Sunteți pe pagina 1din 29

ÎNTRODUCERE

Activitatea intensă a oricărei întreprinderi, buna cunoaștere a evoluției și performanțelor


acesteia, ca rezultat al activității, a scopurilor și obiectivelor urmărite de manageri transformă
analiza economico-financiară într-o activitate de importanță hotărîtoare atît pentru dezvoltarea de
mai departe a întreprinderii.
Finanțele întreprinderii, ca disciplină de specialitate este destul de actuală, deoarece
presupune studiul permanent al performanțelor economico-financiare, însușirea unui anasamblu
de metode și tehnici de analiză, cunoașterea procesului de formare și, mai ales identificarea
măsurilor în evoluția fenomenelor și proceselor economice și financiare. În economia de piață,
analiza economico-financiară este instrument de bază al managerilor în abordarea deciziilor și
supravegherea activității desfășurate în scopul creșterii eficienței.
Activitatea de analiză economico-financiară se aplică pe larg atît în Republica Moldova,
cît și în străinătate și valorifică experiență activității de peste o jumătate de secol. Contabilitatea
nu are hotare. Limitele ei teoretice, ştiinţifice şi practice sunt fără sfârşit atât în ceea ce priveşte
cuprinderea fenomenelor economice cât şi al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate şi
prezentate, astfel că despre ea niciodată nu poţi să pretinzi că ştii totul.
Scopul lucrării este de a oferi o prezentare a ansamblului de tehnici și procedee de lucru,
folosite pentru reflectarea și urmărirea în mod sistematic, exact și neîntrerupt a patrimoniului
entității S.R.L „ADI Studio”, a proceselor economice care au avut loc și rezultatelor activității
desfășurate.
Entitatea sus numită în conformitate cu certificatul de înregistrare Societatea cu
Răspundere Limitată “ADI Studio” S.R.L. (Anexa 1) este creată în conformitate cu Legea
Republicii Moldova Nr 845-XII din 03.12.1992 ”Cu privire la antreprenoriat și întreprinderi” și
”Legii Republicii Moldova Nr. 1265-XIV din 05.10.2000 „Cu privire la înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi organizaţiilor”, cu IDNO 1003600027546 situată pe adresa mun. Chișinău, str.
Munceşti 801.
Conform statutului și a extrasului (Anexa 2) entitatea are dreptul să desfășoare următoarele
tipuri de activități:

 Activităţi de proiectare, urbanism, inginerie şi alte servicii tehnice legate de construcţii


civile;
 Lucrări de construcţii;

 Fabricarea cărămizilor şi ţiglelor din lut ars;

2
 Comerţul cu amănuntul al articolelor de fierărie, al vopselelor şi sticlei;

 Fabricarea articolelor din lemn.


Pe parcursul anilor au mai adăugat şi au mai modificat genurile de activitate.
Societatea este persoană juridică, are bilanț autonom, cont de decontare și alte conturi, poate să
încheie în nume propriu contracte, să dobîndească drepturi patrimoniale și personale
nepatrimoniale, să execute obligatiuni, să compare în calitate de reclamat și reclamant în judecată
și instanța judecătorească. Societatea are ștampilă și alte elemente de identificare necesare
activității sale.

În activitatea sa “ADI Studio” S.R.L se conduce de legislația Republicii Moldova, de Statut


și de Declarația de Constituire al Societații. “ADI Studio” S.R.L are dreptul să desfășoare
independent activitatea economică externă și să efectueze operații valutare în limitele stabilite de
legislație.
Societatea poartă răspundere pentru obligaţiile sale cu bunurile sale conform legislației, pot
fi urmărite. Societatea nu poartă răspundere penru obligațiile Asociatului, iar Asociatul poartă
răspundere pentru obligațiile Societății în limitele valorii cotei sale depuse în Capitalul social al
Societații. Entitatea “ADI Studio” S.R.L poate creea întreprinderi-fiice, filiale și reprezentante pe
teritoriul Republicii Moldova.

