Sunteți pe pagina 1din 11

37.

Atitudinea MF in fata unui sindrom de condensare pulmonara


incomplet 
Sindromul de condensare pulmonară reunește totalitatea semnelor clinice secundare reducerii sau
suprimării conținutului aeric al unui lob sau segment al parenchimului pulmonar.
Condensarea pulmonară poate fi produsă de:
 Infiltrație bronho-alveolară de natură inflamatorie (pneumonie bacteriană, virală, abces, tuberculoză)ș
 Proces inflamator benign (chist hidatic) sau malign (cancer pulmonar)
 Infarct pulmonar
 Atelectazie
Clinic și radiologic, sindromul de condensare pulmonară se împarte în retractil (atelectazie) și
neretractil.

38. Tratamentul pneumoniei bacteriene

Pneumonia acută este definită ca o infecție a parenchimului pulmonar cu evoluție acută. Diagnosticul de
penumopatie este suspectat în prezența unor semne funcționale precum tuse, expectorație, dispnee, durere
toracică și/sau semne fizice precum un sindrom de condensare clinică, o tahicardie >100/min, o temperatură
>37.80C, anomalii ascultatorii (raluri crepitante localizate) survenind brutal sau în absența infecției căilor
respiratorii superioare. Confirmarea diagnosticului se face printr-o radiografie toracică, ce arată o imagine
evocatoare: opacitate parenchimatoasă tipică (unică, localizată, chiar sistematizată cu bronhograma aeriană),
opacități în focare multiple sau opacități interstițiale ±difuze, necunoscute anterior.
În orice situație în care există prezumția de pneumopatie alveolară, tratamentul antibiotic trebuie
întotdeauna să acționeze împotriva Streptococcus pneumoniae, care este microorganismul cel mai adesea în
cauză. Ceilalți germeni întâlniți frecvent sunt Mycoplasma pneumoniae și Haemophilus influenzae.
Alegerea de primă intenție este Amoxicilină 3g/zi în 3 prize per os. În caz de ineficiență, un tratament
activ pe germenii intracelulari (macrolide, pristinamicină, levofloxacin) trebuie substituit sau ajustat. În
eventualitatea unei pneumopatii la adultul tânăr fără factori de risc, fără semne de gravitate, care nu evocă o
pneumopatie alveolară, macrolidul oral (Eritromicina 250-500mg la fiecare 6 ore) este justificat de primă
intenție. În caz de ineficacitate trebuie să fie instituit un tratament cu amoxicilină sau cu un antibiotic de
spectru mai larg.
Se recomandă spitalizarea în caz de:
- eșec al antibioterapiei de primă intenție;
