Ecologia – o şansă pentru mileniul trei
Nr. 12 (310)
Publicaţie de ecologie, turism şi cultură
Alecu RENIŢĂ
L
una decembrie
este ușa prin care
ne intră în casă
oamenii dragi și sărbă-
torile de iarnă. Întâlni-
rile cu fiinţele apropiate de la sfârșitul și
începutul anului ne aduc multe bucurii
și emoţii, ne răscolesc sufletul, reînviind
minunata lume a copilăriei prinsă între
alaiul de colindători și cetele de urători,
între ninsorile fascinante și troienele cât
porţile gospodarilor, între zâmbetul bla-
jin al părinţilor și dărnicia fără margini a
bunicilor cu mesele întinse și încărcate de
bucate incredibil de gustoase. Crăciunul,
Steaua, Revelionul, Semănatul, Capra,
Sorcova, Sfântul Vasile, Plugușorul intrau
cu multă splendoare și cu sunete de zur-
gălăi în sat, băteau la fiecare fereastră
de creștin și invitau oamenii să uite de
grijile zilnice, să se înfrăţească între ei
și să trăiască împreună bucuria Nașterii
lui Hristos, să salute cu chiote și veselie
sosirea Anului Nou. Spectacolul magic al
sărbătorilor de iarnă cuprindea întreaga
comunitate și se revărsa într-o bucurie
generală, de răsuna satul de – Aho, aho,
copii și fraţi, – până la – Roata, măi!,
și – Să trăiţi, să-nfloriţi, La Anul și la
mulţi ani! Oricât de mult s-ar tehnolo-
giza societatea, ar fi nespus de frumos să
păstrăm și pentru generaţiile din mileniul
trei, acea lume fabuloasă a ritualurilor de
iarnă, când Moș Crăciun venea cu sania
BUCURIA ÎNTÂLNIRII
prin nămeţi în fiecare sat, dezlega sacul
burdușit de cadouri și mângâia, pe obrajii
rumeniţi de ger, toţi copiii cuminţi din
Moldova.
Să nu uităm că înainte de începerea
sărbătorilor de iarnă, de petrecerea anu-
lui vechi și întâmpinarea celui nou, oame-
nii gospodari stau la sfat, pun ţara la cale
și schiţează planuri de viitor. Îndrăznim
și noi, cei care facem de 27 de ani revista
NATURA, să ţinem sfat cu cei peste 40
de mii de cititori, să vă îndemnăm să
aveţi în continuare încredere în propriile
forţe, să vă păstraţi dreaptă coloana ver-
tebrală, să fiţi mândri de ceea ce faceţi și
să vă simţiţi stăpâni pe pământul nostru
strămoșesc. În redacţie, cunoaștem foarte
bine cine sunt cititorii revistei NATURA.
Nu exagerăm cu nimic, când afirmăm că
dumneavoastră, reprezentaţi avangarda
în diferite colective și fruntea localită-
ţilor moldovenești. Iar cei care ne citesc
și sunt deocamdată elevi, adolescenţi și
studenţi, vor deveni în viitorul apropiat
cetăţeni activi, buni profesioniști și patri-
oţi, ei asumându-și responsabilitatea să
reîntregească Ţara și să ne integreze în
civilizaţia europeană. În călimara din
redacţie, de unde luăm subiectele pentru
materiale, nu se află cerneală, ci întreaga
dramă a Basarabiei și lupta ei eroică de a
supravieţui și de a învinge. Orice număr
de NATURA care vă intră în casă, bibli-
Colindători din satul Colicăuţi, Briceni
otecă, școală sau primărie a fost gândit
ca o doză de curaj, de argumente și de
muniţii pentru luptătorii din teritoriu,
pentru toţi cei care și-au legat destinul
de Moldova, de fiinţa ei românească, de
patrimoniul cultural și natural al între-
gului spaţiu „de la Nistru până la Tisa”.
Nu ascundem că în fiecare rând scris, am
strecurat conștient, substanţa vie a limbii
române, dragostea noastră pentru Basa-
rabia, pentru Eminescu, Blaga, Vieru,
Brâncuși, Racoviţă, Mehedinţi, Enescu,
Iorga, Stere, Pelivan, Stroescu, pentru
marii voievozi și făuritori ai României
eterne, pentru poporul nostru care își
are rădăcinile fără de moarte de dincolo
de Nistru până dincolo de Carpaţi și de
Dunăre. Zbaterea neîntreruptă a minu-
naţilor mei colegi din redacţie pentru
Natură, Nistru și Prut, pentru păduri
și biodiversitate este o zbatere pentru
o viaţă normală și sănătoasă, pentru ca
generaţiile de azi și de mâine să poată
să savureze frumuseţile copleșitoare ale
peisajelor moldave, să poată să alerge prin
ierburile înrourate, să poată să se bucure
de locul de trai și să fie demni de Ţara
lor reîntregită. Tot ce aducem miilor de
cititori, lună de lună, timp de 27 ani, sunt
fărâme din sufletul nostru, din dragostea
și credinţa noastră că nici un om nu poate
fi lăsat în deznădejde și singurătate, că
fiecare merită să simtă sprijinul și căldura
Decembrie 2017
Director: Alecu Reniţă
Foto: Mihai Vengher
fratelui de neam și sânge, că oricine poate
da și lua lumină din ochii aproapelui. Iar
revista NATURA a fost și a rămas priete-
nul fidel, aproapele tuturor oamenilor de
bună-credinţă din Basarabia, de la care
a luat și a dat lumină și iubire. Revista
NATURA nu poate rămânea singură, fără
abonaţi și cititori, fără dumneavoastră.
Ar arăta ca o pasăre de zboruri înalte,
cu aripile zdrobite. Dumneata, dragă
cititorule, îi hotărăști viitorul în această
lună de decembrie, fiindcă fără o familie
mare de abonaţi, colectivul redacţional
nu poate funcţiona. Ne dorim foarte mult
să trăim împreună bucuria întâlnirii și în
anul 2018, an cu o încărcătură simbolică
pentru tot neamul românesc.
Vin ninsorile cele mari, jinduite de
copii, care vor aduce tulburătoarele
sărbători de iarnă și mirosul de cetină
verde. Pe lângă casele uitate, săniile altor
timpuri vor trece în goană cu oamenii
dragi, care ne vor căuta în van, împrăști-
ind amintiri și doruri nespuse. Din ceruri
roiurile de fulgi vor porni să acopere cără-
rile copilăriei și nostalgiile anilor călători.
Un cor de copii, cu colinda pe buze, va
deschide poarta spre Noul An. Viaţa va
curge cum a curs, pe un portativ etern.
Să ne bucurăm de întâlnirile cu oamenii
dragi, să privim împreună la Steaua care
sus răsare și să ne dorim – La mulţi ani
cu sănătate!
 DESCOPERĂ MOLDOVA! Decembrie 2017

Invitaţie la lectură
Printre stâncile de la Furceni
Bunele maniere
Ispita sau
cuvântului Cartea Virtuţilor
„O carte bună poate deve-
ni cel mai fidel ghid în viaţă.
O carte, premieră în materie,
adevărat izvor privind „Bunele
maniere sau Cartea Virtuţilor”
pentru copii, adolescenţi, părinţi
„Soarele-i mai palid, și profesori, nu poate decât fi
Ziua e mai mică. binevenită în Republica Moldova
Nu mai cântă-n ceruri și în tot spaţiul românesc”. Astfel
începe Prefaţa scrisă de Iurie
Vesel rândunica. Colesnic, Maestru al Literatu-
Răutu-și cotește rii, la cartea semnată de Oreste
Pe sub stâncă valul... Tărîţă, șeful Catedrei de Știinţe
Dragă-mi este vatra, Politice și Relaţii Internaţionale
Scump îmi este neamul.” a Academiei de Administrare
Răutul în apropiere de Furceni Publică. Autorul are o experiență
(Mihai Cucu, furcenean)
vastă în domeniu - a fost prim
secretar la Ministerul Afacerilor

C
ând ajungi în inima Orheiului Vechi, îți scoți sufletul merge mai departe în trecut. Din jurimile ca în palmă. De pe dealul Externe, șef-adjunct al Secţiei
din lesă și îl lași să zburde. E imposibil să-l oprești antichitate s-au perindat multe situat chiar la intrarea în sat se Relaţii Externe și șef al Serviciului
până când nu vizitează și alte locuri frumoase din vetre, dintre care unele n-au mai vede foarte bine un șirag răsfirat Protocol de Stat al Parlamentului
perimetrul rezervației cultural-naturale cu același nume. Cel rezistat tăvălugului istoriei. În pre- alcătuit din localitățile Lazo, Piatra Republicii Moldova.
puțin așa pățesc eu de fiecare dată când iau drumul acestui zent știm de o cetățuie amplasată la și Jeloboc. Spre stânga se întinde
canion al Răutului: vreau și colo, și dincolo, mi se pare că nord-est de Furceni, pe un cap de orașul Orhei, iar în dreapta, peste
simultan în zeci de locuri se întâmplă lucruri interesante și deal împădurit de pe malul stîng șirurile de roci care însoțesc albia
eu trebuie să ajung neapărat să văd despre ce e vorba. al Răutului. Este vorba de așezarea Răutului, stau cuibărite satele
fortificată Furceni-Selitra, datînd Trebujeni și Butuceni. Totul în jur
Silvia URSUL atenția în acest sat a fost cimitirul din secolele IV-III î.Hr. Istoria mai e piatră și apă, două elemente ce se
situat chiar în curtea bisericii vorbește de încă una: o cetate de însoțesc cale de zeci de kilometri și
din centrul satului – o rămășiță lemn și pământ numită Furceni- acceptă din când în când între ele
Numai că în a trecutului ce ne arată care era Cot, situată la un kilometru și un pod de legătură pentru cei care
această nebunie tehnica de organizare a spațiului jumătate de sat, pe malul drept al au treabă prin zonă. Pe toată lungi-
meandroasă a rural medieval. Astăzi nu se prea Răutului. Este interesant faptul că mea lui, acest canion este brăzdat
stâncilor rare- respectă aceste orânduieli, dar îmi vatra veche a satului se afla și ea de patrulatere pe post de intrare
ori se întâmplă place să observ cum predecesorii peste Răut, în direcția nord-est față în stâncă: de aici se tăia și se scotea
ceva ieșit din comun. Canionul stă noștri își așezau morții în mijlocul de cea actuală. Situată probabil la piatra, iar oamenii din partea locu-
țeapăn, Răutul susură, de undeva lor și în jurul simbolului care îi poalele stâncilor și des inundată lui, meșteri la cioplit, dădeau viață
din înalturi se aude câte o pasăre unea în viață și în moarte: biserica. de Răutul care pe atunci nu era și formă blocurilor reci de piatră.
de pradă, dinspre localități răzba- Am mai văzut acest tipar în câteva încorsetat de atâtea baraje (nici Aici, în ținutul Orheiului, așezat
te un fierestrău electric. În rest, e localități din Republica Moldova, pomeneală de centrale hidroener- comod între Răut și Nistru, taina Ediţia reprezintă un ghid
liniște și pace, calm și nemișcare, și toate vorbesc cu mândrie că sunt getice), vatra, cunoscută ca „sub cioplitului în piatră s-a transmis de comportament civilizat și
iar eu înțeleg că tocmai asta cău- sate vechi, înfipte în pământ din Holm”, n-a avut șanse să prindă se recomandă, în mod firesc,
de la o generație la alta ca un fel
tam aici: un loc în care să-mi țiuie vremuri apuse și că au fost martore rădăcini, așa că s-a mutat pe un drept o lucrare de referinţă
de moștenire de familie. Aproape
urechile de singurătate și inima să la multe capricii ale timpului. loc potrivit. pentru persoane din orice sferă
fiecare gospodar se mândrește cu
mi se bucure de frumusețe. Așa De altfel, satul Furceni a fost Chiar dacă nu stai bine cu geo- de activitate umană și toţi cei
coloane de piatră care îi sprijină
am găsit drumul spre Furceni, atestat documentar în 1626. Aces- grafia sau cu orientarea în spațiu, îndrăgostiţi de lumea fasci-
porțile, iar unii mai creativi și-au
un alt sat din raionul Orhei și te cifre nu înseamnă mai nimic la Furceni n-ai nevoie de hartă și nantă a bunelor maniere și de
din rezervația cultural-naturală permis să cioplească în piatra dură
pentru cei care știu că aici istoria nici de ghid, pentru că vezi împre- frumoasele valori comporta-
Orheiul Vechi. Puțini știu că tot felul de simboluri, decoruri și mentale. În Prefaţă aflăm că
această așezare e una de referință chiar povești care poate vor dăinui cititorii sunt purtaţi prin lumea
în cadrul rezervației: majoritatea peste veacuri. frumoaselor tradiţii și obiceiuri
turiștilor se înghesuie la Butuceni, În partea aceasta a țării stâncile antice, medievale, moderne și
ferm convinși că Orheiul Vechi nu se întrec una pe alta în măreție și contemporane. „Bunele mani-
mai are cu ce să-i surprindă. Aici splendoare. Vă invit să explorați ere sau Cartea Virtuţilor” este
e locul perfect în caz că vrei să te satul Furceni și împrejurimi- recomandată pentru toate insti-
bucuri de Natură de unul singur le, să vă întovărășiți cu Răutul tuţiile de învăţământ modern,
fără să dai peste turiști, pentru că prin fâșiile de plopi foșnitori, să pentru toate persoanele și fami-
nu vine mai nici unul. Cu toate admirați soarele care se ascunde liile care se respectă, fiind încăr-
astea, stâncile calcaroase de pe devreme după roci și lasă loc tărâ- cată cu răspunsuri calificate la
Răut sunt la fel de spectaculoase mului umbrelor. Zona e frumoasă întrebări și preocupări din cele
și aici, iar căsuțele cu stâlpi din vara și spectaculoasă iarna. E mai diverse - armonie, politeţe,
piatră cioplită îți fac ochi dulci primitoare în orice zi, cu simpla forme de salut, arta conver-
și te îndeamnă să rătăcești pe condiție să admirăm ce vedem, să saţiei, folosirea telefonului și
Alecu Reniţă cu elevi de la Furceni, după o lecţie scrierea mesajelor, stiluri de
ulicioarele întortocheate. de educaţie ecologică
nu lăsăm gunoaie, să luăm cu noi
Primul lucru care mi-a atras doar amintiri frumoase. servire a bucatelor, diferenţele
culturale, comportamentul în
locurile publice, bunele mani-
ere în lăcașul sfânt, aniversarea
majoratului, virtutea tinerilor,
cadourile, limbajul florilor și
al culorilor etc. Ediţia conţine
și impresionante poveţe ale lui
Ptah Hotep scrise în Egiptul
Antic între anii 2500- 2400
înainte de Hristos, precum și
cele care au văzut lumina zilei
în perioada creștină.
Cei interesaţi pot procura
cartea din librăriile din Chi-
șinău („Făt-Frumos”, „Emi-
nescu”, „Libris”, „Pace” etc.),
Peisajele Răutului dddddddddddd sau pot contacta direct autorul
(Oreste Tărîţă – 069810276).

2 Culoarea primăverii se regăsește în flori, cea a iernii o poți afla doar în imaginație. Ward Elliot Hour
 Decembrie 2017 GONG!

Milioane de oameni vor rămâne fără apă

O
pinia publică s-a încins, în sfârșit, pronunţându-și
îngrijorarea în privinţa activităţii hidrocentralelor
ucrainene pe Nistru. Pe parcursul a zeci de ani,
revista NATURA și Mișcarea Ecologistă din Moldova, au
abordat continuu subiectul Nistrului, a barajelor și hidro-
centralelor care îl sugrumă. Din păcate, de multe ori eram
singuri pe baricade, iar în comisii unde se luau deciziile
privind soarta Nistrului alţii au fost incluși.
Lilia CURCHI oxigenare și purificare, declanșându-
se un lanţ de procese degradante legate
de „înverzirea” apelor, dispariţia
ihtiofaunei și a diversităţii biologice,
Proiectate și înnămolirea limanului. Modul de
construite parţi- funcţionare a ecluzelor de la barajul
al pe timpul Uni- de la Novodnestrovsk bazat pe deschi-
unii Sovietice, derea și evacuarea stratului de jos al
hidoasele insta- apelor, cu o temperatură de 6-70 C,
laţii ne distrug și ne seacă fluviul Nis- a distrus ihtiofauna de la Naslavcea
tru, principala sursă de apă pentru până la Soroca. Abia după 170 de
milioane de cetăţeni. Alecu Reniţă, km de la ecluze, temperatura apei
președintele Mișcării Ecologiste din Nistrului ajunge la 13-150 C, tempe-
Moldova, a văzut primele semnale ale ratură care permite reproducerea unor
dezastruosului impact încă acum 30 specii de pești” (Serialul de memorii
de ani, de atunci abordând subiectul „Nistru-87”, revista NATURA, nr.
neîncetat. „După darea în exploatare iunie 2017). Infrastructura conţine
a hidrocentralei de la Novodnestrovsk, astăzi două hidrocentrale la Novod-
debitul Nistrului s-a înjumătăţit, iar nestrovsk și Nahoreanî, o Centrală
în „orele de vârf” se micșorează de 3-4 Hidroelectrică de Acumulare prin
ori. Inundaţiile și viiturile naturale Pompaj și un lac tampon de reglare
au încetat, nivelul apelor subterane a a debitului și temperaturii apei în
scăzut, mii de izvoare și sute de pârâ- Nistru. Dar, Ucraina are intenţia
iașe au dispărut. Fluviul a început de a continua proiectul de sorginte
să-și piardă capacitatea naturală de sovietică și a construi în amonte
o cascadă de șase hidrocentrale.
Pentru a-și realiza planul, Ucraina
negociază cu Moldova un Acord de
funcţionare a complexului hidroe-
lectric Nistrean. Negocierile se fac
în secret, fără consultarea societăţii
civile și a populaţiei, în mare grabă
- se preconizează aprobarea acestuia
până la sfârșitul anului 2017. Acest
lucru a fost anunţat de mai mulţi
experţi care au semnat un Apel public
către Guvernul Republicii Moldova,
Cabinetul de Miniștri al Ucrainei,
Comisia Europeană și alte peste 15
instituţii internaţionale. „Dacă nu
va suferi modificări esenţiale, acest
Acord va conduce la degradarea și Nistrul la intrare în Republica Moldova
distrugerea ecosistemelor din cursul
agricultură, canalizare, activitate Arcadie Barbăroșie, Ilia Trombiţchi,
inferior al râului Nistru și va genera
industrială”, spun autorii Apelului. Valeriu Munteanu, Dorin Dușciac,
costuri economice enorme pentru
identificarea unor surse alternative Experţii vorbesc chiar de o posi- Igor Munteanu,Victor Parlicov,
de apă potabilă care pot varia de la bilă catastrofă umanitară, or, în lipsa Ion Efros și alţii, documentul cere
câteva sute de milioane la peste un apei, sute de mii de cetăţeni vor fi respectarea tratatelor europene și
miliard de dolari”, spun experţii din nevoiţi să părăsească zonele afecta- internaţionale la care ambele state
R. Moldova. te. „Consecinţele acestui Acord vor sunt parte, publicarea proiectului
„Trei milioane de oameni din antagoniza pentru mult timp relaţiile actualizat al Acordului privind func-
Republica Moldova și peste un milion între Republica Moldova și Ucraina ţionarea complexului hidroelectric
de oameni din regiunea Odessa vor și ar putea servi drept o nouă sursă Nistrean, împreună cu toate anexele,
rămâne fără sursa principală de apă de conflict în regiune. Nistrul deja și supunerea acestuia consultărilor
potabilă. Populaţia de pești și păsări pierde anual cel puţin 1,3 miliarde de publice, renunţarea la ideea de a
care populează acest spaţiu acvatic vor metri cubi de apă și va pierde și mai semna în grabă și cu orice preţ acest
descrește semnificativ. Iar din cauza mult dacă acest Acord va fi negociat Acord până la sfârșitul anului 2017.
scăderii debitului natural al râului, pe ascuns și aprobat în această formă”, Deocamdată, nu au fost făcute
în apă va crește dramatic concentraţia se arată în Apelul Public. Semnat publice reacţiile de răspuns ale insti-
substanţelor nocive, care se revarsă de cunoscuţi lideri de opinie, prin- tuţiilor vizate în Apelul lansat la data
în râu în urma activităţii umane – tre care: Alecu Reniţă, Ion Sturza, de 22 noiembrie 2017.

Recent, în presa din R. Moldova și din Ucraina au apărut

mai multe subiecte dedicate planurilor ucrainenilor, situaţiei
dramatice în care a ajuns fluviul, impactului ireversibil la care
suntem martori. Vă propunem în continuare un subiect publi-
cat în Ucraina și tradus de colegii de la Jurnal de Chișinău.
H
idroenergeticienii ucrai-
neni visează să constru-
iască pe Nistru șase noi
hidrocentrale, costul cărora con-
stituie peste 13 miliarde de lei. În
urma acestor construcţii ar putea
să sufere milioane de oameni din
Ucraina și Republica Moldova care
au apă potabilă din acest fluviu, iar
localităţile în care sunt planificate
aceste obiective ar putea să ajungă
sub apă. În plus, autorităţile as-
cund sistematic amploarea acestei
catastrofe, care este inevitabilă
după apariţia noilor centrale.
Sprijinindu-se într-un băţ, baba Maria,
o locuitoare a satului Monastirok, regiunea
Ternopol, se uită la râul Siret, un afluent al
Nistrului, și își amintește de vremurile în care
această apă era repede și adâncă. Acum 50 de
ani, la 10 kilometri în amonte, a fost construită
Hidrocentrala Karsperovsk, după asta, debitul
s-a diminuat și râul mândru, de munte, de odi-
nioară s-a transformat într-o mlaștină liniștită,
pe care o poţi trece lejer. Pentru construcţia
acestei hidrocentrale au fost strămutaţi mai
mulţi locuitori ai satului. Baba Maria își amin-
tește și acum de faptul cum își desfăceau vecinii
casele lor. Acum acolo unde erau pe vremuri
casele acestor oameni e numai apă.
Femeia se uită la o casă a foștilor ei vecini,
familia Gheramciuk, care nu voia în ruptul
capului să-și dărâme adăpostul. Recent, pe
fosta vatră a satului au apărut niște insule unde
se plimbă cocostârcii prin stuh. „Casa familiei
Gheramciuk stă deasupra apei din 1963 și nu
are nicio crăpătură”, răsuflă cu încântare bătrâ-
na. Strămutarea este un proces foarte anevoios,
pentru că oamenii trebuie să lase după ei un loc
pustiu, ideal de pustiu. Autorităţile îi obligau
Cum hidrocentralele
omoară Nistrul
pe oameni să-și dărâme casele cu mâinile lor,
să aleagă materialele de construcţie, să strângă
tot gunoiul, să taie livezile, să dea foc la crengi
și să astupe fântânile.
Întâlnirile secrete
Conform legii, construcţia celor șase hidro-
centrale nu poate fi făcută fără acordul autori-
tăţilor locale. Consiliile regionale Ternopol și
Ivano-Frankovsk au adoptat deja decizii pri-
vind interzicerea construcţiilor hidrocentrale-
lor pe teritoriul lor. Doar autorităţile regionale
din Cernăuţi nu se grăbesc să tragă concluziile,
considerând că acestea sunt pripite.
Energeticienilor le convine faptul că în
Ucraina nu există procedura informării pre-
liminare a populaţiei locale, iar legislaţia cu
privire la organizarea audierilor publice este
cu totul imperfectă. Investitorul, compania
de stat Ukrhidroenergo, face de obicei aceste
acţiuni doar pentru a fi bifate.
De exemplu, când Ukrhidroenergo a invitat
conducătorul unei asociaţii nonguvernamen-
tale, „Centrul Naţional Ecologic”, pentru o
ședinţă comună, pentru a discuta pericolele
ecologice ale realizării programului de dez-
voltare a hidroenergeticii, întrunirea a fost
ascunsă de ochii lumii. Mai mult, nu au fost
invitaţi jurnaliștii, nici reprezentanţii organi-
zaţiilor non-guvernamentale. Totodată, au fost
invitaţi aproximativ 100 de hidroenergeticieni
care au criticat, trei ore la rând, ecologiștii.
A doua zi după discuţiile aprinse, pe site-
ul oficial al Ministerului Energeticii a apărut
știrea cu titlul „Oamenii de știinţă și societa-
tea civilă sprijină aplicarea Programului de
dezvoltare a hidroenergeticii până în 2026”.
Secretarul de presă al acestei instituţii nu a
scris niciun cuvânt despre observaţiile ecolo-
giștilor privind acest program guvernamental.
Furturi şi abuzuri
Ukrhidroenergo planifică să cheltuiască
pentru construcţia celor șase hidrocentrale
peste 20 de miliarde de grivne. În plus, devizul
de cheltuieli privind costurile proiectului nu a
fost făcut public. Director al Ukrhidroenergo
este din 2011 Igor Sirota. Anume în timpul
conducerii acestuia reprezentanţii organelor
de drept au depistat activităţi ilegale în cadrul
acestei companii.
În 2014, administraţia Ukrhidroproiekt,
compania care proiectează aceste centrale, a
fost acuzată, în cadrul unui dosar penal, de fals
în actele contabile. Oamenii legii au înregistrat
abuzuri la contractarea unor agenţi economici
pentru efectuarea unor lucrări proiectate.
În același timp, Inspectoratul Financiar de
Stat din Ucraina a constatat că Ukrhidroenergo
a provocat statului pierderi în urma indicării
în actele sale a unor lucrări la costuri umflate.
Și Procuratura Generală a Ucrainei a deschis
un dosar penal în cazul furtului unor mijloace
de stat de către angajaţi ai Ukrhidroenergo în
perioada 2010–2014.
Dezmăţul energetic
Hidroenergeticienii consideră că hidro-
centralele nu dăunează naturii mai mult decât
instalaţiile eoliene și cele solare. Ecologiștii
însă consideră că argumentele lor nu sunt
luate în serios de către Ukrhidroenergo. „Un
asemenea dezmăţ ca în Ucraina nu există
nicăieri când ne spun ecologiștii: ‚Nu vom
permite, pentru că nu vrem!’. Nu trebuie să
operăm cu lozinci! Nu pot să înţeleg ce fel de
consecinţe ecologice”, a declarat cu încăpăţâ-
nare Igor Sirota la adunarea energeticienilor
menţionată mai sus.
Cercetătorii Institutului Ecologiei Carpaţi-
lor din Ucraina au răspuns la această întrebare
a lui Sirota. Oamenii de știinţă din Ucraina
au cercetat proiectul preliminar al celor șase
hidrocentrale pe Nistrul superior și materia-
lele știinţifice din ultimii 35 de ani, ajungând
la concluzia că proiectul este unul criminal,
pentru că va duce la distrugerea completă a
Nistrului. Un dialog violent se desfășoară între
apărătorii naturii și energeticienii lobbiști la
cel mai înalt nivel de stat. Ministerul Ecologiei
din Ucraina s-a pronunţat împotriva celor șase
hidrocentrale dacă nu există o confirmare a
securităţii ecologice, însă Ministerul Energe-
ticii a ignorat această poziţie.
Vladimir Groisman, premierul Ucrainei,
afișează un acord deplin cu Ministerul Energe-
ticii. El a semnat o dispoziţie guvernamentală
privind adoptarea Programului de dezvoltare
a hidroenergeticii până în 2026, care prevede
construcţia celor șase hidrocentrale. Relevăm
că acest program a fost elaborat cu o mulţime
de încălcări și fără a se lua în calcul observaţiile
ecologiștilor. 
Moldova va suporta totul
Republica Moldova va ignora faptul că
Ukhidroenergo nu își îndeplinește obligaţiile
privind asigurarea unui debit constant pe
teritoriul său, 120 de metri cubi pe secundă.
Potrivit datelor Serviciului Hidrometeo-
rologic de Stat din R. Moldova, acest debit
este înregistrat doar în orele de vârf, iar în
cealaltă perioadă a zilei scurgere nu există.
În februarie 2010, premierul Moldovei, Vlad
Filat, și prim-ministrul Ucrainei, Iulia Timo-
șenko, au semnat un protocol secret privind
recunoașterea întreprinderilor ucrainene și a
altor obiective pe teritoriul R. Moldova, care
au fost în subordonare unională până la 1
decembrie 1990.
În baza acestui protocol, Ucraina are pe
teritoriul R. Moldova partea moldovenească
a barajului de la Naslavcea. Această decizie a
fost ascunsă de cetăţenii R. Moldova, iar partea
ucraineană a îngrădit acest obiectiv de șase
hectare pe teritoriul moldovenesc. Guvernul
Moldovei nu face nimic pentru a împiedica
distrugerea Nistrului.
Lyubov VELICHKO (Ucraina),
Ilie GULCA (Republica Moldova)
Această investigaţie a fost realizată cu spri-
jinul reţelei internaţionale a jurnaliștilor de
investigaţii „N-vestigate”.

