Yoi m·Ma
Crt slujitorul cel mai credincios
În 111ÎJ1c ati gă,;it. Primesc altminteri
Pe<lc~tp:a cea mai asprlL.
Î;\TÎLLI, SE;\.\TOR: Lua(i <le-aici
:Nrn.;;uflP\itul corp. Dati-i cinstire
C11m se ctn-iuc unui nobil. )lcargă
Cu ci l<t grortptt un hcr;:i,ld' 8 do-a.1 nostru.
[V, o]
AL DOILEA SENATOR;
Nestăpîn.iJ:ea lni îl uşurează
Pe-Auficlius de-o parte-a vinci. Pontc-i
Mai bine-asa.
AUFIDIUS: , Mînia mi-a trecut
Şi mă cupxiude-ae;um grea întristare,
&1, sune tobele şi să-l urmeze
Ostaşi cu lănci tîrîto79 Şi deşi
El a lăsat ffi.ră feciori sau soti
Femei ncrnnnăratc-n Aetium'
Iar suferinţa-i vie ÎJ1c}t, fie-i
De-a pururea cinstită amintirea!
Veniţi şi ajntaţj !

(Ies, cluelnd trnpul Im: ·coriolan. .iilarf funebru!>O.)

Comentarii

După tabelul cronologic al lui F. E. Hal licfay, piesa a [ost Mm pusă

in lliÎ17-1G08, perio::.da extinsă Ja anii 1GO.J-1G09 de îngrijitornl ultimei
cditii Arde;11 • Nu se ştie dacă au existat tes.tc in-cuarto premrrgiltoarc celui
înregistrat oficial la 8 noiembrie 1623 şi publicat îu prim:t ediţie in-folio
(lG23) în grupul tragediilor (cu diYiziuni pe acte). Unii cercetători consi-
deră că, fiind cules după copii extrem ele defectuoase, acest text este cel
mai prost din întregul eanon. Lăsînd la o parte adaptarea cu toittl arbitrarii.
a lui Nahum Tate (jucată în 1G81-1G82 sub titlul Tlte Ingraliluilc of a
Commonueallh - ]); crccunoştinfa unui stat), prima rcprczentatic ccnică a
tragediei ar fi avut loc abia în 1754 (cu Gn.rrick în toiul titular).
Sursa de bază folosită de Shakespeare a fost l'i11fa lui Coriol1111 de
Plutarh (Vieţile paralele), tradusă în franceză do Amyot, la rînclul ci tra-
dusft in engleză de Thomas North (probabil ediţia din 15!l5). Ca ~i în A11lo-
niti i;i Cleopatra, dramaturgul împrumută masiv din \Crsiunea lui ~ortb -
episoadele, limbajul -, dar modifică substanţial ca.ractcml personajelor
principa.le. Pentm „poyestea. stomacului şi a membrelor", o Sllfoă certă a.
fost descrierea fii.cută de istoricul William Camd"n în Rt'11111i11s ( JJ,elicve,
1605).
Emendările considerabile aduse textului din ~diţia în-folio au Hi.cut
din acesta un text considerat „bun", mai curînd poate „relativ btrn", pentru
cii au mai rămas destule versuri imperfecte ca. structură şi sens, ma.i a.Ies în
replicile infierbintate ale lni Coriolan. Ca. să nu mai vorbim despre dificul-
tăţile cu care ne confruntă. textul shakespeari:i.n chiar atunci cînd este
eliberat de greşelile manuscriselor sau ale cnlegătorilor. O seric de cuvinte
sînt ambigui prin polisemantism - inclusiv unele care fac parte din voca-
bularnl „tematic" (pridc - „mindrie" în sens pozitiv dar şi negativ,
ho11our - „onoa.re" dar ~i „onomri", natura - „naturii") ; altele sint
olJqrure:

1 Philip Brockbank, în Shakespeare, Coriolam1s, l!l76, Thc Arăen

Shakr~peare, ~Iethuen, London, l!l80.

623
 „ ... •~lllill'i dnd interesul lui SlrnkrspNbrc estu cateţ i rit" '1ii1·i1:tt,
tr;igcdi:t r~rnrg0 fa Iimbajnl compact. c-omcn trat şi C\·:tzil" P" (':tr" el îl
folo seşte frecvent ÎH aceste piese nrnture...

I ··· I
/ ... / L"ncori cxi,,tri, o amunitK a~pri1:1c ~i 8tritlt•utl alil.tnri 1lc pl' rma-
ncuta şi incvitalJila ccm10mic (d" ]'ild_ri î11 I , 5, 4- 8)" 1•

„i în Corio/1m Shakespeare
„ ... fortcazii r<'sursclc limbii, adapt.îutl-o unor tonaJitJ\ i nni, ~ili ud
cU\·intclc \"C!'hi sJ îndepline ască alte funcţii, i111-cnti11d Ctl\iute, dezgropiud
cuviutc uitate / „. / . \'rco duuitucci de rn\·intc capiiti't nlto functii tledt crle
obişnuite, s1i.listm1tinil doyino frec1·cnt 1·crb snu participitl / „. / . ,\.cras(i'~
caractcrist ictL .„ coni'U11ă cu calităţile pe rare, în altii parte, am avut motil·c
sa le den11 mim s11arta.nr I Cf. 1</aconicr •, adjcl'I it· derfrat din ~Laccdc11W1lia .~I "2•
C'n ioate ncc>stea„ datorit ă în \Junii mi'tmrrL raractcruJui do dczbntrro al
piesei, exprim;tn•a c simpW, 1lirecti1, adesra prozaică. Hitmnrilc sî nt die-
ta.te do „1111 imp1d' u1ar(ial, rpic" ('11rnckbank), iar poeziei, rum , ublinin.zii
llalliday:

,.... ii lipsesc bo găţ ia şi profunzimea, extrem do importantele eonn-

ta\ii şi nuan( c "lin celcln,lte trngrdii; co poezie în \'id, fărf1 ecouri. Cit Rha-
kespcare nu &~ imjllică emoţional în subiect no-.:i clovcdeşto felul mecanic
cum folo seşte textul 111i North, chiar ~i lo replica fn11damontal:i a piesei,
ahrnci rîncl se prPd ă \Whiul Lu sittl inamic ~i ii proptuie o aliauţii împotrirn
Romei. 'la atl1trer :1. li1i Xorth din Plt1larh:
«I am l'aim 1[;irri11s, who Ji;tth diiuc to tliy seif partiClllarly, and to
all the \'ol sces goncrally, great buric oc11tl mbrbicf, wh ich I rn1tnot dcu io
for my namo of Cor.iolanns that I bcar / .. . /'
este Lran ~ pllS.-l în \"Cr:mri n, llll efort minim uin p:t.rtoa lui Shakes-
peare:
«:J[y namc îs Caius :Jfarci11s, who hath uoirn
To l11cc partirnlarly, and to al I the \'ol sccs,
Grc;tt hurt and mischief; th ercto witMss may
l\Iy su rnaow Coriolanm»; etc.";;,

şi, în ge neral, imaginile 11iu picsi't siut simplo ~i rlarc, fărK

l\fotaforclc
reverb erăritemati ce Je lungii distanţă sau implic·atii, împletituri şi tran.-
ruutări subtile ( Cllm ar fi „apa", „piimintnl" şi „noroinl" în A11/r111ill ~i
Cleopatra). E.xistă, totuş i, un simbol central - clc1nrutu l somatic, int ro dns

1 B. Ifor Ernns, Tltc La nyuaqc of, 'frnl.-apwn 's Plrly.o, Hlii:?, )Irthn~n,
London, lDGG, p. 197- Hl9.
2 Philip Brockbank, Op. cit., p. GS.

~ F.E. Halliday, The Poetry of Sf1akcs11earc's Plays, Duckwarth, Lon·

don, 19G4, p. lGO- lGl.

624
ca uit fd tlc mott.o de ~Icnenius chiar la înrc11ulul tragediei (relaţia dintro
stomac ~ i membrclr. corpului) ~i rclnal dH clifcrite iwrsonaje de-a lungul
<·elor ritu i acte. fo paralel cu imngi1H'a bolilor. Dar, aşa cum observă
C. S111m;eun:
„ ... e~ tc scmnifit(1tiv fa1)tul di / acest si111bul / nu s-a născut din scnti-
nwntul tragic al dramaturgului; el a fost pn'luilt glob;ll „. din l'lutcirh
al lui . -(l rlh.
/ ... / :3imbulul este exploatat mrrcu , de~i într-un mod plictisitor şi
:u t ifai:i I.
/ ... / Yrc1111•a «zptcluic cu frig1tti sbtltd nosl m •, e nevoie de un leac,
ran<t cere un doctor pcntm că nu se poate Y in<leca singură rtc'.; e plirfoitor
să urm:lrim mel afom mai <leparte, ca Iii.nu foarte nidentil şi, în cel mai bu11,
caz, cam fortală. şi laborioasă.
Are nn caracter ostentativ ele-a lungit! pie1w i; ~i ori.rine, la o primă
lectură, o 1a obsen·a şi memora, pc cîtl neme putem cw10a~te foarte
bine Regele Lcar sau .Macbc/h fără să fim (:on~t irn ţi ele motiYclc simbolice
<lominante din aceste pic:e. Explica( ia l'Stc di în ele simbolurile sînt
rodul im aginaţiei in stare Jc inwn<lescen(ă ~i astfel clcviu una cu mişcarea
şi persoriajelc .. :-1.

„lmaginilc umintile contribuie la lmilail'a rirfri, odată cu imagiliil

îm1)1'1 tmutato din lumea prozei zilnice ~i pigmentate eu amănunte din via(:i.
romauiîor dcscri~o ele PJutarl1, precum şi <·oncenlrarea Iorm<ilă, proportio-
11are<t ~i ordonarea. scenelo r" ~.

A ~i·m1•ncn. lui IInmlet, Othcllo, Timon san T,car, Coriolan este princi·
palul fai·rnr unificntor al piesei care-i poartă numele', deşi, ca şi ci, este un
rron ,;111"il'it'nt de contpkx ca să proYoace cliscord<wtc în aprecierile critice
ale 'P""iali~tilnr, prrcr<lalc <le cele ale j)<'rsonajclor trageclici. Inamicul Şi
rirnlul ,. ,·111 • . \ uficliu. - ra să dăm un singur exemplu - , are certitudini
<1<11· ~i duhii în sc;li ita ele por!Jet })C care i-o face:

,.Sl111i11tl11-~i nobil (ara ln-ntr1111t, /_-a potirnit mb grcutatra sltl\'ri.

J h' l'ifl ~t }•oate i-e trniia (pata/ Kc<lespărţită do norocul lui),/ Sau ponto
mintl' n -:; avut destulă / Pcntm-a struni cc Fuc dc-ntimpla.rc, / Sa11 p11atP
c-ii natu ra l-a făcut / Dintr-o bucată; dar atît o sig1u: f C:i. sint sub coif
în lupt e '~ ii pc j)l'rini / ÎU sfat, trăind în pace sau război, / :lfrrr11 a fost
ilt l' la ş i 11111 prea. aspru. / Destul că omu-acesta, unul singur, f ;\[crcu tn•zit-a
spaima-n juml llli, /Că-a !ost urît ele toţi şi surg11iunit. / De arc 1nrrit.e,
el le s11p;rnmii / Prin lauclit" (IV, 7, 35- 49).
1
Garoline Spurgcon, , hal.:cspcaro's I111aarry aud tu.'111/ ii tcl/s 11R 1 ~:l:i
C<tmbrid. c Univcrsity l'rnss, pp. 347- 34ti. ' '
2
Donald A. 8tm1ffcr, Sltakespem·e's Trorld of l111agcs, 1D10 / lutliana
l'ni1-crsity I'rcss. Hloomington-l~oudon, 19G6, p. 23:?.