3
CAPITOLUL I. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ȘI DE
CONDUCERE A ÎNTREPRINDERII
Organele de conducere ale entității sînt următoarele:

- Adunarea generală;
- Organul executiv (administratorul);
- Comisia de cenzori sau cenzorul.

De competența exclusivă a adunării generale ține:

1) Modificarea actului de constituire, majorarea sau reducerea capitalului social;


2) Aprobarea raportului și bilanțului anual, repartizarea beneficiului;
3) Alegerea și revocarea administratorului;
4) Alegerea și revocarea cenzorului.

Responsabilitatea pentru organizarea și ținerea contabilității și gestiunea activității


financiare îi revine conducătorului societății care creează condițiile necesare pentru organizarea
corectă a contabilității, întocmirea și prezentarea oportună a rapoartelor, asigură îndeplinirea
riguroasă de către toate subdiviziunele cu profil contabil a cerințelor contabilului șef privind
întocmirea documentelor, prezentarea informației și completarea rapoartelor financiare.
Contabilul șef de comun acord cu conducatorul “ADI Studio” S.R.L, semnează acte care servesc
drept temei pentru primirea și predarea valorilor în mărfuri și materiale, mijloacelor bănești,
precum și datoriile de decontare, creditare și financiare.
Contabilului-șef i se interzice să primească spre executare documente privind faptele
economice ce contravin actelor legislative și altor acte normative, informînd despre acestea
conducătorul entității. Astfel de documente se primesc spre executare numai cu indicațiile
suplimentare în scris ale conducătorului entității căruia, ulterior, îi revine răspunderea pentru
acestea.
Contabilul șef asigură controlul și reflectarea în conturile contabile a tuturor operațiunelor
economice efectuate, prezentarea informației operative și întocmirea rapoartelor financiare în
termenele stabilite, poartă răspunderea pentru respectarea principiilor metodologice de organizare
a contabilității. Directorul financiar și contabilul-șef sunt responsabili pentru organizarea operativă
a ciclului contabil al entității, care cuprinde:

 întocmirea documentelor primare;


 evaluarea și recunoașterea elementelor contabile;

4
 reflectarea informației în conturile contabile;
 întocmirea registrelor contabile;
 inventarierea elementelor contabile;
 întocmirea balanței de verificare, a Cărții Mari și a rapoartelor financiare.
Rapoartele financiare al “ADI Studio” S.R.L cu excepția Raportului privind Fluxul mijloacelor
bănești, se întocmesc în baza metodei specializării exercițiilor.
Politica de contabilitate se elaborează în baza următoarelor convenții și principii :

 Dubla înregistrare;
 Continuitatea activității;
 Permanența metodelor;
 Specializarea exercițiului (calculării);
 Prudența;
 Periodicitatea;
 Prioritatea conținutului asupra formei.

Mișcarea documentelor parcurge cîteva etape succesive:

 Întocmirea documentelor;
 Primirea documentelor în contabilitate;
 Prelucrarea și înregistrarea documentelor în sistemul înregistrărilor contabile;
 Predarea documentelor în arhivă.

În general forma de contabilitate folosită la întreprindere este automatizată. Aici se


folosește programa 1C-„Contabilitate”, această programă asigură introducerea, păstrarea, căutarea
și verificarea versiunii electronice. Sistemul circulației documentelor sub programa 1C permite a
reglementa formarea masivului informației contabile, a creea baza pentru excluderea pierderilor
documentelor, sporește controlul asupra îndeplinirii dispozițiilor privind pregatirea şi prelucrarea
documentelor, păstrarea acestora. La fiecare etapă a circulației documentelor se asigură un control
necesar prealabil, curent și ulterior.
Programa 1C se utilizează pentru :

 evidența operațiunilor de casă și evidența operațiunilor bancare;


 evidența mărfurilor și a mijloacelor fixe la calcularea uzurii financiare și scopuri fiscale;
 evidența și calcularea salariului;
 evidența decontărilor cu debitorii și creditorii;

5
 întocmirea Cărții Mari și a Bilanțului contabil.

