Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA „AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT


FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: CU FRECVENŢĂ

Fitness-ul

Masterandă:

Bertel Ana Andreea

ARAD

2016
Fitness-ul

Conceptul de fitness s-a activat evident şi întăreşte strategia generală de menţinere a


stării de sănătate; el exprimă capacitatea de a accede la o calitate optimă a vieţii, fiind în
acelaşi timp, ,,o condiţie dinamică, multidimensională, ce se bazează pe o stare de sănătate
pozitivă şi include mai multe componente: fitness intelectual, social, spiritual, şi fizic”
(G.Dumitru, 1997).
În mare masură, în limba româna, termenul “fitness”a devenit similar cu sportul
practicat international si numit fitness.
In literatura de specialitate anglo-saxonă, termenul “fitness” este folosit în general prin
conditie fizică. Dacă ar fi să definim fitnessul înţeles în accepţiunea de condiţie fizică, am
putea spune că este capacitatea de a efectua eficient orice activitate fizică (munca,
antrenament), fără a epuiza complet resursele de energie. Din alt punct de vedere am putea
spune că este o “stare completă de bine”, incluzând absenţa bolilor, având capacitatea de a
preveni apariţia unor afecţiuni.
Mai pe scurt, fitnessul ar putea fi înţeles că “a fi în formă” sau “a avea condiţie fizică
bună”.
In acelaşi timp, în română cuvântul fitness desemnează un sport înrudit cu culturismul,
în care se pune accent pe dezvoltarea armonioasa a musculaturii, cu ajutorul exerciţiilor cu
greutăţi.
Pentru cei neiniţiaţi dar şi pentru o mare parte din “cunoscători” fitnessul apare ca un
frate mai mic al culturismului.
Diferenţa principală între cele două sporturi este felul cum se pune accentul pe
componentele fitnessului( privit aici în accepţiunea de condiţie fizică)
Diferenţa dintre culturism şi fitness poate fi observată cercetând componentele pe care
se pune accentul în cadrul antrenamentelor şi analizând scopul final al acestora.
In timp ce culturismul presupune o strategie de antrenament orientată clar către
obtinerea unei mase musculare cât mai bine reprezentată, evident fără a scăpa din vedere
definirea musculară , creşterea sau scăderea în greutate, dezvoltarea simetrică, echilbrată şi
armonioasă, în fitness, masa musculară este un aspect situat pe aceeaşi treaptă cu
condiţionarea cardiorespiratorie şi flexibiltatea. Pentru un culturist, forţa musculară şi
rezistenţa musculară sunt principalele puncte de interes, acestea conducând la stimularea
dezvoltarii masei musculare. In mod evident, nici celelalte aspecte nu sunt neglijate, însă
acestea sunt folosite ca metode adjuvante, care servesc atingerii scopului final si nu obiective
per se.
Cum cei mai multi dintre cei care ajung într-o sală de culturism-fitness urmaresc
imbunătăţirea condiţiei fizice, prin asta înţelegând o creştere moderată a tonusului şi masei
musculare , eventual reducerea stratului adipos, îmbunătăţirea capacităţii de a face fata
eforturilor obişnuite o abordare de tip fitness este mai potrivită, adică este necesar să se pună
accent pe toate componentele condiţiei fizice pe care le-am prezentat anterior nu numai cele
care contribuie direct la dezvoltarea masei musculare.
Bazele “fitness-ului” au fost puse de E. Fleishman, după care s-au elaborat sistemele
actuale de măsurare a capacităţii fizice.
Conceptul de fitness aduce în discuţie starea de sănătate, prevenirea predispoziţiilor de
îmbolnăvire, stagnarea fenomenelor de imbonavire, bunăstarea fizică si psihică, obţinerea
unei capacitate fizice generale ca fundament al obtinerii rezultatelor sportive de inalta