Concluzia logică a oricărui sfârșit este un nou început. P. Botezatu 3

 ACTUALITATEA Decembrie 2017

REVISTA NATURA
CAMPANIE
Serviciile ecosistemice – capitalul
PENTRU
BAŞTINA MEA
natural care ne înconjoară
R
elaţia cu natura este un element
esenţial în existenţa omenirii,

Î
n campania de abonare pen-
tru anul 2018, re venim cu
tradiționalul îndemn de a con-
tribui la educarea ecologică a elevilor
din școala natală sau alte instituții de
învățământ dragi sufletului dvs., prin
abonarea lor la revista NATURA.
5 abonamente pentru Văleni
Marcela Andoni este tânăra care a
crescut cu revista NATURA. Astăzi, fiind
departe de casă, în SUA, s-a gândit să ofere
un dar deosebit pentru cinci elevi din școa-
la natală – câte un abonament pentru 2018
la revista NATURA. Un gest frumos, din
inimă, pentru cei dragi de Acasă!
15 abonamente pentru Rudi,
Soroca şi Chişinău
A devenit deja o tradiție și pentru
profesorul Valentin Așevschi să ofere
drept cadou câte un abonament la revista
NATURA. Pentru anul 2018 de acest dar se
vor bucura Gimnaziul de la Rudi, baștina
sa, Biblioteca de copii de la Soroca, studenți
eminenți de la Facultatea de Ecologie și
protecția mediului, Universitatea de Studii
Politice și Economice Europene „Constan-
tin Stere”.
10 abonamente
pentru Sărătenii-Vechi
Corneliu Mârza, managerul companiei
„GLOBECO International”, originar din
Sărătenii-Vechi, Telenești, a promovat
dintotdeauna educația ecologică. Pentru că
ține la baștină și la consătenii lui, a oferit
10 abonamente la revista NATURA pentru
anul 2018.
10 abonamente
de la REC-Moldova
Victor Cotruță, prietenul revistei
NATURA de la Centrul Regional de
Mediu, a perfectat 10 abonamente pentru
anul 2018, care vor ajunge la Liceul Teoretic
Hârtopul Mic din Criuleni, Grădiniţa de
copii și Gimnaziul de la Hârtopul Mare,
precum și la Biblioteca publică și primăria
Hârtopul Mare din Criuleni.
Fiți și Dvs. parte a campaniei noastre!
Oferiţi în dar un abonament pentru anul
2018 la revista NATURA!
iar rolul nostru este foarte mare
atât în exploatarea darurilor naturii,
cât și în protecţia acestora.
Elena SCOBIOALĂ
Natura este reprezentată de
elemente complexe pe care noi
le numim ecosisteme naturale
și semi-naturale, acele medii
geografice în care există un
ansamblu de organisme vege-
tale și animale care interacţionează. Păduri,
pajiști, lacuri, râuri, mlaștini, peșteri, terenuri
agricole etc. unde vieţuiesc plante, animale,
păsări, insecte care se influenţează reciproc și
există într-un ciclu continuu. Spre exemplu, o
pajiște este un ecosistem în care insectele poleni-
zează florile și ierburile. Vitele se hrănesc cu aces-
te plante, iar bălegarul, descompus de organis-
mele din sol, contribuie la hrănirea pământului
în care cresc plantele. Fiecare element al ciclului
depinde de alte elemente pentru a supravieţui.
În așa fel, fiecare ecosistem ne oferă nouă,
oamenilor, beneficii sub formă de bunuri și
servicii. Cercetătorii au identificat patru tipuri
diferite de servicii ecosistemice, toate fiind vitale
pentru noi: serviciile de aprovizionare sau pro-
ducţie furnizează bunurile, cum ar fi hrana, apă
potabilă, lemnul și fibrele; serviciile de reglare
controlează clima și precipitaţiile, cantitatea
și calitatea apei, asigură reciclarea naturală a
deșeurilor și prevenirea răspândirii bolilor;
serviciile culturale se referă la valoarea estetică
a peisajului, frumuseţea, inspiraţia și recreerea
care contribuie la bunăstarea noastră spirituală,
iar serviciile de asistenţă includ formarea solului,
fotosinteza și ciclul substanţelor nutritive, aflate
la baza creșterii și a producţiei.
Noi, însă, nu apreciem ceea ce ne oferă natura
și îi risipim darurile fără a ne da seama că prin
acţiunile noastre, conștiente în mare parte, ne
lipsim de sursele de hrană, de apă și, în final, de
condiţiile de viaţă… De-a lungul timpului, am
beneficiat, am consumat și transformat aceste
bunuri și servicii, le-am pus preţuri fără a înţele-
ge valoarea lor reală pe termen lung în existenţa
societăţii, le-am subevaluat.
Dar cât o să ne coste epuizarea și exploatarea
exagerată și nechibzuită a acestor beneficii pe
care ni le oferă natura? Este o întrebare care
și-au pus-o miniștrii mediului ai marilor puteri
economice mondiale, care în cadrul unei reu-
niuni la Potsdam, Germania, în martie 2007
au convenit să lanseze un studiu global privind
Elevii de la Ivancea au aflat despre importanţa protecţiei
patrimoniului natural din preajmă
beneficiile economice ale diversităţii biologice,
care să compare costurile dispariţiei ecosisteme-
lor cu cele ale măsurilor de conservare eficiente.
Conform acestui studiu (Economia ecosistemelor
și a biodiversităţii/The Economics of Ecosystems
and Biodiversity – TEEB) pierderea anuală de
servicii ale ecosistemelor este estimată la 50 de
miliarde EUR. Raportul estimează că, în absen-
ţa unor măsuri, doar dispariţia biodiversităţii
terestre ar putea costa 7% din PIB până în 2050,
iar pierderea serviciilor ecosistemului marin
poate spori considerabil această sumă. Totodată,
valoarea economică a bunurilor și serviciilor
oferite de ecosisteme a fost estimată la 16-54
trilioane dolari SUA/anual. Valorile au fost cal-
culate luând în considerare serviciile oferite de
ecosisteme precum producţia de hrană, materii
prime, controlul climei și al gazelor atmosferice,
circuitul nutrienţilor și apei, controlul eroziunii,
formarea solului etc.).
În Republica Moldova, la fel, există un
document care a făcut o primă cuantificare a
beneficiilor pe care fiecare din noi le folosește
zilnic – Raportul special „Valoarea economică a
serviciilor ecosistemice în Republica Moldova” –
realizat în anul 2013, în cadrul proiectului imple-
mentat de Fondul Global de Mediu și Programul
Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare „Planificarea
naţională în domeniul biodiversităţii pentru a
susţine implementarea Planului Strategic al CDB
2011-2020 în Republica Moldova”.
Conform acestui raport ecosistemele agricole
și pășunile, care ne asigură produse animaliere și
producţie vegetală, furnizează servicii de apro-
vizionare (cu produse agricole), estimate în anul
2011 la 3 900 mil. dolari SUA. În același timp,
serviciile furnizate de păduri (lemn, pomușoare,
vânat, etc.) erau estimate la circa 28,3 mil. dolari
SUA. Un alt domeniu în care putem să simţim
foarte bine valoarea beneficiilor pe care ni le aduc
ecosistemele este ecoturismul - o activitate în
creștere în Republica Moldova. În 2011, contri-
buţia directă și indirectă a ecoturismului la PIB
a fost estimată la 7,9 mil. dolari SUA. Vizitatorii
apreciază din ce în ce mai mult locurile unde
resursele naturale sunt protejate, fiind astfel
beneficiari ai serviciilor ecosistemice: peisaj și
recreere. Prin furnizarea de servicii de regulari-
zare a apei și solului, ecosistemele pot produce
efecte importante în ceea ce privește reducerea
efectelor inundaţiilor sau alunecărilor de teren.
Dacă prin funcţiile protective ale ecosistemelor
s-ar micșora efectele distrugerilor provocate de
calamitățile naturale cu numai 10%, atunci valoa-
rea serviciilor de regularizare a ecosistemelor ar
constitui între 13,4 și 19,7 mil. dolari SUA pe an.
Acestea sunt valori calculate în baza unor date
și fapte consumate, iar potenţialul de creștere a
acestor valori este mare. Totodată, există riscuri
majore de descreștere a acestora, cu impact asupra
bunăstării și sănătății oamenilor. Totul depinde
de atitudinea instituţiilor statului, a agenţilor eco-
nomici, dar și a oamenilor simpli faţă de natură.
Fiecare din noi ar trebui să conștientizeze
faptul că protecţia și conservarea ecosistemelor
a devenit mai mult decât o datorie etică în relaţia
noastră cu natura. Este o necesitate practică atât
pentru generaţia noastră, cât și pentru cele viitoa-
re, pentru a ne asigura supravieţuirea și a bene-
ficia în continuare de capitalul natural al Terrei.
Articol publicat în cadrul proiectului „Comunitate
responsabilă - peisaj terestru conservat”, implementat
de Mișcarea Ecologistă din Moldova cu suportul
Programului de Granturi Mici GEF, implementat
de PNUD
Opiniile exprimate în această lucrare sunt cele ale
autorului și nu angajează responsabilitatea Programu-
lui de Granturi Mici al GEF.

Vă suntem alături pentru a reforma societatea şi statul

L
a un recent - Stimate Stefan August Lütgenau,
eveniment care este rolul Forumului Societăţii
Civile al Dunării?
dedicat Stra- - Acesta este o platformă pentru
tegiei Uniunii cooperarea societăţii civile, ce are
Europene pentru scopul de a promova și de a spori
participarea societăţii civile și cre-
regiunea Dunării area de reţele în cadrul Strategiei
(SUERD) am dialo- Uniunii Europene pentru regiunea
gat cu Stefan August Dunării. Forumul este prevăzut
în Planul de acţiune al Comisiei
Lütgenau, preșe-
Europene pentru Strategia Uniunii
dintele Forumului Europene pentru regiunea Dunării
Societăţii Civile al (SUERD), pilonul 4 „Consolidarea
regiunii Dunării”. Funcţionează ca
Dunării. Expertul interfaţă pentru consultări structu-
ne-a vorbit despre rate între societatea civilă și auto-
rolul Forumului rităţile publice și private la nivel
regional, naţional și la nivelul UE,
Societăţii Civile al precum și la nivelul organizaţiilor
Dunării, colabora- internaţionale și interguvernamen-
tale active în regiune. Din partea
rea cu organizaţiile R. Moldova în cadrul Forumului
neguvernamentale participă ONG-ul „Bios”.
din Moldova, opor- - Ce oportunităţi vedeţi în cadrul
tunităţile SUERD. Strategiei Uniunii Europene pentru
Regiunea Dunării (SUERD) pentru
societatea civilă din R. Moldova?
- Societatea civilă din Republica
Moldova este de înaltă calitate și oferă
contribuţii foarte bune pentru o mai
bună guvernare la nivelul naţional,
desfășurând un număr de proiecte
foarte importante în diverse dome-
nii (afacerile sociale, mediu, cultură
etc.). SUERD oferă oportunitatea de
conectare cu parteneri asemănători,
aflaţi pe aceeași lungime de undă,
din întreaga regiune a Dunării. Este
importantă această cooperare, pentru
a încuraja implicarea R. Moldova în
Strategia Dunării și pentru a elimina
decalajele dintre R. Moldova și Uniu-
nea Europeană.
- În calitate de director fondator al
fundaţiei „Foster Europe”, Fundaţia
pentru regiuni europene puternice,
care sunt sfaturile și recomandările
Dvs. pentru ONG-urile locale și naţi-
onale din R. Moldova care au ca scop
schimbarea societăţii moldovenești
în bine?
- Cred că experţii din R. Moldova
știu mai bine decât mine și nu sunt
tocmai indicat de a oferi sfaturi.
Totuși, știm deja, din toate experi-
enţele noastre, că în tot ceea ce facem
avem nevoie de răbdare, dedicaţie,
timp și încredere. Societatea civilă
din Europa, și în special cea din
cadrul SUERD, stă alături de socie-
tatea civilă din R. Moldova pentru
a reforma ţara, societatea și statul în
bine, păstrând în același timp tradi-
ţiile bune și cultura naţională.
A dialogat: Ana APINTEI

4 Sfârșitul anului nu este nici sfârșit, nici început, ci o continuare, cu toată înţelepciunea pe care ne-o insuflă experienţa. Hal Borland
 Decembrie 2017 METRONOM

Autoritatea
Aurelian
SILVESTRU

Contează chiar atât de mult cum știi – O armată de berbeci condusă de

A
sediind
o c e t ate
de lângă
Atena, consulul
roman Publius Mucianus a trimis
câţiva soldaţi pe un șantier naval din
apropiere să-i aducă cel mai mare
și mai greu dintre buștenii pregătiţi
pentru catarge, ca să facă un berbece.
– Dar băgaţi de seamă! le-a atras
el atenţia. Să fie cel mai mare și cel
mai greu!
Ajunși la faţa locului, legionarii
i-au explicat meșterului de ce aveau
nevoie.
– Dacă vreţi un berbece mane-
vrabil, luaţi-l pe acesta, le-a zis el,
oferindu-le cel mai mic dintre bușteni.
Soldaţii l-au aburcat în spate și l-au
adus în faţa lui Mucianus.
Consulul și-a dat repede seama că
meșterul i-a neglijat solicitarea. Înfu-
riat, a trimis un convoi să-l aresteze.
În faţa tribunalului, grecul a
demonstrat prin calcule că arma pro-
pusă de el urma să fie mai eficientă.
Mucianus l-a lăsat să-și termine expli-
caţiile, apoi a dat ordin să fie biciuit și
alungat din tabără.
– Eu nu m-aș fi grăbit să-l pedep-
sesc, i-a reproșat amicul său. S-ar putea
să aibă dreptate…
– Sigur că are dreptate, i-a răspuns
consulul. Berbecele propus de el este
mai bun, numai că, în timp ce un
capăt al trunchiului ar fi distrus zidă-
ria cetăţii, celălalt capăt ar fi distrus
autoritatea mea…
De ce oare se pune un preţ atât de
mare pe o calitate atât de trecătoare?
să-ţi folosești autoritatea?
Sunt și dictator, și bun prieten cu
supușii mei, se destăinuia Napoleon.
Secretul guvernării constă în a ști când
și ce să fii.
Puţini au știut mai bine decât el
cum să-și transforme autoritatea în
succes…
În toiul unei bătălii, a venit călare
în faţa unui regiment care șovăia și
a rostit:
– Vă înţeleg temerile, dar gloria vă
așteaptă dincolo de liniile fortificate
ale inamicului!
Tocmai atunci, o ghiulea arzândă a
căzut în faţa regimentului. Cuprinși de
groază, soldaţii s-au aruncat cu faţa la
pământ, așteptând explozia. Napoleon
a dat pinteni calului, s-a apropiat de
proiectilul care ardea și s-a lăsat arun-
cat în aer cu tot cu patruped. Când
fumul s-a împrăștiat, soldaţii l-au
văzut din nou în picioare. El a cerut
un alt cal, a sărit în șa și le-a strigat cu
voce tunătoare:
– Acum, urmaţi-mă! E timpul să
învingem!
Altă dată, rupt de grosul oștirii, a
fost prins de austrieci într-o ambus-
cadă. Cele câteva batalioane pe care le
avea în subordine erau alcătuite din
recruţi care nu primiseră încă botezul
focului și era clar că nu vor fi în stare să
ţină piept unor veterani căliţi în luptă.
Unul dintre ofiţerii săi i-a propus să
ducă tratative cu mareșalul inamic.
Napoleon însă știa cât de nepriceput
în arta militară era acela, așa că i-a
răspuns:
un leu are mult mai multe șanse de
izbândă decât o armată de lei condusă
de un berbec.
Energic și neînfricat, el și-a îndru-
mat oamenii în așa fel încât nu numai
că a reușit să iasă din încercuire, dar a
câștigat și bătălia…
Firește, există o mare diferenţă între
autoritatea aducătoare de victorii și
autoritatea aducătoare de nenorociri.
Stalin, de exemplu, și-a câștigat
autoritatea nu prin merite ieșite din
comun, ci prin teroare. Frica de a nu
greși faţă de el era atât de mare, încât
cei din anturajul lui îi proslăveau până
și crimele.
La primul congres al partidului,
convocat după moartea lui Stalin,
când Nikita Hrușciov ţinea un discurs
distrugător la adresa fostului dictator,
cineva din sală i-a trimis următorul
bileţel:
„Dumneata, tovarășe Hrușciov, ai
fost mereu alături de Iosif Vissariono-
vici! De ce nu l-ai criticat atunci, când
mai era în viaţă?“
Hrușciov a meditat o clipă, cu ochii
aţintiţi spre delegaţi, apoi a izbit vio-
lent cu pumnul în tribună și a răcnit
în microfon:
– Cine a scris asta?!
Cei din sală au încremenit de frică.
Nimeni nu făcea nici o mișcare, de
teamă să nu fie bănuit de nesupune-
re…
După câteva clipe de teroare, Hruș-
ciov a adăugat:
– Acum vă daţi seama de ce am
tăcut și eu?
Cetatea Hotin
Așadar, un dictator este mai degra-
bă o unealtă represivă decât o verita-
bilă autoritate.
Ești un adevărat om cu autoritate,
zicea Syrus, nu atunci când ai putere,
ci atunci când, fiind în stare să faci rău,
te abţii totuși să-l faci.
Ar fi greșit să ne imaginăm că de
autoritate au nevoie doar cei de la con-
ducere. De cum ne naștem, intrăm în
relaţii cu prima și cea mai importantă
dintre autorităţi – cea a părinţilor.
Fără ea, fără respectul faţă de
părinţi, e foarte greu să educi mai
apoi un cetăţean care să respecte legile
și ţara.
Democraţia însăși pare să fie o
acceptare benevolă a dictaturii impu-
se de lege. Faptul că avem din ce în
ce mai mulţi copii cu părinţi plecaţi
peste hotare, care nu-și pot exercita
autoritatea educaţională, constituie un
mare pericol pentru viitor.
Urmează autoritatea profesoru-
lui și cea a medicului – instanţe în
care se lovește din ce în ce mai des,
cu scopul de a le distruge. De ce?
Pentru că omul care se dezamăgește
în lucrurile sfinte este un rătăcit, o
ţintă slabă pe care o poţi manipula
cum îţi convine…
Pretutindeni în lume există insti-
tuţii secrete care lovesc din umbră
în familie, în școală, în biserică, în
intelectuali și patrioţi. Cei care se
ocupă cu demolarea autorităţii cred
că onoarea dispare acolo unde apare
interesul. Obţii cu adevărat profit, zic
ei, nu atunci când stăpânești fluxul de
bani, ci atunci când pui stăpânire pe
sufletele celor care produc bani.
Animaţi de această idee, ei cum-
pără serviciile ambiţioșilor lipsiţi de
scrupule, care se vând ca Iuda pentru
câţiva arginţi și „curăţă“ terenul de
autorităţile veritabile, lăsându-l liber
pentru plantarea intereselor meschine.
Dacă vrem să ne opunem acestui
pericol, atunci să nu uităm că auto-
ritatea este mai mult decât putere.
Ea este, în primul rând, răspundere!
S-o apreciem, deci, nu după puterea
pe care o exercită, ci după felul cum
aplică această putere în interesul celor
mulţi. Și, principalul: să nu uităm că
peste toate, cu dreptate și nepărtinire,
stăpânește singura autoritate veșnică
– cea a bunului Dumnezeu!

