ANUL XX Nr.

8 OCTOMBRIE 1941

S U M A R U L :

T E M E I U R I L E M Â N T U I R I I
D.. STĂiNIiLOAiE : Temeiurile, ©terne ale mântuirii . . . 397
I. GR. PERIEŢEANU : Radia mistică 406
MAURICE GUERIN : Oanteuirai (în (româneşte die Ioni
PiiEait) 407
OLGA CABA : Ondinele 412
WNTilELĂ HORIA : Tewţeit «magic 417
RADU BRATEŞ : Hanul dinltre plopi 419
V. BENEŞ : Pomana DraiaUM, 421
PETRU P. ŒOMB9CU : Rugă 427
GHEORGHE BUMBEŞTI : Poesii 428
ZORIOA LAŢGU : Epitafuri antàce 429
rOAN OQMATST : iDeidaenieu , 431

IDEI, OAMENI, FAPTE

PETRU P. IONESCU : Filosofila noutăţii la Coosifcatotin

Noicia ; 'Istoria Uiterateii române 440

CRONICA DRAMATICĂ

DRAGOŞ PROTOPOPESCU : Retrospectiv ; Oqpiii pă­

mântului • 444

CRONICA MĂRUNTĂ

NlICHIiEOR CRAINIC : Comunism şi Greşltilnism; Ralbin-

dranath Tagore ; Eclipsa 'anglicană ; „Pentru unirea
icu Roma" ; Auls griine» WăCJdiem wetat der Wilnd ;
Panfcfecism 448

E X E M P L A R U L 30 L E I
PETROŞANI S O C I E T A T E A N O N I M Ă R O M Â N Ă
PENTRU E X P L O A T A R E A M I N E L O R D E C Ă R B U N I
C A P I T A L S O C I A L L E I 1.410.000.000

Cărbuni Huila
de V A L E A - J I U L U I cu 6 . 5 0 0 — 7 . 2 0 0 calorii

Cărbuni bruni
de C O M A N E Ş T I cu 5.000—5.500 calorii
Lignit Brut inobilat
de D O I C E Ş T I şi S C H I T U L - G O L E Ş T I
pentru F o c a r e i n d u s t r i a l e de orice- fel.

F E R A R I: Cărbuni speciali de forje, de două ori spălaţi

UZINI DE GAZ : Cărbuni speciali pt. fabricarea gazului aerian
CĂRĂMIDARI : Speciali pentru încărcare cu mâna sau automate
BRICHETE DE CĂRBUNI : pt. locomotive şi focare cu grătare fixe

Brichete „Coroana"
combustibilul ideal pentru sobe
de teracotă, pentru sobe de fer,
pentru calorifere, 7.300 calorii,
ard f ă r ă f u m şi f ă r ă m i r o s .

APARATUL AUTOMAT DE A R S C Ă R B U N I

A U T O C A L O R
cel mai economic, practic, robust, mijloc de încălzire automată lacaloriiere

DIRECŢIUNEA GENERALA : Bucureşti, 118 Calea Vic­

toriei, Tel. 4.72.10. Tel. 4.02.02.
D E P O Z I T : 19 Şoseaua GărerObor, Tel. 2.16,63.
Reprezentanţe, agenţii şi depozite In toată ţara. Se li­
vrează la domiciliu delà 100 kgr. cu greutate garantată.
GÂNDIREA
TEMEIURILE ETERNE ALE MÂNTUIRII
DE

D. S T Ă N I L O A E

. A n g a j a r e a Sa p r i n î n t r u p a r e î n t r u m â n t u i r e a oamenilor, a hotărât-o D u m n e z e u
d i n e t e r n i t a t e , căci î n veci p r e v ă z u s e d r a m a o m u l u i .
D e t a l i u l acesta p e c a r e n h l v e s t e ş t e l i m p e d e Sf. S c r i p t u r ă e un; m a r e mister.
El t r i m i t e fără posibilităţi de l ă m u r i r e r a ţ i o n a l ă , la p r o b l e m a l i b e r t ă ţ i i lui D u m n e z e u
şi la aceea a p r e d e s t i n ă r i i . Dacă d i n e t e r n i t a t e a l u a t D u m n e z e u această hotărâre, mai
este e a io h o t ă r â r e p r o p r i u zisă? A fi l u a t o h o t ă r â r e î n s e a m n ă , î n e x p e r i e n ţ a n o a s t r ă ,
a fi s t a t î n t r ' u n m o m e n t î n c a r e p u t e a i să iei altă hotărâre. D a r , dacă n ' a r fi l u a t d i n
veci hotărârea aceasta, .ar î n s e m n a că D u m n e z e u n ' a p r e v ă z u t c ă d e r e a o m u l u i şi că is'a
a n g a j a t iîntr'o a c ţ i u n e \ l e i m p o r t a n ţ a (uriaşă a î n t r u p ă r i i şi jertfei, la o c o t i t u r ă a e x i s ­
t e n ţ e i sale. O î n t r e b a r e tot a t â t d e g r e u de l ă m u r i t , e s t e aceea: m a i e c ă d e r e a lui
A d a m u n act liber, dacă d i n veci există, făcut-gata, p l a n u l p e n t r u m â n t u i r e a o a ­
menilor ?
D a r c u g e t a r e a religioasă, c a r e s e mişcă î n i n t e r i o r u l c r e d i n ţ i i , d e s f ă ş u r â n d c o n ­
ţ i n u t u l ei, şi s e n u t r e ş t e d i n e x p e r i e n ţ a R e v e l a ţ i u n i i , a u n u i r a p o r t v i u c u D u m n e z e u ,
n u )are p r e t e n ţ i a să epuizeze m i s t e r e l e a c e s t u i r a p o r t , ici să constate că e l ie m â n t u i t o r
şi să v a d ă p r i n ce a n u m e e m â n t u i t o r . R a p o r t u l î n t r e s i n e şi D u m n e z e u , fiind c e r t i t u ­
dinea d e t e m e l i e a credinciosului, a celui c e - a făcut e x p e r i e n ţ a Revelaţiunii, a c e s t a
ştie că p r i n c u g e t a r e n u p o a t e g â n d i p e D u m n e z e u î n afară de a c e s t r a p o r t şi p r i n
u r m a r e î n u n i l a t e r a l i t a t e a t r a n s c e n d e n t ă s a u î n c o n t o p i r e cu i m a n e n ţ a . R a ţ i u n e a c a r e
n u a r e e x p e r i e n ţ a R e v e l a ţ i u n i i , ci e p u r t a t ă n u m a i d e c u r i o z i t a t e a n e e x i s t e n ţ i a l ă d e - a
şti, p o a t e p l a s a p e D u m n e z e u sau î n a l t e r n a t i v a t r a n s c e n d e n t ă s a u î n cea i m a n e n t ă .
Ea p o a t e s p u n e s a u n u m a i că D u m n e z e u e neschimbabil,- s a u n u m a i că e s c h i m h a b i l .
D a r o m u l religios, care e x p e r i m e n t e a z ă p e D u m n e z e u ca D u m n e z e u a d e v ă r a t , d a r şi
ca D u m n e z e u M â n t u i t o r , ca D u m n e z e u a n g a j a t î n s a l v a r e a omului, n u p o a t e v e d e a şi
c u g e t a p e D u m n e z e u d e c â t în f o r m u l a p a r a d o x u l u i : n e s c h i m b a b i l şi sohimbabil, t r a n s ­
c e n d e n t şi i m a n e n t . N u p u t e m şti c u m e e x a c t D u m n e z e u , d a r p a r a d o x u l e x p r i m ă u n
a d e v ă r g e n e r a l , s i g u r v a l a b i l d e s p r e El: D u m n e z e u , d a r D u m n e z e u i n t e r e s a t d e l u m e .
A d e v ă r u l n u e î n iniei u n caz î n f o r m u l e l e u n i l a t e r a l e , simpliste ale logicei f o r m a l e .
(Vezi a r t . n o s t r u „ D e s p r e d o g m ă " , G â n d i r e a , A p r . 941).
Acest a d e v ă r l a r g îl e x p r i m ă şi d o g m a d e s p r e hotărârea e t e r n ă a lui D u m n e z e u
cu p r i v i r e la î n t r u p a r e şi m â n t u i r e . E a s a l v e a z ă n e s c h i m b a b i l i t a t e a l u i D u m n e z e u , dar

397
î n acelaşi t i m p îl raportează la l u m e ş i l a v r e m e , riclieându-L t o t u ş i , p r i n l i b e r t a t e a c e
l-o r e c u n o a ş t e , d e a s u p r a e i .
D a r a c e a s t ă d o g m ă m a i e x p r i m ă c e v a : i m p o r t a n ţ a l u m i i şi, i m p o r t a n ţ a m â n ­
t u i r i i ei p e n t r u D u m n e z e u . L u m e a este p r o d u s u l l i b e r t ă ţ i i l u i D u m n e z e u , d a r n u u n
p r o d u s a r b i t r a r , a c c i d e n t a l . E a e l e g a t ă d e veşnicia l u i D u m n e z e u , d a r c u o l e g ă t u r ă
p e c a r e D u m n e z e u o v o e ş t e liber. E a n u e g â n d i t ă d e D u m n e z e u î m p o t r i v a v o i n ţ i i l u i .
D u m n e z e u se află c u l u m e a I n r a p o r t d e l i b e r ă ş i t o t u ş i v e ş n i c ă g â n d i r e şi h o t ă r â r e .
I n s c h e m a acestei a n t i n o m i i , a l e cărei a d â n c i m i vii n u le p u t e m s t r ă b a t e , s e s a l v e a z ă
a t â t d e m n i t a t e a l i b e r t ă ţ i i şi n e s c h i m b a b i l i t ă ţ i i d i v i n e , cât şi, d e m n i t a t e a şi i m p o r t a n ţ a
l u m i i . Pe a m â n d o u ă le t r ă i e ş t e c r e d i n ţ a , şi d e s p r e a m â n d o u ă îşi d ă s e a m a c u g e t a r e a
teologică.
Aceleaşi lucruri s u n t d e spus despre raportul lui D u m n e z e u c u mântuirea lumii.
D u m n e z e u e l i b e r faţă d e ea, d a r t o t u ş i n e s c h i m b a b i l , i a r e a e s t e l e g a t ă d e veciniicia
lui. M â n t u i r e a a p a r e c a o l u c r a r e p r o f u n d serioasă, n u n u m a i p r i n a c e e a că D u m n e ­
z e u î n s u ş i S'a a n g a j a t î n e a , c i ş i p e n t r u a c e e a că f o r m e a z ă p r e o c u p a r e a şi p l a n u l
v e c i n i e a l l u i . Şi m a i m u l t d e c â t c r e a ţ i u n e a , a n g a j a r e a d i n v a c i a l u i D u m n e z e u î n m â n ­
t u i r e a l u m i i şi încă p r i n î n t r u p a r e a ş i r ă s t i g n i r e a F i u l u i S ă u , d e s c o p e r e n e s f â r ş i t a d r a ­
g o s t e a L u i f a ţ ă d e e a . M ă r i m e a t a i n e i „ d i n veci a s c u n s ă ş i d e î n g e r i n e ş t i u t ă " s t ă î n
m ă r i m e a d r a g o s t e i l u i D u m n e z e u f a ţ ă d e l u m e . Nici î n g e r i i n u şi-ar fi p u t u t î n c h i ­
p u i c ă î n ş a n u r i l e l u i D u m n e z e u s e a s c u n d e d i n veci, î m p r e u n a t ă c u fiinţa Lui,, o a t â t
de m a r e idragoste f a ţ ă d e l u m e . A r ă t a r e a e i e s t e î n a c e l a ş i t i m p d e s v ă l u i r e a u n e i v a l o r i
n e î n c h i p u i t e a l u m i i . N i m e n i , p â n ă la î n t r u p a r e a F i u l u i l u i D u m n e z e u , n ' a fost î n
s t a r e s ă d e a a t â t a î n s e m n ă t a t e l u m i i ş i î n s p e c i a l o m u l u i . R e v a l a ţ i u n e a d e p l i n ă ia l u i
D u m n e z e u în î n t r u p a r e este î n acelaşi t i m p desvăluirea u n e i valori neînchipuite a
l u m i i . N i m e n i , p â n ă la î n t r u p a r e a F i u l u i l u i D u m n e z e u , n ' a fost î n s t a r e s ă d e a î n ­
semnătate lumii şi î n special omului. Revelaţiunea deplină a lui D u m n e z e u î n î n t r u ­
p a r e e s t e î n acelaşi t i m p d e s c o p e r i r e a d e p l i n ă a celei m a i u l u i t o a r e v a l o r i a o m u l u i ,
î n t r u p a r e a F i u l u i l u i D u m n e z e u , d i n i u b i r e f a ţ ă d e om, s t ă lîn l e g ă t u r ă c u f e l u l d e
f i i n ţ a r e î n s ă ş i a i u i D u m n e z e u . Ceeaee v r e a l i b e r d i n e t e r n i t a t e , e ceva c o n f o r m c u
f o r m a d e v i a ţ ă a Sa. N u p o t r i v n i c voii S a l e s e face î n t r u p a r e a , d a r n i c i e a o i n v e n ţ i e
a r b i t r a r ă . Acest temeiu al întrupării, plasat în însăşi existenţa divină, nu poate fi decât
forma de comuniune trinitară a ei. C r e a ţ i u n e a n u e s t e o p r e l u n g i r e a T r e i m i i şi n i c i
m â n t u i r e a . Deci n u .au c a r a c t e r d e n e c e s i t a t e . T r e i m e a n u a r e l i p s ă p e n t r u c o m p l e c t a -
rea ş i f e r i c i r e a S a d e l u m e s a u ide m â n t u i r e a ei, a d i c ă d e l ă r g i r e a c o m u n i u n i i . I n c a z u l
a c e s t a o a m e n i i iar t r e b u i s ă fie egali c u p e r s o a n e l e idivine. C r e a ţ i u n e a s e r e a l i z e a z ă p r i n -
t r ' u n s a l t î n afară d e d e s f ă ş u r a r e a firească a v i e ţ i i idivine. M â n t u i r e a s t ă 'în l e g ă t u r ă
c u a c e s t s a l t . P r i n u r m a r e e l e s u n t p r o d u s e a l e voinţii, e x c l u s i v .ale v o i n ţ i i d i v i n e . D a r
n u e m a i puţin adevărat, că î n viaţa internă a lui Dumnezeu a u temeiul oare le i n ­
d i c ă . N u l e c e r e v i a ţ a i n t e r n ă a l u i D u m n e z e u , d a r le a r a t ă c a p o s i b i l i t ă ţ i c o n f o r m e
c u e a . A c i t r e b u i e s ă n e o p r i m : originea creaţiunii şi a mântuirii se află la punctul unde
se întâlneşte indicaţia fiinţii şi hotărîrea voinţii divine. Acesta e adevărul general pe
care îl cuprinde misterul hotărârii eterne cu privire la ele, mister p e care mintea noas­
t r ă îngroşată, c u noţiunile ei înţepenite, nu-1 poate e x p r i m a decât î n combinarea u n o r
f o r m u l e u n i l a t e r a l e , e x t r e m e , c a r i ine a p a r ca s t â n d î n c o n t r a z i c e r e .

Pseudo-Dionisie Areopagitul deduce creaţiunea lumii d i n însuşirea binelui în

D u m n e z e u . B i n e l e se v r e a g u s t a t d e c â t m a i m u l ţ i . D a r c u m n u p o a t e fi c i n e v a b u n ,
decât î n comuniune, m a i d e g r a b ă p u t e m s p u n e că temeiul indicator s p r e creaţiunea
l u m i i este c o m u n i u n e a t r e i m i c ă a l u i D u m n e z e u , c a r e t o c m a i fiindcă e o c o m u n i u n e

398
v r e a să s e b u c u r e şi a l t e fiinţe d e a c e a s t ă fericire, i a r fiindcă p r e v e d e c ă d e r e a lor d i n
ea, v r e a şi r e s t a b i l i r e a p r i n î n t r u p a r e a Sa.
Unii teologi r u ş i , ca S e r g i u B u l g a k o v şi N. Berdiaiev, m e r g î n această d i r e c ţ i e
p â n ă la a a f i r m a u n fel de o m e n i t a t e e t e r n ă F i u l u i lui D u m n e z e u , s a u u n fel d e t e a n -
d r i e fiinţială a o m u l u i : B u l g a k o v d e p i l d ă s u s ţ i n e că eul o m u l u i , subiectul, este n e ­
creat, n u m a i n a t u r a lui — c o n s t a t a t o a r e d i n suflet r a ţ i o n a l şi t r u p — e s t e c r e a t ă . N a ­
t u r a u m a n ă este fiinţa divină p u s ă în s t a r e de d e v e n i r e , Sofiei n e c r e a t e — fiinţei d i ­
vine — -îi c o r e s p u n d e , ca o copie î n d e v e n i r e , Sofia n e c r e a t ă . I a r p u r t ă t o r u l Sofiei c r e a t e ,
e u l omenesc, este c o r e s p u n z ă t o r u l L o g o s u l u i d i v i n , p u r t ă t o r u l Sofiei n e c r e a t e . D a r
fiind n e c r e a t şi e u l ^omenesc e d e e s e n ţ ă d i v i n ă , aşa încât î n t r e e l Şi Logosul d i v i n n u
e o d e o s e b i r e calitativă. L u â n d î n Iisus Hristos locul subiectului, a l eului o m e n e s c , L o ­
gosul d i v i n , n u s'a p r o d u s u n e v e n i m e n t c a t a s t r o f a l s a u p o t r i v n i c n a t u r i i o m e n e ş t i , ci
u n u l firesc. U n e u d e esenţă d i v i n ă a fost înlocuit p r i n s u p r e m u l e u de e s e n ţ ă d i v i n ă .
P u r t ă t o r u l Sofiei n e c r e a t e şi-a l u a t î n c o n d u c e r e firească şi Sofia c r e a t ă .
P e noi n u n e a t r a g s p e c u l a ţ i i de a c e s t e a g r a t u i t e , cari a u p i e r d u t s u p o r t u l r e ­
ligios a l e x p e r i e n ţ i i R e v e l a ţ i u n i i p r i n c r e d i n ţ ă . Teoria lui B u l g a k o v iese, p e l â n g ă
aceasta, din s c h e m a dogmei c r e ş t i n e , t r e c â n d în p a n t e i s m .
R e v e l a ţ i u n e a n e s p u n e că o m u l este c r e a t d u p ă c h i p u l lui D u m n e z e u , i a r m â n ­
t u i r e a u r m ă r e ş t e r e s t a b i l i r e a omului, „ca să fie a s e m e n e a c h i p u l u i F i u l u i S ă u " (Rom.
8, 29), fiu al T a t ă l u i şi frate c u Iisus Hristos. D a r Sf. S c r i p t u r ă n u c u p r i n d e nicio s p e ­
culaţie asupra substanţei. înfierea o întemeiază totdeauna pe dragostea între D u m ­
1
n e z e u şi om, p e r a p o r t u l de T a t ă şi fiu ) .
F i u l lui D u m n e z e u cel vecinie şi U n u l n ă s c u t a v e n i t să n e aşeze şi p e noi în
r a p o r t u l î n c a r e se află el c u T a t ă l — deşi s u n t e m c r e a ţ i — şi p r i n u r m a r e î n r a p o r t
d e f r a t e şi frate c u S u l e . A c e a s t a a voit-o şi p r i n c r e a ţ i u n e D u m n e z e u . N u m a i î n s e n ­
sul acesta, î n t r u c â t o m u l e capabil de acest r a p o r t , se p o a t e s p u n e că el a r e s a u e c a ­
p a b i l d e o a n u m i t ă c o n f o r m i t a t e c u D u m n e z e u . C o m u n i u n e a cere ca p a r t e n e r i i să aibă
ceva c a r e să-i a p r o p i e , c a r e s ă - i a j u t e să s e î n ţ e l e a g ă . Deoarece, p u t e r e a care-1 face
p e om capabil de c o m u n i u n e e d e l à D u m n e z e u , nefiind d e c â t însăşi d r a g o s t e a Lui,
p u t e m s p u n e d e s p r e el c ă î n t r u c â t e c r e a t este o deosebire p r ă p ă s t i o a s ă î n t r e el şi D u m ­
n e z e u , d a r d r a g o s t e a copleşeşte a c e a s t ă deosebire, făcându-1, c u m s p u n e M a x i m M ă r ­
t u r i s i t o r u l , D u m n e z e u p r i n h a r . D a r d a c ă e posibil să se încopcieze î n o m p u t e r e a d r a ­
gostei l u i D u m n e z e u , t r e b u i e să aibă p r i n însăşi c r e a ţ i u n e această c a p a c i t a t e . Ce p o a t e
fi însă a c e a s t ă c a p a c i t a t e d e p r i m i r e a dragostei p r i n c a r e să r ă s p u n d ă d r a g o s t e i lui
D u m n e z e u , decât capacitatea de-a fi subiect al dragostei? Obiectele n u a u c a p a c i t a t e a
d e - a fi s u b i e c t e ale d r a g o s t e i , nici a n i m a l e l e . Subiect actual al dragostei devine o m u l
n u m a i c â n d p r i m e ş t e î n sine d r a g o s t e a lui D u m n e z e u , d a r capacitatea de-a deveni su­
biect, n u p r i n sine, ci p r i n c o b o r î r e a dragostei divine t r e b u i e să o a i b ă el. Acestea d o u ă
t r e b u i e să le a n a l i z ă m ca să v e d e m î n ce constă c o n f o r m i t a t e a o m u l u i c u D u m n e z e u ,
şi p r i n u r m a r e ce este D u m n e z e u , ca m o d e l d e s ă v â r ş i t al o m u l u i , p r i n sine, din veci.
D r a g o s t e a a r e s i g u r a n ţ a , a r e e x p e r i e n ţ a l u i tu ca r e a l i t a t e ce s e r i d i c ă p e s t e l u ­
m e a obiectelor, ca irealitate ce n u e x i s t ă p e n t r u a-^mi sta la d i s c r e ţ i a p r o p r i e , p e n t r u
a fi î n g h i ţ i t ă î n m a s s a celor c e - m i s u n t i n d i f e r e n t e . T o a t e p o r n i r i l e şi a t i t u d i n i l e m e l e ,

1) Dragostea întemeietoare de comuniune, o coboară î n om Duhul lui D u m n e z e u . E o

dragoste ce vine delà D u m n e z e u . „Căci, câţi s u n t m â n a ţ i de D u h u l lui D u m n e z e u s u n t fii ai
lui Dumnezeu... aţi luat D u h u l înfierii" (Rom. 8, 14—15) „Iar când a venit plinirea vremii
a trimis Dumnezeu pe Fiul Său cel n ă s c u t din femeie, n ă s c u t sub lege, ca să răscumpere pe
cei de sub lege, ca să primim înfierea. Iar p e n t r u că s u n t e ţ i fii, a trimis D u m n e z e u pe Duhul
Fiului î n inimile voastre, care strigă : Avva, Părinte" (Gal. 4, 4—6).

399
 p r i n c a r e folosesc s a u c a u t s ă folosesc c e v a , ânsingurânduHmă, n u s u n t d r a g o s t e , nici
s u b i e c t a l d r a g o s t e i , iniei s u b i e c t p r o p r i u zis. P o t să d e v i n î n t r e g astfel d e p o r n i r i şi
de a t i t u d i n i . D r a g o s t e a e s t e a c e a v e d e r e din m i n e c a r e d e s c o p e r i n d u n tu m ă s c o a t e
d i n s i n g u r ă t a t e , î m i d ă e x p e r i e n ţ a t o v ă r ă ş i e i , p r i e t e n i e i a d â n c i , t o t a l e , e x p e r i e n ţ a că
tu eşti c u m i n e p â n ă î n a d â n c u l m e u , î n c e l e mai- i n t i m e b u c u r i i şi d u r e r i , c ă d e t i n e
m ă prind, c u tine m ă ajut, m ă m â n g â i , m ă uşurez, chiar în e x p e r i e n ţ a celei m a i g r o ­
z a v e s i n g u r ă t ă ţ i , a m o r ţ i i . D a r a c e s t e b u c u r i i şi u ş u r ă r i l e a m prin, t i n e n u î n t r u c â t m ă
g â n d e s c la m i n e . î n d a t ă c e a m a c e s t g â n d egoist, n u m a i e d r a g o s t e , nici t o v ă r ă ş i e , ci
s i n g u r ă t a t e . T o a t e le a m p r i n t i n e , î n t r u c â t n u m ă m a i g â n d e s c l a m i n e , ci s u n t a ţ i n t i t
n u m a i spre tine, spre experienţa ta. Uit a t u n c i d e toate ale mele. Nimic n u m ă mai
doare, n u m ă m a i nehnişteşte, d i n ceeaee m ă priveşte p e mine, ci n u m a i ale tale. A m
lepădat toate poverile mele, luându-te exclusiv pe tine ca grijă şi povară a mea. Eu
t r ă i e s c p r i n t i n e . C e i c e s e i u b e s c u n u l a l t u i a îşi i a u p o v e r i l e r e c i p r o c . (Iisus i a p ă c a ­
t e l e n o a s t r e , şi n o i p a t i m i l e lui). I n d r a g o s t e e u î m i găsesc s u p r e m a f e r i c i r e î n t i n e .
D r a g o s t e a e s t e s u p r e m a r ă s p u n d e r e p e n t r u a l t u l . A ş a e x p e r i m e n t ă m şi d r a g o s t e a s e ­
m e n u l u i n o s t r u : ca s u b i e c t î m p o v ă r a t d e s u p r e m a r ă s p u n d e r e p e n t r u n o i , a v â n d u - ş i
î n a c e a s t a şi s u p r e m a f e r i c i r e . T o t ce p o s e d ă o p e r s o a n ă este p e n t r u a - i s e r v i c a i n ­
s t r u m e n t d e c o m u n i c a r e a i u b i r i i . N a t u r a c a p r o p r i e t a t e n u a r e a l t rost. T r u p u l o m u ­
lui d e a s e m e n e a . î n s u ş i r i l e i n t i m e la fel. T o t d ă a l t u i a şi p e s i n e î n s u ş i . D a r şi ân p r e ­
darea totală, chiar a sa proprie, el r ă m â n e subiectul predării. Totul serveşte dragostei,
c o m u n i u n i i , r a p o r t u l u i de e u - t u . P r i n d r a g o s t e a v e m d e s c o p e r i t ă ca s u p r e m ă r e a l i t a t e
p e a l t u l ca subiect, ca c e v a c a r e n e hmiitează, c a c e v a c a r e mu m a i e s u b noi, ci î n f a ţ a
şi d e a s u p r a n o a s t r ă î n s e n s u l c ă n e o b l i g ă cu o s e r i o z i t a t e d e - o i n f i n i t ă a d â n c i m e , ca
c e v a d e c a r e n u p u t e m 'dispune — c h i a r d a c ă fizic .am p u t e a . Şi î n a o e l a ş t i m p d r a g o s ­
t e a e a s u m a r e a a c e s t e i r ă s p u n d e r i şi d e p l i n ă b u c u r i e î n s e r v i r e ^

D a r c a p a c i t a t e a d e - a fi s u b i e c t .al d r a g o s t e i î n c e c o n s t ă ? C â n d .omul n u a r e d r a ­
g o s t e a \nu e încă n i c i s u b i e c t d e p l i n , căci s u b i e c t d e p l i n d e v i n e p r i n d r a g o s t e . I a r c a ­
p a c i t a t e a lui dena fi s u b i e c t î n c ă n u s e p o a t e m a n i f e s t a d e p l i n . A c e a s t a î n s e a m n ă c ă n u
e posibil o m u l d e p l i n f ă r ă d r a g o s t e a d e l à D u m n e z e u , f ă r ă r a p o r t u l c u El. O n a t u r ă o -
1
m e n e a s c ă d e s i n e e x i s t e n t ă este eo i p s o î n t r ' o s t a r e s u b n a t u r a l ă ) . F ă r ă d r a g o s t e a p e r ­
m a n e n t ă a lui Dumnezeu, duce o existenţă bolnavă.
D a r t o t u ş i , a ş a ş t i r b i t ă şi n e d e p l i n ă , c a p a c i t a t e a de-^a fi s u b i e c t a l d r a g o s t e i şi
p r i n u r m a r e î n s u ş i c a r a c t e r u l d e subiect, se p o a t e c o n s t a t a şi î n « m u l c a r e 'nu a r e î n
s i n e d r a g o s t e a l u i D u m n e z e u , î n o m u l c ă z u t . E l s i m t e a s u p r a s a f o r ţ a p r i v i r i i şi a o p i ­
n i e i a l t u i a , se s i m t e obligat s ă ţ i n ă c o n t d e e l î n t o t ce face, îl s i m t e p e acela o a r e c u m
ca „ s u b i e c t " c e n u - i s t ă î n s i m p l ă s u b o r d i n e ş i i n d i f e r e n ţ ă c a ori c e o b i e c t . S e s i m t e
faţă d e a c e l a î n t r ' o r e f e r i n ţ ă specială p e d e a s u p r a obiectelor, î n t r ' o obligaţie d e - a r ă s ­
p u n d e l a a ş t e p t ă r i l e l u i . P r e c u m e a c e l a s u b i e c t , e şi el s u b i e c t , î n t r u c â t e capabil d e - a
2
r ă s p u n d e şi se s i m t e obligat (la r ă s p u n d e r e ) . P e a l t u l î l s i m t e c a s u b i e c t î n t r u c â t se
s i m t e p e sine obligat d e - a r e f e r i t o t c e f a c e la p ă r e r e a lui, la a ş t e p t ă r i l e lui, d e - a r ă s ­
p u n d e p r i n t o a t ă a c ţ i u n e a şi v i a ţ a sa aceluia. T o a t e s i m t e c ă l e face p e n t r u a l t u l . A d ­
v o c a t u l a l t u i a î n n o i , ceeaee n e face să fim r e s p o n s a b i l i lui, e s t e c o n ş t i i n ţ a . P e m ă s u r a
s i m ţ i r i i o b l i g a t i v i t ă ţ i i d e - a r ă s p u n d e altuia, p e m ă s u r a t ă r i e i vocii conştiinţei, e c r e s -

1) Catolicismul s u s ţ i n e că omul ieşit din legătura cu D u m n e z e u p r i n cădere, a r ă m a s

cu „natura pură". N a t u r a a c e a s t a este î n s ă î n orice c a z c e v a c h i n u i t c e v a ce n u v r e a
Dumnezeu. ,
2) E. B r u n n e r v e d e î n r e s p o n s a b i l i t a t e f i i n ţ a o m u l u i şi chipul d u m n e z e e s c î n el. (Der
M e n s c h i m Widerspruch).

400
cută în noi capacitatea dragostei şi subiectul. D e cele m a i m u l t e ori o m u l l u p t ă î m ­
p o t r i v a acestei obligativităţi. Deşi i n v o l u n t a r lucrează p e n t r u v e d e r e a a l t u i a , p e r v e r ­
t e ş t e această l u c r a r e , a m e s t e c â n d - o şi imurdărind-o cu s e n t i m e n t u l v a n i t ă ţ i i . D a r v a ­
n i t a t e a de a cărei forţă n u p o a t e scăpa n i o i u n om d i n cei lipsiţi de d r a g o s t e — î m p r e u ­
n â n d î n ea orgoliu şi grijă de alţii — e însăşi o m ă r t u r i e a responsabilităţii o m u l u i ,
a c a r a c t e r u l u i s ă u de subiect.
Dacă e l e m e n t u l c a r a c t e r i s t i c al o m u l u i e s t e să fie s u b i e c t al d r a g o s t e i şi fiind
c r e a t s p r e aceasta a p r i m i t p e c e t e a c h i p u l u i d u m n e z e e s c , d a c ă m â n t u i r e a n u u r m ă ­
r e ş t e d e c â t ridicarea o m u l u i la a s e m ă n a r e a c u F i u l l u i D u m n e z e u , făcându-1 şi p e el
fiu, i a r a c e a s t a s e face p r i n t r i m i t e r e a d r a g o s t e i divine, adică a D u h u l u i d e fiul î n el,
a t u n c i m o d e l u l d u m n e z e e s c care stă la baza c r e a ţ i u n i i şi m â n t u i r i i , m o d e l u l d i v i n al
omului, sau O m u l ceresc, n u stă î n altceva decât î n c a r a c t e r u l d e s u b i e c t d e s ă v â r ş i t
a l d r a g o s t e i î n c o m u n i u n e . I a r aceasta e s t e D u m n e z e u î n t r u c â t e Sf. T r e i m e . T e m e i u l
şi m o d e l u l c r e a ţ i u n i i şi m â n t u i r i i e deci Sf. T r e i m e . P e r s o a n e l e divine trăiesc î n t r ' o
r e f e r i n ţ ă a b s o l u t ă u n a faţă de alta. U n a d ă r u e ş t e tot ce a r e şi p e sine însăşi celeilalte,
r ă m â n â n d şi î n cea m a i d e s ă v â r ş i t ă d ă r u i r e , s a u t o c m a i p e n t r u aceea, Subiect. Astfel
fiinţa divină, tot ce a r e ca î n s u ş i r i fiecare, a p a r ţ i n e t u t u r o r t r e i .