- prezență a factorilor de risc (vârstă>65 ani; insuficiență cardiacă congestivă; boală cerebro-vasculară: AVC
sau ischemie tranzitorie; boală renală: IRC sau creșterea creatininemiei; boală hepatică: ciroză hepatică sau altă
hepatopatie cronică; DZ neechilibrat; BPOC; imunodepresie: corticoterapie generală sau tratam imunosupresor
în ultimele 6 luni, splenectomie, chimioterapie în ultimele 6 luni, SIDA, etc; antecedente de pneumonie
bacteriană; viața instituționalizată)
- semne de gravitate imediată (unul din următoarele): confuzie, FC≥125/min, temperatura <350C sau ≥400C,
FR≥30/min, cianoză, presiune arterială <90/60mmHg
- îngrijirea la domiciliu imposibilă (una din următoarele): vărsături, excludere socială, dependență, risc de
0nerespectare a tratamentului, complicație.
La spital, se utilizează asocierea amoxicilină (1g/8h) + inhibitor de betalactamaze (sau cefalosporine
de a treia generatie iv tip cefotaxim 1g/8h sau ceftriaxonă 1g/24h) și fluorochinolone (ofloxacină,
ciprofloxacină, chinolone de a treia generatie active pe pneumococ) sau macrolide (de ex. Eritromicină iv
1g/6h) ± rifampicină iv (600 mg/12 h)
Durata tratamentului antibiotic:
- 7-14 zile pentru pneumoniile necomplicate
- 10-14 zile pentru infecțiile suspecte sau documentate cu Mycoplasma pneumoniae sau Chlamydia
pneumoniae
- 21 zile pentru pneumoniile suspecte sau documentate cu Legionella pneumofila sau Staphilococcus
aureus sau în cazul pneumoniei severe.
- Calea iv trebuie să fie înlocuită cu calea orală când bolnavul este apiretic și condiția lui clinică stabilă.
Tratamente naturiste: Sirop expectoratie : Flucalm® este un adjuvant benefic in afectiuni respiratorii
insotite de tuse spastica. Contine o combinatie de anason stelat (Illicium verum) si extract lichid de cimbru de
cultura (Thymus vulgaris), avand proprietati expectorante, bronhodilatatoare, antiseptic si antispastice.
Dozaj: Adulti si copii >6 ani: 5 mL x 3/zi
Copii <6 ani: 2.5 mL x 3 /zi
Imunostimulator: Baraka® este constituit din ulei de seminte de chimen negru (Nigella Sativa) , ulei ce
contine acizi grasi saturati si nesaturati, uleiuri volatile, vitamine, aminoacizi, enzime si saruri minerale,
saponine si nigellone (substante specifice plantei Nigella sativa). Este un Imunostimulator natural, antitusiv si
antialergic.
Dozaj: copii: 100mgx3 ori/zi, 3 luni
Adulti:450mgx2-3 ori/zi, 3-6 luni

