Sunteți pe pagina 1din 16

Ecologia – o şansă pentru mileniul trei

Ecologia – o ş ans ă pentru mileniul trei Nr. 12 (310) Decembrie 2017 Publica ţ
Ecologia – o ş ans ă pentru mileniul trei Nr. 12 (310) Decembrie 2017 Publica ţ
Ecologia – o ş ans ă pentru mileniul trei Nr. 12 (310) Decembrie 2017 Publica ţ

Nr. 12 (310)

Decembrie 2017

ş ans ă pentru mileniul trei Nr. 12 (310) Decembrie 2017 Publica ţ ie de ecologie,

Publicaţie de ecologie, turism şi cultură

Director: Alecu Reniţă

CColindolindăăttoriori dindin satulsatul ColicColicăăuuţţii,, BriceniBriceni FFoto:oto: MihaiMihai VengherVengher
CColindolindăăttoriori dindin satulsatul ColicColicăăuuţţii,, BriceniBriceni
FFoto:oto: MihaiMihai VengherVengher
Alecu RENIŢĂ BUCURIA ÎNTÂLNIRII L una decembrie este ușa prin care ne intră în casă
Alecu RENIŢĂ
BUCURIA ÎNTÂLNIRII
L una decembrie
este ușa prin care
ne intră în casă
oamenii dragi și sărbă-
torile de iarnă. Întâlni-
rile cu fiinţele apropiate de la sfârșitul și
începutul anului ne aduc multe bucurii
și emoţii, ne răscolesc sufletul, reînviind
minunata lume a copilăriei prinsă între
alaiul de colindători și cetele de urători,
între ninsorile fascinante și troienele cât
porţile gospodarilor, între zâmbetul bla-
jin al părinţilor și dărnicia fără margini a
bunicilor cu mesele întinse și încărcate de
bucate incredibil de gustoase. Crăciunul,
Steaua, Revelionul, Semănatul, Capra,
Sorcova, Sfântul Vasile, Plugușorul intrau
cu multă splendoare și cu sunete de zur-
gălăi în sat, băteau la fiecare fereastră
de creștin și invitau oamenii să uite de
grijile zilnice, să se înfrăţească între ei
și să trăiască împreună bucuria Nașterii
lui Hristos, să salute cu chiote și veselie
sosirea Anului Nou. Spectacolul magic al
sărbătorilor de iarnă cuprindea întreaga
comunitate și se revărsa într-o bucurie
generală, de răsuna satul de – Aho, aho,
copii și fraţi, – până la – Roata, măi!,
și – Să trăiţi, să-nfloriţi, La Anul și la
mulţi ani! Oricât de mult s-ar tehnolo-
giza societatea, ar fi nespus de frumos să
păstrăm și pentru generaţiile din mileniul
trei, acea lume fabuloasă a ritualurilor de
iarnă, când Moș Crăciun venea cu sania
prin nămeţi în fiecare sat, dezlega sacul
burdușit de cadouri și mângâia, pe obrajii
rumeniţi de ger, toţi copiii cuminţi din
Moldova.
Să nu uităm că înainte de începerea
sărbătorilor de iarnă, de petrecerea anu-
lui vechi și întâmpinarea celui nou, oame-
nii gospodari stau la sfat, pun ţara la cale
și schiţează planuri de viitor. Îndrăznim
și noi, cei care facem de 27 de ani revista
NATURA, să ţinem sfat cu cei peste 40
de mii de cititori, să vă îndemnăm să
aveţi în continuare încredere în propriile
forţe, să vă păstraţi dreaptă coloana ver-
tebrală, să fiţi mândri de ceea ce faceţi și
să vă simţiţi stăpâni pe pământul nostru
strămoșesc. În redacţie, cunoaștem foarte
bine cine sunt cititorii revistei NATURA.
Nu exagerăm cu nimic, când afirmăm că
dumneavoastră, reprezentaţi avangarda
în diferite colective și fruntea localită-
ţilor moldovenești. Iar cei care ne citesc
și sunt deocamdată elevi, adolescenţi și
studenţi, vor deveni în viitorul apropiat
cetăţeni activi, buni profesioniști și patri-
oţi, ei asumându-și responsabilitatea să
reîntregească Ţara și să ne integreze în
civilizaţia europeană. În călimara din
redacţie, de unde luăm subiectele pentru
materiale, nu se află cerneală, ci întreaga
dramă a Basarabiei și lupta ei eroică de a
supravieţui și de a învinge. Orice număr
de NATURA care vă intră în casă, bibli-
otecă, școală sau primărie a fost gândit
ca o doză de curaj, de argumente și de
muniţii pentru luptătorii din teritoriu,
pentru toţi cei care și-au legat destinul
de Moldova, de fiinţa ei românească, de
patrimoniul cultural și natural al între-
gului spaţiu „de la Nistru până la Tisa”.
Nu ascundem că în fiecare rând scris, am
strecurat conștient, substanţa vie a limbii
române, dragostea noastră pentru Basa-
rabia, pentru Eminescu, Blaga, Vieru,
Brâncuși, Racoviţă, Mehedinţi, Enescu,
Iorga, Stere, Pelivan, Stroescu, pentru
marii voievozi și făuritori ai României
eterne, pentru poporul nostru care își
are rădăcinile fără de moarte de dincolo
de Nistru până dincolo de Carpaţi și de
Dunăre. Zbaterea neîntreruptă a minu-
naţilor mei colegi din redacţie pentru
Natură, Nistru și Prut, pentru păduri
și biodiversitate este o zbatere pentru
o
viaţă normală și sănătoasă, pentru ca
generaţiile de azi și de mâine să poată
să savureze frumuseţile copleșitoare ale
peisajelor moldave, să poată să alerge prin
ierburile înrourate, să poată să se bucure
de locul de trai și să fie demni de Ţara
lor reîntregită. Tot ce aducem miilor de
cititori, lună de lună, timp de 27 ani, sunt
fărâme din sufletul nostru, din dragostea
și
credinţa noastră că nici un om nu poate
fi
lăsat în deznădejde și singurătate, că
fiecare merită să simtă sprijinul și căldura
fratelui de neam și sânge, că oricine poate
da și lua lumină din ochii aproapelui. Iar
revista NATURA a fost și a rămas priete-
nul fidel, aproapele tuturor oamenilor de
bună-credinţă din Basarabia, de la care
a luat și a dat lumină și iubire. Revista
NATURA nu poate rămânea singură, fără
abonaţi și cititori, fără dumneavoastră.
Ar arăta ca o pasăre de zboruri înalte,
cu aripile zdrobite. Dumneata, dragă
cititorule, îi hotărăști viitorul în această
lună de decembrie, fiindcă fără o familie
mare de abonaţi, colectivul redacţional
nu poate funcţiona. Ne dorim foarte mult
să trăim împreună bucuria întâlnirii și în
anul 2018, an cu o încărcătură simbolică
pentru tot neamul românesc.
Vin ninsorile cele mari, jinduite de
copii, care vor aduce tulburătoarele
sărbători de iarnă și mirosul de cetină
verde. Pe lângă casele uitate, săniile altor
timpuri vor trece în goană cu oamenii
dragi, care ne vor căuta în van, împrăști-
ind amintiri și doruri nespuse. Din ceruri
roiurile de fulgi vor porni să acopere cără-
rile copilăriei și nostalgiile anilor călători.
Un cor de copii, cu colinda pe buze, va
deschide poarta spre Noul An. Viaţa va
curge cum a curs, pe un portativ etern.
Să ne bucurăm de întâlnirile cu oamenii
dragi, să privim împreună la Steaua care
sus răsare și să ne dorim – La mulţi ani
cu sănătate!
DESCOPER Ă MOLDOVA! Decembrie 2017 RRăăuutultul înîn apropiereapropiere dede FurceniFurceni P Printre rintre s

DESCOPERĂ MOLDOVA!

Decembrie 2017

DESCOPER Ă MOLDOVA! Decembrie 2017
RRăăuutultul înîn apropiereapropiere dede FurceniFurceni
RRăăuutultul înîn apropiereapropiere dede FurceniFurceni

PPrintrerintre sstânciletâncile ddee lala FurceniFurceni

ccuvântuluiuvântului IIspitaspita „Soarele-i mai palid, Ziua e mai mică. Nu mai cântă-n ceruri Vesel
ccuvântuluiuvântului IIspitaspita
„Soarele-i mai palid,
Ziua e mai mică.
Nu mai cântă-n ceruri
Vesel rândunica.
Răutu-și cotește
Pe sub stâncă valul
Dragă-mi este vatra,
Scump îmi este neamul.”
(Mihai Cucu, furcenean)

C ând ajungi în inima Orheiului Vechi, îți scoți sufletul din lesă și îl lași să zburde. E imposibil să-l oprești până când nu vizitează și alte locuri frumoase din

perimetrul rezervației cultural-naturale cu același nume. Cel puțin așa pățesc eu de fiecare dată când iau drumul acestui canion al Răutului: vreau și colo, și dincolo, mi se pare că simultan în zeci de locuri se întâmplă lucruri interesante și eu trebuie să ajung neapărat să văd despre ce e vorba.

merge mai departe în trecut. Din antichitate s-au perindat multe vetre, dintre care unele n-au mai rezistat tăvălugului istoriei. În pre- zent știm de o cetățuie amplasată la nord-est de Furceni, pe un cap de deal împădurit de pe malul stîng al Răutului. Este vorba de așezarea fortificată Furceni-Selitra, datînd din secolele IV-III î.Hr. Istoria mai vorbește de încă una: o cetate de lemn și pământ numită Furceni-

Cot, situată la un kilometru și jumătate de sat, pe malul drept al Răutului. Este interesant faptul că vatra veche a satului se afla și ea peste Răut, în direcția nord-est față de cea actuală. Situată probabil la poalele stâncilor și des inundată de Răutul care pe atunci nu era încorsetat de atâtea baraje (nici pomeneală de centrale hidroener-

getice), vatra, cunoscută ca „sub Holm”, n-a avut șanse să prindă rădăcini, așa că s-a mutat pe un

loc potrivit. Chiar dacă nu stai bine cu geo- grafia sau cu orientarea în spațiu, la Furceni n-ai nevoie de hartă și nici de ghid, pentru că vezi împre-

nevoie de hartă și nici de ghid, pentru că vezi împre- Silvia URSUL atenția în acest

Silvia URSUL

atenția în acest sat a fost cimitirul situat chiar în curtea bisericii din centrul satului – o rămășiță

a trecutului ce ne arată care era

tehnica de organizare a spațiului rural medieval. Astăzi nu se prea respectă aceste orânduieli, dar îmi place să observ cum predecesorii noștri își așezau morții în mijlocul lor și în jurul simbolului care îi

unea în viață și în moarte: biserica. Am mai văzut acest tipar în câteva localități din Republica Moldova,

și toate vorbesc cu mândrie că sunt

sate vechi, înfipte în pământ din

vremuri apuse și că au fost martore

la multe capricii ale timpului.

De altfel, satul Furceni a fost atestat documentar în 1626. Aces- te cifre nu înseamnă mai nimic pentru cei care știu că aici istoria

Numai că în această nebunie meandroasă a stâncilor rare- ori se întâmplă ceva ieșit din comun. Canionul stă țeapăn, Răutul susură, de undeva

din înalturi se aude câte o pasăre

de pradă, dinspre localități răzba-

te un fierestrău electric. În rest, e liniște și pace, calm și nemișcare,

iar eu înțeleg că tocmai asta cău-

tam aici: un loc în care să-mi țiuie

urechile de singurătate și inima să

mi se bucure de frumusețe. Așa

am găsit drumul spre Furceni,

un alt sat din raionul Orhei și

din rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi. Puțini știu că această așezare e una de referință

în cadrul rezervației: majoritatea turiștilor se înghesuie la Butuceni, ferm convinși că Orheiul Vechi nu mai are cu ce să-i surprindă. Aici e locul perfect în caz că vrei să te bucuri de Natură de unul singur fără să dai peste turiști, pentru că

nu vine mai nici unul. Cu toate

astea, stâncile calcaroase de pe Răut sunt la fel de spectaculoase și aici, iar căsuțele cu stâlpi din piatră cioplită îți fac ochi dulci și te îndeamnă să rătăcești pe ulicioarele întortocheate.

Primul lucru care mi-a atras

AAleculecu ReniReniţţăă cucu elevielevi dede lala Furceni,Furceni, dupdupăă oo leclecţţiiee ddee
AAleculecu ReniReniţţăă cucu elevielevi dede lala Furceni,Furceni, dupdupăă oo leclecţţiiee
ddee educaeducaţţieie ecologicecologicăă

jurimile ca în palmă. De pe dealul situat chiar la intrarea în sat se vede foarte bine un șirag răsfirat alcătuit din localitățile Lazo, Piatra și Jeloboc. Spre stânga se întinde orașul Orhei, iar în dreapta, peste șirurile de roci care însoțesc albia Răutului, stau cuibărite satele Trebujeni și Butuceni. Totul în jur e piatră și apă, două elemente ce se însoțesc cale de zeci de kilometri și acceptă din când în când între ele un pod de legătură pentru cei care au treabă prin zonă. Pe toată lungi- mea lui, acest canion este brăzdat de patrulatere pe post de intrare în stâncă: de aici se tăia și se scotea piatra, iar oamenii din partea locu- lui, meșteri la cioplit, dădeau viață și formă blocurilor reci de piatră. Aici, în ținutul Orheiului, așezat comod între Răut și Nistru, taina cioplitului în piatră s-a transmis de la o generație la alta ca un fel de moștenire de familie. Aproape fiecare gospodar se mândrește cu coloane de piatră care îi sprijină porțile, iar unii mai creativi și-au permis să cioplească în piatra dură tot felul de simboluri, decoruri și chiar povești care poate vor dăinui peste veacuri. În partea aceasta a țării stâncile se întrec una pe alta în măreție și splendoare. Vă invit să explorați satul Furceni și împrejurimi- le, să vă întovărășiți cu Răutul prin fâșiile de plopi foșnitori, să admirați soarele care se ascunde devreme după roci și lasă loc tărâ- mului umbrelor. Zona e frumoasă vara și spectaculoasă iarna. E primitoare în orice zi, cu simpla condiție să admirăm ce vedem, să nu lăsăm gunoaie, să luăm cu noi doar amintiri frumoase.

PPeisajeleeisajele RRăăuutuluitului
PPeisajeleeisajele RRăăuutuluitului
dddddddddddddddddddddddd
dddddddddddddddddddddddd

IInvitaţienvitaţiellaallecturăectură

Bunelemaniere

sau

CarteaVirtuţilor „O carte bună poate deve-

ni

cel mai fidel ghid în viaţă.

O

carte, premieră în materie,

adevărat izvor privind „Bunele

maniere sau Cartea Virtuţilor” pentru copii, adolescenţi, părinţi

și profesori, nu poate decât fi

binevenită în Republica Moldova

și în tot spaţiul românesc”. Astfel

începe Prefaţa scrisă de Iurie Colesnic, Maestru al Literatu-

rii, la cartea semnată de Oreste Tărîţă, șeful Catedrei de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale

a Academiei de Administrare

Publică. Autorul are o experiență vastă în domeniu - a fost prim secretar la Ministerul Afacerilor Externe, șef-adjunct al Secţiei Relaţii Externe și șef al Serviciului Protocol de Stat al Parlamentului Republicii Moldova.

Protocol de Stat al Parlamentului Republicii Moldova. Ediţia reprezintă un ghid de comportament civilizat și se

Ediţia reprezintă un ghid

de comportament civilizat și

se recomandă, în mod firesc,

drept o lucrare de referinţă pentru persoane din orice sferă de activitate umană și toţi cei îndrăgostiţi de lumea fasci- nantă a bunelor maniere și de frumoasele valori comporta- mentale. În Prefaţă aflăm că cititorii sunt purtaţi prin lumea frumoaselor tradiţii și obiceiuri antice, medievale, moderne și contemporane. „Bunele mani- ere sau Cartea Virtuţilor” este recomandată pentru toate insti- tuţiile de învăţământ modern, pentru toate persoanele și fami- liile care se respectă, fiind încăr- cată cu răspunsuri calificate la întrebări și preocupări din cele

mai diverse - armonie, politeţe, forme de salut, arta conver- saţiei, folosirea telefonului și scrierea mesajelor, stiluri de servire a bucatelor, diferenţele culturale, comportamentul în locurile publice, bunele mani-

ere în lăcașul sfânt, aniversarea majoratului, virtutea tinerilor, cadourile, limbajul florilor și

al

culorilor etc. Ediţia conţine

și

impresionante poveţe ale lui

Ptah Hotep scrise în Egiptul Antic între anii 2500- 2400 înainte de Hristos, precum și cele care au văzut lumina zilei

în perioada creștină.

Cei interesaţi pot procura cartea din librăriile din Chi- șinău („Făt-Frumos”, „Emi- nescu”, „Libris”, „Pace” etc.), sau pot contacta direct autorul (Oreste Tărîţă – 069810276).

22
22

Culoarea primăverii se regăsește în flori, cea a iernii o poți afla doar în imaginație. Ward Elliot Hour

Decembrie 2017 GONG! Milioane de oameni vor r ă mâne f ă r ă ap
Decembrie 2017 GONG!

Decembrie 2017

GONG!