Datele din documentele primare și centralizatoare se înregistrează, se acumulează și se


prelucrează în registrele contabile. Registrele contabile obligatorii sînt Cartea Mare, balanța de
verificare sau alte registre centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea rapoartelor
financiare. Registrele contabile se întocmesc în formă electronică și pe suport de hîrtie. Dacă
registrul contabil este întocmit în formă electronică, entitatea la solicitarea organelor autorizate,
este obligată să imprime pe cont propriu copia acestuia pe suport de hîrtie.
Datoriile reprezintă angajamente de plată ale întreprinderii față de furnizor pentru bunurile
procurate și serviciile prestate, față de personalul angajat privind retribuirea muncii, față de stat
privind plata impozitelor și taxelor, față de alte persoane fizice și juridice. Contabilitatea datoriilor
se ţine pe categorii, furnizori şi alţi creditori.
Pentru evidența datoriilor financiare întreprinderea “ADI Studio” S.R.L utilizează în
evidența contabilă contul de datorii financiare 513 ,,Împrumuturi pe termen scurt”. Însă pe parcursul
perioadei de gestiune 2014 entitatea analizată “ADI Studio” S.R.L nu a înregistrat mișcări aferent
acestui cont. Datoriile comerciale reprezintă angajamentul de plată al întreprinderii față de furnizori,
antreprenori pentru activele procurate, avansuri primite. Pentru evidența datoriilor comerciale
entitatea “ADI Studio” S.R.L folosește următoarele conturi 521 ,,Datorii pe termen scurt privind
facturile comerciale”, subcontul 521.1 ,,Facturi de achitat în ţară”. Plata anticipată a unor sume de
către cumpărători contribuie la apariția unei datorii a acestora față de unitatea ce a avansat
mijloacele, datorie ce se v-a stinge în momentul livrării, prestării serviciilor ce fac obiectul
contractului. Pentru generalizarea informației privind avansurile pe termen scurt primite este
destinat contul 523 „ Avansuri pe termen scurt primite”. Datoriile calculate sunt datorii față de
alte persoane fizice și juridice, în special, față de personalul întreprinderii, organele asigurărilor
sociale, companiile de asigurări, bugetul de stat, diverși creditori.
Datorii față de personal privind retribuirea muncii se concretizează în drepturile aferente
muncii prestate care se stabilesc prin negocieri colective sau individuale între persoane fizice și
întreprindere și sunt în raport direct cu cererea și oferta forței de muncă, cantitatea și calitatea muncii,
rezultatele și condițiile funcționării întreprinderii. Salariul constituie orice recompensă sau venit
calculat în conformitate cu contractul individual de muncă, de patron sau organul împuternicit de
acesta. Pentru generalizarea informației privind decontările cu personalul întreprinderii aferente
retribuțiilor și sumelor depuse este destinat contul de pasiv 531,,Datorii față de pesonal privind
retribuirea muncii” și 532 ,,Datorii faţă de personal privind alte operaţii”.