39. Atitudinea MF in fata unui pacient cu dispnee – diagnostic paraclinic si diferential,


tratament in cabinet

Dispneea este o problemă comună a pacienţilor din ambulator. Stabilirea diagnosticului poate să fie o
provocare deoarece dispneea poate fi simptom comun în mai multe boli. Se traduce obiectiv prin senzația de
lipsă de ae sau de apăsare, iar obiectiv prin tahipnee, cu mișcări respiratorii superficiale sau profunde
(hiperpnee) sau chiar printr-o respirație cu ritm neregulat (Cheyne Stokes).
Diagnosticul diferențial al dispneei:
- Pulmonar: I. disfuncții ventilatorii restrictive: pleurezii, pneumonii, fibroze pulmonare, atelectazie
II. disfuncții ventilatorii obstructive: astm bronșic, corpi străini, emfizem, bronșita cronică
astmatiformă.
Dg diferential între formele obstructivă/restrictivă se face pe baza:
 ascultației pulmonare: în forma obstructivă se identifică raluri ronflante și sibilante pe ambele arii
pulmonare; creșterea rezistenței la flux; în forma restrictivă, ascultația este săracă.
 testelor funcționale pulmonare: în forma obstructiva – VEMS și indicele Tiffneau scad; în forma
restrictivă – capacitatea vitală scade.
- Cardiac: semnul cardinal al insuficienței ventriculare stângi, a funcției de pompă a inimii. Apare în IC
congestivă, boli coronariene, IMA, etc.
Dg diferențial cu dispneea pulmonară este că cea cardiacă se ușurează la schimbarea poziției
(ridicarea jumătății superioare a corpului), pe când bolnavul cu AB poate sta culcat. Hotarâtor pt dg dif este ex.
pulmonar – ascultator, percutor, dar și EKG, Ecocardiograma în 2D sau Doppler.
- Dispneea datorită unor cauze psihice: atac de panică, hiperventilație, durere, anxietate
- Dispneea bolilor metabolice generale: diabet
- Dispneea bolilor de colagen, miopatiilor: poliomielită, polinevrită, paralizie
- Dispneea anemiilor
Pulsoximetria determină nivelul de oxigenare sangvină al pacienţilor. În evaluarea dispneei acute,
obţinerea radiografiei toracice este necesară pentru a exclude boli precum: pneumotoraxul, pneumonia, BPOC,
edem pulmonar sau insuficienţă cardiacă.
Obţinerea unei radiografii de regiunea gâtului (zona laterală) este necesară când se bănuieşte obstrucţia
de căi aeriene superioare (cum ar fi: aspiraţia de corp străin, epiglotită sau crup). Edemul subglotic (care apare
ca o coloană de aer în regiunea traheală: anteroposterior de trahee) sugerează crup, în timp ce lărgirea epiglotei
pe radiografie este patognomonică pentru epiglotită.
ECG detectează ischemia, hipertrofia VS, aritmia. Este utilă efectuarea spirometriei la pat şi obţinerea
PEF la pacienţii suspecţi de criză de astm bronşic sau BPOC. O hemoleucogramă completă este necesară în
infecţie sau anemie. Se vor elimina cauzele abdominale (pancreatite, peritonite) cel puțin prin ecografie
abdominală și radiografie pe gol.
Tratament:
Dacă pacientul este cunoscut cu insuficiență cardiacă sau dispnee progresivă cardiacă, medicul va crește
doza de diuretic. Dacă pacientul este cunoscut cu BPOC sau AB sau dispnee progresivă pulmonară, medicul va
ajusta doza de bronhodilatator sau adaugă corticosteroizi. În general, pentru o dispnee severă, se administrează
O2. Se ia în considerare intubaţia dacă pacientul respiră greu, este apneic sau non responsiv, aplicând ghidurile
de resuscitare. Apoi se stabileşte o linie de acces iv şi se începe administrarea fluidelor. Se administrează
furosemid im, iv dacă este prezent edemul pulmonar. Pacienţii instabili trebuie transportaţi la cel mai apropiat
departament de urgenţă pentru evaluare şi tratament.