Milioane de oameni vor rămâne fără apă

O pinia publică s-a încins, în sfârșit, pronunţându-și

îngrijorarea în privinţa activităţii hidrocentralelor

ucrainene pe Nistru. Pe parcursul a zeci de ani,

revista NATURA și Mișcarea Ecologistă din Moldova, au abordat continuu subiectul Nistrului, a barajelor și hidro- centralelor care îl sugrumă. Din păcate, de multe ori eram singuri pe baricade, iar în comisii unde se luau deciziile privind soarta Nistrului alţii au fost incluși.

deciziile privind soarta Nistrului alţii au fost incluși. Lilia CURCHI Proiectate și construite parţi- al pe

Lilia CURCHI

Proiectate și construite parţi- al pe timpul Uni- unii Sovietice, hidoasele insta- laţii ne distrug și ne seacă fluviul Nis- tru, principala sursă de apă pentru milioane de cetăţeni. Alecu Reniţă, președintele Mișcării Ecologiste din Moldova, a văzut primele semnale ale dezastruosului impact încă acum 30 de ani, de atunci abordând subiectul neîncetat. „După darea în exploatare a hidrocentralei de la Novodnestrovsk, debitul Nistrului s-a înjumătăţit, iar în „orele de vârf” se micșorează de 3-4 ori. Inundaţiile și viiturile naturale au încetat, nivelul apelor subterane a scăzut, mii de izvoare și sute de pârâ- iașe au dispărut. Fluviul a început să-și piardă capacitatea naturală de

oxigenare și purificare, declanșându-

se un lanţ de procese degradante legate

de „înverzirea” apelor, dispariţia ihtiofaunei și a diversităţii biologice, înnămolirea limanului. Modul de funcţionare a ecluzelor de la barajul de la Novodnestrovsk bazat pe deschi- derea și evacuarea stratului de jos al apelor, cu o temperatură de 6-70 C,

a distrus ihtiofauna de la Naslavcea

până la Soroca. Abia după 170 de km de la ecluze, temperatura apei Nistrului ajunge la 13-150 C, tempe- ratură care permite reproducerea unor specii de pești” (Serialul de memorii

„Nistru-87”, revista NATURA, nr. iunie 2017). Infrastructura conţine astăzi două hidrocentrale la Novod- nestrovsk și Nahoreanî, o Centrală Hidroelectrică de Acumulare prin Pompaj și un lac tampon de reglare a debitului și temperaturii apei în Nistru. Dar, Ucraina are intenţia de a continua proiectul de sorginte sovietică și a construi în amonte

o cascadă de șase hidrocentrale. Pentru a-și realiza planul, Ucraina negociază cu Moldova un Acord de funcţionare a complexului hidroe- lectric Nistrean. Negocierile se fac în secret, fără consultarea societăţii civile și a populaţiei, în mare grabă - se preconizează aprobarea acestuia până la sfârșitul anului 2017. Acest lucru a fost anunţat de mai mulţi experţi care au semnat un Apel public către Guvernul Republicii Moldova,

Cabinetul de Miniștri al Ucrainei, Comisia Europeană și alte peste 15 instituţii internaţionale. „Dacă nu va suferi modificări esenţiale, acest Acord va conduce la degradarea și distrugerea ecosistemelor din cursul inferior al râului Nistru și va genera costuri economice enorme pentru

identificarea unor surse alternative de apă potabilă care pot varia de la câteva sute de milioane la peste un miliard de dolari”, spun experţii din R. Moldova. „Trei milioane de oameni din Republica Moldova și peste un milion de oameni din regiunea Odessa vor rămâne fără sursa principală de apă potabilă. Populaţia de pești și păsări care populează acest spaţiu acvatic vor descrește semnificativ. Iar din cauza scăderii debitului natural al râului, în apă va crește dramatic concentraţia substanţelor nocive, care se revarsă în râu în urma activităţii umane –

NNistrulistrul llaa intrareintrare înîn RepublicaRepublica MoldovaMoldova
NNistrulistrul llaa intrareintrare înîn RepublicaRepublica MoldovaMoldova

agricultură, canalizare, activitate industrială”, spun autorii Apelului. Experţii vorbesc chiar de o posi- bilă catastrofă umanitară, or, în lipsa apei, sute de mii de cetăţeni vor fi nevoiţi să părăsească zonele afecta- te. „Consecinţele acestui Acord vor antagoniza pentru mult timp relaţiile între Republica Moldova și Ucraina și ar putea servi drept o nouă sursă de conflict în regiune. Nistrul deja pierde anual cel puţin 1,3 miliarde de metri cubi de apă și va pierde și mai mult dacă acest Acord va fi negociat pe ascuns și aprobat în această formă”, se arată în Apelul Public. Semnat de cunoscuţi lideri de opinie, prin- tre care: Alecu Reniţă, Ion Sturza,

Arcadie Barbăroșie, Ilia Trombiţchi, Valeriu Munteanu, Dorin Dușciac, Igor Munteanu,Victor Parlicov, Ion Efros și alţii, documentul cere respectarea tratatelor europene și internaţionale la care ambele state sunt parte, publicarea proiectului actualizat al Acordului privind func- ţionarea complexului hidroelectric Nistrean, împreună cu toate anexele, și supunerea acestuia consultărilor publice, renunţarea la ideea de a semna în grabă și cu orice preţ acest Acord până la sfârșitul anului 2017. Deocamdată, nu au fost făcute publice reacţiile de răspuns ale insti- tuţiilor vizate în Apelul lansat la data de 22 noiembrie 2017.

Recent, în presa din R. Moldova și din Ucraina au apărut mai multe subiecte dedicate planurilor ucrainenilor, situaţiei dramatice în care a ajuns fluviul, impactului ireversibil la care suntem martori. Vă propunem în continuare un subiect publi- cat în Ucraina și tradus de colegii de la Jurnal de Chișinău.

Cum hidrocentralele omoară Nistrul

H idroenergeticienii ucrai- neni visează să constru- iască pe Nistru șase noi

hidrocentrale, costul cărora con- stituie peste 13 miliarde de lei. În urma acestor construcţii ar putea să sufere milioane de oameni din Ucraina și Republica Moldova care au apă potabilă din acest fluviu, iar

localităţile în care sunt planificate aceste obiective ar putea să ajungă sub apă. În plus, autorităţile as- cund sistematic amploarea acestei catastrofe, care este inevitabilă după apariţia noilor centrale.

Sprijinindu-se într-un băţ, baba Maria, o locuitoare a satului Monastirok, regiunea Ternopol, se uită la râul Siret, un afluent al Nistrului, și își amintește de vremurile în care această apă era repede și adâncă. Acum 50 de ani, la 10 kilometri în amonte, a fost construită Hidrocentrala Karsperovsk, după asta, debitul s-a diminuat și râul mândru, de munte, de odi- nioară s-a transformat într-o mlaștină liniștită, pe care o poţi trece lejer. Pentru construcţia acestei hidrocentrale au fost strămutaţi mai mulţi locuitori ai satului. Baba Maria își amin- tește și acum de faptul cum își desfăceau vecinii casele lor. Acum acolo unde erau pe vremuri casele acestor oameni e numai apă. Femeia se uită la o casă a foștilor ei vecini, familia Gheramciuk, care nu voia în ruptul capului să-și dărâme adăpostul. Recent, pe fosta vatră a satului au apărut niște insule unde se plimbă cocostârcii prin stuh. „Casa familiei Gheramciuk stă deasupra apei din 1963 și nu are nicio crăpătură”, răsuflă cu încântare bătrâ- na. Strămutarea este un proces foarte anevoios, pentru că oamenii trebuie să lase după ei un loc pustiu, ideal de pustiu. Autorităţile îi obligau

pe oameni să-și dărâme casele cu mâinile lor, să aleagă materialele de construcţie, să strângă tot gunoiul, să taie livezile, să dea foc la crengi și să astupe fântânile.

Întâlnirile secrete

Conform legii, construcţia celor șase hidro- centrale nu poate fi făcută fără acordul autori- tăţilor locale. Consiliile regionale Ternopol și Ivano-Frankovsk au adoptat deja decizii pri- vind interzicerea construcţiilor hidrocentrale- lor pe teritoriul lor. Doar autorităţile regionale din Cernăuţi nu se grăbesc să tragă concluziile, considerând că acestea sunt pripite. Energeticienilor le convine faptul că în Ucraina nu există procedura informării pre- liminare a populaţiei locale, iar legislaţia cu privire la organizarea audierilor publice este cu totul imperfectă. Investitorul, compania de stat Ukrhidroenergo, face de obicei aceste acţiuni doar pentru a fi bifate. De exemplu, când Ukrhidroenergo a invitat conducătorul unei asociaţii nonguvernamen- tale, „Centrul Naţional Ecologic”, pentru o ședinţă comună, pentru a discuta pericolele ecologice ale realizării programului de dez- voltare a hidroenergeticii, întrunirea a fost ascunsă de ochii lumii. Mai mult, nu au fost invitaţi jurnaliștii, nici reprezentanţii organi- zaţiilor non-guvernamentale. Totodată, au fost invitaţi aproximativ 100 de hidroenergeticieni care au criticat, trei ore la rând, ecologiștii. A doua zi după discuţiile aprinse, pe site- ul oficial al Ministerului Energeticii a apărut știrea cu titlul „Oamenii de știinţă și societa- tea civilă sprijină aplicarea Programului de dezvoltare a hidroenergeticii până în 2026”. Secretarul de presă al acestei instituţii nu a scris niciun cuvânt despre observaţiile ecolo- giștilor privind acest program guvernamental.

Furturi şi abuzuri

Ukrhidroenergo planifică să cheltuiască pentru construcţia celor șase hidrocentrale peste 20 de miliarde de grivne. În plus, devizul

de cheltuieli privind costurile proiectului nu a fost făcut public. Director al Ukrhidroenergo este din 2011 Igor Sirota. Anume în timpul

conducerii acestuia reprezentanţii organelor de drept au depistat activităţi ilegale în cadrul acestei companii. În 2014, administraţia Ukrhidroproiekt, compania care proiectează aceste centrale, a fost acuzată, în cadrul unui dosar penal, de fals în actele contabile. Oamenii legii au înregistrat abuzuri la contractarea unor agenţi economici pentru efectuarea unor lucrări proiectate. În același timp, Inspectoratul Financiar de Stat din Ucraina a constatat că Ukrhidroenergo

a provocat statului pierderi în urma indicării

în actele sale a unor lucrări la costuri umflate. Și Procuratura Generală a Ucrainei a deschis un dosar penal în cazul furtului unor mijloace de stat de către angajaţi ai Ukrhidroenergo în perioada 2010–2014.

Dezmăţul energetic

Hidroenergeticienii consideră că hidro- centralele nu dăunează naturii mai mult decât instalaţiile eoliene și cele solare. Ecologiștii însă consideră că argumentele lor nu sunt luate în serios de către Ukrhidroenergo. „Un asemenea dezmăţ ca în Ucraina nu există nicăieri când ne spun ecologiștii: ‚Nu vom permite, pentru că nu vrem!’. Nu trebuie să operăm cu lozinci! Nu pot să înţeleg ce fel de consecinţe ecologice”, a declarat cu încăpăţâ- nare Igor Sirota la adunarea energeticienilor menţionată mai sus. Cercetătorii Institutului Ecologiei Carpaţi- lor din Ucraina au răspuns la această întrebare

a lui Sirota. Oamenii de știinţă din Ucraina

au cercetat proiectul preliminar al celor șase hidrocentrale pe Nistrul superior și materia- lele știinţifice din ultimii 35 de ani, ajungând la concluzia că proiectul este unul criminal, pentru că va duce la distrugerea completă a Nistrului. Un dialog violent se desfășoară între apărătorii naturii și energeticienii lobbiști la cel mai înalt nivel de stat. Ministerul Ecologiei

din Ucraina s-a pronunţat împotriva celor șase hidrocentrale dacă nu există o confirmare a securităţii ecologice, însă Ministerul Energe- ticii a ignorat această poziţie. Vladimir Groisman, premierul Ucrainei, afișează un acord deplin cu Ministerul Energe-

ticii. El a semnat o dispoziţie guvernamentală privind adoptarea Programului de dezvoltare

a hidroenergeticii până în 2026, care prevede

construcţia celor șase hidrocentrale. Relevăm că acest program a fost elaborat cu o mulţime de încălcări și fără a se lua în calcul observaţiile ecologiștilor.

Moldova va suporta totul

Republica Moldova va ignora faptul că Ukhidroenergo nu își îndeplinește obligaţiile privind asigurarea unui debit constant pe teritoriul său, 120 de metri cubi pe secundă. Potrivit datelor Serviciului Hidrometeo- rologic de Stat din R. Moldova, acest debit este înregistrat doar în orele de vârf, iar în cealaltă perioadă a zilei scurgere nu există. În februarie 2010, premierul Moldovei, Vlad Filat, și prim-ministrul Ucrainei, Iulia Timo- șenko, au semnat un protocol secret privind recunoașterea întreprinderilor ucrainene și a

altor obiective pe teritoriul R. Moldova, care au fost în subordonare unională până la 1 decembrie 1990. În baza acestui protocol, Ucraina are pe teritoriul R. Moldova partea moldovenească

a barajului de la Naslavcea. Această decizie a

fost ascunsă de cetăţenii R. Moldova, iar partea ucraineană a îngrădit acest obiectiv de șase hectare pe teritoriul moldovenesc. Guvernul Moldovei nu face nimic pentru a împiedica

distrugerea Nistrului.

Lyubov VELICHKO (Ucraina), Ilie GULCA (Republica Moldova)

Această investigaţie a fost realizată cu spri- jinul reţelei internaţionale a jurnaliștilor de investigaţii „N-vestigate”.

Concluzia logică a oricărui sfârșit este un nou început. P. Botezatu

33
33

ACTUALITATEA

Decembrie 2017

ACTUALITATEA Decembrie 2017
 

CAMPANIE

 

REVISTA NATURA PENTRU BAŞTINA MEA

Î n campania de abonare pen- tru anul 2018, revenim cu tradiționalul îndemn de a con-

tribui la educarea ecologică a elevilor din școala natală sau alte instituții de învățământ dragi sufletului dvs., prin abonarea lor la revista NATURA.

 

5 abonamente pentru Văleni

 

Marcela Andoni este tânăra care a crescut cu revista NATURA. Astăzi, fiind departe de casă, în SUA, s-a gândit să ofere un dar deosebit pentru cinci elevi din școa- la natală – câte un abonament pentru 2018 la revista NATURA. Un gest frumos, din inimă, pentru cei dragi de Acasă!

 

15

abonamente pentru Rudi,

Soroca şi Chişinău

 

A devenit deja o tradiție și pentru profesorul Valentin Așevschi să ofere drept cadou câte un abonament la revista NATURA. Pentru anul 2018 de acest dar se vor bucura Gimnaziul de la Rudi, baștina sa, Biblioteca de copii de la Soroca, studenți eminenți de la Facultatea de Ecologie și protecția mediului, Universitatea de Studii Politice și Economice Europene „Constan- tin Stere”.

 

10

abonamente

pentru Sărătenii-Vechi

 

Corneliu Mârza, managerul companiei „GLOBECO International”, originar din Sărătenii-Vechi, Telenești, a promovat dintotdeauna educația ecologică. Pentru că ține la baștină și la consătenii lui, a oferit 10 abonamente la revista NATURA pentru anul 2018.

 

10

abonamente

de la REC-Moldova

 

Victor Cotruță, prietenul revistei NATURA de la Centrul Regional de Mediu, a perfectat 10 abonamente pentru anul 2018, care vor ajunge la Liceul Teoretic Hârtopul Mic din Criuleni, Grădiniţa de copii și Gimnaziul de la Hârtopul Mare, precum și la Biblioteca publică și primăria Hârtopul Mare din Criuleni.

Fiți și Dvs. parte a campaniei noastre! Oferiţi în dar un abonament pentru anul 2018 la revista NATURA!

în dar un abonament pentru anul 2018 la revista NATURA! Serviciile ecosistemice – capitalul natural care

Serviciile ecosistemice – capitalul natural care ne înconjoară

R elaţia cu natura este un element esenţial în existenţa omenirii, iar rolul nostru este foarte mare

atât în exploatarea darurilor naturii,

cât și în protecţia acestora.

darurilor naturii, cât și în protecţia acestora. Elena SCOBIOALĂ Natura este reprezentată de elemente

Elena SCOBIOALĂ

Natura este reprezentată de elemente complexe pe care noi le numim ecosisteme naturale și semi-naturale, acele medii geografice în care există un ansamblu de organisme vege- tale și animale care interacţionează. Păduri, pajiști, lacuri, râuri, mlaștini, peșteri, terenuri agricole etc. unde vieţuiesc plante, animale, păsări, insecte care se influenţează reciproc și există într-un ciclu continuu. Spre exemplu, o pajiște este un ecosistem în care insectele poleni- zează florile și ierburile. Vitele se hrănesc cu aces- te plante, iar bălegarul, descompus de organis- mele din sol, contribuie la hrănirea pământului în care cresc plantele. Fiecare element al ciclului depinde de alte elemente pentru a supravieţui. În așa fel, fiecare ecosistem ne oferă nouă, oamenilor, beneficii sub formă de bunuri și servicii. Cercetătorii au identificat patru tipuri diferite de servicii ecosistemice, toate fiind vitale pentru noi: serviciile de aprovizionare sau pro- ducţie furnizează bunurile, cum ar fi hrana, apă potabilă, lemnul și fibrele; serviciile de reglare controlează clima și precipitaţiile, cantitatea și calitatea apei, asigură reciclarea naturală a deșeurilor și prevenirea răspândirii bolilor; serviciile culturale se referă la valoarea estetică

a peisajului, frumuseţea, inspiraţia și recreerea

care contribuie la bunăstarea noastră spirituală, iar serviciile de asistenţă includ formarea solului,

fotosinteza și ciclul substanţelor nutritive, aflate

la

baza creșterii și a producţiei. Noi, însă, nu apreciem ceea ce ne oferă natura

și

îi risipim darurile fără a ne da seama că prin

acţiunile noastre, conștiente în mare parte, ne lipsim de sursele de hrană, de apă și, în final, de condiţiile de viaţă… De-a lungul timpului, am beneficiat, am consumat și transformat aceste bunuri și servicii, le-am pus preţuri fără a înţele-

ge valoarea lor reală pe termen lung în existenţa societăţii, le-am subevaluat. Dar cât o să ne coste epuizarea și exploatarea exagerată și nechibzuită a acestor beneficii pe care ni le oferă natura? Este o întrebare care și-au pus-o miniștrii mediului ai marilor puteri economice mondiale, care în cadrul unei reu- niuni la Potsdam, Germania, în martie 2007 au convenit să lanseze un studiu global privind

EEleviilevii dede lala IvanceaIvancea auau aflataflat despredespre importanimportanţţaa protecprotecţţiieiei
EEleviilevii dede lala IvanceaIvancea auau aflataflat despredespre importanimportanţţaa protecprotecţţiieiei
ppatrimoniuluiatrimoniului naturalnatural dindin preajmpreajmăă

beneficiile economice ale diversităţii biologice, care să compare costurile dispariţiei ecosisteme- lor cu cele ale măsurilor de conservare eficiente. Conform acestui studiu (Economia ecosistemelor și a biodiversităţii/The Economics of Ecosystems and Biodiversity – TEEB) pierderea anuală de servicii ale ecosistemelor este estimată la 50 de miliarde EUR. Raportul estimează că, în absen- ţa unor măsuri, doar dispariţia biodiversităţii terestre ar putea costa 7% din PIB până în 2050, iar pierderea serviciilor ecosistemului marin poate spori considerabil această sumă. Totodată, valoarea economică a bunurilor și serviciilor oferite de ecosisteme a fost estimată la 16-54 trilioane dolari SUA/anual. Valorile au fost cal- culate luând în considerare serviciile oferite de ecosisteme precum producţia de hrană, materii prime, controlul climei și al gazelor atmosferice, circuitul nutrienţilor și apei, controlul eroziunii, formarea solului etc.). În Republica Moldova, la fel, există un document care a făcut o primă cuantificare a beneficiilor pe care fiecare din noi le folosește zilnic – Raportul special „Valoarea economică a serviciilor ecosistemice în Republica Moldova” – realizat în anul 2013, în cadrul proiectului imple- mentat de Fondul Global de Mediu și Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare „Planificarea naţională în domeniul biodiversităţii pentru a susţine implementarea Planului Strategic al CDB 2011-2020 în Republica Moldova”. Conform acestui raport ecosistemele agricole și pășunile, care ne asigură produse animaliere și producţie vegetală, furnizează servicii de apro- vizionare (cu produse agricole), estimate în anul 2011 la 3 900 mil. dolari SUA. În același timp, serviciile furnizate de păduri (lemn, pomușoare, vânat, etc.) erau estimate la circa 28,3 mil. dolari SUA. Un alt domeniu în care putem să simţim

foarte bine valoarea beneficiilor pe care ni le aduc ecosistemele este ecoturismul - o activitate în creștere în Republica Moldova. În 2011, contri- buţia directă și indirectă a ecoturismului la PIB

a fost estimată la 7,9 mil. dolari SUA. Vizitatorii

apreciază din ce în ce mai mult locurile unde resursele naturale sunt protejate, fiind astfel beneficiari ai serviciilor ecosistemice: peisaj și recreere. Prin furnizarea de servicii de regulari- zare a apei și solului, ecosistemele pot produce efecte importante în ceea ce privește reducerea efectelor inundaţiilor sau alunecărilor de teren. Dacă prin funcţiile protective ale ecosistemelor s-ar micșora efectele distrugerilor provocate de calamitățile naturale cu numai 10%, atunci valoa- rea serviciilor de regularizare a ecosistemelor ar constitui între 13,4 și 19,7 mil. dolari SUA pe an. Acestea sunt valori calculate în baza unor date și fapte consumate, iar potenţialul de creștere a acestor valori este mare. Totodată, există riscuri majore de descreștere a acestora, cu impact asupra bunăstării și sănătății oamenilor. Totul depinde

de atitudinea instituţiilor statului, a agenţilor eco- nomici, dar și a oamenilor simpli faţă de natură. Fiecare din noi ar trebui să conștientizeze faptul că protecţia și conservarea ecosistemelor

a devenit mai mult decât o datorie etică în relaţia

noastră cu natura. Este o necesitate practică atât pentru generaţia noastră, cât și pentru cele viitoa- re, pentru a ne asigura supravieţuirea și a bene- ficia în continuare de capitalul natural al Terrei.