P r i n c r e a ţ i u n e T a t ă l v r e a să m ă r e a s c ă n u m ă r u l s u b i e c t e l o r cari să se b u c u r e
d e fericirea c o m u n i u n i i cu El. N u p e n t r u fericirea Sa, căci c o m u n i u n e a c u celelalte
subiecte d i v i n e n u lasă nicio s c ă d e r e fericirii Sale. V r e a să aibă m a i m u l ţ i fii. V r e a
s u b i e c t e m a i m u l t e c ă r o r a să le fie T a t ă . D a r d i v i n i t a t e a n u se î n m u l ţ e ş t e şi n u scade.
A l t e subiecte n u p o t veni la e x i s t e n ţ ă d e c â t p r i n c r e a ţ i u n e . S u b i e c t e l e c r e a t e însă n u
p o t s t a l a .înălţimea; T a t ă l u i , c a să se b u c u r e r e c i p r o c de c o m u n i u n e . D a r c e e a ce e p r i n
c r e a ţ i u n e inferior, e r i d i c a t p r i n d r a g o s t e la î n ă l ţ i m e d e fiu, la n i v e l egal, ca să se
p o a t ă stabili intimitatea şi î n ţ e l e g e r e a . P r i n c r e a ţ i u n e se înfiinţează n u m a i c a p a c i t a t e a
d e - a p r i m i d r a g o s t e a . Aceasta se c o b o a r ă apoi cu prisosinţă a s u p r a omului, r i d i c â n d u - 1
la r a n g u l de fiu, d e p a r t e n e r a p t d e D u m n e z e u . D r a g o s t e a e dumnezeiască, e n e c r e a t ă ,
E a p o a t e î m b r ă c a şi face, p r i n d a r , ca p e u n D u m n e z e u p e o m . P u t e m s p u n e şi noS,
Ca Sergie B u l g a k o v , că î n o m e c e v a c r e a t şi n e o r e a t , d a r n u m a i î n o m u l ce stă î n r a ­
p o r t c u D u m n e z e u . Dragostea, fiind d u m n e z e e a s c ă , face p e om n e m u r i t o r , î m b r a c ă
o n a t u r ă c r e a t ă î n î n s u ş i r i divine, c u m s p u n e M a x i m M ă r t u r i s i t o r u l .
T a t ă l d ă t o t u l Fiului S ă u şi v r e a să aibă m u l ţ i fii să l e d ă r u i a s c ă t o t u l s p r e b u ­
c u r i a lor. F i u l t r ă i e ş t e n u m a i cu p r i v i r e a s p r e Tatăl, n e v r â n d altceva decât să î m p l i ­
n e a s c ă voia lui, să trăiască p e n t r u El. Şi v r e a să fie cât m a i m u l t e subiecte c a r i să i u ­
bească p e T a t ă l , să trăiască p e n t r u El, c u p r i v i r e a a ţ i n t i t ă s p r e El, î m p l i n i n d voia L u i .
Astfel F i u l v r e a u n n u m ă r c â t m a i m a r e de fii ai T a t ă l u i , d e fraţi ai Săi. E l î m p l i n e ş t e
voia T a t ă l u i la c r e a ţ i u n e . D a r î n t r u c â t o a m e n i i creaţi n u s e ţin şi n u s e ridică la î n ă l ­
ţ i m e a d e s u b i e c t e a l e dragostei divine, ci c a d î n t r ' o e x i s t e n ţ ă c h i n u i t ă , F i u l i n t e r v i n e
d i n n o u să împlinească voia T a t ă l u i r e s t a u r â n d u - i în r a p o r t u l de fii. F i u l u i se cade
să î m p l i n e a s c ă opera aceasta şi p r i n c r e a ţ i u n e şi p r i n m â n t u i r e , căci E l este î n r o l u l
de î m p l i n i t o r al voii T a t ă l u i şi El t r e b u i e să se a p r o p i e î n c h i p special d e cei c a r e t r e ­
b u i e săii saimene. D e i a p t s u b i e c t e l e o m e n e ş t i p o a r t ă î n fiinţa şi r o s t u l lor, î n m o d
special, c h i p u l F i u l u i şi al r e l a ţ i e i Lui, de a s c u l t ă t o r şi cinstitor a l T a t ă l u i .
P e lângă acestea, F i u l este n u m i t d e E v a n g h e l i s t u l l o a n , C u v â n t u l . D a r p r i n
f a p t u l că a d a t a c e s t n u m e unei p e r s o a n e şi a n u m e u n e i p e r s o a n e ce n u t r ă i e ş t e deloc

401
in s i n g u r ă t a t e a c o n t e m p l ă r i i , ci e x c l u s i v î n r a p o r t u l c o m u n i c ă r i i , a i n d i c a t c ă n u a î n ­
ţ e l e s p r i n c u v â n t , s e n s u l , i d e e a i m p e r s o n a l ă , c a r e p o a t e fi d e s c o p e r i t ă d e oricine î n
l u c r u r i f ă r ă a i s e c o m u n i c a , n u a î n ţ e l e s u n c o n c e p t g e n e r a l p e care-1 c u g e t ă e t e r n
D u m n e z e u şi p e c a r e îl î n c o r p o r e a z ă î n t o a t e l u c r u r i l e p e c a r i l e c r e a z ă , a v â n d noi să-1
d e s c o p e r i m . C u v â n t u l (sensul) p e c a r e l - a m descoperit altfel p r i n m i n t e a n o a s t r ă n'ai­
m a i fi r e v e l a ţ i u n e p r o p r i u zisă ci a c t u a l i z a r e a ceva ce se află î n m i n t e a n o a s t r ă . I n t e ­
l e c t u l n o s t r u capabil p r i n e f o r t u r i l e p r o p r i i , d u p ă u n t i m p de evoluţie, să afle s i n g u r
ce g â n d e ş t e D u m n e z e u şi să c u p r i n d ă e x a c t ca El, n u s ' a r m a i deosebi e s e n ţ i a l d e a l
l u i D u m n e z e u . D e aci p â n ă la i d e n t i f i c a r e a i n t e l e c t u l u i u m a n ou cel d i v i n n u m a i e
decât u n pas.
I n r e a l i t a t e e v o r b a d e u n C u v â n t p e r s o n a l , p e oare ni-1 s p u n e F i u l lui D u m ­
n e z e u p r i n R e v e l a ţ i u n e . E u n c u v â n t p e c a r e n u - 1 p u t e m scoate s a u afla cu m i n t e a
o m e n e a s c ă . E l e dincolo d e o r i c e î n ă l ţ i m e la c a r e s e p o a t e ridica i n t e l e c t u l o m e n e s c .
D a r e d i n c o l o n u fin î n ţ e l e s u l d e s e n s , căci î n cazul a c e s t a n i s'ar da p e n t r u a-1 î n c o r ­
p o r a minţii, n o a s t r e şi a p o i a î m p l i n i s i n g u r i ce s e c u p r i n d e î n el. A m fi m a i d e p a r t e
s u b r e g i m u l legii. E dincolo î n î n ţ e l e s u l că p r i n a c e s t c u v â n t n e e însuşi D u m n e z e u
a p r o a p e , a p r o a p e n u ca sens, c ă c i a m fi t o t n o i s i n g u r i a t u n c i , ci a p r o a p e ca p e r s o a n ă ,
c a s u b i e c t ce n e limitează, c a s u p r e m ă şi s i g u r ă r e a l i t a t e d e o s e b i t ă d e noi, ce n e î m ­
p r ă ş t i e s i n g u r ă t a t e a şi n e sileşte să o c o n s t a t ă m şi să l u ă m a t i t u d i n e .
D e f a p t î n ţ e l e s u l p r i m o r d i a l al „ C u v â n t u l u i " , e acela d e m a n i f e s t a r e a u n e i
p e r s o a n e c ă t r e alta, î n c e e a ce n u e s t e r e a l i t a t e fizică, identică cu l u m e a l u c r u r i l o r , ci
s u b i e c t s p i r i t u a l . C u v â n t u l e m i j l o c u l p r i n c i p a l şi n e l i p s i t al oricărei c o m u n i c ă r i î n t r e
p e r s o a n e . C u v â n t u l p r e s u p u n e t o t d e a u n a d o u ă p e r s o a n e . E l e dialog c h i a r c â n d o p e r ­
s o a n ă t a c e , căci şi p r i n t ă c e r e a n t r e n e a z ă , s u s ţ i n e c u v â n t u l celeilalte. Cel ce v o r b e ş t e
îşi dă s e a m ă c ă r ă s p u n d e l ă u n t r i c , că ia latitudine c e l ă l a l t . C h i a r u n profesor, c a r e v o r ­
b e ş t e d e s p r e cine ş t i e ce i n s e c t ă la c a t e d r ă , dacă n ' a r a v e a u n a u d i t o r d e c a r e - ş i d ă
s e a m a că îl u r m ă r e ş t e î n c e s p u n e , n ' a r a v e a p o f t ă să v o r b e a s c ă . V o r b i r e a o m u l u i î n
s i n g u r ă t a t e e s t e o p l a s a r e i l u z o r i e î n t r ' o s t a r e de quasi-eomiunitate : îşi î n c h i p u i e ce^ar
s p u n e , c e - a r fi spus, ce v a s p u n e c â n d v a a v e a î n faţă p e c u t a r e s a u c u t a r e .
C u v â n t u l , î n î n ţ e l e s u l lui plin, n u e e x p u n e r e de s e n s u r i p e n t r u l u m e a i m p e r ­
s o n a l ă , ci î m p ă r t ă ş i r e a u n e i a t i t u d i n i faţă d e a l t e p e r s o a n e , e a f i r m a r e a o m u l u i ca
subiect spre a pregăti, dacă n u a realiza imediat, comuniunea. Omul simte nevoia ca
celălalt să-1 i a î n s e a m ă ca subiect, să o b s e r v e că n u e s i m p l u obiect ş i deci să-1 p r e ­
d i s p u n e p e celălalt a-1 l u a î n t r ' o m a i a t e n t ă c o n s i d e r a ţ i e .
A c e s t e c h e m ă r i a l e o m u l u i c ă t r e alt o m se folosesc d e e x p u n e r e a d e s e n s u r i ,
t o c m a i s p r e s c o p u l a r ă t a t . N u p e s e n s u l î n sine se p u n e a c c e n t u l , ci p e s u b i e c t u l s ă u
şi p e a t e n ţ i u n e a celuilalt. S e n s u r i l e a u u n r o l s u b o r d o n a t , d e s e r v i r e a s c o p u r i l o r c o ­
muniunii.
G â n d i r e a g r e a c ă a d e t a ş a t s e n s u l d e c o m p l e x u l î n c a r e se află t o t d e a u n a , de
d i a l o g u l e u - t u , de r o s t u l lui de-^a servi î n clipa istorică c o n c r e t ă c o m u n i u n e a î n t r e doi
s a u m a i m u l ţ i o a m e n i , k i â n d u - 1 ca o r e a l i t a t e a t e p o r a l ă şi i m p e r s o n a l ă , ca c e e a c e
n u s e î n t â l n e ş t e s e n s u l n i c i o d a t ă . Şi a l e g a t t e r m e n u l C u v â n t — Logos — de s e n s u l
astfel î n ţ e l e s .
C u v â n t u l însă c u m îl .arată şi n u m e l e grecesc d e Logos, c a r e v i n e delà lego,
s p u n , î n s e a m n ă .direct t o t d e a u n a g r ă i r e , m a n i f e s t a r e i n t e n ţ i o n a t ă a u n e i p e r s o a n e
c ă t r e a l t a . C u v â n t u l e v e h i c o l u l c o m u n i u n i i , p u n t e a î n t r e p e r s o a n e ca s u b i e c t e . C u ­
v â n t u l e x p r i m ă i n t e n ţ i o n a l i t a t e a c o n ş t i e n t ă s p r e c o m u n i u n e a unei p e r s o a n e , fiind î n
aoelaş t i m p şi m i j l o c u l p r i n c a r e e t r e z i t ă , e a t r a s ă cealaltă. Şi î n t r u c â t p e r s o a n a e s t e

402
în m o d exclusiv intenţionalitate s p r e c o m u n i u n e , i a r c u v â n t u l e x p r e s i a ei, p u t e m
s p u n e că persoana este cuvânt. C u v â n t interior, în t e n s i u n e , p â n ă n u se e x p r i m ă , c u ­
v â n t e x t e r i o r când se e x p r i m ă . C u v â n t u l e x t e r i o r p o r n e ş t e d i n c u v â n t u l interior, i a r
acesta n u p o a t e să n u s e p r e l u n g e a s c ă î n e x t e r i o r . P e r s o a n a e c u v â n t , c u v â n t p r o v o ­
cator, d e ş t e p t ă t o r de altă p e r s o a n ă p r i n a t r a g e r e a ei în c o m u n i u n e .
P r i n f a p t u l că F i u l l u i D u m n e z e u e n u m i t n u c u v â n t , ei C u v â n t u l , se a r a t ă
că E l n u e s t e o p e r s o a n ă î n t r e altele, ci P e r s o a n a p r i n e x c e l e n ţ ă . I n E l e r e a l i z a t ă î n
g r a d s u p r e m P e r s o a n a , adică i n t e n ţ i o n a l i t a t e a spre c o m u n i u n e şi p r i n aceasta p u t e r e a
t r e z i t o a r e d e s u b i e c t e şi a t r ă g ă t o a r e a lor î n r a p o r t de c o m u n i u n e . C u v â n t u l fiind m i j ­
locul s u p r e m p r i n care o p e r s o a n ă n i s e i m p u n e ca p r e z e n ţ ă , r e s t r â n g â n d u - n e egois­
m u l mistificator a l oricărei alte r e a l i t ă ţ i decât a eului, c u v â n t u l fiind p r i n u r m a r e
mijlocul s u p r e m de r e v e l a r e a celei m a i i n t e n s i v e şi n e a n u l a b i l e r e a l i t ă ţ i , adică a p e r ­
soanei, p r i n f a p t u l că F i u l d u m n e z e e s c e n u m i t astfel, se a r a t ă că E l a r e d i n t r e p e r ­
soanele Sf. T r e i m i r o l u l r e v e l ă r i i lui D u m n e z e u oamenilor, El e s t e î n special s u b i e c t u l
Revelaţiunii.
R e c u n o a ş t e m că p r i n aceste e v i d e n ţ i e r i s'a airătat m a i d e g r a b ă că F i u l l u i D u m ­
n e z e u e n u m i t c u v â n t , fiindcă a p r i m i t r o l u l special a l r e v e l ă r i i lui D u m n e z e u şi a l m â n ­
tuirii oamenilor, d e c â t că n u m i r e a aceasta a r designa o s i t u a ţ i e p r o p r i e î n r a p o r t u r i l e
i n t e r t r i n i t a r e , p r i v i t e î n ele înşile. D a r î n a f a r ă de indicaţia g e n e r a l ă că r o l u r i l e s p e ­
ciale ce şi le a s u m ă p e r s o a n e l e t r i n i t a r e î n afară a u o explicaţie, o supoziţie î n e x i s ­
t e n ţ a lor e t e r n ă , e g r e u să m a i s p u n e m î n p r i v i n ţ a aceasta ceva deosebit, î n t r u c â t R e -
v e l a ţ i u n e a n u n e l u m i n e a z ă . N u n e - a m î n c u m e t a să a f i r m ă m că şi î n viaiţa i n t e r n ă
d u m n e z e e a s c ă F i u l r e p r e z i n t ă î n m o d special, i n t e n ţ i o n a l i t a t e a s p r e c o m u n i u n e . M i ­
s i u n e a r e v e l ă r i i i-o mai p u t e m a t r i b u i î n t r u c â t t o a t ă t r a d i ţ i a bisericească î n c e a r c ă să
v a d ă î n E l p e acela î n care T a t ă l s e p r i v e ş t e p e S i n e , p e acela care reflectează s p l e n ­
d o a r e a T a t ă l u i (Evr. 1, 3), d e ş i a c e a s t a e altfel d e r e v e l a r e d e c â t e r a p r o p r i u zisă :
p r i n ea se c u n o a ş t e T a t ă l p e Sine, d a r p r o p r i u revelării e s ă cunoşti altceva d e c â t p e r ­
s o a n a ta. P r o b a b i l însă că t o t e s t e î n t r e aceste d o u ă r e v e l ă r i o l e g ă t u r ă , c h i a r dacă e
g r e u de văzut. P e d e o p a r t e Fiul, oare m a n i f e s t ă p e T a t ă l , s l a v a s t r ă l u c i r i i L u i , a r e să
o reveleze şi oamenilor, p r i n a r ă t a r e a S a . T a t ă l e Ascunsul, e N e r e v e l a t u l , n u m a i la
Fiul există acces, d a r F i u l ştie şi m ă r t u r i s e ş t e şi oglindeşte p e T a t ă l . Ontologic, f ă p ­
t u r i i îi e s t e c u n e p u t i n ţ ă sesizarea A s c u n s u l u i , I n d e t e r m i n a b i l u l u i , Ultimei C a u z e a
t u t u r o r . N u m a i F i u l dă c u v â n t d e s p r e ea. F i u l este astfel C u v â n t u l T r e i m i i . P e d e altă
p a r t e T a t ă l n u se p r i v e ş t e n u m a i p e Sine î n F i u l , ci şi p e r s o a n a Fiului.
D a r i n t e n ţ i o n a l i t a t e a s p r e c o m u n i u n e î n c a d r u l Sf. T r e i m i d e ce a r r e v e n i n u ­
m a i Fiului ? N u r e v i n e fiecărei P e r s o a n e t r i n i t a r e şi deci, î n t r u c â t fiecare e P e r s o a n a
î n g r a d u l p l e n a r , d e c e n u este n u m i t ă fiecare C u v â n t u l ?
D e s i g u r fiecare ipostas t r i n i t a r e s t e o i n t e n ţ i o n a l i t a t e d e s ă v â r ş i t ă s p r e c o m u ­
n i u n e şi deci o P e r s o a n ă î n g r a d u l s u p r e m , d a r i n t e n ţ i o n a l i t a t e a F i u l u i p o a r t ă u n c a ­
r a c t e r deosebit. P e r s o a n e l e t r i n i t a r e , adecă i n t e n ţ i o n a l i t ă ţ i l e divine s p r e c o m u n i u n e ,
n u s u n t u n i f o r m e , ci fiecare a r e u n c a r a c t e r p r o p r i u . Fiul r e p r e z i n t ă î n m o d special
r e v e r e n ţ a , (ascultarea, s e r v i r e a , obligativitatea, î n irapoirt c u P e r s o a n a T a t ă l u i . T a t ă l
e s t e g e n e r o z i t a t e , d ă r u i r e a , p r i m u l c u v â n t . D a r dacă î n ţ e l e s u l c u v â n t u l u i şi p u t e r e a
l u i s t ă în dialog, c e e a c e face c u v â n t u l c u v â n t p r o p r i u zis şi n u - 1 lasă să fie s i m p l u
sens, monolog, este p a r t e a a doua a dialogului, r ă s p u n s u l . P l i n i r e a c u v â n t u l u i , ceea ce
se a ş t e a p t ă î n c o r d a t , este r ă s p u n s u l . P r i n el se î n f ă p t u i e ş t e o d i h n a c o m u n i u n i i . „ D ă - m i
u n c u v â n t " , „ s p u n e - m i u n c u v â n t " , a u z i m adesea cerşind u n o m altuia. î n t r e b a r e a lui
încă n u e s t e c u v â n t , deşi este c o v â r ş i t o a r e i n t e n ţ i o n a l i t a t e a d u p ă c o m u n i u n e .

403
 T a t ă l a r e c u v â n t u l p r i m , d a r echilibrul t r e i m i c se m e n ţ i n e p r i n i m p o r t a n ţ a d e
împlinitor a cuvântului Fiului.
P r o b a b i l că acesta este m o t i v u l p e n t r u c a r e F i u l e s t e n u m i t c h i a r p e n t r u locul
L u i î n Sf. T r e i m e , C u v â n t u l . I n c a r a c t e r u l d e o b l i g a t i v i t a t e al P e r s o a n e i S a l e a m găsi
a t u n c i şi m o t i v u l deosebitei a s e m ă n ă r i î n t r e P e r s o a n a L u i şi p e r s o a n e l e o m e n e ş t i .
Nici u n o m n u a r e p o s i b i l i t a t e a să fie o i n t e n ţ i o n a l i t a t e g e n e r o a s ă p r o p r i u zis. Ce
p o a t e da el s e m e n i l o r ? S i t u a ţ i a lui firească e s t e c e a d e s m e r e n i e , de a s u m a r e a r e s ­
p o n s a b i l i t ă ţ i i , a o b l i g a t i v i t ă ţ i i , a servirii. I a r F i u l este s u b acest r a p o r t m o d e l u l l u i
ceresc, e s t e O m u l n e o r e a t . O b l i g a t i v i t a t e a e t e r n ă , î n acelaş t i m p l i b e r ă şi i u b i t o a r e , î n
s â n u l divinităţii, a c e a s t a e s t e m a r e a , d a r şi m â n g â i e t o a r e a t a i n ă a c r e ş t i n ă t ă ţ i i , c a r e s t ă
la. t e m e l i a t a i n e i m â n t u i r i i o m u l u i .
D a r î n ţ e l e s u l direct, p r i m o r d i a l , a l C u v â n t u l u i divin, în i n t e n ţ i o n a l i t a t e a lui
b e n e v o l obligată s p r e c o m u n i u n e , n u î n s e a m n ă c ă E l n u a r e şi funcţia de d e s c o p e r i t o r
a l r e a l i t ă ţ i i , al s e n s u l u i ei, p r i n u r m a r e şi î n ţ e l e s u l d e Logos. C â n d o p e r s o a n ă se p r e ­
t i n d e p r i n c u v â n t u l ei î n c o m u n i u n e , n e d e s c o p e r ă şi r e a l i t a t e a ei, u n a d i n realităţile
c a r e - ş i m e r i t ă î n t r ' a d e v ă r acest n u m e , n e f i i n d n u m a i o c o n s t r u c ţ i e iluzorie a m i n ţ i i
n o a s t r e . C o m u n i u n e a n e p u n e î n t r ' a d e v ă r î n s â n u l r e a l i t ă ţ i i şi n e d e s c o p e r ă s e n s u l ei.
C u a t â t m a i m u l t n e d e s c o p e r ă r e a l i t a t e a , n e p l a s e a z ă î n m i e z u l ei, r ă s u n a r e a î n a u z u l
n o s t r u a C u v â n t u l u i ceresc, s u p r e m a P e r s o a n ă , deci s u p r e m a R e a l i t a t e , î n e x p e r i e n ţ a
c ă r e i a e x p e r i m e n t ă m t o t ce c u p r i n d e r e a l i t a t e a . C o m u n i u n e a î n c a r e n e aflăm cu
R e a l i t a t e a n e face să şi g â n d i m a s u p r a ei şi g â n d i r e a a c e a s t a este a d e v ă r a t ă î n t r u c â t
n u d e p ă ş e ş t e c e e a c e e x p e r i m e n t ă m sau a m e x p e r i m e n t a t î n c o m u n i u n e . D a r g â n d i ­
r e a a s u p r a r e a l i t ă ţ i i , adică a u n e i p e r s o a n e , p â n ă n u s u n t e m î n c o m u n i u n e , dacă n u
e s t e o iluzie s a u o u m b r ă n u m a i a r e a l i t ă ţ i i , n u s e p o a t e ridica n i c i o d a t ă la n i v e l u l
-ei d e c o m p l e x i t a t e ş i bogăţie. N u s e n s u l de sine s t ă t ă t o r , i n d i v i d u a l i s t , monologic c o -
r ă s p u n d e a d e v ă r u l u i , ci s e n s u l c a r e t ă l m ă c e ş t e c o m u n i u n e a , e x p r i m a t p r i n c u v â n t u l
r e a l i z a t o r de c o m u n i u n e . R e a l i t a t e a sau a d e v ă r u l p e p ă m â n t r e a l i z a t o r d e c o m u n i u n e .
R e a l i t a t e a s a u a d e v ă r u l p e p ă m â n t este ceva o a r e se c r e a z ă p r i n i n t r a r e a l u i D u m ­
n e z e u î n r a p o r t cu o m u l . N u m a i în cer e x i s t ă . I a r acolo există vecinie şi n e î n t r e r u p t
t o c m a i fiindcă D u m n e z e u e s t e o veeinică şi n e î n t r e r u p t ă c o m u n i u n e . N u m a i ca u n d a r
d i n c o m u n i u n e a c e r e a s c ă se înfiinţează şi p e p ă m â n t r e a l i t a t e a şi a d e v ă r u l . „ A d e v ă ­
1
r u l " p e p ă m â n t este F i u l lui D u m n e z e u şi p r i n E l se î n f i i n ţ e a z ă orice a d e v ă r ) .
C u v â n t u l — c â n d n u e v o r b ă r i e — fiind u n a c u p e r s o a n a , v r e a să se a d r e s e z e
direct p e r s o a n e i a cărei c o m u n i u n e o c a u t ă . Şi n u m a i a t u n c i îşi p o a t e a j u n g e scopul.
Căci n u m a i a t u n c i p e r s o a n a g r ă i t o a r e se aşează î n r a p o r t d i r e c t c u cea a g r ă i t ă . C â n d
t r i m i t u n e i p e r s o a n e u n c u v â n t p r i n altcineva, i n t e r m e d i a r u l n u m ă mai c u p r i n d e p e
m i n e şi n u m ă m a i p o a t e t r a n s m i t e d e o d a t ă cu c u v â n t u l m e u , p e r s o a n e i vizate. A d e ­
venit oarecum cuvânt al intermediului. E u sunt numai indirect prezent, într'o legă­
t u r ă slăbită.
Astfel c u v i n t e l e c e n i le t r i m e t e a F i u l lui D u m n e z e u p r i n prooroci, n u m a i e r a u

7
1) E. Brunner, Der Mittler, p. 187 „Credinţa c r e ş t i n ă este î n a i n t e de t o a t e c u n o a ş t e r e a
lui D u m n e z e u , de a c e e a v e c i n i c u l R e v e l a t o r e s t e c a ' F i u al lui D u m n e z e u , î n a c e l a ş t i m p
Logos". P. 185. „Cunoaşterea lui D u m n e z e u cel real, personal, n u p o a t e e x i s t a d e c â t prin î m -
prăştiere reală p e r s o n a l ă a lui D u m n e z e u , prin R e v e l a ţ i u n e î n care El n e î m p ă r t ă ş e ş t e a c e e a
ce noi d i n noi î n ş i n e n'am p u t e a şti n i c i o d a t ă p r i n nicio cercetare t e m e i n i c ă , p r i n nici o
m e d i t a ţ i e profundă".

404
C u v â n t u l p r o p r i u zis, P e r s o a n a lui însăşi, ci c u v i n t e desfăcute d e E l . P r o r o c i i n u le
a v e a u delà ei. M ă r t u r i a lor n e făcea să c r e d e m că P i u i lui D u m n e z e u se interesează
de s o a r t a n o a s t r ă , d a r de c o m u n i u n e a deplină n u a v e a m p a r t e .
U n d e e r a p i e d e c a d e n u v e n e a să n e g r ă i a s c ă C u v â n t u l (direct, i n t r â n d î n c o ­
m u n i u n e c u n o i ? L a E l nu, căci El t o t d e a u n a e s t e i n t e n ţ i o n a l i t a t e d u p ă c o m u n i u n e .
P i e d e c a n u p u t e a fi decât î n noi. N u e r a m încă p r e g ă t i ţ i să p r i m i m C u v â n t u l , să a s ­
c u l t ă m d e c h e m a r e a L u i la c o m u n i u n e . C h i a r şi azi cu g r e u îl p r i m i m . I a r C u v â n t u l
1
nu se i m p u n e c u sila ) .

1) Capitol din cartea ce va apărea : „Iisus Hristos sau restaurarea omului".

R A C L A M I S T I C A
DE

I. G R . PERIEŢEANU

S p l e n d o r i d e - a m u r g , p r i n cari l u m i n ă t o r u l
î n t â r z i e duioasa-i d e s p ă r ţ i r e ,
Văpăi cristalizate'n amintire,
Z a d a r n i c v ' a ş t e p t a ţ i cizelatorul.

C h i a r s u p r a o m să fie g â n d i t o r u l ,
V a r s t i n g e c u l u m e a s c a - i şlefuire ;
C e r c â n d p e - a m i n ţ i i s a l b ă să v ă ' n f i r e .
In lut v'ar preschimba, profanatorul.

Cel c a r e ' n r a c l a m i s t i c ă d i n sine

A ' n c h i s s m a r a l d e , j a d u r i şi r u b i n e ,
I r a d i a n t e m o a ş t e de-asfinţit,

De-asupra ţine candela aprinsă

Şi, t r e c ă t o r de D o m n u l h ă r ă z i t ,
Relicvia o p o a r t ă n e a t i n s ă .

406
 MAURICE DE GUÉRIN

C E N T A U R U L
IN ROMÂNEŞTE

DE

ION PILLAT

fost dat s ă m ă nasc î n văgăunile m u n ţ i l o r . Ca r â u l văii o e ' n obârşii se

scurge d i n s t â n c ă în p i c ă t u r i şi p l â n g e p r i n g r o t e a d â n c i , întâia clipă a vieţii m i s e iasă
în n e g u r i l e u n e i locuinţe a s c u n s e şi fără să-i t u r b u r e liniştea. C â n d maicelor n o a s t r e
li se a p r o p i e deslegarea sarcinei, ele s e t r a g c ă t r e p e ş t e r i , şi î n f u n d u l celor m a i s ă l ­
batice, î n m i e z u l c e l m a i des al u m b r e i , fată, f ă r ă să scoată u n v a e r , r o a d e ca şi ele d e
t ă c u t e . L a p t e l e l o r p u t e r n i c n e face să b i r u i m f ă r ă lâncezeli n i c i l u p t e n e s i g u r e întâile
g r e u t ă ţ i a l e vieţii; totuşi ieşim din p e ş t e r i imaii t â r z i u d e c â t voi, d i n leagăn. Căci p r i n ­
t r e noi e r ă s p â n d i t ă c r e d i n ţ a că e b i n e să fereşti şi s ă î n v ă i u e ş t i cele dintâi v r e m u r i
ale fiinţei, ca zile p l i n e de zei. C r e ş t e r e a m i se î m p l i n i m a i t o a t ă î n u m b r e l e u n d e m ă
n ă s c u s e m . A d â n c u l locuinţii se g ă s e a a t â t de d e p a r t e î n créerai m u n t e l u i că in'aşi fi
ş t i u t încotro se află ieşirea, dacă v â n t u r i l e cotind c â t e o d a t ă p r i n d e s c h i d e r e a ei, n ' a r
fi a s v â r l i t acolo r ă c o a r e şi n e a ş t e p t a t e turfourări. C â t e o d a t ă iar, m a i c ă m e a s e întorcea,
î m p r e s u r a t ă d e m i r e a s m a văilor s a u r â u r i n d de a p e l e c e le cerceta. Şi a c e s t e r e v e n i r i
ale ei, f ă r ă să-îmi povestească nici c â n d d e albia şi d e f i r u l gârlelor, d a r u r m ă r i t ă î n c ă
de d u h u r i l e ilar, î m i nelinişteau m i n ţ i l e şi î n t ă r â t a t m ă î m b o l d e a u s ă ' m i c u t r e e r u m ­
brele. C e s u n t o a r e — î m i s p u n e a m — a c e l e lumi d i n afară u n d e m a i c ă m e a îşi m â n ă
a v â n t u l , şi ce d o m n e ş t e o a r e acolo a ş a d e p u t e r n i c ca să m i - o c h e m e l a ele m e r e u ?
Şi c e se p e t r e c e acolo a t â t d e p o t r i v n i c î n c â t e a să revie zilnic tot cu alte simţiri?
Maică m e a se întorcea, c â n d î n s u f l e ţ i t ă a d â n c d e b u c u r i e , c â n d jalnică şi t â r î n d u - s e ,
p a r c ă r ă n i t ă . B u c u r i a ce a d u c e a i s e î n t i p ă r e a de d e p a r t e î n v r e - o t r ă s ă t u r ă a m e r ­
sului şi i s e r ă s p â n d e a d i n p r i v i r i . Ii r e s i m ţ e a m î m p ă r t ă ş i r i l e c u î n t r e a g a fiinţă; d a r şi
m a i m u l t m ă c u p r i n d e a u lâncezelile ei, I n d e m n â n d u - m ă şi m a i a f u n d î n t o a t e p r e s u -

407
p u n e r i l e m i n ţ i i . I n clipele acelea m ă î n g r i j o r a u p u t e r i l e , recunoşteam, î n ele o v l a g ă
m e n i t ă s ă n u r ă m â n ă s i n g u r a t i c ă şi, p o r n i n d fie s ă - m i s c u t u r b r a ţ e l e , fie să-md î n ­
m u l ţ e s c g o a n a p r i n u m b r e l e l a r g i ale p e ş t e r i i , m ă s t r ă d u i a m să d e s c o p ă r î n l o v i t u r i l e
d a t e p r i n gol şi î n a v â n t u l g a l o p u l u i , ţ e l u l c ă t r e c a r e m ă î n d r e p t a m şi m ă r ă p e a u î n
fugă copitele... De-iatunci m i - a m î n o d a t b r a ţ e l e d e b u s t u l C e n t a u r i l o r , şi d e t r u p u l
eroilor şi ide t r u n c h i u l s t e j a r i l o r ; m a n i l e smi-au î n c e r c a t s t â n c i l e şi a p e l e , p l a n t e l e f ă r ă
n u m ă r şi c e l e m a i u ş o a r e adieri ale v ă z d u h u l u i , căci m i l e ridic î n l i n i ş t e a n o p ţ i l o r
o a r b e c a să p r i n d ă s u f l ă r i l e şi d i n v e s t i r i l e l o r s ă - m i p r o o r o c e a s c ă d r u m u l . P r i v e ş t e - m i
picioarele, o M e l a m p o s , ce t o c i t e s u n t ! Şi c u t o a t ă g h i a ţ a v â r s t e i m a i s i m t zile c â n d ,
sus p e culmi, în plină lumină, îmi duc i a r răscoalele tinereţii ca'n peşterile de odini­
o a r ă şi îmi 'înalţ b r a ţ e l e şi î m i a d u n t o a t e r ă m ă ş i ţ e l e iuţelii, g o n i n d p a r c ă a c e l a ş ţ e l .
Acestor t u r b u r ă r i le u r m a u p e r â n d lungi lipsuri d e ori-ee încordare. Atunci
î n t r e a g a m e a fiinţă îşi c u n o ş t e a c r e ş t e r e a şi t r e p t e l e d e v i a ţ ă ce i se u r c a u î n t r u p .
P i e r z â n d d o r u l a v â n t u l u i şi s i h ă s t r i i î n t r ' o o d i h n ă d e s ă v â r ş i t ă , g u s t a m n e s c h i m b a t ă
b u n ă t a t e a zeilor c e s e r ă s p â n d e a î n m i n e . L i n i ş t e a şi u m b r e l e h o t ă r ă s c s i m ţ i r i i f a r ­
m e c u l t a i n i c a l vieţii. U m b r i r i c e locuiţi p r i n p e ş t e r i d e m u n ţ i , v o u ă v ă d a t o r e z î n g r i ­
jirile t ă c u t e şi tăinuita î n v ă ţ ă t u r ă c e m i - a h r ă n i t vlaga, s u b paza voastră a m g u s t a t
v i a ţ a î n t o a t ă l i m p e z i m e a şi aşa c u m îmi v e n e a d i n s â n u r i d e zei! C â n d c o b o r î i d i n
l ă c a ş u l v o s t r u l a l u m i n a zilei, m ă iclătinai f ă r ă s ă m ă î n c h i n -ei; c ă c i m ă -cuprinsese
n ă v a l n i c , î m b ă t â n d u - m ă c a u n vis funest d e o d a t ă r e v ă r s a t î n piept. î m i s i m ţ e a m fiinţa,
p â n ă a t u n c i a t â t d e t a r e şi d e l e g a t ă , c ă m i s e c u t r e m u r a -din t e m e l i i ş i -risipind a t â t e a
d i n ea, s o r t i t ă p a r c ă să s e d e s t r a m e î n v â n t .

O, M e l a m p o s , t u c e v r e i s ă c u n o ş t i v i a ţ a C e n t a u r i l o r , p r i n c e d o r i n ţ ă a zeilor a i
fost c ă l ă u z i t o a r e s p r e m i n e , c e l m a i b ă t r â n şi cel m a i p l i n d e j a l e d i n t r e toţi? E m u l t
d e c â n d n u m a i î n d e p l i n e s c n i m i c d i n t r a i u l lor. N u m a i p ă r ă s e s c p i s c u l d e m u n t e
u n d e m ' a u î n g r ă d i t anii. A s c u ţ i ş u l s ă g e ţ i l o r d e ' m i foloseşte, e d o a r să d e s r ă d ă c i n e z i e r ­
b u r i î n d ă r ă t n i c e ; l a c u r i l e l i n i ş t i t e încă m ă ştiu, d a r r â u r i l e m ' a u u i t a t . Ţi-oi s p u n e
câte ceva din tinereţe; d a r amintirile isvorîte dintr'o minte nesigură, se târăsc ca u n ­
d e l e u n e i l i b a ţ i i isgârcite s c ă p â n d d i n u r n ă s t r i c a t ă . Ţ i - a m d e s c o p e r i t l e s n e a n i i d i n t â i ,
m i - a u fost l i n i ş t e şi (desăvârşire; s i n g u r ă m ă a d ă p a s i m p l i t a t e a vieţii, l u c r u c e s e r e ţ i n e
şi îţi r e v i n e u ş o r . U n zeu, d e l-ai r u g a să-şi p o v e s t e a s c ă viaţa, a r s t r â n g e - o î n d o u ă
v o r b e , o, M e l a m p o s !

M i - a m m i s t u i t t i n e r e ţ e a i u t e şi n ă v a l n i c . T r ă i a m d i n m i ş c ă r i şi n u - ş i g ă s e a u
h o t a r p a ş i i m e i . I n m â n d r i a slobodă a p u t e r i l o r , r ă t ă c e a m r e v ă r s â n d u - m ă p r e t u t i n d e n i
p r i n p u s t i e t ă ţ i . î n t r ' o zi u r m â n d o v a l e u n d e r a r s e î n c u m e t ă C e n t a u r i i , d e s c o p e r i i u n
om, c e m e r g e a a l ă t u r i c u r â u l p e m a l u l d i m p o t r i v ă . E r a î n t â i u l c e ' m i lovea p r i v i r i l e ,
l - a m d i s p r e ţ u i t . I a t ă cel m u l t , m i - a m s p u s , j u m ă t a t e a fiinţei m e l e ! C â t d e s c u r ţ i î i s u n t
p a ş i i ş i u m b l e t u l c â t d e g r e o i ! Ochii s ă i p a r c ă m ă s o a r ă cu j a l e s p a ţ i u l . F ă r ă îndoială,
i a t ă u n C e n t a u r r ă s t u r n a t de zei, silit de -dânşii să s e t â r ş e a s c ă astfel.

A d e s e a îmi o d i h n e a m zile d e s b u c i u m î n alvia r â u r i l o r . O j u m ă t a t e d i n m i n e ,

a s c u n s ă s u b a p e , se s b ă t e a s p r e a l e b i r u i , p e c â n d c e a l a l t ă s e r i d i c a liniştită şi î m i
p u r t a l e n e ş b r a ţ e l e s u s p e s t e v a l u r i . M ă d ă r u i a m astfel u n d e l o r , r ă p i t de ş u v o i u l c e
m ă m â n a în d e p ă r t ă r i , d u c â n d u i m ă s ă l b a t i c oaspe d i n m a l î n m a l vrăjit. iDe c â t e o r i ,
s u r p r i n s ide -noapte, m'am u r m a t firul a p e i s u b u m b r e l e c e s e r ă s p â n d e a u , d e p u n â n d
p e f u n d u r i d e văi, i n f l u e n ţ a n o c t u r n ă a zeilor! T r a i u l m e u s b u r d a i n i c mi Se p o t o l e a

408
a t u n c i şi mu'mi lăsa d e cât o u ş o a r ă a d i e r e d e v i a ţ ă r ă s p â n d i t ă î n aceeaş m ă s u r ă p r i n
t o a t ă ifiinţa ca lucirile zeiţei, c e c u t r e e r ă nopţile, p e a p e l e u n d e î n o t a m . O, M e l a m p o s ,
b ă t r â n e ţ e a îmi d u c e jalea r â u r i l o r ; paşnice cele mai m u l t e şi m o n o t o n e , ele îşi u r ­
m e a z ă s o a r t a m a i c a l m d e c â t C e n t a u r i i , şi c u o î n ţ e l e p c i u n e m a i b i n e f ă c ă t o a r e d e c â t
c u m i n ţ e n i a d e o m . C â n d m ă iveam din s â n u l lor, m ă u r m ă r e a u c u d a r u r i zile întregi
şi m i se t r ă g e a u înapoi încet, ca m i r e s m e .