40. Astmul bronsic – diagnostic, formele clinice conform ghidului GINA

1. Anamneza:
- caracterizarea crizelor: declanșate sau agravate de alergeni (în prezența animalelor cu blană,
aerosolilor chimici, schimbărilor de temperatură, acarienilor din praful de casă, fumului de țigară,
polenului, la practicarea efortului, infecțiilor respiratorii, manifestprilor emoționale intense,
medicamentelor – aspirină, beta blocanți), intercritic asimptomatic; simptomele se manifestă sau se
agravează în timpul nopții, trezind pacientul.
- AHC familiale – astm, alergii
- APP – eczema, guturaiul sau antecedente de astm sau boli atopice sunt deseori asociate astmului
- relație cu infecție: bacteriană, fungică, virală
2. Clinic:
- dispnee, expir prelungit, wheezing, tuse quintoasă
- copil <5ani: aspect de bronșiolită, debut cu insuficiență respiratorie acută: polipnee, cianoză
localizată, eveniment infecțios respirator. Repetarea fen de bronșiolită pune dg de AB.
- antecedente pentru oricare din următoarele:
 tuse, agravată mai ales peste noapte
 respirație șuierătoare, repetată (wheezing)
 dificultăți respiratorii repetate
 senzație de constricție toracică apărută repetat
- ex obiectiv : în criză - torace destins, hiperinflat, imobilizat in inspir; expir prelungit și wheezing;la
percuție hipersonoritate; ascultatoriu pulmonar raluri bronșice sibilante, ronflante și subcrepitante
Starea de rău astmatic: Clinic:
- dispnee importantă, continuă, tahipnee (peste 25 respiraţii/minut, cu expir prelungit dar şi cu inspir
dificil);
- participarea muşchilor scheletici la mişcările respiratorii, distensia toracelui;
- participarea aparatului cardio-vascular - tahicardie peste 110/minut, puls paradoxal, ceea ce confirmă
alterarea funcţiei miocardului prin hipoxie importantă;
- PEFR sub 110 l/minut;
- tulburarea ventilatorie este mixtă.
3. Paraclinic: urmăreşte depistarea terenului imunologic şi de hiperreactivitate bronşică și a alergenului,
structurile antigenice.
1.Metode de laborator
a. serice: IgE specifice, alte Ig (IgA, IgM, subpopulaţii IgG), eozinofilie, reacţie latex-histamină – sero-
aglutinare, degranulare mastocite - IgE specifice, nespecifice, inhibiţia migrării leucocitare, transformare
limfoblastică, reacţie hemaglutinare primară (alergie Penicilină)
b. în spută: eozinofilie, IgE crescute, IgAs scăzut; celularitate; cristale, spirale, corpi Creola; produşi de
oxidare, NO.
2.Teste cutanate: intradermo- reacţie, scarrificare, prick-test, patch (1/10 extract alergenic). Se face citire la 15
minute, (reacție tip I) sau la 72 ore (reacție tip III). Se măsoară eritemul, edemul comparativ cu martor,
histamină, ser fiziologic.
3.Teste de provocare bronşică şi spirometrie/ liză bronşică
- cu acetilcolină sol.1% în aerosoli: VEMS >20%; rezistenţă la flux, creştere mai mare de 50%
- determină hipersensibilitatea nespecifică/specifică
- analog – propranolol, histamină
- teste de liză bronşică – simpatomimetice, cortizonice
4.Teste de ventilaţie
I. scăderea fluxului expirator maxim: scăderea FEV
scăderea VEMS (FEV1), scăderea PEF (debitul expirator de vârf)
– debitmetru de vârf Vn = 150 l/s
variabilitate
II. creşterea volumelor pulmonare: creşterea VR, FRC (capacitate funcţională reziduală), CPT
III. capacitatea de difuziune este păstrată.
5. Oximetrie
PaO2 scăzută
PaCO2 scăzută, iniţial
alcaloză respiratorie, pH scazut, HCO2 scăzut, RA crescută
hipercapnie
acidoză metabolică - în stările grave şi prelungite
teste de bronhodilataţie/inducerea obstrucţiei
+ evaluarea hiperreactivităţii bronşice cu 1,5 Adr. -> creşterea VEMS cu 20%
PO2, curbe doză-răspuns.

Masurarea limitarii reversibile si variabile a fluxului aerifer folosind un spirometru (VEMS si FVC) sau a
debitului expirator de vârf (PEF). Când se masoara debitul expirator de vârf, luati în consideratie existenta
astmului daca:
- PEF creste cu peste 15% la 15-20 de minute dupa inhalarea unui ß2-agonist cu actiune rapida, sau
- PEF creste cu peste 20% de la masuratoarea de dimineata, în crestere, într-un interval de 12 ore, la pacienti
carora li se administreaza un bronhodilatator (cu peste 10% la pacientii care nu iau un bronhodilatator), sau
- PEF scade cu peste 15% dupa 5 minute de alergare sustinuta sau un alt exercitiu fizic.