Articol publicat în cadrul proiectului „Comunitate responsabilă - peisaj terestru conservat”, implementat de Mișcarea Ecologistă din Moldova cu suportul Programului de Granturi Mici GEF, implementat de PNUD Opiniile exprimate în această lucrare sunt cele ale autorului și nu angajează responsabilitatea Programu- lui de Granturi Mici al GEF.

responsabilitatea Programu- lui de Granturi Mici al GEF. pentru regiuni europene puternice, care sunt sfaturile și
responsabilitatea Programu- lui de Granturi Mici al GEF. pentru regiuni europene puternice, care sunt sfaturile și
responsabilitatea Programu- lui de Granturi Mici al GEF. pentru regiuni europene puternice, care sunt sfaturile și

pentru regiuni europene puternice, care sunt sfaturile și recomandările Dvs. pentru ONG-urile locale și naţi- onale din R. Moldova care au ca scop schimbarea societăţii moldovenești în bine? - Cred că experţii din R. Moldova știu mai bine decât mine și nu sunt tocmai indicat de a oferi sfaturi. Totuși, știm deja, din toate experi- enţele noastre, că în tot ceea ce facem avem nevoie de răbdare, dedicaţie, timp și încredere. Societatea civilă din Europa, și în special cea din cadrul SUERD, stă alături de socie- tatea civilă din R. Moldova pentru a reforma ţara, societatea și statul în bine, păstrând în același timp tradi- ţiile bune și cultura naţională.

A dialogat: Ana APINTEI

ţiile bune și cultura naţională. A dialogat: Ana APINTEI Vă suntem alături pentru a reforma societatea

Vă suntem alături pentru a reforma societatea şi statul

L a un recent eveniment dedicat Stra-

tegiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării (SUERD) am dialo- gat cu Stefan August Lütgenau, preșe- dintele Forumului Societăţii Civile al Dunării. Expertul ne-a vorbit despre rolul Forumului Societăţii Civile al Dunării, colabora- rea cu organizaţiile neguvernamentale din Moldova, opor- tunităţile SUERD.

- Stimate Stefan August Lütgenau, care este rolul Forumului Societăţii Civile al Dunării? - Acesta este o platformă pentru cooperarea societăţii civile, ce are scopul de a promova și de a spori participarea societăţii civile și cre- area de reţele în cadrul Strategiei Uniunii Europene pentru regiunea Dunării. Forumul este prevăzut în Planul de acţiune al Comisiei Europene pentru Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării (SUERD), pilonul 4 „Consolidarea regiunii Dunării”. Funcţionează ca interfaţă pentru consultări structu- rate între societatea civilă și auto- rităţile publice și private la nivel regional, naţional și la nivelul UE, precum și la nivelul organizaţiilor internaţionale și interguvernamen- tale active în regiune. Din partea R. Moldova în cadrul Forumului participă ONG-ul „Bios”.

- Ce oportunităţi vedeţi în cadrul Strategiei Uniunii Europene pentru

Regiunea Dunării (SUERD) pentru societatea civilă din R. Moldova? - Societatea civilă din Republica Moldova este de înaltă calitate și oferă contribuţii foarte bune pentru o mai bună guvernare la nivelul naţional, desfășurând un număr de proiecte foarte importante în diverse dome- nii (afacerile sociale, mediu, cultură etc.). SUERD oferă oportunitatea de conectare cu parteneri asemănători, aflaţi pe aceeași lungime de undă, din întreaga regiune a Dunării. Este importantă această cooperare, pentru a încuraja implicarea R. Moldova în Strategia Dunării și pentru a elimina decalajele dintre R. Moldova și Uniu- nea Europeană.

- În calitate de director fondator al fundaţiei „Foster Europe”, Fundaţia

fondator al fundaţiei „Foster Europe”, Fundaţia 44 Sfârșitul anului nu este nici sfârșit, nici început,
fondator al fundaţiei „Foster Europe”, Fundaţia 44 Sfârșitul anului nu este nici sfârșit, nici început,
44
44

Sfârșitul anului nu este nici sfârșit, nici început, ci o continuare, cu toată înţelepciunea pe care ne-o insuflă experienţa. Hal Borland

Decembrie 2017 M E T R O N O M Aurelian SILVESTRU A s e
Decembrie 2017 M E T R O N O M

Decembrie 2017

METRONOM

Decembrie 2017 M E T R O N O M Aurelian SILVESTRU A s e d

Aurelian

SILVESTRU

A s e d i i n d o cetate de lângă

Atena, consulul roman Publius Mucianus a trimis

câţiva soldaţi pe un șantier naval din apropiere să-i aducă cel mai mare și mai greu dintre buștenii pregătiţi pentru catarge, ca să facă un berbece.

– Dar băgaţi de seamă! le-a atras

el atenţia. Să fie cel mai mare și cel mai greu! Ajunși la faţa locului, legionarii i-au explicat meșterului de ce aveau nevoie.

– Dacă vreţi un berbece mane-

vrabil, luaţi-l pe acesta, le-a zis el, oferindu-le cel mai mic dintre bușteni. Soldaţii l-au aburcat în spate și l-au adus în faţa lui Mucianus. Consulul și-a dat repede seama că meșterul i-a neglijat solicitarea. Înfu- riat, a trimis un convoi să-l aresteze. În faţa tribunalului, grecul a demonstrat prin calcule că arma pro- pusă de el urma să fie mai eficientă. Mucianus l-a lăsat să-și termine expli-

caţiile, apoi a dat ordin să fie biciuit și alungat din tabără.

– Eu nu m-aș fi grăbit să-l pedep-

sesc, i-a reproșat amicul său. S-ar putea să aibă dreptate…

– Sigur că are dreptate, i-a răspuns

consulul. Berbecele propus de el este mai bun, numai că, în timp ce un capăt al trunchiului ar fi distrus zidă- ria cetăţii, celălalt capăt ar fi distrus autoritatea mea…

De ce oare se pune un preţ atât de mare pe o calitate atât de trecătoare?

Autoritatea

Contează chiar atât de mult cum știi să-ţi folosești autoritatea? Sunt și dictator, și bun prieten cu

supușii mei, se destăinuia Napoleon. Secretul guvernării constă în a ști când

și ce să fii. Puţini au știut mai bine decât el

cum să-și transforme autoritatea în

succes…

În toiul unei bătălii, a venit călare în faţa unui regiment care șovăia și

a rostit:

– Vă înţeleg temerile, dar gloria vă așteaptă dincolo de liniile fortificate ale inamicului!

Tocmai atunci, o ghiulea arzândă a

căzut în faţa regimentului. Cuprinși de groază, soldaţii s-au aruncat cu faţa la pământ, așteptând explozia. Napoleon

a dat pinteni calului, s-a apropiat de

proiectilul care ardea și s-a lăsat arun- cat în aer cu tot cu patruped. Când fumul s-a împrăștiat, soldaţii l-au văzut din nou în picioare. El a cerut un alt cal, a sărit în șa și le-a strigat cu voce tunătoare:

– Acum, urmaţi-mă! E timpul să

învingem!

Altă dată, rupt de grosul oștirii, a

fost prins de austrieci într-o ambus- cadă. Cele câteva batalioane pe care le avea în subordine erau alcătuite din

recruţi care nu primiseră încă botezul

focului și era clar că nu vor fi în stare să ţină piept unor veterani căliţi în luptă. Unul dintre ofiţerii săi i-a propus să ducă tratative cu mareșalul inamic. Napoleon însă știa cât de nepriceput în arta militară era acela, așa că i-a

răspuns:

– O armată de berbeci condusă de

un leu are mult mai multe șanse de izbândă decât o armată de lei condusă de un berbec. Energic și neînfricat, el și-a îndru-

mat oamenii în așa fel încât nu numai că a reușit să iasă din încercuire, dar a câștigat și bătălia… Firește, există o mare diferenţă între autoritatea aducătoare de victorii și autoritatea aducătoare de nenorociri.

Stalin, de exemplu, și-a câștigat autoritatea nu prin merite ieșite din comun, ci prin teroare. Frica de a nu greși faţă de el era atât de mare, încât cei din anturajul lui îi proslăveau până și crimele. La primul congres al partidului, convocat după moartea lui Stalin,

când Nikita Hrușciov ţinea un discurs distrugător la adresa fostului dictator, cineva din sală i-a trimis următorul bileţel:

„Dumneata, tovarășe Hrușciov, ai fost mereu alături de Iosif Vissariono- vici! De ce nu l-ai criticat atunci, când mai era în viaţă?“

Hrușciov a meditat o clipă, cu ochii

aţintiţi spre delegaţi, apoi a izbit vio- lent cu pumnul în tribună și a răcnit în microfon:

– Cine a scris asta?!

Cei din sală au încremenit de frică. Nimeni nu făcea nici o mișcare, de

teamă să nu fie bănuit de nesupune- re… După câteva clipe de teroare, Hruș- ciov a adăugat:

– Acum vă daţi seama de ce am

tăcut și eu?

CCetateaetatea HHotinotin
CCetateaetatea HHotinotin

Așadar, un dictator este mai degra- bă o unealtă represivă decât o verita- bilă autoritate. Ești un adevărat om cu autoritate,

zicea Syrus, nu atunci când ai putere,

ci

atunci când, fiind în stare să faci rău,

te

abţii totuși să-l faci. Ar fi greșit să ne imaginăm că de

autoritate au nevoie doar cei de la con- ducere. De cum ne naștem, intrăm în relaţii cu prima și cea mai importantă dintre autorităţi – cea a părinţilor. Fără ea, fără respectul faţă de părinţi, e foarte greu să educi mai apoi un cetăţean care să respecte legile

și ţara.

Democraţia însăși pare să fie o acceptare benevolă a dictaturii impu- se de lege. Faptul că avem din ce în ce mai mulţi copii cu părinţi plecaţi

peste hotare, care nu-și pot exercita autoritatea educaţională, constituie un mare pericol pentru viitor. Urmează autoritatea profesoru-

lui și cea a medicului – instanţe în care se lovește din ce în ce mai des, cu scopul de a le distruge. De ce?

Pentru că omul care se dezamăgește în lucrurile sfinte este un rătăcit, o

ţintă slabă pe care o poţi manipula cum îţi convine… Pretutindeni în lume există insti- tuţii secrete care lovesc din umbră în familie, în școală, în biserică, în

intelectuali și patrioţi. Cei care se

ocupă cu demolarea autorităţii cred că onoarea dispare acolo unde apare interesul. Obţii cu adevărat profit, zic ei, nu atunci când stăpânești fluxul de bani, ci atunci când pui stăpânire pe sufletele celor care produc bani. Animaţi de această idee, ei cum- pără serviciile ambiţioșilor lipsiţi de scrupule, care se vând ca Iuda pentru

câţiva arginţi și „curăţă“ terenul de autorităţile veritabile, lăsându-l liber pentru plantarea intereselor meschine. Dacă vrem să ne opunem acestui pericol, atunci să nu uităm că auto- ritatea este mai mult decât putere. Ea este, în primul rând, răspundere! S-o apreciem, deci, nu după puterea pe care o exercită, ci după felul cum aplică această putere în interesul celor mulţi. Și, principalul: să nu uităm că peste toate, cu dreptate și nepărtinire, stăpânește singura autoritate veșnică – cea a bunului Dumnezeu!

Pe aripi de

pasăre

Surprize păsăreşti din anul 2017

Silvia URSUL

A devenit deja o tradiție să tragem linie în fiecare decembrie și să vedem ce

s-a dus la capăt și ce nu în anul care ne părăsește (sau pe care noi îl părăsim…). Indiferent de domeniul în care lucrăm, e bine să ne oprim din când în când la niște borne cronologice impor- tante pentru întreaga societate, ba chiar pentru întreaga lume, și să întoarcem capul, să analizăm ce s-a făcut și ce nu, ce planuri am avut și ce a ieșit din ele. Fiecare dintre noi știe deja cum se face acest exercițiu: pe unii îi încearcă o ciudată nostalgie pentru tot ce-a fost, alții se simt mândri și împliniți, iar ultimii tăinuiesc în suflet o urmă de regret pentru toate planurile care n-au prins viață. Așa e și în ornitologie: e un domeniu interesant, mereu dinamic, și cine e pe fază și

atent la toate câte se întâmplă, strânge în desaga lui multe lucruri interesante și o tonă de

ornitologii noștri s-au așternut la drum pentru a vedea cât mai multe specii interesante. Și cine

Europa). Peste exact o lună alți doi păsărari (Silvia Ursul și Jonathan Hecke) au observat

experiență. În plus, fiind un domeniu de studiu al biologiei,

a fost pe fază a avut ce vedea: la sfârșitul lunii mai ornitologul

o

fel de rar: pescărușul asiatic

altă specie de pescăruș la

și

deci al științei, de multe ori

Vitalie Ajder a observat un

(Larus ichthyaetus). Așa cum

exemplar de pescăruș cu cap

îi

zice și numele, pasărea se

realizările ornitologice echiva- lează cu importante descoperiri

științifice la care puțini dintre noi pot rămâne indiferenți. Așadar, ce ne-a adus anul 2017 în ornitologie? În primul rând ne-o oferit

negru (Larus melanocephalus) care se plictisea de unul singur pe lacul de la Sărata Nouă (raio- nul Leova). Deși prezent în cea mai mare parte a continentului european, la noi nu a fost văzut

întâlnește din Mongolia până în estul Ucrainei, însă iernează în

India, Peninsula Arabică și chiar țărmurile Mediteranei. În Repu- blicaMoldovapescărușul asiatic a ajuns pentru a doua oară, căci

multe surprize în migrație. Acest uluitor fenomen al naturii, care se întâmplă de două ori pe an (primăvara și toamna) și care dislocă milioane de păsări de la locurile lor și le poartă pe

de foarte multă vreme. Atât de multă vreme, încât nici nu figura în lista speciilor de păsări din Republica Moldova. De obicei pasărea se întâlnește în zone lagunare și de coastă, însă în

anul 2015, tot în aprilie, a fost

observat de herpetologul român Vlad Cioflec. De data aceasta, adică în aprilie 2017, păsărarii noștri au numărat 12 indivizi (maturi și juvenili) din această

în

mii

de kilometri și uneori le

migrație apare și în alte tipuri

specie pe lacul de la Congaz, și

mai

îndepărtează de la ruta

de zone umede: lacuri, delte, ba

după toate probabilitățile erau

clasică de migrație, ne asigură

chiar și zone agricole și pășuni.

rătăciți prin migrație, căci a

o

perioadă interesantă, uneori

Acest pescăruș a venit probabil

doua zi au fost de negăsit atunci

de-a

dreptul nebună. La noi, în

din România (unde cuibăresc

când și alți iubitori de păsări au

această primăvară, nici n-a apu- cat bine să se topească zăpada că păsările au și dat buzna, iar

câteva colonii) sau Ucraina (care deține unele din cele mai mari efective cuibăritoare din

vrut să vadă specia. Aprilie a mai oferit o sur- priză păsărească, după care

CONCURS

Cine ştie câştigă!

Întrebare: Cum se numesc păsările din imagine? Prin ce se aseamănă?

Răspuns:

Date de contact:

imagine? Prin ce se aseamănă? Răspuns: Date de contact: Dragi cititori, speciile publicate în noiembrie 2017
imagine? Prin ce se aseamănă? Răspuns: Date de contact: Dragi cititori, speciile publicate în noiembrie 2017
imagine? Prin ce se aseamănă? Răspuns: Date de contact: Dragi cititori, speciile publicate în noiembrie 2017

Dragi cititori, speciile publicate în noiembrie 2017 nu au fost identificate corect de nici unul dintre participanţii la concurs. Răs- punsul corect este: 1. Nemțișor paniculat (Consolida paniculata); 2. Asprișoară sau Turicioara (Agrimonia eupatoria); 3. Răchitan (Lythrum salicaria). Continuăm concursul. Așteptăm răspunsurile dvs. până la data de 30 decembrie. Numele câștigătorilor va fi publicat în numărul următor - premiu va fi un maiou cu logo-ul NATURA. Mult succes!

