ELEMENTELE DE ANALIZĂ ECOTEHNOLOGICĂ

A UNUI PROCES TEHNOLOGIC

4.1. Noțiuni generale

Ecotehnologia, ca ştiinţă a aplicării ştiinţelor cu scopul tranformării substanţei în bunuri

cu o anumită utilitate socială în condiţiile unei dezvoltări durabile presupune mai întâi
cunoaşterea întregului traseu tehnologic al substanţei de la starea naturală (rocă, minereu etc) la
produsul finit intrat în exploatare, având apoi următoarele obiective:
- identificarea fiecărei etape a procesului tehnologic în care apare un anumit impact
asupra mediului;
- identificarea momentului în care se produce impactul asupra mediului;
- stabilirea surselor de poluare;
- identificarea naturii substanţelor poluante;
- stabilirea naturii poluării;
- stabilirea coeficientului de poluarea pe etapă şi total;
- determinarea gradului optim de reducere a poluării;
- stabilirea de metode de prevenire a impactului negativ asupra mediului produs de etapa
respectivă, la momentul respectiv;
- stabilirea de noi metode de reducere a impactului asupra mediului sau de poluare
minimă dacă este posibil.
- determinarea indicatorului de calitate a mediului;
- determinarea bilanţului ecotehnologic;
- stabilirea de criterii de transformare a unei întreprinderi într-o unitate ecotehnologică.
Pentru o proiectare corespunzătoare se pleacă întotdeauna de la rolul funcţional al
produsului care trebuie să fie într-o armonie cu mediul și să aibă un impact cât mai mic asupra
sa. Produsul este rezultatul unui proces tehnologic, desfăşurat într-una sau mai multe locaţii și
care, pentru început este ca o cutie neagră (fig 4.1) în care există un flux de ieşire care, aproape
în totalitate conduce la o poluare mai mare sau mai mică asupra mediului. De aceea, fiecare
etapă a procesului tehnologic trebuie cunoscută foarte bine în desfăşurarea logică a
transformărilor și a impactului de etapă asupra mediului, pentru a proiecta procesul
ecotehnologic, desfăşurat în aceleaşi locaţii, dar cu impact redus sau dacă este posibil impact
zero asupra mediului (fig. 4.2). Se observă că la oricare proces tehnologic apar produsul energie
disipată si deşeurile care sunt principalele elemente de poluare a mediului, de aceea scopul
procesului ecotehnologic este acela de a face poluarea cat mai redusă sau chiar zero prin apariţia
de ecoproduse şi deşeuri biodegradabile (dacă este posibil).
Pentru aceasta trebuie avute în vedere următoarele concepte:
- soarta Terrei este în mâinile noastre;
- energia este componenta vitală a civilizaţiei, fără de care nu se poate vorbi de viaţă, dar care
are întotdeauna şi o componentă care poluează mai mult sau mai puţin.
- mediul ambiant este componenta esenţială a vieţii;
- apa, aerul şi solul sunt componentele esenţiale de întreţinere şi dezvoltare a vieţii. Ele
reprezintă factorii de mediu care pot fi puternic alteraţi datorită industrializării forţate,
haotice, necontrolate şi sub zodia profitului material imediat ( fig. 4.3);
- resursele regenerabile si neregenerabile reprezintă capitalul natural al dezvoltării
vieţii pe Terra;
- calitatea vieţii este conceptul cheie al existenţei si este rezultatul convergenţei
perspectivelor sociologică, ecotehnologică și juridică, cu referire atât la mediul social cât
şi la mediul natural;
- calitatea mediului este conceptul cheie al menţinerii vieţii pe Terra şi este rezultatul
convergenţei perspectivelor biologică, ecotehnologică si juridică, cu referire atât la
mediul natural cat şi la cel artificial (fig. 4.4).
- impactul asupra mediului este multitudinea de problem care trebuie cunoscute iniţial
şi luate în considerare în proiectarea etapelor fiecărui process ecotehnologic, deoarece
prin el se înţeleg următoarele:

Fig. 4.1. Fluxul de intrare şi de ieşire într-un proces tehnologic.