625
 Piuă şi .. 1uînu.ria·· hti Cur.iul.an <t fotit im.să sub sclll1l1tl i.lldoiolii, deşi în
gcucraJ acesta este defectul socotit caracteristic ncntnt erou. !n Thc Oxford
Compa11io1l to E11glish Litc:ralure primul lucm care ac spune despre el este
că a fost „un general roman mîndm". Bradley îl consideră „cel mai mîndm
om din opera lui Shakespeare" iar Mark van Dorcn scrie, printre altele:

„1[încb:ia / Trnfot imposibilă a lui Coriolan eatc aubiectul piesei; / ... / e o

mînurie animalică;/ ... / glasul său răsună întocmai ca acela al lui Caliban :
„ V-ajung.ii ciu.m:i, rea tlin miază zi, f Ruşine-a Romei! Bube şi puroaie/ Să
vă acopere, urîţi de lume, / Să fugă omul cîncl Yă simte-aproape,/ Din
depărtări Y-adueă molimi vîntul!" (I, 4, 30-33) 1•

Pofo;<'mantismul rnYîntulni pride (mîndii<') e ims iu lumină de Brock.

bank:

,)lindria este cscnta naturii lui :llfarcius, viciul şi virtutea sa în

acela~i timp, instrumentul tlc rare se foloseşte în slujba statului roman şi
izvorul ataşamentului său fatft tle mama sa. Tragedia cere, totuşi, ca na-
tura mttltiplă a virtu(ii şi mîndriei să fie testată integral, pinii cinel posihi-
litătilc ci omeneşti sînt epuizate, atît în stat cit şi in eroul acestuia.
Pentru :lfarcills, mîndria este comensurabilă cu acele prerogative patri-
cienr alr onoarei şi puterii rare nti. trebuiesc pierdute:
~"Ncc·instea noastră/ Schimonoseşte dreapta judccatii/ Şi văduw>şto
atattd ele imtcrca / Ce-i se cm-ine, şi-astful nu mai poate / Să săvîrşeascr~
bine Ir dorit/ În locul răului ce-l stăpîneşte » (III, 1, 156-HiO).
Dar srm11ificaţia incriminării nu poate fi apreciată fără să recunoaştem
că ra 1111 este deeît mm. din multele sondări ale integrităţii statului"~.

'1tauffrr (pc lîngă mulţi alţii) constată un amestec de moclcstic şi

mî11dril':

.. Cnriolan este muuc~t pentru că e servitorul statului. În gîndirea.

iridis!'cntă a lni Shakespeare, o astfel de afirmaţie 1m ruprinrlr întregul
aclP\·ăr: şi destul de frrn·e11t acra.stă modestie e înfăţişată ca un revers al
mîndri1·i"3.

Bayley atrage alcn(ia as1q1rn categoriei de oameni care văd în Coriolan

nn om mîndru:

„„. Cu o caracteristicr~ inarnratete şi încredere în termrni i formulei

de clasfr, tribunii vm·besc dl'.11rc <<lllÎnclria» ltri. Do fapt, ceea cr Yor ei să,

1 1\Iark va.n Dorcn, ,Shakespeare, 1930, Dunbleclay, Xew York, 19:i3

p. 24-7.
2 Philip Brockbank, Op. cit., pp. 37-38.
~Donald A. Stauffer, O]J. cit„ p. 253.

626
înţclcagi't p1fo «lllÎndl'ie » este i:rrcapacitatea Jui ilo a fi altfel ilec'it ·egte.
Coriolan m1 ar fi 1mpnlar Mre 'egirliî săi, pltt1'icicnii, dacă ar fa-ce caz de
situaţia .sa 01·i s,&r mînd:Jli cu stn'ă::m0ţ:ii -şi r.u i:faptclc s1.de. Dm- ·el nu se m:i-
nifestă astfel. Conşbii:n:ta iprop1iai sale 1JO:zi'tii ~"i 'li. ilisprcţu"lui <sîm flîţtl de
pfohe Şi :faţft de tdţi ofil Cll.'lte \\OT să-i faCii$i pe lpla.c>e innăs-cmtă Şi prcifu1Hlă."' 1 ,

S.trîns legate de .illÎlldrie -sin:.t „anom:ea" (lw 1101tr ), .,,gluria", „slan'· ~

sinonimele Jor. imţul onoarei :ha ioot Răditilui .Omifilan .dB ma.Imi. .Ra 1nh-1rn
spirit pc ca.re L.O. Knights îJ . a:n.aJ:Wen;ză CJiitic c.a 1m fragment.ul -de mai Jos:

„Scena a 2-a din actul III ni-i în.J'ă.ţişează pc patricieni ,dis..cutînd dnpi'L
p.rllua îu~gru:e ,politic.'l a lui Coriolan; iîntrebar.ca es.te da.că el se wi 1m1rnno
pOJmrnlui şi Yo111lill1Îa i:nsistă !lS.JUlra unei concesii:
«.•. e de trebuinţă j S.ă îi Yoxhe_ş.hl Jlqporulrli 1m astfel / Dum .ininrn-ti
or.clonă, nu precum / iţj ·&pune mintea, ci prin vorbe gaale, /Răpito limbi~
s.unete, silabe , j Copii din flori .11e cm:c nu-i .recuno.a§.te / Al ]lÎeptului til.n
adevăr. A.c.easta / ll\ n est e-.n;jositor, Jliecum JlU ,este j Să c.ucru-eşt;i cn-.ndrm-
nul Ull oraş j în Joc să-l scalzi în .sî11ge şi no,roc,nl / Să-ţj ..pu:i Ila .grna-:nc•er-
carc. /Eu nu aş J>regeta să mă J>rcfac / Dacit onoarea m-ar sili .să-mi a1)ftr/
Şi soarta şi prietenii» (III, 2, 52- Gl).
/ Coriolcm acceptă ptnă la urmă. /
Nu-mi aduc aminte să fi citit î.n vreun comentariu asupra ji"iesei că «onoa-
wa » în chestiune, ilespă1'ţi tă ae «a1 pieptu1ui adov ăr», este de o caJ:i ta.te
foatte indoie'lnică şi că erou'.l , fiind de acord cu hlilenmu1, manifestă un
dispreţ nesUlmit faţâ de valorile ce a1cătliiewc o<iza moTală a OTicărei socie-
tăţi tlecen te"2.

Şi 11la:rily11 Frcnah, înt.r-un comentariu relativ rooent, se opreşte asrtpra

,,onoarei":

„Pe Coriohtn îJ intere sea.ză 11Ulllai două lucrnri - faima şi onoarea.

Aceste cuvinte se întrepătrund ca sens, întrncît amîndouă înseamnă m~pu­
taţie ». Dar onoarea mgerează şi o Tcţinere bazată pe mîndrie, 'împioll.icind
pe cineva s ă săvîrşească. fapte considerate dezon01·an'.te, urîte. tE o al tă
trăsătură ce pare lăudabilă; spre deosebire de Aufii;lins, Marcins nu ·ar omorî
pe la spate.
Totuşi, onoarea are şi un alt înţeles, mai subtil, triidînd un fel de pri-
vilegiu, o ·superioritate faţă .de .aoo.eptarea rdc către :mllijm:itat.e.a oamenilor
a imputaţ iilor nedorite. / •. . /
/Se creează unparadox. , Pe de o Jlarte ... o.mul insultat se crede supe-
rior - datorită rarrgu1ui, averii sau bravurii - / ... / mai presus de atac,

1 John Bayley, Shakespeare and Tragedy, Routledge,

London, 1981,
pp. 149-150.
2
•L .C. JC'.llil:lltts, IK:ing 1fear analtheBrlJ!l~ 'JJJr°'grillie'~, l91i5, in. YJhe 4ge of
Shakespeare, cd1ted by Bons Ford, Fengum, Har.mtinaswor'th, 1'9'6ll, ll· 20!).

627
inv1tlJ1crahi1. Pc de altă pctrLt', Îltsăi) situaţia lui îl ftLi'e extrem de vulne-
rabil: el trebuie să-şi a11erc „onoa.rea" în fata oricui are curajul s-o rontcste.
EstP el<tr că :'lfarcius Coriolan se ronducr dupil o :isrmrnea momii tatt>.
111.<. l:lradbrouk sublinfa că· mama h1i l\farcius ~îl dştigă prin mijloncc pc
t'<tre alrii le folosesc ca să-l distrugă - imposibilitatcn de a accepta zcflc-
mi >ti.rti;i ». :\u (st' <le ajm1ti să tonehidrm, aşa c-um au făcut lIDii critici, că
:Marcius r un adoloscen t: aceasta e o judecată, nu o explicaţie. l\JotiY11l
l"'·1irrn are el tn·bnie să ripostPzc la zeflemisiri. motivu] acestei r-onrq1(ii
d""Wr 0110<.t.rP, e a.tine înrădăcina,t în prindpinl ma~rnlin la care a.Jerit" 1.

î11 n·vrtate rînrluri Co1iulan sus!ine di c·.era re ,Jort>!}tc mai Jlrrsns rle
ori•·P 1'~t<' .. a.i!e>ăml lni", ele :i. t:.i el Îl1si1şi, de a rămînc 01m1l care ··~tr în
f,qa JHPSÎ1111ilor rlin :tforli (Yoluumiit, prif'tenii) de a juca teatru: .. Rit fot
ntai blînrl: ~i firea să-mi trădez? J Mai bine spnne-m..i să rămtn l.i rolul}
])1>-a, fi ce sint" (ll l. 2, l:l -16). Coninmtarea „el" -- „ceilalţi" s1·oatc în
c' id~u\ft caradcnd lui Curiola:n. determină în ultiruă instanţă conflictul
filJ•tl ;d tragPllit·i şi, toto ii~ hi, ~e insrrie ra o nou;i e:-.11lornre shab'~JlPari:mă
a. probll'mei filozolirc ~i mornl•• a idt'ntitlitii.
An ne PJghtPr o abonlea, z~. pc aceasta. cfo1 umti"t în contcxt:uJ „:1Ttoriui",
al „rolurilor" (în fon!l, Dl refo(id csen(ă-:tr11nenp). După re rM1,;tal<i că
a• tond ~i iiirrn ~u1:1•n•az(t ÎJ1 Curiolan „inutilit1ttea ~i ruşinea··, m1to:Lrca
dnplîngP ,.dispari\ia nobililor aetori romaid al căror :;til Dmtus (îi/, !uliu
<'n.:111") jj ;:;fatui .,. pe conspiratori si1-l imite". Coriolrui vorheşte menm 1lespre
at i it\diul'a înjositoare pe care priehm.ii t·or ca el ~-o adopte în faţa. m11l timii
1wntru <1-i cîştiga Yoturilc; „E-rn1 rol pc care 1-:t) ju•·a ro(t:\d'· (JJ. :>. 11.'.l);
,,:\lj-ati da,t un rol 110 rare niciod~1tă f :lu-1 YO:Î jutaprra hiiw" (lll, 2.10.i -
JOG) / .„ / Cînd se îi1t.iLncştc ultima oa.Tă cu \-olnnwit~ şi \'irgilfa î11 al';irn
po(ţilnI llomei, Coriolan S]Jtmc: „1\u-mi mai ştiu roJ11l ş.i-am ie~it <lin t'('xrj
Cnm nu se-n;;;ăduie" (Y, 3, 40- 42), ia.r mai tîrziu o ;i,ude pe Volum11fa, acit-
zîndu-şi bnu;c fiul, pc omul care şi-a distms caricrn prntm că s-a înt~pii­
ţînat si1 nu joace tcatm în fonun, deşi a fost tot timprd 1rn actor: „Sp1ulr<ii
di Java f Cea mai aleasă csto-n năzuinţa / De-a.-i imita ve zei 1n dilrnide"
(V, 3, l -Hl- 150).
Auto:uca în cheie:

lllimhi::t, rofuzul de a se preface, <tu fost ole îmole forme~ ale di,;im1llftrii .
.A 1·u.z::1ţia Volumniei e ncdrcaptr1 dar duroroasil / ... f
Coriobn cedează stăruinţelor mamei sale şi 1n clipa cînd face aceasta
el c cuprins de un scntimon t al irealului, toro11rra a.scnusă ilin rr~p•'tti l'ltl

1 lifarilyu Frencli, Shakespeare's Dfrision of E.tpcrh·1tcl', !VSJ, .\bac11s,

S11herc, Books, Lon.dou, 1983, p. 2GD.