Pe aripi de... pasăre

Surprize păsăreşti din anul 2017

Silvia URSUL atent la toate câte se întâmplă, ornitologii noștri s-au așternut Europa). Peste exact o lună alți
strânge în desaga lui multe la drum pentru a vedea cât mai doi păsărari (Silvia Ursul și

A
devenit deja o tradiție să
tragem linie în fiecare
decembrie și să vedem ce
s-a dus la capăt și ce nu în anul
care ne părăsește (sau pe care
noi îl părăsim…). Indiferent de
domeniul în care lucrăm, e bine
să ne oprim din când în când la
niște borne cronologice impor-
tante pentru întreaga societate,
ba chiar pentru întreaga lume, și
să întoarcem capul, să analizăm
ce s-a făcut și ce nu, ce planuri
am avut și ce a ieșit din ele.
Fiecare dintre noi știe deja cum
se face acest exercițiu: pe unii
îi încearcă o ciudată nostalgie
pentru tot ce-a fost, alții se simt
mândri și împliniți, iar ultimii
tăinuiesc în suflet o urmă de
regret pentru toate planurile
care n-au prins viață.
Așa e și în ornitologie: e un
domeniu interesant, mereu
dinamic, și cine e pe fază și
Cine ştie câştigă!
CONCURS
lucruri interesante și o tonă de multe specii interesante. Și cine
experiență. În plus, fiind un a fost pe fază a avut ce vedea: la
domeniu de studiu al biologiei, sfârșitul lunii mai ornitologul
și deci al științei, de multe ori Vitalie Ajder a observat un
realizările ornitologice echiva- exemplar de pescăruș cu cap
lează cu importante descoperiri negru (Larus melanocephalus)
științifice la care puțini dintre care se plictisea de unul singur
noi pot rămâne indiferenți. pe lacul de la Sărata Nouă (raio-
Așadar, ce ne-a adus anul nul Leova). Deși prezent în cea
2017 în ornitologie? mai mare parte a continentului
În primul rând ne-o oferit european, la noi nu a fost văzut
multe surprize în migrație. Acest de foarte multă vreme. Atât de
uluitor fenomen al naturii, care multă vreme, încât nici nu figura
se întâmplă de două ori pe an în lista speciilor de păsări din
(primăvara și toamna) și care Republica Moldova. De obicei
dislocă milioane de păsări de pasărea se întâlnește în zone
la locurile lor și le poartă pe lagunare și de coastă, însă în
mii de kilometri și uneori le migrație apare și în alte tipuri
mai îndepărtează de la ruta de zone umede: lacuri, delte, ba
clasică de migrație, ne asigură chiar și zone agricole și pășuni.
o perioadă interesantă, uneori Acest pescăruș a venit probabil
de-a dreptul nebună. La noi, în din România (unde cuibăresc
această primăvară, nici n-a apu- câteva colonii) sau Ucraina
cat bine să se topească zăpada (care deține unele din cele mai
că păsările au și dat buzna, iar mari efective cuibăritoare din
c d
Jonathan Hecke) au observat
o altă specie de pescăruș la
fel de rar: pescărușul asiatic
(Larus ichthyaetus). Așa cum
îi zice și numele, pasărea se
întâlnește din Mongolia până în
estul Ucrainei, însă iernează în
India, Peninsula Arabică și chiar
țărmurile Mediteranei. În Repu-
blica Moldova pescărușul asiatic
a ajuns pentru a doua oară, căci
în anul 2015, tot în aprilie, a fost
observat de herpetologul român
Vlad Cioflec. De data aceasta,
adică în aprilie 2017, păsărarii
noștri au numărat 12 indivizi
(maturi și juvenili) din această
specie pe lacul de la Congaz, și
după toate probabilitățile erau
rătăciți prin migrație, căci a
doua zi au fost de negăsit atunci
când și alți iubitori de păsări au
vrut să vadă specia.
Aprilie a mai oferit o sur-
priză păsărească, după care
e un violet metalic care seduce
ornitologii noștri se fugăreau
de ceva vreme: gușă-vânătă
(Luscinia svecica). De câteva
migrații încoace s-a tot raportat
prezența ei, dar iată că în aceas-
tă primăvară echipa formată
din Vitalie Ajder și Ion Grosu
au reușit să o filmeze și să o
fotografieze și să dovedească
prezența ei pe lacul Comrat
din sudul țării. Mai mult decât
atât, în mai a fost demonstrat și
cuibăritul acestei specii de către
Emanuel Ștefan Baltag, un alt
ornitolog român care ne ajută
în munca noastră de cercetare.
Gușa-vânătă nu este nimic alt-
ceva decât o privighetoare (din
latină luscinia=privighetoare),
însă se deosebește de rubedeni-
ile sale prin faptul că masculul
are o frumoasă pată pe gușă, de
ria Republicii Moldova a fost
observat sitarul de mal nordic
(Limosa lapponica), venit de
prin nordul Scandinaviei și a
Siberiei. Această pasăre, care
de obicei iernează în vestul
Europei, Africa de Sud și Golful
Persic, deține recordul pentru
cel mai lung zbor non-stop,
cu alte cuvinte cea mai lungă
migrație fără opriri. Unii indi-
vizi pot zbura chiar 11 000 km
fără oprire, pe care îi acoperă
timp de nouă zile, dar câțiva se
mai opresc să-și tragă sufletul
pe unde apucă și uite așa ajung
să fie observați de cei mai ageri
păsărari, în cazul nostru fiind
vorba de elvețienii Florian Klin-
gel și Jonathan Hecke. Tot ei
au anunțat în septembrie 2017
prezența în migrație a lupului
de mare mic (Stercorarius paras-

Întrebare: Cum se numesc păsările pe oricine, inclusiv pe femela
speciei sale. Pasărea aceasta este
din imagine? Prin ce se aseamănă? răspândită în special în nordul
continentului european, însă e
Răspuns: prezentă și în zonele sudice și
estice. Din cauza că este dificil
de văzut, fiind timidă și ascunsă,
Dragi cititori, speciile publicate în noiembrie 2017 nu au fost multă vreme se considera că nu
identificate corect de nici unul dintre participanţii la concurs. Răs- face parte din avifauna Republi-
punsul corect este: 1. Nemțișor paniculat (Consolida paniculata); cii Moldova, dar iată că din anul
2. Asprișoară sau Turicioara (Agrimonia eupatoria); 3. Răchitan 2017 o trecem la răboj.
Date de contact: (Lythrum salicaria). Ca să nu fie migrația de
Continuăm concursul. Așteptăm răspunsurile dvs. până la data toamnă considerată mai prejos,
de 30 decembrie. Numele câștigătorilor va fi publicat în numărul luna septembrie ne-a oferit alte
următor - premiu va fi un maiou cu logo-ul NATURA. Mult succes! surprize imposibil de antici-
pat: pentru prima dată în isto-
ticus), un fel de pescăruș care
trăiește pe la oceane și rareori se
încumetă să apară în interiorul
continentului. Și totuși unii
mai dau o raită prin Moldova,
să vadă ce pește mai pot fura de
la alte păsări (de aia se numește
parasiticus), numai că probabil
nu le trece prin cap că cineva stă
cu catalogul să facă prezența.
Precum vedeți, anul 2017
a fost darnic cu cei care caută
păsări pe la noi prin țară. Rămâ-
ne să vedem ce provocări ne
aduce anul 2018 și dacă le putem
face față!

Mulţi oameni așteaptă cu nerăbdare Anul Nou pentru a avea un nou început al obiceiurilor vechi. Autor anonim 5
 IN MEMORIAM
OMUL ADEVĂRULUI
O
umbră lunecă peste chipul
Basarabiei noastre îndurerate.
Unul dintre fiii ei cei mai buni
se reîntoarce în țărâna străbună să stea
de veghe la temelii, la rădăcini și la
izvoare, să păzească din adâncuri ca
pământul Țării să fie acoperit cu rouă,
muncă și dragoste, iar mamele să con-
tinue să dăruiască neamului oameni de
omenie, caractere și patrioți adevărați,
care să ne păstreze vie memoria și să
ne lumineze calea spre împlinirea ide-
alului nostru de unitate și reîntregire
națională. În clipele triste de despărțire
de cel care a fost politicianul, profe-
sorul, academicianul, luptătorul și
istoricul Alexandru Moșanu se cere să
spunem că acest Om a întruchipat, în
anii de ocupație sovietică și de muțenie
colectivă, vocea onestă, aproape singu-
lară, a științei istorice, că el a îndrăznit
să scrie printre rânduri o altă istorie,
decât cea oficială, că a evitat până
aproape la refuz total, să plătească
birul obligatoriu impus de ideologia
comunistă, că a căutat, contrar tuturor
interdicțiilor draconice, să strecoare
adevărul interzis discipolilor săi, pe
care îi creștea și îi pregătea pentru
vremuri mai bune, când teroarea
monstrului de la Kremlin va slăbi, iar
pofta de libertate va cuprinde popoa-
rele înrobite și lipsite de orice drepturi
umane și naționale.
Biografia spirituală și evoluția lui
Alexandru Moșanu ilustrează cât se
poate de clar frământările și chinurile
sufletești prin care a trecut intelec-
tualul basarabean – cel conștient de
apartenența sa la un popor despărțit
de străini, cel responsabil de misiunea
ce îi revine de a descoperi adevărul
istoric și de a-l transmite pe diferite
căi fraților de sânge, ca modalitate de
rezistență și de supraviețuire împotriva
rusificării și dispariției totale de pe
harta etnică. Recunoaștem cu durere că
nici după o jumătate de veac libertatea
și democrația, aduse cu mari sacrificii
pe pământul Moldovei, nu au demolat
practicile odioase ale bolșevicilor de
a compromite eroii și personalitățile
de vază ale popoarelor cotropite.
Ca pe vremuri, și astăzi se tace voit
despre curajul intelectualului basa-
rabean, care în perioada de ocupație
sovietică a riscat pe cont propriu și
6 Anul nou ne aduce bucurie și o nouă șansă de a ne schimba viaţa. Oprah Winfrey
s-a împotrivit sub o formă
sau alta de a nu accepta
compromisul împotriva
părinților și a neamului
său. Intelectualul care a
renunțat să devină, pentru
30 de arginți și un titlu aca-
demic, unealtă împotriva
propriului popor. Inte-
lectualul care a refuzat să
primească un apartament
hrușciovist contra servi-
ciului de a incendia biseri-
cile strămoșești și arhivele
cu vechi documente și hri-
soave domnești. Cercetăto-
rul științific și profesorul
universitar Alexandru
Moșanu a făcut parte din
acea foarte rară specie de
intelectuali basarabeni
care nu s-a gudurat și nu a
cerșit favoruri pe la curțile
stăpânilor roșii. Dimpo-
trivă, cei care împărțeau posturile și
titlurile, văzându-l cu mult har și iubire
de carte, i-au deschis ușile spre pute-
rea comunistă. Orice s-ar spune, dar
nomenclatura avea nevoie nu numai
de lingăi și trădători, ci și de oameni
deștepți. Spre cinstea lui, Alexandru
Moșanu nu s-a lăsat ispitit de daru-
rile otrăvite ale străinilor și a găsit în
sine tărie să le refuze diplomatic. Un
refuz care l-a costat scump, dar care
i-a pecetluit destinul. Destin de om al
adevărului, destin de luptător pentru
cauza românească din Basarabia. Se
mai cere de adăugat că cele mai umili-
toare și cumplite persecuții de-a lungul
vieții sale, Alexandru Moșanu le-a
suportat pentru că refuza să-și ascundă
originea românească și recunoștea că
Basarabia aparține genetic și istoric de
România, iar moldovenii sunt români
de la începutul începuturilor și, mai
de vreme sau mai târziu, vor reveni la
Patria-Mamă.
Declanșarea Mișcării de Renaștere
și Eliberare Națională i-a umplut viața
de speranță și încredere, l-a adus în
primele rânduri ale luptătorilor pen-
tru dreptate, libertate și demolarea
frontierei artificiale de pe Prut. Intrase
în Parlament nu să scrie istorie, ci să
făurească istorie. Când îl întâlneam
înainte de a urca la tribună pentru a
vorbi poporului deșteptat, în ochii lui
înlăcrimați de bucurie, vedeam harta
României întregite. Ca Președinte
al Parlamentului, în fața deputaților
interfrontiști și agrarieni, se stăpânea
cu greu să-și ascundă sentimentele
românești și dorința uriașă de a se
reîntoarce Acasă, în Țara în care s-a
născut în anul 1932. Se chinuia să-i
convingă, să-i educe, să le explice că
moartea Uniunii Sovietice e un început
de libertate pentru toți, nu un sfârșit.
Apoi, înțelegea că are în față o adună-
tură de sclavi, cu mandate de deputat,
și își întrerupea lecția. Probabil, îl
apuca jalea, văzându-i atât de mici în
afara stăpânului lor de la Kremlin și,
mirându-se, în sinea lui, ce gângănii
de doi bani ne-au dezmembrat Țara și
ne împiedică s-o reîntregim.
Când a venit ora astrală a desprin-
derii Basarabiei de imperiul răului,
Alexandru Moșanu a convins un
Parlament și o națiune întreagă că a
fost și a rămas un om al adevărului. În
Declarația de Independență a adus în
prim-plan adevărul istoric despre dez-
membrarea Moldovei la 1775 și 1812,
reparația acestor mari nedreptăți „prin
voința liber exprimată a populației
Basarabiei și Bucovinei” la 1918. Apoi
a demonstrat că Uniunea Sovietică,
contrar dreptului internaţional, la
28 iunie 1940 a ocupat o parte din
România – Basarabia, Bucovina de
Nord și Ţinutul Herţa, că Pactul Molo-
tov-Ribbentrop și consecinţele sale
sunt nule, iar românii moldoveni au
toate drepturile, fără nici un amestec
Decembrie 2017
din afară, să revină „în spaţiul istoric
și etnic al devenirii sale naţionale”.
Istoria acelor clipe înălţătoare îi
spulberau suferinţele din trecut și îi
dădeau dimensiunile adevărate ale
unui lider naţional. La 27 august 1991,
când a apărut în faţa a sute de mii de
oameni liberi din Piaţa Marii Adunări
Naţionale din Chișinău, își împlinea
destinul de luptător, spunându-le:
„Fraţi și surori! A venit ziua cea
mare când putem rupe hotărât și defi-
nitiv lanțurile robiei coloniale. Timp
îndelungat am stat sub călcâiul țarilor
și ai satrapilor bolșevici, staliniști și
neo-staliniști. Sabia călăilor sovietici
a atârnat în permanență deasupra
capetelor noastre. Am fost înjosiți,
umiliți, huiduiți, s-a lovit în sufletele,
în istoria, în cultura noastră. Cei mai
buni și mai harnici fii ai moldovenilor
de la răsărit de Prut și-au pierdut viața
prin închisori, lagăre de concentrare,
au fost exterminați prin foamete.
Lupta înaintașilor noștri pentru scu-
turarea jugului colonial s-a soldat cu
succes pe o perioadă de vreme scurtă,
o singură dată, în 1918. Iar în 1940 am
fost din nou împinși în imperiu. Greu
ne-a fost, dar în ciuda tuturor vicisi-
tudinilor, opreliștilor, în noi a rămas
nestinsă scânteia spiritului românesc.”
Prin oameni ca Alexandru Moșanu
românimea de la Est de Prut și-a dus
crucea cu demnitate, a supravieţuit
tiraniei și a spus lumii adevărul des-
pre identitatea și Ţara noastră. Prin
tot ce a simţit și a trăit, prin tot ce a
făcut, Alexandru Moșanu va întru-
chipa de-a pururi sufletul neînvins al
Basarabiei românești și aspiraţiile ei
de a reveni acasă. Alexandru Moșanu
și-a scris Testamentul o viaţă întreagă,
rezumându-l la două cuvinte magice –
România întreagă.
În clipele de adio, o pulbere stela-
ră, în formă de ninsoare, se așterne
peste arborii și crucile din Cimitirul
Central. O generație de mari luptători
pentru cauza românească se adună
aici, sub sceptrul veșniciei, pentru a
întări pământul Basarabiei și credința
ei în dreptatea lui Dumnezeu. Oameni
ca ei, oameni ca Alexandru Moșanu
fac cinste naţiunii române și apropie
Ziua cea Mare a reîntregirii României.
Alecu RENIŢĂ
Foto: Mihai Vengher
 Decembrie 2017 LUPTA CU UITAREA

De vorbă cu Ion Paiu, ostaş român la Cotul Donului

Î
n zilele de 18 și 19 noiembrie curent, la Biblioteca
„B. P. Hașdeu” din Chișinău și-a desfășurat lucrările
Conferința științifică internațională „75 de ani de
la participarea Armatei Române în bătălia de la Cotul
Donului: eroism, jertfă, trădare”. A fost una dintre mul-
tele acțiuni pe care le organizează permanent, de câțiva
ani încoace, publicistul și economistul Vasile Șoimaru,
ex-deputat semnatar al Declarației de Independență a
Republicii Moldova, cu scopul de a trezi printre români
și în instituțiile administrației române sentimentul de
recunoștință, dar și de responsabilitate față de come-
morarea ostașilor români care au căzut în bătăliile de la
Cotul Donului, Stalingrad și Câmpia Calmucă în timpul
celui de-al Doilea Război Mondial.
Românii au intrat în cel de-al Doilea Război Mondial
îndemnați de șeful statului, mareșalul Ion Antonescu,
pentru a elibera și pentru a-și obține dreptul istoric ina-
lienabil al națiunii române asupra Basarabiei, Nordului
Bucovinei și Ținutului Herța. La sfârșitul anului 1942,
trupele aliate au fost încercuite, inclusiv Armata a 3-a
a României, care se afla la Cotul Donului. În măcelul
din iarna 1942-1943, acolo au căzut 156 mii de ostași
români, alții au fost luați prizonieri,doar puțini au reușit
să se întoarcă acasă. Unul dintre ei este veteranul de 98
de ani Ion Paiu din satul Soci, comuna Miroslovești,
judeţul Iași. Grav rănit la 18 noiembrie 1942, el a reușit
să scape din încercuire ca printr-o minune. Invitat la
conferință, acest boț de om în vârstă de aproape 98 de
ani este purtător legendar de demnitate românească. El
ne-a impresionat cu amintirile sale.
Gheorghe BUDEANU

Din Cernăuţi, am plecat la
front pe jos
… În războiul cu sovieticii am
fost un simplu soldat. Trebuia să
merg la front cu contingentul din
1943, dar m-au chemat mai înainte,
în 1942, când armatele Germaniei și
ale aliaților săi erau lângă Stalingrad.
Armata română se afla la Cotul
Donului, reușise deja să elibereze
Basarabia și Odessa…
Am fost mobilizat în regimen-
tul meu dislocat la Cernăuți, unde
făcusem instrucțiuni de război, ca
premilitar. La 20 februarie 1942
am plecat din Cernăuți spre frontul
sovietic patru batalioane: batalionul
7, batalionul 8, batalioanele 14 și 54.
Eu făceam parte în batalionul 54.
Am mărșăluit pe jos două săptămâni.
Echipamentul era în trenul de luptă,
format în căruțe. Noi, soldații, pur-
tam doar arma, casca, masca antigaz
și lopata soldățească… Apoi am mers
două zile cu mașinile. Așa am trecut
prin țara sovietelor 4 mii de kilome-
tri până am ajuns la Cotul Donului,
unde am cantonat. Toți soldații
celor patru batalioane am stat o zi
și ne-am odihnit, ne-am bărbierit,
ne-am spălat, după care ne-au băgat
pe front – pe linia întâi și pe linia a
doua. Pe linia a doua aveam măștile
în picioare, săpate de noi cu lopata
în pământ, iar pe linia întâi – măștile
culcate. Ziua stăteam pe linia a doua,
iar noaptea ne duceam pe linia întâi.
Aveam un sublocotenent de compa-
nie – Onofrei, de la Rădășeni – care
participase și pe frontul de la Odessa
în 1941, pe când eu eram acasă. Fuse-
se rănit, dar nu-i fracturase osul. Era
comandant de pluton. Mai aveam
un sergent major, Dorneanu, de la
Dorohoi, care, Dumnezeu să-l ierte,
a rămas acolo, la Cotul Donului. Pe
când avem vreo șase luni state pe
poziții de război, începuse o ofensivă
mare din partea sovieticilor, care
băteau atât de agresiv - în stânga, în
dreapta, cu gloanțe și obuze - încât
credeam că am ajuns în infern. Când
sovieticii, pe 17 noiembrie, au rupt
linia întâi, l-am văzut pe sergentul
Dorneanu cum a ieșit din masca de pe
a doua linie, s-a strecurat spre prima
linie și a tras o bandă de cartușe din
pușca-mitralieră. Când a vrut să
încarce a doua bandă, sovieticii l-au
descoperit și în următoarea clipă l-au
făcut tărâțe…
A doua zi, pe 18 noiembrie, ser-
gentul comandant de grupă mi-a
spus: „Paiu, diseară vei merge să faci
de planton la domnul maior, coman-
dantul batalionului 54”. Rămăsesem
puțini acolo, căci o bună parte din
regimente au fost fărâmițate, soldații
uciși, răniți sau luați prizonieri. Am
stat de gardă pe 18 noiembrie la
domnul maior toată noaptea. Am
făcut schimbul doi și schimbul trei,
cu un ostaș din plutonul meu, cu care
mă înțelegeam bine, căci în armată
trebuie să fii frate cu toți. Domnul
maior stătea într-un bordei adânc,
zidit cu bârne de lemn. Era îmbrăcat
cu manta, avea cizme și cojoc mare,
în cap – căciulă de miel. După sosirea
schimbului, când s-a făcut ziuă, îmi
era foame, căci nu mâncasem de
trei zile aproape nimic, și i-am zis
ostașului care a stat cu mine toată
noaptea: „Hai la campanie, să sor-
bim măcar un ceai fierbinte”. Aveam
în sacul de merinde o jumătate de
pâine, veche, tare ca piatra, și o cutie
de miere de albine. Văd o pădurice
în apropiere și mergem încolo ca să
căutăm câteva vreascuri, să facem
un foc și să încălzim ceaiul. Dar abia
căutam primele vreascuri și, când
acolo, apar două avioane sovietice
-vââââââââj! –care au început să
mitralieze totul în jur. M-am culcat
repede la pământ. Avioanele au tre-
cut și când mi-am revenit din frică,
gata - mi-am dat seama că am rămas
singur cu unul Dumnezeu. Nu se
mai auzea nimeni pe acolo. Dinspre
frontul sovietic veneau gloanțele ca
ploaia. Mi-am luat arma și m-am
dat în retragere, dar îndată un glonte
m-a pălit în mâna dreaptă și mi-a
sfărâmat un deget. Aveam manșeta
mantalei sfârtecată și spânzurată.
Apoi - văleeeeu! - un cartuș dum-dum
m-a luat din spate și a ieșit prin piept.
Îmi părea că arde pământul cu mine.
Dacă mă pălea în stânga, trecea prin
inimă și acolo mă mâncau șobolanii,
nu mă mai vedeau tata și mama...
Speriat, cu dureri, respirând greu
și plin de sânge, am lăsat arma, deși
aveam jurământ ca, chiar și răniți,
arma să n-o lăsăm. Pe poziții de front,
atunci când ești rănit, te iau sanitarii,
îți acordă primul ajutor, apoi te duc
la spital. Pe mine nu avea cine să mă
salveze. Rănit la mână, în spate și la
piept, rămăsesem singur pe acolo,
doar cu Tatăl Ceresc…
Ne-a uscat foamea şi
păduchii…
După ce am mai mers oleacă,
întâlnesc un ostaș de la artilerie,
care se retrăgea într-o căruță cu
cort. Îl rog să mă ia și pe mine. S-a
răstit: „Du-te încolo!”. Dar când a
văzut că-s rănit și că îmi curge sân-
gele tocmai în bocanci, i s-a făcut
milă: „Hai, urcă…”. Mi-a dat două
pături, m-a învelit și am mers cu el
până la ambulanța diviziei, care era
dislocată în comuna Gromki. M-au
dus într-un salon cu vreo sută de
răniți, care aveau picioarele sfărâ-
mate, mâinile ciuntite, ochii scoși,
capul însângerat… Vai de ei, dar și
de mine! Medicii au rupt cămașa de
mine și m-au pansat la mână, la piept,
la spate, mi-au făcut injecție și mi-au
dat o căniță de ceai. Am stat acolo
până dimineața. Dimineața îmi era
foame și am coborât – așa cum eram,
bandajat - în acea localitate rusească.
Mergând spre front și la front, am
învățat câteva cuvinte rusești, ca să
mă pot descurca cu localnicii.
Bat la o poartă:
-Hozeaika! (Doamnă!).
-Șto hoceși? (Ce vreai?).
-Davai troșki moloko! (Dați-mi
oleacă de lapte!).
- Nema korova! (N-am vacă!).
- Davai hleb! (Dați-mi pâine!).
-Nema hleba! (N-am pâine!).
M-am dus la altă casă. Acolo,
mi-au dat o bucățică de pâine și o
cană de lapte. Am mâncat și am ple-
cat. Ambulanța era mai sus, dar am
coborât spre șosea, unde era poarta
ambulanței, și am văzut o coloană
din șase tancuri nemțești, tot în
retragere. S-au oprit să repare ultimul
tanc, dar fără succes. Când au pornit,
m-am apucat de-o vargă metalică și
am urcat pe al cincilea tanc. Așa am
mers vreo 20-25 de kilometri până au
ieșit în cale un general neamț și un
colonel român care au oprit tancurile.
Generalul le-a ordonat tanchiștilor
să ocupe poziții de apărare, căci din
spate se apropia frontul sovietic. Eu,
soldat român, rănit, m-am pornit
pe jos, mai departe, până m-a ajuns
o mașină cu cort, iar din urmă avea
o caroserie mică, pe două roate. Am
oprit-o. N-am putut urca, căci aveam
mari dureri în piept. M-am așezat în
acea caroserie mică, dar, la un deal,
s-a rupt funia cu care caroseria era
legată de mașină și am lunecat înapoi,
izbit într-o râpă. Of! ce dureri am mai
tras, dar n-am murit. Mașina plecase
și a trebuit să mă târâi pe brânci până
la șosea.
Când a trecut altă mașină, am
oprit-o și i-am spus șoferului să mă
ia până la un spital, fie românesc,
fie nemțesc. Eram în țară străină
și șoferul a încurcat apoi drumul,
încât era cât pe ce să dăm peste
pozițiile sovieticilor. Când a auzit
împușcături, a întors repede mașina
și am scăpat. Ajunși la o infirmerie
nemțească, i-am spus unei doamne
că trebuie să merg la spital. Ea mi-
arată cu mâna într-o parte și zice
că acolo-i lazaretul. Nemții spun la
spital lazaret. Am mers încet-încet pe
jos vreun kilometru, dar ajuns acolo,
tocmai se dăduse ordinul de evacu-
are. Am urcat și eu într-o mașină,
ca să fiu dus împreună cu ceilalți pe
teritoriul unui aeroport nemțesc, de
unde urma să fim scoși din încercui-
re, căci armatele nemțești, românești
și italiene erau acolo încercuite pe
sute și mii de kilometri. Pe aeroport,
erau 15 bordeie în pământ, acoperite
cu bârne. În ele – numai paie, nici tu
pături, nici tu lumină, nici tu hrană,
nici tu nimica. Ne-au cantonat câte
15 răniți într-un bordei. Afară,
zăpada – de-o palmă. Am stat acolo
6 săptămâni, fără doctori, fără apă,
fără mâncare… Norocul nostru a fost
că lumea din jur n-a reușit să treiere
grâul. Mergeam în câmp, smulgeam
grâul, negru de ploaie și de îngheț,
îl puneam snop și-i pârleam spicele,
ca să alegem bobii. Mai erau două
catacombe în care fuseseră cartofi,
dar mai multe bombardamente i-au
amestecat cu pământul. Mergeam
acolo, căutam cartofi prin țărâna
înghețată, puneam doi cartofi și
zăpadă într-o cutie goală de conserve
și-i fierbeam la foc. Așa, cu cartofi
înghețați și cu grâu negru, am trăit
în paiele din bordei 6 săptămâni, fără
pâine, apă, injecții sau pansament.
Of, ne-au uscat acolo foametea și
păduchii…
După 6 săptămâni, un avion
nemțesc a început să ne evacueze,
începând cu bordeiul nr.1. Pe toți
ne-au dus spre vest, la o gară de tre-
nuri din nici nu mai știu care oraș.
Ne-au dat câte o pâine și cutii de
conserve, iar degrabă a fost formată
o garnitură din 60 de vagoane: 20 au
mers la București, 20 – la Iași și 20 – la
Odessa. Eu, ajuns la Odessa, am fost
internat într-un spital militar româ-
nesc, unde au căutat frumos de mine
și m-am făcut bine, iar când am ieșit
din spital, m-au îmbrăcat cu manta,
bocanci, pantaloni, cămașă, flanică,
bonetă în cap – totul nou-nouț.
Am mers acasă pentru o lună de
zile de concediu, după care m-am
prezentat la regimentul meu din
Cernăuți. Venit acolo, la Biroul
mobilizării, când m-au văzut și-au
făcut cruce: „Măi, Paiu, măi, noi
te-am dat dispărut…”. „M-ați dat,
dar numai eu știu cum am scăpat…”,
le-am zis. Mi-au mai oferit o lună de
concediu, dar, după două săptămâni,
am primit telegramă să mă prezint
la comisia medicală. Când m-am
prezentat la Biroul de mobilizare al
regimentului meu din Cernăuți am
găsit acolo încă vreo 20 de băieți
din regiment, toți răniți. La Comisia
medicală mi-au spus: „Camarade, ești
inapt de serviciu militar urgent”. Am
rămas încorporat, dar am scăpat de
front, ba chiar am primit, vreo trei
ani de zile, ca rănit, o pensie de 400
lei pe lună. Când Partidul Comunist
a preluat conducerea statului român,
mi-au luat pensia din cauza că lupta-
sem pe frontul de est…
Unde-s doi puterea
creşte…
După rănile de la Cotul Donului,
am mai făcut doi ani de armată, dar
nu în armata activă de pe front. În
1944, când frontul sovietic a intrat în
România, am venit cu regimentul de
la Cernăuți pe jos până la Fălticeni.
Frontul era în sat la mine, în casa
noastră bătrânească aveam militari
români. Rușii erau pe la Boureni,
Pașcani… De la Fălticeni până acasă
erau vreo 40 de kilometri.
Mi-am cerut voie de la sergent
să trag o fugă până acasă. M-a luat
unul cu căruța și pe la miezul nopții
vorbeam cu tata, căci mama era eva-
cuată. După ce am stat la sfat cu tata,
am luat-o spre Piatra Neamț, unde
tocmai ajungea și compania mea.
Am mers până la Bacău pe jos, apoi
cu trenul până la București, iar de
acolo - la Piatra-Olt. Ca ostaș rănit,
misiunea mea de militar era să duc
pâine cu căruța în familiile ofițerilor
aflați pe front. Așa am împărțit pâine
vreo câteva luni în Piatra-Olt, Brân-
coveni, Văleni…
Când România a semnat
armistițiul cu sovieticii și trebuia să
întoarcă armele împotriva Germani-
ei, un locotenent îmi zice: „Măi Paiu,
ia-n arată-mi carnetul tău militar”. Se
uită, mă ia cu el la birou și-i spune
adjutantului: „Băiatul acesta este
clasat, de ce îl mai ținem?”. S-a uitat la
ceas:„La ora 10 omul acesta să nu mai
fie aici”. Mi-a dat și foaie de drum,
dar locotenentul se temea că voi avea
probleme, deoarece satul meu era
deja ocupat de ruși. I-am explicat că
mama-i evacuată și merg la ea.
După armistițiu, m-am aciuat
acasă și am lucrat cu soția ca agricul-
tori. Am doi copii, băiatul are azi 70
de ani, iar fata e mai mică cu trei ani.
Mă bucur de nepoți și de strănepoți.
Am reușit să-mi construiesc altă casă,
garduri, grajd, beci, una, alta… Dar
sunt supărat că în 2008 mi-a murit
soția. Tare-i greu când omul nu are
babă la casă. Femeia vopsește, femeia
văruiește, femeia face mâncare, feme-
ia spală, femeia scutură… Bărbatu-i
bărbat, se duce încolo, vine încoace,
stă cu Stan, mai vorbește cu Bran, se
duce la un cumătru. Dacă mă credeți,
femeia e gospodina casei. În loc să
mă duc eu, că am fost cu șase ani
mai mare ca ea, Dumnezeu a luat-o
pe dânsa. Pe mine mă mai doare un
picior, altul, dar le fac frecție cu spirt
și merg înainte. Vă îndemn să țineți
la soții, căci fără ele viața nu-i viață…
Asta o spun la toți cu care vorbesc.
Iată, chiar și aici, la Chișinău, îndemn
bărbații să-și iubească femeile și să
crească copii buni pentru o Țară
mare. Am venit pentru prima dată la
Chișinău, invitat de domnul profesor
Vasile Șoimaru, ca să comemorăm
ostașii români căzuți în luptele de
la Cotul Donului. Am participat, la
Durlești, și la sfințirea unei cruci
ridicate în memoria celor care și-au
jertfit viața tocmai pe la Stalingrad.
E frumos Chișinăul, iar basarabe-
nii – primitori și gospodari. Am venit
îmbrăcat în haine naționale și văd că
le place cum arăt. Nu e deosebire între
noi și trag nădejde că degrabă va avea
loc Unirea noastră, ca să fim iarăși
împreună, că, unde-s doi, puterea
crește și dușmanul nu sporește…