6
CAPITOLUL II. DIAGNOSTICUL ECONOMICO-FINANCIAR
AL ENTITĂȚII “ADI Studio” S.R.L
2.1. Analiza evoluţiei în dinamică şi a structurii patrimoniului
Analiza activelor sau patrimoniului întreprinderii permite de a astudia patrimoniul de care
dispune întreprinderea pentru desfălurarea activității sale. Analiza începe cu aprecierea generală a
mărimii și evoluției activelor întreprinderii reflectate în bilanțul contabil. La această etapă de
analiză se determină atît abaterea absolută, cît și ritmul de creștere sau de sporire a activelor. În
mod normal în urma desfășurării reușite a activității întreprinderii crește și mărimea activelor.
Cea mai sintetică grupare a activelor pe baza bilanţului este în active imobilizate (fixe) şi
active circulante. O asemenea analiză procentuală, urmărită static şi dinamic, pune în evidenţă
specificul firmei, gradul de dotare tehnică, viteza cu care se prelucrează materiile prime şi
materialele, situaţia stocurile etc.
Pentru o analiză aprofundată se utilizează şi gruparea activelor imobilizate în trei mari
categorii şi anume: imobilizări necorporale, imobilizări corporale,imobilizări financiare.
O asemenea grupare pune în evidenţă structura imobilizărilor pe cele trei categorii ceea ce
reflectă politica firmei în investiţiile făcute în imobilizări. Se mai poate pune în evidenţă şi gradul
de reînnoire a imobilizărilor corporale. O detaliere a analizei imobilizărilor se face pe baza
„situaţiei activelor imobilizate”.
Imobilizările necorporale sunt grupate astfel: cheltuieli de constituire şi cheltuieli de
cercetare-dezvoltare, alte imobilizări, imobilizări necorporale în curs.
Imobilizările corporale cuprind: terenuri, construcţii, instalaţii tehnice şi maşini, alte
instalaţii, utilaje şi mobilier, imobilizări corporale în curs.
Imobilizările financiare cuprind următoarele elemente:
 titluri de participare deţinute la filiale din cadrul grupului;
 titluri de participare deţinute la societăţi din afara grupului;
 imobilizări financiare sub formă de interese de participare;
 alte titluri imobilizate.
În analiza structurii activului se utilizează o serie de rate, iar cele mai semnificative ca valoare
informativă şi totodată mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

1.rata activelor imobilizate (imobilizări corporale, imobilizări financiare);

2.rata activelor circulante (stocuri, creanţe, disponibilităţi băneşti şi plasamente).

7
1. Rata activelor imobilizate (RAi) se calculează ca raport între activele imobilizate şi
activul total şi reprezintă de fapt ponderea elementelor patrimoniale ce servesc firma în mod
permanent. Formula de calcul corespunzătoare este:

Active imobilizate
RAi   100
Activ total
Unii autori calculează rata imobilizărilor prin raportarea activelor imobilizate la cealaltă
componentă patrimonială, active circulante, fără ca acest aspect tehnic să-i schimbe conţinutul
economic, acest indicator măsoară gradul de investire a capitalului în firma respective. Nivelul
normal al acestei rate diferă de la o firmă la alta, în funcţie de ramura sau sectorul de activitate din
care face parte și dotarea tehnică variază în funcţie de profilul, înzestrarea tehnică şi tehnologia
modernă şi este mult mai mică în firmele comerciale decât în cele din industrie.
Rata imobilizărilor corporale (RIc) se calculează după următoarea formulă:

Imobilizări corporale
RIc   100
Activ total

Mărimea acestei rate este determinată, în primul rând, de natura activităţii:


- în ramurile industriei grele şi în cele care solicită echipamente importante ca volum sau
costisitoare, această rată înregistrează valori ridicate;
- în ramurile care solicită o slabă dotare tehnică, rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.
Rata imobilizărilor financiare (RIf) exprimă intensitatea legăturilor şi a relaţiilor financiare
pe care firma analizată le-a stabilit cu alte unităţi, mai ales cu ocazia operaţiilor de creştere externă.
Se calculează după relaţia:
Imobilizări financiare
RIf   100
Activ total
Politica de investiţii financiare este strâns legată de mărimea firmei; aceasta explică valorile mici
ale ratei imobilizărilor financiare în cazul firmelor mici, respectiv valori foarte mari în cazul
holding – urilor.
2. Rata activelor circulante (RAc) reprezintă ponderea activelor circulante în totalul
activelor şi se calculează după formula:
Active circulante
RAc   100
Activ total