628
l'pisod. Cu alllărăcitw<', c l i u ,·ocă uua diutrc cc lo mai tratli( iorndc mcl<tfore
din lumea. tcal rului:
t~famă, mamrd /Ah, cc-ai fi'Lcutl \·uzi, crrnl se dcschido i Şi zf.'ii
C;tlii·n jo~, rlzînd de sccu:i,/ ,\tîL de ncfircascil.• (\', 3, 1 '2-185).
Este rut momrnt de intni(ic, aproape de opriri.' a limpultti, cînd Corinl;111
pare el aude rîs1ll rece al urnrnrilorilor care i1rin'st ca spectatori li1 drama
gr11tesca a dl.'( ii omcnl'şti·' 1 .

Re\•!nintl la insistenta afirmatic a ltti Coriolan ril. tlore~te să fie ,.<'!

iusuşi'', sînlem îndrl'plăţi(i să ue întrrbăm: dar la nrma urmelor cc int(··
k_;;e el prin acl'astă supremă calitate?
Dacii ~11bsrricm - şi nu putem să nu subscri1·m - la ,.rliagnnstirnl
fiu al·· p•' tare i-l întocmeşfr eroului docturnl Olarn, şi an1unc:

„ ... >Upracslim::trca patnlop:il'il a cul1ti, di~prt•(11I HllYCrnn, poihorigi1li-

tatca, in;idapt.abilil:itca socin.lii, alienarcn., rcn.rtiilc 'iulc11tc şi iuaclcc,·atc:-,
to:Ltc fu1·alizatc de dc-liml magrt.lomaniar, tipic· pl·ntrn i11cadrnrca nosolo-
gică în para.noia" 3

riis1nm,ul ar trebui srt fie: oamenii dintr-o asemenea e:•tegoric el•! in•,por1-
sauili „nu mrL cu11osc nici pc miur, nici pc ci nu .c cunosc, nici a.ltccn1 pe
lumea a•ta" (n.m parafrazat o rrplicft a lui llfcnenius, II, 1, G7-G ). De
altfel, idr1!:t eă l\lareius Coriolan 11u .e rnnoaştc 1w :inc o SC'mnala încă
A.C. Br:ttll1•y:

„ ... <»tl' mult prra simplu şi mult 11re:L ll<'ŞI i1dor tle •inc.
I „. :\1bpti111.l o propoziţie din pic rL, nu e Jtlai 1·apabil de iutrosp('r(ie
d(;dt 1w rigm. / .„ f
\'cPa re se iwtrel'e tlnpă exil e tll'tcrminat dl' <h"eastă ncrnnoa~t'r<' de
sinc„.i.

Dar ;1 r fi cu totul contrail1dil'at „srducheiem titarul" şi srL ne oprim :tiri.

Kcnmua.;r1·n·<L ele sine (şi, în prelungire, ncrnnoaştcrca allorn) nu este numai
o cx11licu.ţ1c a prt•len(ici lui Corid:m că se cunoaşte foarte bine şi, pc de altă
parte, a t:;i-stttrilor sale reprobabile, c-i şi un c:ip ele acuzare mora.Iii şi socială
împotri\a c~uzclor care au determinat-o, a c:rnzc!or care, ca în atîtea alte
piese, au im11icdirat autocnnoaştcren.. Or, ilccste eauzc, subliniate perma-
nent, se ră1-fring în psiholq~ia eroului ca elemrntc dinamiC'l', cu um1arca că
el c,·ohtcazft într-un seJJS au altul.
1 Allllc Rightcr, Shakespeare u.1d tltc Idea of lltc I'lay, 1962, Penguin,
llannondsworth, 1967, pp. 169-171.
2 Alexandru Olaru, Sltalccspcarc şi psihiatria dramatică, ed. Seri ul
Ronuî.ncsc., CmioYa, 1976, p. 269.
~ A.C. Bra.dley, Coriolanus, 1912, studiu reprodus în Studies in Sha-
T~cspcare, selectcd by Peter Alexander, Oxford Univcrsity Press, London,
19G7, pp. :?:?8 -229.

629
 Din lista. trăsăhtrilor mentionatc de dottorul Olaru s-ar piirca că
psiltorigiditatea (rcprczcnt ată priJt tlirzcnil', i11flcxibilitatc, încăpâtînare:
intoleranţă, sincerit:itc, curajul opiniei etc.) este cca mai st<ibili1 şi cca ma1
apropiatit de „adeTăml" a~upra căntia insistă Coriolan, dftşi exemphd ritat
crrdem că este relevant numai în parte:

„ ... gîndttl răzbunării, trcdnd peste oric·c: •l'uriulu11: Fl'lllcic. ma.mă,

pruuc, nu mai cunosc. / ~lujc ~ c arnm altora. :\'"1tmn.i Yolsdi / _\.Lt dreptul
de-a cmta, iar răzhnnarca E ;;ingura lllc>a tintit• ( \', 2, 80 -u3)- rcca ce
îl face pc Anfidius să cxrhtmc atlmiratiY: «Xu te d!'zminţi* sau aprecierea
unei santinele: •Omul cel mai nobil c ge1ll'rnl1tl no~tm. o stîncii, 1111 stejar
mrc înfnmtii Imtunilet ( finalul celll~i a ~-;1 , ai-tul Y), această tnn:ecYcn(ă
fiidnd parte din rontexl ul său psiho1iat11lo;.:it"' 1 •

Dintre el<'mcutelc pn·tlmninantr, „11inamiwtt•„ in rnractrrul ltti l'nrio-

lan a fo,t vit<'jia, romana ârfu~, 1lPfi11itit ;t~tfl'l în tradu1·rn•;t li1i Xortlt:

„în zilele U('clca, în Hnma Yitcjia rrn onoratil mai presus de tn:tte rele-
lalle Yirtuţi; t•i îi spunea \'ir/11R, de la l'ltYîntttl 1·irtute în s uşi ~i a1·p:t nume
grtH.'ral t1tprindea toate 1·rlrlaltc virtuţi speciale".

Ci tarul e rt>pro dus d~ B ro('kbank, earP comentc11zft pe mar,:;inctt lui:

„\°it1•jia, a.şa 1·1un aratfL lunga ~uită de l'ir{i, nu era 1111nu1i un cult, ci
şi o co11ditie a >1tpra\"irţuirii prntru oraşele şi s tatel e lumii a ntice. Cei c:uc
cn•cazii un stat trebuie s:t fie pregătiţi să-l apere şi poate chiar sft-1 cxtiudă,
dar sint mul!i oamrni, e:i, Pelopidas şi )fan·ellus, viteji, a.ctil'i şi nobili l:i
s1tfh•t al r·ăror drrpt şi ritspundere tlistinctfL este de a ucide şi du a muri
prntru tarn lor"'. ~farC'lus se află IH'intrc ri. Dar Shakespeare răspunde tex-
tttlui lrti Phtta.rh printr-o convingere mai intimii. a sa, dolJinditft în cursul
masi\·~i sale rcn(·ări a Războaielor celor douf1 roze, că drprinderC'a de a
folosi l'iolenţa în război grne1·C'ază o fonuit distrugătoare de 1n1to-C'liminare
a angajării eroice, crl mai bine exprimati1 de tînăml Cliffonl la St. _\.Jbans:
•Sii. nn fugă nid un soltlat. / Ximeni 1lin cei ce SI} dl'dită răiboilllni/
N11 se iubc~tc pc siue; iar cei care se iubesl· / Xu sînt YitPji / Î11tr-a1k1·ăr, / Ci
li se spune a:;Hel datorită împrojurărilou O Hl'llr ic l 'l, \", ~. i3G -40).
)farcius al lui Shakes1leare este cu a1leYf1rat de1licat răzb o iului. nu
se iubeşte pe sine - în sensul lui Cliffonl - şi don•şte să-şi c· i~tigl' rqmta-
ţia tlc tYiteaz» pc merit şi nu datorită 1mprcjurărilor. Cuyintek lui Cnmi-
nius le reiau destul de fidel pe cele ale !ni Plt1tarh:
•Bărbăţia e te / Întîia din Yirht\i ~i c podoaba / AcC'lui ce-tl arată ~
(II, 2, 8-!- ii).

1 Alexanrlru Olaru, Op. cit., pp. :2Gî- 268.

630
 Dar ek nu epuizează apelul la imagina{ia etită; numai experienţa
lui ~farciusface aceasta.
in tradi tia antică şi rcnasccnti t11 numele de «Yiteau este sîîrşi tul
comcmoratil al cfo1tului eroic, iar în această perspccti>ă piesa Coriolrin
este istoria tragică a unui nume" 1 •

Dar educaţia pe carn Yolumnia i-a dat-o fiului ci im a fost completrt:

ea nu l-a instruit şi în spirih1l înţelepciunii politice (de care ca insă~i a dat
doyaclă mai tîrziu) şi nu a tinut cont de mauifc t.ărilc cruzimii înnăscute a
lui Coriolan. „Leit firea lui taicii-său", comenteazri Yolumuia cînd Yaleria
îl des trie pe micul l\farcius chinuind m1 fluhne: „1\u ştiu dacă era fnrfos !)O
prada hti ... , dar să -l fi auzit cum scrîşnca din dinţi ~i cum a rnpt-o în bucăti.
Nu vrt puteţi închipui cum şi-a sfîşiat prada" (I, 3, G3-G5). Imaginea flu-
turelui c reluată ulterior de Comiuins: ,./Pe Coriolan /îl urmeazrt /Asu-
prf1-nc, toţi Yolscii, fără teamă, / Precum băieţii care vînează fluturi/ Sau
măcelarii cc omoară muşte" (IY, G, 93- 9G) şi Mrnenim, care, rn şi Sici-
nius, subliniază „scl1imbarea":

,/lici11ius: Scj poate ca un timp atît de scurt sit . thiml1c inima unui
om?
lllcncnius: Este o deosebire între omidă şi fluture, şi totuşi fluturele a
fo t omidă. Acest Marcius s-a făcut clin om balaur, i-au crescut aripi, şi
acum este mai mult decit o fiintă tîrîtoare" (Y, 4, 9- 14) - v. şi „Ku-i
mai mltltă înclurarc într-însul dccit lapte într-un tigru!" (V, 4, 28- 29)

Schimbare? Desigur, dar numai în sensul că pornirea înnăscută de-

vine şi nefirească pentru că se cxercitfL acum împot.rfra propriului său neam
şi popor. Altminteri, dincolo de „lumea de imagini·· de mai sus, să ne amin-
tim satisfacţia inumanrt pc ca.re o incearc;.1, eroul la vederea caselor din
Antium: „Frumos oraş c Antium acesta!/ imi datoreşte vltduYele-i toate/
Şi mulţi moştenitoTi de oclinioară /Ai mîndrclor palate" (IY, 4, 1 - 4). -

sau, anticipîndu-1 pc Nero, î.n vizim1ca Romei în Ilătfui:

„Intre volsci Coriolan se comportă cu un oRrecarc antocontrol; dar

ceea ce-I stăpîneşte este yiziunea care nu-l pără~cşte niciodată şi care-i
împurpurează ochii sub lumina flăcărilor cînd şade pc scamml măririi in
faţa oraşului condamnat.
Aceasta: c ideea lui Shakespeare, nu a lui Plutarh. In Plutarh nu găsim
nici un cuvînt despre incendierea Romei / ... /. Ceea cc a urmru::it Shake.
spearc a fost să descrie o situaţie mai simplă şi mai cutremurătoare dccit a
aflat in Ph1tarh şi un erou robit do pasillilc şi impins orbeşte înaintc" 2•

1 Philip Brockbank, Op. cit., pp. 40-41.

~ A.C. Bradley, Op. cit., p. 230.
 l irlu' nu mai este cirtus cin,! un „viteu.t" ~r tran.,formii. i11t r llll
„berbec de război· ' ( \', -l, lfl).
Despre 1117111/ria, trnfitt R::m orgoliul l11i C'oriolan s-a. Yorbit mai inailltl';
fn l\lgăl.ură îrn,ă ni problema itlentităţii mai trebuie amintite r·r·l puţiu
donii aspc>.cl.e.
!u primul rî11d, µi11ii la Coriol:iu, fih:1keop!'arc rrititasc Yiokrt ingi1w
farca dl' m:ti multe ori, dt' pildă prin BoU1,,m (fisul unei 1wpf,' di r11râ),
Dogberry (Jlult ;:y„111111 J•mtru l•im-ie), 'lllalvolio (.1 dottăspre:::erN 11oaplc),
Qqfr (llaml~IJ, Aia.x (Troilus ş; Cresida), Ut' fiecare dată î11 m:111irrii.
ca.riratnralii ~i 111- fiecare dată a~ociind frnomrmtl cu prostia. au nt'1 u11oa~­
tcrea de 8i1w şi a altora: :Malvolio e caract"rizut de 11aria drept „un mi1gar
împăunat c1ll'e 8t' htu1lă ră a îmăţat fără ajutorul cărţii vorbe potrivii„ rn
un ra.ng înalt şi le folnse~IP .în dreapta şi îu stiuga, mînd.ru că nu mai c
niuwuea l'a ,.[ şi eo1nin~ i'ii moan· lumea uc dragul lui" ( ..J dou1;•11r1 :i:rui
nonpte, JJ , 3, 1G~- 1G:i), iitr Afax, în mai multe scene, îşi caută zada.mic
„ilh,ntil<tl<«r· („a. luat-o razna pe cîmp eănlîndu-sc pe sino" sp1me un pcr-
s01wj la un mnnwnt da.t). iar în JI , 3, il acuză pe Hector de rnîudriP (în
re;1Jit;;tP vitejia aee~tnia) fVră Sii·~i dea scama de propria sa infatuare·-
„ ti11<r: J)p ce să fie 1111 mu mî11Lhu? / ... J L:răst· pc omul mu1dru c-um nr[tsc
săminta 1k hrionşfr riinn. t' • .Ye.o/or (apart e): Şi totuşi se iuboşlc pP 'inc;
1m" 1·iu1la1 (" ( 'hvi/11sj1 C1c,:d11, II, 3, lCG; lî~-173). În Gori(J/rrn, mi111lria
nu rst1• as•il'iatfi ilireet t'U „prostia" şi „11rctmoaşterca de sine" (1;„adlt'Y
6Ui<\inr toi c·rnul se bimte jignit rîud \'olunmia ii spirnc că e mîndru 1. dar
foxtul nu pare să coniirmi> aceasta); lotuşi, in pln.n 'tr:~gic, rolnl rn:•1driei ca
moti,· al ncrnnoaştcrii Llr ~inc esto vădit.
Îll al doilea rîrnl, rn ~i Y"ilcjia, ul.i.:ndri<t lui Coriobn ia îorrn1.• :1lwrant<'.
Irn!Jăl al de drtoriik şale, !'l se rousideră ]JÎllă ln urmii lm supraom:

,.~atura, nu. 11-0 să-mi dirfrzc lcgca-i - / E1t din instinct n-:im ~ii.
asrnlt rn 1u1 gîsn111: j :Stau rn un om cc s-a trcat pc siue / Şi nu-~i <'llll1Ja~lc
inrndiri'· (Y, 3, 33-37).

~i 11n iniîmplător ~rcnr11iu. îşi imhric r<iradcrizarca. ironi('J a n111thd

prin \·111·i11t1·ir•: „Ca sa fir un zrn, ii lipsesc numai wşnicja şi crrul î11 t·<trc
să trnnezl'" (Y, -1, 21- 25) .
.\!ari lyn Frcmh ll<'Yanscazi:L cronologic „formele aberante":
„El se ronsitlcră, şi aşii li cons.ideră şi altii, un zeu, respectiv o fiin(ii.
can· transcende naturn. ::\u numai că nu se in-ăbuşcştc diu cauza ră11ilor
el nici mii.rar nu le simte. E capabil să trăiască exclusiv din energir; n~
cunoaşte sau nu aro nevoi fizice, senzorialo sau sentimentale. Rr~pillge
aprobarra canrnrnzi lor săi de arme; refuzii o riisplat:l deosPbitrt; şi , 11<\ ino
cii nu-i trebuie şi 1111 dorrşte nimic'·~. ,
1 .\.C. Bn1.<lky, Op. 1·it .. Jl. 2:28.
2
.\larilyn Fn·beh, 011. •'i i., p. 270.

632
 ])ar turn >Înt mitul şi cxagl'rarea (intlt1si' l'xagrr<•rl'a antoan•i l'În1l
apune că ero11I „nu donşlc 111'mic") ş.i alia Pstl' 1wrfor11t:w(a [iziră e'\trnor-
din ară în limitele posi bilităţilor omenrşti.
Jmpu~ă ck orgoliul paranoic şi od:ttă 1·a inh'thifo·area Ul' •" hÎil. 11li"-
nareo lui Coriolan de rutle şi prieteni ia forme tot mai :tf'UlP. E
auevftrat, în eel din urmă el cruţă Rom a (t'Yidl'llt , la str.rui11(1•le
mamei) şi m:tnifrst ă rltiar semne de umanizarP . . ,\'ai mie./. i111t că
slăbesc, eăci nu -s alc<1 tuit / Din alt pămînt tl1wit toti l'Pilalţi onm„ui·' ( \' ,
3, 28-29) (s fio şi imîrzfai p;is spre auto<:unnaşh'l'P), dar, î11 fond, i111li-
viuu a lismul (o altă îa(etfl a „at!evărului" lui Coriulan) este t't' I ce n·iumîil.
Cînd ~r hotăriiş t<• ~ă trMră la Tolsci, !'I suh liui az[t di ple a1·ă „r.-tzlr\f
Şi singuratic curn r un balaur" (IV, 1, 29 :lO), iar din .\dium, în 1·i11da
' fă gă dnielilor fiirntl' la pkrarr. nu Ic scrie un ri11tl <·rlor ;ipropia(i ltii. l:tr
î11 prnultima sa rrplhfi din pie să iiroclaru ii ,.tritllllfiit-or'': .. Gronica 1·a
seric/ Că-ntocma i ca nn Yulttu repezit / În rnih (lt' ptJnunbe.i. am îngro-
zit / Pe YolsC'ii to1i în ('otfoli. ::iingnr / Fărn t-;i m l11n1tl ilslH. „·· ( \'. .'i, IU -
llî).
Cit tkpli.n ă just.ifil':trP co11d1idc Anibt:

,,(''Pna cr nu <t in(t'ks CoriolUJl cstr di nmul 1111 •·sie 1u1mai aş:t rnm
este el însuşi, ci şi (·11m l''tr p.J în rrla(ie cu sol'il·iail'a în l'are tră i eşti· . Tra.-
gctlia lui stf1 în a1·N•a <·a 1rn a 1kn' nit nicio<laf ~ d i11 ;. n~i . ni1·i la Honv1, nici
Îl1 mijloeul rnlsci lor" 1.

De a~rmnm•a. p11t1•m subscrie făril rr z1>rH la 1·<1 ra rtl'l' il<ll'•'<t !!'.l'll<>ral ă

pr rarr i-o fa<·r eroului F.B. llatliday:

„/ Slwl.'1•11corr /
ln~ri impresia că c oripil;rl d1· Noul s:iu, a 1·;o rni aro-
ga.nţ[L lll'
ln st rliiu cnzii ~ im1rn.lia iar pc ci î.l i11<ln·a 11t~ sprl' o s11:Lrt~ l'" 1-;1rc
uu o putr m ;11m•l'ia rn fiind înfru totul 11Pmt•ritat-ă"" .

l'\iri altr prr~onajr JlJincipalc nu au fo st zngrii1·it e tu lrngHr 1!1• inimă

de ditrr dramaturg , în primul 1îud \'olunrnia ( f'ărria i ~r a!'ordă nmll nrni
mnltă importa.Jt(ă ca 111 Pluta.rh).

„Shakespeare o fare la fel de antiurmocraliC'ii , la fel de stămitor tli ·-

prcţu.itoare faţă ur popor ca şi Coriolan; dar l'a nu ezită să-şi sfătuia. eă
fiul să ascundii aceste .rntimcnte în interesul carierei lui politice (III, 2,
52-52-61) .
.Atitudinea 1iolitir·ianului aristocrat consrn·n tor nu a. fost niciodată
rezumată mai bine: aruncaţi cîiniJor putină flatare făt arnică pinii cînd
sînteţi siguri că di spuneţi de Yoturile lor. Este clar cit nu a. fost îu intentia

1 A. Auikst, în romentariile la Coriol1111. tradur·rr<' în limha rusă,

TV. .)t>kspir, yoJ. 7, Mosha, 1960, p. 796.
t F.E. IIallid:ty, Op. cit., Jl. IGO.

613
 dramaturgului s-o prezinte ca pc o femeie plăcută. E aspri~ şi crudă cr~ şi
fiul; totuşi, ea este cea care în cca mai importantă scenă din piesă devine
e::q>onentul unei puteri atît de sacre incit pinii şi CorioJan i se supune şi,
proceclind astfel, sc disculpă. Şi, într-ade>ăr, trufia VoJumnici e ncccsariI
pentru efectul deplin al piesei. Dacă ar fi o femeie b lindă şi tandră, ple-
doaria ei pe lingă Coriolan ar trebui să fie exprima.tă mai sentimental
şi 1nsoţită de lacrimi care ar putea stîrni o efuziune în sufletul înăsprit al
soldatului, dar pe care mai tîrziu el ar putea să o dez:.wuezc. Or, tocmei
demnitatea marmoreană a apelului ei ii pune pc Coriolan în imposibilitatea
să-i reziste:
~Dar spune că mi-e cererea nedreaptă,/ Şi-alungă-mii de-aici. clar darii
es te I Făcută cu temei, atm1ci sfL ştii / Că nobil nu ai fost ele. • ( V. 3, 16~ ­
lS:"!J.
Cm·intt>lc pe care le rosteşte Coriolan imediat după acera int capitu-
larea lui. Iar dintre tăcerile semnifieati\c din Shakespeare, tăcerea ei nn
este deloc cea mai neimportantă, atunci dud el o asigură că succesul aces-
tei pledoarii va fi cauza propriei lui distrugeri./ ... / Yolumnia nu pune
ni mir deoarece a ştitlt întotdeauna prea bine că a ayea llll fiu erou iuseamnr~
a fi gata oricînd să-l sacrifici îndatoririlor onoarei. Apelului la kgătnrile
de sînge formulat în ace~ti termeni duri nu i se poate răspunde„." 1

Yirgilia, soţia lui Coriolan, deşi are un rol restrîns şi Yorbeştc puţin -
ca Oct:wia din Antoniu ~i Cleopatra - atm1ci cinele prezentă pc scenă -
(Coriolan ii spune „scumpa mea tăcută", II, 1, 194), pare o soţie iubitoare
şi devotată căminului. Patriciană romană tipică, e pornită împotriva
tribunilor.
Menenius, bătrlnul prieten şi sfătuitor al lui Coriolan, este o figură
simpatică. Deşi patrician, el are o atitudine pă.rintească fată de plebei, cu
care discută fără „dezgustul" lui Coriolan, îl îndeamnă pc acesta să-şi tem-
pereze epitetele jignitoare la adresa lor (printre rinduri putem citi că în-
demnul nu porneşte numai de la necesităţile politice), iar atunci cinel îl
roagă să cruţe Roma, nu ,·orbeşte în numele patricienilor, ci al compatrioţi­
lor lui Coriol an (V, 2, 74). E mucalit, plin de îuţelepcilllle practică şi pro-
Yerbe, se trădează ca om bătrîn atît prin vorbărie şi repetiţii cit şi prin
ticuri yerbale (de ex. „bună treabă! " - IT, 6, 96, 101, 118, 14î). Comenta-
torii l-au ccmparat cu Uli e, Pandams ( Troilus şi Cresida) şi Parolles
(Toiu-i bine clnd sfir~eşte bine).
Portretul lui Auficliu i se parc lui Bradley:

,„„ cel mai slab punct al piesei. (. „) Aufidius e contrnst.at cu eroul

principal ca un om cu o fire mult inferioară şi mult mai puţin nobilă, ale
cărui impulsuri nestăYilite, bune sau rele, cedează uşor unei noi influenţe
şi a cărui ultimft faptă este determinată de permanenta presiune a ambiţiei
1 John Wain, The Lfring World of Shake.Jpeare, Mac1uilla11, Lonclon,
1964, pp. 190-192.