Formele clinice conform ghidului GINA


TIP SIMPTOME SIMPTOME FUNCȚIE PULMONARĂ
NOCTURNE
Intermitent <1 dată pe săpt
Exacerbări scurte PEF≥80%
≤2 ori /lună
PEF normal asimptomatic Variabilitate PEF<20%
între crize
Persistent ușor > 1/săpt, dar <1/zi
PEF≥80%
Crizele pot afecta >2/lună
Variabilitate PEF=20-30%
activitatea și somnul
Persistent moderat Zilnic
Crizele afectează
PEF=60-80%
activitatea, somnul. Se >1/săpt
Variabilitate PEF>30%
utilizează β2 agoniști
zilnic (de scurtă durată)
Persistent sever Permanent PEF≤60%
Frecvent
Activitate fizică limitată Variabilitate PEF>30%
41. Astmul bronsic – tratamentul conform ghidului GINA
Nivelul de gravitate Tratament profilactic de lunga durata Tratament simptomatic rapid
TREAPTA 4 Medicatie zilnica: Bronhodilatator cu durata scurta
Astm persistent Corticosteroizi administrati inhalator, 800- de actiune: b2-agonist inhalator in
sever 2000 mg sau mai mult, si functie de severitatea simptomelor.
Bronhodilatator cu durata lunga de actiune: fie
b2-agonist inhalator cu durata lunga de actiune
si/sau teofilina cu eliberare prelungita, si/sau b2-
agonist cu durata lunga de actiune tablete sau
sirop, si
Corticosteroizi tablete sau sirop pe lung.
TREAPTA 3 Medicatie zilnica: Bronhodilatator cu durata scurta de
Astm persistent Corticosteroizi administrati inhalator, ³ 500 actiune: b2-agonist inhalator in
moderat mg, si daca este necesar functie de severitatea simptomelor,
Bronhodilatator cu durata lunga de actiune: fie nu mai mult de 3-4 ori pe zi.
b2-agonist inhalator cu durata lunga de
actiune, teofilina cu eliberare prelungita, sau b2-
agonist cu durata lunga de actiune, tablete sau
sirop. (b2-agonist cu durata lunga de actiune,
administrat inhalator, poate oferi un control mai
eficient al simptomelor atunci cand este asociat cu
doze scazute-medii de steroizi in comparatie cu
cresterea dozei de steroizi).
Se ia in considerare adaugarea de
antileucotriene, in special pentru pacientii
aspirino-sensibili si pentru prevenirea
bronhospasmului indus de efortul fizic.
TREAPTA 2 Medicatie zilnica: Bronhodilatator cu durata scurta de
Astm persistent Fie corticosteroid administrat inhalator, actiune: b2-agonist inhalator in
usor 200-500 mg, fie cromoglicat sau nedocromil sau functie de severitatea simptomelor,
teofilina cu eliberare prelungita. Pot fi nu mai mult de 3-4 ori pe zi.
administrate si antileucotrienele, dar locul lor in
tratament nu a fost pe deplin elucidat.
TREAPTA 1 Nu este necesara medicatie. Bronhodilatator cu durata scurta
Astm intermitent de actiune:b2-agonist inhalator in
functie de severitatea simptomelor,
nu mai mult de 3-4 ori pe zi.
Intensitatea tratamentului va
depinde de severitatea
exacerbarilor
b2-agonist sau cromoglicat
administrate inhalator inaintea
efortului sau expunerii la alergen.

Trecerea la o treaptă inferioară: Reevaluarea tratamentului se face la fiecare 3-6 luni. Daca se obtine controlul si
se mentine cel putin 3 luni, poate fi posibila o reducere gradata, treapta cu treapta, a tratamentului.
Trecerea la o treaptă superioară: Dacă nu s-a obținut controlul, se trece la o treaptă superioară. În prealabil se
face o reevaluare a tehnicii de administrare a medicatiei, a compliantei si controlul factorilor de mediu (evitarea
alergenilor sau a altor triggeri ai astmului).
42. Starea de rau astmatic- etiologie, tablou clinico- paraclinic- imagistic si tratament