U n n e a s t â m p ă r s ă l b a t i c şi orb î m i s t ă p â n e a paşii. I n m i j l o c u l g o a n e l o r celor

rhai n ă b ă d ă i o a s e , îmi se î n t â m p l a s ă - m i frâng d e o d a t ă g a l o p u l , ca şi c â n d o p r ă p a s t i e ,
mi s'ar fi c ă s c a t l a p i c i o a r e s a u u n zeu m i s'ar fi ivit d r e p t î n faţă. î n c r e m e n i r i l e n e a ş ­
t e p t a t e m ă făceau s ă - m i r e s i m t viaţa t u r b u r a t ă t o a t ă d e a v â n t ă r i l e î n care m ă a f l a m .
P e v r e m u r i a m t ă i a t î n codri r a m u r i ; î n goană le î n ă l ţ ă m d e a s u p r a c a p u l u i ; i u ţ e a l a
fugii o p r e a m i ş c a r e a frunzişului, ce n u m a i da decât u n f r e a m ă t uşor; d a r la cel mai
s c u r t p o p a s , v â n t u l şi c u t r e m u r a r e a s t ă p â n e a u iar r a m u l , care-işi r e l u a firul şoptirilor
sale. L a fel v i a ţ a , la s t ă v i l i r e a b r u s c ă a n a v a l e l o r d e s f r â n a t e c e le r e p e z e a m p r i n văi,
îmi f r e m ă t a î n tot t r u p u l . O a u z e a m clocotind şi gonind, i a r focul, a p r i n s de i u ţ e a l a
d r u m u r i l o r s t r ă b ă t u t e , imi^se rostogolea î n m i n e . T r u p u l însufleţit î m i s t ă p â n e a l u p ­
t â n d v a l u r i l e ce-1 l o v e a u d i n n ă u n t r u , şi g u s t a î n acele furtuni v o l u p t a t e a cunoscută
d o a r d e m a l u r i l e m ă r i i , de a c u p r i n d e , fără a p i e r d e d i n ea nimic, o v i a ţ ă î n t ă r â t a t ă ,
ajunsă la c u l m e . I n t i m p c e e u c u f r u n t e a î n t i n s ă v â n t u l u i c e - m i a d u c e a răcoarea, p r i ­
v e a m v â r f u l m u n ţ i l o r î n d e p ă r t a ţ i , copacii de p e ţ ă r m u r i şi a p e l e d i n r â u r i , a c e s t e a p u r ­
t a t e în c u r g e r e înceată, aceia l e g a ţ i d e p ă m â n t şi mişcători d o a r p r i n c r e n g i l e s u p u s e
c u s u s p i n e la s u f l a r e a v ă z d u h u l u i . „ E u singur, î m i s p u n e a m , a m m i ş c a r e a slobodă, ş i ' m i
p o r t d u p ă p l a c viaţa p r i n t o t î n t i n s u l văilor. S u n t m a i fericit c a p â r a e i e r e p e z i c e cad
d i n m u n ţ i apre a n u s e m a i s u i v r e - o d a t ă . D u d u i t u l copitei m e l e e mai m â n d r u ca
p l â n g e r i l e codrilor şi ca m u r m u r u l u n d e i ; e r ă s u n e t u l C e n t a u r u l u i r ă t ă c i t o r , ce s i n g u r
îşi e c ă l ă u z ă " . Astfel p e c â n d şoldurile m e l e repezite se b u c u r a u de b e ţ i a iuţelii, î i
s i m ţ e a m m a i s u s trufia şi, î n t o r c â n d u - m i c a p u l , m ă o p r e a m u n t i m p s ă - m i privesc
crupa fumegândă.

T i n e r e ţ e a e la fel c u p ă d u r i l e î n v e r z i t e î n z b u c i u m d e v â n t u r i : v ă l u r e a z ă î n
t o a t e p ă r ţ i l e b o g a t e l e d a r u r i ale vieţii şi p u r u r i u n m u r m u r a d â n c îi s t ă p â n e ş t e f r u n ­
zişul. T r ă i n d c u d ă r u i r e a r â u r i l o r , r e s p i r â n d m e r e u p e Cybela, î n alvii de v ă i s a u p e
piscuri, m ă s ă l t a p r e t u t i n d e n i o v i a ţ ă o a r b ă şi n ă p u s t i t ă . D a r c â n d n o a p t e a , p l i n ă de
liniştea zeilor, m ă găsea p e p o a l e l e m u n ţ i l o r , e a m ă î n d r u m a la g u r ă d e p e ş t e r i şi
acolo m ă î m p ă c a p r e c u m potoleşte v a l u r i l e m ă r i i , l ă s â n d să m a i d ă i n u i e î n m i n e u ş o a r e
u n d u i r i ce î n d e p ă r t a u s o m n u l fără s ă - m i s p e r i e o d i h n a . C u l c a t p e p r a g u l sihăstriei
m e l e , c u t r u p u l v â r î t î n v ă g ă u n ă şi c u c a p u l s u b cer, u r m ă r e a m jocul u m b r e l o r . V i a ţ a
s t r ă i n ă , c e p e s t e zi m ă p ă t r u n s e s e , p i c u r a din m i n e s t r o p cu s t r o p , î n a p o i î n s â n u l p a ş ­
nic a l Cybelei, p r e c u m d u p ă o r u p e r e d e n o r i p i c ă t u r i l e ploii d e p e f r u n z e c a d şi se
u n e s c c u a p e l e c u r g ă t o a r e . S e s p u n e c ă zeii m a r i n i , c â n d înoptează, îşi p ă r ă s e s c p a l a ­
t e l e a d â n c i , şi a ş e z â n d u - s e p e stâncile ţ ă r m u l u i înaintat, îşi î n t i n d p r i v i r i l e p e s t e v a ­
luri. V e g h e a m l a fel, a v â n d la p i c i o a r e o î n t i n d e r e de v i a ţ ă a s e m e n i c u a ţ i p i r e a m ă r i i .
R e d a t fiinţei g r ă n i ţ a t e şi întregi, m i s e p ă r e a că t o c m a i m ă n ă s c u s e m , şi că ape a d â n c i
ce m ă zămisliseră în s â n u l lor, a b i a m ă l e p ă d a s e r ă sus p e m u n t e ca p e u n delfin u i t a t
pe iSirte d e t a l a z u l A m f i t r i t e i .
Privirile m i se d u c e a u slobode şi a j u n g e a u d e p ă r t ă r i l e cele m a i a f u n d e . Ca ţ ă r ­
m u r i p u r u r e a u d e , ş i r u r i d e m u n ţ i , p r i n asfinţit p ă s t r a u luciri n e ş t e r s e încă de u m b r e .

409
M a i s t ă r u i a u acolo sus, î n l u m i n i ş u r i p a l i d e , c u l m i goale şi c u r a t e . Acolo v e d e a m c o ­
b o r â n d c â n d p e z e u l Pan-, p u r u r i s i n g u r a t i c , c â n d c o r u l d i v i n i t ă ţ i l o r tainice, s a u t r e c â n d
v r e o N i m f ă din p ă d u r i , î m b ă t a t ă d e n o a p t e C â t e o d a t ă v u l t u r i i m u n t e l u i O l y m p s t r ă ­
b ă t e a u t ă r i a şi s e p i e r d e a u î n a f u n d de zodii ori p e s u b f r u n z ă p r o o r o c i t o a r e d e c o d r i .
D u h u l zeilor, c ă p ă t â n d s u f l a r e , p e n e a ş t e p t a t e t u r b u r a l i n i ş t e a stejarilor s t r ă v e c h i .

U r m ă r e ş t i î n ţ e l e p c i u n e a , o, M e l a m p o s , e a e ştiinţa v o i n ţ e i zeilor, şi t u p r i b e ­
g e ş t i p r i n t r e p o p o a r e c a ş i u n m u r i t o r r ă t ă c i t de s o a r t ă . P r i n locurile n o a s t r e se află
o p i a t r ă c a r e d e o atingi, d ă u n s u n e t a s e m e n e a c o a r d e l o r ce se f r â n g d e c â n t e c ; p o ­
vestesc o a m e n i i că Apolo, p e c â n d îşi m â n a t u r m a p r i n a s t e pustietăţi, o d i h n i n d u - ş i
lira p e p i a t r ă , îi lăsă a c e a m e l o d i e . O, M e l a m p o s , zeii r ă t ă c i t o r i ş i - a u p u s l i r a p e p i e t r e ;
d a r nici u n u l . . . nici u n u l n u şi-a u i t a t - o acolo. P e v r e m e a c â n d v e g h e a m î n p e ş t e r i , a m
c r e z u t c â t e o d a t ă că voiu s u r p r i n d e visele C y b e l e i a d o r m i t e , ş i că m a i c a zeilor, t r ă d a t ă
d e visări, o să m i l e d e s t ă i n u i e ; d a r n ' a m p r i n s a l t c e v a n i m i c d e c â t s u n e t e c e se t o p e a u
î n s u f l u l nopţii, sau v o r b e fără şir desluşit ca f r e a m ă t de r â u r i .

„O, M a c a r i e , — î m i s p u s e î n t r ' o b u n ă zi m a r e l e C h i r o n a c ă r u i b ă t r â n e ţ i le u r ­
m ă r e a m , — s u n t e m a m â n d o i C e n t a u r i d e m u n ţ i , d a r ce d e o s e b i t e n e s u n t obiceiurile!
O vezi, t o a t ă silinţa zilelor m e l e e ide a c ă u t a b u r u e n i , iar tu, eşti l a fel c u m u r i t o r i i ce,
c u l e g â n d p e a p e s a u î n c o d r i bticăţi d i n n a i u l f r â n t d e zeul P a n , l e - a u î n c e r c a t cu b u ­
zele. D e a t u n c i ei, i n s u f l â n d d i n r ă m ă ş i ţ e l e z e u l u i u n d u h n e î n f r â n a t s a u p o a t e c ă p ă ­
t â n d o tainică n e b u n i e , p ă t r u n d p r i n p u s t i e t ă ţ i , se a f u n d ă î n p ă d u r i , u r m ă r e s c apele,
s e î n f r ă ţ e s c cu m u n ţ i i , n e l i n i ş t i ţ i şi p u r t a ţ i d e u n i m b o l d n e c u n o s c u t . I e p e l e s ă l b a t i c e
d i n d e p ă r t a t a Scitic, î n c ă l e c a t e de v â n t u r i , n u s u n t m a i sperioase ca t i n e şi nici m a i c u
j a l e c â n d c r i v ă ţ u l le p ă r ă s e ş t e î n a m u r g . C a u ţ i oare zeii, o, M a c a r i e , obârşia o a m e n i l o r
şi a a n i m a l e l o r , s ă m â n ţ a focului obştesc? D a r b ă t r â n u l Ocean, p ă r i n t e l e t u t u r o r a , îşi
p ă s t r e a z ă î n c h i s e în s i n e t a i n e l e , şi N i m f e l e î n j u r u - i î n v â r t e s c c â n t â n d o v e ş n i c ă h o r ă
să a c o p e r e c u c o r u l l o r tot c e a r p u t e a s c ă p a b u z e l o r sale î n t r e d e s c h i s e d e s o m n : M u ­
r i t o r i i a u a j u n s u n e o r i să m i ş t e şi p e zei p r i n v i r t u t e şi p r i m i r ă d i n m â n a lor lira să
v r ă j e a s c ă n o r o a d e l e s a u s e m i n ţ e noi s p r e a le îmbogăţi, — d a r n i m i c d i n g u r a lor
neîndurată

„ I n t i n e r e ţ e a m e a Apolo m ' a .aplecat c ă t r e p l a n t e şi m ' a î n v ă ţ a t să l e r ă p e s c d i n

v i n e s e v e l e b i n e f ă c ă t o a r e . D e a t u n c i a m p ă s t r a t ou c r e d i n ţ ă l ă c a ş u l v a s t al m u n ţ i l o r ,
n e l i n i ş t i t d a r î n t o r c â n d u - n i ă m e r e u la c u l e s d e b u r u e n i şi î m p ă r ţ i n d leacurile d e s c o p e ­
r i t e î n e l e . Vezi t u , d e - a i c i p i s c u l p l e ş u v al m u n t e l u i Oeta? A l c h i d e 1-a d e s p u i a t ca să'şi
clădească r u g u l . O, M a c a r i e , semi-zeii, copiii zeilor, î n t i n d b l a n a leilor p e s t e r u g u r i
şi s e m i s t u i e s c p e c u l m e a c e a m a i î n a l t ă ! V e n i n u l p ă m â n t u l u i s p u r c ă s â n g e l e m o ş t e n i t
d e l a cei f ă r ă d e m o a r t e ! Şi noi, C e n t a u r i zămisliţi de c u t e z a r e a u n u i m u r i t o r d i n s â n
a l b d e n o u r ou c h i p d e zee, ce a j u t o r s ă a ş t e p t ă m oare d e la J u p i t e r , el c e n e - a lovit
cu t r ă s n e t p e p ă r i n t e l e s e m i n ţ i e i ? V u l t u r u l zeilor r u p e veşnic m ă r u n t a i e l e f a u r u l u i
ce-a z ă m i s l i t p e î n t â i u l o m . O, M a c a r i e , o a m e n i şi C e n t a u r i r e c u n o s c c a s t r ă m o ş i p e
acei c e a u r ă p i t p r i v i l e g i u l c e l o r f ă r ă de m o a r t e . Şi p o a t e c ă t o t c e s e mişcă î n afară d e
zei e d o a r u n f u r t i ş a g c a r e li s'a făcut, d o a r o f ă r â m ă u ş o a r ă d i n fiinţa lor r ă p i t ă d e ­
p a r t e , c a o s ă m â n ţ ă î m p i n s ă d e s u f l a r e a a t o t p u t e r n i c ă a soartei. S e s p u n e c ă E g e u ,
t a t ă l l u i T h e z e u , a s c u n s e s u b g r e u t a t e a u n e i stânci, la m a r g i n e a m ă r i i , a m i n t i r i şi
s e m n e d u p ă c a r e fiul s ă u să-şi p o a t ă î n t r ' o zi r e c u n o a ş t e n e a m u l . Z e i geloşi a u î n g r o -

410
p a t şi .ei u n d e v a m ă r t u r i a d e s p r e obârşia t u t u r o r a ; d a r la ţ ă r m u l c ă r u i O c e a n a u rosto­
golit p i a t r a c e l e acoperă, o, Macarie!"

I a t ă î n ţ e l e p c i u n e a la c a r e m ă r i d i c a m a r e l e Chiron! A j u n s I a v â r s t a d i n u r m ă ,
C e n t a u r u l l e g a î n m i n t e a sa sfaturile c e l e mai î n a l t e . T r u n c h i u l încă m â n d r u , i se c a m
tesla p e l â n g ă ş o l d u r i p e s t e c a r e , p r e d o m n i t o r , se apleca t o t u ş p u ţ i n , c a iun stejar m â h ­
nit ide v â n t u r i , i a r încă î n p u t e r e m e r s u - i a b i a de r e s i m ţ e a p i e r d e r e a anilor. P ă r e a că
m a i p ă s t r e a z ă r ă m ă ş i ţ e din n e m u r i r e a h ă r ă z i t ă lui p e v r e m u r i d e Apolo, d a r p e care
o înapoiase zeului de m u l t

I n c e m ă p r i v e ş t e , o, M e l a m p o s , c o b o r în b ă t r â n e ţ e liniştit c a şi a p u s u l zodiilor.
Mai p ă s t r e z încă destulă c u t e z a r e să a j u n g î n vârf d e s t â n c i şi acolo zăbovesc p r i v i n d
la norii sălbaticii şi sperioşi; s t a u şi m ă t o t u i t c u m r ă s a r d i n z a r e H y a d e l e ploioase,
P l e i a d e l e şi î n a l t u l Orion. D a r o recunosc, m ă î m p u ţ i n e z şi m ă p i e r d r e p e d e , c a o z ă ­
p a d ă p r i n s ă d e a p e , i a r î n c u r â n d m ă voiu d u c e să m ă fac u n a cu r â u r i l e ce se scurg
în sânul primitor al pământului.
 O N D I N E L E
DE

OLGA CABA

î n t r ' o n o a p t e caldă, cu l u n ă , m ' a m d u s să î n n o t î n l a r g . M a r e a e r a c a l d ă şi p u ­

ţin a g i t a t ă , r e s p i r a m o l c o m şi a d â n c î n j u r u l m e u , îşi d e s c h i d e a t o a t e c ă r ă r i l e şi se
lăsa d e s f ă c u t ă î n spice, s â n g e r â n d de r ă n i ce se î n c h e g a u î n d a t ă î n u r m a m e a , p r i m i ­
t o a r e şi caldă, n e s f â r ş i t ă ş i t o t u ş i s u p u s ă u n o r s i m p l e g e s t u r i d e m â n g â e r e î n c a r e se
t r a n s f o r m ă î n n o t u l a t u n c i c â n d ai r e u ş i t să p i p ă i a e v e a inima m ă r i i .
C â n d m â n g â i m a r e a , t e va m â n g â i a şi ea cu fiecare m i ş c a r e d i n t r u î n c e p u t , d a r
dacă t e s b a ţ i şi t e l u p ţ i î n c o n t r a ei, t e v a iovi şi te v a p i e r d e .
Ce u ş o r e să d o m i n i t o a t ă i m e n s i t a t e a şi ce s i m p l ă este cheia m a r i l o r c u c e r i r i !
I n n o a p t e a a c e e a m a r e a e r a c l a r ă şi s t r ă v e z i e d e l u n ă . P r i v i n d î n a d â n c u l apei,
n u r e u ş e a m sănmi r e c u n o s c m e m b r e l e , a ş a de albe şi s t r ă l u c i t o a r e p ă r e a u c u m p l u ­
t e a u p e s t e p r ă p a s t i a n e a g r ă , s c â n t e i a t ă d e s t e l e vii.
Şi î m i p a r e că m ă u r m ă r e ş t e cineva, din c â n d în c â n d s i m ţ e a m c u m s v â c n e ş t e
a p a î n u r m a m e a , a l t ă d a t ă s e ridica d i n a d â n c u r i , î n f a ţ a m e a , o u m b r ă — e r a u n
p e ş t e , o c r e a n g ă r ă t ă c i t ă , sau p o a t e , r e s t u r i l e u n e i corăbii lovite d e n a u f r a g i u ?
A m simţit a t i n g e r e a u n e i m â i n i p e u m ă r şi m i - a m î n t o r s c a p u l b u i m ă c i t ă . E r a
Ondina.
— N u t e s p e r i a — şopti e a z â m b i n d , l ă s â n d u - s e p e s p a t e , m â n g â i n d u - ş i p ă r u l
l u n g şi n e g r u , cu b r a ţ e l e a l b e r i d i c a t e î n arc f r u m o s . P a r c ă t o a t ă femeea e r a o h a r p ă ,
p l e t e l e îi e r a u corzile — î n j u r u l ei p l u t e a o l u m i n ă i n d e c i s ă , a r g i n t i e , ca l u c i u l s u a v
şi m o a l e d i n j u r u l p e r l e l o r sau o p a l u l G a l a c t e e i î n t r ' o n o a p t e de v a r ă .
— „ D ă - m i m â n a , n u - ţ i fie frică"...
M u l t ă v r e m e n u a m p u t u t p r i n d e î n ţ e l e s u l v o r b e l o r sale, u r m ă r i n d d o a r c a ­
d e n ţ a vocei c l a r e , c a r e n u a v e a n i m i c o m e n e s c , e r a a t â t d e l i m p e d e şi l i b e r ă de m o ­
d u l a ţ i a şi a m i n t i r e a o r i c ă r e i p a s i u n i p ă m â n t e ş t i , e r a ca vocea e l e m e n t e l o r , ca v â n t u l
s a u c â n t e c u l d e p a s ă r e , s a u clipocitul de v a l u r i , e r a oa u n clopot d e cristal l o v i t c u o
n u i a d e a r g i n t . C â n d a m î n ţ e l e s însă ce v r e a delà m i n e , îmi e r a frică, îmi e r a frică să

412
n u m ă duc d e p a r t e , la şipotul t ă i n u i t de ş a p t e orizonturi, acolo, u n d e i s v o r ă ş t e a c e a s t ă
voce n e u m a n ă şi u n d e , în f r ă m â n t ă r i l e scoicilor răscolite, a n i m a l u l m o a r e şi se n a s c
perlele.
— „ N u , n u plec cu tine. M i - e frig. L a noi e culesul viilor şi dealurile r ă s u n ă
i n j u r de c â n t e c u l culegătorilor. Mi-e d o r d e o cupă plină de m u s t cald şi dulce, m i - e
dor să m ă î n c u i b î n t r ' o clae d e fân, să p r i v e s c c e r u l şi să n u m ă g â n d e s c la nimica
a t u n c i când trestiile îşi î n c h i p u e că s u n t gurile flautului lui B a n şi s t r e c o a r ă v â n t u l
p r i n t o a t e potecile s o m n u l u i şi ale dorinţei. Vocea t a este ca v â n t u l c a r e n ' a fost t u r ­
n a t î n nici-fun f l u e r şi nici-o t r e s t i e . M i - e frică d e vocea ta. P r i v i r e a t a ieste l i m p e d e
şi rece şi n u o p o a t e limita nici s p a ţ i u l . M i - e frică d e ochii tăi. U n g h i i l e t a l e n u s u n t
u n g h i i : s u n t scoici de sidef. M i - e frică d e m â i n i l e t a l e .
D r u m u r i l e b ă t u t e de noi, ce ştii t u d e s p r e ele ? T u n u eşti femee, ai coadă de
p e ş t e . M i - e frică de t i n e " .
— „Să n u î n d r ă z n e ş t i să-îmi spui încă o d a t ă că a m coadă d e p e ş t e . V r e i să-mi
spui că m ă c o m p ă t i m e ş t i , t u c a r e t o a t ă v i a ţ a t a ai dorit n u m a i să a i coadă de peşte?
F r i c ă să n u - ţ i fie p e n t r u c ă e u n u p o t să t e r ă p e s c C â n d ai să ajungi la c a p ă t u l t u ­
t u r o r dorinţelor, t u s i n g u r ă a i să vii l a m i n e . A c u m n u eşti liberă încă ş i nici n u t e
p o t l u a decât p e n t r u a-ţi a r ă t a tot î n t i n s u l i m p e r i u l u i m e u . V r e i să vii cu m i n e ?".
S i m ţ e a m că tot ce s p u n e , e s t e logic. N u s e n s u l v o r b e l o r ei m ' a î n d u p l e c a t însă,
ci m o d u l a ţ i u n e a albă şi l i m p e d e a vocei sale stranii, a cărei m u z i c ă p l u t e a m u l t ă
v r e m e d e a s u p r a u n d e l o r , ca u n alt r â n d de u n d e argintii, ca s u s p i n u l unei h a r p e î n
spaţiul nemărginit.
— „Da, v i u cu tine, Ondina, p e n t r u c ă vocea t a m ă chiamă î n n e m ă r g i n i r e a u n d e
s e n a s c visele a l b e fără f o r m ă . î m i a m i n t e s c să fi auzit vocea t a de câte ori m ă
s i m ţ e a m p i e r d u t ă în faţa frumuseţii, de c â t e o r i clipa îmi p ă r e a p r e a î n a l t ă şi v i a ţ a
fără limită. Dincolo d e opalul ceţei şi v r a j a lunei, dincolo de c e r u l a d e m e n i t o r din
v i t r a i l - u r i l e p r o f u n d e , dincolo de m i r e a s m a florilor a s p i r a t ă a d â n c şi de c â n t e c u l v i o ­
rilor î n d e p ă r t a t e , a u z e a m vocea t a şi c h e m a r e a t a î n larg, d a r îmi era frică să te
u r m e z , î m i e r a frică să n u m ă p i e r d , să n u fiu s m u l s ă zilei ocrotitoare. T u n u ştii
delà ce d e p ă r t ă r i p o r n i m noi î n s p r e tine şi cât curaj t r e b u e să a v e m p e n t r u a lua
d r u m u l t ă u , d i n t r ' u n a din cele o s u t ă de p o r ţ i ale bucuriei. D u - m ă , O n d i n a , i u t e , a m
călcat p e s t e t e a m ă , ca p e s t e o p r ă p a s t i e p r o f u n d ă , d a r cu g u r i l e a p r o p i a t e , u i t e , s u n t
j
liberă, d u m ă acum, p â n ă n u r ă s a r e soarele şi n u se deschid t o a t e g â n d u r i l e d e e r i " .
I n t r e t i m p , l u n a apusese şi l u m i n a s c u t u r a t ă d e stele d e v e n e a t o t m a i palidă,
zarea s e u m p l u de luciri albe şi p e s t e u n d e l e d i n j u r u l n o s t r u , se l ă s a r ă pescăruşii.
Ibiza, cu t o a t e d e a l u r i l e şi t u r n u r i l e sale, se p i e r d u în u r m ă , g r ă d i n ă f e r m e ­
c a t ă a d ă p o s t i n d a t â t e a visuri streine, p e c a r e n u le voi m a i p u t e a c u n o a ş t e niciodată.
O n d i n a m ă luă de m â n ă şi n e - a m scufundat î m p r e u n ă î n m a r e . P e n t r u c ă ea
î n n o t a m u l t m a i r e p e d e d e c â t m i n e , continuă să m ă ţie d e m â n ă tot d r u m u l . M a r e a
se u m p l u î n j u r u l n o s t r u d e o l u m i n ă v e r d e , şi deasupra,. î n s u b ţ i e r e a apelor, soarele
juca în clătinarea reţelelor subţiri de aur. Ajunsesem într'o vale crescută cu tufe
d e m o d r e p o r ă şi n e - a m aşezat p u ţ i n p e n t r u c ă eu e r a m obosită şi O n d i n a voia să se
p i e p t e n e . N u m a i d e c â t se s t r â n s e s e r ă în j u r u l ei o m u l ţ i m e de peştişori de t o a t e
colorile. E a îi striga p e n u m e şi îi l u a î n p a l m ă , ca p e n i ş t e p o r u m b e i , m e d u z e l e i se
a ş e z a r ă p e u m ă r şi racii mici, rozi, i se î n c l e ş t a r ă î n p ă r , ca n i ş t e p i e p t e n i .
D e o d a t ă , apa d e a s u p r a n o a s t r ă se t u r b u r ă de u m b r e , voci şi r â s e t e se a p r o p i a r ă ,
şi în j u r u l nostru, p e t u f e l e de m â d r e p o r ă , se l ă s a r ă ondinele.
„ B u n ă d i m i n e a ţ a , O n d i n a ! U n d e - a i u m b l a t p â n ă a c u m ?".

*
 „ D e u n d e vii, O n d i n a ? U i t e , a m o b r ă ţ a r ă n o u ă de p e r l e !".
„ U i t e , a v e n i t o o n d i n ă d i n O c e a n u l Pacific. A r e p ă r u l v e r d e " .
„ D a r , p e n t r u n u m e l e lud D u m n e z e u ! — e x c l a m ă o ondină, îngrozită, a r ă t â n *
du-mtă p e m i n e — c i n e e a s t a ? U i t e , a r e p i c i o a r e ! C e g r o a z n i c ! "
A c u m t o a t e O n d i n e l e s'au s t r â n s î n juriul m e u şi m ă p r i v e a u f a s c i n a t e d e m i ­
r a r e şi groază. î m i a s c u n s e s e m picioarele c u m p u t e a m s u b t u f a p e c a r e ş e d e a m şi
m ă s i m ţ e a m f o a r t e s t i n g h e r i t ă . E l e a v e a u t o a t e cozi f r u m o a s e v e r z i - a r g i n t i i cu solzii
m u l t mai lueioşi decât solzii d e p e ş t e şi c u m m ă u i t a m la ele şi apoi la p i c i o a r e l e m e l e ,
î m i v e n e a să p l â n g de r u ş i n e şi d e necaz.
— „ D e ce ai p ă r u l s c u r t ? — m ă î n t r e b ă u n a din ele.
— „Ce e a s t a ?" — se i n t e r e s ă o a l t ă o n d i n ă , privindu-imi ceasul.
— „ E s t e u n ceas.
— „Ce însemnează „ceas" ?
— „ I n s t r u m e n t de m ă s u r a t t i m p u l " .
— „ D e c e t r e b u e să m a s o r i t i m p u l " ?
— „ P e n t r u c ă la n o i este de v â n z a r e " . -
— „ D a r ce b a t e aşa î n ă u n t r u " ?
— „Este inima timpului care bate".
T o a t e o n d i n e l e n ă v ă l i s e r ă a c u m a s u p r a m e a U n a m ă t r ă g e a d e picioare, a l t a
d e p ă r , a l t e l e iarăşi voiau să a u d ă c u m b a t e i n i m a t i m p u l u i . U n g u v i d e , p ă r â n d u - i - s e
că a t m o s f e r a d i n j u r u l m e u e u ş o r ostilă, m ă m u ş c ă de g e n u n c h i , d i n exces d e zel.
Ondina bătu din p a l m e :
— „ N u v ă este r u ş i n e , fetelor, să t r a t a ţ i î n a ş a fel p e u n oaspe a l m ă r i l o r ?
E u a m a d u s - o aici p e a c e a s t ă fiică de om şi cine m a i î n d r ă z n e ş t e să o necăjească, v a
a v e a d e - a f a c e c u m i n e . Şi ce dacă a r e picioare? P a r c ă voi n u v ă d a ţ i î n v â n t d u p ă
p e s c a r i şi m a r i n a r i , d e ş i fiecare d i n ei a r e p i c i o a r e " ?
O n d i n e l e se r e t r a s e r ă p u ţ i n , p ă r â n d că n u vor să discute d e s p r e u l t i m a a f i r m a ­
ţie, i a r g u v i d e l e i m p e r t i n e n t , c ă r u i a O n d i n a i-a t r a s o p a l m ă b i n e n e m e r i t ă , şi m a i
b i n e m e r i t a t ă , se r e t r a s e î n f u n d u l u n e i tufe, de u n d e n u se mai z ă r e a u d e c â t ochii
săi g a l b e n i , clipind stupizi şi speriaţi. C â n d a m p o r n i t - o d i n nou, o n d i n e l e n e u r m ă ­
r e a u delà o d e p ă r t a r e r e s p e c t u o a s ă , m a i întâi î n t ă c e r e , a p o i cu c â n t e c e a t â t de l i m ­
pezi şi s t r a n i i , î n c â t m ă c u p r i n s e o fericire a d â n c ă şi liniştită, c u m p l u t e a m î n a p a
v e r d e şi caldă, î m b i b a t ă de s o a r e , de muzică, l e g ă n a t ă la r ă s p â n t i a t u t u r o r v a l u r i l o r ,
acolo, u n d e îşi a r e r ă d ă c i n i l e î n c â l c i t e şi m o b i l e , f l u x u l .
S e a l ă t u r a r ă c o r t e g i u l u i n o s t r u p e ş t i de t o a t e colorile, u n i i vineţi, ca şi c a t i ­
feaua, cu p e t e albe, alţii roşii, cu a r i p i u ş o a r e ca v ă l u l , u r i a ş e b r o a ş t e ţ e s t o a s e a l b a s t r e
ca p o r ţ e l a n u l , p u r t a u o n d i n e p e s p i n a r e , c a r e îşi făceau t o a l e t a d e d i m i n e a ţ ă , î m p l e -
tindu-işi p e r l e şi flori î n p ă r . T o t c o r t e g i u l a c e s t a d e p e ş t i şi de o n d i n e n e - a î n t o v ă ­
r ă ş i t p â n ă c e - a m a j u n s la o v a s t ă c â m p i e c r e s c u t ă cu a l g e şi c r e n g i de coral.
O n d i n e l e îşi luiară r ă m a s b u n d e aici, î n c ă l e c â n d u n c u r e n t cald şi r e p e d e c a r e
c u r g e a p r i n m a r e ca u n r â u şi î n u r m a lor, p l e c ă t o t c o r t e g i u l de p e ş t i , d e raci şi
de broaşte.
A m r ă m a s s i n g u r e cu O n d i n a .
P â n ă a c u m , n o u t a t e a t u t u r o r l u c r u r i l o r p e c a r e le v ă z u s e m , veselia o n d i n e l o r ,
c â n t e c u l l o r şi c o n t i n u a l e g ă n a r e a lumii v e r z i şi a u r i i din j u r u l m e u , m ' a u ţ i n u t î n -
t r ' u n fel de fericită a i u r e a l ă , dincolo d e c a r e n u p u t e a m s ă - m i d a u s e a m a d e n i m i c .
I n clipa a c e a s t a însă, m ă s i m ţ e a m d e o d a t ă c u p r i n s ă d e friguri şi o s t r a n i e p r e s i m ţ i r e
m ă î n c r e m e n i s e p e loc.

414
 — „ V i n o " — spuse O n d i n a .
— „Nu, n u p o t " .
— „Da, a ş a este. I n faţa ta ai u n cimitir". ^
— „Şi în cimitirul acesta"...
— „In cimitirul acesta este pace. Şi ai să revezi p e c i n e v a " . -
— „Nu, nu v r e a u să ştiu. H a i să n e î n t o a r c e m " -
D a r m ă î n ş e l a s e m dacă îmi î n c h i p u i a m că pot să m ă î n t o r c tot aşa de uşor,
p r e c u m a m venit. U n c u r e n t rece şi p u t e r n i c îmi tăiase d r u m u l r e t r a g e r i i , ca u n g a r d
viu, î m p i n g â n d u - m ă tot mai î n ă u n t r u în cimitirul, u n d e în loc de cruci, se r i d i c a u
tufe de coral, şi în loc de sălcii, se l e g ă n a u alge.
P l u t i n d p e s t e u n r â n d nesfârşit de m o r ţ i , Ondina mă opri şi n e l ă s a r ă m în jos
p e o c r e a n g ă de coral.
— „Aici" —- î m i spuse încet. M u l t ă - m u l t ă v r e m e n u a m î n d r ă z n i t să-<mi ridic
m â i n i l e s t r â n s e peste ochi şi a m r ă m a s n e m i ş c a t ă , u n g h e m v i u de s p a i m ă şi d u r e r e .
Ş t i a m că s u n t a p r o a p e d e dânsul, d a r n u v r o i a m să cred, n u v r o i a m să-arii d a u s e a m a
d e acest l u c r u — l u p t a m cu m i n e î n s u m i p e n t r u a m a i p r e l u n g i această u l t i m ă clipă
d e n e s i g u r a n ţ ă , p e n t r u c ă ş t i a m că atunci, c â n d î m i voi ridica m â i n i l e d e p e ochi,
se v a sfârşi t o t u l . ,
I n u m b r a coralului, d o r m e a H a n s v o n Regensdorf.

— „Ondina, Ondina, e imposibil. H a n s von Regensdorf este î n W a l h a l l a . Joacă

z a r u r i cu Siegfried. L - a m v ă z u t cu ochii m e i !". * .... ' v

— ;,Ai visat n u m a i . H a n s d o a r m e şi visează că este î n W a l h a l l a . P â n ă c â n d va

sosi ceasul, voi n u vă v e ţ i p u t e a întâlni, decât n u m a i î n s o m n " .
— „Şi c â n d v a sosi ceasul ?".
O n d i n a zâmbi p u ţ i n :
— „ L a noi, t i m p u l n u este de vânzare"...
A t u n c i , m i - a m scos c e a s u l şi l - a m legat de coada u n u i p e ş t e . Plecă î n s p r e
nord-vest, î n c ă r c a t de această s t r a n i e p o v a r ă .