În inima omului se află începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor. Lev Tolstoi 7

 INVITATUL DE ONOARE
Boris VOLOSATÂI, directorul Liceului Teoretic „Gheorghe Asachi” din Chișinău:
Unirea, idealul românilor de pretutindeni
- Domnule Boris Volosatâi, instituția de
învățământ preuniversitar pe care o conduceți
are o istorie de peste 153 de ani. Întotdeauna a
fost considerată una de elită aici, în stânga Pru-
tului. Continuă să fie „Gheorghe Asachi” un liceu
suprasolicitat în Chișinău?
- Într-adevăr, Liceul „Gheorghe Asachi”, una
dintre cele mai vechi instituții de învățământ în
spațiul dintre Prut și Nistru, a fost și rămâne o
instituție suprasolicitată. Azi, aici învață 1881
de elevi, un număr de două ori mai mare decât
capacitatea de proiect – 900 de locuri. Dar am
avut și ani cu 2500 de elevi. Știind că în toate tim-
purile instituția a fost una solicitată, am adaptat
unele încăperi și am făcut din ele săli de clasă. În
schimbul doi învață doar paralela clasei a șasea
și paralela clasei a doua. Celelalte clase învață în
prima parte a zilei.
Spațiul e una din problemele noastre, dar nu
cea mai mare care ar exista într-o instituție de
învățământ. Școala nr.1, actualul liceu „Gheorghe
Asachi” întotdeauna a activat în două schimburi.
- Ați obținut prin concurs funcția de director al
liceului la 5 ianuarie 1990. Deci, degrabă veți avea
28 de ani de când vă aflați în fruntea instituției
de învățământ. Cum explicați această longevi-
tate, mai ales într-o perioadă în care sistemul de
învățământ a trebuit să înfrunte mari cataclisme?
- Sunt unul dintre puținii directori de liceu care
încă din perioada sovietică se află în exercițiul
funcțiunii, mai mult – în fruntea unei instituții
specifice, cu suflu românesc pronunțat, în condiții
de schimbare permanentă a curriculei școlare, a
manualelor, de perfecționare a cadrelor didacti-
ce și asigurare a unui învățământ de calitate în
condiții sociale precare… Cred că toată rezistența
mea pe parcursul acestei perioade îndelungate
s-a bazat pe încrederea din ce în ce mai mare din
partea corpului didactic al liceului, din partea
părinților și elevilor. Dar vreau să vă spun că
pentru mine Liceul „Gheorghe Asachi” nu este
un loc de lucru, ci un mod de viață. Prin asta se
explică longevitatea la care vă referiți. Odată cu
apariția noului Cod al educației, toți directorii
sunt obligați să treacă un concurs. L-am trecut
și eu. Degrabă vor fi doi ani de când am fost
supus concursului conform noilor rigori. De
fapt, vârsta mea de pensionare coincide aproape
cu finele actualului meu mandat de director. Aș
avea posibilitatea să mai aplic pentru un termen,
dar asta va depinde de obiectivele mele de viață
personală... Am menționat deja că pentru mine
Liceul „Gheorghe Asachi” nu este un loc de
muncă, ci un mod de viață.
- Care sunt azi cele mai dureroase probleme
ale unui director de liceu, în special – ale celui de
la „Gheorghe Asachi”?
- Există mai multe probleme. Aș putea să vor-
besc despre cele de ordin financiar și gospodăresc.
Astăzi, liceul nostru își gestionează bugetul în
bază de autonomie – lucru care necesită foarte
multă atenție, multă responsabilitate, dedicație
și implicare personală a directorului. „Gheorghe
Asachi” a trecut la autogestiune la 1 august curent.
Este și interesul de a demonstra că o gestiune
autonomă a bugetului poate să aducă beneficii
instituției. Iată, chiar în cabinetul meu vedeți
câteva cărți dintr-un lot pentru biblioteca liceului,
care ne-a costat 80 de mii de lei. Ei bine, de când
sunt în funcția de director e pentru prima dată
când am avut posibilitate să cumpărăm pentru
bibliotecă un asemenea lot de cărți. Achiziția
am făcut-o din sursele financiare pe care le-am
economisit în acest an. La fel, am reușit să dotăm
instituția cu încă două table interactive. Avem
posibilitatea să dotăm liceul cu o Clasă a viito-
rului, în care vom plasa noi computere (câștigate
în rezultatul unui proiect), iar o parte a ei va fi
destinată pentru odihnă, inclusiv o sală open
space, un fel de spațiu deschis pentru toți elevii.
A doua parte de probleme, vechi ca și
învățământul, este motivația elevului de a învăța.
Azi avem o generație nouă de elevi, generația IT.
De aceea și menționam străduințele noastre de a
echipa liceul cu tehnică electronică modernă, ceea
ce motivează elevul să vină și să fie activ la ore.
Și cadrele didactice trebuie să caute noi metode
de lucru, care ar motiva elevul să vină la școală,
8 Prima zi a noului an este ziua de naștere a fiecărui om. Charles Lamb
iar părintele să aleagă anume școala noastră și nu
alta. În acest sens, în afară de lecții, noi organizăm
și multe activități extracurriculare. Avem trei săli
de sport care sunt folosite prin metoda intensivă.
Precum Olanda, cu terenuri mici, acoperă cu flori
toată Europa, așa și noi – cu săli mici, acoperim
toate interesele copiilor noștri. Într-o sală de sport
cu tatami, se practică sporturi orientale, alta este
o sală de forță. De altfel, liceul nostru este gazda
Federației naționale de powerlifting triatlon force
al cărui președinte sunt chiar eu. Precizez că în
acest sport noi suntem a treia echipă din lume.
În a treia sală sportivă elevii sunt încadrați în
curriculumul național de cultură fizică și sport.
Mai avem și o sală de festivități, dar și de dans.
E cunoscut ansamblul nostru de dans „Triumf”,
care poate concura cu cele mai bune ansambluri
nu numai din Republica Moldova.
Toate cele enumerate arată că noi ne străduim
să fim în conformitate cu cerințele timpului.
Gravă, cred eu, este relația dintre școală
și părinții elevilor. E vorba de analfabetismul
educațional în familie. În mare parte, majoritatea
părinților elevilor noștri au studii superioare, unii
dețin câte dou-trei diplome, sunt și doctori în
științe… Anume ei consideră că au cunoștințele
necesare de a da copilului tot. Sigur, îi dau bani,
îl îmbracă, îl încalță, îl hrănesc, dar copilul se
hrănește nu numai cu materialul, ci, în mare parte
– cu spiritualul. Cei șapte ani de acasă bat toate
liceele și universitățile. Din păcate, azi se simte tot
mai mult lipsa celor șapte ani de acasă. Părinții nu
au timp să acorde căldură sufletească copiilor lor.
Cu propriul copil nu se vorbește prin intermediul
computerului, căci el are nevoie de contactul viu
și de energetica părintelui său. La școală, noi dăm
copilului carte, dar nu-l învățăm cărui Dumnezeu
să se închine. Fiecare vine cu Dumnezeul său de
acasă. Noi, profesorii, trebuie să modelăm, prin
elevi, viitoarea societate, dar baza ei se pune acasă.
- Are Liceul „Gheorghe Asachi” o Asociație a
părinților? Cum activează ea? Vă întreb deoarece
asemenea asociații sunt deseori criticate precum
că scopul lor e de a-i stoarce de bani pe părinții
elevilor…
- Asemenea asociații au avut scopul în
instituțiile de învățământ de a ajuta profesorii să
supraviețuiască în condițiile grele de acum 20 de
ani. Liceul nostru are o asemenea asociație, cu
activitate legală, statutară. Urmăresc atent acti-
vitatea ei. Am avut un an în care chiar i-am sus-
pendat activitatea pe teritoriul instituției pe care
o conduc. Motivul a fost că președintele asociației
de atunci nu vroia să prezinte rapoarte în fața
părinților și învățătorilor despre activitatea sa.
Știu că există suspiciuni față de asemenea asociații
părintești, dar, în multe cazuri, așa ceva se întâm-
plă din lipsă de comunicare și transparență. Or,
unde sunt bani, vor exista și vorbe, și suspiciuni.
Eu lupt cu acei care nu respectă Regulamentul
de viață internă a liceului, iar acest regulament
interzice oricărui angajat al instituției să se
implice în acumulare de bani sau în gestionarea
banilor părinților.
-Dar cum de liceul își păstrează colectivul
pedagogic? Profesorii de aici nu pleacă la munci
peste hotare sau la instituții de învățământ
private?
- Chiar că, acum vreo 20 de ani, dacă nu era
Asociația părinților, o parte dintre învățători
aveau să părăsească liceul. Azi, nu mai folosim
această susținere, pentru că și salariul învățătorilor
se racordează la minimul de existență. Mai impor-
tant pentru profesorii noștri este că le oferim
posibilitatea de a crește profesional. Marele meu
noroc este că lucrez într-o instituție de învățământ
în care marea parte a colegilor mei vin la liceu nu
doar ca la un loc de muncă, ci vin pentru că aici
pot să-și manifeste vocația lor. Da, ei au nevoie
să-și întrețină familia, dar au nevoie și de hrană
spirituală, de satisfacție sufletească. Din fericire,
așa-s profesorii de la Liceul „Gheorghe Asachi”.
Teza mea de doctor în științe, dar și proiectele
noastre de lungă durată sunt bazate pe un obiectiv
foarte important – a transforma Liceul „Gheorghe
Asachi” într-o organizație unde interesele perso-
nale coincid cu ale instituției. E o noțiune care,
implementată, dă rezultate excepționale. Intere-
Decembrie 2017
sul de a te manifesta, de a scrie, a publica, a face
schimb de informații, a susține teza de doctor – la
„Gheorghe Asachi” au susținut teza de doctor 12
cadre didactice – este o motivație de a-l menține
pe învățător în această instituție.
- Cândva poetul Ion Hadârcă a spus: „Dacă
intelectualitatea este coloana vertebrală a naţiu-
nii, atunci Școala nr.1 - Liceul Teoretic „Gheorghe
Asachi” este coloana vertebrală a acestei inte-
lectualităţi”. Pe care dintre absolvenții Liceului
„Gheorghe Asachi” îi vedeți ca port-drapel ai
acestei instituții de învățământ?
- E o apreciere cu care nu ne lăudăm, ci ne
responsabilizăm, căci o asemenea imagine a
liceului trebuie să rămână și după noi. Pe par-
cursul activității mele ca director am scos cărți,
pliante, broșuri despre absolvenții noștri, care s-au
manifestat în toată lumea și la cel mai înalt nivel.
Dar astăzi nu mai facem acest lucru, deoarece
marea parte a absolvenților care au plecat peste
hotare nu s-au mai întors. Liceul nostru e ca o
fabrică de intelectuali care devin buni specialiști
peste hotare.
Nu vreau să dau nume de „purtători de dra-
pele”, avem absolvenți deveniți cunoscuți pe tot
eșichierul politic - și pe stânga, și pe dreapta.
Miniștri am avut în toate guvernele, ambasa-
dori, șefi de departamente… Să mă laud sau să
mă întristez, văzând cum trăim? Declarația de
Independență a fost semnată de 11 absolvenți
ai Liceului „Gheorghe Asachi”, în Cartea Roșie a
oamenilor iluștri din Republica Moldova avem
14 absolvenți. Totuși, aș menționa un nume, care
vorbește de la sine – Doina (Marin) Aldea-Teo-
dorovici. Doina și Ion Aldea-Teodorovici sunt
simbolul națiunii noastre. Ei ne-au spălat obrazul
de minciuna pe care le-am spus-o generațiilor
de oameni pe parcursul sovietic. Cum să nu te
mândrești cu asemenea simbol al idealurilor
noastre?
- Dar nu cred că chiar și cel mai mare socialist
de la noi, Igor Dodon, tot în acest liceu a învățat…
- Absolvenții noștri nu pot să aibă poziții
politice chiar atât de deplasate…
- Deși instituțiile de învățământ sunt apolitice,
știu că profesorii și elevii de la „Gheorghe Asachi”
întotdeauna au avut conștiință națională și
mereu s-au mobilizat la apărarea adevărurilor
noastre istorice. Vă amintiți acum care sunt cele
mai importante momente în care ei au riscat și
au protestat?
- Cândva, în anii tinereții mele, ca istoric,
mă gândeam că ar fi fost bine să mă nasc în alt
secol, în care o fi fost mai interesant, mai incitant,
iar acum îmi dau seama că m-am născut și am
trăit într-o perioadă foarte interesantă și foarte
importantă pentru țara noastră, pentru conștiința
noastră națională. Da, liceul „Gheorghe Asachi”
a fost și rămâne un bastion al românismului și al
francofoniei la Nistru. Fondat de o franțuzoaică,
madam Janette du Bois, și susținut de o altă
familie de francezi, Rizzo, Liceul „Gheorghe
Asachi” a practicat studierea aprofundată a limbii
franceze, a civilizației și culturii franceze. Acest
lucru ne-a deprins să fim în evoluție precum
revoluția franceză. Azi avem a cincea republică
franceză, un exemplu viu că, atunci când lucrurile
se împotmolesc, e nevoie de o schimbare radicală
și de curaj pentru a merge înainte.
În liceul nostru întotdeauna s-a promovat
ideea apartenenții la neamul românesc, la limba
română și la Tricolor. Momente importante au
fost în toate timpurile, dar timpurile de liniște
sunt mai importante ca cele revoluționare. Da, am
fost în greve până am obținut ceea ce am cerut.
Am stat vreo șapte luni în piață până când am
obținut o schemă de salarizare a profesorilor. Am
fost printre primele cinci instituții de învățământ
care, în baza școlilor sovietice, au devenit licee,
noi – Liceul român-francez „Gheorghe Asachi”.
În hotărârea de Guvern denumirea era Liceul
moldo-francez „Gheorghe Asachi”, iar în ordinul
ministrului de a mă trece din director de școală în
director de liceu a fost scris Liceul româno-fran-
cez… În 2004, ministerul nu vroia să ne acrediteze
instituția, motivând că denumirea liceului nu
corespunde celei oficiale. Ni se cerea să schimbăm
denumirea de pe frontispiciul instituției din Lice-
ul româno-francez „Gheorghe Asachi”, în Liceul
moldo-francez „Gheorghe Asachi”. Am declanșat
o acțiune de apărare a denumirii, care, de fapt,
a fost și un fel de test de reacție a societății: mai
sunt rezerve în spiritul național ori s-au epuizat?
Mai erau. În 2006, când parcă toată spiritualitatea
ațipise, a venit la noi poetul Adrian Păunescu.
Programasem o întâlnire pentru timp de o oră,
dar el a stat în discuții cu profesorii și elevii toată
ziua. Oricând vigoarea rămâne vie în liceul nos-
tru, inclusiv astăzi…
- Liceul teoretic român-francez „Gheorghe
Asachi” din Chișinău este cunoscut ca o catedrală
a românismului. În anul următor vom sărbători
un secol de la Unirea Basarabiei cu România.
Cum se va alătura liceul pe care îl conduceți
evenimentelor consacrate Unirii pe parcursul
anului 2018?
- Liceul nostru vine cu un șir de inițiative la
care sunt chemați să se alăture alte instituții de
învățământ nu numai din Republica Moldova,
dar și din tot spațiul românesc. Idealul Unirii nu
este unul de compromitere a statului în care trăim,
este idealul românilor de pretutindeni, iar pentru
Basarabia, care prima a ales Unirea cu Țara acum
aproape 100 de ani, este ceva primordial. Adevăra-
ta istorie se întoarce acasă. Cică, Președinția vrea
să anunțe 2018 anul lui Ștefan cel Mare și Sfânt.
Noi am putea folosi chiar și acest motiv pentru a
promova idealul românesc, deoarece Ștefan cel
Mare a fost unul dintre primii unioniști. În Palatul
Parlamentului de la București Ștefan cel Mare și
Sfânt este primul în rândul celor care au promovat
Unirea. Prin copilul de la ultima sa căsătorie, care
reprezenta Curtea Domnească de la Suceava și
Curtea Domnească de la Târgoviște, el făcea Uni-
rea. E o platformă foarte reușită pentru inițierea
tinerei generații în cunoașterea adevărului istoric.
Centenarul Unirii e un motiv de a evalua
succesele și insuccesele noastre pe parcursul
strădaniilor de întregire a neamului, de înaintare
a noastră pe parcursul european. Nu văd acum
un proiect de țară, dar văd un proiect de neam.
Ce o să fie după 2018? Viața continuă, iar idealul
rămâne până la împlinire, iar mai important e ca
el să persiste și după Unirea ca atare. Asta trebuie
s-o facem și în context european…
- E adevărat că Asociația Civică pentru Demni-
tate în Europa i-a propus Președintelui României
să vă decoreze - pentru ceea ce faceți - cu Ordinul
Național „Steaua României” în grad de Cavaler
cu prilejul zilei de 1 decembrie, Ziua Națională
a României?
- Mă bucur de aprecierea din partea unei
asociații civice, care, pentru mine, e mult mai mult
decât un ordin. Ceea ce fac - uneori mai bine, alte-
ori mai rău - fac din dragoste, nu în goană după
merite. Oricum, mi se încălzește inima atunci
când văd că lumea ne respectă și privește la Liceul
„Gheorghe Asachi” ca la un altar al românismului
în Basarabia, care nu ține numai de un om, ci de
locul pe care și l-a obținut în istoria pedagogiei
din întregul spațiu dintre Prut și Nistru.
- Succese, domnule Cavaler al învățămân-
tului…
Gheorghe BUDEANU
 Decembrie 2017 ARHIVA CARE NU ARDE!