- premiu va fi un maiou cu logo-ul NATURA. Mult succes! ornitologii noștri se fugăreau de

ornitologii noștri se fugăreau de ceva vreme: gușă-vânătă (Luscinia svecica). De câteva

ria Republicii Moldova a fost observat sitarul de mal nordic (Limosa lapponica), venit de

migrații încoace s-a tot raportat prezența ei, dar iată că în aceas-

prin nordul Scandinaviei și a Siberiei. Această pasăre, care

primăvară echipa formată

de obicei iernează în vestul

din Vitalie Ajder și Ion Grosu au reușit să o filmeze și să o fotografieze și să dovedească prezența ei pe lacul Comrat din sudul țării. Mai mult decât atât, în mai a fost demonstrat și

Europei, Africa de Sud și Golful Persic, deține recordul pentru cel mai lung zbor non-stop, cu alte cuvinte cea mai lungă migrație fără opriri. Unii indi- vizi pot zbura chiar 11 000 km

cuibăritul acestei specii de către Emanuel Ștefan Baltag, un alt ornitolog român care ne ajută

fără oprire, pe care îi acoperă timp de nouă zile, dar câțiva se mai opresc să-și tragă sufletul

în

munca noastră de cercetare.

pe unde apucă și uite așa ajung

Gușa-vânătă nu este nimic alt-

să fie observați de cei mai ageri

ceva decât o privighetoare (din latină luscinia=privighetoare), însă se deosebește de rubedeni-

păsărari, în cazul nostru fiind vorba de elvețienii Florian Klin- gel și Jonathan Hecke. Tot ei

ile

sale prin faptul că masculul

au anunțat în septembrie 2017

are o frumoasă pată pe gușă, de un violet metalic care seduce

prezența în migrație a lupului de mare mic (Stercorarius paras-

pe

oricine, inclusiv pe femela

ticus), un fel de pescăruș care

speciei sale. Pasărea aceasta este răspândită în special în nordul continentului european, însă e prezentă și în zonele sudice și

trăiește pe la oceane și rareori se încumetă să apară în interiorul continentului. Și totuși unii mai dau o raită prin Moldova,

estice. Din cauza că este dificil

vadă ce pește mai pot fura de

de

văzut, fiind timidă și ascunsă,

la

alte păsări (de aia se numește

multă vreme se considera că nu face parte din avifauna Republi-

parasiticus), numai că probabil nu le trece prin cap că cineva stă

cii Moldova, dar iată că din anul

2017 o trecem la răboj. Ca să nu fie migrația de toamnă considerată mai prejos, luna septembrie ne-a oferit alte surprize imposibil de antici- pat: pentru prima dată în isto-

cu catalogul să facă prezența.

Precum vedeți, anul 2017

a fost darnic cu cei care caută

păsări pe la noi prin țară. Rămâ- ne să vedem ce provocări ne aduce anul 2018 și dacă le putem face față!

Mulţi oameni așteaptă cu nerăbdare Anul Nou pentru a avea un nou început al obiceiurilor vechi. Autor anonim

55
55
IN MEMORIAM Decembrie 2017 OMUL ADEV Ă RULUI s-a împotrivit sub o formă sau alta

IN MEMORIAM

Decembrie 2017

IN MEMORIAM Decembrie 2017

OMUL ADEVĂRULUI

s-a împotrivit sub o formă sau alta de a nu accepta compromisul împotriva

părinților și a neamului său. Intelectualul care a renunțat să devină, pentru 30 de arginți și un titlu aca- demic, unealtă împotriva propriului popor. Inte- lectualul care a refuzat să primească un apartament hrușciovist contra servi- ciului de a incendia biseri- cile strămoșești și arhivele cu vechi documente și hri- soavedomnești. Cercetăto- rul științific și profesorul universitar Alexandru Moșanu a făcut parte din acea foarte rară specie de intelectuali basarabeni care nu s-a gudurat și nu a cerșit favoruri pe la curțile stăpânilor roșii. Dimpo- trivă, cei care împărțeau posturile și titlurile, văzându-l cu mult har și iubire de carte, i-au deschis ușile spre pute- rea comunistă. Orice s-ar spune, dar nomenclatura avea nevoie nu numai de lingăi și trădători, ci și de oameni deștepți. Spre cinstea lui, Alexandru Moșanu nu s-a lăsat ispitit de daru- rile otrăvite ale străinilor și a găsit în sine tărie să le refuze diplomatic. Un refuz care l-a costat scump, dar care i-a pecetluit destinul. Destin de om al adevărului, destin de luptător pentru cauza românească din Basarabia. Se mai cere de adăugat că cele mai umili- toare și cumplite persecuții de-a lungul vieții sale, Alexandru Moșanu le-a suportat pentru că refuza să-și ascundă originea românească și recunoștea că Basarabia aparține genetic și istoric de România, iar moldovenii sunt români de la începutul începuturilor și, mai de vreme sau mai târziu, vor reveni la Patria-Mamă.

Declanșarea Mișcării de Renaștere și Eliberare Națională i-a umplut viața de speranță și încredere, l-a adus în

primele rânduri ale luptătorilor pen- tru dreptate, libertate și demolarea frontierei artificiale de pe Prut. Intrase în Parlament nu să scrie istorie, ci să făurească istorie. Când îl întâlneam înainte de a urca la tribună pentru a

îl întâlneam înainte de a urca la tribună pentru a din afară, să revină „în spaţiul

din afară, să revină „în spaţiul istoric

și etnic al devenirii sale naţionale”.

Istoria acelor clipe înălţătoare îi spulberau suferinţele din trecut și îi dădeau dimensiunile adevărate ale unui lider naţional. La 27 august 1991, când a apărut în faţa a sute de mii de oameni liberi din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chișinău, își împlinea destinul de luptător, spunându-le:

„Fraţi și surori! A venit ziua cea

mare când putem rupe hotărât și defi- nitiv lanțurile robiei coloniale. Timp

îndelungat am stat sub călcâiul țarilor

și ai satrapilor bolșevici, staliniști și

neo-staliniști. Sabia călăilor sovietici

a atârnat în permanență deasupra

capetelor noastre. Am fost înjosiți, umiliți, huiduiți, s-a lovit în sufletele, în istoria, în cultura noastră. Cei mai buni și mai harnici fii ai moldovenilor de la răsărit de Prut și-au pierdut viața prin închisori, lagăre de concentrare,

au fost exterminați prin foamete. Lupta înaintașilor noștri pentru scu- turarea jugului colonial s-a soldat cu succes pe o perioadă de vreme scurtă,

o singură dată, în 1918. Iar în 1940 am fost din nou împinși în imperiu. Greu

ne-a fost, dar în ciuda tuturor vicisi-

tudinilor, opreliștilor, în noi a rămas nestinsă scânteia spiritului românesc.” Prin oameni ca Alexandru Moșanu românimea de la Est de Prut și-a dus crucea cu demnitate, a supravieţuit tiraniei și a spus lumii adevărul des- pre identitatea și Ţara noastră. Prin tot ce a simţit și a trăit, prin tot ce a făcut, Alexandru Moșanu va întru- chipa de-a pururi sufletul neînvins al Basarabiei românești și aspiraţiile ei de a reveni acasă. Alexandru Moșanu și-a scris Testamentul o viaţă întreagă,

rezumându-l la două cuvinte magice – România întreagă.

În clipele de adio, o pulbere stela- ră, în formă de ninsoare, se așterne peste arborii și crucile din Cimitirul Central. O generație de mari luptători pentru cauza românească se adună aici, sub sceptrul veșniciei, pentru a întări pământul Basarabiei și credința ei în dreptatea lui Dumnezeu. Oameni ca ei, oameni ca Alexandru Moșanu fac cinste naţiunii române și apropie Ziua cea Mare a reîntregirii României.

Alecu RENIŢĂ Foto: Mihai Vengher

O umbră lunecă peste chipul

Basarabiei noastre îndurerate.

Unul dintre fiii ei cei mai buni

noastre îndurerate. Unul dintre fiii ei cei mai buni vorbi poporului deșteptat, în ochii lui înlăcrimați

vorbi poporului deșteptat, în ochii lui înlăcrimați de bucurie, vedeam harta României întregite. Ca Președinte al Parlamentului, în fața deputaților interfrontiști și agrarieni, se stăpânea cu greu să-și ascundă sentimentele românești și dorința uriașă de a se reîntoarce Acasă, în Țara în care s-a născut în anul 1932. Se chinuia să-i convingă, să-i educe, să le explice că moartea Uniunii Sovietice e un început de libertate pentru toți, nu un sfârșit. Apoi, înțelegea că are în față o adună- tură de sclavi, cu mandate de deputat, și își întrerupea lecția. Probabil, îl apuca jalea, văzându-i atât de mici în afara stăpânului lor de la Kremlin și, mirându-se, în sinea lui, ce gângănii de doi bani ne-au dezmembrat Țara și ne împiedică s-o reîntregim. Când a venit ora astrală a desprin- derii Basarabiei de imperiul răului, Alexandru Moșanu a convins un Parlament și o națiune întreagă că a fost și a rămas un om al adevărului. În Declarația de Independență a adus în prim-plan adevărul istoric despre dez- membrarea Moldovei la 1775 și 1812, reparația acestor mari nedreptăți „prin voința liber exprimată a populației Basarabiei și Bucovinei” la 1918. Apoi a demonstrat că Uniunea Sovietică, contrar dreptului internaţional, la 28 iunie 1940 a ocupat o parte din România – Basarabia, Bucovina de Nord și Ţinutul Herţa, că Pactul Molo- tov-Ribbentrop și consecinţele sale sunt nule, iar românii moldoveni au toate drepturile, fără nici un amestec

se reîntoarce în țărâna străbună să stea

de veghe la temelii, la rădăcini și la izvoare, să păzească din adâncuri ca pământul Țării să fie acoperit cu rouă, muncă și dragoste, iar mamele să con- tinue să dăruiască neamului oameni de omenie, caractere și patrioți adevărați, care să ne păstreze vie memoria și să ne lumineze calea spre împlinirea ide- alului nostru de unitate și reîntregire națională. În clipele triste de despărțire de cel care a fost politicianul, profe- sorul, academicianul, luptătorul și istoricul Alexandru Moșanu se cere să spunem că acest Om a întruchipat, în anii de ocupație sovietică și de muțenie colectivă, vocea onestă, aproape singu- lară, a științei istorice, că el a îndrăznit să scrie printre rânduri o altă istorie, decât cea oficială, că a evitat până aproape la refuz total, să plătească birul obligatoriu impus de ideologia comunistă, că a căutat, contrar tuturor interdicțiilor draconice, să strecoare adevărul interzis discipolilor săi, pe care îi creștea și îi pregătea pentru vremuri mai bune, când teroarea monstrului de la Kremlin va slăbi, iar pofta de libertate va cuprinde popoa- rele înrobite și lipsite de orice drepturi umane și naționale.

Biografia spirituală și evoluția lui Alexandru Moșanu ilustrează cât se poate de clar frământările și chinurile sufletești prin care a trecut intelec- tualul basarabean – cel conștient de apartenența sa la un popor despărțit de străini, cel responsabil de misiunea ce îi revine de a descoperi adevărul istoric și de a-l transmite pe diferite

căi fraților de sânge, ca modalitate de rezistență și de supraviețuire împotriva rusificării și dispariției totale de pe harta etnică. Recunoaștem cu durere că nici după o jumătate de veac libertatea

și democrația, aduse cu mari sacrificii

pe pământul Moldovei, nu au demolat practicile odioase ale bolșevicilor de

a compromite eroii și personalitățile

de vază ale popoarelor cotropite. Ca pe vremuri, și astăzi se tace voit despre curajul intelectualului basa- rabean, care în perioada de ocupație sovietică a riscat pe cont propriu și

de ocupație sovietică a riscat pe cont propriu și 66 Anul nou ne aduce bucurie și
de ocupație sovietică a riscat pe cont propriu și 66 Anul nou ne aduce bucurie și
de ocupație sovietică a riscat pe cont propriu și 66 Anul nou ne aduce bucurie și
66
66

Anul nou ne aduce bucurie și o nouă șansă de a ne schimba viaţa. Oprah Winfrey

Decembrie 2017 LUPTA CU UITAREA De vorb ă cu Ion Paiu, osta ş român la
Decembrie 2017 LUPTA CU UITAREA

Decembrie 2017

LUPTA CU UITAREA

De vorbă cu Ion Paiu, ostaş român la Cotul Donului

Î n zilele de 18 și 19 noiembrie curent, la Biblioteca „B. P. Hașdeu” din Chișinău și-a desfășurat lucrările Conferința științifică internațională „75 de ani de

la participarea Armatei Române în bătălia de la Cotul Donului: eroism, jertfă, trădare”. A fost una dintre mul- tele acțiuni pe care le organizează permanent, de câțiva ani încoace, publicistul și economistul Vasile Șoimaru, ex-deputat semnatar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, cu scopul de a trezi printre români și în instituțiile administrației române sentimentul de recunoștință, dar și de responsabilitate față de come- morarea ostașilor români care au căzut în bătăliile de la Cotul Donului, Stalingrad și Câmpia Calmucă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Românii au intrat în cel de-al Doilea Război Mondial îndemnați de șeful statului, mareșalul Ion Antonescu,

pentru a elibera și pentru a-și obține dreptul istoric ina- lienabil al națiunii române asupra Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herța. La sfârșitul anului 1942, trupele aliate au fost încercuite, inclusiv Armata a 3-a a României, care se afla la Cotul Donului. În măcelul din iarna 1942-1943, acolo au căzut 156 mii de ostași români, alții au fost luați prizonieri,doar puțini au reușit să se întoarcă acasă. Unul dintre ei este veteranul de 98 de ani Ion Paiu din satul Soci, comuna Miroslovești, judeţul Iași. Grav rănit la 18 noiembrie 1942, el a reușit să scape din încercuire ca printr-o minune. Invitat la conferință, acest boț de om în vârstă de aproape 98 de ani este purtător legendar de demnitate românească. El ne-a impresionat cu amintirile sale.

Gheorghe BUDEANU

Din Cernăuţi, am plecat la front pe jos

… În războiul cu sovieticii am fost un simplu soldat. Trebuia să merg la front cu contingentul din 1943, dar m-au chemat mai înainte, în 1942, când armatele Germaniei și ale aliaților săi erau lângă Stalingrad. Armata română se afla la Cotul Donului, reușise deja să elibereze Basarabia și Odessa… Am fost mobilizat în regimen- tul meu dislocat la Cernăuți, unde făcusem instrucțiuni de război, ca premilitar. La 20 februarie 1942 am plecat din Cernăuți spre frontul sovietic patru batalioane: batalionul

7, batalionul 8, batalioanele 14 și 54.

Eu făceam parte în batalionul 54.

Am mărșăluit pe jos două săptămâni. Echipamentul era în trenul de luptă, format în căruțe. Noi, soldații, pur- tam doar arma, casca, masca antigaz

și lopata soldățească… Apoi am mers

două zile cu mașinile. Așa am trecut prin țara sovietelor 4 mii de kilome- tri până am ajuns la Cotul Donului, unde am cantonat. Toți soldații celor patru batalioane am stat o zi și ne-am odihnit, ne-am bărbierit, ne-am spălat, după care ne-au băgat pe front – pe linia întâi și pe linia a doua. Pe linia a doua aveam măștile în picioare, săpate de noi cu lopata în pământ, iar pe linia întâi – măștile culcate. Ziua stăteam pe linia a doua, iar noaptea ne duceam pe linia întâi. Aveam un sublocotenent de compa- nie – Onofrei, de la Rădășeni – care participase și pe frontul de la Odessa în 1941, pe când eu eram acasă. Fuse-

se rănit, dar nu-i fracturase osul. Era comandant de pluton. Mai aveam un sergent major, Dorneanu, de la Dorohoi, care, Dumnezeu să-l ierte,

a rămas acolo, la Cotul Donului. Pe

când avem vreo șase luni state pe poziții de război, începuse o ofensivă mare din partea sovieticilor, care

băteau atât de agresiv - în stânga, în dreapta, cu gloanțe și obuze - încât credeam că am ajuns în infern. Când sovieticii, pe 17 noiembrie, au rupt linia întâi, l-am văzut pe sergentul Dorneanu cum a ieșit din masca de pe

a doua linie, s-a strecurat spre prima

linie și a tras o bandă de cartușe din pușca-mitralieră. Când a vrut să încarce a doua bandă, sovieticii l-au descoperit și în următoarea clipă l-au făcut tărâțe… A doua zi, pe 18 noiembrie, ser- gentul comandant de grupă mi-a spus: „Paiu, diseară vei merge să faci de planton la domnul maior, coman- dantul batalionului 54”. Rămăsesem puțini acolo, căci o bună parte din regimente au fost fărâmițate, soldații uciși, răniți sau luați prizonieri. Am stat de gardă pe 18 noiembrie la domnul maior toată noaptea. Am făcut schimbul doi și schimbul trei,

cu un ostaș din plutonul meu, cu care

un foc și să încălzim ceaiul. Dar abia

cut și când mi-am revenit din frică,

la spital. Pe mine nu avea cine să mă

până dimineața. Dimineața îmi era

mă înțelegeam bine, căci în armată trebuie să fii frate cu toți. Domnul maior stătea într-un bordei adânc, zidit cu bârne de lemn. Era îmbrăcat cu manta, avea cizme și cojoc mare, în cap – căciulă de miel. După sosirea

foame și am coborât – așa cum eram, bandajat - în acea localitate rusească. Mergând spre front și la front, am învățat câteva cuvinte rusești, ca să mă pot descurca cu localnicii. Bat la o poartă:

schimbului, când s-a făcut ziuă, îmi era foame, căci nu mâncasem de trei zile aproape nimic, și i-am zis ostașului care a stat cu mine toată noaptea: „Hai la campanie, să sor- bim măcar un ceai fierbinte”. Aveam în sacul de merinde o jumătate de pâine, veche, tare ca piatra, și o cutie de miere de albine. Văd o pădurice în apropiere și mergem încolo ca să căutăm câteva vreascuri, să facem

căutam primele vreascuri și, când acolo, apar două avioane sovietice -vââââââââj! –care au început să mitralieze totul în jur. M-am culcat repede la pământ. Avioanele au tre-

gata - mi-am dat seama că am rămas singur cu unul Dumnezeu. Nu se mai auzea nimeni pe acolo. Dinspre frontul sovietic veneau gloanțele ca ploaia. Mi-am luat arma și m-am dat în retragere, dar îndată un glonte m-a pălit în mâna dreaptă și mi-a sfărâmat un deget. Aveam manșeta

-Hozeaika! (Doamnă!). -Șto hoceși? (Ce vreai?). -Davai troșki moloko! (Dați-mi oleacă de lapte!). - Nema korova! (N-am vacă!). - Davai hleb! (Dați-mi pâine!). -Nema hleba! (N-am pâine!). M-am dus la altă casă. Acolo, mi-au dat o bucățică de pâine și o cană de lapte. Am mâncat și am ple- cat. Ambulanța era mai sus, dar am coborât spre șosea, unde era poarta ambulanței, și am văzut o coloană din șase tancuri nemțești, tot în retragere. S-au oprit să repare ultimul tanc, dar fără succes. Când au pornit, m-am apucat de-o vargă metalică și am urcat pe al cincilea tanc. Așa am mers vreo 20-25 de kilometri până au ieșit în cale un general neamț și un colonel român care au oprit tancurile. Generalul le-a ordonat tanchiștilor să ocupe poziții de apărare, căci din spate se apropia frontul sovietic. Eu, soldat român, rănit, m-am pornit pe jos, mai departe, până m-a ajuns

mantalei sfârtecată și spânzurată.