A m c u t r e e r a t cu O n d i n a t o a t e m ă r i l e .
A m fost î n O c e a n u l Pacific şi î n M a r e a î n g h e ţ a t ă d e nord, u n d e a m l u a t p a r t e
l a c o n c u r s u l a n u a l de î n n o t al focelor p o l a r e . A m vizitat depozitele de corăbii scu­
f u n d a t e d i n A t l a n t i c şi M a r e a E g e e şi a m i e r n a t p r i n m u l t e golfuri adânci, la a d ă ­
p o s t u l f u r t u n i l o r m a r i n e şi încălzite de golf-stream, s t a ţ i u n e u n d e îşi p e t r e c sezonul
d e i a r n ă ondinele b o g a t e . Aici, ele a u diferite a m u z a m e n t e : se u r c ă p â n ă a p r o a p e d e
s u p r a f a ţ ă şi suflă băşici d e a e r p r i n trestii lungi, s t a u de v o r b ă c u pescarii î n n o p ţ i l e
c u lună, s e i n t e r e s e a z ă de m e r s u l lumii, citesc ziare şi discută politică. Odată, o o n ­
dină capricioasă a r u g a t p e u n m a r i n a r să-i c u m p e r e o p ă l ă r i e şi coborî î n a d â n c u r i
c u o tocă d e v e l u r î m p o d o b i t ă c u p a n g l i c i şi p e n e . O s u m e d e n i e de p e ş t i se s t r â n s e ­
s e r ă în J u r u l ei şi f ă c u r ă a t â t a h a z d e p ă l ă r i e , încât o m u l ţ i m e d i n ei a u m u r i t d e
r â s . D e a t u n c i , p o r t u l p ă l ă r i i l o r a fost strict interzis, i a r o n d i n a cu p r i c i n a a fost m u ­
t a t ă în p e n i t e n c i a r î n O c e a n u l î n g h e ţ a t .
A m c ă l ă t o r i t c â n d înnotâttd, c â n d p e jos, î n nisipul fin şi r e c e în fundul în-

415
t u n e c a t al m ă r i i , s e r v i n d u - n e d e p e ş t i fosforescenţi î n loc d e l a n t e r n ă , a l t ă d a t ă n e
î m b a r c a m p e s p i n a r e a v r e u n u i r e c h i n p e n t r u o zi î n t r e a g ă .
C â n d a sosit o r a d e s p ă r ţ i r i i , O n d i n a îşi scoase d i n d e g e t u n i n e l v e c h i d e a r ­
gint, cu u n ametiist m i c , t ă i a t î n f o r m ă d e s t e a .
— „ I a i n e l u l a c e s t a şi d e c â t e ori vei a v e a o d o r i n ţ ă , î n v â r t e ş t e - 1 d e t r e i ori p e
d e g e t şi ce d o r e ş t i , se iva î m p l i n i . — A m a j u n s î n d ă r ă t l a Ibiza. R ă m â i ou b i n e ! "
B u i m ă c i t ă , a m eşit d i n m a r e p e m a l u l nisipos. Ochii mi se f ă c u r ă mici de p r e a
m u l t s o a r e şi p r e a m u l t azur, î m i p ă r e a c ă visez şi că a t â t a l u m i n ă n u p o a t e să e x i s t e
aevea.
A m s t a t cinci l u n i î n a d â n c u l m ă r i i .
1
I n Ibiza, e r a p r i m ă v a r ă ) .

1) F r a g m e n t d i n r o m a n u l „Castel î n Spania".

416
TERTET MAGIC
DE

VINTILĂ HORIA

E L E G I E

I n apa v e c h e stă castelu 'nchis

Ca ' n t r ' u n s e r t a r u i t a t d e m u l t aşa
Şi nici u n zgomot n ' a v e n i t d i n v i s
S ă ' n v i e v r e m e a , luciul să-i redea.

P r e a t r i s t e , frunzele nici n u m a i cad,

D e a s u p r a c e r u l t r e m u r ă î n somn,
I n o h i s ă ' n v e r d e liniştea-i d e b r a d
Şi m o a r t e a p e alei p r e a s i n g u r D o m n .

P e s t e fereşti obloanele s'au t r a s ,

Ca p e s t e ochi c â n d s o m n u - i p r e a a p r o a p e ;
In ziduri, ca u n c a r i u fără glas,
Clipeşte t i m p u l obosite pleoape.

Iubito, iată, la castel a p r i n s

O uşă d i n ţ â ţ â n i să c â n t e ' n c e t
Ş i ' n p a r c u l m o r t o v i a ţ ă s'a d e s p r i n s
Din pasul tău ritmat în menuet.

A fost o clipă s a u u n an a n i n s
Peste fantoma asta de cristal ?
Prea mare, amintirea a învins
Tăcutul parc, tăcutul timp, tăcutul val.

SIMFONIA V-a

S c u t u r ă - m i d e p e u m ă r frunzele grele,
G r e l e l e f r u n z e ale d e s t i n u l u i .
S e a r a aceasta aripa-işi c u l c ă
D e l â n g ă m i n e , p â n ă la stele.

41,7
U n d e - s i d u e orele l i n a lor t r e c e r e ?
U n d e bat îngerii'n talgerul lunii ?
Grelele frunze ale destinului
Unde se duc cu lăstunii ?

S c u t u r ă - m i d e p e u m ă r frunzele-aoeste,
Prea grele, p r e a galbene, p r e a triste parcă.
In t o a m n a asta, sfârşit de p o v e s t e ,
Visul s p r e a l t e t ă r â m u r i se ' m b r a c ă .

C â n t ă - m i i u b i t o d e s p r e vecie,
A/dună-mi c u ochii î n t i n s e l e ape,
Sărutul adu-1 tot m a i aproape ;
F ă - m ă să r â d î n t o a m n a p u s t i e
Ca p e - o p a i a ţ ă c u glas de h â r t i e
Şi'nchide-md d e s t i n u l s u b p l e o a p e

DESCÂNTEC

U n d e - i s u r â s u l albilor d i n ţ i ?
Verzilor ochi u n d e li-i c â n t u l ?
F l u e r p r e a cald, p e c a r e p o t e c i
Piciorul t ă u arde p ă m â n t u l ?

M â n a p r e a c l a r ă , cu u n g h i i p r e l u n g i ,
Muiate în vinul sângelui meu,
Fruntea aceasta — plecată spre lut
Strigată de cer — o cheamă mereu.

P ă r u l cu f l a m u r i , d e v u l p i şi d e t o a m n e ,
B r a ţ e l e g r e l e d e ' n t o a r c e r i şi d o r u r i ,
B r a ţ e l e grele, p ă r u l cu f l a m u r i
Unde veghează-obosite de sboruri ?

L u n a - i a p r o a p e , sânii d e p a r t e ,
N o r i f ă r ă p l o a e coboară p e p â n t e c ,
Coapsele n i m e n i n u le d e s p a r t e ,
Taina iubirii aşteaptă descântec.

T e c h e m aici ! T o c u ' n h â r t i e
E ca n u i a u a şi ca ulcica.
Vino i u b i t o ' n t ă c e r e a t â r z i e ,
T u r b u r ă - m i visul, î n t i n d e - m i a r i p a !

Viena, August 1941.

418
HANUL DINTRE PLOPI
DE

RADU BRATEŞ

S e ' n t â l n e s c potecile p ă d u r i i v e c h i
I n p o i a n a p l o p i l o r c u creste ude...
Azi l a h a n s ' a d u n ă fraţi şi r u d e
Şi d e ş a r t ă 'n u m b r ă cupele cu vin.

Lin c o b o a r ă p e f ă g a ş u r i p ă d u r e n e
F e t e m a r i , c u g u r a m i c ă şi cu ochi d e p e r u z e a .
C â n t e c u l se înfiripă-abia
Şi s t r e c o a r ă l a c r i m e p r i n gene.

D a r se'nşiră rotogol p e r e c h i
Şi s v â c n e ş t e ' n s a l t u r i repezi s â n u l plin '
Vinul curge din pocale vechi
Cu m i r e a z m ă t a r e d e p e l i n

Căci s ă r b ă t o r i m azi n u n t ă m a r e
I n poiana u n d e zările clipesc,
U n d e paserile s t o l u r i s e o p r e s c
S ă s ă r u t e p r u n d u l din izvoare.

S'ar p ă r e a că v r e m i l e d e m u l t
D i n î m p ă r ă ţ i a l u t u l u i învie...
S a r b ă t r â n i i ' n h o r ă şi t u m u l t
Şi s e s c h i m b ă j o e u ' n vijelie.

Astăzi h a n u l plopilor a d u n ă
S ă r b ă t o r i l e din v r e m u r i de poveste.
V i n u l e v ă p a i e şi furtună.
C u r g e ' n t r ' u n a şi 'ncă t o t m a i este.

4'9
— D o a m n e , fă să fie ziua l u n g ă ,
N o a p t e a şi m a i l u n g ă şi cu l u n ă !
C u m îşi mişcă p l o p i i f r u n z a ' n ciungă,
S u n ă doinele ' n p ă d u r e şi r ă s u n ă .

V e c h i n e c a z u r i se topesc î n ele,
Ş i - a l t e noi, şi d o r u r i vii şi j a l e .
Noaptea urcă scară p â n ' la stele
D e se suie c â n t e c u l a g a l e :

„ F o a i e v e r d e , fir d e iarbă nouă..."

Zorile a d u c m i r e a z m ă c r u d ă .
Şi se b e a c u p a t i m ă şi c i u d ă .
Vinu-d t o t m a i m u l t , d e p a r c ă p l o u ă .

Strigătele clatină fereastra,

P e când vântul le împrăştie 'n frunzare
S ă p t ă m â n i d e - a - r â n d u l d u p ă asta
H a n u l m a i r ă s u n ă de c â n t a r e . . .

420
 POMANA DRACULUI
DE

V. B E N E Ş

Soarele s c ă p ă t a s e în s e a r a aceea roşu şi m a r e . P ă r e a î n i m e n s i t a t e a l u i u n î n ­

t i n s d e foc. P ă d u r i l e d i n v a l e şi c u l m i l e fumurii delà orizont se legaseră î n t r e ele
p r i n t r ' o p â c l ă c a l d ă şi obositoare. I ţ i v e n e a să întorci c a p u l şi să p r i v e ş t i i a r b a v e r d e .
P e s t â n c a de s u b stejeriş, î n t r e d o u ă pietre, cu s p a t e l e r e z i m a t d e u n p e r e t e
d e stâncă, I v a n p r i v e a a p u s u l . I n ochi îi sclipeau doi sori mici, roşii şi t r i ş t i . P e f r u n t e
i se j u c a u p e t e colorate, i a r buzele p a r c ă le m u i a s e î n sânge. S e învelise î n p e l e r i n a
lui p â n ă la g â t ; îi e r a t e a m ă , ca şi c â n d l - a r fi p u t u t c u p r i n d e m a r e a d e foc.
S t ă t u p â n ă târziu, c â n d v ă z d u h u l p ă r e a de sticlă. D e d e p a r t e , d i n v a l e a în care
coborâse n o a p t e a , v e n e a p â n ă la el l ă t r a t d e câine şi glas d e om. A t u n c i i se făcu
t e a m ă . Ridică p r i v i r e a s p r e d r e a p t a , s p r e p o t e c a ce-1 a d u s e s e î n acel loc. N ' o m a i
zărea limpede, o bănuia doar după dâra fumurie.
C â n d porni s p r e casă se'neiudă. C u m d e î n t â r z i a s e a t â t a . P â n ă să a j u n g ă î n
oraş t r e b u i a să t r e a c ă p r i n t r ' o p ă d u r e l u n g ă şi lată. L u n a n u ieşise încă p e cer, şi-o
b e s n ă lipicioasă se'ncolăcea p e el. I u ţ i pasul, cunoştea d o a r d r u m u l ou t o a t e cotitu­
r i l e şi ascunzişurile lui. D e o d a t ă se opri, foşnea p ă d u r e a . P a r c ă se d e s m o r ţ e a u c r e n ­
gile, i a r frunzele c r e ş t e a u . P o c n e a u s c u r t şi m o a l e . D u p ă o clipă p o r n i d i n nou, d a r
frica i n t r a s e în ei.
I n t r ' u n târziu, î n c e p u să fluiere. N u mai vroia să-şi a u d ă paşii c u m r ă s u n ă p e
p ă m â n t u l u s c a t al potecii şi nici ecoul lor oare i se oferea î n u r e c h i î m p ă t r i t . D a r b u ­
zele i s e u s c a r ă r e p e d e , i a r c â n d v r u să le u d e cu limba, s i m ţ i p e ea r ă c o a r e a serii şi
se'nfioră.
T r e b u i să-şi î n e e t i n e z e p a s u l . D r u m u l u r c a , i a r g u l e r u l cămăşii i se lipise de
ceafă. S e opri iarăşi şi a s c u l t ă : d e u n d e v e n e a u oare t o a t e svoniurile acelea de
frământare ?
Şi m e r s e aşa, când m a i înfricat, c â n d m a i î n d r ă s n e ţ , p â n ă a j u n s e î n L i v a d a
c e r b u l u i . Acolo se opri din nou. C e r u l se vedea t u c i u r i u r e z i m a t de v â r f u r i l e s t e j a ­
rilor b ă t r â n i . I v a n s t ă t e a c a s u b o boltă. Răsuflă m a i u ş u r a t şi a v u c u r a j u l să p r i -

421
vească î m p r e j u r . D e u n d e v a s b u g h i o v i e t a t e . P r i n î n t u n e r e c îi b ă n u i f o r m a . L u n g ă
şi elastică. S t r â n s e c a p u l b ă ţ u l u i î n m â n ă , d a r u m b r a se p i e r d u p r e a r e p e d e .
Şi c u m s t a aşa şi se p r e g ă t e a să i n t r e iarăşi î n p ă d u r e , se auzi d e o d a t ă s t r i g a t
pe nume :
„ I v a n e !".
E r a o voce o m e n e a s c ă , p l ă c u t ă la a u z şi o a r e c u m hazlie.
I v a n r ă m a s e cu u n picior î n a i n t e , cu a l t u l î n d ă r ă t , c'o m â n ă s p r e s p a t e , cu
cealaltă, cea cu b ă ţ u l , î n faţă. î n m ă r m u r i s e p ă ş i n d . C a p u l şi-1 s i m ţ e a g r e u , p e - u n g â t
ţ e a p ă n . Şi r ă m a s e aşa...
„ I v a n e !" r e p e t ă aoelaş glas
I v a n s e simţi p u ţ i n m a i b i n e . P r e a e r a vocea s e n i n ă şi p r e a - 1 c h e m a p r i e t e n e ş t e .
C h e m a r e a v e n e a d i n s t â n g a lui, c h i a r delà m a r g i n e a p ă d u r i i . î n t o a r s e t o t u ş i cu g r o a z ă
c a p u l . P a r c ă auzi că-i s c â r ţ i e g â t u l . T r u p u l însă r ă m ă s e s e aşa, î n t i n s , cu p a s u l î n a i n t e .
N u z ă r i n i m i c şi-i fu m a i m u l t necaz, p e n t r u că tocmai î n t r a c o l o locul e r a mai l u ­
m i n a t . Şi c h i a r d i n a c e l n i m i c , s e auzi d i n n o u c h e m a t :
„ I v a n e !".
D e d a t a a c e a s t a n u m a i p u t u r ă b d a , s t r i g ă d e se s p e r i e s i n g u r ca de-<un g l a s
s t r ă i n şi s p a r t :
„ C i n e - i acolo ?".
O clipă n u r ă s p u n s e n i m e n i , apoi ca o p l e a s n a îl lovi î n u r e c h i :
„ D r a c u l !".
L u i I v a n îi veni să râdă, d a r p r e a - ş i s p u s e s e n u m e l e serios şi s i m ţ e a el b i n e ,
n u ş t i u c u m , că n u e r a o g l u m ă , că e r a c h i a r D r a c u l c e l care-ll strigase. C e p u t e a
I v a n , r ă t ă c i t n o a p t e a î n p ă d u r e , să r ă s p u n d ă D r a c u l u i ? T e a m a îi t r e c u s e p e n e s i m ­
ţ i t e , r e p e d e , ca u n a b u r .
„ C e vrei cu m i n e ?" r ă s p u n s e I v a n m a i m o a l e şi m a i î n g ă d u i t o r .
„ V i n o p u ţ i n încoace, v r e a u să s t ă m d e v o r b ă " .
Aşa d a r , el, I v a n , e r a poftit de D r a c să s t e a de v o r b ă . Şi u n d e ? I n mijloc d e
pădure, p e - u n întunerec de nu-ţi v e d e a i v â r f u l g h e t e i . T o t u ş i se duse, încet, n u d i n
t e a m ă , d a r aşa, ca şi c â n d s'ar p ă r e a că se p l i m b ă .
M e r s e p â n ă la m a r g i n e a p ă d u r i i , p â n ă l a p r i m u l copac şi a t u n c i s e o p r i . S e
u i t ă ş i ' n t r ' o p a r t e , şi'n alta, d a r n u desluşi n i m i c . D a r de d u p ă u n copac a p ă r u D r a c u l .
E r a c h i a r aşa c u m Ş H I î n c h i p u i s e I v a n . M a i î n t â i u n e g r u , apoi p ă r o s , î n loc de
p i c i o a r e d e o m a v e a copite, c u m â i n i l u n g i , c u b r a ţ e tot oacheşe, c u ochii sclipitori şi
cu c o a d ă . O coadă l u n g ă , c u m o ţ la vârf.
C u m îl zări, I v a n mai făcu c â ţ i v a p a ş i s p r e el, î n c â t îi s i m ţ i şi r ă s u f l a r e a . D a r
n u - i plăcu. Dracul mâncase usturai.
„Ei, ce-ai cu m i n e !" î n t r e b ă I v a n m â n i o s .
A s c u l t ă I v a n e , n u fii s u p ă r a t că t e - a m o p r i t d i n d r u m , d a r v r e a u s ă - ţ i m u l ­
ţumesc...".
„ T u m i e ? D a r p e n t r u ce ? " î n c e r c ă I v a n să s e a p e r e .
„ A i u i t a t I v a n e , a ş a s u n t e ţ i voi poeţii, n u m i - a i î n c h i n a t t u m i e o poezie? O
poezie p e c a r e - a i p u b l i c a t - o î n l u n a t r e c u t ă şi p e c a r e ai î n t i t u l a t - o „Ochii D r a c u l u i ? "
A t u n c i I v a n ş i - a d u s e a m i n t e . I n t r ' a d e v ă r , p u b l i c a s e c'o l u n ă î n a i n t e o poezie î n
oare a d u c e a D r a c u l u i t o a t e l a u d e l e . B a m a i m u l t , la u r m ă , î n u l t i m u l v e r s , îl invocase,
îl .rugase să inse a r a t e şi l u i odată, „cu ochii tăi d e foc şi coada p ă m ă t u f " .
D r a c u l , ca şi c â n d îi ghici g â n d u l , c o n t i n u ă :
„ D o a r t u a i v r u t să m ă vezi; a c u m a s u n t aici, ţ i - a m î m p l i n i t d o r i n ţ a " .

422
 „ B i n e " , şi I v a n se opri. I - a r fi zis „ D o m n u l e D r a c " d a r s i m ţ i c ă n u se p o t r i v e ş t e ,
„ B i n e D r a c u l e , t e - a m v r u t , t e a m , d a r g r ă b e ş t e , v r e a u să plec m a i r e p e d e s p r e casă,
î n s e a r a a s t a voiu m a i scrie o poezie".
„ U i t e ce, m i e n u - m i p l a c o a m e n i i grăbiţi şi de altfel nici n u t e pricep, slujbă
n'ai, m â i n e n u t e - a ş t e a p t ă nicio condică de p r e z e n ţ ă , dece să goneşti a ş a s p r e casă?
N u vezi că e ş t i leoarcă d e n ă d u ş e a l ă ? Stai p u ţ i n aici, p e b u t u r u g a a s t a " şi-i a r ă t ă u n
ciot, „ o d i h n e ş t e - t e p u ţ i n şi apoi m a i s t ă m d e v o r b ă " .
I v a n ascultă c u m i n t e , d a r p e ciot n u s e aşeză, e r a a s c u ţ i t c a o ţ e a p ă . S e t r â n t i
p e i a r b ă şi c u ' n gest l a r g pofti şi p e D r a c să facă la fel. D r a c u l se aşeză t u r c e ş t e , cu
m â i n i l e încolăcite d u p ă g e n u n c h i şi c u coada lăsată p e p ă m â n t , î n t r ' o p a r t e .
„ H a i ! s p u n e - m i a c u m a ce v r e i ? " se r ă s t i I v a n .
„Ascultă, m ă băiete, d e c e t e t r e c i t u c u firea? Dece-ţi strici s ă n ă t a t e a de p o ­
m a n ă . N u vezi ce n o a p t e frumoasă, u i t e colo r ă s a r e luna, p ă d u r e a e caldă ca o î m b r ă ­
ţ i ş a r e şi apoi... c u m i n e n u t e m a i î n t â l n e ş t i altă d a t ă " .
I v a n se î m b u n a , s i m ţ i şi el, că o î n t â l n i r e c u D r a c u l n u - i u n l u c r u d e d i s p r e ­
ţ u i t , îşi făcea c h i a r p l a n u r i , ce p a g i n i t u r b u r ă t o a r e v a p u t e a scrie d e s p r e a c e a s t ă e x ­
t r a o r d i n a r ă convorbire.
D r a c u l morfolea î n t r e b u z e u n fir de i a r b ă p e care-1 culesese d e l â n g ă el. P r i ­
virea îi e r a a ţ i n t i t ă a s u p r a lui Ivan, i a r v â r f u l cozii se mişca l e n e ş p r i n i a r b ă .
„ M ă I v a n e " î n c e p u D r a c u l „ n u ţi s e p a r e ţie că l u m e a a s t a n u - i b i n e o r â n d u i t ă ? "
„Ba, dece, eu găsesc că-i p r e a b i n e ! "
„Vezi, p e imine m ă s u p ă r ă oamenii ăştia ai tăi, d r e p t îţi s p u n , s u n t lipsiţi de
o b r a z . N ' a u nicio ruşine şi m i n t , d e 'mghiaţă a p e l e " .
I v a n se p u s e p e r â s de r ă s u n ă p ă d u r e a .
„ B i n e D r a c u l e , d a r tocmai t u să t e superi că's o a m e n i i a ş a c u m s u n t ? "
Ş i d u p ă o clipă d e g â n d i r e :
„Tocmai tu, care-d ispiteşti la fiecare p a s ? "
„Da, aşa este, d a r n u m n a m î n c h i p u i t niciodată că's aşa d e proşti, m ă ierţi, t e
rog, î n c â t să-i p o t duce a t â t d e uşor. N u vezi t u , că p â n ă şi cel m a i serios o m c a d e d e
rămâi surprins?"
„Cade, cade, fiindcă eşti t u şiret".
„Ei, aşi! Şiret! O m u l a r e doar la î n d e m â n ă j u d e c a t a lui, p u t e r e a d e - a alege î n t r e
b i n e şi r ă u . C u m s u n t e u î n t r ' o aşa s i t u a ţ i e şiret? Şi apoi, voi o a m e n i i aveţi toţi o m i n t e
a g e r ă şi s ă n ă t o a s ă . N u ştii t u I v a n e , câţi î m i t r a g şi m i e chiulul. S u f e r şi eu destul; d a r
m a r e a m e a b u c u r i e este, că t o t u ş i m u ş t e r i i mei cresc şi mai ales, cuceririle d e oameni
aleşi m ă u m p l u d e fericire, p a r c ă - m i creşte coada la fiecare n o u ă i s b â n d ă " .
I v a n s e u i t ă speriat la coada D r a c u l u i c a r e se m i ş c a p r i n i a r b ă c a u n ş a r p e . S e
îngrozi l a g â n d u l c ' a r p u t e a - o v e d e a crescând, aşa, din senin.
S e trezi în Ivan, p e n e a ş t e p t a t e o c u r i o z i t a t e care-1 r o d e a de m u l t . V r u să se
folosească acuma, era d o a r clipa cea mai prielnică.
„ S p u n e - m i t e rog, ce faci t u cu toţi aceia p e care-i cucereşti şi's ai t ă i ? "
„ H m ! " făcu D r a c u l , o a r e c u m p l i n de i m p o r t a n ţ ă şi î n g â m f a r e . „E g r e u s ă - ţ i
spun, m a i c u r â n d ţi-aşi a r ă t a " .
I v a n se'ngrozi, se sculă s p e r i a t î n picioare şi v r u să fugă. D r a c u l însă m a i i u t e ,
se aşeză î n faţa lui şi c'o faţă z â m b i t o a r e îl r u g ă să stea, că n u - i n i m i c d e groază î n ce
v a v e d e a şi că n u ' s l u c r u r i noi nici c h i a r p e n t r u I v a n .
L i n g u ş i r e a p l ă c u t ă , ca o b ă u t u r ă caldă ce-ţi i n t r ă î n t r u p u l î n g h e ţ a t , îl c u c e r i
pe Ivan.

423
 Şi p o r n i r ă : D r a c u l m e r g e a d e - a s t â n g a , I v a n la d r e a p t a .
O l u a r ă d e a d r e p t u l c ă t r e i n i m a p ă d u r i i . I n t u n e r e c u l e r a a t â t de m a r e că d e n u
l - a r fi c o n d u s D r a c u l , d e s i g u r că I v a n s'ar fi lovit d e fiecare copac. D a r , p e s e m n e , că
D r a c u l c u n o ş t e a b i n e d r u m u l . T e m i r i p e u n d e cotea, p e u n d e se pitea, p e s t e ce t r u n c h i
c ă z u t sărea, de a v e a î n faţă t o t cale deschisă. C u t o a t e a c e s t e a I v a n s i m ţ e a că p ă d u r e a
e s t e t o t m a i deasă. U m b r e l e m a r i şi n e g r e se s t r â n g e a u t o t m a i m u l t î n j u r u l lui. R ă ­
sufla g r e u , p a r e ă - i s t ă t e a u p e p i e p t t o a t e n e g u r i l e acelea u m e d e şi r e c i .
Şi I v a n î n c e p u să î n ţ e l e a g ă , nici el n u ş t i a c u m , că s e d e p ă r t e a z ă t o t m a i m u l t
de d r u m u l lui. C e v a îi s p u n e a , î n a d â n c u l sufletului, c ă s e a f u n d ă t o t m a i m u l t î n t r ' o
lume necunoscută.
Şi e r a I v a n a t â t de a d â n c i t î n g â n d u r i că şi u i t a s e a p r o a p e c ă - i c u D r a c u l a l ă ­
t u r i . P o a t e d i n î n t â m p l a r e , p o a t e d i n a d i n s , D r a c u l îl lovi c u c o a d a p e s t e s p a t e , d e sări
I v a n ca a r s .
„Ce-i I v a n e ? " î n t r e b ă D r a c u l cu a e r u l n e v i n o v a t .
„ N u ş t i u c e m ' a lovit î n s p a t e " s p u s e I v a n cu vocea s u g r u m a t ă d e s p a i m ă .
„ Ţ i s'a p ă r u t n u m a i I v a n e s a u o fi fost v r e o c r a c ă " .
D a r I v a n v e d e a b i n e că p e u n d e m e r g n u m a i s u n t copaci. T r e c e a u p r i n t r e s t â n c i
p r ă v ă l i t e de se p ă r e a că n u este p e p ă m â n t u n astfel de loc, a t â t de s ă l b a t e c şi d e n e ­
m a i v ă z u t . D r a c u l s ă r e a p e s t e stânci ca o m a i m u ţ ă . S e m i r a şi I v a n c u m d e se p o a t e
ţ i n e d u p ă D r a c , şi c u m de-1 a j u t ă f i r a v e l e lui m â i n i şi p i c i o a r e l a s ă r i t u r i c u m n u - ş i
î n c h i p u i s e niciodată că v a a j u n g e să facă
D e o d a t ă s e t r e z i I v a n , că a l ă t u r i c u D r a c u l , se c a ţ ă r ă p e - u n p e r e t e de s t â n c i
d r e p t , d e se a p l e c a să c a d ă . F ă c e a I v a n n i ş t e s ă r i t u r i e a de v e v e r i ţ ă . S e mişca a t â t de
r e p e d e că nici n u s e m a i p u t e a g â n d i la c e face. D a r î n t r ' o clipă v r u s ă p r i v e a s c ă î n a ­
poi, s i m ţ e a el n e v o i a să v a d ă calea p e c a r e - o făcuse. D r a c u l însă, p a r c ă - ! simţise, ş i 4
şi lovi c u p ă m ă t u f u l cozii d r e p t p e s t e n a s .
„ I a r t ă - m ă I v a n e , d a r u n e o r i nici eu n u m a i ştiu ce să fac cu coada a s t a ! "
Şi I v a n n u - ş i m a i p u t u d a b i n e s e a m a ce face şi p e u n d e m e r g e . Aici se t â r a p e
b r â n e î u , aici se c ă ţ ă r a , aici s ă r e a p e s t e o apă, aici s e a v â n t a p e s t e o p r ă p a s t i e . D a r n u
făcu nici u n p a s greşit. P a r e ă - i p o t r i v e a D r a c u l p i c i o r u l ş i c â n d t r e b u i a îl şi î m p i n g e a ,
aşa de s i g u r călca, aşa d e b i n e n i m e r e a locul u n d e t r e b u i a să p ă ş e a s c ă .
I n t r ' u n t â r z i u se o p r i r ă . I v a n gâfâia de i se u s c a s e şi f u n d u l g â t l e j u l u i . îşi scoase
b a t i s t a d i n b u z u n a r şi s e ş t e r s e d e n ă d u ş e a l ă p e faţă, p e p i e p t şi p e g â t . D r a c u l îl p r i ­
vea atent:
„Ce-i I v a n e , ai o b o s i t ? "
„ N u ! " î n c e r c ă I v a n să se a p e r e „ d o a r m i - e cald şi n u ştiu dace, d a r p a r c ă m ' a -
pasă ceva pe piept".
„Ei, a t u n c i h a i să n e o p r i m , I v a n e , a m gonit d e s t u l " .
L u i I v a n i se p ă r u că D r a c u l f a c e - u n s e m n c u m â n a . D a r n u p u t u p r i c e p e b i n e ,
că s e şi trezi î n faţa u n e i g ă u r i , c a r e s e m ă n a a g u r ă d e p e ş t e r ă . D r a c u l o l u ă î n a i n t e
şi apoi, d u p ă c â ţ i v a paşi se o p r i r ă .
I n t â i u I v a n î n c h i s e ochii, a t â t a l u m i n ă îl p l e s n i p e s t e faţă. A p o i îşi c u p r i n s e
c a p u l c u m â i n i l e c a ' n t r ' o a i u r e a l ă . II d u r e a u î n s ă ochii, a t â t a îi s t r â n g e a d e t a r e . S e
a p u c ă să-i frece c u p u m n i i , cu d e s n ă d e j d e , p a r c ă v r o i a să scoată ceva d i n ei. C â t s t ă t u
a ş a b u i m a c , n u - ş i d ă d u s e a m a , d o a r c â n d deschise ochii v ă z u c e n u m a i v ă z u s e .
C â t c u p r i n d e a c u p r i v i r e a , p â n ă d e p a r t e , p â n ă c e z a r e a se'neeţoşa, n u e r a d e c â t
p ă d u r e , p r e s ă r a t ă cu s t â n c i c a r e c r e ş t e a u d i n p ă m â n t , d r e p t e şi s e m e ţ e . D a r t o a t e e r a u
a t â t d e curioase, c a d i n t r ' u n vis d e - a c e l e d i n care t e t r e z e ş t i cu s u f l e t u l la g u r ă . Şi, ce-1

424
înfiora p e I v a n , e r a l u m i n a aceea care scălda t o t u l : frunzele pomilor l u c e a u ca soarele,
s t â n c i l e s c â n t e i a u , a p e l e e r a u ca de foc, i a r de sus, p e u n d e ar fi t r e b u i t să fie cer, c ă ­
deau scântei.
Ş i ' n a c e a s t ă n e m ă r g i n i t ă g r ă d i n ă sălbatecă se v e d e a u mii şi mii d e oameni. F i e ­
c a r e făcea altceva, fiecare era ocupat serios şi cu s â r g u i n ţ ă . D a r n u p u t e a b i n e vedea.
T o t u l forfotea, t o t u l se mişca, e a î n t r ' u n f u r n i c a r ou infinite vietăţi. E r a p e s t e m ă s u r a
o m e n e a s c ă să p o a t ă c u p r i n d e t o t ce se desfăşura î n faţa ochilor săi. Aşa c e v a m ă r e ţ
şi î n s p ă i m â n t ă t o r de f ă r ă de sfârşit nu-şi p u t u s e niciodată î n c h i p u i b i a t a m i n t e a lui
Ivan. S ă r m a n u l e r a copleşit, ca şi c â n d î n faţa lui s'ar fi d e s f ă ş u r a t î n t r ' o clipă t o a t ă
p o v e s t e a o m e n i r i i . Şi sdrobit s e r e z i m ă de-o s t â n c ă .
,,Dar ee-ai I v a n e , de ce t e - a i s p e r i a t ? "
D a r a b i a p u t u î n g â n a o î n t r e b a r e , care ieşi m a i m u l t ca u n suspin din p i e p t u l
acela f r ă m â n t a t :
„ C e - i aici?"
„Aici e Iadul, I v a n e , I a d u l acela de care-ai auzit şi t u şi p e care l-ai v ă z u t z u ­
g r ă v i t d e a t â t e a ori de pictorii v o ş t r i " , şi D r a c u l avea î n glas o linişte care-1 înfiora
p e Ivan.
Ş i I v a n se p i e r d u cu t o t u l . S e p r ă b u ş i ca u n l e m n la picioarele D r a c u l u i .
î n c e t , I v a n îşi r e v e n i ; îi mai suflă şi D r a c u l odată î n faţă t o a t ă d u h o a r e a lui de
u s t u r o i , î n c â t a c u m a v e d e a i a r ă ş i l i m p e d e şi p r i c e p e a iarăşi t o t ce i se s p u n e a .
„ A c u m I v a n e , că eşti aici, să-ţi a r ă t şi ţie că n u s e t r ă i e ş t e chiar a t â t de r ă u în
Iad. Aici fiecare face ce i-a p l ă c u t m a i m u l t să facă î n v i e a ţ ă . Şi fiindcă eşti poet, îţi
voiu a r ă t a şi ţ i e c u m îşi p e t r e c v r e m e a î n Iad, doi p o e ţ i p r e ţ u i ţ i " .
Şi s ă r i n d p e - o stâncă, D r a c u l s t r i g ă d e r ă s u n ă t o t h a o s u l acela:
„ E d g a r A l l a n P o e şi H e i n r i c h v o n Kleist, veniţi î n d a t ă aici!"
Şi m a i î n a i n t e ca I v a n să-şi dea s e a m a ce se î n t â m p l ă , a p ă r u r ă u r c â n d p e stâncă,
întâiu P o e şi apoi Kleist.
E r a u aşa c u m îi v ă z u s e şi I v a n î n c h i p u r i . P o e mic şi vânjos, cu f r u n t e a aceea
m a r e , ou p r i v i r e a fixă şi c i u d a t ă , cu p ă r u l p i e p t ă n a t î n p ă r ţ i , î m b r ă c a t î n t r ' o r e d i n ­
gotă n e a g r ă . I n m â n ă ducea o g ă l e a t ă plină. I a r Kleist, c a r e p ă ş e a a b s e n t d u p ă P o e ,
e r a o fiinţă curioasă, cu figură d e copil firav, cu ochii m a r i n e v i n o v a ţ i , c u ' n m e r s de
visător. I n m â n a d r e a p t ă ducea u n pistol.
D r a c u l făcu p r e z e n t ă r i l e . P o e s t r â n s e m â n a lui I v a n s d r a v ă n , Kleist delicat ca
o femee.
Şi Dracul începu.
„ A c u m a a r ă t a ţ i p r i e t e n u l u i m e u Ivan, care este cea m a i m a r e b u c u r i e a vieţii
v o a s t r e . î n t â i u t u P o e , apoi K l e i s t " şi-1 a r ă t ă p e cel d i n u r m ă cu p r i v i r e a .
Kleist, aşteptându-işi r â n d u l se rezi|mă d e - u n copac. P o e se aşeză jos, la m a r g i ­
n e a u n u i ş a n ţ de-o p i a t r ă , duse g ă l e a t a la g u r ă şi î n c e p u să bea. P e I v a n îl lovi u n
m i r o s t a r e d e v i n vechiu. Şi P o e goli g ă l e a t a p â n ă la fund. Apoi p r i v i vesel p e D r a c ,
îi făcu l u i I v a n u n s e m n ou m â n a şi căzu în şanţ.
C â n d cel dintâiu fu gata, v e n i K l e i s t l a r â n d . E l î n c e p u să se p l i m b e a g i t a t şi'n-
g â n d u r a t , apoi, deodată, se opri, duse p i s t o l u l la f r u n t e şi b a n g ! O d a t ă cu Kleist c a r e
se p r ă b u ş i p e s p a t e , c ă z u leşinat şi Ivan, l o v i n d u - s e c u c a p u l d e s t â n c ă .
I v a n se trezi din leşin, în p ă d u r e , în m a r g i n e a luminişului d e u n d e plecaseră.
D r a c u l s t ă t e a l â n g ă el, parcă-1 păzea.
„Ei, ce zici I v a n e ? "
„ A h ! a fost groasnic, aşa ceva n u m a i pot vedea, simt că n e b u n e s c " .