Fig. 4.2. Fluxul de intrare şi de ieşire într-un proces ecotehnologic.

Fig. 4.3. Factorii de mediu şi locul proceselor ecotehnologice

2
 Fig. 4.4. Structura globală a mediului.

Fig. 4.5. Componentele mediului ambient.

- modificarea negativă considerabilă (caracteristicile fizice, chimice sau

structurale) a componentelor mediului natural (fig. 4.5). Principalii poluanţi ai aerului se prezintă
în figura 4.6., principalele zone în care apa devine inutilizabilă sunt prezentate în figura 4.7., iar
pentru sol, figura 4.8.
- diminuarea diversităţii bioogice;
- modificarea negativă considerabilă a productivităţii ecosistemelor naturale şi
entropizate;
- deteriorarea echilibrului ecologic, reducerea considerabilă a calităţii vieţii sau
deteriorarea structurii antropizate, cauzată în principal de poluarea apelor, aerului şi a solului.
Principalele cauze ale deteriorării echilibrului ecologic se prezintă în figura 4.9.

3
 Poluare, vine de la latinescul polluero - ere care însemnă a murdări, a pângări, a profana.
Este acţiunea prin care omul îşi murdăreşte propriul său mediu de viaţa. Este o lege
naturală. Principalele categorii de poluări sunt, din punct de vedere al naturii și al
modului de manifestare, prezentate în figura 4.10.
- supraexploatarea resurselor naturale, gestionarea, folosirea sau planificarea
teritorială necorespunzătoare a acestora, ce poate apărea în prezentul imediat sau care poate să
aibă o probabilitate ridicată de manifestare în viitor;
Poluantul, potrivit legii nr. 137/1976, reprezintă „orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă
sau sub forma de vapori, ori energie (radiaţie electromagnetică, termică, ionizată, fonică
sau vibraţii.) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al
organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale”.

Fig. 4.6. Principalii poluatori ai aerului natural.

Fig. 4.7. Principalele zone în care apa devine inutilizabilă

4
 Poluanţii pot fi: primari (emisii directe produse de surse identificate sau identificabile) şi
poluanţi secundari (produşi prin interacţiunea a doi sau mai mulţi poluanţi sau prin reacţia cu
anumiţi constituenţi ai mediului). Efectele acţiunii poluanţilor asupra mediului sunt: directe (se
manifestă prin creşterea valorilor unor mărimi preexistente în mediu sau prin introducerea unor
mărimi noi, ca de exemplu creşterea concentraţiilor de CO 2 sau a produselor de fisiune) şi
indirecte (apar datorită unor modificări declanşate de poluanţii primari sau de efectele directe);
- emisia reprezintă eliberarea directă sau indirectă de substanţă, vibraţii, căldură sau
zgomot, în aer, în apă sau sol din surse punctiforme sau difuze ale unor instalaţii;
- imisia este poluarea înregistrată de un anumit receptor (omul, factorii de mediu,
bunurile etc.) la o anumită distanţă de sursă şi după o anumită perioadă de la generare
datorită variaţiei acesteia din cauze spaţio-temporare;
- instalaţia este o unitate tehnică staţionară sau mobilă în/cu care se desfăşoară o
activitate de orice natură ce poate avea efect asupra emisiilor, imisiilor şi respectiv
poluării.