o

mașină cu cort, iar din urmă avea

Apoi - văleeeeu! - un cartuș dum-dum

o

caroserie mică, pe două roate. Am

m-a luat din spate și a ieșit prin piept. Îmi părea că arde pământul cu mine. Dacă mă pălea în stânga, trecea prin inimă și acolo mă mâncau șobolanii, nu mă mai vedeau tata și mama

oprit-o. N-am putut urca, căci aveam mari dureri în piept. M-am așezat în acea caroserie mică, dar, la un deal, s-a rupt funia cu care caroseria era legată de mașină și am lunecat înapoi,

Speriat, cu dureri, respirând greu și plin de sânge, am lăsat arma, deși

izbit într-o râpă. Of! ce dureri am mai tras, dar n-am murit. Mașina plecase

aveam jurământ ca, chiar și răniți,

și

a trebuit să mă târâi pe brânci până

arma să n-o lăsăm. Pe poziții de front, atunci când ești rănit, te iau sanitarii,

la

șosea. Când a trecut altă mașină, am

îți acordă primul ajutor, apoi te duc

salveze. Rănit la mână, în spate și la piept, rămăsesem singur pe acolo, doar cu Tatăl Ceresc…

oprit-o și i-am spus șoferului să mă ia până la un spital, fie românesc, fie nemțesc. Eram în țară străină și șoferul a încurcat apoi drumul, încât era cât pe ce să dăm peste

Ne-a uscat foamea şi păduchii…

După ce am mai mers oleacă, întâlnesc un ostaș de la artilerie,

care se retrăgea într-o căruță cu cort. Îl rog să mă ia și pe mine. S-a răstit: „Du-te încolo!”. Dar când a văzut că-s rănit și că îmi curge sân- gele tocmai în bocanci, i s-a făcut milă: „Hai, urcă…”. Mi-a dat două pături, m-a învelit și am mers cu el până la ambulanța diviziei, care era dislocată în comuna Gromki. M-au dus într-un salon cu vreo sută de răniți, care aveau picioarele sfărâ- mate, mâinile ciuntite, ochii scoși, capul însângerat… Vai de ei, dar și de mine! Medicii au rupt cămașa de mine și m-au pansat la mână, la piept, la spate, mi-au făcut injecție și mi-au dat o căniță de ceai. Am stat acolo

pozițiile sovieticilor. Când a auzit împușcături, a întors repede mașina

și am scăpat. Ajunși la o infirmerie

nemțească, i-am spus unei doamne că trebuie să merg la spital. Ea mi- arată cu mâna într-o parte și zice că acolo-i lazaretul. Nemții spun la spital lazaret. Am mers încet-încet pe jos vreun kilometru, dar ajuns acolo, tocmai se dăduse ordinul de evacu- are. Am urcat și eu într-o mașină, ca să fiu dus împreună cu ceilalți pe teritoriul unui aeroport nemțesc, de unde urma să fim scoși din încercui- re, căci armatele nemțești, românești și italiene erau acolo încercuite pe sute și mii de kilometri. Pe aeroport, erau 15 bordeie în pământ, acoperite cu bârne. În ele – numai paie, nici tu pături, nici tu lumină, nici tu hrană, nici tu nimica. Ne-au cantonat câte 15 răniți într-un bordei. Afară, zăpada – de-o palmă. Am stat acolo

bordei. Afară, zăpada – de-o palmă. Am stat acolo 6 săptămâni, fără doctori, fără apă, fără

6 săptămâni, fără doctori, fără apă, fără mâncare… Norocul nostru a fost

că lumea din jur n-a reușit să treiere grâul. Mergeam în câmp, smulgeam grâul, negru de ploaie și de îngheț,

îl puneam snop și-i pârleam spicele,

ca să alegem bobii. Mai erau două catacombe în care fuseseră cartofi, dar mai multe bombardamente i-au amestecat cu pământul. Mergeam acolo, căutam cartofi prin țărâna înghețată, puneam doi cartofi și zăpadă într-o cutie goală de conserve și-i fierbeam la foc. Așa, cu cartofi înghețați și cu grâu negru, am trăit

în paiele din bordei 6 săptămâni, fără pâine, apă, injecții sau pansament. Of, ne-au uscat acolo foametea și

păduchii…

După 6 săptămâni, un avion nemțesc a început să ne evacueze, începând cu bordeiul nr.1. Pe toți

ne-au dus spre vest, la o gară de tre- nuri din nici nu mai știu care oraș. Ne-au dat câte o pâine și cutii de conserve, iar degrabă a fost formată

o garnitură din 60 de vagoane: 20 au

mers la București, 20 – la Iași și 20 – la Odessa. Eu, ajuns la Odessa, am fost

internat într-un spital militar româ- nesc, unde au căutat frumos de mine

și m-am făcut bine, iar când am ieșit

din spital, m-au îmbrăcat cu manta,

bocanci, pantaloni, cămașă, flanică,

bonetă în cap – totul nou-nouț. Am mers acasă pentru o lună de zile de concediu, după care m-am prezentat la regimentul meu din Cernăuți. Venit acolo, la Biroul mobilizării, când m-au văzut și-au făcut cruce: „Măi, Paiu, măi, noi te-am dat dispărut…”. „M-ați dat,

dar numai eu știu cum am scăpat…”,

le-am zis. Mi-au mai oferit o lună de concediu, dar, după două săptămâni, am primit telegramă să mă prezint la comisia medicală. Când m-am prezentat la Biroul de mobilizare al regimentului meu din Cernăuți am găsit acolo încă vreo 20 de băieți din regiment, toți răniți. La Comisia medicală mi-au spus: „Camarade, ești

inapt de serviciu militar urgent”. Am rămas încorporat, dar am scăpat de front, ba chiar am primit, vreo trei

ani de zile, ca rănit, o pensie de 400 lei pe lună. Când Partidul Comunist

a preluat conducerea statului român,

mi-au luat pensia din cauza că lupta- sem pe frontul de est…

Unde-s doi puterea creşte…

După rănile de la Cotul Donului, am mai făcut doi ani de armată, dar nu în armata activă de pe front. În 1944, când frontul sovietic a intrat în România, am venit cu regimentul de la Cernăuți pe jos până la Fălticeni. Frontul era în sat la mine, în casa noastră bătrânească aveam militari români. Rușii erau pe la Boureni,

Pașcani… De la Fălticeni până acasă erau vreo 40 de kilometri. Mi-am cerut voie de la sergent să trag o fugă până acasă. M-a luat unul cu căruța și pe la miezul nopții

vorbeam cu tata, căci mama era eva- cuată. După ce am stat la sfat cu tata, am luat-o spre Piatra Neamț, unde tocmai ajungea și compania mea. Am mers până la Bacău pe jos, apoi cu trenul până la București, iar de acolo - la Piatra-Olt. Ca ostaș rănit, misiunea mea de militar era să duc pâine cu căruța în familiile ofițerilor aflați pe front. Așa am împărțit pâine vreo câteva luni în Piatra-Olt, Brân- coveni, Văleni… Când România a semnat armistițiul cu sovieticii și trebuia să întoarcă armele împotriva Germani- ei, un locotenent îmi zice: „Măi Paiu, ia-n arată-mi carnetul tău militar”. Se uită, mă ia cu el la birou și-i spune adjutantului: „Băiatul acesta este clasat, de ce îl mai ținem?”. S-a uitat la ceas:„La ora 10 omul acesta să nu mai

fie aici”. Mi-a dat și foaie de drum, dar locotenentul se temea că voi avea probleme, deoarece satul meu era deja ocupat de ruși. I-am explicat că mama-i evacuată și merg la ea.

După armistițiu, m-am aciuat acasă și am lucrat cu soția ca agricul- tori. Am doi copii, băiatul are azi 70 de ani, iar fata e mai mică cu trei ani. Mă bucur de nepoți și de strănepoți. Am reușit să-mi construiesc altă casă, garduri, grajd, beci, una, alta… Dar sunt supărat că în 2008 mi-a murit soția. Tare-i greu când omul nu are babă la casă. Femeia vopsește, femeia văruiește, femeia face mâncare, feme- ia spală, femeia scutură… Bărbatu-i bărbat, se duce încolo, vine încoace, stă cu Stan, mai vorbește cu Bran, se duce la un cumătru. Dacă mă credeți, femeia e gospodina casei. În loc să mă duc eu, că am fost cu șase ani mai mare ca ea, Dumnezeu a luat-o pe dânsa. Pe mine mă mai doare un picior, altul, dar le fac frecție cu spirt și merg înainte. Vă îndemn să țineți la soții, căci fără ele viața nu-i viață… Asta o spun la toți cu care vorbesc. Iată, chiar și aici, la Chișinău, îndemn bărbații să-și iubească femeile și să crească copii buni pentru o Țară

mare. Am venit pentru prima dată la Chișinău, invitat de domnul profesor Vasile Șoimaru, ca să comemorăm ostașii români căzuți în luptele de la Cotul Donului. Am participat, la Durlești, și la sfințirea unei cruci ridicate în memoria celor care și-au jertfit viața tocmai pe la Stalingrad. E frumos Chișinăul, iar basarabe- nii – primitori și gospodari. Am venit îmbrăcat în haine naționale și văd că le place cum arăt. Nu e deosebire între noi și trag nădejde că degrabă va avea loc Unirea noastră, ca să fim iarăși împreună, că, unde-s doi, puterea crește și dușmanul nu sporește…

În inima omului se află începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. Lev Tolstoi

77
77
INVITATUL DE ONOARE Decembrie 2017 Boris VOLOSATÂI, directorul Liceului Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chișinău:

INVITATUL DE ONOARE

Decembrie 2017

INVITATUL DE ONOARE Decembrie 2017

Boris VOLOSATÂI, directorul Liceului Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chișinău:

Unirea, idealul românilor de pretutindeni

- Domnule Boris Volosatâi, instituția de

învățământ preuniversitar pe care o conduceți are o istorie de peste 153 de ani. Întotdeauna a fost considerată una de elită aici, în stânga Pru- tului. Continuă să fie „Gheorghe Asachi” un liceu suprasolicitat în Chișinău?

- Într-adevăr, Liceul „Gheorghe Asachi”, una

dintre cele mai vechi instituții de învățământ în spațiul dintre Prut și Nistru, a fost și rămâne o instituție suprasolicitată. Azi, aici învață 1881 de elevi, un număr de două ori mai mare decât capacitatea de proiect – 900 de locuri. Dar am avut și ani cu 2500 de elevi. Știind că în toate tim- purile instituția a fost una solicitată, am adaptat unele încăperi și am făcut din ele săli de clasă. În schimbul doi învață doar paralela clasei a șasea și paralela clasei a doua. Celelalte clase învață în prima parte a zilei. Spațiul e una din problemele noastre, dar nu cea mai mare care ar exista într-o instituție de învățământ. Școala nr.1, actualul liceu„Gheorghe Asachi” întotdeauna a activat în două schimburi.

- Ați obținut prin concurs funcția de director al liceului la 5 ianuarie 1990. Deci, degrabă veți avea 28 de ani de când vă aflați în fruntea instituției de învățământ. Cum explicați această longevi- tate, mai ales într-o perioadă în care sistemul de învățământ a trebuit să înfrunte mari cataclisme?

- Sunt unul dintre puținii directori de liceu care

încă din perioada sovietică se află în exercițiul funcțiunii, mai mult – în fruntea unei instituții specifice, cu suflu românesc pronunțat, în condiții

de schimbare permanentă a curriculei școlare, a manualelor, de perfecționare a cadrelor didacti- ce și asigurare a unui învățământ de calitate în condiții sociale precare… Cred că toată rezistența mea pe parcursul acestei perioade îndelungate s-a bazat pe încrederea din ce în ce mai mare din partea corpului didactic al liceului, din partea părinților și elevilor. Dar vreau să vă spun că pentru mine Liceul „Gheorghe Asachi” nu este un loc de lucru, ci un mod de viață. Prin asta se

explică longevitatea la care vă referiți. Odată cu apariția noului Cod al educației, toți directorii sunt obligați să treacă un concurs. L-am trecut și eu. Degrabă vor fi doi ani de când am fost supus concursului conform noilor rigori. De fapt, vârsta mea de pensionare coincide aproape cu finele actualului meu mandat de director. Aș avea posibilitatea să mai aplic pentru un termen, dar asta va depinde de obiectivele mele de viață

personală

Liceul „Gheorghe Asachi” nu este un loc de

muncă, ci un mod de viață.

- Care sunt azi cele mai dureroase probleme

ale unui director de liceu, în special – ale celui de la „Gheorghe Asachi”?

- Există mai multe probleme. Aș putea să vor-

besc despre cele de ordin financiar și gospodăresc. Astăzi, liceul nostru își gestionează bugetul în bază de autonomie – lucru care necesită foarte multă atenție, multă responsabilitate, dedicație și implicare personală a directorului. „Gheorghe Asachi” a trecut la autogestiune la 1 august curent. Este și interesul de a demonstra că o gestiune autonomă a bugetului poate să aducă beneficii instituției. Iată, chiar în cabinetul meu vedeți câtevacărți dintr-unlot pentrubibliotecaliceului, care ne-a costat 80 de mii de lei. Ei bine, de când sunt în funcția de director e pentru prima dată când am avut posibilitate să cumpărăm pentru bibliotecă un asemenea lot de cărți. Achiziția

am făcut-o din sursele financiare pe care le-am economisit în acest an. La fel, am reușit să dotăm instituția cu încă două table interactive. Avem posibilitatea să dotăm liceul cu o Clasă a viito- rului, în care vom plasa noi computere (câștigate în rezultatul unui proiect), iar o parte a ei va fi destinată pentru odihnă, inclusiv o sală open space, un fel de spațiu deschis pentru toți elevii. A doua parte de probleme, vechi ca și învățământul, este motivația elevului de a învăța. Azi avem o generație nouă de elevi, generația IT. De aceea și menționam străduințele noastre de a echipa liceul cu tehnică electronică modernă, ceea ce motivează elevul să vină și să fie activ la ore. Și cadrele didactice trebuie să caute noi metode de lucru, care ar motiva elevul să vină la școală,

Am menționat deja că pentru mine

iar părintele să aleagă anume școala noastră și nu

alta. În acest sens, în afară de lecții, noi organizăm

și multe activități extracurriculare. Avem trei săli

de sport care sunt folosite prin metoda intensivă. Precum Olanda, cu terenuri mici, acoperă cu flori toată Europa, așa și noi – cu săli mici, acoperim

toate interesele copiilor noștri. Într-o sală de sport cu tatami, se practică sporturi orientale, alta este

o sală de forță. De altfel, liceul nostru este gazda

Federației naționale de powerlifting triatlon force al cărui președinte sunt chiar eu. Precizez că în acest sport noi suntem a treia echipă din lume. În a treia sală sportivă elevii sunt încadrați în curriculumul național de cultură fizică și sport. Mai avem și o sală de festivități, dar și de dans.

E cunoscut ansamblul nostru de dans „Triumf”,

care poate concura cu cele mai bune ansambluri nu numai din Republica Moldova. Toate cele enumerate arată că noi ne străduim să fim în conformitate cu cerințele timpului. Gravă, cred eu, este relația dintre școală și părinții elevilor. E vorba de analfabetismul educațional în familie. În mare parte, majoritatea părinților elevilor noștri au studii superioare, unii dețin câte dou-trei diplome, sunt și doctori în științe… Anume ei consideră că au cunoștințele

necesare de a da copilului tot. Sigur, îi dau bani,

îl îmbracă, îl încalță, îl hrănesc, dar copilul se

hrănește nu numai cu materialul, ci, în mare parte

– cu spiritualul. Cei șapte ani de acasă bat toate

liceele și universitățile. Din păcate, azi se simte tot

mai mult lipsa celor șapte ani de acasă. Părinții nu au timp să acorde căldură sufletească copiilor lor. Cu propriul copil nu se vorbește prin intermediul computerului, căci el are nevoie de contactul viu

și de energetica părintelui său. La școală, noi dăm

copilului carte, dar nu-l învățămcărui Dumnezeu să se închine. Fiecare vine cu Dumnezeul său de acasă. Noi, profesorii, trebuie să modelăm, prin elevi, viitoarea societate, dar baza ei se pune acasă.

- Are Liceul „Gheorghe Asachi” o Asociație a părinților? Cum activează ea? Vă întreb deoarece asemenea asociații sunt deseori criticate precum că scopul lor e de a-i stoarce de bani pe părinții elevilor…

- Asemenea asociații au avut scopul în

instituțiile de învățământ de a ajuta profesorii să supraviețuiască în condițiile grele de acum 20 de ani. Liceul nostru are o asemenea asociație, cu activitate legală, statutară. Urmăresc atent acti-

vitatea ei. Am avut un an în care chiar i-am sus- pendat activitatea pe teritoriul instituției pe care

o conduc. Motivul a fost că președintele asociației

de atunci nu vroia să prezinte rapoarte în fața părinților și învățătorilor despre activitatea sa. Știu că există suspiciuni față de asemenea asociații părintești, dar, în multe cazuri, așa ceva se întâm- plă din lipsă de comunicare și transparență. Or, unde sunt bani, vor exista și vorbe, și suspiciuni. Eu lupt cu acei care nu respectă Regulamentul de viață internă a liceului, iar acest regulament interzice oricărui angajat al instituției să se implice în acumulare de bani sau în gestionarea banilor părinților.

-Dar cum de liceul își păstrează colectivul pedagogic? Profesorii de aici nu pleacă la munci peste hotare sau la instituții de învățământ private?

- Chiar că, acum vreo 20 de ani, dacă nu era

Asociația părinților, o parte dintre învățători

aveau să părăsească liceul. Azi, nu mai folosim

această susținere, pentru că și salariul învățătorilor

se racordează la minimul de existență. Mai impor-

tant pentru profesorii noștri este că le oferim posibilitatea de a crește profesional. Marele meu noroc este că lucrez într-o instituție de învățământ în care marea parte a colegilor mei vin la liceu nu doar ca la un loc de muncă, ci vin pentru că aici pot să-și manifeste vocația lor. Da, ei au nevoie să-și întrețină familia, dar au nevoie și de hrană spirituală, de satisfacție sufletească. Din fericire, așa-s profesorii de la Liceul „Gheorghe Asachi”. Teza mea de doctor în științe, dar și proiectele noastre de lungă durată sunt bazate pe un obiectiv foarteimportant–atransformaLiceul „Gheorghe Asachi” într-o organizație unde interesele perso- nale coincid cu ale instituției. E o noțiune care, implementată, dă rezultate excepționale. Intere-

sul de a te manifesta, de a scrie, a publica, a face schimb de informații, a susține teza de doctor – la „Gheorghe Asachi” au susținut teza de doctor 12 cadre didactice – este o motivație de a-l menține pe învățător în această instituție.

- Cândva poetul Ion Hadârcă a spus: „Dacă

intelectualitatea este coloana vertebrală a naţiu- nii, atunci Școala nr.1 - Liceul Teoretic „Gheorghe Asachi” este coloana vertebrală a acestei inte- lectualităţi”. Pe care dintre absolvenții Liceului „Gheorghe Asachi” îi vedeți ca port-drapel ai acestei instituții de învățământ?