425
 „ V i n o - ţ i î n fire I v a n e , e ş t i d o a r om î n t o a t ă p u t e r e a , să t e s p e r i i t u d e - u n fleac
de împuşcătură?"
Ş i D r a c u l c o n t i n u ă , grăibit:
„ U i t e I v a n e , t r e b u i e să n e d e s p ă r ţ i m , d a r , fiindcă astăzi s e ' m p l i n e s e cinci mii
d e a n i d e l à m o a r t e a t a t ă l u i m e u , v r e a u să-i fac p o m a n ă p e n t r u o d i h n a s u f l e t u l u i său.
Şi fiindcă n ' a m oui s'o dau, m ' a m g â n d i t l a t i n e . Şezi aici, l â n g ă p o m u l ă s t a şi ' n c h i d e
ochii; c â n d îi vei deschide, d a r u l m e u v a fi aici, î n faţa t a " .
Şi I v a n , a s c u l t ă t o r ca u n copil, se aşeză la r ă d ă c i n a p o m u l u i şi'nchise ochii. . . .
D i m i n e a ţ a u r m ă t o a r e , s o a r e l e scălda cu r a z e l e lui vesele t o a t ă p ă d u r e a . P a s ă ­
rile c i r i p e a u p e ' n t r e c u t e , ş i - u n v â n t u ş o r m â n g â i a f r u n z e l e copacilor.
I v a n deschise încet ochii. D a r p a r c ă n u m a i v e d e a c u ochii lui, t o t u l îi p ă r e a
î n ceaţă, p l u t i n d în nesfârşit. A t u n c i ş i - a d u s e a m i n t e de p o m a n a D r a c u l u i şi p r i v i
î n a i n t e . D e - o c r a c ă a u n u i p o m d i n faţă, a t â r n a s p â n z u r a t p r o p r i u l său t r u p . Şi I v a n
fu sigur că-i al lui, l i m b a a c e e a l u n g ă şi v â n ă t ă , c a r e a t â r n a din g u r a s p â n z u r a t u l u i ,
e r a c h i a r l i m b a lui, c'o bubiuliţă r o ş i e î n vârf, l i m b a aceea p e c a r e şi-o c u n o ş t e a a t â t
de bine.

426
 R U G Ă
DE

PETRU P. IONESCU

Doamnie, p r i m e ş t e p r i n o s p e n t r u b u n ă t a t e a Ta '
D o a m n e , a m v e n i t la t i n e d i n î n t u n e r e c
C e r ş i n d u - ţ i l u m i n ă şi g r a i şi vis,
P e n t r u b e z n a m e a , p e n t r u neliniştea mea,
Să n u m ă ' n o h i d î n tăcere, să n u m ă ferec,
Să t e p r i m e s c î n t r e g şi v i u şi deschis.

D o a m n e , p r i m e ş t e s l a v ă p e n t r u î n ţ e l e p c i u n e a Ta !
M'ai ales d i n t r e cei m u l ţ i şi m ' a i r ă n i t
Şi p l â n s u l n u m a i î n m i n e s'a c u t r e m u r a t
Şi m i - a n i î n c h i s — a v a r — s â n g e r a r e mea,
C â n d m ' a i ales d i n t r e cei m u l ţ i şi m ' a i i u b i t
C u i u b i r e a t a de foc şi m ' a i î n s i n g u r a t .

D o a m n e , ridicu-ţi c â n t e c p e n t r u s l a v a Ta !
Că î n c a r n e a m e a m ' a i s ă r u t a t
Şi m o a r t e a fost î n s ă r u t u l T ă u
Şi focul a a r s p e s t e ţ a r i n a m e a .
D o a m n e , a u p r i n asta m ' a i r i d i c a t
Să trec peste durere şi peste Rău !

D o a m n e , p r i m e ş t e î n c h i n a r e p e n t r u n e m ă r g i n i r e a Ta,
Prinos bunătăţii, slavă înţelepciunii Tale !
P e n t r u t o a t ă p o v a r a imii-ai d a t r u g i şi p u t e r e .
A m î n ţ e l e s — D o a m n e — c ă e ş t i p e s t e î n ţ e l e g e r e a mea,
C ă î n t r e Tine şi m i n e e încă s e m n şi cale...
Şi s e m n u l T ă u — D o a m n e — u n u l este : D u r e r e !

427
P O E DE S I I
GHEORGHE BUMBEŞTI

SCRISOARE D I N ORAŞ

N e d o a r e g â n d u l , s u r d ă îndoială,
O r a ş u l m o r t n e p o a r t ă e a ' n t r ' u n fund,
U m b r e l e triste p u r u r i când s'ascund
îşi m u t ă ' n n o i a d â n c a lor r ă c e a l ă .

Şi p ă s ă r i t r e c cu g h i a r e l e de fier,
C u p l i s c u r i l u n g i , de s â n g e a b u r i n d e
Aceeaş n o a p t e p e s t e n o i s e ' n t i n d e :
D o r m i m u r s u z i î n r a c l e m a r i de cer.

I n c o v ă i a ţ i a l ă t u r i l â n g ă soartă,
C r u g u l a f l ă m că n ' o s ă - ş i s c h i m b e c h i p u l
D i n ceasul v r e m i i s'a golit n i s i p u l ,
I a r clipa c a r e cade-i c l i p ă m o a r t ă .

M i - e sete azi d e m o a r t e , de sfârşit

Şi c a p u l g r e u d e vise n ă r u i t e
S'apleacă i a r p e file ofilite
Şi s t a u să s c r i u că s u f l e t u - a m u r i t .

NEIMPLINIREA

N ' a i coborât î n m i n e c a ' n t r ' o s e a r ă ,

î n s i n g u r a t nici e u n u t e - a m d o r i t :
Erai sau poate e u te-am făurit
Din g â n d u l m e u în liniştea amară.

M i r a r e a m e a s e c u f u n d a s e ' n tină,
P e ziduri joase umbrele-au tot curs
Ş i s'a p r e l i n s c u ele t i m p u l s c u r s
M â n j i n d t ă c e r e a goală d e l u m i n ă .

A m v r u t să te o p r e s c — erai d e p a r t e ,
Z â m b e a i şi p o a t e p e n t r u t i n e - a m p l â n s ;
T â r z i u de t o t c â n d l a m p a m i s'a stins,
Simţeam în gură mirosul de moarte.

428
EPITAFURI ANTICE
DE

ZORICA LAŢCU

CAPTIVUL

Moira n u - m i dete să c a d v i t e j e ş t e la p o r ţ i l e Schee ;

Nici la p a l a t u l lui P r i a m , lovit d e săgeţile-achee.
M a r e l e H e c t o r căzut-a, jertfit de d i v i n u l Achile.
Morţi s u n t feciorii l u i P r i a m şi m o a r t e - a lui P r i a m copile.
Moira n u - m i d e t e să cad vitejeşte la porţile Schee.
P r i n s şi legat, fui t â r â t d e - A g a m e m n o n la t a b ă r ' a e h e e
Şi Simoisul g e m u , c â n d s t r â n s î n t r e suliţi şi săbii,
F i u l lui P e l o r d i n Troia, fu dus c ă t r e n e g r e corăbii.
Moira n u - m i d e t e s ă cad vitejeşte l a porţile Schee.
Fiul lui P e l o r t r ă i t - a ca r o b î n e â m p i i l e - a c h e e .

TORCĂTOAREA

P l â n g e ţ i , fecioare d i n Rhodos, p e m â n d r a , p e frageda Chloe.

S m i r n ă şi-aloe a d u c e ţ i — că-i 'dulce m i r e a s m a d e - a l o e .
Crocus d e a u r c u l e g e ţ i şi dafini şi n e g r e viorele.
P l â n g e c â m p i a , fecioare, şi m a r e a cu m u r m u r e g r e l e .
Chloe cu mâinile albe, t o r c e a l â n a b l â n d e l o r m i o a r e ,
F i r u l s u b ţ i r e şi neted, c u r g e a ca o rază de s o a r e .
N'a fost în toată H e l l a d a o m â n ă să ' n v â r t e m a i b i n e
F u s u l cel plin, c a r e c â n t ă , suveica cu s u s u r e line.
P a l l a s A t h e n e şi Hera, zeiţa cu odhi de v ă p a e ,
P r i n s e r ă p i z m ă a m a r ă p e Chloe, copila bălaie.
P l â n g e ţ i fecioare din Rhodos, p e m â n d r a , pe f r a g e d a Chloe.
S m i r n ă şi-aloe a d u c e ţ i — că-i dulce m i r e a s m a de-aloe.

429
 ATHENIANA

F e c i o a r e d i n Athena,. n u p l â n g e ţ i . E ' n z a d a i
Aceea c a r e d o a r m e sub lespedea albastră
N u s i m t e p l â n s u l v o s t r u , f i e r b i n t e şi a m a r ,
N'aude tânguirea, n u vede jalea voastră.
A c e e a c a r e d o a r m e s u b lespedea a l b a s t r ă
A s t r ă l u c i t e a n e a u a p e m u n t e l e cel s f â n t ,
A fost p o d o a b ă v i e p e n t r u c e t a t e a n o a s t r ă ,
A fost s u b ţ i r e ' n mijloc, şi d u l c e la c u v â n t .
Fecioare din Athena, n u plângeţi. E'nzadar.
I n c â m p u l ou m i r e s m e c u l e g e ţ i t r a n d a f i r i i ,
C u l e g e ţ i crocus g a l b e n şi b u s u i o c a m a r ,
Căci zace-aiei, ucisă d e r ă n i l e iubirii.

PESCARUL

T u , c a r e t r e c i p e cale, oinsteşte-acest m o r m â n t .
S u b p i a t r a a l b ă zace K l e o n , p e s c a r d i n C r e t a .
U n d o r a s c u n s îl d u s e de t â n ă r s u b p ă m â n t ,
C â n d se t o p e a z ă p a d a p e m u n t e l e H y m e t t a ,
E l a iubit p e K l y t i s , c e a i s o u s i t ă ' n m e r s ,
C u ochi a d â n c i ca m a r e a o e ' m b r ă ţ i ş e a z ă C r e t a .
E l a i u b i t p e K l y t i s , fecioara d u l c e ' n v i e r s ,
C u t r u p u l a l b ca n e a u a d i n m u n t e l e H y m e t t a .
T u , c a r e t r e c i p e cale, oinsteşte-acest m o r m â n t .
N e b u n d e d o r s e stinse K l e o n , p e s c a r din C r e t a .
C â n d E r o s îl a t i n s e cu focul lui cel sfânt,
El se topi c a n e a u a , p e m u n t e l e H y m e t t a .

43°
 D E G A E N E U
DE

IOAN COMAN
— INTRODUCERE —

Una d i n cele m a i frumoase figuri ale p a n t h e o n u l u i m a r i l o r spirite ale s t r ă m o ­

şilor n o ş t r i Daci a fost v e s t i t u l Decaeneu. D e c a e n e u profetul, m a r e l e p r e o t , r e f o r m a ­
t o r u l , zeul. î n ţ e l e p c i u n e a , î n d r ă z n e a l a şi m ă r e ţ i a f a p t e l o r sale îl rdidică c u a t â t m a i
m u l t î n ochii noştri, ou cât, l a două mii d e ani distanţă, p l a n u r i l e şi realizările sale
s u n t de m a r e a c t u a l i t a t e . D e c u m p l i t ă a c t u a l i t a t e r o m â n e a s c ă . Necesitatea aceasta p e s t e
v e a c u r i şi m i l e n i i a operelor d e r e f o r m ă ale l u i D e c a e n e u î n c u p r i n s u l aceluiaşi spaţiu
geografic şi istoric i n d i c ă î n p r i m u l r â n d i m a n e n ţ a rasială a g e n i u l u i c o n d u c ă t o r şi
c r e a t o r a l elitelor g e t e şi p e r m a n e n ţ a m a s s e l o r u m a n e de aceeaşi r a s ă r e s i m ţ i n d
m e r e u n e v o i a aceloraşi p r e f a c e r i î n t r e aceleaşi h o t a r e . D a r această n e c e s i t a t e s u b l i ­
niază ş i c a r a c t e r u l de u n i v e r s a l i t a t e a l c r e a ţ i u n i l o r s p i r i t u a l e ale l u i Decaeneu. S u p e r ­
bul capitol ide civilizaţie p e c a r e D e c a e n e u l^a î m p l â n t a t în istoria Geţilor este u n b u n
al î n t r e g e i u m a n i t ă ţ i şi p e n t r u î n t r e a g a u m a n i t a t e . A u t o r i i greci şi l a t i n i cari p o m e ­
nesc d e e r o u l n o s t r u n u se sfiesc să-şi a r a t e a d m i r a ţ i a f a ţ ă de a p a r i ţ i a acestei e x c e p ­
ţionale p e r s o n a l i t ă ţ i g e t e d i n secolul I în. d e I. H r . D e c a e n e u şi r e g e l e său, Boierebistas,
e r a u „ b a r b a r i " , s t r ă i n i d e g e n i u l şi c u l t u r a rafinaţilor Eleni, străini c h i a r d e m a i p u ţ i n
p r e t e n ţ i o a s a c u l t u r ă a R o m a n i l o r , m o ş t e n i t o r i i şi epigonii l u m i n i i spiritului elenic. D a r
aceşti „ b a r b a r i " a t r ă g e a u a t e n ţ i a şi u i m e a u a d e s e a c u a t â t m a i m u l t c u c â t n i m e n i n u
se a ş t e p t a la v r e o ispravă din p a r t e a lor. A s e m e n e a m u n ţ i l o r v u l c a n i c i prăpăstioşi, b o ­
l o v ă n o s ! şi s b u r l i ţ i de copaci uscaţi, „ b a r b a r i i " aceştia d i n n o r d u l D u n ă r i i isibuoneau
în c r e a ţ i u n i spirituale g e n i a l e sau î n f a p t e d e a r m e v r e d n i c e să fie î n s c r i s e c u l i t e r e
d e a u r î n l e t o p i s e ţ u l n e a m u r i l o r . N e u z â n d u - ş i forţele vii a l e g e n i u l u i lor î n o p e r e c o n ­
t i n u i de civilizaţie şi c u l t u r ă , „ b a r b a r i i " p u t e a u r ă s c u m p ă r a aşa n u m i t e l e i n t e r v a l e
sterile p r i n d i a m a n t e d e m a r e p r e ţ . Aceste d i a m a n t e f o r m a u apoi s t â n c a d e b a z ă a
tradiţiilor şi a c r e d i n ţ e l o r lor d e a l u n g u l generaţiilor. Elenii şi L a t i n i i r e l e v a u u n e l e
p e r f o r m a n ţ e ale „ b a r b a r i l o r " şi le e x p l i c a u în felul lor, p r i n p r e j u d e c a t a că t o t ce e
frumos, î n a l t şi genial la aceşti quasi-săibateci, e luat, p e o cale sau a l t a , d i n c u l t u r a

431
g r e a c ă s a u r o m a n ă . S u n t î n s ă ş i e x c e p ţ i i c a r e ca H e r o d o t , P l a t o n , Aristot, S t r a b o n ,
Poseidonios, Dio Oassius, Dio C h r y s o s t o m u l , D io dor Sicilianul, A u l u Geliu, Tacit, S e -
neca ş. a. z â m b e s c cu î n g ă d u i n ţ ă î n faţa u n o r a s e m e n e a i n t e r p r e t ă r i ; e i a f i r m ă c u t ă r i e
c o n t r i b u ţ i a loriginală a a c e s t o r p o p o a r e Ia p a t r i m o n i u l s p i r i t u a l al u m a n i t ă ţ i i . C h i a r
c â n d l i t e r a t u r a t a r d i v ă a r e t a l o g i c ă le r o m a n ţ e a z ă , v a l o a r e a l o r r ă m â n e i n t a c t ă .
Geto-Daoii n u e r a u u n p o p o r n e c u n o s c u t Grecilor p â n ă la epoca a p a r i ţ i e i lui
D e c a e n e u . P o e ţ i i e l e n i p o m e n e s c a d e s e a d e T r a c i , m a r e a familie etnică d i n c a r e G e t o -
Dacii e r a u d o a r o r a m u r ă . H e r o d o t z ă b o v e ş t e p a g i n i î n d e l u n g a t e a s u p r a „ G e ţ i l o r c e se
c r e d n e m u r i t o r i " *) şi-i î m p o d o b e ş t e c u s u p e r l a t i v e l e d e „cei m a i b u n i şi cei m a i
2
d r e p ţ i " ) d i n t r e t o ţ i T r a c i i . P l a t o n şi o s e a m ă d e alţi a u t o r i îşi fac o d e o s e b i t ă p l ă c e r e
d i n a cita p r a c t i c i m e d i c a l e , obiceiuri, c r e d i n ţ e şi a l t e e l e m e n t e d i n v i e a ţ a s p i r i t u a l ă
a a c e s t u i p o p o r . D e a l t f e l c o n t a c t u l d i n t r e G e t o - D a o i şi G r e c i s u b d i f e r i t e f o r m e a t â t
î n P e n i n s u l a B a l c a n i c ă c â t m a i ales p e ţ ă r m u r i l e P o n t u l u i era o r e a l i t a t e v e c h e şi p e r ­
m a n e n t ă . R o m a n i i înşişi f ă c u s e r ă c u n o ş t i n ţ ă n u o d a t ă c u vitejia Geţilor, î n a i n t e a a p a ­
riţiei lui B o i r e b i s t a s , n e î n f r i c a t u l l o r a d v e r s a r . M a r e l e Iuiiius C a e s a r p l ă n u i s e o e x p e ­
diţie î n icare să s e m ă s o a r e p e r s o n a l c u „ b a r b a r u l " B o i r e b i s t a s . V e s t i ţ i p r i n f r u m u s e ţ e a
3
religiei şi a m o r a l e i lor, vestiţi m a i ales p r i n vitejia lor f ă r ă p e r e c h e ) — m o a r t e a p e n ­
t r u p a t r i e e r a cea m a i m a r e g l o r i e a u n u i G e t — î n c h i n ă t o r i i l u i Z a l m o x i s e r a u u n
p o p o r p r e g ă t i t p e n t r u c ă din s â n u l l u i să se p o a t ă r i d i c a u n D e c a e n e u .
C i n e e s t e a c e s t D e c a e n e u ? P o t fi d e t e r m i n a t e c o o r d o n a t e l e v i e ţ i i lui?
Din nefericire, isvoarele noastre asupra lui Decaeneu sunt puţine, sgârcite în
detalii şi i n e g a l e ca v a l o a r e .
P r i m u l şi cel m a i p r e ţ i o s i s v o r este S t r a b o n . V a l o a r e a a c e s t u i i s v o r e s t e d u b l ă :
4
întâi p e n t r u c ă S t r a b o n — n ă s c u t î n a n u l 60 în. d e I. H r . şi m o r t c i r c a î n 25 d. a. H r . ) —
este c o n t e m p o r a n u l l u i D e c a e n e u şi deci î n m ă s u r ă să n e i n f o r m e z e d e s p r e u n p e r s o ­
nagiu istoric n u l e g e n d a r ; a l doilea, p e n t r u c ă , î n g e n e r e , i n f o r m a ţ i i l e l u i S t r a b o n s u n t
s i g u r e şi v r e d n i c e d e c r e d i t . D a r textul* lui S t r a b o n n u n e d ă a p r o a p e n i c i u n e l e m e n t
biografic d e s p r e D e c a e n e u , ca d a t a n a ş t e r i i , familia, m e d i u l , a n u m i t e e v e n i m e n t e p e r ­
s o n a l e . Geograful d i n A m a s e e a i n s i s t ă î n deosebi a s u p r a activităţii lui D e c a e n e u ca
m a r e p r e o t . E, d e s i g u r , p e n t r u noi l u c r u l cel m a i i m p o r t a n t , căci n u a t â t e x i s t e n ţ e l e
î n s p a ţ i u c â t marii c r e a t o r i d e f o r m e n o u i de v i e a ţ ă şi d e s p i r i t u a l i t a t e s u n t acei c a r i
î m p o d o b e s c a c r o p o l e a istoriei. S t r a b o n n ' a r e ţ i n u t s a u p o a t e n u l^a i n t e r e s a t să ş t i e
s t a r e a civilă a a c e s t u i „ v r ă j i t o r " get. D i n î n s e m n ă r i l e lui n u se p o a t e deci d e s p r i n d e
atât conturul u n e i individualităţi, cât aureola u n u i fenomen excepţional.
A l doilea isvor a s u p r a lui D e c a e n e u îl lavem î n o p e r a lui I o r d a n i s : Despre ori­
gina şi isprăvile Geţilor sau ale Goţilor. Scrisă la c i r c a 600 d e a n i d i s t a n ţ ă de epoca
lui D e c a e n e u , l u c r a r e a lui I o r d a n i s n u n e p o a t e d a s i g u r a n ţ a l u c r u l u i c o n t e m p o r a n .
A c e a s t ă l u c r a r e p r e z i n t ă însă ş i a l t e i n c o n v e n i e n t e m u l t m a i g r a v e . î n t â i că ea n i c i n u

1) Heïloktot IV, 93 ; V, 4. Ediţia R. Dietsich — H. KaKcnberg, Leipzig, B. G. Toubner, 1926.

2) Idieim IV„ 93 ; Jean. Coman, Zalmoxis — Un grand probleme gète — 1939 p. 5.
3) Herodot V, 3, ne spune că dacă Tracii ar putea fi reuinii'ţii sub o singură conducere, ei
ar fi o n popor toviniciibiil. Iordanis, De Getarum sive Gothonum origine et rebus gestis, recog.
Oalrol Aug. Closs.. Stuttgarbiae, Ed. Fishhafoer, 1861 ; Iordanis Getica : De origine actibusqu Geta­ e

rum, recenBUiît Theod. Mommsen, în Monumenta Germaniae historica — Auctores antiquissimi,

tom. V, paris prior Berlin, Weidimann, 1882, Gap. XI, 68 : „Caesiar ulero, qui sibi primus omniium R o -
manum utadiiaauliit imperium. et paene omnem xnunduim surae dilioni subegit orrMaque regna per-
diotmiuiit, ades iut exitra nostrum orbem Oeeani sinu riepasiijtiais inisulllais ocupiaret, et qui nec nomcn
RomianorWm, auldta quidem nouerant, eos Romamis tribularios fataeret. Gothos < = Getas) tamen,
orebro perttantans nequiuit susubScere".
4) Alfred et Maurice Croilset, ffistofirre de la littérature grecque, tome V, Paris. E de Boc-
card, 1928, pp. 385—386.

2
43
 1
este m ă c a r o operă originală a l u i Iordanis, ci o „ m i z e r a b i l ă c o m p i l a ţ i e " ) a acestuia,
făcută d i n Istoria Goţilor î n 12 c ă r ţ i a l u i F l a v i u s M a g n u s A u r e l i u s Cassiodorus S e ­
2
n a t o r ) . Compilaţia e d e m u l t e o r i s u b orice critică n u n u m a i d i n cauza r e t o r i s m u l u i
ei găunos, c i şi p e n t r u e ă a u t o r u l m ă r e ş t e confuzia d e n u m e , de e v e n i m e n t e şi d e p o ­
p o a r e , confuzie e x i s t e n t ă deja la Cassiodor p e n t r u a face p l ă c e r e şi o n o a r e r e g e l u i T e o -
doric şi n e a m u l u i l u i . C e a m a i r e g r e t a b i l ă d i n t r e a c e s t e confuzii şi c a r e a n u l e a z ă mai
mullt de j u m ă t a t e n u n u m a i compilaţia 'lui I o r d a n i s , d a r o p e r a însăşi a l u i Cassiodor
este c o n t i n u a identificare a Goţilor c u Geţii! Această identificare a Goţilor c u Geţii cei
„ n e m u r i t o r i " , „foarte b r a v i şi foarte d r e p ţ i " făcea desigur m a r e p l ă c e r e l u i Teodorie
şi a n t u r a j u l u i s ă u , d a r c e r c e t ă t o r i i r e s i m t a d e s e a dificultăţi e x t r a o r d i n a r e când e v o r b a
d e î n ţ e l e s u l p e c a r e t r e b u e să-tl a c o r d e faptelor s a u calificativelor u n u i p e r s o n a g i u
g e t o - g o t s a u goto-iget. C u t a r e i s p r ă v i s a u î n s u ş i r i ale G e ţ i l o r s u n t e x c e p ţ i o n a l e p e n ­
t r u e ă e r a u r e a l e s a u p e n t r u e ă e l e t r e b u i a u să a p a r ţ i n ă GeţiIor-<Goţi? I a t ă dece se i m ­
p u n e o deosebită p r e c a u ţ i e c h i a r atunci când I o r d a n i s t r a t e a z ă d e s p r e e v e n i m e n t e s a u
p e r s o n a g i i p u r getice, fără a t i n g e r e c u Goţii. C o m p i l a t o r u l şi a u t o r u l s u n t obsedaţi de
u n i c i t a t e a s u p r e m a ţ i e i originel şi c u l t u r e l Geţilor, p e n t r u e ă a ş a c e r e a o r d i n u l s a u l i n ­
g u ş i r e a Goţilor. T o t u ş i .relatările iui I o r d a n i s n u t r e b u e s e r e s p i n s e d e p l a n o . Istoria
Goţilor lui Cassiodor se î n t e m e i a p e o s e a m ă de isvoare m a i v e c h i s a u m a i noi c ă r o r a
3
n u le p u t e m refuza î n î n t r e g i m e c r e d i t u l n o s t r u . Dio C h r y s o s t o m u s ) , T r o g u s , Amimian,
4
Priscus, A b l a b i u s şi t r a d i ţ i i l e p o p u l a r e g o t i c e ) a u oferit l u i Cassiodor şi p r i n e l l u i
E
I o r d a n i s informaţiiuni şi a p r e c i e r i cele m a i a d e s e a e x a c t e ). V a l o a r e a a c e s t o r iinforma-
ţiuini ş i a p r e c i e r i a t â r n ă evident d e n a t u r a şi felul o r i e n t ă r i i fiecăruia d i n isvoareîe r e s ­
pective. R e t o r i s m u l s a u [romantismul c u t ă r u i i s v o r a t r e c u t fatal şi î n C a s s i o d o r - I o r -
danis l a cari a c r i b i a istorică mu e r a c e a d i n t â i p r e o c u p a r e . D a r , î n g e n e r e , e s e n ţ i a l u l
acestor isvoaire t r e c u t î n C a s s i o d o r n l a r d a n i s e s t e istoric p e n t r u e ă e — î n linii m a r i ;—
a t e s t a t ide S t r a b o n . I s v o a r e î e s u n t v r e d n i c e d e c r e a n ţ ă . Defectul cel m a r e s t ă î n p l a n u l
şi î n principiile p r e c o n c e p u t e a l e lucrării însăşi. M e r i t u l l u i Ciassiodor-Iordanis e s t e că,
s p r e d e o s e b i r e d e S t r a b o n , e i n e oferă o s e a m ă d e d e t a l i i sugestive şi i n t e r e s a n t e a s u ­
p r a l u i D e c a e n e u , d e t a l i i c a r e inu s u n t p o a t e t o t d e a u n a străine d e u n a n u m i t r o m a n t i s m
6
istoric ) , d a r c a r e c u p r i n d şi d e s t u l e e l e m e n t e r e a l e p e n t r u a n u fi î n î n t r e g i m e s u s ­
p e c t e . D e .altfel d e t a l i i l e i u i I o r d a n i s n u v o r fi a c c e p t a t e d e c â t î n m ă s u r a î n c a r e e l e
vor rezista (confruntării c u indicaţiile g e n e r a l e a l e i u i S t r a b o n . I o r d a n i s n e înfăţişează
u n D e c a e n e u m a i c o n t u r a t , m a i c o m p l e x şi m a i c o m p l e t . U n e o r i p r e a idealizat, a l t e o r i
însă c u p u t e r n i c e r ă d ă c i n i î n f i p t e î n s o l u l istoriei.

1) Martin Stianiz, Cari Hoisiuis und Gustav Rruger, Geschlchte der rômischen Litterœtur
bis zum Gesetzgebungswerk des Kaisers Justinian, vferter T e l , zwe'ite Hălllfte (Rcmdbuch der Jctos-
sinchen AUertwmswissenschuft, begr. vom Dr. Iwan von Miïiîler,, Achiter Baind), Mûnictaen, G
H. Becldsiche VerilaglsfoUchhandluing, L920, p. 97.
2) Idem, op. cit. p. 96.
3) tandariis, op. cit., V. 40 : „... ue refent Dio. qui Ihistanias eorutn ainmafesque greco stdto
romposuit".
4) Item, op. cit., XI, 72 : „...quod momen Goitbi pro mnagno suscipientes adhiuic hodïe suis
crniitionibus remtaiisiauintuir". Martin, Sctoamz etc.., op. cit., p. 97, sub Zeugnisse, Quellen.
5) Aisupina iisvoârelor lui Iordanis, cf m deosebi Th. Moramsen, î n -Prefaţa da ediţia toi,
menţionată imiaii suis.
6) Frecvent la istoriografii şi encidlopediştîi tardivi aii antichităţii oatrâ idealizează «raaniite
calităţi ate aşa numitelor popoare barbare.

433
 C A P I T O L U L I.

PREOTUL ŞI PROFETUL

D e c a e n e u a p a r e î n i s t o r i a G e ţ i l o r p e v r e m e a d o m n i e i l u i Boirebistas, adică î n
p r i m a j u m ă t a t e a secolului I î n . d e I. H r . I o r d a n i s p r e c i z e a z ă că î n c e p u t u l activităţii
sfetnicului lui B o i r e b i s t a s p o a t e fi aşezat î n t i m p u l v e n i r i i la p u t e r e ;a lui S u l l a *), a d i c ă
2
a p r o x i m a t i v î n j u r u l a n u l u i 82 î n . d e I. H r . ) . D a c ă a d m i t e m că î n m o m e n t u l î n c a r e
r e g e l e s ă u îl î n v e s t e ş t e cu d e m n i t a t e a de c o l a b o r a t o r şi c o n s i l i e r r e g a l , D e c a e n e u a v e a
cel p u ţ i n p a t r u z e c i d e ani, p u t e m aşeza — i p o t e t i c — n a ş t e r e a lui î n p r e a j m a 'anului
120 în. de I. H r .
P r i n t r ' o c o i n c i d e n ţ ă cu tâlc a d â n c , D e c a e n e u a p a r e î n l u m e a g e t o - d a c ă p e n t r u
a o s c u t u r a d i n s o m n o l e n ţ ă şi a io a ş e z a p e c a l e a m a r i l o r î n f ă p t u i r i d i n c a r e v a ieşi
u r i a ş u l i m p e r i u a l l u i B o i r e b i s t a s , î n aceeaşi v r e m e cu cele m a i i l u s t r e genii a l e r e ­
publicii latine care pregătesc venirea imperiului roman. Acest paralelism în c a r e se
realizează, c a l i t a t i v , cele m a i î n a l t e p o t e n t e politice şi m o r a l e a l e pioporului r o m a n
3
şi a l e p o p o r u l u i g e t o - d a c ) , a î n s e m n a t u n f a p t istoric h o t ă r î t o r î n p l ă m ă d i r e a p o p o ­
r u l u i r o m â n . D e l à B o i r e b i s t a s la D e c e b a l , î n t r ' u n i n t e r v a l de a p r o x i m a t i v d o u ă s u t e
de a n i , G e t o - D a c i i a u d a t l u m i i pilde n e ş t e r s e d e c o n c e p ţ i e politică, d e forţă m i l i t a r ă ,
d e f r u m u s e ţ e m o r a l ă , d e p r e o c u p ă r i i n t e l e c t u a l e ; d e aceeaşi v a l o a r e ca a c e l e a ale s t r ă ­
moşilor R o m a n i . T r a i a n , cel mai d r e p t şi cel m a i m a r e d i n t r e î m p ă r a ţ i i r o m a n i , p u n e ,
î m p r e u n ă cu D e c e b a l c e l b r a v şi h a r n i c , b a z e l e p o p o r u l u i r o m â n î n epoca celei m a i
î n a l t e înfloriri a c e l o r d o u ă î m p ă r ă ţ i i . P o p o r u l r o m â n e copilul s ă n ă t o s , s d r a v ă n şi
f r u m o s ieşit d i n Maica R o m a şi d i n P ă r i n t e l e Z a l m o x i s î n c u l m e a p u t e r i i lor. Şi a c e s t
p o p o r e a u t o h t o n ca brazii şi c ă l u g ă r i i C a r p a ţ i l o r . A u t o h t o n ca n e s f â r ş i t e l e c â m p i i p e
c a r e le î n c i n g e cu d r a g o s t e b r â u l I s t r u l u i sfânt.
Cine e r a D e c a e n e u ? Ca în cazul a t â t o r a l t e f i g u r i d e s e a m ă ale a n t i c h i t ă ţ i i ,
autorii v e c h i n u n e d a u e l e m e n t e p r e c i s e a s u p r a locului d e n a ş t e r e , a s u p r a m e d i u l u i
î n c a r e a t r ă i t î n a i n t e de i n t r a r e a î n a c ţ i u n e şi a s u p r a a l t o r e v e n i m e n t e d e t e r m i n a n t e
d i n v i e a ţ a l u i D e c a e n e u . I n c a z u l lui, l u c r u l e r a c u a t â t m a i g r e u . c u c â t „ e r o u l " e r a
u n „ b a r b a r " , a c ă r u i v i e a ţ ă n u p r e z e n t a i n t e r e s decât î n m ă s u r a în c a r e se a t i n g e a , p r i n
a n u m i t e p ă r ţ i ale ei, e x c e p ţ i o n a l u l sau 'miraculosul. A d i c ă l e g e n d a . S u n t t o t u ş i , la
S t r a b o n şi I o r d a n i s , c â t e v a i n d i c a ţ i i c a r e n e p o t o r i e n t a î n linii m a r i a s u p r a p e r s o n a l i ­
t ă ţ i i şi d e s t i n u l u i l u i D e c a e n e u .
U n t e x t d i n I o r d a n i s a d e t e r m i n a t p e E. R o e s l e r să e m i t ă ipoteza că D e c a e n e u
4
e r a p o a t e u n s t r ă i n ) . I a t ă t e x t u l : „ D e h i n c r é g n a n t e Gothis ( = G e t i s ) B u r v i s t a D i c e -
5
n e u s v e n i t i n G o t h i a m ( = G e t i a m ) ) . Deci „ D e c a e n e u a v e n i t î n Getia"... din a l t ă p a r t e .
D e u n d e a n u m e p u t e a v e n i D e c a e n e u . . . î n ţ a r a lui ? E v i d e n t , I o r d a n i s r e z u m ă l a m e n ­
tabil p e Cassiodor. A c e s t a d i n u r m ă a r ă t a , cu s i g u r a n ţ ă , şi locul s a u ţ a r a de u n d e v e n e a

1) Iordanis, op. cit., XI, 67 : „quo tempore Romanoruim Sylla potitus est principaifcu".
2) Th. Morntnsen, Histoire Romaine, Nouvelle édition, traduite par De Guérie (Les meilleurs
auteurs classiques français et étrangers), Parfis, E. Flammarion, f. d., tome V. P- 152.
3) iGeţii şi Dlaeii sunt două n u m e .pentru aicelaş popor. Soiiaibon VII, 3, 12. C. 304 (ediţia
lui H. L. Jones, London—W. Heinemann — 1924) precizează eă „Geţii siunit 'cei aşezaţi spre Marea
Neagră şi spre răsărit. îteur Dacii sunt oej aşezaţi în regiunile opuse, spre Germaniia şi spre is-
voareile Istrullui". Pentru Iustin (Iustini Historiarum Phtiippicarum ex Trogo Pompeio, Liber
XXXII, 3 : „Daci quoque soboiles Getanum sunt) Dac fii sunt d e „spiţă Getică". Pentru Dr E.
Roesler,, Die Geten wnd ihme Naehbmn, Wien, 1864, Dacii şi Geţii sunt două popoare deosebite.
Dacii sunt un popor nou, înrudit şi asemănător cu vechii Geţi (p. 47).
4) Dr. E. Roesler, Das vorrômische Dacien, Wien, 1864, p. 44.
5) Iordanis, op. cit., XI, 67.