634
şi rirnlităţii. El t.' fr îmă u11 om de paie, necesar numai pentru iutrigă şi
atunci eînd citim unele pas;ije din replîdlc sa.le ni se pare d-l \·edem pe
Sh:.i.kespearc căscînd în timp cc seric. iu afară do aceasfa, indescriptibila
sa josnicie cînd batjocoreşte priutr-un rînjrt lacrimile lui Ooriolan prejnrli-
ciazit cfrctul final" 1 .
Despre simpatiile ~i rtntipatiilc politice ale lui hakeS})Carc în roriolr1r1,
tr;1gcclie „politică" (alături de Iuliu Cezar), s-a sci-is destul,< de;ea in r-on-
tmdictoriu, de cele mai multe oii inntil. C:t întotdeauna, , li<tke~1muc este
pentrn ordine în stat, disciplină, respectarea gradului, ronducere <k~toi­
nică, umanitate, pace, apararea patriei. Acestea sînt op(iuuilc sbakrspea-
rienc constante - pe fuu dalul ideii rit timpul este inconsta,nt în aprct'il'rca
valorilor omeneşti, cum arată l'lisr in mm din marile sale rrpli<'i (.. Ahile,
timpal poartă o desagă/ Şi-ndeasă-n ea pomrai pentru uitarea / Ce-i ri1p-
căunul nerecunoştintei" etc., Troilu.~ şi Cre:;ida, III, 3, 14.5- l!JO sau
Anfidius în versul care, după Rossitcr, exprimit „esenţa piesei·' Coriolr111 2 :
„Orire virtute-a noastră/ Tl'ă i eşte doar pi-in judecata Yremi.i'· (IV. 7,
49- 50) . Iar dacă se poate vorbi ,5i despre prezenţa nuci t;:mc politirfl în
tntgedie, în afară de temele discutate anterior, trebuie subli11iat că rh•şi ea
apare ca expunere şi dezbatere a diieritclor atitudi11 i politice (mai all's în
actul III), este subordonată temelor mornle:

„Concepţia fundamen. t11lă pe care o concretizează pic ·a cstr acrc;i. că

formele politice şi sociale depind şi, de fapt, sînt judecate de calită(ilc amane
şi morale care le dau vfaţă, precum şi de ca,Jitiitile umane şi mornlc pe rnre
Ie cultfră" 3 •

in acest sm;i" se implică Shakespeare . Cun1 arăta şi Fhtcher~ în <luuă

paragrafe care merită să fie citate şi prntru unele considrn1pi gcnrrale
despre tragedie:

„/ ... I Shakespeare nu ia partea plebeilor sau a patricienilor. Esl·!:' srm-

nific<Ltiv faptul că, fabula povestită de Mcnenins ca să potolească răscoala
este cea a stomacului. Pentru că da,că mulţimea e inconstautii, llczorrlo-
nată, rău-mirositoare şi nerecunoscătoare, patricienii, egoişti şi si\tui în
lenevia lor, sînt reprezentaţi do stomacul care «leneş, la mijloc/ Stă toată
ziua fără să muncească,/ Bucatele înghite, făr' să mişte» (I, 1, 98-100). Pe
de o parte, Vlllgaritate, viciu, josnicie, cereri viclene şi tiranice; pc de :1lta,
ghiftuirea pînă la refuz a anima,lului, aroganţa care dezumanizează, ;tfec-
tarca insolentă a unei superiorităţi care îngăduie simtului ele răspundere
să doarmă netulburat de posedarea egocentrică a p1frilcgiilor menţinute
prin obicei şi intimidare.
1
A.O. Bradley, Op. cit., p. 234.
2
A.P. Rossiter, Angel with Horns, 1D61, Longman. Group Ltd., J,on-
don, H\71, p. 250.
3 L.C. Knights, Op. c1:t., p . 253.

635
 Goriola.11 nu este tragedia unui crott fără prihană, rc~pim şi repudiat
de gloata nerecunoscătoare, nici cca a unui popor tri'tdat de condncătorii
si!i. E te tragedia unui Stat politic şi soci~! im1Jerfcct, aşa emu iso înfiiţişa
conştiinţei poetice a unui artist cu o bogată C.i1Jeri~nţrt a oamenilor. Shike·
speare transformă drama într-o situaţie complcxft - cca, a sodetă(ji ro-
mane în care trăieşte Coriolan. Luptătorii şi poliliticnii nu sînt contrastaţi
ca simboluri a două cot1crpţii iclcn.Jo ele 'inpi, dttpă cum plcbrii şi
p<ltridcnii nu reprezinUi o antitczl între o concrp(.ic socială şi politică şi
alta, urmît1d ca noi să facem o alegere. O ironia atotstă11înitoa.ro - pcrccp-
til>ilă prin imagistica cxagoratii, în cuvintele rostile de cele mai reprobabilo
prrsonajo şi în însăşi inutilitatea carierei dczordonrrlc a lui Coriolan -îi
dă piesei o bogăţie implicită care o împicdicrt sii fir folosită poutru a ilustra
o singură teză. Tot co se poate spune este ră pirsa c mai eurind dărîroiltoare
dccît constructivă şi de aceea trebuie inclu~rt ( în cim1a mariloT ci fnunu-
seti) în perioada deziluziei shakc~praricnc·' 1 •

Cîtcva aprecieri critice <lt.'spre Yaloarca artistică a tragediei: „d:tcă

nu c una dintre cele urni mari creaţii ale lui Shakespeare, c categoric una
dintre cele mai monummtalc" (Bradlcy, 1915); „piesă admirabilă dar
neatrăgătoaro" (Dorcn, 193!)); „nu e una clin piesele cele mai populare, dar
foarte de ofcct pe scenă" ( G.B. Ilarrison, 1947); „una dintre cele mai sigure
succese arli ·tice ale lui Sh~ikcs1)earc" (Hossitcr, l!JGl); „ deşi aspră şi des-
chisă în al'ar1i, piesa c foai-to shakcspc:ui11nit prin sugMarca. unei dimensiuni
ascunse" (John Baylcy, l!J81).

L . Levifthi

1
Henri IFluchere, Shakesp eare, 1953, Longmans, London, 1964,
pp. 251-252.

636
NOTE

Xunwlc romanilor put1:au fi compuse din lfl'i ,;lll patru C'lt•111„11t1·:

pmrM1t11•11, 111u1vle personal; w1111P1;, iwlieînJ ·grupul de familii
nnrnit „g'('Jls'' l'Ol'Copunzător „clanului", adnd o origine rum1111ii şi
aceleaşi rituri rnligioasc; rog.11J1,1c;1, folo;;it dt> mrmbrii nuri fa 111ilii
f:ieînd pnrte din „gem"; şi (lgnumen, nn n11mr snplinwnlal' an1nht
pentru neo J'aptă sall adi,-itate extraorJi narli. l 'u cxt•mplu tl•J
un :t~«' mf'nl'a numn rumplct este acela al lui Publius CornPliHs
Sdpio Afrirnnu«. În mod ol1işnuit, coy11v1M11 este substituit du
riurwuiw. ta în cazul num•dui personajului princi1Jal al pit>s<' i de
rap, a:J11•111!1·1t-11I Coriolanu.> fiinJu-i arorJat lwntrn rucerin•a l'rtJ\ii
C•irioli, :ip:.tr! inînd Yulscilor.
îu unt•lr rrlitii nlc trag1:Jiei de fa(ă, J[,1rti11s este orto;rmliat
_,1f„rfi11s, num" k fiind derh·nt din nunwlo 7,r·1il1ti răzlioiu.lui, ~! arto
şi ortografiat :J»tfcl în tradurcrea l'i<'filr pMalele de Plutarh , tla10-
rată lui Tht<ma' :\orth (Y. Cnmcntariik).
Din pund <le ndn~ istorie, eYcnimrnh'lo din pie'ă s1nt
coMj<lerate rit adnd lor în ultimii :ini ai sL•1:ol1tl11i al \'-lea 1.r.11.
dn<l a t r ă il C'oriolan.
2 Curu 0 ntaturii pil'~ci nu sînt de acord între ci in r1' privl'~lc diferitrlo
lurnri unJc se de~îflşnrii artiunea înlrnrlt direcţiile de . r1·11ă,
în :tl'vastii privin(ii, mi sîut suficient de !'lare, textul piesei oferind
unele coutraLlic(i i.
Pc de alt.ii parte, piesa încrpîud eu 11ă,· ala pe scenă a unor
ceti.i(oni i11anuaţi, în plină răscoalii,, ocupă un loc unic intre piesele
do teatru <tle \".remii.
3 Capitolittl era nmnelo templultd lui fopitcr pc colina cu acela~i lllune:
colina Capitolin;[, - una dintre cele şapte coline po care c1«L clă­
<litii Roma. Templul a fost consacrat în anul 507 î.o.n.
4 Comul în anul 502 î.c.n. Rămas vestit în istoric <latoritii fabulei sale
t.lcsprc mrmbrel.e corpu.lui omenesc revoltate împotriva stomaculu.i
cMc nu faec itltce\"a clrdt să consumr.