ACASĂ (XII)
Expediţia „Nistru 87” – 30 de ani

O
ploaie blândă, caldă, cu soare ne însoțește în drum spre Râmnița
și Saharna. Pe de o parte și alta a Nistrului peisajele se împros-
pătează și respiră în ritmuri de reînviere, învăluind întreaga vale
în miresme de iarbă cosită și flori sălbatice. Stropii aduc din înalturi
fărâme din marea taină a naturii și ne îndeamnă să savurăm spectaco-
lul magic ce se desfășoară în toată splendoarea între ceruri și pământ.
Ce minune să fii liber, să te simți parte din natură, din creația divină,
din opera Făuritorului! Apa e începutul la toate: ea te naște, te purifică,
te botează, te învie. Oare cum o fi arătând apa Iordanului? Intri în ea
încărcat de funingine, de venin, de minciuni, de păcate și ieși de acolo
curat, evlavios și bun?
Plouă cu soare. Sub acompa- române, am ajuns un fel de corcitură, Podul peste Nistru între Rezina şi Râbniţa
niamentul stropilor calzi, bărcile un soi de moldoveni românizați, care
expediției lunecă încet spre defileul vrem să-i înghițim. „De ce ne-aţi luat fost prea bun cu voi, fiindcă nu v-a toare a Nistrului. Gândurile mi se lim- gite. Ele sunt stăpânele casei, nu sclave
dintre Stroiești și Tărăsăuca. În depăr- capitala de la Tiraspol și aţi mutat-o deportat pe toți. Cât de îngăduitoare pezesc. Cortina se ridică încet. Printre sau servitoare. Abia acum înțeleg ura
tare, din aburii ploii, se naște un curcu- la Chișinău: vreţi să ne comandaţi?”- și răbdătoare-i Moscova și astăzi: e mai faldurile în roșu se zăresc realitățile în mojicului, care se vrea cârmuitorul
beu uriaș, care își întinde arcada peste mi-a reproșat în timpul unei discuții bună decât o mamă trădată de copiii roșu. Transnistria, fiind prima în fața lumii. Munca lui drăcească de peste
defileu și unește pe câteva minute cele pașnice un pescar din satul Cuzmin. pe care i-a născut, i-a crescut mari, vijeliilor pustiitoare, izolată de casa un secol și jumătate de a înghiți patru
două maluri și cele două destine atât de Evitam polemicile ca să pot vedea dar ea îi mai iubește și după trădare. părintească și lăsată printre străini să milioane de moldoveni, de a le șterge
diferite ale unui și același neam. De ce până unde a ajuns otrava dezbinării și Chiar credeţi că academia și partidul supraviețuiască, prin jertfa ei îndelun- memoria, de a le falsifica originea și
atât de diferite? Încerc să dau de rădă- înstrăinării între frați, deși, încă anul nu înţeleg ce scopuri urmăriţi? Voi gată, mă ajută să înțeleg și să văd pe viu limba – a fost făcută praf în cei 22
cinile înstrăinării dintre basarabeni trecut, fără să mă aștept, mi s-a oferit folosiți ecologia ca să atrageți lumea ce viitor se pregătește și basarabenilor. de ani de „ocupaţie românească”. În
și transnistreni, dar simfonia ploii și o radiografie cât se poate de clară. de partea voastră, ca mai apoi s-o Totuși, caut un răspuns pentru mine: acea perioadă, Basarabia a deschis
minunăția de curcubeu mă ține vrăjit După ce publicasem în săptămânalul infectați cu idei naționaliste, iar când de ce se cultivă atâta ură faţă de Româ- ochii și a văzut lumina; ea a făcut
și nu mă lasă să-mi chinui mințile. „Literatura și Arta”, câteva materiale ţării îi va fi mai greu, să vă rupeți de nia? Poporul acesta pașnic și blând n-a școală națională, s-a spălat de jegul
Cam peste un sfert de oră, cerul se critice împotriva falsului Program eco- la Rusia și să vă întoarceţi înapoi, în atins niciodată un fir de păr din capul minciunilor țariste umilitoare și s-a
deschide deplin și, un aer proaspăt, logic-2005 al Academiei de Știinţe, mă robie, la români. Să vă fie rușine, cât căpcăunului, n-a luat nici o fărâmă de simţit Om. Basarabia a descoperit ce
ozonat, umple întreaga vale îngustă a trezesc în redacţie cu profesorul Vasilii bine v-a făcut Uniunea Sovietică, dar pâine sau de pământ de la alții. Dim- înseamnă să ai statul tău naţional și
Nistrului și, oxigenându-mi sângele, Nikitovici Iacovlev, doctor în drept, voi, după atâţia ani de la eliberarea de potrivă, a pierdut din vatră și a așteptat să fii stăpân în Țara ta. Sora noastră
mă reîntorc la frământările de mai jurist-ecolog, originar dintr-un vechi sub jugul român, aţi ajuns de tineri să sute de ani ajutorul și dreptatea lui Transnistria nu a avut parte de nimic
multe zile din expediție. Mă simt atras sat moldovenesc de lângă Râmniţa. n-aveți deloc obraz”. Dumnezeu ca să-și refacă moșia. Prin din ceea ce basarabenii s-au bucurat
în necunoscut, în hăul unor experi- Îmi era clar că venise la comandă, că După ce a rostit pe de rost rechizi- veacuri de umilință, și-a dus bunăta- din plin în cei 22 de ani de „ocupaţie
mente la care a fost supusă românimea nu putea un coșcogeamite șef cu părul toriul-refren, atins de regrete din cauza tea, omenia și îngăduința ca pe o cruce. românească”. Roata roșie, care strivea
transnistreană, neîntrerupt, timp de alb de la academie să coboare până tineretului ingrat, Vasilii Nichitovici De ce atâta ură față de un neam care totul în calea ei, a trecut barbar peste
peste două secole. În lipsă de cercetări la nivelul unui biet gazetar. Probabil și-a luat geanta și mi-a întors spatele. se află în casa lui și este Acasă? Îi stă Transnistria terorizată, înfometată și
pe teren, de monografii, studii și docu- că înregistra discuţia pe ascuns, că se Nu m-am ridicat să-l petrec. Înainte în drum și îi strică socotelile? Nu vede însângerată și s-a oprit în Nistru. Ea a
mente e complicat să prinzi evoluțiile tot agita și vorbea la început cu citate de a ieși, s-a îndreptat militărește, a Constantinopolul și Balcanii din cauza fost bătută în cap, batjocorită și ţinută
și ingineriile sociale operate asupra de la plenarele partidului comunist. sucit capul în direcția mea, m-a privit Carpaților? Or, pe stăpân încă îl frige slugă, ea nu a cunoscut libertatea și
populației autohtone, care au făcut ca Îi răspundeam sec că ce am avut de ameninţător și a declarat aproape pe anul 1918 și îi tulbură mințile spaimele afirmarea naţională. Peste un milion și
părți mari din unul și același popor să spus a apărut în materialele pe care silabe: „Îţi cunoaștem biografia. Noi prin care a trecut, când Basarabia, jumătate de moldoveni, timp de două
se schimbe până a nu-și cunoaște ori- le-am semnat cu numele meu, nu sub n-am murit. Și nu vom muri niciodată. după 106 ani de sclavie înfiorătoare, secole s-au închinat la un chip cioplit,
ginile și frații. Din vorbele băștinașilor, pseudonim, și port răspundere pentru Dacă nu te potolești și ne mai ataci, ai iese din închisoarea țaristă, se ridică nu la Domnul lor. După 1792, ei nu
din povestirile și istorioarele lor foarte fiecare cuvânt scris. Și-o fi dat seama s-o sfârșești rău de tot.” pe picioarele ei și, fără să întrebe, fără au avut nici o zi să se simtă stăpâni
triste, împrăștiate și fragmentate, adun că vorbește în gol, că nu-l ascult, că nu Ar fi fost nedrept să văd în Vasilii să șovăie sau să încâlcească drumurile, pe pământul lor de totdeauna, ei nu
cioburi cu speranța să le pot uni ca să tremur la ameninţările lui. Neauzind Nichitovici un reprezentant al mol- se reîntoarce imediat Acasă, la părinți, cunosc ce înseamnă să ai statul tău
văd întregul, ca să pot înțelege epopeea justificări sau scuze din partea mea, i-o dovenilor sau să-l identific cu Trans- frați și surori, la mama ei de totdeauna! naţional, care să-ţi apere fiinţa, limba
trăită de transnistreni în a împopora, fi plesnit răbdarea, că așa, din senin, nistria. Prin gura lui vorbea stăpânul, Apa răcoroasă și tămăduitoare a și identitatea. Transnistria, înstrăinată
primii, pământul de până la Bug și s-a pornit prin cabinet și a început să cel care ne-a dezmembrat Țara și ne-a Nistrului mă fortifică, îmi dă puteri de poporul ei, nu a putut niciodată să
prețul pe care l-au plătit pentru îndrăz- fluture din deget, să strige: „Câți ani învrăjbit, cel care a semănat ură între să privesc orizonturile închise ochi- se ridice pe propriile picioare, să aibă
neala lor de a agăța frontiera noastră au trecut de când v-am eliberat, v-am fraţi și ne-a dresat să ne mâncăm lor basarabenilor. Mă las purtat de conștiință națională și să se afirme.
etnică de flacăra unui răsărit fără de scos din opinci, v-am dat școală și între noi, iar între timp, el, stăpânul curenții liniștiți și de vise. Cortina se Mojicul cu stea în frunte i-a strivit
soare și fără de lumină civilizatoare. studii superioare, v-am făcut oameni, „inocent”, ne fură pământul, sufletul și ridică ceva mai sus, aproape să ajungă gândirea și viitorul. Ea respiră din
Barca iese din paradisul Nistrului dar voi, ca lupul acela nedomesticit, tot copiii, culege roadele muncii noastre și la jumătate. De după faldurile înroșite greu, își numără anii și vorbește cu
și mă lasă în hățișurile sălbatice ale peste Prut vă uitați. România a furat și ne „împarte dreptate”, când, la coman- de calomniile stăpânului, se vede în gura celor care au înrobit-o.
vremurilor închise ochilor noștri. mai vrea să fure pământuri străine, de da lui, ne sfâșiem frăţește. jerba de lumini Casa părintească. Basarabia ar fi împărtășit destinul
Încă de la primele incursiuni în la Rusia, ea a creat problema Basarabi- Soarele se apropie de zenit. Vine Frumoasa Basarabie, împreună cu Transnistriei, dacă România nu oprea
localitățile transnistrene, dincolo de ei și a dușmăniei între moldoveni, ea căldura și zăpușeala. Din barcă, îmi surorile ei, libere și demne, brodează în 1918, ucigașa roată roșie, la Nistru.
o sumedenie de lucruri identice cu ale v-a spurcat mințile în anii de ocupație. dau drumul în apa plăcută și vindecă- cu fir de aur harta României reîntre- Basarabia a fost salvată de teroarea
noastre în grai, în arhitectura caselor, Mai îndrăzniți să vă jeluiți pe la colțuri, bolșevică și a avut răgaz, timp de 22
în vestimentație populară, gastrono- că Puterea Sovietică nu vă dă posturi de ani, să renască și să adune energii
mie, îndeletniciri casnice și ocupații de conducere, că nu are încredere în de supravieţuire încă pentru un secol
agricole, sărbători sau tradiții vechi, voi. Cum să aibă, că dacă v-ar scăpa la de încercări și experimente cumplite.
observam că mulți moldoveni aveau putere, voi ați trăda Uniunea Sovietică Basarabia adevărată are rădăcini
o altă înțelegere a realităților, gândeau și ați îndrăzni, așa cum ați mai făcut-o, adânci și memorie bună. Ea a trăit
altfel când aduceam vorba de Moldova, în 1918, să vindeți Moldova -- Români- Acasă și cunoaște drumul spre casă
iar mentalitățile lor colective se deo- ei. Ce virus a băgat România în cape- și pe întuneric. Ea își va apăra ființa
sebeau în mai multe privințe de ale tele voastre, că voi, basarabenii, după națională și își va cuceri drepturile la
basarabenilor. Cei mai tineri, trecuți atâţia ani de construcţie comunistă, viața liberă. Se vor da încrâncenate
prin incubatorul armatei sovietice, ne credeţi și azi că sunteţi români, nu bătălii să o abată din drum, dar dorul
declarau, papagalicește, că adevărata moldoveni, ca noi. Păcat, mare păcat de mamă și de slobozenie, îi va da
Moldovă se află în stânga Nistrului, că Stalin n-a reușit să facă curăţenie puteri să spargă zidurile închisorii, să
că ei sunt moldovenii adevărați, iar până la capăt pe malul drept, așa cum Nistru în apropiere de localitatea Cot taie sârma ghimpată și să revină Acasă.
noi, cei din dreapta, în urma ocupației a făcut pe malul stâng. Zău, Stalin a Alecu RENIŢĂ

Malul stâng. Vedere a oraşului Râmniţa,

redenumit de ruşi Râbniţa

Localitatea transnistreană Stroieşti

Malul drept. Vedere a oraşului Rezina văzută din Basarabia

Câte lecții de credință și de frumusețe am pierde dacă nu ar exista iarna în anul nostru? Thomas Wentworth Higginson 9
 CASA ŞI FAMILIA TA
LA PLĂCINTE,
ÎNAINTE!
În An Nou, cu pofte noi!
Ciorbă cu afumătură
Ingrediente: 700 gr costiţe afumate, 3
cartofi, 2 morcovi, o ţelină mică, o ceapă, un
ardei gras, 3 linguri de bulion, 3 roșii, 300
ml borș acru, fidea, o legătură de pătrunjel,
piper, sare.
Mod de
preparare:
Într-un vas
cu apă se pun
costiţele la
f i er t , dup ă
câteva clocote se adună spuma. Când supa
devine limpede se pun legumele pregătite
din timp, spălate și tocate, inclusiv și codiţele
de la pătrunjel. Se lasă la fiert până când
legumele sunt gata, se adaugă roșiile tocate,
cele trei linguri de bulion și fideaua. Se dă
într-un clocot borșul și se adaugă la ciorbă.
Se potrivește de sare și piper.
Friptură de porc cu bere
Ingrediente: 1kg carne de porc, 50 gr unt,
100 ml ulei, 500 ml bere neagră, 3 linguri
miere, 5 cepe, 1 căţel usturoi, cimbru, piper,
sare.
Mod de preparare: După ce se topește
untul într-un vas, se pun două cepe tăiate
peștișori și usturoiul. Se potrivește de sare și
piper, se toarnă berea și se lasă pe foc circa 10
minute, până se reduce la jumătate.
Între timp, celelalte trei cepe se taie și ele
peștișori și se pun în tava de copt. Carnea
sărată și piperată după gust, se unge din
abundenţă cu ulei. Se așează carnea peste
ceapă și se unge cu miere. Se dă la cuptor
pentru o oră. După acest timp se adaugă
sosul de bere și ceapă și se lasă din nou la
cuptor până ce și ceapa și carnea se rume-
nesc frumos.
După coacere, se mai lasă 10 minute îna-
inte de a fi tăiată și adusă la masă.
Salată „Troiene”
Ingrediente:
500 gr carne de
pui (se poate și
de porc, ca în
original), 300
gr maioneză, 2
cepe albe, 4 car-
tofi potriviţi, 5 ouă (se poate și mai multe,
depinde cât de mare doriţi salata), 400 gr
cașcaval clasic, 1 pahar oţet de vin, 2 căţei
usturoi.
Mod de preparare: Ceapa se curăţă și
se taie mărunt. Se pune într-o farfurie mai
adâncă și se toarnă oţet ca s-o acopere bine.
Se lasă o jumătate de oră să se marineze, în
acest timp se fierb cartofii și ouăle. După ce
au fiert, cartofii și ouăle se curăţă de coajă.
Carnea se spală și se taie bucăţele mărun-
te. Se călește în puţin ulei până se rumenește
bine. Se adaugă piper și sare după gust.
Alegeţi un platou potrivit pentru a monta
salata. Primul strat este cel de carne, se
distribuie uniform pe toată farfuria. Ouăle
se taie în jumătăţi. Într-un bol mai adânc se
amestecă gălbenușurile de la ouă cu puţină
maioneză, sare și usturoi pisat. Jumătăţile de
ouă se umplu cu pasta de gălbenuș.
Ceapa se scurge bine de oţet și se întinde
ușor peste carne. Cartofii daţi prin răzătoare
se distribuie uniform peste ceapă, se nivelea-
ză și se ung din belșug cu maioneză.
Jumătăţile de ouă se aranjează cu grijă
peste salată cu umplutura în jos. Printre ele
se toarnă maioneză, iar deasupra se rade
din belșug cașcavalul prin răzătoarea mică.
Puteţi s-o lăsaţi 1-2 ore să se pătrundă,
dar nu este obligatoriu.
10 Anul nou începe în furtuna de zăpadă a albelor promisiuni. George William Curtis
Decembrie 2017
Sărbătorile de iarnă la unele popoare de pe glob
Calendare cu bomboane de ciocolată. Un mod jucător. Cel care îl are în mână când muzica se
plăcut de a începe numărătoarea inversă până la oprește îl poate păstra. Oricine poate organiza
Crăciun este cea care implică o răsplată dulce. În un astfel de joc, așa că invită prietenii la tine
Germania, copiii primesc calendare (de multe ori acasă, cântaţi colinde și deschideţi cât mai
din carton), umplute cu 24 de pătrate decorate cu multe cadouri.
desene festive. Începând cu data de 1 decembrie Colacul cu surprize. Spaniolii fac un colac
mănâncă în fiecare zi câte o bucată de ciocolată, mare, acoperit cu glazură și fructe confiate,
ascunsă în cutiuţele calendarului.
Tradiţia mărului. Conform tradiţiei chineze,
în interiorul căruia ascund o monedă sau o
figurină care îl întruchipează pe pruncul Isus.
mărul simbolizează pace. Multe familii mănâncă Cel care găsește comoara se spune că are noroc
un măr de Crăciun, ca simbol al armoniei pe care
speră să o trăiască în anul următor. Pe mesele
tot anul ce vine.
Obiceiul participării întregii familii la
familiilor de chinezi se găsesc de Crăciun mere curăţarea casei. Jamaicanii aduc spiritul de
tăiate felii sau cidru de mere. După ce gustă din sărbătoare prin organizarea unei curăţenii o doză din magia de Crăciun, fiind extrem de
acestea, ei își pun o dorinţă, sperând că se va generale la care participă toţi membrii familiei. încântaţi când găsesc răspunsul Moșului, care le
îndeplini anul ce vine. Fie că dau un strat nou de vopsea, reîmprospătea- este adresat!
Sărutul de sub vâsc. Furatul unui sărut sub ză forma gardului viu, sau pun perdele noi înainte Recompensarea colindătorilor cu dulciuri
vâsc a început să fie considerată o tradiţie cu mulţi de sărbători, aceștia au grijă să aibă o casă curată specifice sărbătorilor de iarnă. Colindătorii din
ani în urmă, în Anglia. Refuzarea unui sărut sub înainte de a agăţa instalaţiile sau decoraţiunile Grecia merg din casă în casă, cântând și urându-
vâsc aduce ghinion. Atârnă o crenguţă naturală speciale de Crăciun. le de bine oamenilor. Aceștia sunt răsplătiţi cu
dulciuri specifice Crăciunului, gazdele având
sau artificială de vâsc deasupra ușii principale Trimite-i scrisoare lui Moș Crăciun. Guvernul
coșuri cu ciocolată, bomboane și crenguţe de
din casa ta și răspândește cât mai multă dragoste francez consideră Crăciunul o sărbătoare foarte
brad lângă ușa din faţă. Obiceiul este asemănător
în acest sezon. serioasă. În Franţa, conform unei legi din 1962,
cu al nostru, mai ales că în ultima vreme nici la
Jocul schimbului de cadouri. În Belgia orice scrisoare către Moș Crăciun trebuie să
există tradiţia jocurilor cu „cadouri muzicale“, primească răspuns o carte poștală de la acesta. noi nu se mai oferă covrigi și mere, majoritatea
organizate la petrecerile de Crăciun. O versiune Copiii trimit scrisori moșului, pe care le pun în oamenilor oferind colindătorilor dulciuri din
populară a jocului este aceea de a cânta colinde, cutia poștală, urmând să primească răspuns, scris comerţ, portocale sau bani.
alegând un cadou, care va trece pe rând la fiecare chiar de mâna acestuia. Astfel, cei mici primesc Sursa: adevărul.ro
Obiceiuri
Tradiţii culinare de Crăciun, celebre în Europa
Lisabona jurnaliștii britanici. Pentru cine vrea
În timpul sărbătorilor de iarnă, să viziteze Bucureștiul în perioada
Lisabona se transformă într-un Crăciunului și să deguste bunătă-
tărâm dulce: prăjituri, produse de ţurile tradiţionale românești, sunt
patiserie și deserturi care mai de care recomandate restaurante precum
îţi fac cu ochiul la fiecare pas, iar Caru’ cu bere, Hanu’ lui Manuc și
cozile care se formează în faţa pati- Curtea Berarilor.
seriilor și cofetăriilor vorbesc de la
Paris
sine. Sonhos (vise), gogoși date prin Masa tradiţională de Crăciun
zahăr și scorţișoară, făcute cu făină,
înseamnă Le Reveillon și este cele-
ou sau dovleac fiert pasat, le găsiţi la brată pe 24 decembrie. Înseamnă
Pastelaria Versailles, o superbă cafe-
foie gras, stridii, somon afumat, cur-
nea în stil art nouveau, construită
can, prăjitură cu ciocolată, numită
în 1922. Bolo rei (tortul rege) este lămâie, anason, nucșoară. La final, servite cu o bere dulce fără alcool,
buche, și șampanie.
probabil cel mai popular desert din este acoperită cu zahăr pudră. Eska numită julmust.
Portugalia. Confeitaria Nacional a și Antoninovo Pekarstvi sunt două Bucureşti Madrid
introdus această prăjitură franţu- locuri renumite unde te poţi bucura Fructele de mare, mielul, curca-
În zonele rurale ale României,
zească în Lisabona, în secolul 19, de acest desert. Se mănâncă cu unt tăierea porcului este o tradiţie, nul și plătica nu lipsesc de pe masa
iar portughezii au adoptat-o ime- și miere pe deasupra. de Crăciun. Turrón (nuga spaniolă),
notează The Guardian. Farfuriile
diat. Cu un aluat ușor, nu este prea Berlin cu porc sunt preferate atât în Bucu- polvorones (biscuiţi) și mantecados
dulce, iar nucile și fructele confiate În iunie 1963, președintele ame- rești, cât și în alte orașe mari. Ţuica, (biscuiţi cu untură ) sunt dulciurile
îi dau un gust deosebit, notează The rican John F. Kennedy s-a făcut de sarmalele, piftia, șoriciul și jumările tradiţionale.
Guardian. râs spunând „Ich bin ein Berliner”, sunt și ele trecute pe listă de către gustarte.ro
Bruxelles care în germană înseamnă „sunt o
gogoașă”. De fapt, termenul german
Parfumul biscuiţilor copţi cu
mirodenii dă startul sezonului fes- pentru gogoasă umplută cu gem Cum să-ţi decorezi casa cu luminiţe
tiv în Belgia. Speculoos, un biscuite este Berliner pfannkuchen. În cele de Georgiana DOROBANŢU
crocant cu zahăr brun și scorţișoară, mai multe zone din ţară, oamenii se Crăciunul ne aduce o mulţime
este savurat tot anul și este cunoscut referă la ea spunând Berliner – însă de motive să fim fericiţi. Iar una
în toată lumea prin versiunea în în Berlin se numește pfannkuchen. dintre micile bucurii este ocazia
miniatură care se servește la cafea. Gogoșile se vând mai tot anul, dar de a folosi fermecătoarele insta-
Însă prima oară acești biscuiţi sunt asociate cu petrecerile de Anul laţii luminoase.
au fost asociaţi cu ziua Sfântului Nou. Potrivit tradiţiei, la opt gogoși Luminiţele de Crăciun oferă
Nicolae. În timpul lunii decembrie, umplute cu gem, scapi și una cu acea atmosferă festivă pe care o
patiseriile din Bruxelles pregătesc muștar pentru un oaspete mai puţin iubim cu toţii, de la mic la mare.
speculoos sub formă de brazi de norocos. Beculeţele colorate ne înveselesc și
ne amintesc de fiecare dată când
Crăciun. Cel mai vânat loc, cu cei Copenhaga le privim că este o perioadă specială a anului.
mai gustoși biscuiţi, este Maison Budinca rece de orez cremoasă,
Iar când vine vorba de modalităţile în care pot fi folosite instalaţiile
Dandoy. risalamande, este preparatul pre-
luminoase pentru a decora casa de Sărbători, variantele sunt nenumă-
Praga ferat al danezilor. Se servește cu rate. În afară de împodobirea bradului și a ferestrelor cu luminiţe, le
migdale tocate și sos fierbinte de
Mirosul de pește și de pâine mai poţi folosi pentru a crea elemente de decor inedite.
cireșe. Danezii sărbătoresc Crăciu-
dulce cuprinde străzile din Praga în De exemplu, poţi așeza luminiţele în boluri din sticlă transparentă.
nul în seara de 24 decembrie când Vei obţine efectul unui vas plin cu licurici luminoși. În acest caz poţi
perioada Crăciunului. Comercianţii
această budincă este servită într-un folosi instalaţiile cu baterii, cu lumină albă sau galbenă. Vor arăta
de pește, îmbrăcaţi în port popular,
bol mare, cu o migdală întreagă. La excelent atunci când stingi lumina în cameră.
vând crap viu direct din ţarcuri uri-
cine ajunge migdala, acela va primi Dacă locuinţa ta are scară interioară, poţi așeza pe fiecare treaptă
așe umplute cu apă. Crapul prăjit cu
salată de cartofi este preparatul care un cadou. Alte preparate tradiţiona- câte un felinar luminos.
le ale danezilor: smørrebrød, hering Acestea ar putea fi realizate din sticlă sau din hârtie perforată.
nu lipsește de pe masa tradiţională
de Crăciun încă din secolul 19. Cehii și schnapps. În cazul în care nu îţi place să decorezi cu instalaţii luminoase la
exterior, o opţiune este atașarea luminiţelor de Crăciun pe o perdea.
păstrează mereu un solz uscat în Stockholm
Vei obţine o cascadă de lumină, acoperită cu un voal de perdea, care
portofel ca să le aducă noroc. Julbord, bufetul tradiţional sue- va fi vizibilă atât din interior, cât și din exterior. Cele mai potrivite
Vanocka este o pâine dulce tra- dez, conţine preparate ca Jansson’s pentru acest stil sunt beculeţele incolore din led, care nu se încălzesc.
diţională, inventată în secolul 16, Temptation (cartofi cu anșoa), dopp O altă variantă interesantă este folosirea unor figurine luminoase
care este servită în dimineaţa zilei i grytan (pâine cu supă de porc), în locul instalaţiilor clasice de beculeţe. De asemenea, poţi crea sin-
de Crăciun. Numele provine de lutfisk (un fel de piftie de pește alb), gură figurine din carton sau hârtie decupată pe care să le luminezi cu
la Vanoce, Crăciun în limba cehă. risgrynsgröt (asemănător cu pilaful) ajutorul instalaţiilor.
Conţine migdale tocate, coajă de și julskinka (șunca de Crăciun), toate
 Decembrie 2017
Vâscul, talismanul iernii
Î n mitologiile europene,
vâscul este considerat o
plantă magică, simbol al
curăţeniei spirituale, al liber-
tăţii și armoniei. Numit și
„creanga de aur”, văscul este
recunoscut acum drept sim-
bol al sărbătorilor de iarnă.
Văscul este aducător de noroc
în dragoste, apărător și pro-
tector al casei și al familiei. Își
menţine prospeţimea verde și
în timpul iernii, rezistând la
ger și întuneric, iar atârnat
deasupra ușii aduce noroc
în casă, bunăstare și fericire.
Astăzi, vâscul nu este doar o
plantă medicinală promiţătoare,
ci și un accesoriu popular al Cră-
ciunului. Fructele sale albe asigură
înmulţirea plantei într-o manieră
complicată.
Este cunoscut ca leac de pe
vremea dacilor, care-l utilizau cu
încredere pentru vindecarea mai
multor afecţiuni. În scop terape-
utic, sunt folosite doar frunzele și
tulpina, care pot fi culese până la
jumătatea lui decembrie. Iată ce poţi
trata cu vâsc.
Sucul, vindecător în
sterilitate
Sucul de vâsc este un remediu
excelent pentru sterilitatea femini-
nă și pentru oboseală. Este indicat
să-l prepari din frunze și din tulpini
proaspăt culese. Le speli și le pui
în storcător. Apoi, diluezi 20 de
picături într-un pahar cu apă. Ca să
aibă efect, remediul se ia o dată pe
zi, timp de două-trei luni.
Femeile care au probleme de
fertilitate pot bea 20-25 de picături
de suc dizolvat într-un pahar cu
apă, pe stomacul gol, dimineaţa,
cât și seara, la o jumătate de oră
după cină.
Ceaiul reglează tulburările
menstruale
Ciclurile menstruale abunden-
te pot fi normalizate cu ajutorul
vâscului. Este necesar să bei, timp
de jumătate de an, câte o cană de
ceai preparat din această plantă, în
fiecare dimineaţă. Ca să-l prepari,
Explozie de sănătate în zeama de varză
P
uţine p ers o a-
ne știu că, atât
varza murată, cât
și zeama sau moarea,
cum i se mai spune prin
diferite părţi ale ţării,
sunt adevărate depozite
de medicamente natu-
rale care pot preveni
și vindeca diferite boli.
Conţinutul bogat de
substanţe nutritive din zeama de varză murată
revitalizează organismul și-l tonifică.
Varza murată este bogată în vitamina C, mai
bogată chiar decât varza crudă, vitamina antioxi-
dantă care ajută la fortificarea sistemului imunitar
al organismului.
Varza murată este singurul aliment de natură
vegetală în care se găsește vitamina B12 din belșug,
dar și minerale precum magneziu, acid folic, potasiu,
fier, iod.
Varza murată este singurul produs vegetal care
conţine vitamina B12, care încetinește procesul de
îmbătrânire, protejează sistemul nervos și împiedică
pierderile de memorie.
În compoziţia de la zeama de varză se regăsesc
iei o lingură de plantă mărunţită, ajutor atunci când ai răcit. Tusea
peste care torni 250 ml de apă este calmată cu ajutorul unei căni
rece. Se lasă la macerat pe timpul cu ceai de vâsc. Totodată, pulberea
nopţii, dimineaţa îl strecori. Se bea
obţinută din această plantă, câte o
neîndulcit. Bufeurile, transpiraţiile linguriţă de două ori pe zi, crește
și palpitaţiile care însoţesc meno- imunitatea. Poţi apela și la un
pauza pot fi tratate cu ceai de vâsc. extract de mlădiţă de vâsc, 30 de
Se bea câte o cană pe zi, când apar picături pe zi.
aceste manifestări. Și stările nervoase se reduc
Îţi ţine tensiunea sub dacă ţii o cură de minimum trei
control luni, perioadă în care bei zilnic,
dimineaţa și seara, câte două căni
Datorită substanţelor conţinute
cu ceai de vâsc.
(acetilcolină), vâscul este de mare
ajutor în tratarea hipertensiunii Poate fi şi toxic!
arteriale. Ceaiul trebuie băut șase Dacă nu cumperi preparate din
săptămâni, într-o cură care trebuie vâsc de la magazinele de specialitate
ţinută o dată pe an. Se beau câte trei și vrei să le prepari chiar tu, trebuie
căni pe zi timp de trei săptămâni, să fii foarte atent de unde culegi
două căni timp de două săptămâni planta!
și o cană timp de o săptămână. Sunt bune doar crenguţele culese
Ca să aibă efectul dorit, prima de pe pin, brad, măr, păr, prun și
jumătate de cană se bea înainte de
gutui, acesta fiind vâscul medici-
micul dejun, iar cealaltă după. La fel
nal. Cel crescut pe alţi copaci este
procedezi și cu celelalte două căni:
toxic, și dacă-l vei folosi riști să te
jumătate se bea înainte și cealaltă
intoxici. Copiii sub 18 ani, femeile
jumătate după prânz și după cină.
însărcinate și cele care alăptează nu
Pulberea, împotriva trebuie să bea ceai de vâsc.
balonărilor Datorită proprietăţilor vasodi-
latatoare, hipotensoare, antispas-
Neplăcerile digestive, precum
modice, decongestive, antitumorale
ulcerul, dar și balonarea se vindecă
și de eliminare a ureei, vâscul este
mai ușor cu ajutorul pulberii din
recomandat în tratarea afecţiunilor
vâsc. Se obţine din tulpină uscată,
cardiovasculare, respiratorii, ale
pe care o macini. Se ia câte o lin-
sistemului nervos și tumorale.
guriţă, de două ori pe zi, înainte
Se utilizează și în convulsii,
de masă.
coree, epilepsie, migrene de origine
Colina, un nutrient care se
nervoasă și nevralgii. În uz extern
găsește în această plantă, împiedică
acumularea de grăsimi în ficat. De este utilizat sub formă de comprese
aceea, este bine să faci o cură cu ceai în nevralgii, sciatică și dureri reu-
de vâsc timp de 45 de zile. matismale sau sub formă de băi de
șezut în cazul leucoreei abundente.
Reduce simptomele răcelii
Pentru uzul intern se poate opta
Fiind bogat în flavonoizi, dar și pentru infuzii, macerate în vin alb,
în vitamina C, vâscul este de mare pulbere în capsule, sirop sau pilule.
o parte din vitaminele
și antioxidanţii prezenţi
în varza proaspătă, dar
și microelemente, săruri
minerale, fermenţi și
enzime apărute datorită
procesului de fermen-
taţie.
Astfel, varza murată,
dar și zeama de varză con-
ţin vitamina U, vitamina
anti-ulceroasă, care se distruge prin fierbere, de
aceea varza murată și zeama se recomandă în trata-
rea bolilor ulceroase. Pentru că stimulează arderea
grăsimilor și normalizează apetitul, varza și zeama
de varză murată se recomandă și în curele de slăbire.
Moarea reglează și stabilizează tensiunea. Persoa-
nelor hipotensive li se recomandă zilnic, un pahar de
moare de varză. Câteva pahare de moare pe zi, mai
multe zile la rând, ajută la normalizarea digestiei,
dar și la prevenirea constipaţiei în caz că te confrunţi
cu așa ceva.
Deși nu este prea plăcută la vedere și nici gustul
nu e foarte atrăgător, consumată regulat, zeama de
varză are efect detoxificant asupra organismului,
ajutând la eliminarea toxinelor.
Fii, întotdeauna, în război cu viciile tale, în relaţii pașnice cu vecinii tăi și fă în așa fel ca fiecare an să te găsească ca pe un om mai bun. Benjamin Franklin
MEDICINA NATURISTĂ
Ceaiul de ghimbir bun pentru răceală
C eaiul de ghimbir este un remediu utilizat de mii de ani în
medicina ayurvedică și are efecte excelente în combate-
rea indigestiei, a migrenelor și a răcelilor de sezon.
Unele persoane folosesc ghimbirul
pentru a scăpa de infecţiile respiratorii,
de bronșită, tuse, crampe menstruale,
artrită sau dureri musculare, iar în
unele părţi ale lumii, ceaiul de ghimbir
sub formă de comprese este utilizat în
tratarea arsurilor pielii.
Este foarte important să se consume
rădăcina proaspătă de ghimbir, nu plicu-
leţele cu prafuri destul de incerte ca ori-
gine. Găsești în supermarket ori la piaţă
rădăcină de ghimbir, care se păstrează
bine și nu se oxidează foarte repede.
Mod de preparare: se ia o bucată de
rădăcină (aproximativ 5 cm), se spală
bine sub jetul de apă rece, se dă prin
răzătoare. Se pune la fiert un litru de apă
și când fierbe apa se adaugă ghimbirul
răzuit. Se lasă să fiarbă timp de un minut,
apoi se stinge focul și se lasă acoperit 30
de minute, după care se strecoară și se
consumă în funcţie de necesităţi.
Ceaiul de ghimbir se consumă îndul-
cit cu miere, cu adaos de suc de lămâie,
mușeţel sau cu mentă și are un gust iute,
dar foarte plăcut papilelor gustative.
Substanţe active şi
proprietăţi
Rădăcina de ghimbir este boga-
tă în potasiu, zinc, calciu, cupru și
magneziu,vitaminele B6, C și D, precum
și uleiuri esenţiale cu multiple proprietăţi
benefice, care au efect afrodisiac, acţio-
nează ca tonic general și înlătură obo-
seala și toxinele acumulate în organism.
Potrivit ultimelor studii în domeniul
medical, ceaiul de ghimbir dispune de
efecte benefice asupra organismului:
antiemetic, antiseptic, expectorant,
antifungic, antiviral, analgezic, hipo-
tensiv, antispasmodic, antiinflamator,
antibacterian și antifebril.
Beneficii
Combate disconfortul digestiv prin
îmbunătăţirea absorbţiei de substanţe
benefice din alimente și prevenirea
supraalimentaţiei. Prin urmare, ceaiul
de ghimbir consumat după mesele îmbel-
șugate de sărbători este excelent pentru
recăpătarea controlului asupra digestiei.
În plus, consumat zilnic, ceaiul de
ghimbir poate preveni apariţia diareei, a
flatulenţelor, a balonării și a indigestiei
datorită substanţelor chimice din com-
poziţia sa, care tonifiază musculatura
tractului digestiv și împiedică nivelul
crescut de acid gastric, care poate cauza
arsuri stomacale.
Întărește sistemul imunitar datorită
cantităţii mari de antioxidanţi, care
reduc riscul de infecţii sau afecţiuni. De
exemplu, o ceașcă de ceai de ghimbir
consumată zilnic poate reduce semnifi-
cativ riscul de accident vascular cerebral,
deoarece substanţele active din ghimbir
blochează depozitarea grăsimilor pe
artere, reduc nivelul de colesterol rău
și ajută la prevenirea diferitelor forme
de cancer.
De asemenea, ceaiul de ghimbir este
extrem de eficient în tratarea răcelilor
datorită faptului că decongestionează
căile nazale superioare, umezește mucoa-
sa gâtului, ajutând astfel la ameliorarea
tusei, și favorizează expectoraţia, care
grăbește astfel procesul de vindecare. În
plus, ameliorează simptomele supărătoa-
re ale alergiilor.
Ceaiul de ghimbir este excelent și
pentru o bună circulaţie a sângelui,
previne formarea cheagurilor și ajută la
transportul oxigenului și a substanţelor
nutritive către toate organele vitale din
corp. Aminoacizii și mineralele din
rădăcina de ghimbir promovează de ase-
menea nivelul de eritrocite, drept urmare
ei reduc riscul de boli cardiovasculare.
Dacă pornești la drum lung iar
mașina sau avionul îţi provoacă rău de
Paula ROTARU
mișcare, ceaiul de ghimbir este soluţia
ideală. O ceașcă de ceai înainte de a te
urca în mașină este perfect pentru a redu-
ce nivelul de stres responsabil cu apariţia
senzaţiei de rău de mișcare.
Ceaiul de ghimbir face minuni și în
ceea ce privește sănătatea articulaţiilor,
prevenind mult temuta artrită reumato-
idă. Substanţele chimice din ghimbir ţin
în frâu enzimele, responsabile de apariţia
inflamaţiilor în organism. De asemenea,
aceste substanţe pot fi utile în tratarea
migrenelor, a osteoartritei, a durerilor
de spate sau a crampelor musculare.
Mare grijă însă la consumul de ghimbir
în combinaţie cu medicamente non-steo-
ridiene, deoarece există riscul crescut de
sângerări și alte efecte adverse.
Pentru persoanele care se confruntă
cu afecţiunea numită picior de atlet, o
boală cutanată localizată între degetele
de la picioare, pot face băi cu ceai de
ghimbir, care ajută la reducerea senzaţiei
de mâncărime, a arsurilor și a umflătu-
rilor din zona respectivă.
Și crampele menstruale își găsesc
rezolvarea în ceaiul de ghimbir. Și nici
măcar nu trebuie să-l bei. E demonstrat
știinţific că o compresă îmbibată în ceai
de ghimbir și aplicată pe regiunea infe-
rioară a abdomenului poate ameliora
durerile și relaxează musculatura.
Iar dacă preferi totuși să bei o ceașcă
de ceai de ghimbir, află că te ajută să
scapi de stres și are un excelent efect
energizant, motiv pentru care nu îţi
recomandăm să îl consumi seara, ci doar
dimineaţa, la primele ore.
Contraindicaţii
Consumul de ceai de ghimbir este
contraindicat bolnavilor cu afecţiuni
renale, deoarece poate agrava problemele
existente.
Deși medicina tradiţională sugerează
ca femeile însărcinate să bea zilnic o ceaș-
că de ceai de ghimbir în primul trimestru
de sarcină (pentru a scăpa de greţurile
matinale), nu există până în momentul
de faţă rezultate bine argumentate care
să demonstreze că nu există nici un efect
advers asupra fătului. Prin urmare, gravi-
dele care se confruntă cu greţuri matinale
sunt sfătuite să consulte un medic înainte
de a consuma ceai de ghimbir.
De asemenea, trebuie evitat cu orice
preţ consumul în exces de ceai de ghim-
bir deoarece în loc să facă bine digestiei,
o poate afecta și poate da naștere unor
simptome neplăcute precum sindromul
de gură uscată, diaree, greaţă sau arsuri
în capul pieptului, precum și hiperaci-
ditate gastrică.
Mare atenţie în cazul diabeticilor
deoarece ghimbirul consumat în exces
poare reduce drastic nivelul de zahâr din
sânge cauzând hipoglicemie.
Iar dacă urmaţi un tratament medica-
mentos cu analgezice - precum aspirina
sau ibuprofenul - sau antihipertensive,
evitaţi ceaiul de ghimbir deoarece scade
tensiunea arterială și poate cauza palpi-
taţii, dar și sângerări neobișnuite.
De asemenea, evitaţi să consumaţi
ceai de ghimbir o perioadă dacă urmaţi
să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale.
Încetaţi administrarea de ghimbir, sub
orice formă, cu cel puţin o săptămână
înainte de o intervenţie chirurgicală.
11
 FRUMUSEŢE Decembrie 2017