- E o apreciere cu care nu ne lăudăm, ci ne

responsabilizăm, căci o asemenea imagine a liceului trebuie să rămână și după noi. Pe par- cursul activității mele ca director am scos cărți, pliante, broșuridespreabsolvențiinoștri, cares-au manifestat în toată lumea și la cel mai înalt nivel. Dar astăzi nu mai facem acest lucru, deoarece marea parte a absolvenților care au plecat peste hotare nu s-au mai întors. Liceul nostru e ca o fabrică de intelectuali care devin buni specialiști peste hotare.

Nu vreau să dau nume de „purtători de dra- pele”, avem absolvenți deveniți cunoscuți pe tot eșichierul politic - și pe stânga, și pe dreapta. Miniștri am avut în toate guvernele, ambasa- dori, șefi de departamente… Să mă laud sau să mă întristez, văzând cum trăim? Declarația de Independență a fost semnată de 11 absolvenți ai Liceului „Gheorghe Asachi”, în Cartea Roșie a oamenilor iluștri din Republica Moldova avem 14 absolvenți. Totuși, aș menționa un nume, care vorbește de la sine – Doina (Marin) Aldea-Teo- dorovici. Doina și Ion Aldea-Teodorovici sunt simbolul națiunii noastre. Ei ne-au spălat obrazul de minciuna pe care le-am spus-o generațiilor de oameni pe parcursul sovietic. Cum să nu te mândrești cu asemenea simbol al idealurilor noastre?

- Dar nu cred că chiar și cel mai mare socialist

de la noi, Igor Dodon, tot în acest liceu a învățat…

- Absolvenții noștri nu pot să aibă poziții politice chiar atât de deplasate…

- Deși instituțiile de învățământ sunt apolitice,

știu că profesorii și elevii de la „Gheorghe Asachi” întotdeauna au avut conștiință națională și mereu s-au mobilizat la apărarea adevărurilor noastre istorice. Vă amintiți acum care sunt cele mai importante momente în care ei au riscat și au protestat?

- Cândva, în anii tinereții mele, ca istoric,

mă gândeam că ar fi fost bine să mă nasc în alt secol, în care o fi fost mai interesant, mai incitant, iar acum îmi dau seama că m-am născut și am trăit într-o perioadă foarte interesantă și foarte

importantăpentruțaranoastră, pentruconștiința

noastră națională. Da, liceul „Gheorghe Asachi”

a fost și rămâne un bastion al românismului și al

francofoniei la Nistru. Fondat de o franțuzoaică, madam Janette du Bois, și susținut de o altă familie de francezi, Rizzo, Liceul „Gheorghe Asachi” a practicat studierea aprofundată a limbii

franceze, a civilizației și culturii franceze. Acest lucru ne-a deprins să fim în evoluție precum revoluția franceză. Azi avem a cincea republică franceză, un exemplu viu că, atunci când lucrurile se împotmolesc, e nevoie de o schimbare radicală

și de curaj pentru a merge înainte.

În liceul nostru întotdeauna s-a promovat ideea apartenenții la neamul românesc, la limba română și la Tricolor. Momente importante au fost în toate timpurile, dar timpurile de liniște sunt mai importante ca cele revoluționare. Da, am fost în greve până am obținut ceea ce am cerut. Am stat vreo șapte luni în piață până când am obținut o schemă de salarizare a profesorilor. Am fost printre primele cinci instituții de învățământ care, în baza școlilor sovietice, au devenit licee, noi – Liceul român-francez „Gheorghe Asachi”. În hotărârea de Guvern denumirea era Liceul moldo-francez „Gheorghe Asachi”, iar în ordinul ministrului de a mă trece din director de școală în director de liceu a fost scris Liceul româno-fran- cez… În 2004, ministerul nu vroia să ne acrediteze instituția, motivând că denumirea liceului nu corespunde celei oficiale. Ni se cerea să schimbăm

nu corespunde celei oficiale. Ni se cerea să schimbăm denumirea de pe frontispiciul instituției din Lice-

denumirea de pe frontispiciul instituției din Lice-

ul româno-francez „Gheorghe Asachi”, în Liceul

moldo-francez „Gheorghe Asachi”. Am declanșat

o acțiune de apărare a denumirii, care, de fapt,

a fost și un fel de test de reacție a societății: mai

sunt rezerve în spiritul național ori s-au epuizat? Mai erau. În 2006, când parcă toată spiritualitatea ațipise, a venit la noi poetul Adrian Păunescu. Programasem o întâlnire pentru timp de o oră, dar el a stat în discuții cu profesorii și elevii toată ziua. Oricând vigoarea rămâne vie în liceul nos- tru, inclusiv astăzi…

- Liceul teoretic român-francez „Gheorghe

Asachi” din Chișinău este cunoscut ca o catedrală

a românismului. În anul următor vom sărbători

un secol de la Unirea Basarabiei cu România. Cum se va alătura liceul pe care îl conduceți evenimentelor consacrate Unirii pe parcursul anului 2018?

- Liceul nostru vine cu un șir de inițiative la

care sunt chemați să se alăture alte instituții de învățământ nu numai din Republica Moldova, dar și din tot spațiul românesc. Idealul Unirii nu

este unul de compromitere a statului în care trăim, este idealul românilor de pretutindeni, iar pentru Basarabia, care prima a ales Unirea cu Țara acum aproape 100 de ani, este ceva primordial. Adevăra-

ta istorie se întoarce acasă. Cică, Președinția vrea

să anunțe 2018 anul lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Noi am putea folosi chiar și acest motiv pentru a promova idealul românesc, deoarece Ștefan cel Mare a fost unul dintre primii unioniști. În Palatul Parlamentului de la București Ștefan cel Mare și Sfânt este primul în rândul celor care au promovat Unirea. Prin copilul de la ultima sa căsătorie, care reprezenta Curtea Domnească de la Suceava și Curtea Domnească de la Târgoviște, el făcea Uni- rea. E o platformă foarte reușită pentru inițierea tinerei generații în cunoașterea adevărului istoric. Centenarul Unirii e un motiv de a evalua succesele și insuccesele noastre pe parcursul strădaniilor de întregire a neamului, de înaintare

a noastră pe parcursul european. Nu văd acum

un proiect de țară, dar văd un proiect de neam. Ce o să fie după 2018? Viața continuă, iar idealul

rămâne până la împlinire, iar mai important e ca

el să persiste și după Unirea ca atare. Asta trebuie

s-o facem și în context european…

- E adevărat că Asociația Civică pentru Demni- tate în Europa i-a propus Președintelui României

să vă decoreze - pentru ceea ce faceți - cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler cu prilejul zilei de 1 decembrie, Ziua Națională

a României?

- Mă bucur de aprecierea din partea unei

asociații civice, care, pentrumine, emultmai mult decât un ordin. Ceea ce fac - uneori mai bine, alte- ori mai rău - fac din dragoste, nu în goană după merite. Oricum, mi se încălzește inima atunci când văd că lumea ne respectă și privește la Liceul

„Gheorghe Asachi” ca la un altar al românismului în Basarabia, care nu ține numai de un om, ci de locul pe care și l-a obținut în istoria pedagogiei din întregul spațiu dintre Prut și Nistru.

- Succese, domnule Cavaler al învățămân-

tului…

Gheorghe BUDEANU

domnule Cavaler al învățămân- tului… Gheorghe BUDEANU 88 Prima zi a noului an este ziua de
88
88

Prima zi a noului an este ziua de naștere a fiecărui om. Charles Lamb

Decembrie 2017 ARHIVA CARE NU ARDE! A ACAS CAS Ă Ă ( (XII) XII) Expediţia
Decembrie 2017 ARHIVA CARE NU ARDE!

Decembrie 2017

ARHIVA CARE NU ARDE!

AACASCASĂĂ ((XII)XII)

Expediţia „Nistru 87” – 30 de ani

O ploaie blândă, caldă, cu soare ne însoțește în drum spre Râmnița

și Saharna. Pe de o parte și alta a Nistrului peisajele se împros-

pătează și respiră în ritmuri de reînviere, învăluind întreaga vale

în miresme de iarbă cosită și flori sălbatice. Stropii aduc din înalturi fărâme din marea taină a naturii și ne îndeamnă să savurăm spectaco- lul magic ce se desfășoară în toată splendoarea între ceruri și pământ. Ce minune să fii liber, să te simți parte din natură, din creația divină, din opera Făuritorului! Apa e începutul la toate: ea te naște, te purifică, te botează, te învie. Oare cum o fi arătând apa Iordanului? Intri în ea încărcat de funingine, de venin, de minciuni, de păcate și ieși de acolo curat, evlavios și bun?

Plouă cu soare. Sub acompa-

române, am ajuns un fel de corcitură,

niamentul stropilor calzi, bărcile expediției lunecă încet spre defileul dintre Stroiești și Tărăsăuca. În depăr-

un soi de moldoveni românizați, care vrem să-i înghițim. „De ce ne-aţi luat capitala de la Tiraspol și aţi mutat-o

tare, din aburii ploii, se naște un curcu-

la

Chișinău: vreţi să ne comandaţi?”-

beu uriaș, care își întinde arcada peste defileu și unește pe câteva minute cele două maluri și cele două destine atât de

mi-a reproșat în timpul unei discuții pașnice un pescar din satul Cuzmin. Evitam polemicile ca să pot vedea

diferite ale unui și același neam. De ce atât de diferite? Încerc să dau de rădă- cinile înstrăinării dintre basarabeni

până unde a ajuns otrava dezbinării și înstrăinării între frați, deși, încă anul trecut, fără să mă aștept, mi s-a oferit

și transnistreni, dar simfonia ploii și

o

radiografie cât se poate de clară.

minunăția de curcubeu mă ține vrăjit și nu mă lasă să-mi chinui mințile.

După ce publicasem în săptămânalul „Literatura și Arta”, câteva materiale

Cam peste un sfert de oră, cerul se deschide deplin și, un aer proaspăt, ozonat, umple întreaga vale îngustă a Nistrului și, oxigenându-mi sângele, mă reîntorc la frământările de mai multe zile din expediție. Mă simt atras în necunoscut, în hăul unor experi- mente la care a fost supusă românimea transnistreană, neîntrerupt, timp de

critice împotriva falsului Programeco- logic-2005 al Academiei de Știinţe, mă trezesc în redacţie cu profesorul Vasilii Nikitovici Iacovlev, doctor în drept, jurist-ecolog, originar dintr-un vechi sat moldovenesc de lângă Râmniţa. Îmi era clar că venise la comandă, că nu putea un coșcogeamite șef cu părul alb de la academie să coboare până

peste două secole. În lipsă de cercetări

la

nivelul unui biet gazetar. Probabil

pe teren, de monografii, studii și docu-

că înregistra discuţia pe ascuns, că se

mente e complicat să prinzi evoluțiile și ingineriile sociale operate asupra

tot agita și vorbea la început cu citate de la plenarele partidului comunist.

populației autohtone, care au făcut ca

Îi

răspundeam sec că ce am avut de

părți mari din unul și același popor să se schimbe până a nu-și cunoaște ori- ginile și frații. Din vorbele băștinașilor,

spus a apărut în materialele pe care le-am semnat cu numele meu, nu sub pseudonim, și port răspundere pentru

din povestirile și istorioarele lor foarte

fiecare cuvânt scris. Și-o fi dat seama

triste, împrăștiate și fragmentate, adun

vorbește în gol, că nu-l ascult, că nu

cioburi cu speranța să le pot uni ca să văd întregul, ca să pot înțelege epopeea

tremur la ameninţările lui. Neauzind justificări sau scuze din partea mea, i-o

trăită de transnistreni în a împopora,

fi

plesnit răbdarea, că așa, din senin,

primii, pământul de până la Bug și

s-a pornit prin cabinet și a început să

prețul pe care l-au plătit pentru îndrăz- neala lor de a agăța frontiera noastră etnică de flacăra unui răsărit fără de soare și fără de lumină civilizatoare.

fluture din deget, să strige: „Câți ani au trecut de când v-am eliberat, v-am scos din opinci, v-am dat școală și studii superioare, v-am făcut oameni,

Barca iese din paradisul Nistrului și mă lasă în hățișurile sălbatice ale vremurilor închise ochilor noștri.

dar voi, ca lupul acela nedomesticit, tot peste Prut vă uitați. România a furat și mai vrea să fure pământuri străine, de

Încă de la primele incursiuni în

la

Rusia, ea a creat problema Basarabi-

localitățile transnistrene, dincolo de

ei

și a dușmăniei între moldoveni, ea

o sumedenie de lucruri identice cu ale noastre în grai, în arhitectura caselor, în vestimentație populară, gastrono-

v-a spurcat mințile în anii de ocupație. Mai îndrăzniți să vă jeluiți pe la colțuri, că Puterea Sovietică nu vă dă posturi

mie, îndeletniciri casnice și ocupații

de conducere, că nu are încredere în

agricole, sărbători sau tradiții vechi, observam că mulți moldoveni aveau

voi. Cum să aibă, că dacă v-ar scăpa la putere, voi ați trăda Uniunea Sovietică

o altă înțelegere a realităților, gândeau

și

ați îndrăzni, așa cum ați mai făcut-o,

altfel când aduceam vorba de Moldova,

în

1918, să vindeți Moldova -- Români-

iar mentalitățile lor colective se deo- sebeau în mai multe privințe de ale basarabenilor. Cei mai tineri, trecuți prin incubatorul armatei sovietice, ne

ei. Ce virus a băgat România în cape- tele voastre, că voi, basarabenii, după atâţia ani de construcţie comunistă, credeţi și azi că sunteţi români, nu

declarau, papagalicește, că adevărata

moldoveni, ca noi. Păcat, mare păcat

Moldovă se află în stânga Nistrului, că ei sunt moldovenii adevărați, iar

că Stalin n-a reușit să facă curăţenie până la capăt pe malul drept, așa cum

noi, cei din dreapta, în urma ocupației

a

făcut pe malul stâng. Zău, Stalin a

PPodulodul pestepeste NistruNistru întreîntre RezinaRezina şşii RâbniRâbniţţaa
PPodulodul pestepeste NistruNistru întreîntre RezinaRezina şşii RâbniRâbniţţaa

fost prea bun cu voi, fiindcă nu v-a deportat pe toți. Cât de îngăduitoare

și răbdătoare-i Moscova și astăzi: e mai bună decât o mamă trădată de copiii pe care i-a născut, i-a crescut mari, dar ea îi mai iubește și după trădare. Chiar credeţi că academia și partidul nu înţeleg ce scopuri urmăriţi? Voi folosiți ecologia ca să atrageți lumea

de partea voastră, ca mai apoi s-o infectați cu idei naționaliste, iar când ţării îi va fi mai greu, să vă rupeți de la Rusia și să vă întoarceţi înapoi, în robie, la români. Să vă fie rușine, cât bine v-a făcut Uniunea Sovietică, dar voi, după atâţia ani de la eliberarea de sub jugul român, aţi ajuns de tineri să n-aveți deloc obraz”. După ce a rostit pe de rost rechizi- toriul-refren, atins de regrete din cauza tineretului ingrat, Vasilii Nichitovici

și-a luat geanta și mi-a întors spatele. Nu m-am ridicat să-l petrec. Înainte de a ieși, s-a îndreptat militărește, a sucit capul în direcția mea, m-a privit

ameninţător și a declarat aproape pe silabe: „Îţi cunoaștem biografia. Noi n-am murit. Și nu vom muri niciodată. Dacă nu te potolești și ne mai ataci, ai s-o sfârșești rău de tot.”

Ar fi fost nedrept să văd în Vasilii Nichitovici un reprezentant al mol- dovenilor sau să-l identific cu Trans-

nistria. Prin gura lui vorbea stăpânul, cel care ne-a dezmembrat Țara și ne-a învrăjbit, cel care a semănat ură între fraţi și ne-a dresat să ne mâncăm între noi, iar între timp, el, stăpânul „inocent”, ne fură pământul, sufletul și copiii, culege roadele muncii noastre și ne „împarte dreptate”, când, la coman- da lui, ne sfâșiem frăţește.

Soarele se apropie de zenit. Vine

căldura și zăpușeala. Din barcă, îmi dau drumul în apa plăcută și vindecă-

toare a Nistrului. Gândurile mi se lim- pezesc. Cortina se ridică încet. Printre faldurile în roșu se zăresc realitățile în roșu. Transnistria, fiind prima în fața vijeliilor pustiitoare, izolată de casa părintească și lăsată printre străini să supraviețuiască, prin jertfa ei îndelun- gată, mă ajută să înțeleg și să văd pe viu ce viitor se pregătește și basarabenilor. Totuși, caut un răspuns pentru mine:

de ce se cultivă atâta ură faţă de Româ- nia? Poporul acesta pașnic și blând n-a atins niciodată un fir de păr din capul căpcăunului, n-a luat nici o fărâmă de pâine sau de pământ de la alții. Dim- potrivă, a pierdut din vatră și a așteptat sute de ani ajutorul și dreptatea lui Dumnezeu ca să-și refacă moșia. Prin veacuri de umilință, și-a dus bunăta- tea, omenia și îngăduința ca pe o cruce. De ce atâta ură față de un neam care se află în casa lui și este Acasă? Îi stă în drum și îi strică socotelile? Nu vede Constantinopolul și Balcanii din cauza Carpaților? Or, pe stăpân încă îl frige anul 1918 și îi tulbură mințile spaimele prin care a trecut, când Basarabia, după 106 ani de sclavie înfiorătoare, iese din închisoarea țaristă, se ridică pe picioarele ei și, fără să întrebe, fără să șovăie sau să încâlcească drumurile, se reîntoarce imediat Acasă, la părinți, frați și surori, la mama ei de totdeauna! Apa răcoroasă și tămăduitoare a Nistrului mă fortifică, îmi dă puteri să privesc orizonturile închise ochi- lor basarabenilor. Mă las purtat de curenții liniștiți și de vise. Cortina se ridică ceva mai sus, aproape să ajungă la jumătate. De după faldurile înroșite de calomniile stăpânului, se vede în jerba de lumini Casa părintească. Frumoasa Basarabie, împreună cu surorile ei, libere și demne, brodează cu fir de aur harta României reîntre-

NNistruistru îînn apropiereapropiere dede localitatealocalitatea CotCot
NNistruistru îînn apropiereapropiere dede localitatealocalitatea CotCot

gite. Ele sunt stăpânele casei, nu sclave sau servitoare. Abia acum înțeleg ura mojicului, care se vrea cârmuitorul lumii. Munca lui drăcească de peste un secol și jumătate de a înghiți patru milioane de moldoveni, de a le șterge memoria, de a le falsifica originea și limba – a fost făcută praf în cei 22 de ani de „ocupaţie românească”. În acea perioadă, Basarabia a deschis ochii și a văzut lumina; ea a făcut școală națională, s-a spălat de jegul minciunilor țariste umilitoare și s-a simţit Om. Basarabia a descoperit ce înseamnă să ai statul tău naţional și să fii stăpân în Țara ta. Sora noastră Transnistria nu a avut parte de nimic din ceea ce basarabenii s-au bucurat din plin în cei 22 de ani de „ocupaţie românească”. Roata roșie, care strivea totul în calea ei, a trecut barbar peste Transnistria terorizată, înfometată și însângerată și s-a oprit în Nistru. Ea a fost bătută în cap, batjocorită și ţinută slugă, ea nu a cunoscut libertatea și afirmarea naţională. Peste un milion și jumătate de moldoveni, timp de două secole s-au închinat la un chip cioplit, nu la Domnul lor. După 1792, ei nu au avut nici o zi să se simtă stăpâni pe pământul lor de totdeauna, ei nu cunosc ce înseamnă să ai statul tău naţional, care să-ţi apere fiinţa, limba și identitatea. Transnistria, înstrăinată de poporul ei, nu a putut niciodată să se ridice pe propriile picioare, să aibă conștiință națională și să se afirme. Mojicul cu stea în frunte i-a strivit gândirea și viitorul. Ea respiră din greu, își numără anii și vorbește cu gura celor care au înrobit-o. Basarabia ar fi împărtășit destinul Transnistriei, dacă România nu oprea în 1918, ucigașa roată roșie, la Nistru. Basarabia a fost salvată de teroarea bolșevică și a avut răgaz, timp de 22 de ani, să renască și să adune energii de supravieţuire încă pentru un secol de încercări și experimente cumplite. Basarabia adevărată are rădăcini adânci și memorie bună. Ea a trăit Acasă și cunoaște drumul spre casă și pe întuneric. Ea își va apăra ființa națională și își va cuceri drepturile la viața liberă. Se vor da încrâncenate bătălii să o abată din drum, dar dorul de mamă și de slobozenie, îi va da puteri să spargă zidurile închisorii, să taie sârma ghimpată și să revină Acasă.