637
 1n mml 491 sau 4D3 î.r.n. plebeii din Roma au i1ărăsit tetatca
retrăgîndtt-scpe dealul numit Mtmtcle Sarru, la cca. 5 km. în afara
Romei, în sclllll de protest faţă de condiţiile de vfatfL extrem de
grele şi faţă de lipsa de orice drCJlhui, rczen-atc numai clasei
a rnte a patricienilor.
Explirînclu-Je cft nu pot ,-icţui clccît împreună, plebeii rn
reîntoarseră la Homa C"ăpătincl unele drepturi ca, do exemplu,
pc :teci;~ do a ayea n•prezentanţ.ii lor, „tribunii", care erau im-io-
labili ~i Ic apărmt interesele faţft de patricieni. Printre primii ci1'.ei
tribuni aleşi atunci, figtmlU şi Sitinin · Velutu şi Innin. Brutus,
pcffonaje în piesa de faţă.
5 în original~ _rn bite §.i ciomegc", ru .care apăreau 1uarmati nccairli din
atclierele IUcşteşugariJor 1oud011ezi .cind erau chenrnţi sft Jloto-
Iea<;c.ă băt.ăile care &<' incingeau pe strrtzlle Londrei. În 1 He11ric
al l'l-1.f'a, (I. 3) JJTimarul Londrei ameninţă să-i cheme pe aceştia
,prnb11 a pnn.c c.apăt twei îucăi€riiri dolent.e.
rn exemplu de tranRp1rnerc a unor sihiaţii londonrzo clin
nnnra lni Sbakesvcarc în .societatea antică şi în alto (ări.
G PJutm11 arat.ii că nemuJţmuirea prornnea, între altele, şi din Iaptul cfL
1)lebcii s.ru-:1ci, neYoiţi să. s.e împrnmt1te m bani de la patricieni
pentru a-şi putea cnrnpiira alimentrlc .necesare cxişteuţc], erau
dnduţi apoi ca srah-i, ..pc>stc Tibm", fiiud.ră nu-şi Jmteau plăti
datmiile, frtră să se ţină seama de faJJtul că îşi făcuseră datoria
de e.etăţeni, luptind pentm patria lor în numrroasele războaie pe
care le purta Roma în acele nemuri.
7 Dramaturgul considc.ră inima c.a scHlitt al înţelegerii. (V. şi .Mult ::gomot
JJC11tru ni.mic., act. III, se. 2.)
8 Aspml rechizitoriu pc care Marcius îl face lllcbeilor awa o însenmătate
cu tohtl deosebită pentru cootemporauii hti Shakespcru·c. Populaţia
J_,ondrei avusese o comporta.:re notoriu schimbăcioasă în anii pre-
ce.dentl scricrii pie ei. La 8 februarie 1601 Esscx crezu e că londo-
nezii se vor ridica să-l sprijine, în încercarea sa de rebeliune, dar se
lnşelaso; chemarea sa rămase fiiră riispmis; în .schimb, la 25 februa-
rie mulţimea a v.rnt să-l sfi5ie pe călălil care l-a executat. în noiem-
brie 1603 Sir Walter Raleigb era atît ele nepopular .încît, atunci
cînd a fost dus de la Londra la Winchcster (in Hampshire) JJentru
a fi judecat, a.11 trebnit să se ia mîtsuri pentru a-1 apăra de enm-
tuale atacuri din pru:tea mulţimii.
9 Un mGd obj,Şll.llit al cn_g.lezilor de a-~i manifesta bucuria rnu entu-
zia-mul, în acea rreinr.
10 1n original este vorba de .cununi din mici ramuri ae steîar cn care erau
încununaţi aceia. care, pe cîmpu1 ae luptă, salvau viaţa unui soldat
roman. Volumnia se referă la războiul cu latinii comandaţi de
Tarquinius Superbus, re~ele izgonit de romani în anul 509 î.e.n.,

638
 rare ll. cău.tll.t sr~-~i. remcereascii trom1l piPrdrtt, iliLr <L ust inYim
în lupta în care Coriohm a primit. cUJluna. clin frunze de stejar
pentru fapta )n.enţionatiL Stejarul era arborele. consanat Lttl Iupi-
tell, pa.tronul şi. prntcctoml cetăţilor rom.a.ne-.
11 .\Juz~I La. specta.eolul p~1mla.r care ronsta. din lega.rea llll lli LUS
de UJl_ stîlp dupiii care se a~umţeatt clinii a,supra [ia,rci, pînă cînd
aceasta era ruptă. ill bucă.ţi. U11eori urşii t~i rnpcau 11111( ul eu care
era.n legaţi de stîlp, spre spaima s:pect<itorilor, prir1rre care erau
numeroşi copii.
12. Conform credinţei popufare, bolile ~i fhtgrl le 11rowlll':L11 1li11 regiu-
nile sudice din afara Europei.
13 .'1.na.c~ouism. Marcus Porcius Cato, supranulllit .,Cel Bi"ltrî1l"· ;;;.rn „Ccn-
zoml", ai trhlt u1tre 23 1-!9 î.c.n. m cci1. trei. secole Juprt Corio-
lau. Duşman neîmpăcat al Ca.rtagi.11ei, in rare n~de:i 1111 m:i re pericol
pentru Bolllll, îşi î.nehefa intotdeaua11 rndntiirile în Senat, indife-
rent de problema ca.ro se dczbiitea., ru rnvinicle: .. <'artagina
trrlmie distrnsii.". Era ÎJ1 acela5i timp su<\ iniUor al trki mai sr.ycre
m ra.Jc, iar lupt ătorilor le recoman.da ~ii nu fie nunrni brutali 5i
aprigi, cînd lowsr duşmanii în luptă, ilar siî-i i11~pfo11î11!P ~i cu
strigăte şi priviri fioroasr.
U Dr:.thm.a era o mon.edii greccil.Scă de argint. Plutarh rPlatrazf1 <"i1 rlrah-
mrle sînt menţionate în testamru(u] lui Cezar. Iu textul origina.I,
l\larcins se referă la drahme crăpate care, ln asrrnrnrn eamri, nu
mai :tveau nici o valoare.
15 Conform practicii genernle, hainele celor executaţi l'C\'PUC<t11 rălăului.
lG În epoca shakespeariană, un mare număr de boli se tr<ltatt prin ~în ge-
rarea. pacienţilor, consid<'rată un lea.c: csrnt ial.
17 Tran~miterea rapidii. a mesa,jelon era. de marc importantă llf' !"impui
de luptă, ceea cc explică. mru'trarea solnlui de rătre rorninius.
Cunoaşterea unor 1.1.Scmenea amiin1Ulte clin viata militarii im se
reflectă, în mod obişnuit, în opera unui scriitor civil. l)pbJ,liilc de
aerst fel, îu piesele lui ~halcespearr, au fămt pe mtli <lin biografii
s.ii,i sii considere că. dramattrrgul ar fi fost un timp militar, în anii
primt>i tinereţi.
1~ A.luzic La faptul că e acoperit de sîngt>le curs din rănile primite în înrii-
ic rarca~ preeedentă.
U1 AfTira era considerată patri& şerpilor. Prirttre altele, în JI1/1i11iorfo:cle
lui Ovidiu I (IV), Perseu îi taie, în Libia, c:ipul :Jfcdnzci, care a\·ea
proprietatea. de a genera şerpi.
20 Menţionarea eroului troian Ileetor este extrem de frecventă. nu numai
în piesele lui Shakespeare dur şi în cele a.Ie con.temporanilor săi.
Anfidius' îl numeşte pe He tor biciul ca.re lovea duşmanii
TroiPi. Conform Je"endei romanilor pmitor la. originea lor, ei des-
cin 1kan din troi1•nii rarr, împreună cu Enea, izbutiseră să se

619
 sahczc din c<'lal<'a inccuuiată, cînd aceasta fuse. c cu<'crilă de greci
(.;., A11lo11iu ş i Cleopatra, notele 75 şi 81).
21 Darul - tm armăsar - făcut de consul lui Coriolan pentru faptele
sale vitejeşti, pc care Ic laLLdă în fata poporului, este mrnţion:~t
în liaf a lui Coriolan de Pltttarh. Tot Plutarh povesteşte că ~fart'iu~
a rcfozat srL primească a zecea parte din prada de război, care i-a
fo~t oferită de consul, cerind să se împartă to tul în mocl egal între
to(i (·ci eare lnptascrft împotrira \'Olscilor.
22 ' ' · not<t 1.
23 Aug1trii aparti n<':rn clasei preoţeşti ~i făceau pre,·esti ri pc baza i ntcr-
pr •l5 tii zbond11i, rînternlui au modtthti <·tun mînta.u păsttrilo
De a-:1·mrni fiii·< an r<'comandări priYitor la ac(itmilc de întreprinş
de rond1!"ătorii statului în func(io ele a~pectul mărnntaidor
:utimaklor :i•lusr ~pro a fi sacrificate zeilor. Astfel în Iuliu Cr:11r
(JT, ~J au~'llrii. <kscopcrind crt unul dintre animalele jertfite rra
lipsit d•: inim.I, 1-aa sfiituil po Cezar să nu se dt1cii. la Senat în ziua
d11d ;1 fost a ' a~inaL La acelaşi fapt se referă şi C<.tssius în Cf111vor-
l.Jin·a '"' rn Drnlus (act. II se. 1).
În JufrJ11i11 şi ('lcopfllra (V, 2) Dolabclla. îi spune lui Oeta-
Yian Cnzar f'ă, asPmrnra unui augur. acl'st.a din nrmii. p~Yăz1R.
si11111·i•l•·n·a Cleopatrei; iar în act. l\' se. 10, Starus îi s1rnnc lni
.\ntn11i1L 1·ii augurii nu îndrăznesc să spună ceea cc ştiu Pi despril
viitornl a1·psf11ia din urmă.
2-l Al111.i1· la ziral<L !'it fiecare om arc un s:Lc î1t fa\[< în care pune grcş" iile
ct•lorl•il\i 11:1mpni şi un :ilt sac în spntc in c:Lro işi pune propriile salo
grc·şPli 1. a~;1 l'ft pr ace ten. nn le \-cdo nkiodată).
23 Pe tir s•• p<ll'r . pt1blirul lund1mrz considera trib1tnii Jl"pnnd1ti ca 11i~to
11rngis1 rn\i dl' ic/ul judecătorilor do p:ice din si,tPm1 1/ judiciar cn-
glc·z . l'littarlt ara.trt în mud tlar cii tribtmii 1111 t·r:ia m:igi.- trnt;
în:;~ Thont<ts Xurth îi prezintă ca atare în tradut·Pn•a ~"I din l'ill-
ta.rli I\'. not;L -ll.
2G L<'gi,;Jat<Jrnl ntil ir al l'parfri, rarr ar fi tniit Jn secolul al JX -·- l1·a Î.<'.n.
l'n11fo1111 tr:iditi•·i, a ciilătorit mai întîi în C'rda, lonia, r~·ipt
şi rhiar l11di;1, pcntrn a-şi patra da. şi>:ima d<' orga.niz:irea politico-
sorialii a :irrslor ţări, î1rnintr de a elabora constituţia Spartei,
cet<ttc rare în aera .vrt·mc se afla într-o stare c·rnf11zi1 de ana.rbio
şi imorulitatr. J>up~ tl' s11artanii a1t jurat sii.1111 schimbe constit1t[ia
pc care h' -a dat-o Lirnrg pînft nu~<' Ya întoarce el, acesta. a p~riisit
l:ipm-ta şi nu s-a mai inlors acolo niciodată, pentru ca spartanii sfi
rc:;1Jectc rlnuuirlih· Jl<' care le stabilbc. Xu se ştie nici cîud nici unde
a nrnrit, deşi kg<'nda sp1111c crt a fost fiul regrlui Spartei şi cfi fratl'lo
său mai marc, Polydedcs, a fost rege, dupil. moartea tatălt1i Jor
Ennomu~. ::lforind şi fratele său, Licnrg a gll\·ernat Sparta ca httore
al fiului minor al fratrltti său, pînft te noua. sa .:onstituţie a fost
acceptată de s1witani.