performanta.
Din nefericire nu sunt puţini aceea care cred că fitness-ul este doar un culturism cu
greutăţi mai mici si rezultate pe măsură. Folosirea de greutăţi mai mici în antrenamentele de
fitness este doar o diferenţă între cele două tipuri de activităţi sportive, e drept usor de
observat.
”Fitnessul este pentru corpul uman ceea ce reglajul fin este pentru un aparat
electronic.” El reprezintă o condiţie pentru a ameliora aspectul fizic şi a ne simţi mai bine.
Cum gusturile diferă , doza de subiectivism va fi foarte mare în definirea conceptelor de “a
arăta bine” şi “a se simţi bine”, motiv pentru care şi antrenamentele vor fi diferite în funcţie
de caracteristicile individuale ale practicanţilor: vârsta, sex, greutate, capacitate de efort,
sănătatea organismului, scop urmărit. Trasatura definitorie a fitnessului, este regularitatea
exercitiilor
Dacă faci jogging o dată pe an sau urci pe scări când liftul nu funcţionează, nu poti să
afirmi că faci fitness , acest sport presupunând mai întâi o activitate durabilă.
De asemenea este foarte importantă şi intensitatea exerciţiilor. Un antrenament de
fitness presupune o sedinta de cel putin 20 de minute de activitate dinamică, cu pause mai
mici decât în cazul culturismului.
Revenind , fitness-ul îl putem defini ca o incercare de a dobandi o stare de bine, de
comfort fizic şi psihic , cumva echivalentă cu “condiţia fizică”
O analiza mai amanunţită asupra conţinutului acestuia nu subliniază aspectul de
noutate cât mai degraba o metodă preluată din ţările civilizate în care conţinuturi vechi sunt
regăsite în forme de mişcare oarecum noi. De o manieră asemănătoare au aparut si alte
manifestari motrice de genul jogging-ului, aerobicului cu toate variantele sale-step, tae-bo,
dance aerobic, tonic aerobic, coregrafie, spinning,etc
Apariţia acestor noi forme de manifestare ale mişcării, apar ca urmare a faptului că
civilizaţia în continuă creştere, urbanizarea, computerizarea,cerinţele noi ale societatii, pe
langa efectele benefice, impugn şi un stil de viaţă sedentară, o alimentaţie neraţională, stress,
scăderea capacitătii motrice şi a capacităţii de efort.
Studii recente arată că S.U.A, ţara recunoscută ca având unul dintre cele mai inalte
standarde de viaţă, 40% din populaţia adultă şi peste 50% dintre copii sunt obezi, ca urmare a
excesului de comoditate şi viaţa sedentară asociată cu o alimentaţie de tip fast food. În replică,
tocmai aceasta ţară a tras primul semnal de alarmă în acest sens, fitnessul fiind una din
activităţile motrice ce ar putea combate acest trist adevăr.
Fitness-ul –fizic este o parte a educaţiei fizice, care la rândul ei este integrată educaţiei
generale; de aceea fitness-ul fizic devine o preocupare şi în acelaşi timp o responsabilitate a
profesorilor de educaţie fizică, dar şi a părinţilor, copiilor, a întregii societăţi.
Miss fitness - este o activitate fizică şi sportivă care are ca scop prelucrarea aparatului
locomotor, obţinerea unei linii corporale plastice şi armonioase reliefată în formă sportivă
(acel,,body building”), şi în spiritul esteticii feminine. Miss fitness are şi o componentă
competiţională.
Step-workout sau aerobics-steps - este o activitate fizică care îşi are rădăcinile în
gimnastica aerobică de întreţinere şi este o componentă a fitness-ului dinamic.
Programele de step conţin combinaţii de paşi specifici acestuia:urcări, coborâri,
deplasări, traversări, sărituri(pe stepere), combinate cu structuri adaptate din ,,aerobicul
clasic”sau din ,,dansul aerobic” susţinute de mişcări de braţe, cap, trunchi, în concordanţă cu
stilul, dificultatea sau complexitatea dorită.