Clubul dietelor de slăbit

2018 – anul Câinelui de Pământ
Dieta cu zeamă Caracteristici generale

de varză
Credincios, discret și cinstit, copilul câine va fi cunoscut
pentru demnitatea sa ce impune respect și pentru inocenţa sa.
Nu-i place să fie ameninţat. El preferă să evite stările conflictuale.

E
ste o dietă potrivită și chiar recomandată în sezonul rece, Își va proteja familia în permanenţă pentru că pentru el familia
când sunt răspândite infecţiile respiratorii, căci în afara înseamnă totul. Sensibil și echilibrat, va accepta totul așa cum
efectului de reglare a greutăţii, prezintă proprietăţi deto- este, așteptându-se la foarte puţin de la semenii săi. Va învăţa
xifiante deosebite, contribuie la vitaminizarea organismului și bine și nu veţi avea probleme cu el. Atunci când este supărat va
la întărirea sistemului imunitar. deveni neînduplecat și sigur dacă a pornit la luptă nu se va opri.
Dieta durează La fel de curajos și cu un dezvoltat simţ al justiţiei, adultul
două săptămâni este cel mai îndrăgit și respectat semn al zodiacului. Un avocat
și poate fi pre- natural, el va pleda pentru orice cauză cu obiectivitate, dar și va
lungită. Nu este fi un judecător imparţial, care va lupta pentru dreptate, știind Sunt indrăzneţi, nu le este frică să se contrazică cu voce tare despre
indicată persoa- foarte bine ”ce e bine și ce e rău”. orice simt ei că nu este corect și just. Devin ușor stresaţi atunci
nelor care suferă Este foarte greu să-l influenţezi, pentru că e cel mai bun slujitor când planurile nu ies așa cum și-au dorit. Se relaxează greu atunci
de edeme, boală al dreptăţii. Dacă aţi făcut greșeala să-i criticaţi un prieten și nu când știu că au ceva de făcut.
cardiacă cronică, aveţi dreptate, sigur veţi regreta în minutele următoare. Observa-
tor fin, câinele își împarte oamenii în prieteni și dușmani și știe
Câinele de Apă 1922-1982
insuficienţă rena-
lă, insuficienţă sigur cine îi este prieten. Se spune că toată lumea are nevoie de Acești Câini deţin o mare prevestire și sunt foarte bine educaţi
hepatică, ascită (din pricina cantităţii mari de sare pe care zeama un câine pentru a-și deosebi prietenii de dușmani. în multe domenii. Această calitate îi ajută să aprecieze alte puncte
de varză o prezintă). Dacă aveţi un prieten câine, în momentele nefericite nu trebuie de vedere, făcându-i flexibili și liberali. Este comod și din această
Ziua 1 decât să-l chemaţi. Nu va ignora niciodată strigătele dvs. Dar pe cauză este cam cheltuitor și mai puţin loial cu prietenii. Dar,
Mic dejun: fresh din 2 portocale cu fulgi de ovăz; cât de agreabil și de tolerant este cu prietenii, pe atât de dur devine datorită flexibilităţii sale și abilităţii de a aprecia diferenţa, acești
Prânz: grătar de pui cu salată de murături și o felie de pâine dacă vă suspectează de ceva. El nu își părăsește prietenii pentru Câini au întotdeuna prieteni și sunt în general persoane populare.
integrală; orice slăbiciune, dar dacă o face înseamnă ca acolo ceva nu merge.
Câinele de Lemn 1934-1994
Gustare: o cană cu zeamă de varză; Nu va folosi niciodată metode necinstite pentru a câștiga lupta.
Cină: o porţie mare de ciorbă și două felii de pâine integrală. Are puţine pretenţii și nu așteaptă nimic bun de la viaţă, dar dacă Câinele de Lemn se adaptează ușor, este flexibil și relaxat.
Ziua 2 are dreptate nu îl faceţi să-și arate colţii. Atunci veţi cunoaște un Nu este atât de independent ca și ceilalţi Câini și le place să facă
Mic dejun: salată de fructe cu miere și nuci sau seminţe; tip violent și neînduplecat, așa că este mai bine să nu-l provocaţi. parte dintr-un grup. Aceasta se datorează suportului pentru care
Prânz: o porţie mare de ciorbă (la alegere) și două felii de Pesimist, câinele se îngrijorează fără motiv și așteaptă să i râvnesc, dar îi și face să se simtă în siguranţă și le dă încredere în
pâine integrală; se întâmple numai nenorociri. De cele mai multe ori sesizează sine. În schimb, sunt prieteni credincioși, timizi la început după
Gustare: pește cu legume sau lămâie – fără pâine; primul pericolul și uneori are și dreptate. care calzi și afectuoși.
Cină: o cană cu zeamă de varză. Caldă și frumoasă, femeia-câine are un zâmbet pentru toată
Câinele de Foc 1946-2006
Ziua 3 lumea, dar asta nu înseamnă că toată lumea îi este prietenă.
Mic dejun: o cană cu zeamă de varză; Prieteniile și le face cu multă răbdare, se atașează foarte greu de Câinele de Foc este conducător înnăscut. Sunt persoane
Gustare: o banană; oameni, dar când o face este pentru totdeauna. Își iubește soţul populare, caristmatice, întotdeauna înconjuraţi de un grup de
Prânz: pește cu legume sau lămâie și o felie de pâine integrală; și copiii, dar le va acorda destulă libertate, pentru a-și stabili admiratori. Nu doar admiraţi pentru personalitatea lor vibrantă,
Gustare: un iaurt; singuri priorităţile în viaţă. Sigur îi va susţine în alegerea făcută. acești Câini posedă și o atracţie sexuală care îi face irezistibili.
Cină: brânză cu legume și 2 felii de pâine integrală. Se va îmbrăca mereu în haine simple și fără prea multe accesorii. Este aventuros și vivace, sincer și deschis. Pentru că este atât de
Pe tot parcursul celor 3 zile de dietă se vor consuma cel puţin Bărbatul câine are o atracţie deosebită către reprezentantele activ nu este genul care să se stabilească într-un loc.
2 litri de apă plată pe zi. sexului opus, dar este un adevărat cavaler în dragoste și foarte Câinele de Pământ 1958-2018
Ziua 4 fidel celeia pe care o iubește.
În această zi aveţi meniu normal, veţi adopta dieta obișnuită. Câinele de Pământ este inteligent și original. Este raţional,
Câinele de Metal 1910-1970 stabil și indiferent. Pământul îi conferă Câinelui securitate, pen-
Ziua 5
Din această zi se reiau cele 3 zile de meniu de mai sus, apoi din Câinele de Metal are standarde foarte înalte și așteptări mari tru asta este încrezător. Aceste persoane sunt corecte, ascultând
nou se va face o zi pauză de la dietă, zi în care mâncaţi obișnuit. atât de la el, cât și de la ceilalţi. Sunt loiali și au o idee foarte clară ambele părţi înainte să ia o hotărâre. Sunt foarte buni conducători
în ce direcţie se va îndrepta viaţa lui. Își aleg prietenii cu grijă. pentru că sunt demni de încredere și diplomaţi.

ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE

A
re o inteligenţă uimitoare şi un curaj remarca-
bil. Are duşmani puţini, cel mai mare fiind omul,
deşi uneori îl poate ataca, când este ameninţat.
Hoţii de porumb
Este deosebit de curat, săpându-şi galerii de până la între vecini. Cum începea a se trăgând-o printre rândurile de bursucului, își face vizuina mai
7-8 metri la o adâncime de până la 2 metri, separate coace poama, cineva avea grijă s-o porumb, nu înainte de a calcula mult în pădure, dar cum a ajuns
pentru locuit, provizii, împerechere. Hibernează în încerce la gust. Când porumbul pe unde pot ieși fără a o răsturna să trăiască într-un mal de râu? E o
vizuină de la sfârşitul lui noiembrie şi până la începu- dădea în lapte, dispărea încetul (la fel culeg și strugurii). I-au șmecherie și asta! Au la îndemână
tul lui martie. Produce pagube însemnate în terenurile cu încetul de nu mai ajungea să urmărit până la vizuina lor, care totul, plus la toate acolo vulpea,
populate de potârnichi şi fazani, mâncându-le ouăle, se coacă. Nu erau ocolite nici avea intrarea la o cotitură a râului, care este un m-a-a-re dușman,
dar şi puii. Are între 60 şi 80 cm lungime şi coada de coteţele. Alteori găseau cânii unde malul se prăbușise și oame- nu prea ajunge. Că știţi ce face
15-20 cm. Cântăreşte 20-25 kg şi trăieşte între 12 şi 18 însângeraţi sau morţi. „Să fie vul- nii nu puteau să intre. Deștepte hoţomana? Pentru a obţine o
ani. Cine să fie oare?... pea, dihorele ori nevăstuica, - se animale și bursucii ăștea, că toc- vizuină nouă fără efort, se „ușu-
întrebau nedumeriţi vecinii.-Dar mai ei ce înnădise la porumbul rează” de câteva ori la intrarea în
Paraschiva vin, murături, compoturi, dulce- poama, porumbul cine le cară?” vecinilor supăraţi! Trebăluiesc casa viezurelui, făcându-l urgent
MĂMĂLIGĂ ţuri. Podurile caselor erau tixite Astfel au ajuns să se suspecteze întotdeauna noaptea, că ziua stau să se mute (Firește, dacă nu este
cu grâu, porumb, nuci, mere, pere, unii pe alţii, să nu-și vorbească, mai mult ascunși în vizuină. prinsă „în flagrant”. De altfel, o
gutui. Coteţurile clocoteau de chiar să se dușmănească. Cât Cu toate că se hrănesc cu flocăiesc de se aleg numai petice
S-a întâm- cotcodăcitul și orăcăitul păsărilor, putea dura acest război? Înarmaţi fructe, seminţe, ouă, viermi, din ea.). Pentru că bursucii sunt
plat demult cuibarele trosneau sub greutatea cu furci și topoare s-au pus de rădăcini, insecte, pui de păsări animale extraordinar de curate,
în Abaclia, sat ouălor. Grajdurile forfoteau de pândă și mare le-a fost mirarea sunt înnebuniţi după porumbul în vizuina lor au așa-numitul
mare din sudul animale, câţiva porci se întreceau ce au văzut. dulce. Lista poate continua cu veceu separat, pe care periodic îl
Basarabiei, așezat în valea Cogâl- în coviţăit în gogineaţă… Aproape După miez de noapte niște aproximativ 60 de specii de ani- acoperă, săpându-și altul.
nicului. Pe atunci buldozerele totul se creștea în gospodărie, cu umbre se mișcau printre porum- male care le cad pradă. Cum se Deci, străduinţa pătimiţilor
încă nu se băgase în albia râului, forţele proprii. Nu duceau lipsă bul doldora de știuleţi. Nu, nu trezește primăvara din hibernare să-i prindă a eșuat. Cine știe unde
era mare, plin de apă și pește, cu aproape de nimic - pânea o coceau erau umbre. Se deslușeau niște are o foame nestăvilită și sub col- și-au făcut noua ușă a casei!?
malurile priporoase și abrupte. acasă, uleiul îl storceau la oloiniţă mârâituri, asemănătoare ursului, ţii micului criminal sângerează Atât doar că în primăvară i-au
Abaclienii care se stabilise mai în cantităţi cât să le ajungă pentru dar și schelălăituri, de parcă erau fără deosebire, șoareci, gerbili, văzut iar, doi maturi și trei puiuţi
aproape de apă, ţineau cârduri de întreg anul, grâul și porumbul câini. Nu puteau fi nici urși și porci spinoși, iepuri, dihori, pui jucăuși, cu boticurile ascuţite, cu
gâște și raţe, aveau mult pământ pentru făină îl măcinau la moara nici câini la furat porumb. Înrăiţi de vulpe, șacali, pisici ș.a. Char dunga inconfundabilă de la bot
pe lângă casă, unde creșteau zar- din sat. Pește proaspăt aveau până peste măsură, dar și curioși, au dacă poate ataca și omul, deseori spre coadă, pe care îi duceau să-i
zavat, vie și porumb. Se conside- îngheţa Cogâlnicul. Ce le mai urmărit întreg spectacolul. devine victima lui. Astfel, pus pe înveţe arta supravieţuirii într-un
rau mai norocoși decât cei așezaţi lipsea pentru o iarnă liniștită la O juvină mare și greoaie, pro- jar pătimiţii s-au înarmat cu bâte, mediu aspru și ostil. Poate că
cu traiul mai spre centru în ciuda gura sobei? Duminicile se duceau babil cea mai puternică, se culca furci ca să-i prindă. terenurile lor agricole vor deveni
faptului că odată cu începerea plo- la biserică, iar serile se adunau la pe spate cu picioarele în sus, iar Dar ţi-ai găsit proști! Când au mai târziu câmpul de luptă pentru
ilor, „înotau” în sensul adevărat al taifas pe prispa casei cu vecinii. celelalte 2-3 culegeau cu dibăcie văzut că sunt urmăriţi, și-au aco- supravieţuire, dar acum priveau
cuvântului prin glodul cleios până Trăiau în prietenie și bună înţele- porumbul și-l aruncau pe burta perit întrarea în vizuină. Apropo, la ei ca la o comedie. Erau atât de
la genunchi. Toate păreau fleac gere. Doar până la un timp! celui întins pe pământ, ca într-o viezurele, că așa i se mai zice nostimi și drăgălași!..
pe lângă faptul că toamna aveau De la o vreme, însă, nu mai remorcă. Când „remorca” era Pagini organizate după „Formula AS”, „Asul Verde”, ziare.com
beciurile pline cu poloboace cu aveau pace. Ceva se întâmpla plină cu vârf, o apucau de coadă, şi alte surse de Paraschiva MĂMĂLIGĂ