Fig. 4.8. Principalele domenii şi cauze de poluare a solurilor

5
Fig. 4.9. Principalele cauze ale deteriorării echilibrului ecologic.

6
 Fig. 4.10. Principalele categorii de poluare.

Principalele tipuri de poluare sunt produse de instalaţiile industriale aşa cum se vede din
figura 4.11. Pentru a reduce impactul asupra mediului şi pentru a face posibilă o poluare
acceptabilă, procesele ecotehnologice trebuie să aibă în vedere în primul rând instalaţiile
industriale ce participă la transformarea substanţei naturale, din starea inutilizabilă în starea
prelucrată. Câteva din soluţiile ce trebuie adoptate se prezintă în figura 4.12;

7
 Fig. 4.11. Tipurile de poluare produse de instalaţiile industriale.

- materialele procesate într-un flux tehnologic sunt toate substanţele ce fac obiectul
activităţilor tehnologice de realizare a unui produs, serviciu sau de petrecere a timpului
liber. Materialele pot fi primare, intermediare sau secundare (fig. 4.13)
-

Fig. 4.12. Rolul proceselor ecotehnologice şi câteva din soluţiile ce trebuie adoptate în privinţa instalaţiilor
industriale ce produc poluarea mediului

8
 Fig. 4.13. Categoriile de material procesate într-un flux tehnologic

Fig.4.14. Clasificarea reziduurilor şi a deşeurilor după proprietăţile care le fac periculoase pentru
sănătate şi viaţă.

- reziduurile si deşeurile de orice natură sunt substanţele sau energia fabricate sau provenite
din procesele tehnologice de fabricaţie, prestări servicii sau alte procese care implică risc
semnificativ pentru sănătate sau mediu. În funcţie de proprietăţile care le fac periculoase
reziduurile si deşeurile se clasifică conform figurii 4.14.
- conturul industrial este spaţiul în care are loc procesul de fabricaţie, de realizare a
produsului (conturul tehnologic), spaţiul în care se precizează destinaţia produselor primare şi
auxiliare (conturul sectorial) şi spaţiul în care are loc definitivarea gradelor de prelucrare a
produselor si schimburile de produse auxiliare între sectoare (conturul fluxului integrat);
- mediul protejat, înseamnă mediul (natural şi antropic) ferit de influenţele negative prin
descoperirea şi eliminarea cauzelor, atenuarea şi chiar neutralizarea efectelor poluării spre binele
comunităţii.
- ingineria socială, specializare care se ocupă de optimizarea impactului politicilor,
tehnologiilor si echipamentelor industriale asupra calităţii vieţii (consecinţele sociale ale noilor
tehnologii - responsabilitatea socială a corporaţiilor).

9
 4.2. ELEMENTE DE BAZĂ ÎN PROIECTAREA PROCESULUI
ECOTEHNOLOGIC
Pentru a putea proiecta procesul ecotehnologic cu toate datele necesare este utilă
cunoaşterea mai intâi a traseului tehnologic corespunzător procesului ce se vrea realizat. O
schemă de principiu pentru o diagramă flux a procesului tehnologic de realizare a unui produs se
prezintă în figura 4.15. Pentru a putea calcula coeficientul de poluare, pentru a determina gradul
optim de reducere a poluării şi pentru a putea întocmi traseul ecotehnologic trebuie cunoscute
etapele si momentele în care se produce impactul de mediu. Acestea vor fi marcate cu un asterisc
(*) în toate schemele folosite în continuare.
Principalele etape în proiectarea procesului ecotehnologic sunt:
4.2.1. Stabilirea rolului funcţional al produsului.
Proiectarea unui produs care să îndeplinescă un anumit rol funcţional - se face
folosind analiza morfofuncţionala a suprafeţelor (vezi Tratat de Tehnologia Materialelor, Gh
Amza şi alţii Ed. Academiei Române, Bucureşti 2002, pag 61);
4.2.2. Alegerea materialului optim pentru confecţionarea produsului. Alegerea
materialului optim pentru confecţionarea unui produs se face folosind metoda de analiză a
valorilor optime (vezi Tratat deTehnologia Materialelor - Ed. Academiei Române, Bucureşti
2002, pag 241). Materialul din care se confecţionează produsul este elementul cel mai important
din punct de vedere al impactului asupra mediului deoarece elaborarea materialului este etapa
cea mai poluantă din traseul tehnologic al unui produs. De aceea, pentru a face posibilă
calcularea coeficientului de poluare introdus de această etapă trebuie avute în vedere mai multe
cunoştinţe.
În general, pentru obţinerea unui material se porneşte de la minereul corespunzător care
mai întâi se supune unor operaţii de preparare care, în general se face după o schemă de
principiu de forma celor prezentate în figurile 4.16 …. 4.20. Se vede aşadar că în afară de prima
şi ultima etapă de preparare, toate celelalte etape au un impact foarte mare asupra mediului .Se
calculează apoi coeficientul de poluare la preparare Cpp, cu relaţia:
Cpp=Qtp·Qcom=(Qpa+Qpl+Qps)·Qcom (4.1)
în care : Qcom este cantitatea de minereu concentrat obţinut prin preparare din minereul
primar; Qpa - cantitatea de materiale ce poluează atmosfera; Qpl - cantitatea de material ce
poluează apa; Qtp - cantitatea toatală de substanţă poluantă emisă pentru o tonă de concentrate
de minereu; (Qpa, Qpl şi Qps se exprimă în tone emisii/tonă de minereu preparat)
.