The power wourkout - reprezintă al doilea sistem de stepere alcătuit din mişcări de
forţă-izometrice combinate cu cele izotonice. Acest sistem se adresează în mod special
persoanelor cu o pregătire fizică anterioară. În finalul acestor lecţii se folosesc haltere de 1-2
kg.
În ultima perioadă gimnastica aerobică de întreţinere se diversifică din punct de vedere
al mijloacelor utilizate, dar fără a-şi schimba scopul: acela de a îmbunătăţii şi menţine
condiţia fizică Astfel, întâlnim următoarele clase: Step Express, Body Express, Strech, Pure
Cardio, Lift it etc.
Pe sistemul paşilor aerobici au apărut variante de exerciţii aerobice cu extensoare,
cauciucuri fixate la nivelul gleznelor, baloane de diferite dimensiuni, care solicită suplimentar
musculatura în comparaţie cu mişcările libere izotonice (dinamice).
Spre deosebire de sistemele prezentate anterior sportul aerobic (gimnastica aerobică),
este o disciplină sportivă de performanţă dirijată de federaţiile naţionale şi Federaţia
Internaţională de Gimnastică, care are regulament , program tehnic, sistem competiţional
intern şi internaţional.
Această ramură a gimnasticii a parcurs o perioadă destul de ,,zbuciumată” până să
devină o disciplină sportivă de sine stătătoare şi să ocupe un loc în marea familie a sporturilor.
Lupta dintre sistemele promovate de FISAF,ANAC şi IAF s-a finalizat cu afilierea la F.I.G.,
cu stabilirea strategiei evoluţiei pe termen scurt şi lung, a particularităţilor specifice şi
definitorii, a conţinutului motric specific şi a sistemului organizatoric şi competiţional de
nivel naţional şi mondial.
Ce este gimnastica aerobică (fitness aerob sau cardio-respirator)?
Gimnastica aerobică reprezintă o activitate fizică sportivă, cu multiple valenţe pozitive
având ca principal element de referinţă capacitatea motrică şi psihică a individului, cu efecte
benefice asupra condiţiei fizice şi a sănătăţii
Gimnastica aerobică este o gimnastică de întreţinere ce face parte integrantă din sistemul
exerciţiilor aerobe (alături jogging, ciclismul, mersul pe distanţe lungi, înotul, dansul aerob,
steperele etc.), şi care se execută cu acompaniament muzical.
In timpul unui exerciţiu aerobic, sistemul cardiovascular, care include inima, plămânii
şi vasele de sânge, răspunde la activitatea psihică, crescând oxigenul care este necesar
muşchilor pentru efectuarea efortului. Aportul de oxigen este mai crescut decât în mod
obişnuit.
Respiraţia se accelerează pentru a permite oxigenului să pătrundă în sânge. Sângele
circulă mai repede şi mai intens. Pentru a produce energie şi a distribui cât mai eficient
oxigenul în sânge, inima bate mai repede.
Forţa fiecărei bătăi a inimii se amplifica, pentru a creste aportul de sânge care este
dirijat spre sistemul muscular şi, în circuitul firesc, înapoi spre plămâni. Diametrul vaselor
mici de sânge (capilarele) creste, la fel si numărul acestora. Pentru ca în ţesutul muscular să
ajungă o cantitate cât mai mare de sânge, capilarele se dilată şi transportă mai mult reziduu
acumulat (dioxid de carbon şi acid lactic). In timp, capilarele se vor dezvolta în profunzimea
ţesutului muscular, ceea ce va duce la o mai bună acumulare a oxigenului şi, concomitent,
eliminarea substanţelor reziduale. Se evită creşterea exagerată a temperaturii corpului.
Care sunt mecanismele fiziologice şi biochimice ale surselor energetice în efortul
aerob?
Sursa de energie, respectiv sursa de ATP se obţine din glicoliză aerobă şi/sau din degradarea
lipidelor, prin ciclul Krebs. În decursul ciclului Krebs eliberarea de energie se face treptat, la