~ 40
27 Dcuu11tirc md:1f0Jică i1c11lrn !'orpnl omenesc rare rra ron~itkrat ci
ar con(inc to ate clcmenlclc nninrsului, în mi!'. Prin „hrrrta mirro-
rusmului" Mcnenius înţelege tbipul omcurst .
28 AYînd îu mi11tc practica jnditiară engleză di11 nrntca sa, Shake-
speare î~i cxprimii nemul( nmi rea faţă de m1J11I rum se distribuia
j u<li\ia, ca şi, de exemplu, în monologul lui Hamld (lla111lt'f, HI, l).
Tribunii nu awau pntcrc judecătorea s că, după rum spune
Plutarh (nota 2.J).
29 Yczi R rgrlc J,co!", nota 72.
30 Zeităţile fl"mininr ca, de cxempltt, fonona, soti;t lui Zens ( lupi tc•r),
~î11t, de rrgulă, inYota.tc de frmci, dupft cam zrii sîrtf inrn!':>-{i <le
btlrba( i.
31 Rcfrrirrn la \·estilu l medic ;i,J :u1liehită(ii n •manr, Cla11<lius Galcnns,
cnustitnic un anacroni•m, înlrurît aresta a trăit întn· anii 1:;() _
:!IJO r .11. Originar din l't'rg:un (.\ sfa ;.\ficft), el şi-:t srlr5it viat<i la
H111n:t trndo a fost Jll"(lic11l împăraţilor :H;uru · .\tu'(•!iu,~ ~i In1·i11s
\'1•1u~ .•'\.scris un man• m1m;1r dl' lucrări lrati1!1l h 1Hc 111 ·tlil'all' ~i
fi loznfitc.
32 Plularh rolulează comportarea rrui('ă a tîi1ii.rului :.\l;m·i11s în bii.t:ili;~
dr la Larnl Hrgillns - cca. 'i!JG l.e.n.) jmpotri,·a. fos!ttlni reg" al
romanilor, 'fnrquinins Superbu~. <"Urr, izgo!lit din Homa (1·. rwta lll)
a în~eri at, ajtttat do btini, să-şi rria tron ni.
33 Anan<1nism. l'c dt se pan', ochelarii an fost i111·r11 la( i abia în sr('ul1tl
al XUI-ca dl' către un trdugăr italian.
3 t PJeo\ i rare slnje. c numai un annmit zru.
3.) Xatnralishd JOman Caius Pliuins •. erundus (23 - l!J r.n.) rl'f«trază
tft în \ii.rile lor de origine c·fi111ilcle sînt fuloşifr ,oă ducă şi po1·eri
1u·11tru annatrle mergîn1l la război.
3G Lfrlnrii p11rti11d fasciile (mă1mnrbiuri clo wrgi înroujurind o bartlă
- •illlboluri <tll' anloritflţii ) r:wt•tlaU magbtratii ~i l'X('("Ut<lll hutfL-
IÎriie il<"Psfora.
C1.11form rPlatărilor lui l'l:irnrh tribunii nu rrati în~u(iţi <lu
li"' ori.
31 X1uul'lt· didatornlui n11 <~ie Jlll'll[În11at în l'lutarh. Prn!JalJil d. l'ril.
.\ ulu,; l'u;lh11nt1!' l1l't;i li< 11,;i~.
38 Coriulan piirpa mai rnrînd o frmtit' rflzhuinită. JH'1t1·i11cl încă barbă
rn IJiirhaţii.
3!J Hcfnin• la faptul <·ă în Y1T1111•a lui l:'hakl'speare r olurile tlc frmci era11
j11rat1•. pc ~C"enă, cit• IJărlrn(i, femeilor fii11du-lc inlerzisft actoria
l 1·. l'11llll'JJtariik şi .lulo11i11 ~i Clcopaflo, nota S:i).
40 Fap1111 rf1 :-;Ji;ihspl'a re a 111 mat indc:1.inoapc texht! traducerii lui
ThMnils ,"ort h a opcTci lni J'l11tarb îl face sit preia unele greşeli
i,;fu1ko datoratl' iolorirnlui anlir . 1\st.îel Ancus Marcius a fost al

611
 patirulea rege al llo1rui (UJJ-G17 î.e.n.), Nllllla Pompiliu, al doile
( 715-673 î.e.n.), iaz Tullus Hostiliru al treilea. (673-642 î.e.n.).
Quintus ~fartius Rex a ordonat construirea. IucYării Aqua Marcia.
în 144 î.e.n„ iar Caius ?ifarcius Rutilus a primit titlul de Censo-
rin11s în anul 265 î.e.n„ cînd a fost ales ceusoI pentru a. doua oară.
il In mitologia claskă, Triton era fiul zeului Pooeidon (Neptnn) care
călătorea pe mare căl:ue pe cai de mare sau diferiţi monştri marini.
Uneori se menţionează în mitologie existenţa unor tritoni, jumă­
tate oameni în partea superioară a corpului şi jumătate peşti în
partea inferioară. La porunca lui Poseidon, tritonii suflau dintr--0
scoică marc, ca.re le se:rrea de trompetă, pentru a linişti valurile.
t2 In mitologia clasică, hidra cm un monstru cu trup de leu şi nouă a.pete,
ca.re lomia într-o mlaştină din ţinutul Lema, în apropiere de Ar-
gos, în Thessalia, de\astînd întreg ţinutul. Uciderea hidrci din
Lerna a fost cca de a dona din cele douăsprezece m1mci ale lui
}forculc. Dintre ecre nouă cupete, cel din mijloc era nemuritor
în lupta. dintre ero n şi monstru, în locul fiecăruia dintre cape-
tele pc care le tăia Ilcrculc răsăreau alte două, a~a incit acesta„
dînd foc unni trunchi de copac, cauteriza gîtul de pe care tă.ia
cîte unul din capete. Aşa tăie toate capetele mon trnlui, far pe cel
nemuritor 11 îngropă sub o stîncă.
t3 Distribuirea gratuită a grrului la. populaţia săracă în unele cetăţi din
Grecia este mentionatfL in Plut:nh, ~a ,i dezaprobarea acestei poli-
tici de către Coriolan.
44 Funcţia de edili ai plebeilor a fost înfiintată o dată cu in~titutia tribu-
nilor şi, probabil, la început, edilii er;iu folosiţi ca ajutoare ale aces·
tom sau exccutanti ai dispoziţii lor tribunilor.
45 De pc stînca tarpeianii, cxi tentă pe colina Capitoliană (nnde sc afla
templul Capitoliu), e-rau amnca.ţi criminalii şi trădătorii de ţară.
'farp+>ia fusese o wstalft care trăda e Roma ajutînd abinilor să
curercascfL Capitolin!. Drept recompensă, ea ceruse ace~tora să-i
d!'a cc pu.rta. fiecare sabin pe braţul stîng, deoarece luptă.tarii purtau
brăţftri pe acest braţ. Cînd a fost îmă să.şi primeasrft recompensa,
sabinii au înă.buşit-Q FUb scuturile lor, deoarece tot pe braţul stîng
îşi purt:Llt şi scuturile.
46 In l:!foria };(lfurulii, Pliniu relatează. rn din( a populară. că viperele
ronsnmft din măruntaiele mamei lor, croindn-şi drum rrin trupu1
acesteia pentru a se na„ te. Ca urmare, \ ipcra a d{!venit simbolul
trădruii de patrie.
47 Shakc~peare consideră că în eyicknţele păstratr in arhh·a templullli lui
Iupiter, de pe colina Capitolină, se în~criau numele cetăţenilor care
sr di Lingeau în slujba patriei.
48 Pliniu citcn.ză rn.znl banal al ~rroafPi r:irP imrori î~i m~nînr.i p11rrcii.

642
49 Aluzie la ma.rea int·<' II1 rt1 r1ue aleargă tigrul, men!imiată şi de natura-
listul Plini!i.
50 Arestc feluri de exerutii nu erau rnnoseufe la Ro.ma. Se ~tia insă dl
trasul pe roată exista. în Anglia şi l-'J·an ţa, în vremea lui Shakc-
,peare, iar rupere.a iu patru de cictrc rai a unor anrnniţi criminali
practic.a în Franţa .) Ol<lllda.
lil Mma e1·a considerată, .din ra.uza .fragilităţii sak, simbol al carartcrulu.i
om.e11esr .dispus spre ron«'.si:i ·§i renunţiili.
52 Acuzaţia e neînt-emeiatiL nefiind relu.ată nicitieri în N1pl'insul piC' ci şi
fiind contrazLă de mo dnl r.um Coriol(!J] respinge oferta consul ului
de ai ·e a('()rda n zrre.o.i parte din prada caJllmată Î1l rJ.zbuiul împu-
trfr.a voi eilor.
53 Plutarh relateazft că tribunii in·eforau f1 se YOtczr pc trilJuri ~i nn pc
centurii deoarecl', in modul acesta, mul ( imca săr;u·ilor se putea
manifesta mai putem ir.
Împărţirea pe triburi Îill]Jlica ili1·iziuni terit4lri.RI!', rnriind r·a
numii·, între donăzeri pină la treizeci -ş.i .c:inci. Ccnttuiilc erm1 în
număr de o sută nouăzcci•şi trei, fiind subdi\ll.imli ale cel01· tii1ci
clase 1n cnrf' era împăr{iti"i populaţia. în ftlllcţie de .a\-;ere. Ele fasC"seră
astfel stabilite, inrH noniizc-rj ~i 011t d<' centurii eTa:u control;ttc do
patricieni.
Plutarh afirmă că wtait>~'t pe cenhuii asigum o m.ajorifotc patri-
cienilor, în timp ce vota]'('a pe trilmri a asigur.Lt plebcilm· o majori-
tate de trei voturi l10tărînd astfel exilarea lui Coriola1m~.
M Plutarh relate:iză în mod amănunţit .!:fufa de raro Coriolan. a dat doYadă
în modul oum §i-a aecepG!t l'~larea din Boma ~i cum ~i-a încrnajat
familia disperată clin cauza s.ituaţiei în car.o se găseau cn toţii.
5b Thoma Elyot (1499?-lMG) lLUm:eştf', în eart.ea sa Prcccptotul, demo-
craţia .ateniană „un monstru rn multe rapctll", iar Plafon, în Rcpu-
blicfl vorbeşte de ..fiara cu multe capete"' referindu-se la nestatornicia
firii omeneşti.
W Conform tratlitiei indIBne, balaurii erau de dDuli, f.dtui: mili care tri1iau
în ml.a5tini, iar alţii .care tr.ă:ian ru mnnţj.
57 Monologul de faFt urmează î.ndeapro.ape rehlfarc.a lui Plutarh pri-
vitoare la ~neza ideii de a trece în fabiir.a duşmanilor Romei pentru
a se răzbuna pe ro ma.ni, clin cauza exilării lui.
68 Coriolan se referă la Roma pc r.arc vrea să o distrugă Ei să o trans-
forme într-1lll cîmp de luptă pc caro locuitorii săi uci§i sJ1 constitui•
hrana uliloI şi corbilor, păsări considerate nelipsite de pe cîmpurile
de luptă (v. în ace.st sens .şi 2 Hcnric al T'I-Tm, V, 2).
69 Replica .slujitorului ar.ată cii. în .epoca .elisabctani1 nobilii .îşi păstrau
bonetele pe cap cind şedeau la masă.
GO Consumarea usturoilllui era ~o.cotită nn fapt degradant ~i c..uacf.eiizînd,
în special, lumea cerşetorilor.