12 O singură vorbă bună poate dezgheța trei luni de iarnă. Proverb japonez
 Decembrie 2017
Invenţii făcute din greșeală
care au schimbat lumea
M
ulte dintre obiectele pe care le folosim astăzi au fost rodul a
mulţi ani de cercetare asiduă. De aceea, ne este greu să ne
imaginăm că unele invenţii care au revoluţionat lumea au
fost făcute din greşeală. Şi totuşi, hazardul joacă un rol important
chiar şi în domeniul ştiinţei. Fără puţin noroc şi fără nişte minţi scli-
pitoare care să profite de el, aceste invenţii n-ar fi existat.
Geamurile securizate
În 1903, pe
când lucra în
laboratorul
său, chimistul
francez Edo-
uard Benedictus a dat, din greșeală,
peste o sticlă care a căzut pe jos. Totuși,
în loc să se spargă, așa cum ar fi fost
firesc, ea a rămas intactă. Intrigat de
faptul că nu se făcuse bucăți, Bene-
dictus s-a oprit din ce făcea pentru a
o examina.
Chimistul și-a dat seama că în reci-
pientul cu pricina ținuse până recent
nitroceluloză. Interiorul sticlei fusese
căptușit cu respectiva substanță, care-l
făcuse mult mai rezistent la șoc. Inspi-
rat de acest eveniment, Benedictus a
început să facă diverse teste, iar la final
a produs prima bucată de sticlă secu-
rizată, pe care a denumit-o „Triplex”.
Deși la început, producătorii auto nu
s-au arătat prea interesați de invenție, în
timpul Primului Război Mondial ideea
lui Benedictus a devenit mai populară.
Astăzi, sticla securizată este esențială
pentru orice automobil.
Super glue
În 1942,
chimistul
Harry Coo-
ver lucra din
greu pentru
a crea un
v i z or d i n
plastic transparent, pentru arme de
precizie. Încercările lui Coover au eșuat
lamentabil, deoarece substanța pe care a
creat-o, cianoacrilatul, se lipea de orice.
Chimistul s-a dat bătut și aveau să
treacă 6 ani până când substanța avea
să-și dovedească utilitatea. A doua oară
când Coover s-a lovit de enervantul
cianoacrilat a fost în timp ce lucra la
construirea de acoperișuri transpa-
rente pentru carlinga avioanelor de
vânătoare.
Bineînțeles, substanța n-a fost bună
nici de această dată. Totuși, Coover și-a
dat seama că cianoacrilatul funcționa
extrem de bine pe post de adeziv. Chi-
mistul a brevetat invenția, iar în 1958
celebrul adeziv se vindea în întreaga
lume.
Pliculeţele de ceai
Pliculețele de ceai atât de populare
astăzi au fost invenția accidentală a
comerciantului american Thomas
Sullivan. În 1908, Sullivan a început
să le trimi-
tă clienților
mostre de
ceai, pe care
le ambala în
săculețe de
mătase.
Mulți clienți au presupus că mostrele
trebuie folosite la fel ca infuzoarele din
metal și au pus în ceașcă săculețul cu
totul. După ce a trimis mostrele, Sulli-
van a început să primească reacții de la
clienți: punguțele de mătase erau țesute
prea strâns, împiedicând aroma să iasă.
Așadar, comerciantul a început să
folosească tifon în loc de mătase și să
vândă ceaiul la pliculeț.
Cuptorul cu microunde
În 1939,
f izicianu l
Percy Spen-
cer lucra
pentru
Raytheon,
un contractor al Departamentului
Apărării din SUA. Spencer testa un nou
model de magnetron pentru instalațiile
radar. După ce a stat în preajma lui, a
observat că bucata de ciocolată pe care
o avea în buzunar se topise.
Intrigat de fenomen, Spencer a făcut
un experiment. A pus lângă tub câteva
boabe de porumb, care s-au trans-
format în popcorn în câteva minute.
După mai multe teste, Spencer și-a dat
seama că toate aceste întâmplări s-au
petrecut datorită expunerii la energia
microundelor.
Pe baza descoperirii sale, inginerul a
conceput primul cuptor cu microunde,
pe care Raytheon l-a brevetat. În 1947,
compania a și reușit să producă primul
cuptor cu microunde din lume, care
costa 5.000 de dolari.
DEOCAMDATĂ…ENIGME
5 locuri uluitoare de pe Pământ
Vulcanul Pu’u ’Ō’ō din Hawaii
Pu’u ’Ō’ō a devenit faimos datorită faptului că a dat
naștere la cea mai lungă erupție de pe planetă, fiind cel
mai activ vulcan din ultimii 500 de ani. Din 1983, el erupe
neîntrerupt, aruncând în aer 1,6 kilometri cubi de lavă și
„îmbrăcând” în ea 78 de kilometri pătrați.
de soare timp de sute de ani, ele au prins culoarea neagră
și formează, astăzi, o pădure moartă de o frumusețe bizară.
Lacul Hillier din Australia
Aceasta nu este o gumă de mestecat imensă și nici un
milkshake de căpșuni. Cu o lungime de 600 de metri,
lacul Hillier este separat de ocean printr-o fâșie îngustă
În unele momente, lava este propulsată la aproape 500 de pământ, fiind înconjurat de o margine de nisip alb și
de metri înălțime, iar la trei ani de la prima erupție, „râul”
de o pădure deasă, ce contrastează spectaculos cu apa
incandescent ajunsese deja în apele oceanului, formând roz a lacului.
numeroase tuburi de lavă și nori impresionanți de aburi.
În ciuda pericolului mare pe care-l reprezintă, vulca-
nul continuă să-i fascineze pe cercetători, atrage în zonă
numeroși turiști și nu dă semne că ar vrea să se oprească
în viitorul apropiat.
Ochiul Saharei
Uriașa formațiune din Mauritania rivalizează cu suc-
ces cu craterele de pe Lună. Aflată în mijlocul deșertului
Sahara, formațiunea îi contrariază pe oamenii de știință
din întreaga lume, fiindcă nimeni nu i-a găsit, încă, o
explicație. Ochiul Saharei a fost descoperit în 1965, în Există mai multe lacuri de acest tip în lume, iar ori-
timpul misiunii spațiale „Gemini IV”. ginile lor au fost explicate. Dar, în acest caz, răspunsul
nu este clar. S-a dovedit că nu e vorba de o iluzie creată
de lumină, deoarece apa își păstrează culoarea și atunci
când este pusă într-un recipient. Cea mai plauzibilă teorie
pare a fi că apele au acest colorit din cauza bacteriilor și
algelor ce trăiesc în ea.
Eaglehawk Neck, Tasmania
Această limbă de pământ din Tasmania a devenit cele-
bră, pentru că aici are loc un fenomen geologic extrem
de rar. Mai precis, din cauza eroziunii și a fragmentării
rocilor supuse mișcării plăcilor tectonice, solul a căpătat
Are un diametru de 40 de kilometri și este vizibil doar aspectul unor dale crăpate.
din aer. Unii susțin că ar putea fi craterul unui meteorit care
Privit din depărtare, pământul pare pavat cu mii de dale
a lovit Pământul, iar alții cred că s-a format în mod natural, pătrate simetrice, care lasă impresia că au fost create de om.
prin erodarea unor straturi ale scoarței terestre, dar niciuna
dintre aceste teorii n-a fost demonstrată până acum.
Pădurea Deadvlei, Namibia
Acesta nu e un tablou suprarealist. Pădurea Deadvlei
reprezintă un loc misterios situat lângă platoul Sossusvlei
din Namibia, unde se află și cele mai înalte dune din lume
(400 de metri înălțime).
Zona în care se găsește pădurea era, odată, străbătută de
râul Tsauchab, care a secat acum aproximativ 900 de ani.
Terenul a devenit atât de arid, încât toată vegetația a murit.
Tot ce a mai rămas sunt aceste trunchiuri de copaci. Arși

Care este legătura dintre Cartea Recordurilor şi berea Guinness? Fapt...„divers”

Una dintre cele mai rare pisici sălbatice

D e la cel mai mare avion de hârtie din lume până la
cea mai mare degustare de bere din lume, Cartea
Recordurilor Guinness cataloghează realizări și
recorduri ciudate încă din anii ’50. Cartea Recordurilor
Norris și Ross McWhirter, ambii jurnaliști, Beaver a
început să adune informații despre diverse recorduri.
După patru ani de muncă, documentarea lui Beaver
s-a materializat într-un volum, publicat în 1955. Cele negre a fost fotografiată în Africa
are sute de colaboratori în zeci de orașe din întreaga

lume, care cataloghează cu aceeași solemnitate recorduri
din domenii total diferite, de la animale de dimensiuni
impresionante la oameni cu abilități ieșite din comun.
Cum a ajuns, însă, numele unei beri să fie asociat cu
Cartea Recordurilor? Cum a ajuns celebra companie
Guinness să se implice în adjudecarea recordurilor mon-
diale? Faptul că berea Guinness și catalogul recordurilor
poartă același nume nu este o coincidență.
Cea mai rapidă pasăre din lume?
Totul a început în 1951, la o partidă de vânătoare. Sir
Hugh Beaver, directorul fabricii de bere Guinness, se
afla într-o expediție de vânătoare împreună cu mai mulți
prieteni. Omul de afaceri a tras după o pasăre, dar a ratat,
iar evenimentul a stârnit o întreagă discuție despre care
este pasărea cea mai rapidă din lume.
„Deși au consultat mai multe surse, Beaver și prietenii
lui n-au reușit să găsească răspunsul la această întrebare”,
povestește Peter Harper, Vicepreședinte al Cărții Recor-
durilor Guinness.
O întrebare care nu-ţi dă pace
Lipsa de informații a continuat să-l enerveze pe Beaver,
care și-a dat seama că nu există niciun fel de centralizator
al recordurilor din întreaga lume. Cu ajutorul fraților
50.000 de copii ale cărții urmau să fie utilizate ca materiale
promoționale pentru clienții fabricii Guinness.
În curând, însă, omul de afaceri avea să realizeze că
publicul era extrem de interesat de subiect. Unii voiau
doar să afle informații, alții doreau să-și înregistreze
propriile recorduri.
Cartea Recordurilor, un succes imens
Astfel, Beaver a decis să-și transforme ideea într-o afa-
cere de succes. A fondat compania “The Guinness Book
of Records”, iar în decembrie cartea era deja bestseller în
Marea Britanie. În anul următor, volumul a fost lansat și
în SUA, unde s-a vândut în 70.000 de exemplare.
De atunci, Cartea Recordurilor Guinness a devenit
autoritatea supremă în materie de recorduri. De altfel,
volumul a reușit el însuși să doboare un record: cu vânzări
de peste 100 de milioane de exemplare în 100 de țări și
37 de limbi, Cartea Recordurilor este cea mai vândută
carte din istorie.
De la prima ediție, volumul este actualizat anual cu
noi și noi recorduri și publicat în lunile septembrie/
octombrie. În prezent, cartea nu mai are nicio legătură
directă cu compania Guinness. Marca este deținută de
compania Jim Pattison Group, dar numele fabricii de bere
a lui Beaver rămâne „lipită” de ideea sa.
Î
n timpul unui tur, fotograful
Sergio Pitamitz a reuşit
să imortalizeze un animal
foarte rar, o pisică sălbatică
neagră cunoscută şi cu denu-
mirea de serval.
Animalul este extrem de special,
deoarece servalul are, în general, blana
mult mai deschisă la culoare, dar specimenul fotografiat de Pitamitz suferă de o
mutaţie genetică numită melanism, ce provoacă producerea unui pigment mult mai
închis la culoare decât în mod normal, notează National Geographic.
Deși melanismul este comun printre animalele sălbatice, 13 din 38 de specii
cunoscute suferind de această mutaţie, în cazul servantului trăsătura este extrem
de rară. În literatura de specialitate sunt înregistrate doar șase cazuri de servanţi
cu melanism.
Una dintre cele mai faimoase pisici cu melanism este pantera neagră, termenul
acoperind întregul spectru de animale cu blana închisă la culoare.
Servanţii sunt vânători nocturni, care își folosesc urechile supradimensionate
pentru a auzi rozătoarele, spune Jim Sanderson, expert în feline. Specia este răs-
pândită în Africa Subsahariană, nu se află pe lista animalelor pe cale de dispariţie,
dar este extrem de greu de observat din cauza faptului că este activ pe timpul nopţii.
Selecţie de Tudoriţa ALBU, după: www.guinnessworldrecords.com; www.innovate-design.com; ş.a.

Iarna este modul naturii de a spune „Înalță-ți spiritul”. Robert Byrne 13

 PESTE OCEAN Decembrie 2017
ACASĂ

Pustietatea Dakotei de Sud (2) Înaintaşii

şi urmaşii
Ionel CĂPIŢĂ

Î
mi povestea tata (1912-1996) că pe
vremuri, un flăcău dacă avea de gând
să-i ceară mâna unei fete, mai ales din
alt sat, trebuia să se intereseze și să afle din
ce oameni se trage, să cunoască până la al
nouălea neam rădăcina fiinţei cu care avea de gând să întemeieze
o familie, adică, trebuia să cunoască, precum am zice noi azi,
arborele genealogic al iubitei, și numai dacă era pe potriva lui,

N
atura a fost deosebit de generoasă cu întregul continent ame- ocupat de orașe și stațiuni turistice cocoțate avea parte de binecuvântarea părinţilor. Și, putem fi siguri, că
rican. De la nord, de la îngheţata Alaskă şi până la Ţara de Foc, pe munții lor dragi. acele familii erau trainice, nu se destrămau la o boare de vânt.
totul e o înşiruire de privelişti ameţitoare: munţi semeţi, lacuri După ce ne descrie trista poveste de Dar parcă se proceda astfel numai când era vorba de a închega
glaciare, păduri de nepătruns, golfuri şi plaje colorate. O nebunie care viață a tribului Oglala, Mike ne poartă o familie nouă? Chiar și la alegerea primarului localităţii, tot nu
te seduce şi îţi promite fericiri imense dacă te laşi cucerit de ea, un pe drumurile de țară din rezervație. Ne se opreau gospodarii la primul om ieșit în cale, darnic la vorbe
decor în faţa căruia capitulezi din prima secundă. Mai ales când vii din răspunde la întrebări, face fotografii cu
potrivite și promisiuni cu nemiluita. Îl alegeau, desigur, pe cel
estul Europei şi când ai crescut în largul câmpiei, odată ajuns în Lumea noi, se orientează perfect în pustietatea
mai înstărit, mai înţelept, mai om din oameni, mai gospodar
Nouă te simţi ca într-un magazin de dulciuri în care ochii îţi aleargă de aceasta ca din palmă, iar la un moment
din gospodari, pentru care vorba și fapta mergeau mereu la
la un raft la altul şi vrei să te ghiftuieşti cu tot ce vezi. La toate astea dat se oprește și ne arată în fața noastră,
se adaugă imensitatea Americii, acea vastitate pe care o simţi în jurul absolut neașteptat și imposibil de anticipat, braţ. Că așa ziceau cei care aveau de ales: „Dacă a știut a face și
tău şi care te face să te simţi mic, neînsemnat şi, oarecum incomod de un amfiteatru de dune de lut, un platou a conduce, cu chibzuinţă, o gospodărie, va fi în stare să conducă
spus, înlocuibil, substituibil – un grăunte de polen efemer şi rătăcitor la puternic fragmentat și accidentat care se și un sat întreg”. Și, cu siguranţă, nu dădeau greș.
cheremul Naturii celei veşnice. deschide sub privirile noastre încântate. Despre felul cum procedau înaintașii, într-un caz sau altul,
Locul se numește Red Shirt Table, botezat n-au uitat consătenii mei. Prin ani trecând, dovadă e și alegerea
Sentimentul acesta m-a urmărit pe tot în secolul 19: triburile Lakota, Dakota și actualului primar de Șirăuţi pe Prut, Briceni, care se află în acest
în onoarea războinicului Cămașă Roșie
parcursul celor trei săptămâni de călătorie Nakota. Toate trei făceau parte din populația fotoliu de acum al doilea mandat. Firește, unul dintre argumen-
(Ogilasa), un șef al tribului Oglala care a
prin State și a avut grijă să se reînnoiască Sioux, care stăpânea Marile Câmpii și tele forte care au stat la baza deciziei alegătorilor de a-și da votul
promovat legăturile prietenești cu oamenii
de fiecare dată când mă aflam în fața migrau dintr-un loc în altul odată cu marile pentru Vitalie Carlașuc a fost și rămâne faptul că acest domn este
albi. De la stânga la dreapta și până hăt în
munților, în mijlocul preeriilor sau în turme de bizoni americani cu care se hră- strănepotul lui Vasile Carlașuc, mare gospodar și mare bunătate
orizont, ravene abrupte și piscuri șlefuite de
inima pădurilor. Îl regăseam atunci când ne neau. Asemenea acestui animal considerat de om. L-am apucat în viaţă și eu. Parcă-l văd... Ori de câte ori ne
vânt se succed într-o nebunie amețitoare,
plimbam dintr-un stat în altul și constatam sacru în cultura indigenă, indienii Sioux au întâlneam, moșulică ne-o lua înainte nouă, copiilor, și ne dădea
iar ochii noștri aleargă dintr-un colț în altul
cu plăcută mirare că nici unul nu seamănă învățat să trăiască în acest loc și să se supu- „bună ziua”. Odată însă am cutezat să-l întreb:
neștiind unde să se oprească. Sub soarele
cu altul, că orice colț e diferit, chiar unic și nă legilor Naturii imposibil de înduplecat.
puternic cocoțat în mijlocul cerului, textura - Da de ce, moș Vasile, mata ne dai „bună ziua” și nu aștepţi
imposibil de găsit în altă parte. Abia spre sfârșitul secolului al 19-lea, când
dură a ravenelor pare albă și strălucitoare, ca noi să ţi-o dăm?
Statul Dakota de Sud e o înșiruire de au venit coloniștii atrași de mirajul aurului,
însă nu e greu de ghicit spectacolul de - Voi, dragii moșului, sunteţi viitorul, și eu... dau „bună
câmpii și pajiști molcome care se întind triburile de indieni s-au angajat în bătălii
umbre ce se instalează la răsăritul și apusul ziua” viitorului.
până hăt departe. Ai fi zis că sunt nesfârșite, neîntrerupte cu cei care urmăreau să le ia
soarelui. O parte din mine crede că se află Atunci, la acea oră, n-am dat mare atenţie vorbelor moșului,
că ajung la orizont și trec mai departe, dacă pământul. După decenii de lupte, povestea
pe Lună, pentru că în fața ochilor se așterne dar, cu toate astea, mi-au intrat în cap, încât nu le-am uitat... La
n-ai ști că în spate ai șirul muntos Rocky a culminat cu înfrângerea triburilor în fața
un peisaj de-a dreptul selenar, unde nu câtă vreme, le-am înţeles și eu sensul.
Mountains, iar în față, peste aproape 3000 armatei Statelor Unite și semnarea acordului crește nici o plantă și nu se aude nici un
km, se întinde Oceanul Atlantic. În sep- de la Fort Laramie (1868), care i-a obligat Dar pe câţi copii, alde mama mea, rămași fără părinţi, i-a
țipăt de pasăre. Doar un vânt încăpățânat ajutat, i-a crescut moș Vasile Carlașuc? Și, Dumnezeule, pentru
tembrie aceste câmpii străluceau într-o pe indieni să trăiască în rezervații desem- mângâie colțurile dunelor în dorința sa
frumoasă nuanță aurie, cam ca lanurile nate de Stat, adesea zone aspre și lipsite de tot binele care l-a făcut lumii, pentru că a muncit zi și noapte ca
de a nivela totul, de a eroda înălțimile și a să fie un om înstărit, pentru că a construit din banii lui în anul
noastre de grâu în mijloc de iulie. Singura resurse în care nici un american nu dorea să astupa golurile, de a transforma totul într-o
diferență e că auriul se datora plantelor de trăiască. Toate astea le-am aflat de la Mike 1933 un pod de piatră peste o râpă de tot necazul, întru binele
pustietate universală. obștii, ocupanţii sovietici l-au deportat la urșii cei albi, în Siberia
stepă care creșteau peste tot și se cățărau pe Catches Enemies, șeful subtribului Oglala, Și totuși, stepa aceasta întinsă, fierbinte
pietre, stânci, ravene și invadau orice petic parte a populației Sioux. Acest indian uriaș, de gheaţă. Dar moș Vasile și acolo a sfinţit locul, a făcut gos-
vara și rece iarna, cu lutul ei alb suflat de
golaș lăsat de vânt. De pe internet aflu că cu trăsături domoale și cu o bunătate care i podărie și, după ani grei de muncă silnică, a revenit acasă. Din
vânt și cu întinderile sale lipsite de copaci,
suntem în mijlocul Marilor Câmpii – o se citește pe față, ne-a primit în rezervația rezonează adânc în inima mea. Acest pei- câte a agonisit, ne întindea și nouă ceva mărunţiș „pentru pâine
uriașă formațiune de câmpie care pornește Pine Ridge, în care locuiesc cu toții, și ne-a saj înseamnă „acasă” pentru mine, simt de la iepure”, dar aceasta numai după ce ne dădea „bună ziua”.
din Canada și se întinde până la granița cu povestit viața grea a oamenilor săi, forțați să că-i al meu, că îl știu așa cum mă știu pe Ca să vezi, nu degeaba se zice că surcica nu sare departe
Mexicul pe latura estică a Munților Stâncoși trăiască pe un pământ arid, nisipos, lipsit de mine, că aș putea trăi aici. Le spun tuturor de trunchi. Gospodari în toată legea, oameni de o cumsecă-
(Rocky Mountains). Se înșiră pe o distanță umbră, uitat de lume și ocolit de turiști. Sub din grup: „Așa e și la mine acasă, în sudul denie aparte, frumoși la chip și la suflet au fost și feciorii lui
de 800 km de la est la vest și pe 3200 km soarele care ardea nemilos în mijloc de sep- țării”. E același farmec al stepei întinse, pe moș Vasile: Parfin, Sava, Nicolae, Mihail Carlașuc – bunicul
de la nord la sud, trecând pe teritoriul a tembrie (e de neînchipuit cum poate fi vara care amicii mei din tropice sau din pădurea actualului primar de Șirăuţi pe Prut. Asemeni unui brad era și
10 state și fiind acoperite de prerii, stepe aici!) și cu priveliștea dezolantă din jur (albii amazoniană n-au cum să-l simtă. Mă uit Ioan Carlașuc, tatăl lui Vitalie, un om înalt, cu dragoste multă
și pășuni. Americanii, un popor simplu în de râuri uscate, stepe aride, pustiuri de lut), într-una la acest indian puternic și ars de de viaţă și lume. Gândindu-mă la dânsul, oricât mi-aș încorda
esență, le-au botezat generic „prerii”, iar amărăciunea lui s-a transferat ușor și natural soare cum stă așezat direct pe pământul memoria, nu aș putea spune cui nu i-a făcut un bine, pe cine nu
acest cuvânt a devenit din vremurile colo- asupra noastră, mai ales că la câteva zeci încins, cum ne privește limpede în ochi în l-a ajutat, lucrând o viaţă șofer. Satul știe, satul nu uită... Ajuns
niale sinonim cu conceptul de „vestul săl- de kilometri distanță surâdeau frumoșii și timp ce noi suntem acoperiți de pălării și la o greutate, nici Vitalie, feciorul lui, nu te lasă în drum. M-am
batic”, portretizat în filmele de Holywood răcoroșii Black Hills (Dealurile Negre) - un ochelari de soare, și nu încetez să mă mir de convins pe propria-mi piele, cum s-ar zice. Astfel, din care parte
prin intermediul cowboy-lor care părăsesc mic și izolat lanț muntos care, în pustietatea minunea pe care am găsit-o peste ocean: un mă uit, toate vorbesc despre aceea că nu de flori de cuc l-au
la apus de soare un oraș provincial înecat din Dakota de Sud, a însemnat timp de vea- colț de pământ exact ca cel de acasă, nepri- ales oamenii în fruntea satului. Oricât aș da, nu cunosc pe altul
în praf. Aici de fapt e vestul, sau midwest- curi un loc sacru pentru indienii Sioux. Deși mitor și uscat, și în care totuși s-a găsit cine care de ani și ani, chiar până a deveni primar, să aibă atâta grijă
ul, cum este botezată regiunea de către Black Hills făcea inițial parte din rezervația să prindă rădăcini. În timp ce alții au ales de curăţenia localităţii: fie drum, pod, izvor, pârău, râpă sau
americanii situați pe coastele Atlanticului acordată indienilor în urma Tratatului de răcoarea pădurilor sau confortul centrelor cimitir... A făcut tot posibilul ca să nu lase pradă ruinării Casa
și Pacificului. Aici e locul unde îți lași la Fort Laramie, coloniștii i-au alungat urbane, temerarii au învățat să trăiască în
de cultură din inima satului, pornită de ani buni pe această cale.
gândurile să zburde pe miile de kilome- pe aceștia odată ce au descoperit aici aur. preria americană sau în stepa Bugeacului,
tri de prerie sălbatică întretăiată din loc Pentru tribul Dakota, Black Hills (numiți în continuându-și spița în pofida crizei de Susţine, cât poate și cu ce poate activitatea artiștilor amatori, dar
în loc de garduri lungi care exemplifică limba lor Paha Sapa) reprezentau locul unde resurse sau a faptului că forțe străine au nici pe departe nu reușește în măsura în care și-ar dori s-o facă,
ideea de vecinătate la o scară de sute de au apărut ei pe lume, era centrul existenței căutat să-i înstrăineze de pământul natal. de vreme ce trăim timpuri când sărăcia o dai pe ușă afară, iar ea
kilometri. Partea de est a South Dakota, lor și altarul pe care se închinau Naturii. Mergând prin praful încins al rezervației intră pe fereastră. De-o habă, de cum a fost înlăturat odiosul gard
până la râul Missouri, numită „East River”, Setea de aur a coloniștilor i-a privat de acest Pine Ridge m-am simțit din nou copil acasă din sârmă ghimpată, încearcă, în fel și chip, să bareze tăierile
are cele mai fertile soluri ale statului, iar mic paradis și i-a forțat să pribegească în la mine, umblând cu buzele crăpate de sete ilicite ale vegetaţiei forestiere din zona de protecţie a Prutului.
clima aspră ce domnește aici (veri aride și preria bătută de vânturi și de soare. După sub soarele dogorâtor. Același gust al des- Dar, cred, ar fi cazul să înţelegem cu toţii că un om, oricât
ierni aspre) a făcut imposibilă păstrarea ani și ani de relații tensionate, guvernul hidratării, același miros al vântului uscat, de puternic ar fi, nu poate duce zece valize odată, pe când zece
vreunor dovezi ale civilizațiilor umane. Și SUA le-a permis triburilor rămase să vină aceeași hipnoză a simțurilor care pune oameni, fie și firavi, pot face acest lucru cu ușurinţă. Bănuiesc
totuși, pământurile acestea la fel de dure la Black Hills când poftesc, să se închine sau stăpânire pe tine atunci când ești acasă. că toţi acei care l-au ales și care nu l-au ales pe Vitalie Carlașuc
ca stepa din care vin eu au adăpostit timp să facă alte ritualuri religioase, însă această Închei ziua cu o lecție ciudată: există în calitate de primar, nu și-au asumat rolul de spectatori ca,
de milenii populații care și-au tot schimbat dovadă de toleranță și empatie cam târzie totuși pe lume locuri similare, repetabile. imediat după scrutinul electoral, să se așeze „pe prispă” și să
locul și s-au perindat pe Marile Câmpii n-a reușit să îmblânzească asprele suflete Diferiți suntem noi, oamenii care se perin- urmărească ce va face primarul pentru sat. Doar unde-s mulţi
în dependență de disponibilitatea hranei indiene. Încercările de a repara trecutul se dă pe pământ și deseori nu învăță nimic din puterea crește..., glăsuiește și o vorbă din moși-strămoși. Știau,
pentru turmele de care aveau grijă. Cele mai izbesc de resentimentele pe care populația lecțiile Naturii. totuși, înaintașii noștri ce să zică și cum să facă. Iar primarul
recente triburi indigene au locuit aici până nativă le are atunci când își vede locul sacru Silvia URSUL Vitalie Carlașuc din acei înaintași se trage.