Alecu RENIŢĂ

MMalulalul stâng.stâng. VedereVedere aa oraoraşşuuluilui RâmniRâmniţţaa,, rredenumitedenumit dede ruruşşii
MMalulalul stâng.stâng. VedereVedere aa oraoraşşuuluilui RâmniRâmniţţaa,,
rredenumitedenumit dede ruruşşii RâbniRâbniţţaa
MMalulalul drept.drept. VedereVedere aa oraoraşşuuluilui RezinaRezina
MMalulalul drept.drept. VedereVedere aa oraoraşşuuluilui RezinaRezina
LLocalitateaocalitatea ttransnistreanransnistreanăă StroieStroieşşttii vvăăzzututăă dindin BasarabiaBasarabia
LLocalitateaocalitatea ttransnistreanransnistreanăă StroieStroieşşttii
vvăăzzututăă dindin BasarabiaBasarabia

Câte lecții de credință și de frumusețe am pierde dacă nu ar exista iarna în anul nostru? Thomas Wentworth Higginson

99
99
CASA Ş I FAMILIA TA Decembrie 2017 LLAA PPLĂCINTE,LĂCINTE, ÎÎNAINTE!NAINTE! În An Nou, cu pofte

CASA ŞI FAMILIA TA

Decembrie 2017

CASA Ş I FAMILIA TA Decembrie 2017
LLAA PPLĂCINTE,LĂCINTE, ÎÎNAINTE!NAINTE! În An Nou, cu pofte noi! Ciorbă cu afumătură Ingrediente: 700 gr
LLAA PPLĂCINTE,LĂCINTE,
ÎÎNAINTE!NAINTE!
În An Nou, cu pofte noi!
Ciorbă cu afumătură
Ingrediente: 700 gr costiţe afumate, 3
cartofi, 2 morcovi, o ţelină mică, o ceapă, un
ardei gras, 3 linguri de bulion, 3 roșii, 300
ml borș acru, fidea, o legătură de pătrunjel,
piper, sare.
Mo d d e
preparare:
Într-un vas
cu apă se pun
costiţele la
fiert, după
câteva clocote se adună spuma. Când supa
devine limpede se pun legumele pregătite
din timp, spălate și tocate, inclusiv și codiţele
de la pătrunjel. Se lasă la fiert până când
legumele sunt gata, se adaugă roșiile tocate,
cele trei linguri de bulion și fideaua. Se dă
într-un clocot borșul și se adaugă la ciorbă.
Se potrivește de sare și piper.
Friptură de porc cu bere
Ingrediente: 1kg carne de porc, 50 gr unt,
100 ml ulei, 500 ml bere neagră, 3 linguri
miere, 5 cepe, 1 căţel usturoi, cimbru, piper,
sare.
Mod de preparare: După ce se topește
untul într-un vas, se pun două cepe tăiate
peștișori și usturoiul. Se potrivește de sare și
piper, se toarnă berea și se lasă pe foc circa 10
minute, până se reduce la jumătate.
Între timp, celelalte trei cepe se taie și ele
peștișori și se pun în tava de copt. Carnea
sărată și piperată după gust, se unge din
abundenţă cu ulei. Se așează carnea peste
ceapă și se unge cu miere. Se dă la cuptor
pentru o oră. După acest timp se adaugă
sosul de bere și ceapă și se lasă din nou la
cuptor până ce și ceapa și carnea se rume-
nesc frumos.
După coacere, se mai lasă 10 minute îna-
inte de a fi tăiată și adusă la masă.
Salată „Troiene”
Ingrediente:
500 gr carne de
pui (se poate și
de porc, ca în
original), 300
gr maioneză, 2
cepe albe, 4 car-
tofi potriviţi, 5 ouă (se poate și mai multe,
depinde cât de mare doriţi salata), 400 gr
cașcaval clasic, 1 pahar oţet de vin, 2 căţei
usturoi.
Mod de preparare: Ceapa se curăţă și
se taie mărunt. Se pune într-o farfurie mai
adâncă și se toarnă oţet ca s-o acopere bine.
Se lasă o jumătate de oră să se marineze, în
acest timp se fierb cartofii și ouăle. După ce
au fiert, cartofii și ouăle se curăţă de coajă.
Carnea se spală și se taie bucăţele mărun-
te. Se călește în puţin ulei până se rumenește
bine. Se adaugă piper și sare după gust.
Alegeţi un platou potrivit pentru a monta
salata. Primul strat este cel de carne, se
distribuie uniform pe toată farfuria. Ouăle
se taie în jumătăţi. Într-un bol mai adânc se
amestecă gălbenușurile de la ouă cu puţină
maioneză, sare și usturoi pisat. Jumătăţile de
ouă se umplu cu pasta de gălbenuș.
Ceapa se scurge bine de oţet și se întinde
ușor peste carne. Cartofii daţi prin răzătoare
se distribuie uniform peste ceapă, se nivelea-
ză și se ung din belșug cu maioneză.
Jumătăţile de ouă se aranjează cu grijă
peste salată cu umplutura în jos. Printre ele
se toarnă maioneză, iar deasupra se rade
din belșug cașcavalul prin răzătoarea mică.
Puteţi s-o lăsaţi 1-2 ore să se pătrundă,
dar nu este obligatoriu.

Sărbătorile de iarnă la unele popoare de pe glob

Calendare cu bomboane de ciocolată. Un mod plăcut de a începe numărătoarea inversă până la Crăciun este cea care implică o răsplată dulce. În Germania, copiii primesc calendare (de multe ori din carton), umplute cu 24 de pătrate decorate cu desene festive. Începând cu data de 1 decembrie mănâncă în fiecare zi câte o bucată de ciocolată, ascunsă în cutiuţele calendarului. Tradiţia mărului. Conform tradiţiei chineze, mărul simbolizează pace. Multe familii mănâncă un măr de Crăciun, ca simbol al armoniei pe care speră să o trăiască în anul următor. Pe mesele familiilor de chinezi se găsesc de Crăciun mere tăiate felii sau cidru de mere. După ce gustă din acestea, ei își pun o dorinţă, sperând că se va îndeplini anul ce vine. Sărutul de sub vâsc. Furatul unui sărut sub vâsc a început să fie considerată o tradiţie cu mulţi ani în urmă, în Anglia. Refuzarea unui sărut sub vâsc aduce ghinion. Atârnă o crenguţă naturală sau artificială de vâsc deasupra ușii principale din casa ta și răspândește cât mai multă dragoste în acest sezon. Jocul schimbului de cadouri. În Belgia există tradiţia jocurilor cu „cadouri muzicale“, organizate la petrecerile de Crăciun. O versiune populară a jocului este aceea de a cânta colinde, alegând un cadou, care va trece pe rând la fiecare

jucător. Cel care îl are în mână când muzica se oprește îl poate păstra. Oricine poate organiza un astfel de joc, așa că invită prietenii la tine acasă, cântaţi colinde și deschideţi cât mai multe cadouri. Colacul cu surprize. Spaniolii fac un colac mare, acoperit cu glazură și fructe confiate, în interiorul căruia ascund o monedă sau o figurină care îl întruchipează pe pruncul Isus. Cel care găsește comoara se spune că are noroc tot anul ce vine. Obiceiul participării întregii familii la curăţarea casei. Jamaicanii aduc spiritul de sărbătoare prin organizarea unei curăţenii generale la care participă toţi membrii familiei. Fie că dau un strat nou de vopsea, reîmprospătea- ză forma gardului viu, sau pun perdele noi înainte de sărbători, aceștia au grijă să aibă o casă curată înainte de a agăţa instalaţiile sau decoraţiunile speciale de Crăciun. Trimite-i scrisoare lui Moș Crăciun. Guvernul francez consideră Crăciunul o sărbătoare foarte serioasă. În Franţa, conform unei legi din 1962, orice scrisoare către Moș Crăciun trebuie să primească răspuns o carte poștală de la acesta. Copiii trimit scrisori moșului, pe care le pun în cutia poștală, urmând să primească răspuns, scris chiar de mâna acestuia. Astfel, cei mici primesc

scris chiar de mâna acestuia. Astfel, cei mici primesc o doză din magia de Crăciun, fiind

o doză din magia de Crăciun, fiind extrem de

încântaţi când găsesc răspunsul Moșului, care le este adresat! Recompensarea colindătorilor cu dulciuri

specifice sărbătorilor de iarnă. Colindătorii din Grecia merg din casă în casă, cântând și urându-

le de bine oamenilor. Aceștia sunt răsplătiţi cu

dulciuri specifice Crăciunului, gazdele având coșuri cu ciocolată, bomboane și crenguţe de brad lângă ușa din faţă. Obiceiul este asemănător cu al nostru, mai ales că în ultima vreme nici la noi nu se mai oferă covrigi și mere, majoritatea oamenilor oferind colindătorilor dulciuri din comerţ, portocale sau bani.

Sursa: adevărul.ro

Obiceiuri

comerţ, portocale sau bani. Sursa: adevărul.ro Obiceiuri Tradiţii culinare de Crăciun, celebre în Europa Lisabona

Tradiţii culinare de Crăciun, celebre în Europa

Lisabona

În timpul sărbătorilor de iarnă, Lisabona se transformă într-un tărâm dulce: prăjituri, produse de patiserie și deserturi care mai de care îţi fac cu ochiul la fiecare pas, iar cozile care se formează în faţa pati- seriilor și cofetăriilor vorbesc de la sine. Sonhos (vise), gogoși date prin zahăr și scorţișoară, făcute cu făină, ou sau dovleac fiert pasat, le găsiţi la Pastelaria Versailles, o superbă cafe- nea în stil art nouveau, construită în 1922. Bolo rei (tortul rege) este probabil cel mai popular desert din Portugalia. Confeitaria Nacional a introdus această prăjitură franţu- zească în Lisabona, în secolul 19, iar portughezii au adoptat-o ime- diat. Cu un aluat ușor, nu este prea dulce, iar nucile și fructele confiate îi dau un gust deosebit, notează The Guardian.

Bruxelles

Parfumul biscuiţilor copţi cu mirodenii dă startul sezonului fes- tiv în Belgia. Speculoos, un biscuite crocant cu zahăr brun și scorţișoară, este savurat tot anul și este cunoscut în toată lumea prin versiunea în miniatură care se servește la cafea. Însă prima oară acești biscuiţi au fost asociaţi cu ziua Sfântului Nicolae. În timpul lunii decembrie, patiseriile din Bruxelles pregătesc speculoos sub formă de brazi de Crăciun. Cel mai vânat loc, cu cei mai gustoși biscuiţi, este Maison Dandoy.

Praga

Mirosul de pește și de pâine dulce cuprinde străzile din Praga în perioada Crăciunului. Comercianţii de pește, îmbrăcaţi în port popular, vând crap viu direct din ţarcuri uri- așe umplute cu apă. Crapul prăjit cu salată de cartofi este preparatul care nu lipsește de pe masa tradiţională de Crăciun încă din secolul 19. Cehii păstrează mereu un solz uscat în portofel ca să le aducă noroc. Vanocka este o pâine dulce tra- diţională, inventată în secolul 16, care este servită în dimineaţa zilei de Crăciun. Numele provine de la Vanoce, Crăciun în limba cehă. Conţine migdale tocate, coajă de

Crăciun în limba cehă. Conţine migdale tocate, coajă de lămâie, anason, nucșoară. La final, este acoperită

lămâie, anason, nucșoară. La final, este acoperită cu zahăr pudră. Eska și Antoninovo Pekarstvi sunt două locuri renumite unde te poţi bucura de acest desert. Se mănâncă cu unt și miere pe deasupra.

Berlin

În iunie 1963, președintele ame- rican John F. Kennedy s-a făcut de râs spunând „Ich bin ein Berliner”, care în germană înseamnă „sunt o gogoașă”. De fapt, termenul german pentru gogoasă umplută cu gem este Berliner pfannkuchen. În cele mai multe zone din ţară, oamenii se referă la ea spunând Berliner – însă în Berlin se numește pfannkuchen. Gogoșile se vând mai tot anul, dar sunt asociate cu petrecerile de Anul Nou. Potrivit tradiţiei, la opt gogoși umplute cu gem, scapi și una cu muștar pentru un oaspete mai puţin norocos.

Copenhaga

Budinca rece de orez cremoasă, risalamande, este preparatul pre- ferat al danezilor. Se servește cu migdale tocate și sos fierbinte de cireșe. Danezii sărbătoresc Crăciu- nul în seara de 24 decembrie când această budincă este servită într-un bol mare, cu o migdală întreagă. La cine ajunge migdala, acela va primi un cadou. Alte preparate tradiţiona- le ale danezilor: smørrebrød, hering și schnapps.

Stockholm

Julbord, bufetul tradiţional sue- dez, conţine preparate ca Jansson’s Temptation (cartofi cu anșoa), dopp i grytan (pâine cu supă de porc), lutfisk (un fel de piftie de pește alb), risgrynsgröt (asemănător cu pilaful) și julskinka (șunca de Crăciun), toate

servite cu o bere dulce fără alcool, numită julmust.

Bucureşti

În zonele rurale ale României, tăierea porcului este o tradiţie, notează The Guardian. Farfuriile cu porc sunt preferate atât în Bucu- rești, cât și în alte orașe mari. Ţuica, sarmalele, piftia, șoriciul și jumările sunt și ele trecute pe listă de către

jurnaliștii britanici. Pentru cine vrea să viziteze Bucureștiul în perioada Crăciunului și să deguste bunătă- ţurile tradiţionale românești, sunt recomandate restaurante precum Caru’ cu bere, Hanu’ lui Manuc și Curtea Berarilor.

Paris

Masa tradiţională de Crăciun înseamnă Le Reveillon și este cele- brată pe 24 decembrie. Înseamnă foie gras, stridii, somon afumat, cur- can, prăjitură cu ciocolată, numită buche, și șampanie.

Madrid

Fructele de mare, mielul, curca- nul și plătica nu lipsesc de pe masa de Crăciun. Turrón (nuga spaniolă), polvorones (biscuiţi) și mantecados (biscuiţi cu untură ) sunt dulciurile tradiţionale.

gustarte.ro

Cum să-ţi decorezi casa cu luminiţe de Georgiana DOROBANŢU Crăciunul ne aduce o mulţime de
Cum să-ţi decorezi casa cu luminiţe
de Georgiana DOROBANŢU
Crăciunul ne aduce o mulţime
de motive să fim fericiţi. Iar una
dintre micile bucurii este ocazia
de a folosi fermecătoarele insta-
laţii luminoase.
Luminiţele de Crăciun oferă
acea atmosferă festivă pe care o
iubim cu toţii, de la mic la mare.
Beculeţele colorate ne înveselesc și
ne amintesc de fiecare dată când
le privim că este o perioadă specială a anului.
Iar când vine vorba de modalităţile în care pot fi folosite instalaţiile
luminoase pentru a decora casa de Sărbători, variantele sunt nenumă-
rate. În afară de împodobirea bradului și a ferestrelor cu luminiţe, le
mai poţi folosi pentru a crea elemente de decor inedite.
De exemplu, poţi așeza luminiţele în boluri din sticlă transparentă.
Vei obţine efectul unui vas plin cu licurici luminoși. În acest caz poţi
folosi instalaţiile cu baterii, cu lumină albă sau galbenă. Vor arăta
excelent atunci când stingi lumina în cameră.
Dacă locuinţa ta are scară interioară, poţi așeza pe fiecare treaptă
câte un felinar luminos.
Acestea ar putea fi realizate din sticlă sau din hârtie perforată.
În
cazul în care nu îţi place să decorezi cu instalaţii luminoase la
exterior, o opţiune este atașarea luminiţelor de Crăciun pe o perdea.
Vei obţine o cascadă de lumină, acoperită cu un voal de perdea, care
va fi vizibilă atât din interior, cât și din exterior. Cele mai potrivite
pentru acest stil sunt beculeţele incolore din led, care nu se încălzesc.
O altă variantă interesantă este folosirea unor figurine luminoase
în locul instalaţiilor clasice de beculeţe. De asemenea, poţi crea sin-
gură figurine din carton sau hârtie decupată pe care să le luminezi cu
ajutorul instalaţiilor.
1100
1100

Anul nou începe în furtuna de zăpadă a albelor promisiuni. George William Curtis

Decembrie 2017 MEDICINA NATURIST Ă V Vâscul, âscul, t talismanul alismanul iernii iernii Î n
Decembrie 2017 MEDICINA NATURIST Ă

Decembrie 2017

MEDICINA NATURISTĂ

VVâscul,âscul, ttalismanulalismanul ierniiiernii

Î n mitologiile europene, vâscul este considerat o plantă magică, simbol al

curăţeniei spirituale, al liber- tăţii și armoniei. Numit și „creanga de aur”, văscul este recunoscut acum drept sim- bol al sărbătorilor de iarnă. Văscul este aducător de noroc în dragoste, apărător și pro- tector al casei și al familiei. Își menţine prospeţimea verde și în timpul iernii, rezistând la ger și întuneric, iar atârnat deasupra ușii aduce noroc în casă, bunăstare și fericire.