434
Decaeneu. A c e a s t ă ţ a r ă n u p o a t e fi d e c â t aceeaşi î n oare r o m a n t i s m u l istoric g r e c îl
1
p l i m b a s e şi p e Zalmoxis. ), a d i c ă E g i p t u l . S t r a b o n precizează că D e c a e n e u , a s e m e n e a
lui Zalmoxis, „a c o l i n d a t p r i n E g i p t u n d e a î n v ă ţ a t să cunoască a n u m i t e s e m n e p r e ­
2
v e s t i t o a r e g r a ţ i e c ă r o r a d e s l u ş e a h o t ă r â r i l e d i v i n e " ) . D e t a l i u l acesta e o r e p e t a r e
3
a p r o a p e t e x t u a l ă a celui p r i v i t o r la „ c o l i n d a r e a " , „ r ă t ă c i r e a " lui Z a l m o x i s î n E g i p t . ) ,
E e v i d e n t că, deşi c o n t e m p o r a n u l lui D e c a e n e u , S t r a b o n n ' a p u t u t e v i t a şablonul isto­
riei r o m a n ţ a t e a m a r i l o r p e r s o n a l i t ă ţ i e l e n e s a u „ b a r b a r e " . Istoria vieţii l u i Z a l m o x i s
e r a l u a t ă ca m o d e l p e n t r u istoria t u t u r o r celorlalţi mari poeţi. Dacă Z a l m o x i s a fost
î n Egipt, t r e b u i a n e a p ă r a t ea şi D e c a e n e u să m e a r g ă în ţ a r a p r i n e x c e l e n ţ ă a teologiei
şi a m a g i e i . E m i n e n ţ a etică şi religioasă ar fi r ă m a s , altfel, inexplicabilă l a u n o m ca
D e c a e n e u . Această c ă l ă t o r i e î n Egipt, obligatorie p e n t r u m a r i l e p e r s o n a l i t ă ţ i 'antice, n o ­
t a t ă 'în biografia d e rigoare a lui D e c a e n e u — căci e n e î n d o i o s c ă v i e ţ i l e m a r i l o r p r e o ţ i
geţi e r a u iconsemnate î n a n u m i t e libri pontificales — v a fi a j u n s , î n t r ' u n fel sau în
altul, s u b ochii lui Cassiodor-Iordaniis. T r u n c h i e r e a povestirii s a u a t e x t u l u i a d e t e r ­
m i n a t p e c o m p i l a t o r să o m i t ă n u m e l e ţ ă r i i d e u n d e s e î n t o r c e a D e c a e n e u . D a r el a în­
s e m n a t c u g r i j ă că „a v e n i t î n G e t i a " . E inutil să a d ă o g ă m că a c e a s t ă v e n i r e a lui
D e c a e n e u d i n E g i p t în Getia este o p u e r i l ă p u n e r e î n s c e n ă a vieţii m a r e l u i p r e o t d a ­
4
t o r i t ă biografului g r e c s a u g e t ) p e care-1 v a fi c o n s u l t a t S t r a b o n şi mai ales C a s s i o d o r -
l o r d a n i s . D e c a e n e u n ' a fost, d e s i g u r , niciodată î n Egipt, a ş a c u m n u fusese nici Z a l ­
m o x i s . L e g ă t u r a c u E g i p t u l e d e s i m p l ă s i m p a t i e mitologică. N e v e n i n d n i c i o d a t ă d i n
E g i p t — p e n t r u e ă n i c i o d a t ă n u se d u s e s e în a c e a s t ă ţ a r ă —, D e c a e n e u n u p o a t e fi so­
cotit d r e p t e g i p t e a n şi nici s t r ă i n î n v r e u n fel o a r e c a r e .
D e c a e n e u era g e t d e cea m a i p u r ă spiţă. I n p r i m u l r â n d e d e n e c o n c e p u t c u m
5 6
u n r e g e ca Boirebistas ) , u n „ b ă r b a t g e t " , c u m precizează S t r a b o n ) , să-şi fi l u a t ca
sfetnic şi v i c e - r e g e p e uin străin. F ă r ă să fi suferit de xenofobie, Bodrebistas — ca mal
târziu Deoebal — avea u n d i s p r e ţ s u v e r a n faţă de veneticii de orice fel cari s e o p l o ­
ş e a u î n ţ a r ă s a u cari, e v e n t u a l , p u t e a u ajunge, s u b o f o r m ă s a u alta, chiar p â n ă l a
c u r t e a d o m n e a s c ă . D i s p r e ţ şi î n g ă d u i n ţ ă 'binevoitoare ca p e n t r u oameni f ă r ă c ă p ă t â i
şi f ă r ă l e g ă t u r ă s t a t o r n i c ă cu p ă m â n t u l ţ ă r i i sfinţit p r i n m u n c a şi s u d o a r e a a u t o h t o n i ­
lor. I n n i c i u n chip Boirebistas n u - ş i p u t e a ataşa ca rege spiritual al Geţilor, ca m a r e
p r e o t c u a u t o r i t a t e i m e n s ă , a p r o a p e s u p r a n a t u r a l ă , a s u p r a p o p o r u l u i , p e cineva s t r ă i n
d e n e a m u l , d e t r a d i ţ i i l e şi d e n ă z u i n ţ e l e gete. P o p o r u l get, aşa de gelos p e i n d e p e n ­
denţa, p e m a n i f e s t ă r i l e sale s p o n t a n e şi p e c r e d i n ţ e l e sale, n ' a r fi acceptat, î n r u p t u l
capului, să aibă ca î n d r u m ă t o r şi r e f o r m a t o r p e u n s t r ă i n . I n al doilea r â n d , u n t e x t
d i n S t r a b o n r e f e r i t o r la m o d a l i t a t e a r e c r u t ă r i i m a r i l o r p r e o ţ i g e ţ i d ă u n r ă s p u n s f ă r ă
r e p l i c ă a s u p r a n a ţ i o n a l i t ă ţ i i a c e s t o r i e r a r h i : „ T o t d e a u n a s e g ă s e a cineva c u u n c a ­
7
r a c t e r aşa d e ales, încât să a j u n g ă consilierul regelui său" ) . C a r a c t e r u l ales şi î n ţ e ­
l e p c i u n e a t r e b u i a u să fie v i r t u ţ i î n d e l u n g î n c e r c a t e şi c u n o s c u t e d e î n t r e g p o p o r u l
p e n t r u a se i m p u n e p â n ă î n f a ţ a r e g e l u i . E l e t r e b u i a u deci să a p a r ţ i n ă u n u i a u t o h t o n ,

1) Strabon VII, 3, 3, C 297.

2) Udam, VII, 3, 11, C 304.
3) Idem VII, 3, 5, C 297.
4) Mai v e r o s W l grecO-get. Erau, desigur, atâţia greci cari cunoşteam l'iimiba, moravurile
şi în genere istoria Geţilor.
5) Boirebitetais .sau Burevista este un nume de veche rezonanţă getiică, confirmat şi de t o ­
ponimie — Bouridava ; cf. Pauli Kretschmer, Eiïrileiïung în die Geschichte der griechischen
Sprache, Gottingen, Vandenhoeick und Ruprecht, 1898, p. 214. Asupra numelui., regelui get cf. şi
Jean Ooiman, Zalmoods, Un grand problème gètie, p„ 14, nota 1, Extras din „ZaJimoxi®" III, 1, 1939,
Paris, Paul Geuthmer, 1940 ; dar mai ales N. Iorga, Istoria Românilor, vol. I. Partea Il-a, Sigilivil,
Romei, Bucureşti. 1936. o. 33, nota 3.
6) Strabon VII, 3, 11 C 303.
7)Mem VIU, 3, 5, C 298.
435 • *
 1
n u u n u i s t r ă i n vag. T e x t u l (precizează a p o i c ă m a r e l e p r e o t „ e r a consilier al r e g e l u i s a u " ) ;
Regele n u e r a p e n t r u n i m e n i „ a l s ă u " , d e c â t dacă acesta d i n u r m ă e r a G e t . Z a l m o x i s ,
p r o t o t i p u l m a r i l o r p r e o ţ i geţi, fusese el însuşi G e t - ) . P r i n aceasta se stabilise condiţia
f u n d a m e n t a l ă a alegerii şi a s a c r ă r i i t u t u r o r m a r i l o r p r e o ţ i , succesorii săi : să fie d e
n e a m getic. I n fine, n a ţ i o n a l i t a t e a getică a l u i D e c a e n e u reiese şi din f o r m a însăşi a
n u m e l u i său. Decaeneus, Decineus, Diceneus s a u Dicineus s u n t p a t r u v a r i a n t e a l e r ă -
d ă c i n e i p r i m i t i v e Dac — p l u s sufixul, c a r e r e p r e z i n t ă n u m e l e g e n e r i c Dakoi, Daci, a l
p o p o r u l u i daeo-get. P r i m a p a r t e a n u m e l u i D e c a e n e u = Dec — e d i n aceiaşi familie
ou D e c e - b a l u s şi p o a t e şi c u D i c - o m e s , dacă e a d e v ă r a t c ă n u m e l e acestui d i n u r m ă
r e g e n u e f o r m ă l a t i n ă . V a r i a n t a Deci — a p a r e şi î n c a z u l formei D e c e b a l u s ca D e c i -
3
b a l u s în i n s c r i p ţ i i ) . S e î n ţ e l e g e c ă o c o n t r o v e r s ă filologică a s u p r a e l e m e n t e l o r c o m ­
p o n e n t e ale acestor n u m e e o r i c â n d posibilă. Nu e m a i p u ţ i n a d e v ă r a t însă că e v i d e n ţ a
î n r u d i r i i p r i m e i p ă r ţ i a n u m e l o r celor doi regi daci cu aceea c o r e s p u n z ă t o a r e a nu­
m e l u i l u i D e c a e n e u e p r e a m a r e p e n t r u a nu se face a p r o p i e r e a firească şi a nu se
4
t r a g e concluzia î n consecinţă ) . I n o r i c e caz, D e c a e n e u e un p a t r o n i m i c d a o o - t r a c , p r e ­
z e n t i n n u m e d e p e r s o a n e ca cele m e n ţ i o n a t e c ă r o r a li s'ar p u t e a a d ă o g a m u l t e a l t e l e
5
de p e î n t r e g t e r i t o r i u l t r a o o - g e t ) .
6
. D e c a e n e u e s t e m a r e l e p r e o t al l u i Boirebistas ) . E s t e p r i m a şi cea m a i î n s e m ­
nată, d i n t r e cele două d e m n i t ă ţ i p e c a r e D e c a e n e u le-a a v u t p e l â n g ă m a r e l e r e g e g e t .
P o n t i f i c a t u l lui Diecaeneu este, î n n a t u r a şi î n f u n c ţ i u n e a sa, identic c u acela al lud
Z a l m o x i s şi al t u t u r o r m a r i l o r p r e o ţ i deda p r i m u l şi p â n ă la u l t i m u l . L u c r u l acesta
r e i e s e cu e v i d e n ţ ă d i n r e l a t a r e a lui S t r a b o n . D u p ă ce p o v e s t e ş t e peripeţiile p r e o t u l u i
şi z e u l u i Z a l m o x i s , i n s t a l a t î n m u n t e l e K o g a i o n o n , g e o g r a f u l g r e c c o n t i n u ă : „ I n v r e ­
7
m e a c â n d p e s t e G e ţ i d o m n i a B o i r e b i s t a s ) , î m p o t r i v a c ă r u i a divinul Caesar p r e g ă t i s e
s ă p o r n e a s c ă o c a m p a n i e , D e c a e n e u e r a acela care deţinea această d e m n i t a t e (de m a r e
8 9
p r e o t ) " ) . T r e c u t p r o b a b i l p r i n clasele p r e o ţ e ş t i i n f e r i o a r e c a „ m o n a h i i " ) şi „ c a p n o -
1 0 n 1 2
b a ţ i i ) şi apoi p r i n cele s u p e r i o a r e ca „ î n t e m e i e t o r i i " ) şi „ s ă r a c i i " ) , d i s t i n g â n d u - s e ,
13
în fine, p r i n f r u m u s e ţ e a i n e g a l a b i l ă a c a r a c t e r u l u i s ă u ') şi p r i n p u r i t a t e a şi sfinţenia
inaccesibile a l e vieţii sale, D e c a e n e u se i m p u s e p o p o r u l u i , fraţilor săi d e călugărie
şi î n sfârşit r e g e l u i . M o ş t e n i t d e l à P ă r i n t e l e Z a l m o x i s , p r i n şirul n e î n t r e r u p t al m a r i ­
l o r p r e o ţ i , p o n t i f i c a t u l l u i D e c a e n e u n ' a fost o simplă d r o g a t o r i e f o r m a l ă . E l n ' a fost
o m a g i s t r a t u r ă p a r a z i t a r ă ca la a t â t e a din p o p o a r e l e v e c h i . N'a fost o i n s t i t u ţ i e cu
a m b i ţ i i l u m e ş t i , cu v e l e i t ă ţ i d e a înlocui a u t o r i t a t e a r e g a l ă . E a d e v ă r a t că unii m a r i
p r e o ţ i g e ţ i c a Z a l m o x i s , Kosingas, Vologaesus şi Gomosicius a u fost şi r e g i î n acelaşi
1 4
t i m p ) . D e c a e n e u î n s u ş i se b u c u r a d e o a u t o r i t a t e c a r e , deseori, d e p ă ş e a p e a c e e a a
1 5
lui Boirebistas ) .

1) Fnonuimele său. n u stă textual în pasagiu! iui Strabon, dar el se i m p u n e cu evidenţă

din conitexit.
2) Strabon VII, 3, 5, C 297 : „Se povesteşte că ;un Get, pe nume Zatnboxis etc.".
3) iC. I. L. (MI 4150 etc. la Brandis Aut. Deoebakis !în iFaully-WàgsOva, [Real-Encyclopă-
ăie der classisichen Altertum swissenschaft, IV Bând, col. 2247.
4) N. Iorfga, op. cit., pp. 104, 106, nota 4.
5) Wilbelm Tomasionek. Die alten Thnaker- Eine ethrmlogisiche Untersuchuung, Wien, 18.94,
Mţ 2, p. 31, notează, printre altele, forme ea : Dekmos, Dokimos, Dokidava.
6) Strabon VM, 3, S, C 298.
7) Strabon dă aici forma Byrebistas.
8) Stratoani, ioc. cit.
9) Idem, VŒI 3, 3, 4, C 296, C 297
10) Iidiem, VM 3. 3, 4, C 296, C 297
11) Iidiem, Vil,' 3, 3, C 296
12) Idem, VIII; 3, 3, 4, C 296
13) Ildem VŒI, 3, <5|. C 298.
14) Jean Oamiam, Zailmoxiis, Extras, p . 27. ;

15) loridanis, op. cit., XI, 70 : „Diceneus... mirabilis apud eos ( = Getas) enituit, ut «ion
solum medïdcribus imo et regibus imperaret".
436
 D a r marii p r e o ţ i g e ţ i n ' a u r â v n i t şi n ' a u practicat n i c i o d a t ă paponcezarismul ca
m a r i i p r e o ţ i ai E g i p t u l u i , ai Babilonului, ai Semiţilor s a u ai catolicismului. Dacă u n i i
m a r i preoţi geţi a u fost şi r e g i , f a p t u l se d a t o r e ş t e simbiozei d e s ă v â r ş i t e d i n t r e r e g a ­
litate şi pontificat î n v r e m u r i l e vechi ale n e a m u l u i get, c â n d regele şi m a r e l e p r e o t se
x
î n t â l n e a u î n u n a ş i aceeaşi p e r s o a n ă , c u m a fost, î n deosebi, c a z u l l u i Z a l m o x i s ) . T e o -
c r a ţ i a g e t ă a fost u n a î n d u h , n u u n a î n m a t e r i e . E a u r m ă r e a î n a v u ţ i r e a cu vitejie şi
d r e p t a t e p e n t r u l u m e a d e dincolo, a n e m u r i r i i , n u p e n t r u l u m e a d e aici t r e c ă t o a r e şi
p l i n ă de n e d r e p t ă ţ i . Preoţii geţi n u locuiau î n p a l a t e s o m p t u o a s e , ci î n p ă d u r i şi î n
p e ş t e r i l e m u n ţ i l o r ; e i se î n c h i n a u Z e u l u i n u î n t e m p l e b o g a t e şi fastuoase ci p e î n ă l ­
ţimile m u n ţ i l o r , cât m a i a p r o a p e d e s ă l a ş u l lui n e m u r i t o r . E i n u s e î m b r ă c a u c u v e s t ­
m i n t e s c u m p e şi n u a r b o r a u p o d o a b e s t r ă l u c i t o a r e , căci c e l m a i i m p o r t a n t v o t al l o r
e r a sărăcia şi u m i l i n ţ a . Cea m a i î n a l t ă clasă p r e o ţ e a s c ă getă, aceea din care probabil se
recrutau marii preoţi, era numită „săracii", Abioi. A u t o r i t a t e a i n d i s c u t a b i l ă şi p r e s t i ­
2
giul u n i c ) d e c a r e se b u c u r a u m a r i i p r e o ţ i l e v e n e a u d i n cauza totalei lor d e z i n t e r e ­
sări p e n t r u l u c r u r i l e d i n l u m e a aceasta ş i p e n t r u p r o p r i a l o r p e r s o a n ă . A c t i v i t a t e a l o r
n u u r m ă r e a şi n u realiza decât b i n e l e obştesc a l p o p o r u l u i . Această a c t i v i t a t e e r a o
n e î n t r e r u p t ă o r i e n t a r e s p r e v a l o r i l e n e s d r u n c i n a t e ale veşniciei: D u m n e z e u , sufletul,
d r e p t a t e a , sfinţenia, p r e g ă t i r e a p e n t r u n e m u r i r e .
D e c a e n e u v a fi locuit, ca toţi înaintaşii lui, î n m u n t e l e Kogaionon, î n a p r o p i e r e a
s a n c t u a r u l u i Z e u l u i get, p e eare-1 cinstea î n r u g ă c i u n i , m e d i t a ţ i i şi o f r a n d e n e s â n g e -
r o a s e . C u m t r a d i ţ i a şi oficiul s ă u îl obligau să fie î n p e r m a n e n t ă l e g ă t u r ă c u B o i r e ­
bistas, e p r o b a b i l c ă a c e s t a d i n u r m ă îşi alesese d r e p t c a p i t a l ă u n oraş î n a p r o p i e r e a
m u n t e l u i sacru Kogaionon; căci deşi Boirebistas e r a regele, v e s t i t p r i n diplomaţia, v i ­
tejia şi a c t e l e sale d e g u v e r n ă m â n t , p e el îl obliga t r a d i ţ i a să m e a r g ă î n m u n t e , la
m a r e l e preot, s p r e a-1 consulta, şi nu i n v e r s . Capitala A r g e d a v a , i d e n t i c ă p o a t e cu A r -
3
cidava, î n B a n a t ) , era situată, probabil, n u d e p a r t e de m u n t e l e Kogaionon. Celibatar,
ca toţi preoţii-călugări geţi, D e c a e n e u se h r ă n e a , î n sihăstria m u n t e l u i , ou m â n c ă r i f r u ­
4
gale: l a p t e , b r â n z ă , m i e r e şi f r u c t e ) . Accesibil n u m a i regelui, o a r e v e n e a să-1 consulte,
0
şi s e r v i t o r i l o r c a r i i - a d u c e a u cele d e t r e b u i n ţ ă ) , D e c a e n e u exercita, d e fapt, u n a d e ­
6
v ă r a t g u v e r n ă m â n t a s u p r a Geţilor. U n g u v e r n ă m â n t s p i r i t u a l ) . D a r c u a t â t m a i i m ­
p o r t a n t şi m a i decisiv, c u c â t el m â n u i a n u a t â t p a r t e a t r e c ă t o a r e — t r u p u l şi cele de
aici, — c â t p a r t e a n e t r e c ă t o a r e d i n o m : sufletul cu c r e d i n ţ e l e şi c o n v i n g e r i l e lui. N u ­
mai acest g u v e r n ă m â n t s p i r i t u a l cu r o a d e fericite a făcut posibil g u v e r n ă m â n t u l p o l i ­
tic, m i l i t a r şi social al lui Boirebistas. Cine n u a r e sufletul p o p o r u l u i , acela n u a r e
p o p o r u l . D e c a e n e u î n v ă ţ a şi î n d r u m a p o p o r u l p r i n n u m e r o ş i i săi călugări. C r e d i n ţ a
î n t r ' u n singur D u m n e z e u , c a r a c t e r u l t r e c ă t o r al vieţii d e aici şi veşnicia celeilalte l u m i ,
d r a g o s t e a de d r e p t a t e şi de a d e v ă r , c i n s t i r e a suferinţei, n e m u r i r e a sufletului, s o b r i e ­
t a t e a şi i u b i r e a , e r a u p u n c t e l e p r i n c i p a l e d i n p r e d i c a l u i D e c a e n e u . Aceste p u n c t e erau,
de altfel, t r a d i ţ i o n a l e ; ele v e n e a u t o c m a i delà P ă r i n t e l e Z a l m o x i s şi, poate, c h i a r d i n

1) Jtetaim Coman, op. cit., pp. 13-14, 33.

2) Strabon VI'H, 3, 3, C 296.
3) Constantin C. iGiureseu, Istoria Ramânihr, I, ediţia II (Fundaţia pentru Literatură şi Artă
„Mihai I"), Bucureşti, 1935, pp. 54—55 ; Dr. A. Nour, Unde a fost „Basileia" lui Bwebtstias ?,
Extoas din Revista „libertatea", 1940, p. 18, aşează, fără nici un temei documentar, .capitala: iui
Boirebistas, i a Poenatfi pe Argeş.
4) Strabon VII, 3, 5, C 298.
5) Idem, VII, 3, 5, C 298.
6) Si. Mehediinţir-Soveja, Creştinismul român esc — Adaos la caracterizarea etnografică a
1
poporului român, Bucureşti , Cugetarea, 1941, p. 40, pune în icdreullaţie, pentru marii preoţi geţi
atributul aşa de iericit de „regi spirituali".

437
v r e m u r i a n t e r i o a r e lui. P r e d i c a lui D e c a e n e u avea efect î n d e o s e b i p r i n v i e a ţ a e x e m ­
p l a r ă a p r e o ţ i l o r săi. D a r a c e a s t ă p r e d i c ă r e p e t â n d s t e r e o t i p d o c t r i n a m u l t i s e c u l a r ă ,
p o a t e c h i a r m i l e n a r ă a lui Z a l m o x i s n ' a r fi a v u t , p o a t e , r e z u l t a t u l fericit p e oare-1
ş t i m , dacă g e n i a l u l pontif n ' a r fi a v u t v i z i u n e a şi c u r a j u l u n e i r e f o r m e m e n i t ă să-1
facă vestit p e s t e m i l e n i i . V o m î n c e r c a să a n a l i z ă m p u n c t e l e e s e n ţ i a l e ale r e f o r m e i lud
D e c a e n e u î n c a p i t o l u l I I al a c e s t u i s t u d i u .
D e c a e n e u e s t e şi m a r e l e p r o f e t a l Geţilor. A s e m e n e a lui Z a l m o x i s şi p r o b a b i l a-
s e m e n e a m a j o r i t ă ţ i i m a r i l o r p r e o ţ i d i n a i n t e a lui, D e c a e n e u a r e d a r u l prezicerii şi a l
profeţiei. D a r u l p r e z i c e r i i d i n s e m n e , al divinaţiei p r o p r i u zise, v a fi fost d e s ă v â r ş i t , ca
l a t o ţ i „ v r ă j i t o r i i " s a u „ m a g i c i e n i i " vechi —• î n t r ' o şcoală t e h n i c ă sau la u n specialist
v e s t i t î n a c e a s t ă m a t e r i e . A m v ă z u t că t r a d i ţ i a g r e a c ă îl d u c e p â n ă î n E g i p t ca să î n ­
2
veţe „semnele prevestitoare graţie cărora desluşea hotărârile divine" ). Decaeneu n ' a -
v e a n e v o i e să m e a r g ă a ş a d e p a r t e p e n t r u a c u n o a ş t e şd a i n t e r p r e t a „ s e m n e l e p r e v e s ­
t i t o a r e " . E l a v e a l a dispoziţie, î n ţ a r a lui, n u m e r o ş i m a e ş t r i î n a c e a s t ă t e h n i c ă . T r a c i i
e r a u v r ă j i t o r i vestiţi. D e c a e n e u a a j u n s , î n s c u r t t i m p , u n v i r t u o s î n m a t e r i e . S t r a b o n
3
îl califică „ v r ă j i t o r u l " p r i n e x c e l e n ţ ă ) . A c e a s t ă v r ă j i t o r i e , acest d a r al prezicerii, n u
e r a n u m a i o d e x t e r i t a t e t e h n i c ă î n c u n o a ş t e r e a s e m n e l o r p r e v e s t i t o a r e , ci şi o p u t e r e
p e r s o n a l ă s p i r i t u a l ă , c a p a b i l ă să facă c o n t a c t u l c u m i s t e r u l şi ou s u p r a n a t u r a l u l . „ H o ­
4
tărârile d i v i n e " ) n u c e d e a z ă , niu s e lasă s u r p r i n s e şi d e s c o p e r i t e ide o r i c e p r e s t i d i g i ­
t a t o r s a u ş a r l a t a n . T r e b u e c a î n t r e v r ă j i t o r şi d i v i n să s e stabilească o „ s y m p a t h i e " , î n
s e n s u l etimologic al c u v â n t u l u i . I n c a z u l p r e z i c e r i i , v r ă j i t o r u l e acela c a r e a r e i n i ţ i a ­
t i v a „ s y m p a t h i e i " . P e n t r u e ă î n s ă a c e a s t ă i n i ţ i a t i v a s ă aibă r e z u l t a t u l fericit a l s t a b i -
liirei r a p o r t u l u i o r g a n i c c u d i v i n i t a t e a , t r e b u e ca „ v r ă j i t o r u l " să se i m p u n ă p r i n p u r i ­
t a t e şi s f i n ţ e n i e . U n „ v r ă j i t o r " c a D e c a e n e u era, p r i n c a r a c t e r u l şi c a l i t a t e a l u i d e
ales a l l u i Z a l m o x i s , î n p e r m a n e n t ă şd d i r e c t ă l e g ă t u r ă cu d i v i n i t a t e a . P e n e d r e p t , a ş a
d a r , a u t o r i i greci d a u u n î n ţ e l e s p e i o r a t i v t e r m e n u l u i „ v r ă j i t o r " , c â n d e v o r b a d e p r e o ­
ţii geţi. S t r a b o n n u m a i r e p r o d u c e f o r m u l a , f ă r ă a l t c o m e n t a r , î n cazul l u i D e c a e n e u .
S e n s u l p e i o r a t i v e s t e î n s ă e v i d e n t . iCriton, m e d i c u l î m p ă r a t u l u i T r a i a n p e c a r e 1-a î n ­
soţit î n r ă z b o a e l e s a l e c o n t r a Dacilor, m e r g e mai d e p a r t e . Istoric superficial î n o r e l e
h b e r e , r a ţ i o n a l i s t p â n ă la s u p e r s t i ţ i e ş i critic d u p ă ş a b l o n u l v r e m i i , m e d i c u l g r e c c a ­
r a c t e r i z e a z ă astfel, î n o p e r a sa Getica, î n c l i n a r e a v r ă j i t o r e a s c ă a G e ţ i l o r : „Regii G e ­
ţ i l o r c u l t i v â n d î n i n t e r e s u l lor s u p e r s t i ţ i a ş i c o n c o r d i a s u p u ş i l o r l o r p r i n î n ş e l ă t o r i e şi
5
v r ă j i t o r i e , î n c e a r c ă să irealizeze l u c r u r i m a r i " ) . C o n c o r d i a u n u i p o p o r şi a d e z i u n e a
l u i l a p l a n u r i l e c o n d u c ă t o r i l o r n u s e o b ţ i n p r i n î n ş e l ă t o r i e şi p r e s t i d i g i t a ţ i i v r ă j i t o r e ş t i !
D e c e b a l şi m a r e l e s ă u p r e o t — căci la a c e ş t i a face aluzie g r e c u l C r i t o n — n ' a r fi o b ţ i ­
n u t a t â t a e r o i s m şi s e n i n ă t a t e d i n p a r t e a G e ţ i l o r l o r f ă c â n d u z d e p u e r i l i t ă ţ i m a g i c e .
Dragostea de moarte p e n t r u patrie şi p e n t r u nemurire ţâşneşte din vâlvătaia credinţei
î n D u m n e z e u şi î n o n o a r e . I n cazul profeţiei, d i v i n i t a t e a este a c e e a c a r e a r e i n i ţ i a t i v a
6
a c t i v i t ă ţ i i p r o f e t i c e . D e c a e n e u este şi p r o f e t u l p o p o r u l u i s ă u ) p e c a r e 4 l u m i n e a z ă s u b
i n s p i r a ţ i a d i r e c ă a l u i Z a l m o x i s . P r o f e ţ i a e r a , la Geţi, o f u n c ţ i u n e o r g a n i c l e g a t ă d e

1) Strabon XVI, 2, 39, C 762.

2Ï Idem VII, 3, 11, C 304.
3) Idem, Ioc. cit.
4) Idem, Ioc. cit.
5) Gritan, Getica., te Suidas, s. v. Deisidaimonia., în Fragmenta Hlstoricoriwm Graecorum,
collegit, disposuit notils et prolegomendfe iltotraiviit Oairoîuls Mû'Jleriuisi, Paris, éd., A. F. Did'ot, 1885,
IV, p. 374, 2. Felix Jacoby, Die Fragmente der Otvechischen Historiker F. Gr, Hist.), zweiter
Tei!, Ziéktgesickvchten, Spezialgeschichten Autoblographien und Mémoires, BerHimi, WerJdmiamnfâcbf
Buchhandlung 1829, p. 932, F, 7 <2).
6) Strabon XVI, 2, 39, C 762.

4 3 8
m i s i u n e a m a r e l u i p r e o t . Acesta din u r m ă , î n c a l i t a t e a sa d e „ r e g e s p i r i t u a l " a l naţiunii,
e r a s i n g u r u l o r g a n v i u şi c o n s a c r a t p r i n c a r e v o r b i a şi activa d i v i n i t a t e a . Aşa s'au p e t r e ­
c u t l u c r u r i l e încă d i n v r e m u r i l e cele m a i s t r ă v e c h i ale n e a m u l u i , î n c e p â n d cu P ă r i n ­
tele Z a l m o x i s , c a r e , î n a i n t e d e a fi zeu, a fost glasul d e t r â m b i ţ ă al D u m n e z e u l u i u n i c
al Geţilor. M o t i v u l p e n t r u c a r e r e g e l e get îşi asocia la g u v e r n ă m â n t p e m a r e l e p r e o t
3
e r a v i r t u t e a , d a r u l special p r i n c a r e pontiful desluşea p l a n u r i l e d i v i n i t ă ţ i i ) . I n t r a t î n
funcţiune, m a r e l e p r e o t d e v e n e a o r a c o l u l infailibil a l n a ţ i u n i i . P o p o r u l n u a s c u l t a d e
2
p o r u n c i l e r e g e l u i , d e c â t d a c ă ele e r a u r a t i f i c a t e şi p r o m u l g a t e de m a r e l e p r e o t ) . D e
m a r e l e p r e o t p r o f e t u l şi î n v ă ţ ă t o r u l . S p r e deosebire d e profeţii lui Dionysos c a r e n u
p r o o r o c e a u d e c â t dacă „ l u a u v i n " , s a u d e cei ai lui Apollon d i n Claros c a r e n u activau
3
d e c â t d u p ă c e „ b e a u a p ă " ) , D e c a e n e u şi toţi m a r i i p r e o ţ i geţi n u p u t e a u fi f ă c u ţ i o r ­
g a n e ale Zeului, fără o v i e a ţ ă d e 'puritate, d e sfinţenie şi d e m e d i t a r e c o n c e n t r a t ă a s u ­
p r a l u c r u r i l o r d i v i n e . S f i n ţ e n i a şi m e d i t a r e a p r o g r e s i v ă d e s ă v â r ş e a u p e m a r e l e p r e o t
p â n ă a p r o a p e d e i m a t e r i a l i z a r e . A c e a s t ă i m a t e r i a l i z a r e îi a d u c e a d i v i n i z a r e a . D e c a e n e u
4
fu d i v i n i z a t a s e m e n e a l u i Z a l m o x i s ) . D u p ă m o a r t e a şi a p o t e o z a r e a iui, d e m n i t a t e a d e
5
m a r e p r e o t r e v e n i l u i Comosicus, care fu, în acelaş t i m p , şi r e g e al Geţilor ) .
D e c a e n e u m a r e l e p r e o t şi p r o f e t u l a fost u n a din cele m a i i n t e r e s a n t e figuri a l e
istoriei n a ţ i o n a l e g e t e . C o n t i n u â n d şi î n ă l ţ â n d Şcoala lui Zalmoxis, e l s'a b u c u r a t d e
acelaşi p r e s t i g i u şi d e aceeaşi a u t o r i t a t e c a ale m a r e l u i P r o f e t . D e aceea, p â n ă la u r m ă
el î m p ă r t ă ş i acelaşi d e s t i n , fiind divinizat.
(Va urma)

1) Idem "VIII, 3, 5, C 297.

2) Idem VII, 3j, 5, C 298.
3) Maoroîbi'Uis, Saturnale I, XVITI, 1, ediţiei Msand, Paris, 1850.
4) Strabon VII, 3, 11, C 304,
5) Iordanis, op. cit., XI, 7 3 : „Decedente vero Dieeneo paenepari ueneraitione habuere Como-
sitoum, quiia nec imparis erat solertiae".