14 Depinde de tine dacă folosești anul nou ca frână sau motor. Henry Ford
 Decembrie 2017
În jurul bradului creat de noi
Ludmila HÂRJĂU
C ând vine Cră-
ciunul pare că
lumea devine
altfel nu știu cum,
pare mai bună, mai
caldă, exact ca pâinea
sau cozonacul scos din
cuptor. În satele noastre aburul și miresme-
le îmbietoare ale bucatelor te cuceresc. Cei
plecaţi peste hotare acum își aduc aminte
de casă și, probabil, cel mai mult simt
mirosul de scorţișoară și prăjituri la mii
de km distanţă.
Crăciunul îmi aduce aminte de o
păturică călduţă și moale care adună toată
familia la gura sobei lângă un brad mare și
un caiet plin de colinde pe care-l răsfoim
cu drag, cântând și pregătindu-ne pentru
că azi-mâine trebuie să mergem pe la casele
oamenilor să le dăm vestea cea mare.
Oare se mai păstrează tradiţia în fami-
liile noastre ca cel mai mic membru al
familiei să pună steaua în vârful bradului?
Pregăteam ore întregi acele decoraţiuni
pentru brad, decupam toată ziua cartoane
colorate, toată casa era plină de sclipici,
cartoane, carioci, creioane, lipici... Parcă
mi-e și ciudă un pic pentru că acum pe toate
le găsești la supermarket, aceste magazine
și pieţe care ne fură din timpul petrecut cu
drag în familie, pregătindu-ne de acea zi.
Bradul împodobit rămâne a fi copacul
mereu verde care ne adună și în jurul căruia
ne bucurăm, cântăm și-l așteptăm pe Moș
Crăciun.
Dar, ce fel de brazi avem în casa noastră,
prof. Anatol EREMIA
Scrisoarea lunii
dragii mei? Tăiem brazii, îi ţinem două
săptămâni în casă, după care îi aruncăm la
gunoi. Oare asta înseamnă bucuria Crăciu-
nului? Oare asta ne dorim?
Pentru ca un brad să ajungă la înălţimea
de 1,80 – 2 metri, adică să fie bun de pus
în casă, trebuie să crească timp de 12 ani,
pentru ca noi să îl tăiem într-un minut.
O să spuneţi, probabil, că o alternativă
bună la bradul clasic, este bradul din plastic.
Din păcate, cei mai mulţi sunt realizaţi din
PVC, care nu poate fi reciclat, se degradează
foarte greu și are un impact de poluare
mare în procesul de producţie. Dincolo de
poluare, aceste produse, de cele mai multe
ori, prezintă un pericol și pentru sănătatea
noastră, conţinând elemente cancerigene.
Studiile ne arată că un copac tăiat are cu
60% mai puţin impact asupra climei decât
un brad artificial refolosit 6 ani la rând.
Și care ar fi soluţia, o să întrebaţi voi?...
Albert Einstein spunea: ,,Un nou mod
de gândire e necesar dacă oamenii vor să
supravieţuiască”.
Soluţia este să confecţionăm, să con-
struim un brad acasă, cu tot ce avem la
îndemână, cărţi, sticle, creioane, cd-uri,
obiecte care să fie mai puţin poluante. O să
spuneţi că nu arată deloc estetic un aseme-
nea brăduţ? O să vă contrazic, trebuie doar
un pic de imaginaţie. Și când te gândești cât
bine am face naturii și nouă implicit, dacă
am fi creativi... Știu, aţi vrea să simţiţi acel
miros de rășină, aţi vrea să admiraţi un brad
adevărat, aţi vrea să păstraţi tradiţia de zeci
de ani, dar gândiţi-vă cât rău facem într-o
singură lună. Oare acease tăieri masive
înseamnă Crăciunul?
Decembrie
și a mult așteptatei fripturi din carne de porc. Ajunul Crăciunului
este aniversat pe 24 decembrie. În unele localităţi preoţii merg pe
«NATURA» LA DISPOZIŢIA DUMNEAVOASTRĂ
Pentru inspiraţie, puteţi vizita Balul Bra-
zilor de Crăciun (în sediul central al Biblio-
tecii B.P. Hasdeu din Chișinău), anul acesta
ajuns la a VII-a ediţie. Acolo veţi vedea cât
de frumos se poate transforma un brad,
din obiecte simple, într-un simbol frumos.
Pentru că ce înseamnă până la urmă bradul
de Crăciun?! - un simbol!.
Adunaţi-vă copiii, nepoţii și construiţi
un brăduţ împreună, așa cum puteţi, din
ce aveţi. Bucuria va fi nepreţuită, pentru
că tot ce creează mâinile noastre aduce mai
multă împlinire.
Crăciun fericit și La mulţi ani!
Calendarul modern
CE NUME PURTĂM
Dr. Maria COSNICEANU
BÂRLĂDEANU
Numele Bârlădeanu provine de la
numele localităţii Bârlădeni, cu suf.
-eanu, care indică originea locală, iar
Bârlădeni de la numele topic Bârlad
(râu și târg construit pe malul râului). Specialiștii presupun
că numele topic Bârlad are la bază numele de persoană
Bârlad, atestat ca prenume în documentele moldovenești
în sec. XVI și în documentele basarabene în sec. XVIII:
Bârlad, fiul Fedcăi, nepot lui Nistru, stăpân în Mărcoviceni
pe Bârlad, la 1546; Bârlad, cumnatul lui Draga din Sămăș-
cani, ţin. Orhei, la 1753. Însă nu s-a aflat până azi sensul de
origine al prenumelui Bârlad. Sunt atestate documentar:
patronimul Bârlad, numele topice Bârlădeni (pe Prut,
frecvent în documentele Lăpușnei) și Bârlădești, numele de
persoane derivate de la cele topice cu sufixele -eanu și -escu,
Bârlădeanu și Bârlădescul. În documentele moldovenești:
Toader Bârlad, la 1522; Gavril Bârlad, slugă domnească,
fratele lui Petrea Bârlădescul, întărit stăpân în Bârlădești
pe Prut, la 1522; Bârlădeanu (1577-1592), diac, postelnic,
spătar în sfatul domnesc, pârcălab de Hotin, vornic, logofăt
în sfatul domnesc. În documentele basarabene, între anii
1652 și 1669, este atestată o personalitate cu numele Bâr-
lădeanu: Solomon Bârlădeanu, vel (mare) clucer (1652), vel
vistiernic (1657), vel logofăt (1668, 1669). La 1774, în ţin.
Hotin este atestat satul Bârlădeanul.
Azi, în republică, cu numele Bârlădeanu sunt înscrise
42 de persoane, cu formele incorecte Bârlădean – 1, Bar-
ladean – 548 și Berladean – 206 persoane.
PALANCEANU
Numele Palanceanu provine de la numirea localităţii
Palanca, cu suf. -eanu ce indică originea locală a purtătoru-
lui, „din Palanca”. Palancă se numea în trecut „construcţie
din lemn și pământ servind ca loc de apărare; întăritură”.
Termen vechi: „adăpost rudimentar în câmp pentru oameni
și vite”. De la termenul palancă, prin intermediul poreclei
au apărut numele: Palancă, Palance, Palanceanu, Palanciuc.
În documentele moldovenești, la 1774 este atestat numele
Pălance: Postică Pălance, volintir din ţin. Orhei-Lăpușna,
satul Ciulucani.
Azi, în republică, sunt înregistrate numele Palancean

D
ecembrie este a douăsprezecea lună a
anului în calendarul gregorian și una
dintre cele șapte luni gregoriene cu
durata de 31 de zile. Denumirea lunii provine
din lat. december, cuvântul fiind un derivat al numeralului decem
„zece”, acesta indicând ordinea lunii în vechiul calendar roman,
care începea nu la 1 ianuarie, ci la 1 martie.
În limba română populară lunii i s-a zis undrea și andrea
(indrea, îndrea), păstrându-se astfel amintirea sărbătorii din
30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, considerat în tradiţiile
noastre patronul spiritual al românilor. Varianta undrea apare în
creaţia orală populară: Undrea îngheaţă, viscolește, / De sărac nu
se-ngrijește. Lunii i se mai zice și ningău, pentru că în această lună
ne vin de obicei primele ninsori.
În noaptea de 21 spre 22 decembrie are loc Solstiţiul de iarnă,
marcat de cea mai lungă noapte și cea mai scurtă zi. De la această
dată ziua începe să crească, iar noaptea să scadă.
Decembrie e luna cu multe sărbători populare și religioase.
Sfânta Muceniţă Varvara - 4 decembrie; Sfântul Sava - 5 decembrie;
Sfântul Ierarh Nicolae - 6 decembrie. Ziua de 20 decembrie este
consacrată Sfântului Ignatie, cunoscută în popor cu denumirea
de Ignat. Către această zi gospodarii de prin sate își pregătesc cele
necesare pentru tăierea porcului și prepararea cărnurilor afumate
la casele credincioșilor cu icoane, vestind Nașterea Domnului Iisus
Hristos. La 25 decembrie, de Crăciun, copiii pornesc cu colindele
prin sat, cu Steaua, vestind din casă-n casă Nașterea Domnului,
iar gospodarii, în semn de bucurie și recunoștinţă îi răsplătesc cu
mere, nuci, colaci, covrigi și bănuţi. Unii creștini în ziua Nașterii
Domnului (după slujba din biserică, iar alţii a doua zi de Crăciun),
obișnuiesc să facă plimbări la aer liber sau să se ducă în vizită cu
daruri la rude și prieteni.
Minunate sunt și obiceiurile de Anul Nou. În seara de ajun tine-
rii umblă cu uratul, cu Plugul cel mare, iar copiii – cu Plugușorul,
vestind lumea că Anul Nou bate în ușă. Pentru masa de Revelion,
gospodinele gătesc mâncăruri dintre cele mai alese, răcituri, friptu-
ră, sarmale, plăcinte și, neapărat, tradiţionala colivă. Ospăţul ţine
până după miezul nopţii, iar uneori și până a doua zi dimineaţa.
Prevestirile de timp, legate de luna decembrie, sunt dintre cele
mai interesante. Dacă în primele zile de decembrie va fi ger, tot
așa va fi și în următoarele două săptămâni. Dacă decembrie va fi
geros, vara va fi călduroasă, iar dacă în această lună va fi vremea
domoală, vara va fi ploioasă. Multă zăpadă în decembrie – roadă
bogată de grâu la vară.
Datinile și obiceiurile sărbătorilor de iarnă fac parte din patri-
moniul spiritual al poporului, noi având datoria de a le păstra și
a le urma cu sfinţenie.
purtat de 157 de persoane, Palance – 4 persoane și Palan-
ciuc – 689 de persoane.
BOGUŢĂ
Numele Boguţă provine de la prenumele calendaristic
slavon Bogoslov, atestat ca prenume în documentele isto-
rice muntene și transilvănene. Bogoslov este o traducere
în slavonă din greacă a epitetului Theológos, acordat Sf.
Evanghelist Ioan și Sf. Grigorie de Nazians, Theológos, Teo-
logul, însemnând „cuvântătorul de Dumnezeu”. Bogoslov
este compus din Богъ „Dumnezeu” și слово „cuvânt”. În
documentele istorice românești, începând cu sec. al XV-lea,
sunt atestate nume și mai ales forme derivate de la primul
component Bog, înregistrate și la 1774 în ţinuturile Moldo-
vei: Bogul (ţin. Bacău), Bogu (ţin. Hotin), Bogan, Bogoiul
(ţin. Cernăuţi și Vaslui), Bogos (ţin. Orhei-Lăpușna: Ștefan
Bogos în Gheţeoani și Ioniţă Bogos în Dănceni), Boguș (ţin.
Câmpulung – Suceava), cu fonetism bulgar și ucrainesc:
Bohan și Bohuș (ţin. Orhei-Lăpușna, satul Bălășești), Bojic
(ţin. Cernăuţi), forma de adresare Boje (ţin. Putna), precum
și Bogonos (ţin. Orhei-Lăpușna, satul Seliște: Ștefan Bogonos
și Pavel Bogonos; Târgul Iași: Ursu Bogonos), Bohonos (ţin.
Cernăuţi). Numele Boguţă este un derivat de la Bog cu
sufixul diminutival -uţă, Boguţă având sens dezmierdător.

SATELE MOLDOVEI
Azi, în republică, cu numele Boguţă sunt înregistrate 10
persoane, cu forma Boguţa – 43, Bogos – 572, Boguș – 542,
Bogonos – 168, Bogoi – 75, Bogan – 14.

D
ragi cititori, imaginea publicată în noiembrie
2017 reprezintă o vedere a satului Cobani,
Glodeni. Din păcate, nimeni dintre participanții
la concurs nu a oferit răspunsul corect. Cobani este aşezat
pe râul Camenca, fiind atestat documentar la 3 iunie
1374, cu denumirea de Zubreuți, iar ulterior Vasileuții
de Jos. Reciful „Stânca Mare”, Grota de la Cobani și Țara
Bâtlanilor fac parte din cartea de vizită a localității.
Continuăm concursul. Doritorii de a partici-
pa la competiție urmează a expedia la redacție
următoarele date: denumirea satului din ima-
gine, anul atestării, faptele, evenimentele, locurile, mo-
numentele sau personalitățile prin care este cunoscut în
republică. Puteţi expedia și fotografii proprii la concurs
(color, calitate înaltă), însoțite cu date despre localitate.
Răspunsul trebuie expediat până la data de 30 a fiecărei
3570
luni.

La ce bun căldura verii dacă nu ar fi iarna care să ne amintească de dulceața ei. John Steinbeck 15
SĂ TRĂIŢI, SĂ-NFLORIŢI! Decembrie 2017

PLUGUŞORUL

Aho, aho, voinici fârtaţi,
Staţi puţin și nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Și cuvântul mi-ascultaţi!
S-a mai dus un an din viaţă,
Cu amar și cu dulceaţă,
Dar să-i mulţumim, voinici
Că ne-a adus până aici!
La urechi cu flori de tei,
Ia sunaţi din zurgălăi
Și strigaţi odată:
Hăi, hăi!
Mânaţi boii-ncet și bine
Să arăm cum se cuvine,
La tot omul cel frumos
Cu credinţă în Hristos
Dragoste la toţi să-ajungă,
Ca să aibă viaţă lungă,
Bucurie și noroc
Cu tot neamul la un loc!
Mânaţi, măi!
Hăi, hăi!
Trageţi brazdă sănătoasă
Pentru-o viaţă mai frumoasă,
Să ne bucurăm cu toţii
Care locul și-l sfinţește
Și meleagul ocrotește.
Roată-roată, măi flăcăi
Și strigaţi odată:
Hăi, hăi!
Oameni buni, oameni frumoși,
Nobili și mărinimoși
Casa să vă fie casă,
Masa să vă fie masă,
Să ne daţi ceva și nouă,
Că n-am pus pe limbă rouă,
Dar avem încă de-arat,
De arat și semănat –
Ca în anul care vine
Să trăim cu toţii bine:
Ţara să se întregească,
Natura să înflorească,
Să nu-mblăm prin ţări străine
După un călcâi de pâine.
La urechi cu flori de tei,
Ia sunaţi din zurgălăi
Și strigaţi cu toţii:
Hăi, Hăi!
Anul Nou ce-n ușă bate
Vine cu sfânta dreptate,
Și ne-aduce nouă-n dar
Legendarul centenar:
O sută de ani sub soare –
Noi și România Mare!
Vă urăm de sănătate,
Mamă, tată, soră, frate,
Domnul să ne-nvrednicească
Ţara să ne-o re-ntregească
Mila Lui să o pogoare
Peste România Mare!
Roată-roată măi voinici
Și pocniţi avan din bici,
Mai sunaţi din zurgălăi
Să răsune peste văi:
Hăi, Hăi!
Dragi prieteni cu Natura
În toate să știm măsura:
De urat, v-am mai ura,
Teamă ni-i c-om înnopta
Și-avem mult încă-a ara!
Vă lăsăm cu bucurie
În a vieţii feerie!
Ani frumoși și ani bogaţi
Să trăiţi că meritaţi!
Sănătate, un car de bani,
La Anul și la Mulţi Ani!
Hăi, hăi!
V-a urat Ionel CĂPIŢĂ
cu ceata lui de hăitori
Foto: A. RENIŢĂ, D. RUSU,
M. VENGHER, M. POTÂRNICHE

De miracolele sorţii,
Domnul să ne aibă-n pază,
Ca să mergem după rază,
n ia d e a b o n a r e 2 0 18
Campa
Sunteţi voi, cei devotaţi,
Care Natura păstraţi –
Raiul ăsta minunat,

În lumina cea divină,
Cu dragostea mână-n mână,
Mânaţi, măi!
Hăi, hăi!
Trageţi brazdă-mpărătească,
Pe moșia strămoșească,
Ca să crească rod bogat,
Dintr-un capăt în cellalt!
Grâul să se facă mare,
Cât omul pe cal călare,
Neamul să aibă de toate,
Să nu plece-n altă parte!
Dragostea să ne unească,
Binele să înflorească,
Viaţa s-o trăim din plin,
Sub al Ţării cer senin!
Mânaţi, măi!
Hăi, hăi!
Mânaţi boii mai la pas
Să facem câte-un popas
Pe la fiecare om,
Care a sădit un pom,
Care Domnul ni l-a dat!
Doamne Sfinte, nu cruţa
Pentru ei dragostea Ta!
Roată, roată, măi voinici
Și pocniţi avan din bici!
Pentru cei ce-s cu Natura,
Uraţi cât vă ţine gura
Și sunaţi din zurgălăi
Să răsune peste văi:
Hăi! Hăi!
Să vă dea Domnul de toate,
Să vă meargă, ca pe roate,
Dragi, iubiţi, fraţi și surori,
Ce staţi strajă la comori,
Păziţi verdele tezaur –
Al fiinţei noastre aur.
Pace vouă, sănătate,
Că-s mai scumpe decât toate!
Roată, roată, măi flăcăi,
sprijiniţi-vă-n călcăi
și strigaţi cu toţii:
Hăi, Hăi!
VĂ
!
P R E M I A Z Ă
R E V I S TA Î N T R E G I I FA M I L I I
Dragi cititori, este aproape de final Campania de abonare pentru anul 2018. Preţul la revista NATURA pentru
persoanele fizice a rămas neschimbat - 5 lei lunar sau 60 lei anual. Evident, este un cost mai mult simbolic, pe care
îl menţinem cu gândul la dvs., cititorii fideli, în pofida cheltuielilor tipografice și de expediţie în creștere continuă.
Am pregătit și premii, pentru a vă încuraja să vă abonaţi și să îndemnați și pe alţii să facă la fel ca dvs.
Vă așteptăm cu drag în familia NATURA!
Cei care vor perfecta sau organiza perfectarea a 120
de abonamente anuale la revista NATURA - pentru școli,
grupuri de elevi, profesori, pensionari etc., etc. - vor primi
în dar Colecţia completă Ghidurile National Geographic
(26 volume despre 26 de ţări din lume).
Pentru 100 de abonamente anuale la NATURA vom
oferi 3 tablouri fotografice de dimensiuni mari (60*90 cm)
„Moldova Pitorească” semnate de Alecu Reniţă, directorul
revistei NATURA, pentru 75 de abonamente - 2 tablouri,
iar pentru 60 de abonamente - 1 tablou. Indice de abonare:
Cei care vor perfecta 50 de abonamente anuale vor PM 67805 (persoane fizice) – 60 lei
primi o hartă „Ţara mea și neamul meu”, proiecţie 3D PM 67804 (persoane juridice) – 120 lei
(100x70 cm). Pentru 15 abonamente la NATURA vom Abonarea on-line este disponibilă
oferi un set de 12 imagini „Moldova Pitorească” (format
A3) și volumul „O istorie sinceră a neamului românesc” la adresa: www.natura.md
de Florin Constantinoiu. ISSN 1857-2677
Pentru 10 abonamente anuale vom oferi Setul „Educaţie
Ecologică”, în 6 volume.
Toți abonații vor participa la Tombola cu premii! 9 771857 267700