Reprezintă consecinţa expunerii intense şi prelungite la alergeni, suprainfecţiilor microbiene sau virale,
excesului de simpaticomimetice neselective, suprimării tratamentului cu cortizon la bolnavii dependenţi,
imunoterapie inadecvată, toate pot determina stare de rău astmatic
Clinic+paraclinic:
- pacientul este extenuat
- dispnee importantă, continuă, tahipnee (peste 30 respiraţii/minut, cu expir prelungit dar şi cu inspir
dificil);
- participarea muşchilor scheletici la mişcările respiratorii, distensia toracelui;
- wheezing minim sau absent
- se observă tirajul suprasternal și supraclavicular cu toracele blocat în inspir
- sunetul percutor este de “cutie”, iar la ascultație se atestă murmur vezicular diminuat și multiple raluri
sibilante difuze sau „tăcere respiratorie”
- participarea aparatului cardio-vascular - tahicardie peste 110/minut, puls paradoxal
- PEF mai scăzut de 60% din valoarea estimată sau valoarea optimă personală chiar și după tratamentul
inițial;
- tulburarea ventilatorie este mixtă.
- hipoxemie (PaO2 = 70-40 mmHg), hipercapnie (PaCO2 = 45-90 mmHg), acidoză metabolică
(pH<7,35)
- hipoxemia și hipercapnia severă, acidoza metabolică conduc la tulburări psihice cu agitație, delir,
urmate apoi destare confuză cu evoluție în comă
Tratament: Se admininstrează de la domiciliu:
 hidratare corespunzătoare, oral sau iv, ser glucozat sau ser fiziologic
 oxigen umidifiat, în soluție de alcool, cu debit redus (poate inhiba centrul respirator)
 derivați xantici – Miofilin iv, în perfuzie
 derivați cortizonici. HHC 300 mg iv pana la 1000 mg iv. Se poate asocia și Prednison oral, concomitent,
pt acțiune lentă și prelungită
 se previne suprainfecția sau se tratează infecția cu antibiotice
 sedative ușoare, pentru a nu inhiba centrul respirator
 β simpaticomimetice, in doze strict supravegheate în aerosoli sau injectabil iv.
După ieșirea din criză, se urmărește prevenirea reapariției crizei, menținerea funcției pulm (prin acțiuni ce
urmăresc – educarea pacientului, controlul mediului și triggerilor), tratam farmacologic cu: bronhodilatator,
antiinflamatorii, stabilizatori ai membranei mastocitare, imunoterapie/hiposensibilizare.

43. BPOC- stadializare, diagnostic clinic, tratament conform ghidului GINA


Clinic:
- varsta peste 40 de ani
- tuse cronică, minim 3 luni pe an, 2 ani consecutiv=dg de bronșită cronică. Deseori productivă, cu
expectoratie mucoasa sau mucopurulenta, predominant matinală („toaleta bronșică”). POate să
lipsească.
- dispnee: Apare inițial la eforturi mari. Pacientul nu mai poate face aceleași eforturi ca persoanele de
aceeași vârstă cu el. Este lent progresivă, în ani, de la eforturi mari la eforturi minime (vorbit) și
chiar repaus. Uneori poate apare și în crize diurne sau nocturne, uneori însoțite de wheezing. NU
este proporțională cu gradul afectării funcției ventilatorii.
- ex. clinic: se pot întâlni următoarele anomalii:
 semne de obstrucție: expir prelungit (durata ascultatorie a expirului este mai mare sau egală cu
cea a inspirului), raluri sibilante și ronflante, expir cu buzele țuguiate
 semne de hiperinflație: torace „în butoi” (diametrul antero-posterior mărit), hipersonoritate la
percuție, diminuarea murmurului vezicular, atenuarea zgomotelor cardiace
 semne de cord pulmonar cronic: galop drept, edeme gambiere (până la anasarcă), hepatomegalie
de stază, jugulare turgescente
 semne de insuf respirat: cianoză centrală, flapping tremor, alterarea stării de conștiență
Tabloul clinic este relativ nespecific, mai ales în formele ușoare și moderate de boală.

Stadii ale dispneei pulmonare:


-tip I: apare la eforturi mari, VEMS=2 l
-tip II: apare la activitati curente VEMS 1.2-1.5 l cu speranta de viata 10 ani atunci cand este instalata
-tip III: apare la eforturi mici ( gatit, spalat, imbracat) VEMS 1 l, speranta de viata 4 ani estimata
-tip IV: dispnee de repaus, VEMS 0.5-0.75 l, speranta de viata 2 ani
Tratament
A. Reducerea iritației bronșice
- întreruperea fumatului
- eliminarea din mediu a factorilor poluanti
- profilax inf virale si bact, trat antiviral profilactiv, vaccin antipneumococic la 4-6 ani, tratam focarelor
de infecție
- trat refluxului gastro-esofagian
B. Trat infecției acute bronșice – antibiotice
C. Creșterea eliminărilor secreției bronșice
- hidratare corectă
- aerosoli cu apă distilată și ser fiziologic
- mucolitice
- expectorante orale
- igiena și fizioterapia bronșică – drenaj postural, tapotaj, tuse eficientă
D. Bronhodilatatoare
- simpatomimetice
- teofilină
- anticolinergice – de elecție în BPOC+CPC
E. Corticoterapie
Indicații – VEMS<1 l/s și insuf resp severă. Nu influențează evol BPOC.
F. Altele
- oxigenoterapie 18h/zi
- trat specific al complicațiilor
- terapia fizicală
- alimentația (evitarea HC exces)
- administrarea de α1-antitripsină (unde e cazul)
- transplantul unui pulmon.

44. Diferente terapeutice intre BPOC si astmul bronsic – atitudinea in cabinetul MF


Nu stiu ce sa scriu la el :D

45. Diagnosticul pozitiv si diferential al cefaleei


Cartea profei, pag. 14-17

46. Factorii etiopatiogenici ai ulcerului gastric si duodenal


Cartea profei, pag 152-153

47. Ulcerul gastric- tablou clinic si scheme de tratament


Sindromul ulceros:
- localizare: epigastru, fără iradiere în forma necomplicată
- durata: 30 min-1 oră postprandial
- caracterul: arsură, apăsare, senzație de gol
- ritmicitatea durerii: la ½-2 ore după mese, în funcție de localizare
- agravate de ingestia de alimente în ulcerul gastric
- periodicitatea: faze dureroare alternând cu faze libere
! Durerea nocturnă ameliorată de antiacide este evocatoare.
- anorexie, scădere în greutate în ulcerele gastrice
- greață, vărsături acide, ce calmează durerea în ulcerele pilorice
Tratament
1. Alături de tratamentul medicamentos regimul igieno-dietetic este la fel de important pentru reușita
vindecării ulcerului gastric.
Recomandari generale:
- Alcoolul si tutunul sunt interzise
- Evitarea alimentelor care din experienta anterioara provoaca disconfort
- Evitarea meselor abundente. Se prefera impartirea in mese mici si mai dese (ex: 3 mese reduse cantitativ
si 3 gustari)
- Evitarea bauturilor ce contin cofeina (cafea, ceai, bauturi energizante) si a bauturilor carbogazoase
- Evitarea alimentelor prajite, a citricelor, rosiilor, ciocolatei – daca aceastea provoaca disconfort.
- Evitarea reinfectarii cu Helicobacter pylori dupa eradicare (folosirea individuala a veselei)

2. Tratementul medicamentos
I. Etiologic: eradicarea H. Pylori
Linia I: IPP+Claritromicină (500mg*2/zi)+ Amoxicilină (1000mg*2/zi) sau
IPP+ Claritromicină (500mg*2/zi)+ Metronidazol (400 mg*2/zi)
IPP: Omeprazol 20 mg*2/zi
Lansoprazol 30 mg*2/zi
Pantoprazol 40 mg*2/zi
Esomeprazol 20 mg*2/zi
Linia a II-a: IPP în doze standard + Subcitrat de bismut 120 mg*4/zi sau Amoxicilină 1g*2/zi+
Tetraciclină 500mg*3/zi+ Metronidazol 400 mg*3/zi
Trat durează 7-10 zile.
II. Fiziopatologic: inhibarea secreției clorhidropeptice.
Antisecretorii: antagoniști receptorilor H2: Cimetidina (400mg), Ranitidina (300mg/zi, 5-7 zile pt H.pylori,
4-6 sapt pt celelalte tipuri de ulcere), Famotidina (40 mg/zi, 6 sapt de tratament)
III. Simptomatic: protecția mucoasei gastrice și stimularea refacerii acestuia, neutralizarea HCl în exces
Protectoare ale mucoasei gastrice: Prostaglandine: Misoprostol (800mg/zi)
Sucralfat (4 plicuri/zi, 1 ora înainte de masă)
Bismutul coloidal (30 min inainte de masă)
Alcalinizantele: Utile la începutul tratamentului pentru atenuarea prompă a durerii. Se utilizează 6-7
prize/zi, 6-8 săptămâni. Nu se dau la cardiaci, hipertensivi, ascitici. Ex: Dicarbocalm, Calmogastrin.