10
Fig. 4.15. Schema de principiu a diagramei flux a procesului tehnologic de realizare a unui
produs (*- etapele şi momentele de impact asupra mediului ); SDV- scule, dipozitive şi
verificatoare; AMC- aparate de masură şi control

11
Fig. 4.16. Schema de principiu a Fig. 4.17. Schema de principiu a
preparării unui minereu de fier preparării unui minereu de cupru
(*- etape şi surse de poluare ). (*- etape şi surse de poluare ).

12
Fig.4.18. Schema de principiu a preparării unui minereu de plumb şi zinc
(*- etape şi surse de poluare).

13
Fig. 4.19. Schema de principiu a Fig. 4.20. Schema de principiu a
preparării unui minereu de preparării unui minereu de nichel
aluminiu (*- etape şi surse de poluare ).
(*- etape şi surse de poluare ).

14
Fig.4.21. Fluxul de materiale şi poluarea la elaborarea fontei în furnal
(*- etapele şi sursele poluante); HPA -hidrocarburi policiclice aromate

15
Fig. 4.22.a. Procesul de elaborare a oţelului în convertizor şi sursele de poluare: (*- etapele şi sursele poluante);
PAH- hidrocarburi policiclice aromate; PCDDF-policlordibenzen diane şi freoni;

16
Fig. 4.22.b. Procesul de elaborare a oţelului în cuptoare
electrice (*-etapele poluante)

17
Fig. 4.23. Schema de obţinere a Cu din concentrate sulfuroase de Cu
(*- etapele şi sursele de poluare)

18
Fig. 4.24. Schema de principiu la extracţia metalurgică a cuprului
(*- etapele şi sursele de poluare)

19
Fig. 4.25. Schema de obţinere a cuprului şi zincului din concentratele complexe (*-etapele şi sursele de poluare )

20
Fig. 4.26. Schema de principiu de obţinere a Pb prin topire reducătoare
(*-etapele şi sursele de poluare )

21
Fig. 4.27. Schema obţinerii Zn prin procedeul pirometalurgic clasic
(*- etapele şi sursele de poluare )

22
Fig. 4.28. Schema de obţinere a Ni din minereuri oxidice de Ni
(*- etapele şi sursele de poluare)

23
Fig. 4.29. Schema obţinerii aluminiului după tehnologia Bayer
(*- etapele şi sursele de poluare )

24
Fig. 4.30. Schema obţinerii magneziului (*- etapele şi sursele de poluare)

25
Fig. 4.31. Schema obţinerii Sn din minereuri cu Sn
(*- etapele şi sursele de poluare)

26
Fig. 4.32. Schema obţinerii Co metalic din minereuri complexe
(*- etapele şi sursele de poluare )

27
 Fig. 4.33. Schema de obţinere a wolframului prin sinterizare alcalină
(*- etapele şi resursele de poluare)

De exemplu, cantitatea de emisii şi subproduse poluante pentru obţinerea unei tone de

oţel sunt date în tabelul 4.1. Cum producţia mondială de oţel este de aproximativ 840 Mt/an
(milioane de tone pe an), cantitatea totală de emisii Qte, eliberată în mediu de siderurgia
mondială a oţelului este dată de relaţia:

Qte = 840Mt oţel/an x 25,650 t emisii/t oţel= 21 546 [Mt emisii/an] (4.2.)