Ca şi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie sunt operaţionale ratele analitice
ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creanţelor comerciale, rata disponibilităţilor băneşti şi
plasamentelor.
Rata stocurilor (RS) se calculează după relaţia:

8
Stocuri
RS   100
Activ total

Ale valorii diferite de la un sector la altul în funcţie de natura activităţii: mai ridicate la firmele
din sfera producţiei şi distribuţiei de bunuri materiale şi foarte scăzute în sfera serviciilor.
Interpretarea în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor, necesită corelare cu nivelul activităţii
admiţându-se ca ecuaţia minimă de echilibru structural să fie: ICA  I S

unde: I CA - indicele cifrei de afaceri; I S - indicele stocurilor.


Prin urmare, o creştere a volumului de activitate generează o sporire justificată a stocurilor.
Încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fără mişcare sau cu mişcare lentă se apreciază
negativ datorită dificultăţilor de transformare în lichidităţi şi consecinţelor negative asupra
solvabilităţii firmei. Stocurile sunt formate dintr-o serie de elemente ca: materii prime, produse
finite, mărfuri, iar ponderea acestor elemente în patrimoniul firmei şi evoluţia lor în timp reprezintă
informaţii indispensabile fundamentării politicii comerciale.
În acest scop se calculează următoarele rate:

1. rata materiilor prime: RMp  Materii prime  100


Active circulante

2. rata produselor finite: RPf  Pr oduse finite  100


Active circulante

3. rata producţiei neterminate: RPn  Pr oducţie neter min ată  100


Active circulante

4. rata stocurilor de mărfuri: RSm  Mărfuri


 100
Active circulante

Pentru determinarea acestor rate, se poate folosi drept bază de raportare, în funcţie de necesităţi,
şi totalul activului, deoarece valoarea lor diferă în funcţie de natura activităţii: la firmele din
sectoarele productive cu ciclu de exploatare lung, rata producţiei neterminate înregistrează valori
ridicate, în firmele comerciale preponderente sunt stocurile de mărfuri.
Rata creanţelor comerciale (RCc) se calculează după relaţia:
Creanţe comerciale
RCc   100
Activ total

Mărimea acestei rate este determinată de natura relaţiilor firmei cu partenerii externi din aval, de
termenele de plată pe care le acordă clientelei sale; această rată suportă influenţa uzanţelor
specifice domeniului de activitate, în materie de termene de plată. În relaţiile firmei, rata creanţelor
comerciale înregistrează valori mai ridicate, evident cu variaţii de la un caz la altul, în funcţie de
natura activităţii. Pentru evidenţierea unor aspecte analitice, dar cu implicaţii asupra echilibrului
unei firme, este utilă aprofundarea unor rate analitice având în vedere: natura creanţelor,

9
certitudinea realizării lor, termenul de realizare. Tehnic, pentru oricare din elementele prezentate
mai sus se poate calcula o rată analitică de structură, prin raportarea creanţei respective, după caz,
la totalul creanţelor, la activele circulante sau la totalul activelor.
Rata disponibilităţilor băneşti şi plasamentelor (RDP) se calculează după formula:
Disponibilităţi Valori mobiliare de plasament
RDP   100
Activ total

Pentru o investigare mai analitică se pot determina două rate distincte: rata disponibilităţilor
sau rata plasamentelor. Rata disponibilităţilor reflectă ponderea disponibilităţilor băneşti în
patrimoniul firmei, informaţiile furnizate de acest indicator sunt deosebit de fragile, necesitând o
interpretare nuanţată de la caz la caz. O valoare ridicată a disponibilităţilor poate reflecta o situaţie
favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi şi semnul deţinerii unor resurse ineficient
utilizate, al unor resurse neproductive.
Analiza structurii patrimoniului la entitatea analizată “ADI Studio” S.R.L este efectuată de către
autor în tabelul 2.1.1 în baza datelor din raportul financiar al entității pentru anul 2014 (Anexa 3).
Analiza structurii patrimoniului
Tabelul 2.1.1