Eșecul trat: Trat chirurgical.

48. Complicatiile ulcerului gastric/duoadenal si atitudinea MF


Sunt importante in medicina de familie prin gravitate,forma de debut. Sunt posibile:
- hemoragia
- perforatia
- penetratia
- stenoza
- ulcerele refractare la tratament
1.Hemoragia-cea mai frecventa complicatie.
Cauze:
-consumul de aspirina si AINS;
-steroizii(dubleaza riscul prin antiinflamatoare)
Clinic :hematemeza.melena,hematochezie;anemie acuta;instabilitate hemodinamica,cu scaderea Ht si
cresteri ale azotemiei.
Diagnosticul se pune pe :
-semnele fizice
-aspiratie nazo-gastrica
-endoscopia-arata hemoragia activa sau stigmatele hemoragiei recente (cheag,vase trombozate,membrane
hematice,vase vizibile);aduce si elemente de amploare a hemoragiei-cantitate,flux,elemente de prognostic-
clasificarea Forrest.
Evolutia nefavorabila
-hematemeza/hematochezie
-peste 65 de ani
-instabilitate hemodinamica la internare
-aspirat sanguinolent pe sonda
-boli asociate
Tratamentul
-medicamentos(antisecretor)
-endoscopic(hemostaza cu alcool,adrenalina)
2,3 .Perforatia si penetratia ulceroasa
Cauze:
-se asosiaza cu consumul de AINS,la varstnici;
-fumatul;
-15%consum de hormoni steroidieni in terapia de atac
Forme
-clinic agresiva,cu durerepersitenta fata de tratament;
-perforatia este favorizata de localizare :ulcerele duodenale anterioare perforeaza liber in cavitatea peritoneala
(durere atroce cu stare de soc ,iradiere in umar);
-ulcerele gastrice si duodenale posterioare penetreaza (durerea nu mai respecta ritmicitatea,este continua si nu
mai raspunde la tratament).
Examen obiectiv:pacient anxios ,pozitie ghemuita ,polipneic,tahicardic,subfebrilitate;epigastrul sensibil
la palpare pe o zona extinsa ,aparare musculara,iritatie peritoneala;dispare matitatea hepatica,la percutie-
imposibil de efectuat fiind dureroasa ,avem ‘abdomen de lemn’ si ‘liniste intestinala’.
Laborator
-VSH,leucocitoza,amilaze serice si urinare crescute
-Bi crescuta,icter
-TGP,TGO crescute
Radiologia –aer in cavitatea peritoneala
Tratament-chirurgical;
4.Stenoza
Clinic:
-insuficienta evacuatorie a stomacului ,cu varsatura alimentara atenueaza simptomatologia
-durere tipic ulceroasa,cu caracter nocturn
-scadere ponderala,pierderi hidroelectrolitice,deshidratare
Examenul fizic:-peristaltica vizibila
-clapotaj matinal
Laborator:
-anemie
-hipoproteinemie cu hipoalbuminurie
-alcaloza metabolica cu hipopotasemie si hiponatremie:prin deshidratare se produce retentie azotata.
Endoscopia:metoda de electie.
Tratament:chirurgical
5.Ulcerele refractare
-5-10% din ulcere nu se vindeca dupa 8 saptamani de tratament corect condus (contro endo)
-tratament chirurgical