Deoarece producţia românescă este de aproximativ 5Mt/an cantitatea totală de emisii ce

poluează mediul de siderurgia națională a oţelului este dată de expresia:

Qte = 5Mt oţel / an x 25,650 t emisii /t oţel = 13 [Mt emisii/an] (4.3)

Cunoscând cantitatea de emisii şi subproduse poluante pentru elaborarea unei tone de

material se poate determina coeficientul de poluare aferent elaborării materialului Cpe, care intră
într-un produs, cu relaţia:

Cpe = Qte • Qmu [t emisii] (4.4)

28
 în care: Qte este cantitatea totală de emisii şi subproduse poluante, exprimată în Kg/t
material elaborat; Qmu - cantitatea de material util, care intră în confecţionarea produsului.

Tabelul 4.1. Emisii şi subproduse poluante rezultate la elaborarea unei tone de oţel [kg/t otel).
Nr. Emisia sau subprodusul U.M. Cantitatea (max)
crt.
1 Praf în aer kg /t otel 0,64
2 CO kg /t otel 28
3 SO2 kg /t otel 1,83
4 NOx kg /t otel 1,35
5 CO2 kg /t otel 2040
6 Gaze arse (altele) kg /t otel 23 000
7 Zgură kg /t otel 455
8 Nămol kg /t otel 58
9 Praf depus kg /t otel 30
10 Alte depuneri kg /t otel 8
11 Refractare kg /t otel 4
12 Apă uzată kg /t otel 20
13 Uleiuri kg /t otel 0,8
TOTAL kg /t otel 25 650

Poluanţii relevanţi pentru emisiile în aer, datorită elaborării materialelor se prezintă în

tabelul 4.2; pentru emisiile în apă, în tabelul 4.3 şi pentru emisiile în sol, în tabelul 4.4.
De exemplu, emisiile de CO şi CO 2, în t/an la un combinat cu o producţie de 5 milioane t
oțel/an, cât este producţia României se prezintă în tabelul 4.5, iar emisiile de NO x, pentru un
combinat siderurgic integrat se prezintă în figura 4.34. Zonele şi etapele în care se formează NO x
sunt date în figura 4.35.
Efectele poluării aerului, în timpul elaborării de materiale, asupra omului se prezintă în
figura 4.36.
Emisiile de cadmiu în mediu, în timpul proceselor de elaborare,se dau în tabelul 4.6, iar
efectele poluării toxice cu câteva metale asupra sănătăţii se dau tabelul 4.7.
Tabelul 4.2. Poluanţii relevanţi pentru emisiile în aer
Nr. crt

Poluant

Cocserie

Aglomerare

Furnale şi

Laminare la

Forje

Acoperiri

Turnătorie
metalice
oţelărie

cald

1 CH4 X
2 CO X X X X X X X
3 C02 X X X X X
4 NH2 X X
5 MNVOC X X X X
6 N20 X X X
7 NOx X X X X X X X
8 SOx X X X X X X X
9 As și compuşii săi X X X X X X X
10 Cd și compuşii săi X X X X X X X
11 Cr și compuşii săi X X X X X X X

29
Tabelul 4.2. (continuare)
12 Cu și compuşii săi X X X X X X X
13 Ni și compuşii săi X X X X X X X
14 Pb și compuşii săi X X X X X X X
15 Zn și compuşii săi X X X X X
16 Hexaclorobenzen X X X
17 Dioxina şi furani X
(PCDD+
Furani)
18 Benzen X X X X
19 Hidrocarburi X X X
aromatice
policiclice (HAP)
20 Cloruri şi compuşi X X X X X X
aromatici
21 Fluoruri şi compuşi X X X X
anorganici
22 HCN X X
23 PM 10 X X X X
MNVOC= compuşi organic volatil nemetalici

30
 Tabelul 4.3. Poluanţii relevanţi pentru emisia în apă.

Furnale şi
Poluant

Cocserie

Aglomerare

Forje

Acoperiri
Nr. crt.