439
C R O N I C I
I D E I , O A M E N
F I L O Z O F I A N O U T Ă Ţ I I LA C O N S T A N T I N
.„iSchiiţă la istoria Iui Cum e cu putinţă ceva
nou" este titlul unei lucrări de mare întindere
şi oare — nu suntem siguri — a constituit şi
teza de doctorat a d-lui Const. Noica. împreju­
rările n u ne-au permis să cunoaştem lucrarea
«ceasta decât acum, II cunoşteam însă pe a u ­
tor din lucrările sale anterioare „Mathesis" şi
substanţiala monografie asupra vieţii şi operei
Iui Descartes, afară de traducerile sale din ori­
ginalele latineşti. A m admirat fără rezerve bo­
gata informaţie a autorului şi stăpânirea precisă
a unui vast material istoric,
Duorarea este un fel de istorie a filosof iei, cri' | conştiinţa cunoscătoare o „conştiinţă mărturisi -
staliizată într'o întrebare pe care autorul O' con­
sideră fundamentală. Există anume î n destinul
gândirii omeneşti anumite teme centrale, anumi­
te preocupări pe lângă care gravitează toate ce­
lelalte preocupări filosofice. Una din aceste teme
este aceia a cunoaşterii, a mecanismului cunoa­
şterii, a destinului şi rostului cunoaşterii. Iar în
interiorul teoriei s e află închisă, .în germene, în­
trebarea d e răscruce pe care autorul o formulea­
ză fie sulb numirea „cum e c u putinţă ceva nou"
fie sub expresia mai largă: „cum e cu putinţă
ca mintea omenească să cunoască aceia ce nu
cunoaşte înoă"?
. Ilată tema fundamentală. Odată stăpân pe ea,
autorul încearcă o rnteză generală a istoriei fi-
losofiei plecând numai die aici'. Ou alte cuvinte
ni s e propune răspunsul filosofilor conlsideraţi în
ordinea cronologică, la această întrebare centra­
lă. Vom da câteva exemple de modul cum auto­
rul înţelege să-şi îWdepMnească programul de
tucru. Problema luj „cum e cu putinţă iceva nou"
Se rezolvă, în filosofia iui Platan, prin teoria
centrală a irennniseenţei. Este 'Cu putinţă să alfliu,
să cunosc acela ce n u cunosc!, pentrucă îmi amin­
tesc dintr'o anterioară, cunoştinţă, acest lucru
care, pentnu acest prezent al nïeiu, constitue o
noutate. La Aristotel, problema lui: „cum e cu
putinţă ceva nou" se pune într'o lumină ou totul
diferită. Noutatea poate fi surprinsă prin oficiul
440
I , F A P T E
NOICA
inducţiei aristotelice, inducţia icompletă, prin fi­
liera gradelor de cunoaştere, prin experienţă,
Socrate reprezintă pentru perspectiva lui „cum
e cu putinţă ceva nou" o poziţie caracteristica.
Socrate îşi pune precis problema noutăţii în c u ­
noaştere şi o rezolvă în sensul maieutie,, adică
al unei adevărate naşteri a adevărului şi a nou­
tăţii în 'Spiritul omenesc.
. Odată cu Augustin, problema lui „ceva nou"
s t îmbogăţeşte cu o nouă înţelegere a vieţii spi­
ritului, Modul creştin al filosofării pe care îl a-
duce Augustin, interioritatea, iluminaţia, fac din
1
toare". In faţa p oliţei sonului de cunoaştere a lui
Aristotel, Augustin aduce — spune autorul, un
monoteism al cunoaşterii!. Spiritul se situează nu
întf'b pluritate, ci în misterul uniic pe oare şi-d
însuşeşte, şi-1 interiorizează pentru a-li putea
mărturisi. Op. 168).
• Toma din Aquino rezolvă problema cunoaşte­
rii prin captarea existenţei, nu prin alcătuire de
concepte, (p, 189). Cum e cu putinţă oa spiritul
să fie „altul", fiind totuşi. el însuşi ? Pentru a
•trece peste această dificultate, Toma Aquinatul
recurge la cele două feţe ale intelectului î n sen­
sul aristotelic : intelectul în putere şi intelectul
î n act. Spiritul poate fi un altul pentrucă el poa­
te fi totul. Totul este în spirit pentrucă spiritul
aste, într'o formă oarecare, totul. Cunoaşterea î n ­
seamnă actualizarea aceasta a totului, a altuia,
în mine însumi. Desfăşurarea vie a spiritului, în
concepţia tomistă, se face numai între aceste
două limite ale fiin'ei: virtualul şi actualul, (p
206).
Empirismul filosofiei moderne constitue, după
autor, momentul filosofic cel mai caracteristic
când se pune cu toată acuitatea problema lui
,,ceva nou". Kant a înţeles, primul, acest adevăr
că numai experienţa „poate alcătui unul din
nodurile gândirii sintetice", (p. 213). Interesul
pentru ^conţinutul gândirii scade în vreme ce
creşte interesul pentru determinarea modului
-•
 cum poate -spiritul să fie el însuşi, să fie viu.
Iar metoda prin care spiritul ajunge la cunoştin­
ţe valabile este, pentru un Bacon de pildă, induc-
ţdunea. Dar reftecţiuneia spiritului asuprta lud
însuşi nu se petrece la Bacon ci deafoia la Locke
cu care începe spiritul critic, „cântărirea con­
ştiinţei prin conştiinţă, (p. 227). Conştiinţa este
receptivă numai cât primeşte ideile simple. E-
fortuil spiritului deafoia de aci începe, delà pre­
lucrarea ideilor simple pentru a constitui ideile
complexe, moduri, substanţe şi relaţii, (p.. 233).
Ajuns aci autorul adânceşte, fără a aduce ni­
mic nou;, mecanismul gândirii filosofice la Locke,
la Hume, la Berkeley, în diseuţiuni foarte adân­
cite şi meticuloase, în măsura în care sunt şi
foarte -dare, stabilind pentru fiecare în parte
contribuţia adusă la determinarea problemei lui
„ceva nou" adică., î n fond, a conştiinţei cunoscă­
toare. Incheerea acestui capitol este turbură­
toare. Cu Hume conştiinţa e un factor dizolvant
pentru experienţă, experienţa e unul dizolvant
pentru conştiinţă. De unde concluzia autorului:
Cu Hume totul se nărue, dar şi totul se lumi­
nează, (p. 257).
(Problema Ului „ceva nou" capătă un sens ca­
racteristic însă cu Dasoartes şi Leibniz, arta / mă veche : problema conştiinţei cunoscătoare
combinatorie a lui Leibniz, mathesis-ul univer­ i şi a spiritului viu î n propria lui căutare.
sal şi matematizarea carteziană fiind simpto-
mele de seamă ale raţionalismului: care încear­
că isă determine, nu numai posibilitatea inven­
ţiei deci a noutăţii, ci şi a instrumentului ne­
cesar invenţiei. Dar, iiaţiomMsimiull cartezian nu . „ceva nou", d-sa aduce, pentru fiecare gânditor
este de esenţă pur matematică. Gândirea nu
este o mecanică absolută ei o meditaţie, o „fi-
losofare" adică activitate pur şi simplu, 'spirit / O Ultimă obiecţiune, mai gravă, este că au­
în plinătatea desfăşurării lui. I n loc de a se
pune accentul pe căutarea de cunoştinţe noi,
se pune accentul pe actul căutării, (p. 293). N u ­
mai că această viaţă a spiritului este împovă­
rată, la Deseairtes şi Leilbnliiz, de o concepţie
prea schematică, prea matematizată. In felul
acesta raţionalismul! nu face cu neputinţă n u ­
mai metafizica ci .chiar viaţa însăşi a spiritului,
(p. 301),. Pentrucă trebue să deosebim între con­
ţinutul spiritului, între produsele activi tăiţii sale făicut, uin absolut în care totul e dat şi nimic
şi între actMtatea producătoare Intre empi­
rism, care afirma dezordinea totală şi raţiona­
lism, care instituia ordinea totală, poziţia lui
Kant capătă!,, pentru autor, nu un sens de mij­
locire şi unul de provizorat. Kant nu rezolvă
problema ici o face numai posibilă. In fond fi­
losofia nu înseamnă nici contemplarea gândirii
nici a gânditului ci ea „„culminează în contem­
plarea desfăşurării .spiritului ispre cunoaştere
şi spire ceva nou";. >(p. 303).
(Capitolul de îneheere al eănţdi este o tragică
mărturisire a spiritului care încearcă să-şi afle
destinul şi fiinţa şi oscilează între contemplare
şi cunoaştere, între viaţă şi moarte, între ceva
şi nimic. De aci îneheerea care a stârnit o legi­
timă nedumerire unui filosof raţionalist cum
e d-i PL (Pl. Negulescu, în fraza finală :
[Filosofia este poate considerarea vieţii spi­
ritului prin perspectiva moirţii lui ! Desigur,
dacă am fi convinşi că spiritul sie defineşte prin
nepenenitate, fraza ar fi absurdă. Dar, fagure
de lîndoeli şi idhin, gândul nu poate fi oprit sâ
nu s e întrebe dadă, în esenţa iui, spiritul este
viaţă sau e hărţuit el însuşi de destinul sfâr­
şi rii.
Vom Iface, drept îneheere,, câteva obieoţiunl
lucrării. Mai întâi, una privitoare chiar la „nou­
tatea" lui „ceva nou". D-ă Qcmist. Noica. socote­
şte că a descoperit un sâmbure nou în vălmă­
şagul istoriei filosofiei. D e fapt meritul d-sale
este de a fi pus un accent hotărît pe o profole-
!
Pentru a , lămuri problema, autorul, între­
prinde un studiu prea vast şi fără legături dir
recte cu problema ce ne preocupă. In schimb
însă, prin faptul că vede totul prin lumina lui
în parte, contribuţiuni personale de reală şi
netăgăduită valoare.
torul pune problema noutăţii numai în cadru
de eunoatşere. Noi vedem însă problema în-
tr'un cadru cu mult mai largi aderenţe, anu-
mie în perspectiva sa ontologică. Cum e cu p u ­
tinţă ceva nou, ontologic vorbind, ar pune în
discuţie problema devenirii faţă de aceia a ne­
mişcării, perspectivele hetfaidliteilană şi; patrme-
niidiiană nu lîn reflecţia lor în spirit, ci în struc­
tura realului ontolofic. Lumea este ea un gaita-
nu mai poate fi, sau e în devenire? Problemă
care n u atinge numai speculaţia filosofică ci
chiar perspectiva cosmosului î n lumina Ştiin­
ţei noui. Pentru cât a întreprins însă autorul,
tânăra gândire românească datoreşte mult ope­
rei lui G Noica.

ISTORIA LITERATURII ROMÂNE

D. G,. Călinescu n u a avut o fericită inspi- în monotonia literară a acestor vremuri, A u -

raţie atunci. pândi s'a hotărît să dea la iveală borul şi-a permis să , ne sfideze legitimele noa~
cartea care a iscat un nemaipomenit scandal stre sentimente de oroare faţă de vipera judai-