6 43
Gl .\ unspn'llcc·ea tlin C'ele .Juuiisprezece munci ale lui llermle a con,ta! în
uducerca nwrulor de aur, care acordau nr.murirea şi aparţinea.u zei( ci
!Tera (Tunona.). Grădina cu mămi rare le producea fusese tlată în
pnza nimfr!nr lTespnide, fiicele lui Atlas, Nrştiind nudo şu aJlii.
acnstra, HPrcnle se duse la Atlas şi-l con\insc să-i aducă el men·lc.
Pt•ntm n putea. face acest Jucm, Atlas îi ceru lui Jforculc să-i preia
şarcili a de a ( i nr pe capul şi mii nile sale bolta. cerească, ceea ce
Hrrcu!e 8e<"rpt~. Cîn<l îi a.duse merele, Atlas în ă. nu a mai vrut să
J'rria <usţinPl'Pa boltri cereşti şi numai cu mare greutate a r u~it
lfrrmlu' Rii-1 far(! ~ă-şi reia ~are ina dată de Zeus. După ce însă HN-
ndr a 1!11~<' nv•r•dc lui Eurysteus, ronfonn obliga(ici pe eare o awa,
ac·P,:fa din lll'Ul:·1 i lr dărui h1i ll1•reul1>, eare Ic drdică AIL>nci. Zt>(ia
ins(t IP n•s(i! ni ll1•spc ridPlor.
G:l Sh;1kt>'Jl' ill'l' 1•\a;.-rreat.ii spaimă pr t·arr " prn<lus-o voste:t trNrrii lui
Corioln n tl,.. puri ,.a vol~cilor.
63 Cnnform tr;idi(iPi, 111ltnrnl tic' marr :L1·1•a, o ptt!.Prc fa:;cin:mtli :is11prn
Jll\til11r 1·an• i "' ofPrt>au rînd erau aia.taţi, răsturnîn<lu-sl' cu h11rtilo
!nr alhe în "li'. •
G.1 C11 al!l' cnvintl', .JiC' t·~ Prii pP cîmirnl de hiptă, fie cii hu\ parfL' la 111lunii-
rik ~e11tdului„ l11t·1trilc în senat aYÎ11d perne.
G5 SffL rw 1111 fnu1 dt· a1tr ca tm g(•nc·ral ddorios.
6(1 l'11riulan o inn1eă pt• lnnooa, ocrotitoMt'a eăminnlui conjugal şi prin
nnnarP p11tîntl-o asigura pc \·irgilia tle comportarea. sa ca. soţ crc-
<lincios.
67 l'atricfan ruman l'arc a<lu.cse mari ,;cnidi Romei atîl în timp dr paco
cît ~i dl' rfizhoi. }fitrise cu cî!iYa ani înaintea evenimo11telor din piesă.
68 C;o rcnrgat, C'oriolan 1·a fi tm străin pentru Roma.
69 Plutarb n•lah'azfi C'ă sl'11atul a hotărit tuustruirca unui tern11l11 al f•·Jlll'i-
lor dedicat •wi[Pi l•'orLuna, zri(<t norumlni (v. 1'im1J11 dili _t/M11,
nota 11).
70 T"xtul original folni'r~tc termenul „b1itt<•ry" rarr poate fj interprrtat
ca „o Rah ft de humri", ceea ce ar constitui llil anacronjsm. L'nii
comen ta.tori consideră că se poate interpreta ~i ca „nn asalt zg<Jmo-
tus însoţit 11<:> ~trigi:ite şi urlete putrmict:".
71 )fen\iona.n'a d · cfttrc :.\Icnenitrn a !ni Alcxandm cel :\fare (35G 323
î.r.n.) constituie 1u1 alt anacronism, între acesta şi Coriulan fiind o
distanţă, în timp, de mai bine de 150 de ani.
72 PI t1tarh rclateaift cft la. >ostra rcnuntilrii lui Coriolan de a mai al:tra
Roma ronrnnii şi-au manifestat bucuria încununîndu-sc cu flori şi
aducîntl sacrificii zeilor ca. în cazul sărbătoririi unor mari Yirtorii.
El nu yorbrştc însă nimic de pre aprinderea unor focuri îr1 pic(.c
publice, în semn de marc bucurie, acesta ncfiiu<l. un obicei roman.
Obiceiul era îusă practicat curent 111 Anglia şi so manifesta••· în rnod
deosebit pn\ în timp inlli n te de scrierea pirsci.

644
 În eara zill'i de 2-l mari ic 1G03, cinll lacol> 1 a fosl proclamat
rrgc a,J AngJic.i, Hcnimrnlul a fo~t sărbătorit prin aprindrr<•a :t
11umeroa,sc fornri prctnlinilrui în Londrn - mnuiic;larc elf' btm1ric
rC1pctatl apui l:t 5 noiembrie tCfJ.3 eind a fl!>t (h•scojiPrit ~i zi"u!ăr­
nidt ,.Complotul prniului d\' p1t~tft'· pus la ralr d•· Guy Fawhs.
Ac.rsta izbuti~e impn'ună rn o ceatfl de con~pira.tori să inma~azi­
nczc un număr nweeiabil de butoair· rn praf de 1rn~t:"i, sub >ala <lin
palahil 'Yt'stminster, un\k a1·ert ,i't aib;i I<'!' a <lon:1 ii <·Pn mnuia
deschiderii l'arlamrut11l11i de ti:itrc însu~i rt'!,;l'lt· fo!'oh T, pP <·a1·!• 1·ato-
litii ii ronsidPrau că ar fi trfirlat muza lor. Hrz, '" fiind cn.toli\', ri
îl rr!'zn ~rră eit 1·:1 rdntrod11<·c catoli<'iRmul în Anglia, r!P1·l'n itft
iirotrstanlrl ,·nh JJcnric al \'111-l ea. I.Lcoli J. din pmtknP, p«strit
îns:J în totul starea dr lurruri rxi~tctită 'uli l~Ji z;dwta.
l'11 durnmrnt al timp1tlai rnrb\•Şt<' (k,prr· npriudNca ck rn!!'uri
( „bnn fir(·.") pc toale sl răzi lu Londrei, Ul' de h(' pt1lt :t fa.ce ari ,(. lnrrn,
pnp1t'a( in manifrstindit-şi burnria că regch' şi m 1111,rii par!:inv•nl ul ni
1rn nu \':1rnt Yictimc atrntalnrilor ~i rPrlnd <«1 ziua rc ~ped iYă. ,;i
fil' ( cmicl<·rată zi de 'ărbMn:•n·. C'a tll'HHl.l'<', 1lt• al nnd, în ziua de
5 nr1i1 mbrir, în Anglia. ~c aprind foc-uri mn.ri, î11 lornri tk~('lti~•',
c·l•piii ~i tinrrctul, mai ru su1m:i, rîntînd, jndud. :~i pril·ind fotnl. pc
( arr îl alimrnlrază mereu pîni"t no:iptca. tîrziu.
73 Hiuital i1dr-o 'ifna(ir rare îi ofrrea putere ~i po~ihilifatra dr a. :trord:t
fanlluri . .1unn1(i:i pc rnrc i-o adttcc Aufidins lui ('11riol:m na r.
~priji11ilfl tic nimic· din r·11prin:ul picsl'i şi niri din trarlucrrc:i 111.i
l'lttl<11h de către Th. Xerth.
U Această interprrtare a atilndinii lui Coriolan fa(ii de _\ufidin> ar p1dra
rcwlta din apr('ricrca lui Pl11tarh tă to(i romaml;m(ii Y(Jbtilur ii
C'instt•a u în motl <leo~('bit şi <ft trrlmiau să n.rrcptc sareinilc ~i atri-
bn(iilr pc !':\re li Ic slal,ilrn l'uriolan, ra un frl de ordine tUn parh•a
C'Olllandantului ~nprrm, rare era ci.
75 Arnz:tţia. .·P>Iaf(Jrul11i cii la i11d1l'ierea păeii rn ruma.nii Coriolan a rcnu11-
(at la f'ri"c prrtrn(ii de \k>păgubiri prntrn chl'it11iclilc }lC care le
ffirn~1·ri1 rnl8tii ]J<'n!ru p11rt:m•a războiului este contrnzbii în rc-
pli<·:t 111 mi\t(J:1rc a lui l'u1 iolan, în care accsl<t arati'~ că, <ln.toritf1
pră.zi lPr rlc război lualt' c·11 ocazia. tHCCJirii ct·lur opt cctă(i depen-
dente ck l~oma, Yolbl'Îi işi n•c·1q1l'ra~rrii a treia JMrlc <liu cltcltuicli.
7G Viind numit lrildfilur, Coriolan Î';'i pierde rnmpilllll şi ~c manifestă la
rîndt1I s:i n ,-iolcnt şi in su ltător în rPplica sa. finală în c:irc îşi exprimi•
şi indigmnra pcntm că ht~csr nnmit „băicţa5".
77 Coriol:rn rcrc ~ii i ~c prnnilă 1u1 \lucl jndiriar cu Aufidi11s şi nram11l ltti
conform (·l'dnlni c·aY:tkre. C' nwdic\'al. Şi în ace t caz ShakMprarc
trnn~p1rne l;i Itoma rcalitft\i C"ararteri ticc cn1!11i mcditt wst-

curopcan.

615
78 lu vrcmcl\ !ni Rl1akcspcarc, lirrahii asran atriliutin. de a orga11iza rere-
moaiilc cu,·cnite ia cadrnl funeraliilor regilor şi nobililor, prn1 la-
mhulu-le l'<'l't!'nţioş tit li. ri IP.
79 Ins mn ue rl•oliu. l:inr1eri• f i l:stitumu" r:arda fle Oll••are ii 11·l1r1 n1·Ht
ti îşi trnrn. iJ , nrma. lor. 'iinl"ile. l1il< a. r~t- n1 drfn : i ri jo"
Pluturl r iatte11fl ··r. nll tt1p \'1th·r-1-i HH apro h;H u nii~r ! r1 ·; 1 111 1
Coriolan ~J I-an iomonui1.tat Ul rn<1t;1 flr!<lt ·a
nuprt un timp, \~ ufstJi :111 qr111~ 1:~ i i ll "- J ; 1n~ dt· n1zb111 ~ · h r11111.1llll ,
fiind Îll\' ID~i, Auf1rlins om u ri! ·r. l1Lp" ş r ai1111~"Î nd "" n·rr , „, ,· ,111ra
din urmii.
80 ~fuzica ftwcbri.l C'nt lo:irte nu 1111n.tl11• „ 1r1 pr11 d1111_;i1,• rLmn.-1t:<' • 111
!'poca elisabetană.
SUMAR

Timon din Alena 6

Traducere do Dan Dutescu şi Leon D. Lcdtchi
Comentarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8~
I\ote . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Ilt-gelc Lear . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
Traducere de l\Iihnea. Gheorghiu
Comentarii . , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
Maebeth . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2!i3
Traducere de Ion Vinea
Comentarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329
Note ,_................................................ 354
Antoniu şi Cleopatra. . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367
Traducere de Leon D. Lcviţchi
Comentarii ......................................... , . . 471
Note .. .. . . .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . . .. .. .. .. .. . . .. .. .. .. .• 4!J2
Coriolan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 507
Traducere de Tudor Yianu
Comentarii . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . 623
Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 637
 Lector : DENTSA C'OMANESCU
'l' lmored:wtor : V lCTOR MAŞEK

*
Bun de tipar : 21.06.1008
Coli de tipar : 40,;;

*
Tiparul realizat sub comanda nr. no 179
la Combinatul poligrafic „ Casa Scînteii"
 SHAKESPEARE
TIMON DIN ATENA e REGELE LEAR e
MACBETH e ANTONIU ŞI CLEOPATRA
e CORIOLAN
Îmi pot imagina că mulţi se enervează
cînd aud că există o artă de a-l citi pe Shakespeare.
Oare se inalţa prin aceasta o barieră ?
V rea cumva să însemne :
„ Plecaţi de-aici,
nu cutezaţi a vă apropia de acest geniu !" ?
Există oare aici un templu al artei,
în care n-ai voie să intri
decît dacă-ţi scoţi încălţămintea ? Trebuie mai întîi
so parcurgi volume groase, să iei lecţii,
să treci un examen ?
Cum poate f i oare greu să citeşti piese de teatru
care se numără printre cele mai frumoase din
literatura universală ?
Fireşte că nu asta am vrut să înţeleg .
Dar cînd cineva îmi spune :
„N -ai nevoie de nimic pentru a -l citi pe Shakespeare",
nu pot decît să-i răspund : „lncearcă !"
BERTOLD BREC HT . 1951