Laminare

Turnătorie
oţelărie

ET
1 Total azot X X X
2 Total fosfat X X X X
3 Cd și compuşii săi X X X X X X
4 Cr și compuşii săi X X X X
5 Cu și compuşii săi X X X
6 As și compuşii săi X
7 Hg și compuşii săi X X X
8 Ni și compuşii săi X X X
9 Pb și compuşii săi X X X X X X
10 Zn și compuşii săi X X X X X X
11 Sn și compuşii săi X X X X X X
12 Compuşii organic X X X X X X
halogenaţi (AOX)
13 Fenoli X X
14 Hidrocarburi X X X X X X X
aromatice
policiclice
15 Carbon organic total X X X X X X X
(TOC)
16 Cloruri X X X X X X
17 Cianuri X X X X X
18 Fluoruri X X X X X X

31
Tabelul 4.4. Poluanţii relevanţi pentru emisiile în sol
Nr. Metale Alte elemente Hidrocarburi aromatice
crt. policiclice (III)
1 Antimoniu (Sb) Cianuri libere Antracene
2 Argint (Ag) Cianuri complexe Benzoantracen
3 Arseniu (As) Sulfocianaţi Benzofluoranten
4 Bariu (Ba) Fluor(F) Benzoperilen
5 Beriliu (Be) Brom (Br) Benzopiren
6 Bor solubil (B) Sulf ( elementar) Chrisen
7 Cadmiu (Cd) Sulfuri Fluoranten
8 Cobalt (Co) Sulfaţi Indeno ( 1,2,3,) piren
9 Crom (Cr) total, hexavalent - Naftalină
10 Cupru (Cu) I - Hidrocarburi aromatice Fenantren
mononucleare
11 Mangan (Mn) Benzen Piren
12 Mercur (Hg) Etilbenzen IV - hidrocarburi din petrol
13 Molibden (Mo) Toluen I - clorbenzen, clorfenoli
14 Nichel (Ni) Xilen II -bifenili policlorurați
15 Plumb (Pb) - PCB28
16 Seleniu (Se) Pesticide organo clorurate PCB 52
17 Staniu (Sn) EDDT PCB 101
18 Talin (TI) DDT PCB 118
19 Vanadiu (V) DDE PCB 138
20 Zinc (Zn) DDD PCB 153
21 HCH PCB 180
22 a-HCH III - policlordibenzen diane
(PCDD)
23 ß - HCH Policlordibenzen freoni
(PCDF)
24 y - HCH
25 5 - HCH Hidroxilibenzeni
26 II - triazinice

32
 Fig. 4.34. Bilanţ de NOx într-un combinat siderurgic integrat.

Tabelul 4.5. Emisiile de CO si CO 2, în t/an, la un combinat cu o producţie de 5

milioane de tone oţel /an
Emisia de CO [%] Emisii de C02
[tCO/an] [tCO2/an]
Cocserie 38 400 7.8 1.200.000
Aglomerare 382 700 77,8 1.440.000
Furnal 17 500 3,5 3.000.000
Oţelărie 26 400 5,4 840.000
Refractare 2000 0,4 230.000
Reparaţii 2400 4,9 487.000
Transport 1000 0,2 1.500
Total 492 000 100 7.198.500

33
 Fig. 4.35. Formarea oxizilor de azot (NOx).

Infestarea organismului cu Cd se face prin intermediul alimentelor, apei potabile şi

aerului. Doza asimilată de organism este de 1,9717..5,235  g/ locuitor zonă industrială. Spre
comparare - fumarea a 10 ţigări/zi ridică doza cu 0,7  g Cd, astfel că la 50..60 ani, organismul
fumătorului este de 2..4 ori mai infectat decât al nefumătorului.