Astăzi, vâscul nu este doar o

plantă medicinală promiţătoare,

ci și un accesoriu popular al Cră-

ciunului. Fructele sale albe asigură înmulţirea plantei într-o manieră complicată. Este cunoscut ca leac de pe vremea dacilor, care-l utilizau cu încredere pentru vindecarea mai multor afecţiuni. În scop terape- utic, sunt folosite doar frunzele și tulpina, care pot fi culese până la jumătatea lui decembrie. Iată ce poţi trata cu vâsc.

Sucul, vindecător în sterilitate

Sucul de vâsc este un remediu excelent pentru sterilitatea femini- nă și pentru oboseală. Este indicat

să-l prepari din frunze și din tulpini proaspăt culese. Le speli și le pui

în storcător. Apoi, diluezi 20 de

picături într-un pahar cu apă. Ca să aibă efect, remediul se ia o dată pe

zi, timp de două-trei luni.

Femeile care au probleme de fertilitate pot bea 20-25 de picături de suc dizolvat într-un pahar cu apă, pe stomacul gol, dimineaţa, cât și seara, la o jumătate de oră după cină.

Ceaiul reglează tulburările menstruale

Ciclurile menstruale abunden-

te pot fi normalizate cu ajutorul

vâscului. Este necesar să bei, timp

de jumătate de an, câte o cană de

ceai preparat din această plantă, în

fiecare dimineaţă. Ca să-l prepari,

această plantă, în fiecare dimineaţă. Ca să-l prepari, iei o lingură de plantă mărunţită, peste care

iei o lingură de plantă mărunţită, peste care torni 250 ml de apă rece. Se lasă la macerat pe timpul nopţii, dimineaţa îl strecori. Se bea neîndulcit. Bufeurile, transpiraţiile și palpitaţiile care însoţesc meno- pauza pot fi tratate cu ceai de vâsc.

Se bea câte o cană pe zi, când apar aceste manifestări.

Îţi ţine tensiunea sub control

Datorită substanţelor conţinute (acetilcolină), vâscul este de mare ajutor în tratarea hipertensiunii arteriale. Ceaiul trebuie băut șase săptămâni, într-o cură care trebuie ţinută o dată pe an. Se beau câte trei căni pe zi timp de trei săptămâni, două căni timp de două săptămâni și o cană timp de o săptămână. Ca să aibă efectul dorit, prima jumătate de cană se bea înainte de micul dejun, iar cealaltă după. La fel procedezi și cu celelalte două căni:

jumătate se bea înainte și cealaltă jumătate după prânz și după cină.

Pulberea, împotriva balonărilor

Neplăcerile digestive, precum ulcerul, dar și balonarea se vindecă mai ușor cu ajutorul pulberii din vâsc. Se obţine din tulpină uscată, pe care o macini. Se ia câte o lin- guriţă, de două ori pe zi, înainte de masă. Colina, un nutrient care se găsește în această plantă, împiedică acumularea de grăsimi în ficat. De aceea, este bine să faci o cură cu ceai

de vâsc timp de 45 de zile.

Reduce simptomele răcelii

Fiind bogat în flavonoizi, dar și în vitamina C, vâscul este de mare

ajutor atunci când ai răcit. Tusea este calmată cu ajutorul unei căni cu ceai de vâsc. Totodată, pulberea obţinută din această plantă, câte o linguriţă de două ori pe zi, crește imunitatea. Poţi apela și la un extract de mlădiţă de vâsc, 30 de picături pe zi. Și stările nervoase se reduc dacă ţii o cură de minimum trei luni, perioadă în care bei zilnic, dimineaţa și seara, câte două căni cu ceai de vâsc.

Poate fi şi toxic!

Dacă nu cumperi preparate din vâsc de la magazinele de specialitate și vrei să le prepari chiar tu, trebuie să fii foarte atent de unde culegi planta! Sunt bune doar crenguţele culese de pe pin, brad, măr, păr, prun și gutui, acesta fiind vâscul medici- nal. Cel crescut pe alţi copaci este toxic, și dacă-l vei folosi riști să te intoxici. Copiii sub 18 ani, femeile însărcinate și cele care alăptează nu trebuie să bea ceai de vâsc. Datorită proprietăţilor vasodi- latatoare, hipotensoare, antispas- modice, decongestive, antitumorale și de eliminare a ureei, vâscul este recomandat în tratarea afecţiunilor cardiovasculare, respiratorii, ale sistemului nervos și tumorale. Se utilizează și în convulsii, coree, epilepsie, migrene de origine nervoasă și nevralgii. În uz extern este utilizat sub formă de comprese în nevralgii, sciatică și dureri reu- matismale sau sub formă de băi de șezut în cazul leucoreei abundente. Pentru uzul intern se poate opta pentru infuzii, macerate în vin alb, pulbere în capsule, sirop sau pilule.

Explozie de sănătate în zeama de varză P uţine persoa- ne știu că, atât varza
Explozie de sănătate în zeama de varză
P uţine persoa-
ne știu că, atât
varza murată, cât
o
parte din vitaminele
și
antioxidanţii prezenţi
în varza proaspătă, dar
și zeama sau moarea,
cum i se mai spune prin
diferite părţi ale ţării,
sunt adevărate depozite
de medicamente natu-
rale care pot preveni
și vindeca diferite boli.
Conţinutul bogat de
substanţe nutritive din zeama de varză murată
revitalizează organismul și-l tonifică.
și microelemente, săruri
Varza murată este bogată în vitamina C, mai
bogată chiar decât varza crudă, vitamina antioxi-
dantă care ajută la fortificarea sistemului imunitar
al organismului.
Varza murată este singurul aliment de natură
vegetală în care se găsește vitamina B12 din belșug,
dar și minerale precum magneziu, acid folic, potasiu,
fier, iod.
Varza murată este singurul produs vegetal care
conţine vitamina B12, care încetinește procesul de
îmbătrânire, protejează sistemul nervos și împiedică
pierderile de memorie.
În compoziţia de la zeama de varză se regăsesc
minerale, fermenţi și
enzime apărute datorită
procesului de fermen-
taţie.
Astfel, varza murată,
dar și zeama de varză con-
ţin vitamina U, vitamina
anti-ulceroasă, care se distruge prin fierbere, de
aceea varza murată și zeama se recomandă în trata-
rea bolilor ulceroase. Pentru că stimulează arderea
grăsimilor și normalizează apetitul, varza și zeama
de varză murată se recomandă și în curele de slăbire.
Moarea reglează și stabilizează tensiunea. Persoa-
nelor hipotensive li se recomandă zilnic, un pahar de
moare de varză. Câteva pahare de moare pe zi, mai
multe zile la rând, ajută la normalizarea digestiei,
dar și la prevenirea constipaţiei în caz că te confrunţi
cu așa ceva.
Deși nu este prea plăcută la vedere și nici gustul
nu e foarte atrăgător, consumată regulat, zeama de
varză are efect detoxificant asupra organismului,
ajutând la eliminarea toxinelor.

Ceaiul de ghimbir bun pentru răceală

Paula ROTARU

C eaiul de ghimbir este un remediu utilizat de mii de ani în medicina ayurvedică și are efecte excelente în combate- rea indigestiei, a migrenelor și a răcelilor de sezon.

Unele persoane folosesc ghimbirul pentru a scăpa de infecţiile respiratorii, de bronșită, tuse, crampe menstruale, artrită sau dureri musculare, iar în unele părţi ale lumii, ceaiul de ghimbir sub formă de comprese este utilizat în tratarea arsurilor pielii. Este foarte important să se consume rădăcina proaspătă de ghimbir, nu plicu- leţele cu prafuri destul de incerte ca ori- gine. Găsești în supermarket ori la piaţă rădăcină de ghimbir, care se păstrează bine și nu se oxidează foarte repede. Mod de preparare: se ia o bucată de rădăcină (aproximativ 5 cm), se spală bine sub jetul de apă rece, se dă prin răzătoare. Se pune la fiert un litru de apă și când fierbe apa se adaugă ghimbirul răzuit. Se lasă să fiarbă timp de un minut, apoi se stinge focul și se lasă acoperit 30 de minute, după care se strecoară și se consumă în funcţie de necesităţi. Ceaiul de ghimbir se consumă îndul- cit cu miere, cu adaos de suc de lămâie, mușeţel sau cu mentă și are un gust iute, dar foarte plăcut papilelor gustative.

Substanţe active şi proprietăţi

Rădăcina de ghimbir este boga- tă în potasiu, zinc, calciu, cupru și magneziu,vitaminele B6, C și D, precum și uleiuri esenţiale cu multiple proprietăţi benefice, care au efect afrodisiac, acţio- nează ca tonic general și înlătură obo- seala și toxinele acumulate în organism. Potrivit ultimelor studii în domeniul medical, ceaiul de ghimbir dispune de efecte benefice asupra organismului:

antiemetic, antiseptic, expectorant, antifungic, antiviral, analgezic, hipo- tensiv, antispasmodic, antiinflamator, antibacterian și antifebril.

Beneficii

Combate disconfortul digestiv prin îmbunătăţirea absorbţiei de substanţe benefice din alimente și prevenirea supraalimentaţiei. Prin urmare, ceaiul de ghimbir consumat după mesele îmbel- șugate de sărbători este excelent pentru recăpătarea controlului asupra digestiei. În plus, consumat zilnic, ceaiul de ghimbir poate preveni apariţia diareei, a flatulenţelor, a balonării și a indigestiei datorită substanţelor chimice din com- poziţia sa, care tonifiază musculatura tractului digestiv și împiedică nivelul crescut de acid gastric, care poate cauza arsuri stomacale. Întărește sistemul imunitar datorită

cantităţii mari de antioxidanţi, care

reduc riscul de infecţii sau afecţiuni. De exemplu, o ceașcă de ceai de ghimbir consumată zilnic poate reduce semnifi- cativ riscul de accident vascular cerebral, deoarece substanţele active din ghimbir blochează depozitarea grăsimilor pe artere, reduc nivelul de colesterol rău și ajută la prevenirea diferitelor forme de cancer. De asemenea, ceaiul de ghimbir este extrem de eficient în tratarea răcelilor datorită faptului că decongestionează căile nazale superioare, umezește mucoa- sa gâtului, ajutând astfel la ameliorarea tusei, și favorizează expectoraţia, care grăbește astfel procesul de vindecare. În plus, ameliorează simptomele supărătoa- re ale alergiilor. Ceaiul de ghimbir este excelent și pentru o bună circulaţie a sângelui, previne formarea cheagurilor și ajută la transportul oxigenului și a substanţelor nutritive către toate organele vitale din corp. Aminoacizii și mineralele din rădăcina de ghimbir promovează de ase- menea nivelul de eritrocite, drept urmare ei reduc riscul de boli cardiovasculare. Dacă pornești la drum lung iar mașina sau avionul îţi provoacă rău de

la drum lung iar mașina sau avionul îţi provoacă rău de mișcare, ceaiul de ghimbir este

mișcare, ceaiul de ghimbir este soluţia ideală. O ceașcă de ceai înainte de a te

urca în mașină este perfect pentru a redu-

ce nivelul de stres responsabil cu apariţia senzaţiei de rău de mișcare. Ceaiul de ghimbir face minuni și în

ceea ce privește sănătatea articulaţiilor, prevenind mult temuta artrită reumato- idă. Substanţele chimice din ghimbir ţin

în frâu enzimele, responsabile de apariţia

inflamaţiilor în organism. De asemenea,

aceste substanţe pot fi utile în tratarea migrenelor, a osteoartritei, a durerilor de spate sau a crampelor musculare. Mare grijă însă la consumul de ghimbir

în combinaţie cu medicamente non-steo-

ridiene, deoarece există riscul crescut de sângerări și alte efecte adverse. Pentru persoanele care se confruntă cu afecţiunea numită picior de atlet, o boală cutanată localizată între degetele de la picioare, pot face băi cu ceai de ghimbir, care ajută la reducerea senzaţiei de mâncărime, a arsurilor și a umflătu- rilor din zona respectivă. Și crampele menstruale își găsesc rezolvarea în ceaiul de ghimbir. Și nici măcar nu trebuie să-l bei. E demonstrat știinţific că o compresă îmbibată în ceai de ghimbir și aplicată pe regiunea infe- rioară a abdomenului poate ameliora durerile și relaxează musculatura. Iar dacă preferi totuși să bei o ceașcă de ceai de ghimbir, află că te ajută să scapi de stres și are un excelent efect energizant, motiv pentru care nu îţi

recomandăm să îl consumi seara, ci doar dimineaţa, la primele ore.

Contraindicaţii

Consumul de ceai de ghimbir este contraindicat bolnavilor cu afecţiuni renale, deoarece poate agrava problemele existente.

Deși medicina tradiţională sugerează

ca

femeile însărcinate să bea zilnic o ceaș-

de ceai de ghimbir în primul trimestru

de sarcină (pentru a scăpa de greţurile matinale), nu există până în momentul de faţă rezultate bine argumentate care

să demonstreze că nu există nici un efect

advers asupra fătului. Prinurmare, gravi- dele care se confruntă cu greţuri matinale sunt sfătuite să consulte un medic înainte de a consuma ceai de ghimbir. De asemenea, trebuie evitat cu orice preţ consumul în exces de ceai de ghim-

bir deoarece în loc să facă bine digestiei,

o poate afecta și poate da naștere unor

simptome neplăcute precum sindromul de gură uscată, diaree, greaţă sau arsuri în capul pieptului, precum și hiperaci- ditate gastrică. Mare atenţie în cazul diabeticilor deoarece ghimbirul consumat în exces poare reduce drastic nivelul de zahâr din sânge cauzând hipoglicemie.

Iar dacă urmaţi un tratament medica- mentos cu analgezice - precum aspirina sau ibuprofenul - sau antihipertensive,

evitaţi ceaiul de ghimbir deoarece scade tensiunea arterială și poate cauza palpi- taţii, dar și sângerări neobișnuite. De asemenea, evitaţi să consumaţi ceai de ghimbir o perioadă dacă urmaţi

să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale.

Încetaţi administrarea de ghimbir, sub orice formă, cu cel puţin o săptămână înainte de o intervenţie chirurgicală.

Fii, întotdeauna, în război cu viciile tale, în relaţii pașnice cu vecinii tăi și fă în așa fel ca fiecare an să te găsească ca pe un om mai bun. Benjamin Franklin

1111
1111
FRUMUSE Ţ E Decembrie 2017 Clubul dietelor de slăbit Dieta cu zeamă de varză E

FRUMUSEŢE

Decembrie 2017

FRUMUSE Ţ E Decembrie 2017
Clubul dietelor de slăbit Dieta cu zeamă de varză E ste o dietă potrivită și
Clubul dietelor de slăbit
Dieta cu zeamă
de varză
E ste o dietă potrivită și chiar recomandată în sezonul rece,
când sunt răspândite infecţiile respiratorii, căci în afara
efectului de reglare a greutăţii, prezintă proprietăţi deto-
xifiante deosebite, contribuie la vitaminizarea organismului și
la întărirea sistemului imunitar.
Dieta durează
două săptămâni
și poate fi pre-
lungită. Nu este
indicată persoa-
nelor care suferă
de edeme, boală
cardiacă cronică,
insuficienţă rena-
lă, insuficienţă
hepatică, ascită (din pricina cantităţii mari de sare pe care zeama
de varză o prezintă).
Ziua 1
Mic dejun: fresh din 2 portocale cu fulgi de ovăz;
Prânz: grătar de pui cu salată de murături și o felie de pâine
integrală;
Gustare: o cană cu zeamă de varză;
Cină: o porţie mare de ciorbă și două felii de pâine integrală.
Ziua 2
Mic dejun: salată de fructe cu miere și nuci sau seminţe;
Prânz: o porţie mare de ciorbă (la alegere) și două felii de
pâine integrală;
Gustare: pește cu legume sau lămâie – fără pâine;
Cină: o cană cu zeamă de varză.
Ziua 3
Mic dejun: o cană cu zeamă de varză;
Gustare: o banană;
Prânz: pește cu legume sau lămâie și o felie de pâine integrală;
Gustare: un iaurt;
Cină: brânză cu legume și 2 felii de pâine integrală.
Pe tot parcursul celor 3 zile de dietă se vor consuma cel puţin
2 litri de apă plată pe zi.
Ziua 4
În această zi aveţi meniu normal, veţi adopta dieta obișnuită.
Ziua 5
Din această zi se reiau cele 3 zile de meniu de mai sus, apoi din
nou se va face o zi pauză de la dietă, zi în care mâncaţi obișnuit.

2018 – anul Câinelui de Pământ

Caracteristici generale

Credincios, discret și cinstit, copilul câine va fi cunoscut pentru demnitatea sa ce impune respect și pentru inocenţa sa. Nu-i place să fie ameninţat. El preferă să evite stările conflictuale. Își va proteja familia în permanenţă pentru că pentru el familia înseamnă totul. Sensibil și echilibrat, va accepta totul așa cum este, așteptându-se la foarte puţin de la semenii săi. Va învăţa bine și nu veţi avea probleme cu el. Atunci când este supărat va deveni neînduplecat și sigur dacă a pornit la luptă nu se va opri. La fel de curajos și cu un dezvoltat simţ al justiţiei, adultul este cel mai îndrăgit și respectat semn al zodiacului. Un avocat natural, el va pleda pentru orice cauză cu obiectivitate, dar și va fi un judecător imparţial, care va lupta pentru dreptate, știind foarte bine ”ce e bine și ce e rău”. Este foarte greu să-l influenţezi, pentru că e cel mai bun slujitor al dreptăţii. Dacă aţi făcut greșeala să-i criticaţi un prieten și nu aveţi dreptate, sigur veţi regreta în minutele următoare. Observa- tor fin, câinele își împarte oamenii în prieteni și dușmani și știe sigur cine îi este prieten. Se spune că toată lumea are nevoie de un câine pentru a-și deosebi prietenii de dușmani. Dacă aveţi un prieten câine, în momentele nefericite nu trebuie decât să-l chemaţi. Nu va ignora niciodată strigătele dvs. Dar pe cât de agreabil și de tolerant este cu prietenii, pe atât de dur devine dacă vă suspectează de ceva. El nu își părăsește prietenii pentru orice slăbiciune, dar dacă o face înseamnă ca acolo ceva nu merge. Nu va folosi niciodată metode necinstite pentru a câștiga lupta. Are puţine pretenţii și nu așteaptă nimic bun de la viaţă, dar dacă are dreptate nu îl faceţi să-și arate colţii. Atunci veţi cunoaște un tip violent și neînduplecat, așa că este mai bine să nu-l provocaţi. Pesimist, câinele se îngrijorează fără motiv și așteaptă să i se întâmple numai nenorociri. De cele mai multe ori sesizează primul pericolul și uneori are și dreptate. Caldă și frumoasă, femeia-câine are un zâmbet pentru toată lumea, dar asta nu înseamnă că toată lumea îi este prietenă. Priet