fiecare treaptă existând un transfer de hidrogen şi eliberare de ATP, iar la capătul lanţului se
sintetizează apa.
In mod firesc, organismul "se încălzeşte" în urma solicitării musculaturii. Pentru a
compensa creşterea temperaturii, organismul emană căldură, prin expiraţie. Un aspect inerent,
de care trebuie să ţinem cont, este că, în acelaşi timp, se pierde apă şi substanţe minerale
importante (prin transpiraţie), aşa încât se impune o hidratare corespunzătoare. Este facilitată
secreţia de endorfine - substanţe chimice produse de creier ca răspuns la anumiţi stimuli.
Endorfinele contribuie la reducerea stresului, îmbunătăţesc starea de spirit şi sistemul
imunitar. Eliberarea de energie pe refosfarilarea oxidativă a ATP-lui, pe lanţul respirator al
mitocondriilor prin oxidarea hidrogenului.
Pe lângă cantitatea mare de energie eliberată, sursa aerobă de energie mai are şi
avantajul că singurul deşeu care este CO2 ce va fi eliminat prin respiraţie.
Care sunt parametri ce suferă modificări imediate în timpul efectuării exerciţiilor
aerobe?
Frecvenţa respiratorie. - optimă în efortul aerobic este de până la 30 de respiraţii/
minut, frecvenţă în care se păstrează un raport bun între inspiraţie şi expiraţie;
Amplitudinea respiraţiei – este mare şi creşte invers proporţional cu frecvenţa
respiratorie ;
· consumul de oxigen:
- în eforturile maximale aerobe se întâlnesc valorile cele mai mari: VO2 max 3000-
3500 ml/min la neantrenaţi şi 4000 ml/min la antrenaţi;
- în eforturile submaximale VO2 este de 2500 ml/min;
Aplicarea sistematică a unor exerciţii de lungă durată şi executarea lor cu volume şi
intensităţi bine dozate duce în timp la apariţia unor efecte adaptative manifestate prin:
- creşterea şi chiar dublarea depozitelor de glicogen din muşchi;
- creşterea randamentului muscular prin utilizarea mai economicoasă a resurselor
energetice;
- formarea unei cantităţi mai reduse de produse reziduale în muşchi;
- îmbunătăţirea vitezei de refacere a resurselor energetice după efort.
Antrenarea unor aspecte specifice coordonării
- capacitatea de ritm şi orientare temporală: dezvoltarea ei este favorizată de prezenţa
acompaniamentului muzical care ordonează şi organizează durata execuţiei mişcărilor,
tempoul de lucru,intensitatea contracţiei musculare,varietatea ritmurilor etc.;
- orientarea spaţială: mişcările executate cu diferite segmente trebuie să respecte o
serie de cerinţe referitoare la planuri de mişcare,axe corporale, direcţii de lucru,unghiuri
articulare etc.; prin acestea se corectează şi îmbunătăţeşte plasamentul segmentar atât în
menţinerea poziţiilor cât şi în execuţia diferitelor gesturi;
- capacitatea de asociere şi de alternare în execuţie a unor tipuri diferite de mişcări şi
realizarea lor în condiţii de coordonare intersegmentară; executate în ritm ciclic şi/sau aciclic
mişcările pot fi realizate fie numai la un anumit nivel segmentar fie complex prin angajarea
simultană a mai multor segmente; mişcările din conţinutul exerciţiilor pot fi simetrice sau
asimetrice (din punct de vedere al planului şi a direcţiei de lucru).
Conferă atractivitate desfăşurării efortului asocierea mişcării cu muzica uşurează
execuţia gesturilor şi instalează o stare psihică favorabilă derulării activităţii; muzica produce
în acelaşi timp efecte pşiho-fiziologice favorabile susţinerii efortului fizic.
Bibliografie

1. Baciu, C. Anatomia funcţională a aparatului locomotor, Bucureşti, Editura


CNEFS, 1968.
2. Dumitrescu Constatin, Secretul sănătăţii - greutatea corporală, Editura PORUS M.,
Bucureşti, 1994.
3. Fonda Jane, Fonda’s new workout and weight loss program, New York, U.S.A.
1988.