441
că, tocmai acum. Tocmai acum când falsa o-
bictivitate î n dosul căreia s e situează, nu ne
era de trebuinţă, autorul n e amestecă proza
ţi versul românesc c u veninul „literaturii" e-
vreieşti. Tocmai azi când a m simţit ura şt
miazma talmudică asmuţită împotriva goimi-
îor oare i-au cultivat, tocmai azi când „fraţii"
ovreii s'au spălat î n sânge românesc ca să î m ­
plinească vechi visuri de răsbunare, d. G. Că­
linescu rezervă, pe paginile cu superbă. hârtie,
ale unei Ifundaţiuni oficiale şi naţionale, locuri
largi, împodobite de „poze" care sunt o cum­
plită sfidare şi un scuipat în obrazul acestui
neam prea îndelung răbdător.
S ă n e înţelegem odată pentru totdeauna.
Respingem orice atitudine academică de obiec­
tivitate pe care o reclamă autorul în prefaţă.
D-sa socoteşte că este obligat să releve talen­
tul, oriunde s'ar afla. Ei bine, nu. Chiar dacă
a m întâlni un asemenea „talent", noi avem da­
toria, .pentru sângele românesc care a curs sub
ghiara ascuţită a Talmudului', să aruncăm d e ­
parte de noi „talentele" care, mai bine de 20
de ani, s'au lăifăit sub ochii noştri, c u cinism
şi neruşinare „talentele" care a u încercat să
ne otrăvească sufletul, romanele lui Ury B e -
nador, „Arsenicul" lui Sergiu Dan, noroiul lui
Blecher, bagajul lui H. Bonciu, ghetto-ul lui
Pelfe şi ceilalţi. Dar autorul se contrazice sin­
gur; pentrueă, în afara unei simpatii bine mar­
cate pentru câţiva, n u recunoaşte acestor pre­
tinşi literaţi vreo valoare estetică.
Totuşi obiectivitatea profesorului universitar
delà Iaşi merge aşa de departe încât nu-1 uită
să-1 treacă în Istoria literaturii române nici pe
1
Cilifoi Moise. Este inutil să discutăm cu d-sa
despre valoarea estetică a literaţilor ovrei. Des­
pre Peltz d'-sa afirmă — d e pildă — că posedă
admirabil limba română (impecabil cunoscător
al limbii române, p. 7U0).
/Iar din \Mihail Sébastian citează o afirma-
ţiune caracteristică acestei ovreimi care a gă­
sit aci pămâoltlul făgădiuinţii (pag. 877) col. II).
Dar n u pentru o polemică cu nuanţă politică
am dorit Bă scriem aceste câteva rânduri. Ne
v o m referi mai întâi la metoda critică a d-lui
G. Călinescu, apoi te aifirmlaţiunile sale privind
anumite manifestări literare ale vremii noastre
Pretextul d e a scrie o Istorie completă a litera­
turii române, delà origini şi până azi, a fost
cu dibăcie ales. De fapt, d-sa n u a dorit decât
un lucru. S ă poată stâlci în voie valorile pre­
zente. Cu abilitate şi cu tact ce-1 apropie de
neamul lui Iuda — autorul micşorează până l i
proporţii d e ridicul, mişcările literare cu carac­
ter naţional sau ortodox Mişcarea „igândiristă"
de pildă este tratată î n aşa fel încât e transfor­
mată sau într'o oarecare încercare cu slabe
442
ecouri sau o ridiculă încercare de a transpune
pe plan poetic valorile religioase şi tradiţiona­
liste. In calitatea pe care şi-o revendică de cri­
1
tic literar, ds-sa n u ştie de pildă că limbajul poe­
tic îşi are o lume a lui, o atmosferă a lui care
nu poate fi transmutată în explicare „prozaică"
fără a-şi pierde tocmai această atmosferă. Din
poeziile î n care e vorba de .îngeri care fac, sim­
bolic şi poetic, anumite acte umane, criticul scoa­
te efecte hilariante prin afirmaţiuni directe, d e ­
sigur, în formă obiectivăm Astfel din expresia,
„înger împuşcat" (N. Crainic) criticul scoate a-
firmaţia :».,... iar d. N. Crainic vânează îngeri cu
puşca.. (V, Voicuieseu) „colectează sânge de î n ­
ger"; Z. Stancu „pune îngeri: în jug", D-zeu
ţine de umeri pe il. M Sadoveanu, ,1 Ciurezu
identifică p e D-zeu după picioare; Demian m o ­
bilizează îngerii la muncile agricole (p. 802).
Să trecem la metoda critică a d-lui G. Căline­
scu. Când spunem însă metodă critică comitem
un eufemism pentrueă nu găsim d e fapt nici o
metodă critică. Autorul parcurge opera şi îi
notează momentele ce i se par mai caracteris­
tice. E u n fel de rezumat impresionist al operei
Aceasta poate fi, la nevoe, o metodă. N u pretin­
dem nici un sistem construit ad-hoc pentru ne­
voile criticei. O metodă 'impresionistă poate fi
admirabilă dacă autorul mai pune în ea şi alt­
ceva ca de pildă bun simţ, măsură, intuirea,
trăirea imediată a valorii estetice, reflecţia asu­
pra faptului estetic în sine sau a faptului estetic
î n ecourile lui intelectuale sau raţionale. Toate
acestea presupun delà sine o doză totală de obiec­
tivitate sau aproape totală. Criticul confundă
însă impresionismul cu subiectivismul şi acolo
unde crede că aplică p e prima, aplică de fapt pe
a doua dintre aceste atitudini. Presupunând că
d-sa cunoaşte deosebirea dintre impresionism şi
subiectivism, ne dispensăm a ï - o mai aminti.
Urmând însă o asemenea „metodă" cartea va
cuprinde trei grupe distincte de autori: autorii
preferaţi, în rândul cărora intră prietenii auto­
rului', o w e i i şi d-sa însuşi; autorii nesuferiţi de
critic, î n rândul cărora intră toţi acei c u opinii,
cu doctrine, cu ideologii deosebite de ale auto­
rului şi, lîn fine, autorii asupra cărora criticul
rămâne indiferent şi care, prin aceasta, vor fi
trataţi î n culori de minimalizare sau de totală
volatilizare. Recomandăm în special, capitolul
privind opera lui L. Rebreanu. Metoda indife­
renţii e remarcabilă pentru toată opera roman­
cierului, amestecată, în doze savant distribuite,
cu metoda minimalizării. (A s e vedea î n special
partea î n oare s e vorbeşte despre , A d a m şi
Eva"). Aceleaşi ilustrări s e pot face indiilferent
pentru cine. (O pildă' tot aşa de caracteristică
este tratarea lui AtecSandri, în special Paste­
lurile)
 .. Un capitol special dedică d. G Călinescu fi-
losofiei româneşti. întâlnim aci numele lui Ma~
ioreacu, lorga, Pârvan dintre cei oe n u mai
sunt. Dintre contemporani citează şi comentea­
ză pe: CL. Blaga, M . Eliade, D. D. 'Roşea, E . CI<J
ran, Petru P . loneaou, Bucur Ţincu, L N. Lun-
gulescu, V. V,. Georgescu.
Deşi pe autor nu-1 interesează decât fenome­
nul literar, încearcă însă, neconsistent să schi-
ţeze îşi ideile filosofice respective. Dar nu pt
tot câmpul. Despre opera filosofică a lui V,. Pâr-
van n u aflăm nimic, în sdhitmlb Lucian Blaga e
rezumat întru'n tablou minimal din care noi şi
cei ice-1 cunosc pe L. Blaga nu-1 recunoaştem.
Nu ştim dacă d. L. Blaga se va recunoaşte el
isingur. Autorul n u a avut la îndemână decâ^.
operele filosofilor editaţi de Fundaţia Regală (D.
Roşea, E. iCioran, P . P. lonescu, B. Ţincu, V. V.
Georgescu, I . Lungulescu, Petru M . Balş),
Nici o informaţie precisă despre I. Petroviici,
tăcere privitor la P. P. Negulescu. O seamă de
allţi tineri gânditori şi cari n u sunt certaţi nici
cu expresia estetică .(ne gândim la Const. Noica
de pildă) sunt ignoraţi. N. Roşu e expediat în
două rânduri cu calificativele : grobian şi vul­
gar (pag. 831). Despre modesta contribuţie a ce­
lui ce semnează aceste rânduri, câteva fraze n e
reuşite (E cum s'ar spune că .!) dovedind că
autorul lor n u a înţeles nimic sau nu a putut
să înţeleagă nimic. Ceeaee n u ne miră.
Statistic, autorii evrei comentaţi, citaţi, elo
giaţi sau rezumaţi sunt î n număr de 37. Paginile
consacrate acestor scribi s e ridică la 60 de co­
loane. Obiectiv, proporţiile sunt respectate. Tri­
stă obiectivitate!
Limba literară a d-lui C. Călinescu cuprindt
următoarele specimene de vocabular şi sintaxă :
basme indimentieabile (p, 505); tratat cu rotun-
ditate (p. 514 şi 642) ; E eu putinţă ca chiar (p. 7),
fie ca cel..,, (p., 8); ton eatedratic <p. 659); cro­
nicarul edulcorează ,(p. 769); infantilizare a fra­
zelor..,, (p. 738) ; mirosită cu... nasul.,, (p. 777) ;
călugăriţele beghine care prin mergerea lor...
(p. 737); obrazuri verbale,, (p. 869); E cum am
spune că.,.,. ,(p. 869); Totuşi drama se susţine prin
mereu buna arhitectură, prin finalele patetice
de acte şi prin încă,, pe alocuri, sublima orato­
rie... (p. 509). A m ales câteva probe, nu conclu­
dente ei simptomatice.
Induioşetor este în deosebi capitolul în care
G. Călinescu vorbeşte despre,.,. G. Călinescu; A -
mestecând propriile sale laude cu laudele altora,
puse între ghilimele dar cu autorii respectivi
necitaţi, autorul îşi face, cu abilitate şi ean
doare, panegiricul pentru posteritate. Acest ca­
pitol e atât de fermecător şi atât de simpto­
matic pentru mentalitatea critică a auorului în­
cât n u ne putem permite nici o citaţiune ci ru­
443
găm lectorul, nescârbit încă de toată această
comedie, săsJ, citească în întregime.
Clasificările autorului sunt în general absur­
de şi î n (special lugubre. Găsim următoarele
grupuri literare: Damnaţii, mesianicii utopici
mesianicii pozitivi, şi... tubereuioşii (p. 853)..
Atitudinea obiectivă a autorulu este definită
în următoarele rânduri: „Epoca modernă e cea
mai iritantă şi e cazul a asigura pe toţi că am
pus cea mai strictă nepărtinire unită cu voinţa
cea mai caldă de a afirma talentul oriunde s'ar
afla" i(p 7). Ca urmare a acestui program ştiin-
ţific-obiectiv, autorul închee introducerea după
ce a vorbit din nou de sine însuşi, cu exclama­
ţia: Nasc şi î n Moldova oameni („oameni" a se
citi G. Călinescu). Ilar la sfârşit, î n capitolul
„specificul naţional" găsim afirmaţiunea: Evreii
fac... puntea de trecere între naţional şi univer­
sal. O minte dreaptă care n u confundă proble­
mele politice e u lumea ideală a creaţiei, n u poa­
te să n u recunoască contribuţia lor... (p. 888).
Lepădăm delà noi orice pornire, orice părti­
nire şi cu aceiaşi obiectivitate pe care şi-o re­
clamă pentru el autorul, n e întrebăm: In ce
constă valoarea operei critice şi literare a d-lui
G iCălinescu? I n ce constă însă şi valoarea ei ca
fapt de cultură naţională» pentrueă istoria unei
literaturi trebue să reprezinte efortul şi furtuna
unui suflet etnic cu freamătul şi idealurile lui,
cu căderile şi ridicările lui? Să privim opera
din afară, ca formă. Ce ne oferă autorul? O e x ­
cepţională prezentare grafică, un format care
impune respect şi un material destul de vast de
informaţie, fără a fi însă erudiţie, despre care
autorul ne-a şi spus câteva cuvinte în prefaţă.
Dar pentru format şi condiţiuni tehnice, laudele
nu s e cuvin autorului ci editurii. In ceeaee pri­
veşte materialul, care a impresionat pe mulţi, e
suficient să se observe că ilustraţiile îl reduc la
aproape jumătate iar citatele — desigur nece­
sare — reduc da aproape un sfert contribuţia
grafică a autorului. Totuşi, pentru munca enor­
mă depusă şi pentru efortul de a fi încercat o
sinteză deosebită de cele de până acum, noi re­
cunoaştem d-lui G. Călinescu dreptul d-sale lia
mulţumire şi laudă
In ceeaee priveşte fondul, sucul operei, ne-am
arătat aci motivele pentru care respingem opera
d-lui G. Călinescu delà dreptul de a constitui
o valoare. Lipsită de metodă, de disciplină ştiin­
ţifică, de obiectivitate, încărcată de balasturi
inutile, arzând de dorinţa de a vorbi despre
toate şi mai cu seamă despre toţi, cartea n u
poate avea o valoare estetică. Pentru cu totul
alte motive, al căror fundament e inutil să-4
reamintim, cartea aceata nu are nici valoare da
cultură, n u poate fi un moment în evoluţia noa­
stră culturală, a noastră ca neam.
 E inutil să dăim sfaturi în felul: dacă nu ar
fi făcut aşa, dacă ar mai pune şi alceasta, dacă
ar-:scoate aceasta.,., etc.
Cartea n u poate fi refăcută. Ea poate fi a c ­
ceptată sau respinsă. Câţiva, acei despre care se
vorbeşte bine, o vor accepta. Câţiva, acei des­
C R O N I C A
RETROSPECTIV. — „COPIII PĂMÂNTULUI".
I.
începând Cronica Dramatică la cea mai bună
revistă a noastră, ea unul care m ă .cunosc cred
numai leal să o desleg de toate greşelile şii exce­
sele mele de stil sau judecată, mai ales de toate
acele fermecătoare lucruri cane sunt atalcuriile la
persoană, —• fără de cane scrisul cronic ar fi o
bamlciatcă şi orice activitate vorbită, o'nldhiisoare.
Acestea toate sânt şi rămân ale mele, neanga­
jând 'cu nimic revista.
Sâlnitem unii care isuiferim de morbul cernelei
De cum o luăm în vârful peniţei, Ca pe un stu­
pefiant, o bem. Rezultatul e aicea minunată beţie
a oamenilor liberi : francheţea. Pentru ea —
fiindcă altfel nu eram niicăeri, nu eo-nitam nică-
eri, — decât în această francheţe, pentru unii
prdşti primiejldioaisă — a m luat de trei ori Meda­
lia Aerului Confinat ! — Să sperăm că voi mai
lua-o. (Dar mu miai mult de două luni, .că iar dau
declaraţie !
Şi nu î n orice caz pentru o cronică dramatică.
Deşi, cu acel caz ce se face de teatru într'o ţară
ce suferă de optica nimicului, Dumnezeu ştie...).
S e mai întâmplă că teatrul .este — şi, mi se
pare, aşa e mai ales conceput la această publi-
calţie — icea mai impură, şi prin aceasta cea mai
joasă dintre arte. O mulţime de emoţii, unele in­
terlope, se îmbulzesc, ca temperaturile la fabri­
carea metalului preţios, să ia parte la zămislirea
operei dramatice. Implicit, o mulţime de persoa­
ne : autorul (ca î n mod convenţional să începem
cu dânsul) ; publicul (adorabil cretin, care totuşi
rămâne cel mai mare autor dramatic al veacu­
rilor, fiind acel „colaborator nenorocit care a
împiedecat şi pe Shakespeare — cum s e revoltă
poetul Robert Bridges — să fie cel mai mare
artist al lumei" ; actorul, şi mai ales actriţa ;
directorul, şi mai ales regiisorul.
La noi trebue să adăogăm şi claca, această
bastardă dirijată a publicului, .care lucrează până
la surmenaj mai ales primele seri ale unei repre-
zenta'ţii, eu o febrilitate ce o face uneori să ia
înainte actorului. Cum, de pildă, te frumoasa r e ­
prezentaţie de aseară, cânld cel mai mare moment
comic a fost declanşat prin simpla ieşire din sce­
444
pre care s e vorbeşte mai puţin bine, o vor cum­
păra. Câţiva, atraşi de vârtejul scandalului, o
vor citi. Dar România acestui moment istoric şi
cultural nu o poate accepta.
PETRU R. IONESCU
D R A M A T I C Ă
nă a unui jandarm care trebuia să spună foarte
milităros, şi teu o strâmbătură de efect, plutonie­
rului său : S ă trăiţi ! Claca, îndrăgostită de m i ­
litari ca orice femee, s'a. pornit după consemn
în aplauze furtunoase. Numai că jandarmul toc­
mai atunci a avut iun nod în gât, şi genialul „Să
trăiţi", eu strâmbătură cu tot, au putut avea loc
abia după aplauze. — E, icum vedeţi, şi o drep­
tate pe lumea asta!... Ca să o preîntâmpinăm,
propun o. legiferare a luarului, — obligând tea­
trele ca, aşa cum a u repetiţii generale ou costum
şi recuzită;, isă aibe şi repetiţii generale c u clacă.
Dar cel mai maire autor dramatic la noi e Mini­
sterul Artelor. Exagerez? Ehei, să fi rămas aco­
lo încă inumai câteva luni acel sinistru gogoman
care a fost Radu Budişteanu şi am fi văzut piese
cu (fiecare pagină .onorată de o rezoluţie (lui. (Cu
ştampilă, negreşit, fiindcă dacă şi aşa ceva nu
poartă ştampila prostiei...). S e ştie că în puţinele
luni — cele mai triste din istoria acestui m i n i ­
ster — î n oare acest mare avocat (pentru dare
până atunci avusesem cea mai frumoasă stimă) a
ilustrat Arta România şi pe Vasile Alecsandri în
special i(avea omul ce avea .cu Alecsandri !) prin
săptămânale declaraţii pentru Rege şi rămânerea
te putere, Domnia Sa (mlajiusaulleile sânt ale sale)
chema tot săptămânal pe Directorul Naţionalu­
lui cu dosarul cu piese, şi se pronunţa pe din
afară pentru valoarea fiecăreia din ele. Fără să
le fi citit, cum spun. Ce-a!r fi fost dacă le citea !
Aşadar, Ministerul Artelor. lia să dea él un
comunicat că eşti Shakespeare, să vedem,, nu
eşti ? In orice caz, vei fi imediat jUcat ca atare...
Acestea toate fac, sau îngăldue ca arta impură
de care vorbesc .să fie la noi şi .cea mai vie. Vie
estetioeşte, vie prin persoanele care trăesic î n -
tr'însa, dJatr'însa, şi mai. ales pe lângă dânsa, —
acestea din urmă fiind, naturali, şi cele mai pri­
mejdioase.
N'aţî observat la noi c e ise'ntâmplă când răsare
te orizont o nouă piesă ? N u apar comete şi nu
plouă cu sânge ca (la moartea iui luldu Cezar,
dar un bolid tot e ! Piesa însăşi. Vieaţa publică
se sistează pentru moment. Trenurile nu mai cir­
culă, botezuri, căsătorii, dacă mai scapă pe ici
pe colo. Panică, secetă, vociferări. Lumea se
strânge în piaţa Teatrului, şi aşteaptă c u inima
Ia gură. înăuntru, vracii, ca la triburile africane,
se aşează pe foc şi descântă. Delà şef până te ul­
timul uşier, fiecare s e simte angajat în destin
Ori cel puţin reţinut dete masă. S e fac prote­
ste, procese verbale, se propun soluţii, se caută
o ieşire, se jură şi se caică jurăminte. Şedinţe
contradictorii fac noului născut o maieutică de
săptămâni, luni,, ani. de zile. Ca rezultatul să. fie..
Mătuşica de Ionescu-Morel ! Ba, da, când cerul
erS mai facăcraat de destin, şi ne aşteptam cu to­
ţii te ploaia aceia de pe vremea iui Cezar, aflăm
că se joalcă Mătuşica de loneseu-Morel. Cea; mai
grozavă inepţie a scrisului universal ! Şi aceasta
numai dacă admitem că scrisul e ultima treaptă
a literalturei, că aldifeă cineva trebue isă fie m ă ­
car scriitor oa să intre în .literatură abia dle aci
în sus punându-se problema de artă şi talent.
Ori, iată un specimen de scris. După un act
în care un corsaj de mătuşica (fiindcă atâta are
ca mătuşica) se agită între balcon şi salon î n ve­
derea paradei de 10 Mai «are trede i(ce inventi­
vitate !) avem desvăCuit gândul misterios al au­
torului. : un rapt amoros ! Scena © de o paflpitan-
ţă S !... Vezi inimi; care sar din stal şi scapără de
capul tor prin sală. Cerem voe Gândirei :
Ea.... D a ? Şi cu e© vâ* ocupaţi ?
El Cu sportul.
Ea Da ? Cu sportul ?
El (inebranlabil) Da, cu sportul.
Ea (cu un zâmbet enigmatic, zâmbetul fiind
distanţa îngerului de pământ). Şi mie-mi place
sportul.
El Şi Dv. ?
Ea (e;rpIioœife, şi bine face). — Şi mie-mi
plac cavailcadele. (Sic).
El (în cer). Ah, cavalcadele ! Aflaţi că am
cai de curse.
Ea (tot acolo) (drept care acţiunea capătă
un ritm precipitat). Câţi ?
EI Trei.
Ea..... Nu patru ?
El Las'că şi trei e bine.
Ea».... Cum îi..... cheamă ?
El (sincer) (şi rău face, cu femeile nu tre­
bue să fii). MoM'a, Intouleţ, Sfredeluş.
Ea Ah, Sfredeluş (tăcere terasă, fata, o Shakespeare.
vampă afurisită nu ştie cum s'o ia din loc, na, îi
vine o idee). Şi aveţi şi un jocheu desigur.
El O, desigur.
Ea {iar pauză tensă ; iar ne găsim deasupra
prăpnsHei ; şi iar îi vine vampei o idee)... Şi câte
kilograme are jocheul? greşesc, mi se pare că
întâi întreabă cum îl cheamă, ceiace riu strică)
(las' să fie !)
El 51.
Ea 51 ?
El (ireductibil) 51.
445
Ea...... (tot mai enigmatică, în timp ce el s*c
răsucit pe scaun ca o rufă, —• păi nu vedeţi cum
îl freacă ?) Şi ce cotari are jocheul la easacă ?
El (tranşant). Galbin cu roz pembè.
-Ea (Giocomăă curata). Păcat. Ce urâltă com­
binaţie .') (sic). Galbinu e cotarea geloziei. Să ale.
gem altele.... (tensiune maximă; se scarpină).
Uite... ce-ai zice.... (tot mai perfid, tot mai scăr­
pinată). ...Să-i punem alb cu roşu... (el a sfecli­
t-o ; simte că are să-i cadă ceva în cap, dar
nu ştie precis ce) (ea, triumfător şi sadic). — Ro­
şul e coloarea iubirei...
Aşa t e fierbe d. Morel timp de o jumătafte de
ceas. Reproducerea palidă. D. Morel are limba­
e
jul său. Tens, sintetic, metafizic. Sibilin. I-I ur­
măreşti cât poţi, simţi cum scaunul urcă .sub tine
şi devine încet încet fotoliu de dentist, şi sari din
el î n plină tragedie, fericit că ai un cămin, dar
regretând ca Hamlet că „te-a făcut m a i » " .
Câţiva directori au trecut pe lângă această
tragedie (căci numai aşa s e poate numi) şi ni­
meni n'a arS-o, nimeni niu s'a aruncat delia etaj.
S'iau dedat (la, aceleaşi, iparafernalii de Cameră
secretă, au dilscutat-o toţi î n comitete infinite,
s'au încruntat şi ialgitat, au bănuit ică e ceva- ou
Morel ăsta, şi-au aprobat-o. Ir» chipul acesta a
căzut pe cap actualului Director, senin roman­
cier, icare acoperă fotoliul directorial (cu însuşiri
nestoriene şi cu un prestigiu cum n'a mai avut
Naţionalul delà Pompilliu Eliade ; dar icare, prins
de mâni şi de picioare, n'a avut ce-i (face ! Eu
totuşi, î n locul său, -chemam .poliţia', chemam pe
d.. Morel pe motiv că vreau să-i spui ceva, p ă ­
zeam bine ieşirile din teatru, — mai ates cea
din Matei M i l o , că-i primejdioasă — |1 legam
cobză de picioarele mesei directoriale, şi'-l p u ­
neam, să scrie Scena din nou. Să văd, e posibil ?
Iar ddcă pretindea că-i surmenat, — do plagiat
nu poate fi vorba — îl puneam să scrie măcar
un Macbeth, s-au u n Lear. Că omul a -dovedit
că poate. Vezi cât de colo că e născut pentru
lucruri mari, şi numai fiindcă n'o fi dormit bine,
sau i-o fi ieşit u n popă înainte î n ziua aceia,
a putut scrie ceva icare, ei, şchioapătă pe ici pe
colo, şi ite face uneori să regreţi că a murit
A m insistat ? E fiindcă vreau să .spun că : cu
tot .respectul şi simpatia ce port d-lui lonescu
Morel, un om 'altfel delicios, pretind Că d-sa n'a
ajuns până te scris, e încă sub scris ; şi cum am
spus că scrisul e -ultima treaptă a literaturei şi
— dat fiind că sânt orele înaintate — tiu văd
cum d-sa ar mau putea triade această treaptă, cu
toată evlavia afirm că astfel de oameni, n'alu ce
căuta în literatură.
O spun, mai ales fiindcă n u e un caz izdlftt.
Literatura noastră dramatică suferă de o invazie
a agramatismului. P e motiv că „fac dramă şi
nu literatură", feluriţi dizidenţi ai con­
deiului trag natura de coadă şi n e dau ma­
rionete de şindrilă, vulgară, c e bâţâe conr
tradictoriu la fiecare moment şi se bat cap în
cap cu bunul simţ, fără ca nimeni să l e tragă
de urechi. Iarăşi, toate simpatiile mele pentru a u ­
tor, care de data- aceasta măirturiisesc, chiar are
ceva talent. Dar... moştenire delà directorii ante-
cedenţi, şi deci fără să cadă în sarcina actualu­
lui Director — n'am avut ca „clou" al stagiunei
trecute Cameleonii e u două acte prozaice şi Un
final catastrofal (încă schimbat după premieră!)
— piesă'n oare comicul e ghiulea ce cade pe pi­
cioarele autorului, şi unde vulgarul se iconifundă
cu realul, trivialul cu omenescul şi siluirea gro-
tescă a personajelor ou realitatea dramatică ?
Asistăm — acesta e adevărul — î n teatrul ro­
mânesc la o uşoară insultă a alfabetului.
1
In care timp un Lucian Blaga nu se joacă
fiinică e m * e poet, V- Voiculeseu idem, Victor
Ion Popa, o m d e teatru .rar, — idar şi literat
din păcate, nu e nicăeri ; Gib Mihăascu, idem ;
iar comedia unui Ciprian, cea mai mare delà Oa-
rageale, e scoasă de pe afiş după doi ani de suc­
cese cum n'a cunoscut piesă românească
Reminiscenţe ale unui trecut scurt dar haotic,
ştiu că d. Liviu Rebreanu — cu dragoste de o
rară onestitate pentru scris — le va remedia.
Progiraimul lui d e lucru a fast, cL'e cânld a venit,
un apel continuu la autorii consacraţi. Şi nădăj­
1
duim că, delà Sorbul la Blaga, vor răspunde.
Până atunci omà-alm permis să mă supăr (chiar
dacă î n mod neoportun pentru mine) Ca unul
oare, ca şi eroul lui Radiguet, ,,nu sânt în stare
să exprim oportun şi eu abilitate decât ceiace nu
simt" — Dar ceiace simt...
II.
O fată de ţară cu nume fnumos, Leana Târziu,
e alungată — p e motiv că n'a fast fată, de iu­
bitul ei după ce i-a fost ibovnică. Face un copil.
Ce v a spune satul ? Dacă l-ar arunca pe gârlă ?
Mama ei iubitoare va primi însărcinarea Dar în
drum dă de o şatră de ţigani. Dacă ar vinde lor
oopila ? Nu-i mai bine decât s'o omoare ? Zis şi
făcut.
Spune însă fetei Ca dat-o pe gârlă, cum a fost
vorba. Aşa, ea va fi mai liniştită din partea sa­
tului. Dar satul află versiunea prunicuciderei.
Jandarmii se pun pe lucru. Ocna o să mănânce pe
Leana Târziu şi complicii ei„ Maria şi Nae Târ­
ziu. Când să fie ridlbaţi sânt aduşi 1$ pastul de
jandarmi ţiganii acuzaţi pentru furturi. In bra­
ţele unei ghicitoare e un prunc. După salbă Lea­
na Târziu îşi recunoaşte copila. Lucrurile se des­
44.6
curcă, cei trei sânt scoşi din cauză. Bărbatul i n ­
grat se întoarce la fosta lui ibovnică, dar cum
în sat n u mai pot trăi, se duc î n lume. Doar bă­
trânii, moşul şi mama, mai rămân, stingheri ca
pe o margine de lume, .cu ochii după tinerii care
se pierd în zare.
Regăsirea copilului (pierdut, aruncat sau fu­
rat, e una din cele mai tandre şi vechi poveşti
ale lumei. Aşa c u m jocul capricios al Fortunei,
unul din cele mai norocoase motive de dramă
Prin părţile noastre o veche poveste lituaniană
n e vorbeşte de copilul lui Semovit, duce de Ma-
sovia, şi al Ludomilei, soţia lui, curată dar bănui­
tă. Lope de Vega e printre cei dintâi dramaturgi
mari oare au exploatat-o în El Marmol de Feli-
sardo, unde Felisardo se dovedeşte fiu de rege ;
iar Shakespeare, mare eăpoăun d e melodramă,
soarbe copios din ea î n aicea serie de piese de
amurg, în care obsesia copilei curate şi părăsite
de părinţi îl stăpâneşte, ca în regăsirea ei să va­
dă un fel de regăsire a ameniirei în puritatea ei
angelică.
Perdita, î n Poveste de Iarnă, Marina, în Peri-
cle, prinţul din Tyr, Imogen, Guiderius şi Arvi-
ragus, din Cymbelime, şi chiar Ferdinand sau
Miranlda din minunata Furtună, sânt făptuirile
cereşti în frumuseţea cărora ingratul soţ şi p ă ­
rinte îşi mângâia cu întârziere copila, cu numele
cărora pe buze poetul a murit.
La moi bazmul şi nuvela se întrec să exploateze
motivul.
Un mare episod deci. O anecdotă universală.
Pentru autor problema se punea cum să iasă din
anecdotă î n viaţă, cum să ajungă delà episod la
drama omenească.
Şi Rebreanu, romancier de linie clasică, por­
neşte delia episod î n Ion. Dar se ridică vertigi­
nos la drama pământului,. La ce draină se ri­
dică d. Corteanu ? Eroina centrală, după ce-şi
pierde copilul, cade la pat şi stă aşa un act în­
treg. Odată leşină. Altădată moare. Apoi aflăm
că doarme numai, ceiace p e scenă e o moarte şi
maj sigură.
Când în actul trei o vedem pe picioare, cu co­
pilul în sfârşit în braţe, n e vine s'o sărutăm de
bucurie Dar vedem că numai ea n u se bucură.
Ea găseşte cu cale să aldmonesteze pe mamă şi
ceilalţi că j-au 'lăsat fetiţa să trăiască. — D e
ce n'aţi omorît-o, de ce aţi lăsat-o să s e m a i tâ­
rască pt lumea asta păcătoasă, spune dumneaei,
dacă auzul nu m'rşeală. O Leană pesimistă deci.
Dar î n aşa grad, în câţ să nu albe o tresărire, un
cuvânt să nu spue copilei regăsite?! Perfect nor­
mală în actul întâi, oare citise Leana Târziu pe
Schopenhauer î n actul al doilea, că o vedem aşa
de negativă ? Un actul al doilea însă a m văzut-o
(cum a m spus) dormind, şi Marieta Sadiovia, care
 aşa die frumos şi omeneşte a^ngrijit-o, poate fi
martoră că n'avea sub pernă nicio carte ! 1iar în
antract, a operat-o I
Vreau să spun : d. Corteanu — subit cuprins
de pesimism — s'a substituit Leanăi Târziu. Şi-i
păcat, fiindoă şi d. Corteanu e imeû interesant
aşa i c u m e, şi Leana Târziu aşa cum ar Ifi trebuit
să fie.
Vreau să mai spun că durerea fizică nu e tot
una cu oea sufletească. Una e treaba med'icinei.
şi autorul a avut o bună ide© să ne aducă o doc­
toriţă, — aşa s e face între oameni dvilizaţi... ;
cealaltă e treaba artei, şi n'o prea vedem aci.
Dar poate autorul i-a mutat centrul d e gravi­
tate aiurea. In mamă. Mama e într'adevăr numai
dragoste şi grije de fata ei. Prezentă în toată su­
ferinţa ei, ea desenează sectorul cel mai duios al
piesei. Numai că, î n momentul când! fata e pe du­
că, doctoriţa cere o eopae ca să o spele. Se aduce
copaia casei. Când o vede mama, sare de pe cup­
tor ca muşcată de şarpe. Copaia mea ? Nu se
poate, o am delà mama ! Şi fugi e u copaia afară',
lăsând pe fată să~şi tragă sufletul înăuntru. Lu-
cru ciudat, nimeni nu protestează, nici' chiar doc­
toriţa., care are un isulfilet rar. Mie să ml se dea
voe să protestez Aceasta nu e dramă, e — cum
spuneam mai sus — siluirea dramei Autorul a
auzit, sau a văzut icând era judecător ia ţară, în
tinereţe, asemenea cazuri de cruzime 1& ţă­
rani. Da, dar n u erau ale Măriei Târziu. Pentru
Bisa ceva trebuia să o falcă monstruoasă, şi numai
mamă monstruoasă nu e ; dimpotrivă : cea mai
iubitoare atentă dintre mame, de fapt nucleul
caid al piesei. Rog deci pe Maria Târziu să alea­
gă : ori sare, ca o leoaică pentru fata ei, ori pen­
tru eopae. E u să fiu mamă, să vă spun drept,
m'aş decide pentru fată...
Insist, fiindcă gresala e a&cg. şi a regiei. Ii tre­
buia un efect .dramatic, da să umple golul din
piesă. îmi pare rău, a ieşit eontaariu.
Că s'a căutat u n efect se mai vede ş& din fap­
tul că odată scoasă pe uşe, Copaia nu se mai în­
toarce ; nici doctoriţa nu mai pomeneşte de vreo
spălătură. Autorul o face uitată ! E u însă nu.
1
Deşi lucrul s'a'ntâmp'lat şi lui Shakespeare atunci
când uită p.e RieynalMo la Pariis, unde 1-a trimes
după Laerte (fiindcă acesta se întoarce, dlar Rey-
naildo n u ; când pierde pe drum pe clowmul din
Lear, (cel mai bun clown al său) ; isau când pier­
de delà prima pagină pe Jaques (al doilea Ja­
ques) din As you like tt, fiindcă acesta apare
printre Dramatis Persionae, dar niciodată în pie­
să. La Shakespeare însă acestea sânt neglijenţe ;
fără 'gravitate psihologică. In cazul nostru, co­
paia omoară o mamă, singura fiinţă tandră din
piesă E prea mult. Şi mai bine era invers !
Acelaş efect ou orice preţ e căutat şi î n năvâr-
447
liile care apucă pe o infirmieră, ce din cauză că
a fost întoarsă din drum de doctoriţă pronunţă o
diatribă I a capul muribundei, împotriva ţăranu­
lui şi mizerabilei vieţi delà ţară.
Dar poate drama e în moş, al trelea? membru
al nenorocitei familii. Bl însă tace, fumează şi
dârdâie din când î n când de frig. lair ca să-i., dea
puţină mişcare, l-au făcut orb, oa să s e sue bâj­
bâind pe cuptor şi nu simplu ca toată lumea'. E
un mile lucru colorat, şi admirabil realizat, delà
cap la gesturi, de actorul Ehe. Dar nu e, Doam­
ne fereşte, dramă.
Ori poalte e î n partida adversă : (băiatul care
părăseşte pe fată, şi mama lui ? Băiatul nu spune
o vorbă în actul I, nu apare în actul II, şi are
numai, două cuvinte de împăcare cu fata î n actul
trei. Iar mama lui, afară de o ceartă ou famL
lia fetei, pe care autorul o bisează în actul trei,
nu ne mai cinsteşte cu nimic.
Neputând să pună dramă .în indivizi, autorul
a icăutat-o î n colectivitate. Negăsind-o î n ţărani,
a cerut delà ţărănime; şi ne-a creiat un fundal
de ţărănime mizeră şi stingheră. Tabloul, ou con­
cursul pictorului Cornescu, e frumos. Nu voi ple­
da oa alţi cronicari pentru o ţărănime idilică.
Ţăranilor de Duminecă d e până acum, l e prefer
ţăranii tragici ai lui Goga şi Rebreanu, sau aşa
t u m au apărut epopeic în pânzele .celui mai mare
pictor al ţărănimei noastre, Baron LôwendaL
Politicul, dacă e, n u mă interesează. Ou această
ţărănime, animată ou alte episoade, ou pitore­
scul unei şatre oa şa! al unei întrunirii politice,
autorul caută să umple tot vidul din piesă şi
peiisonaije. N u lipseşte niici gluma .cazonă, nici
ghiocul! babei sau descântecul moşului.
Dacă eroii stau pe loc, lumea cel puiţiin să se
învârtească î n jurul lor.
Aici a mai dat şi! de mâna xnaesitră a lui S a -
'hliighiian, Caire s'a dăruit din plin, ou cele mai f e ­
ricite din 'calităţile sale.
Insă, c u aoeîe goOiuW de aer, dovedite mai sus,
şi icare f a c omenirea din piesă să cadă ditai când
în când sub ea ca din avion, Copiii pământului
sunt şi rămân: nu o dramă, oi un episod drama­
tic; în care găsilm : nu acţiune, ci mişcare; nu
caractere, oi cotoare.
Luată ida ataire, piesa e un lucru reuşit.
îŞi e primul sudcies personal iall nomei direcţii,
primul succes moral — fiindcă ce interesează cei
şase iriii lei reţetă delà a doua reprezentaţie ? —
al regiisorului, delà Clownul şi Casa Inimilor
sfărâmate.
D a r m a f i i e un succes, o u ştiu dacă nu malii mare
decât toate. Cu această piesă teatrul românesc
a i r e o actriţă în plus. E Leana Târziu, pe nume
de acasă Ettza Petrăehescu. N'am văzut de mult
un joc de atâta simplitate şi lipsă de ostentaţie
laită primna actriţă română oare n u joacă. Urez
noului director s ă mafii găsească şi altele. Fiindcă
e meriituil lud ; şi al regisorului, oare punând o
novice ieşană într'un rol primejdios, a comis un
act d e frumoasă îndrăzneală. Îndrăzneală răs­
plătită difa plin de lacealstă fată, atuincji) când c u
două icUviinte, spuse î n actul I, spuse din. nou în
actul 11 (Măi Maodache, măi, n'am fost e u fată?)
izbuteşte să facă, diin ceiace nu e, un caracter.
La fel Sorama Ţopa, numai cu o ipereche de
ochi rătăciţi, dă piesei u n final epic pe oare n u - i
C R O N I C A
MARXISM ŞI CREŞTINISM. — Autorul ace­
stei broşuri substanţiale e un învăţător dintre
cei cari, folosindu-se de înlesnirile legale, ce
deschideau uşile spre cultura superioară, şi-au
desăvârşit studiile, fie la Universitate, fie la
Şcoala normală superioară. In câţiva ani s'a
format astfel o elită intelectuală a învăţăto-
rimii, elită a cărei prezenţă se vede în nivelul
înnalt al cărţilor scrise sau al revistelor didac­
tice, pe care le redactează.
Afară de aceasta, d. G. I. Iacob a fost un e -
minent şi asiduu colaborator la ziarul Calenda­
rul şi din când în când la Gândirea. Broşura
sa despre marxism şi creştinism, ajunsă în
scurtă vreme la ediţia a doua, e rezumatul unei
vaste şi documentate lucrări, pe care i-o cu­
noaştem din manuscris şi care n'a putut trece
la tipar din pricina împrejurărilor politice de
până ieri.
Punând la contribuţie o bogată şi serioasă
bibliografie, marxismul e studiat expozitiv şi
critic, sub latura teoretică şi sub cea practică,
a bolşevismului. Sunt remarcate slăbiciunile
principiale ale doctrinei materialismului isto­
ric, incoherentele logice şi vizionarismul utopic
al lui Karl Marx. „Rabinul revoluţiei univer­
sale" dispune de un temperament talmudic, de.
viat de pe planul religios pe cel politic, pentru
a învesti cu mesianism proletariatul mondial.
Un mesianism satanic. întrucât solia proleta­
riatului e distrugerea prin revoluţie a celor­
lalte clase ca să poată realiza uniformitatea f e ­
ricirii terestre. Toată încâlcita teorie a lui
Marx se reduce în esenţă la următorul princi­
piu de luptă diabolică : fericirea proletariatu­
lui stă în masacrarea celorlalte clase. Bolşe­
vismul iudeo-rus a realizat acest principiu pe
o scară înfiorătoare. Dar după ispravă a ur­
mat altceva : celebra formulă a [.„dictaturii
proletariatului" s'a transformat în dictatura
448
avea ; da fel o Mairieta Sadtova — nesfârşit de
simpatică şi! umană ; u n Măreuleseu, prefect per­
fect ; Anastasiad, plutonier delicios, dacă poate
exista aşa ceva ; Ana' Luca, o admirabilă ţăran­
că ; Ceflfia Dima, Balaban, Baildovin, Sonda Clu-
ceru şi două ghicitoare regisate d e starostele
impecabil Păunesicu', a u oreiat omenirea necesa­
ră unei plies© care a ştiut să s e bi'zue pe dânsa.
DRAGOŞ PROTOPOPESCU
M Ă R U N T Ă
poliţisto-militară asupra acestui proletariat, re­
dus la o simplă masă zoologică.
Utopic când a vorbit de proletariatul m o n ­
dial, ce nu s'ar fi putut realiza decât prin do­
minaţia absolută a lui Israil asupra lumii,
marxismul se dovedeşte cu totul fals în con­
cluzia practică a mesianismului s ă u : robia
proletariatului.
Această diabolică doctrină a fost una din
otrăvurile cele mai tari ale vieţii contimporane.
Privindu-1 astăzi, în agonia lui, te prinde mira­
rea că atâtea inteligenţe remarcabile s'au lăsat
seduse de această eroare pseudo-savantă. care
nu făcea din proletariatul nenorocit decât o ar­
mată de mercenari gratuiţi ai dominaţiei E -
vreilor asupra celorlalte neamuri.
D. G. I. Iacob confruntă comunismul cu creş­
tinismul sub raportul aserţiunii că cel dintâi
ar deriva din Evanghelie. E însă o deosebire
fundamentală între sfatul evanghelic, practicat
de primele comunităţi creştine, de a împărţi
averea la săraci şi între violenţa spoliatoare a
marxismului Intre u n lucru şi celălalt e dis­
tanţa delà actul spontan al libertăţii, emina­
mente moral, la teroarea şi banditismul care te
prădează.
Examinând liberalismul excesiv de indivi­
dualist şi marxismul excesiv de nivelator, sub
raportul concepţiei de stat, autorul se opreşte
la formula corporatismului sau a statului etno-
cratic cum l - a m numit noi, stat care, respin­
gând ca falsă teoria claselor sociale, s e înte­
meiază pe realităţile organice ale compoziţiei
naţionale, care sunt profesiunile sau corpora­
ţiile. E viziunea sociologică pe cât de reală pe
atât de conformă viziunii creştine despre lume
ca armonie a diversităţilor etnice, iar în sânul
naţiunii ca armonie de diversităţii funcţionale.
„Legea lui Hristos legea statului", — formula
pe care a m dat-o noi în Programul statului
etnocratie, — n'are numai un sens juridic sau
moral, ci unul de viziune sociologică în felul
adânc în care creştinismul consideră alcătuirea
lumii.
Doctrina diversităţilor funcţionale armoni­
zate în unitatea statului etnocratie e mai ac­
tuală ca oricând astăzi după ce Europa a fost
purificată de liberalismul democratic, de mar­
xismul comunist şi de iudaism, cele trei pre­
zenţe nefaste, ce se opuneau aşezării organice
a statelor.
»*.
; RABINDRANATH TAGORE, poetul profet al
Indiilor contemporane, a murit departe, în pa­
tria lui de basme, şi svonul acestei morţi deabia
s'a aiuzit, străbătând bubuitul tunurilor şi uruitul
avioanelor din Europa noastră. Ce deosebire
intre felul cum s'a înregistrat aici dispariţia lui
şi între cel în care erau primite literatura şi
persoana lui acum douăzeci de ani, dealungul
şi dealatul bătrânului nostru continent !
Poet, romancier şi eseist înţelept, Tagore nu
e dintre cei mai mari scriitori ai Indiei moderne
Pc vremea celebrităţii lui chiar, a m citit într'o
revistă germană studiul unui savant indian, în
care s e vorbia de o sumă de somităţi cu nume
exotice, î n tovărăşia cărora Tagore ţinea rangul
al doilea, dadă n u al treilea. Pentru Europa însă.
literatura lui era o noutate unică, exotică, şi
aceasta 1-a făcut celebru. Când scriitorul însuş
şi-a făcut apariţia î n marile capitale europene,
celebritatea lui a căpătat o puternică notă sen-
saţională.
Era î n anii de du|pă războiul mondial. Poetul
găsea sufletul occidental într'o cumplită con­
fuzie şi depresiune. Vechile idealuri căzute, noile
idealuri nu se iviau înteă. Germania c u deose­
bire trecea prin această criză penibilă. Şi în
Germania a găsit Tagore cel mai larg răsunet
al cuvântului său într'adevăr frumos. El venea
din India, şi calea îi era pregătită de nume­
roasele studii ideologice ale învăţaţilor germani
şi de o cunoscută filosofie contaminată de r e -
gativismul budist.
Doctrina poetică şi etică totdeodată, pe care
o aducea Rabindranath Tagore, era o încercare
lirică şi cuminte de armonizare a vechilor con­
cepţii de viaţă din religiile Indiilor, încercare
cu amabile concesii făcute creştinismului. Un
lucru nou î n învăţătura lui, predicată în confe­
rinţe scrise mai frumos chiar decât poemele
sale, era interpretarea pozitivă, pe care o da
ideii de Nirvana, înţeleasă până atunci în mod
negativ de către indologii europeni. Tagore voia
să reabiliteze Nirvana, care după el, e contopi­
449
rea supremă, de bucurie extatică, a sufletului
individual cu sufletul universal al lui Brahma.
Influenţat sensibil de cultura creştină el e poe­
tul bucuriei de viaţă, pe care căuta apoi s'o în­
temeieze în versetele Upanişadelor şi ale Vedelor
străvechi.
Această învăţătură se găseşte mai ales în car­
tea Sadhana, sau Oalea desăvârşirii, pe care am
tradus-o şi tipărit-o pe vremea aceea în româ­
neşte, precum concepţia lui politică s e găseşte
în cartea Naţionalismul, tradusă de d. Al. Busu-
ioceanu. A u mai fost tălmăcite în româneşte câ­
teva volume de poesii, fără expresivitatea şi
prospeţimea naivă, care sunt calităţile fireşti ale
magului din Santiniketanul depărtatului Ben­
gal.
Rabindranath Tagore a fost o modă literară
într'un moment de profundă criză a sufletului
european. O modă, care a trecut, mai ales de
când Germania şi-a regăsit duhul vulcanic, care
acopere Europa de azi,
P e urma lui, a rămas totuşi ecoul unei melodii
primare, cântată de un poet exotic, î n jocul Iui
sacru cu Divinitatea vaporoasă a credinţelor
Indiei.
ECLIPSA ANGLICANĂ. Lumea creştină a ră­
mas cu drept cuvânt uluită de atitudinea, pe
care a luat-o Biserica anglicană, care e confe­
siunea oficială a statului britanic, faţă de S o ­
viete. Arhiepiscopul de Canterbury a trimis
mesagii de fraternizare cu Stalin, iar to t e m ­
plele Marei Britanii se înnalţă rugăciunii pen­
tru biruinţa ateismului bolşevic. Dacă alianţa
marelui icapitalism englez c u reprezentanţii! co­
munismului îşi găseşte, dincolo de antinomia
ireconciliabilă, o explicaţie în socotelile oportu-
nişte ale Angliei într'un moment de mare strâm­
torare, dar mai ales în trăsătura de unire, pe
care Evreul delia Londra şi Evreul delà Mos­
cova o fac între cele două extreme, nimic nu
poate justifica monstruositatea oa o Biserică să
se roage lui Dumnezeu pentru biruinţa ateis­
mului. N e putem ruga pentru atei în sensul, v e ­
nirii lor la credinţă, dar rugăciunea pentru bi­
ruinţa lor ea atei e oa o rugăciune pentru biruin­
ţa lui Satan — asupra lumii.
De altfel, atitudinea arhiepiscopului de Can­
terbury nu e o surpriză atât de izbitoare. Ea e
aceeaşi, p e icare a luat-o î n vremea războiului
civil din Spania, când s'a declarat de partea
fioroşilor comunişti, cari ardeau de vii pe călu­
gări, şi împotriva naţionaliştilor,, carii luptau
pentru restabilirea credinţei creştine. Se poate
spune : aşa cereau atunci interesele imperiului
britanic care, pentru siguranţa Glbraltaruiui, ar
fi voit triumlful comunismului în Spania, pre­
cum astăzi, pentru pfopria-i salvare, s'a aliat cu
Moscova roşie. Dar asemenea atitudini sunt pur
politice şil nu mai a u nimic aface cu ţinuta la
oare e obligată o Biserică a lui Hristos, A ie
practica totuşi în numele lui Dumnezeu este a
caricaturiza ou icinism abominabil creştinismul.
Biserica anglicană trece printr'o adâncă rătă­
cire. ,Ea n u are, sau n u mai are în caz că a avut-o
vreodată, siguranţa unui echilibru lăuntric, De
multă vreme ea -caută acest echilibru î n alarâ,
A conversat îndelung cu romanojcatolicismul
pentru o apropiere. A trecut apoi 'la bisericile
ortodoxe şi, folosindu-se d e separatismul naţio­
nal î n care s e găsesc, l e - a cerşit pe rând cer­
tificate de autenticitate creştină. Aici, î n Orient,
Biserica anglicană îndeplinea totdeodată o func­
ţie politică pentru imperiu: unirea cu Biseri­
cile ortodoxe trebuia să însemne totdeodată î n ­
tărirea poziţiei engleze la Bosfor şi ia Suez, —
tot aşa ca simpatia pentru comunismul spaniol
la Gibraltar !
A r fi) mai onest ca o asemenea instituţie să
renunţe la numele de Biserică şi să s e transfor­
m e într'o şcoală d e diplomaţie britanică.
* tului că n u e romano-eatolic. Veacuri întregi
* *
«PENTRU UNIREA OU ROMA" pledează a
nu mai ştiu oâtea oară ziarul Unirea delà Blaj,
Pe vremuri, când eram mai tineri, aceste ple­
doarii n e iritau oarecum. Azi l e privim ca pe
nişte simple exerciţii, ale lui Tantal, care tot îşi
mai apleacă setea către o apă la care însă nu
ajunge niciodată. D e 241 de ani durează acea­
stă persuasiune din partea fraţilor noştri uniţi
fără niciun rezultat -şi fără nicio perspectivă
de viitor.
O îndoită metodă întrebuinţează ei ca să ne
convingă : pe de o parte critică fără îndurare
creştină neajunsurile de icare suferim noi, orto-
doaşiii, iar p e de alta ne arată foloasele, pe care
l e - a m putea trage, din unirea cu Roma.
I n ce priveşte critica lor, n'am văzut până azi
un o m convins d e ea să treacă dihcClo. Afară
de aceasta, dacă noi a m riposta c u aceeaşi m ă ­
sură, a m deslăniţui între unii şi alţii un răz-
boiu d e înveninare, ce n'ar aduce decât slăbirea
românilsmului şi a icredinţei. Ei atacă, bunăoară,
în foiletoane nesfârşite, p e marele Patriarh al
Bizanţului Fotie, acest colos al umanismului
dreştiii, delà care s e triage chiar umanismul
Occidentului, cum recunosc învăţaţii istorici.
Dacă noi a m aplica aceeaşi metodă la o serie
de Papi faimoşi din epoca Renaşterii şi i-am
înfăţişa î n uriaşa lor infamie, unde-am ajunge,
450
fraţi bîăjeni? Ş i c e s'ar alege atunci din dogma
infalibilitălţii papale? N'o facem fiindcă scrisul'
creştin n'are misiunea de a scoate mereu pe t i ­
căloşi din sarcofagii, -ci d e a îmbărbăta pe cei
vii c u virtuţile întrupate în marile figuri ale
Bisericii, icare sunt, din fericire, mult mai n u ­
meroase decât profanatorii e u tiară. I n ce pri­
veşte p e genialul Patriarh F-otie, dacă fraţii
uniţi ar, fi loviţi de graţia spiritului imparţial,
iram vedea, fără îndoială, preamărindu-1 împreu­
nă ou noi -ca pe unul din părinţii culturii occi­
dentale, e u care vor să se mândrească domniile
lor. - '. ; : • | ?
Cealaltă metodă pentru a ne convinge stă î n
enumerarea -unor presupuse avantagii, pe care
l e - a m avea din unirea cu Roma. Obiceiul acesta
îşi are originea î n chiar unirea delà 1700, care,
precum s e ştie, s'a făcut pe temeiuri de a v a n ­
tagii făgăduite şi — neţinute. Ce avantagii ne
oferă autorul ultimului articol din ziarul blă-
jan ? El scrie : monahismul român, care se gă­
seşte azi într'o stare de imperfecţiune, ar câşti­
ga mult delà disciplina ordinelor romano-oato-
lice. Noi recunoaştem şi starea de plâns a m o ­
nahismului nostru şi disciplina monahismului
occidental. Dar dacă monahismul nostru e în
stare d e decadenţă, aceasta n u s e datoreşte fap­
monahismul acesta a fost în România la nive­
lul vieţii îngereşti ş i atâta cultură câtă a v e m
până la jumătatea secolului X l X - l e a i se dato­
reşte lui. I n acea vreme de înflorire, nu numai
că n'avea nici o atingere cu -ordinele occidentale,
dar lupta dumnezeeşte împotriva ereziilor s u s ­
ţinute de ele. Concluzia firească este că acest
monahism se poate ridica singur de unde a
căzut, atunci când pricinile interne ale decaden­
ţii vor fii dispărut. In -ce priveşte Ardealul, dacă
acolo n u a v e m încă u n monahisim înjghebat, a-
ceasta o ştiu bine fraţii uniţi, se datoreşte f u ­
riei ramano-eatolice şi unite de odinioară, care
a distrus din temelie sfintele mânăstiri, — vre-o
200 ! — de peste munte. I n locul acestei pustiiri»
am vrea -să ştim unde e monahismul unit,
cieiat după modelurile apusene;, ce ni s e îimbiia-
ză? Fiindcă, în loc să alergăm tocmai la Roma,
noi ortodocşii a m fi, poate, fericiţii să n e ale­
gem prototipurile renaşterii spirituale de a M
mai deaproape, delà Blaj bunăoară.
Alt avantagiu vede autorul î n folosirea de că­
tre teologii noştri a literaturii romano-catolice.
Dar tot aşa teologii apuseni folosesc literatura
noastră răsăriteană. Pentru aceasta, nici ei n u
simt nevoia- să treacă-, — deşi unii aprofun-
dând-o a u trecut, — cum nici noi n u simţim n e ­
voia să trecem. Schimbul de idei e universal-
mente practicat, nu numai interconfesional.
 iTJn alt avantagiu foarte ispititor ar fi' casca­
da de liumină, ce s'ar revărsa asupra noastră
dacă ne-am uni c u Roma. Autorul n e dă o pro­
bă î n cronicarii noştri, cari ar fi descoperit că
suntem Datini fiindcă a u învăţat carte î n Polo­
nia catolică. Argumentul n'are absolut nicio
valoare. Dimdtrie iCantemir, fenomenalul învă­
ţat din veacul cronicarilor n u s'a format î n P o ­
lonia, ci te şcoala bizantină din Constantinopol.
Cât despre genul istoriografie al cronicilor, el
nu s e trage din Polonia sau din Apus, fiindcă
acest gen a fost creat d e bizantinul Malala, d e ­
là care a trecut apoi ş i în Occidentul roman.
Dacă autorii d e manuale didactice n u prea ştiu
lucrurile acestea, u n frate unit, care vrea să n e
determine la apostasie, ar trebui s ă l e ştie îna­
inte d e a-şi făuri argumentele atât d e hotărî-
toare.
Argumentele acestea capătă un aer straniu
când autorul nostru pomeneşte de revoluţia d e ­
là 1848 c a rod al Apusului, d e Kogălniceanu,
Maiorescu şi Eminescu, cari tot î n Apus s'au
pregătit, d e războiul dete 1918, p e .care l-am
câştigat ca aliaţi ai. Apusului, de învăţaţii noş­
tri, cari s'au pregătit î n laboratoarele occiden­
tale, — toate c a să n e demonstreze avantagiile
cat'Oliicismului asupra ortodoxiei, Autorul blăjan
confundă î n mod regretabil romano-oatolicis-
mul cu spiritul laic, adesea ateu, şi anticlérical
totdeauna, la care s'au format bărbaţii Roma-
niei moderne, mai toţi atinşi d e molima inte­
lectuală a timpului, p e oare a combătut-o din
răsputeri însuş. romano-catolicismul ! Pentru
Dumnezeu, fraţi blăjeni, n u n e mai fermecaţi,
vă rugăm, c u asemenea argumente!
Afară d e acestea. Blajul ţine cu eroism la un
alt argument, p e care 1-a fabricat ad hominem.
El zice : catoliciismul e latin şi roman; noi,
fiind latini, e de rigoare să trecem te credinţa
papală. Dar cu acest argument cădem în pur ra­
sism. Şi e u n paradox s ă constaţi că publicaţiile
unite sunt toate antiraisiiste, după chipul Vatica­
nului, dar cad subit în această eroare condam­
nată de Papa, când vor să n e măgulească orgo.
liul etnic pentru a n e capta. N'ar fi rău să-şi
ajusteze întâiu ţinuta doctrinală până să facă
apostolat papistaş printre noi.
I n plus, î i rog pe fraţii dete Blaj să mă creadă
prieteneşte, momentul acestei recrudescenţe pro­
pagandistice e foarte rău ales. Să n u uităm că
suntem încleştaţi î n răziboiu contra ateismului
iudeo-bolşevio. I n timp ce soldaţii noşti sânge­
rează pentru triumful crucii lui Hristos, î n timp
ce e i reîncreştineazăj, pe unde trec, un popor sal­
vat din ghtera Satanei, e anacronic — ca să n u
întrebuinţez alt termen, — să stai l a Blaj şi să
l
vorbeşti d e eminenţa romaao-<atoliciamiulu!i faţă
de această lume ortodoxă, încordată p e viaţă şl
pe moarte pentru sfânta ei credinţă. Dacă n u
poţi să te cutremuri de frumuseţea sublimă a
sufletului acestuia ortodox şi a faptei mântui­
toare, născute din energia şi din sacrificiul lui,
e mult mai prudent s ă te păstrezi î n rezervă,
prefăcându-te că n u vezi nimic,
* *
A U S GRÛNEN WĂLDERN WEHT DER
WIND. Sub acest frumos titlu, care înseamnă :
Adie vânt din codrii verzi, a ieşit de curând, la
Wiener VelragsgesellScnafţ, o antologie de poe­
zie românească. E o surpriză, p e care n e - o fac
trei scriitori germani, concetăţeni de-ai noştri,
domnii Arnold Roth, Hans Diplich ş i Herman
Roth, cel din urmă însuş alcătuitorul antologiei.
Culegerea conţine 57 d e poesii, dintre care cele
mai multe populare, iar din literatura cultă sunt
reprezentaţi Vasile Alecsandri, Mihail Emines­
cu, George Coşbuc, St. O Iosif ş i Octavian Goga
Cu totul remarcabilă e concepţia care a pre­
zidat alcătuirea cărţii. P e lângă lirica popu­
lară, din a cărei bogăţie variată sunt alese b u ­
căţi cu foarte subţire gust artistic, s e dau trei
balade caracteristice : Mioriţa, Meşterul Manole
şi Toma Alimoş. Intre lirice, figurează patru
cântece macedo-române. Toma Alimoş vorbeşte
de „malul Nistrului". Apoi George Coşbuc e ar­
delean, St. O losif deasenienea, iar din Octa­
vian Goga s'au ales poesii ca Plugarii, Dăscăli­
ţa, La noi, Fără ţafră, — poesi© c e actualizează
pentru cititorul german, sufletul provinciilor
noastre, c e stau p e primul plan al vieţii politice.
Sub acest raport, antologia încheagă o admira­
bilă imagine a vastului spaţiu românesc. Con­
tribuţia aceasta plină de semnificaţie o datorim,
fără îndoială, scriitorului sibian Herman Roth.
Traducerile făcute de .cei trei poeţi germani
păstrează pretutindeni ritmul şi măsura origi­
nalelor, cuvântul e fraged şi suculent, şi cre­
dincios pe cât e posibil unei tălmăciri. Cu deo­
sebire poesia populară e astfel redată şi ca a c ­
cent şi ca timbru sufletesc şi ca sens încât poţi
să-i refaci textul românesc numai ci'tind ver­
siunea germană. Tălmăcitorii n u sunt străini, ci
oameni familiarizaţi cu ambianţa şi cu sensibi­
litatea noastră Preferinţa lor pentru muza popu­
lară se vede chiar în alegerea din Eminescu,
unde regăsim La mijloc d e codru des, Revede­
rea şi mai. ales Doina, aceasta din urmă între­
gind imaginea generală a cărţii prin revolta î m ­
potriva iudaismului,
E un preţios fapt d e artă această traducere,
dar totdeodată u n fapt politic î n nobilul înţeles
al cuvântului'. Traducătorii închină opera lor
„Tinerei Românii", fiindcă această tânără R o ­
mânie c u tot ce are î n ea ca lamură din sufletul
s ropa; uniţi cu toţii în credinţa că fascismul va
permanent românesc, aderă sângerând la marile
idealuri ce frământă lumea europeană de astăzi.
, Pentru munca lor artistică şi pentru omagiul
p e care îl aduc astfel ţării noastre, un cuvânt
de ferbinte recunoştinţă !
* *
PANFASCISM. Asivero Gravelli e un scriitor
politic şi un jurnalist în temperamentul căruia
Italia n o u ă mussoliniană, vibrează dilatată
enorm de flacăra entusiasmului şi a convingerii
fanatice în victorie peste orice piedici. Când
l-am cunoscut, acum nouă ani la Roma, a m a-
vut impresia că în faţă nu-mi. stă u n ins oare­
care, ci u n tânăr dintre cei mai reprezentativi
ai tipului omului mussolinian, care n u apare
în lume pentru a constata că există o realitate
căreia trebue să i te predai, ci dimpotrivă, crede
că ideea e menită să devină realitate prin pute­
rea noastră. Luptător din prima falangă a fas­
cismului;, vorbitor tumultos şi scriitor tumultos,
Asvero Gravelli crede î n ideea fascistă valabilă
pentru Italia, dar tot aşa de valabilă pentru ori­
ce ţară din Europa. Cui acea sfântă încredere a
tinereţii, a întemeiat în 1930 revista lunară Ari'
tveurcpa, de combatere ideologică a democraţiei,
a liberalismului,, a masoneriei, a socialismului şi
comunismului^ pentru a demonstra necesitatea
fascismului .ca mijloc de regenerare şi dle sal­
vare a spiritului european. Desigur, nu puţini,
chiar dintre italieni, zâmfoiau ironic privind în­
căierarea lui Gravelli cu întregul continent. N a ­
tura lui arzătoare ILa făcut să treacă uşor peste
acest • soiu de înţelepciune sterilă Peste câţiva
ani, întemeia încă o revistă : Ottobre, devenită
apoi cotidian, .cu acelaş program ideologic şi cu
aceeaşi ţinută combativă^
Isbucnind războiul abisânilan, Asvero Gravelli
a depus condeiul, a închis ziarul şi a pus mâna
pe armăL Din Abisinia a trecut în Spania. P r e ­
tutindeni s'a purtat şi a luptat c u bravură.
Astăzi, demnitar al partidului, a dat la iveală,
într'o carte de aproape 400 d e pagini, articolele
şi studiile tipărite cu ani î n urmă mi celle două
publicaţii ale sale.
, Ceea c e este interesant şi atractiv î n Panfa&
cismo,, e că autorul n e înfăţişează o redactare,
în pânza căreia ţese, ca p e nişte flori, n u numai
credinţele personale de atunci!, dar şi ale m u l ­
tiplilor colaboratori, toţi tineri, cari, pe lângă
A N U L X X . — N r . — 8.
2
45
cei italieni, aparţineau diferitelor ţări din Eu­
triumfa împotriva bătrânei lumi democratice şi
a avortonului ei comunist. Cartea cuprinde ast­
fel mărturisiri din toate unghiurile continentu­
lui contopite î n credinţa panf aseistă a lui A s ­
vero Gravelli.
Cine-a crezut într'un asemenea triumf, care a
venit, dar mai ales care v i n e —• cum am crezut
şi noi, cari a m colaborat la publicaţiile auto­
rului, — simte plăcerea rară să verifice mărtu­
risirile de atunci' .cu realităţile de azi, între care
nu mai găseşti nici bătrâna democraţie şi nici
comunismul.
U n merit rar al lui Asvero Gravelli este acela
de a fi văzut încă delà 1S30 afinităţile dintre
fenomenul fascist şi fenomenul naţional-socialiSt
german şi de a fi crezut într'o apropiere a lor,
într'o vreme şi într'o atmosferă când aproape
nimeni n u bănuia acest eveniment. „Nebunii"
î n felul admirabilului nostru autor văd totdeau­
na mai limpede şi mai departe decât cuminţii
sufocaţi în orizontul unei zile mediocre. Gravelli
şi-a redactat cartea cu sentimentul triumfului
şi cu orgoliul simpatic al omului oare, după lup­
ta grea., îşi vede credinţa îmbrăţişată de cât mai
mulţi.
Cum am putea înţelege panfascismul în ca­
drul, ipe care geniul militar şi politic al lui A -
dollf Hitler 1-a creiat întregului continent? Cre­
dem că tot în felul î n care îl înţelegeam cu ani
în urmă, cum s e vede din numeroasele citate
cu care n e onorează Asvero Gravelli. Dacă g e ­
niul Fûhreruilui îşi imprimă pecetàa pe vastita­
tea continentală cuprinsă în viziunea unitară a
organizaţiei d è ansamblu, geniul lui Mussolini
se aplică în adâncul naţiunii ou viziunea părţi­
lor constitutive, oare sunt corporaţiile. Corpora­
tismul ca tehnică a societăţii naţionale şi naţio-
nal-isocia.lismul ca tehnică a armoniei dintre na­
ţiuni ne pot da formula magistrală a Europei
de mâine. N u e aici locul să desvoltăim această
idee, dar credem că nu e o formulă mai' feri­
cită decât aceasta, în care s e îmbină în mod
firesc cele două' genii, ale lumii noi, pentru a-i
da un sens înalt şi viabil.
Cartea lui Asvero Gravelli, Panfascismo, bo­
gată în idei şi în sugestii, constitue o lectură
dintre cele mai fecunde în special pentru tine­
r e t Căci' în ea e concentrată toată credinţa
unei tinereţi î n ordinea nouă, ce trebue să vină.
NICHIFOR CRAINIC
OCTOMBRIE 1941