34
 4.6. Emisii de Cd în mediu


Producţia Emisie totală Emisie în aer Emisie în
totală [t cadmiu] [t·cadmiu] ape reziduale
[mii tone] [t·cadmiu]
Industrii producătoare şi utilizatoare de Cd
Metalurgia Cd-Zn-Pb şi prăjirea 3000 (Zn + Pb) 351 30 112
piritei
Industria utilizatoare de Cd 4565 81 5 21

Industria neutilizatoare de Cd
Cărbune de pământ 239000 400 60 -
Lignit 34000 86 15 -
Petrol 282000 5 5 -
Fontă 89000 290..390 89..300 -
Oţel 126000 460..600 130..200 -
Zgură Thomas 800(P2O5) (37) 1770 370 -
Fosfaţi 12400 270 Urme
Metalurgia Cu 970 20 5 -
Deşeuri
Gunoaie comunale 8800 800..900 30 -
Nămoluri biologice 5000 70..900 30 -
Gunoaie industriale 140000 150..250 - -
Industria extractivă Foarte mult - 60..140 -
Cuptoare vechi de prăjire (Zn-Pb) - 20..30 - 20..30

Tabelul 4.7. Efectele poluării toxice cu metale

Nr. Poluant Efectele principale asupra sănătăţii
crt.
1 As Forme de cancer, boli de piele, efecte hematologice, anemie
2 Cd Disfuncţii cronice respiratorii, afecţiuni renale, formaţiuni infecţioase (chiar maligne)
3 Cr Forme de cancer, dermatite, formaţiuni infecţioase stomacale
4 Pb Afectarea sistemelor hematologice şi a sistemului nervos, vătămarea ficatului
5 Hg Acţiune toxică asupra sistemului nervos, inclusiv crize de pierdere a cunoştinţei,
deteriorarea funcţiilor senzoriale, insuficienţa hepatică
6 Ni îmbolnăviri respiratorii, inclusiv astmă, atacarea sistemului nervos, insuficienţe
congenitale şi de creştere
7 V Afectarea sistemului respirator, inclusiv astmă, atacarea sistemului nervos,
schimbarea compoziţiei sângelui

Bibliografie:

[1] Amza Gh.- Ecotehnologie, Ed, AGIR, Bucureşti (2011), ISBN:978-973-720-390-8.

[2] Amza Gh - Ecotehnologie,vol.1, Ed. Printech, Bucureşti (2013), ISBN: 978-606-23-
0133-0;
[3] Amza Gh., Z.Apostolescu, C.Radu, D.F.Niţoi, - Ecotehnologie,vol.1I, Ed. Printech,
Bucureşti (2013), ISBN: 978-606-23-0134-7;
[4] Amza Gh. - Proiectarea proceselor ecotehnologie, Ed. Printech (2015), ISBN:978-
606-23-0416-4;
[5] Amza Gh. - Evaluarea proceselor ecotehnologie, Ed. Printech (2015), ISBN: 978-606-
23- 0442-3;

35
[6] Amza Gh .- Optimizarea proceselor ecotehnologie, Ed. Printech (2015), ISBN: 978-606-
23- 0453-9;
[7] Avram N. – Teoria proceselor de generare a poluantilor, Editura Printech, Bucuresti,
(2006);
[8] Frumosu, L. si altii – Cultura Industriei, Editura Adevărul, Bucuresti, (2002);
[9] Lăzăroiu, Gh. - Impactul CTE asupra mediului, Editura Politehnica Press, Bucuresti,
(2005).
[10] Oprean, C.si altii - Managementul calitatii mediului, Editura Academiei Romane,
Bucuresti, (2003);

36