La finele perioadei de La finele perioadei de Abaterea absolută


gestiune precedente gestiune curente
Activ
Suma,lei Ponderea,% Suma,lei Ponderea,% Suma,lei Ponderea,%

A 1 2 3 4 5=3-1 6=4-2
1.Active 22,00 0,11 21,00 0,11 -1,00 0,00
nemateriale,lei
2.Active materiale 6 288,00 31,92 5 415,00 29,45 -873,00 -2,47
pe termen lung,lei
3.Active financiare 1 071,00 5,43 1 071,00 5,83 0,00 +0,4
pe termen lung,lei
4.Alte active pe 7 381,00 37,46 6 507,00 35,39 -874,00 -2,07
termen lung,lei
5.Total Active pe 8 171,00 41,46 7 011,00 38,13 -1 160,00 -3,33
termen lung,lei
6.Stocuri de mărfuri 3 997,00 20,28 4 701,00 25,57 +704 +5,29
și materiale,lei
7.Creanțe pe termen 74,00 0,38 108,00 0,59 +34 +0,21
scurt,lei
8.Investiții pe termen 83,00 0,42 59,00 0,32 -24,00 -0,10
scurt,lei
9.Mijloace
12 325,00 62,54 11 879,00 64,61 -446,00 +2,07
bănești,lei

10
10.Alte active pe 19 706,00 100,00 18 386,00 100,00 -1 320,00 0,00
termen scurt,lei
11.Total active pe 22,00 0,11 21,00 0,11 -1,00 0,00
termen scurt,lei
Total General 6 288,00 31,92 5 415,00 29,45 -873,00 -2,47
Active,lei
Sursa: Bilanțul contabil pentru anul 2014
În baza calculelor efectuate la entitatea analizată se poate observa o reducere semnificativă
a activelor din cadrul întreprinderii cu 1 320 mii lei în anul curent, această modificare a fost
asigurată de reducerea stocurilor atît a activelor pe termen lung cît şi a celor curente. Activele pe
termen lung au contribuit semnificativ la reducerea rezultatului final cu 873 mii lei, acestea la
rîndul său s-au diminuat fiind înfluenţate negativ în majoritate de activele materiale pe termen lung
cu 873 mii lei, şi micşorarea activelor nemateriale contribuind cu una mie lei.
La reducerea factorului rezultativ a contribuit şi modificarea negativă a activelor curente
cu 446 mii lei, acestea fiind influenţate la rîndul său de reducerea semnificativă a stocurilor de
mărfuri şi materiale cu 1 160 mii lei, deasemenea au influenţat negativ alte active curente cu 24
mii lei, însă au fost recuperate de majorarea creaţelor pe termen scurt care au influenţat pozitiv cu
704 mii lei şi mijloacele băneşti au influenţat pozitiv cu 34 mii lei.

2.2. Aprecierea evoluţiei în dinamică, structurii şi stabilităţii surselor de


finanţare
Elementele principale în structura pasivului bilanţier sunt: capitalurile şi rezervele,
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli, datoriile pe termen mediu şi lung (mai mare de 1 an),
venituri în avans.
Analiza structurii pasivului se realizează cu o serie de rate care pun în evidenţă eficienţa
structurii pasivului. Ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a firmei,
prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiară a acesteia.
Principalele rate de structură ale pasivului sunt:
1. rata stabilităţii financiare;
2. rata autonomiei financiare globale (autonomia financiară la termen);
3.rata de îndatorare globală (îndatorarea la termen).
1. Rata stabilităţii financiare (RSf) reflectă ponderea capitalului permanent de care firma
dispune în pasivul total:
Capital permanent
RSf   100 sau
Pasiv total

11
 Datorii pe termen scurt 
RSf  1    100
 Pasiv total 

unde: Capital permanent = capital propriu + datorii pe termen mediu şi lung


Din punct de vedere tehnic se ridică problema delimitării exacte a resurselor proprii sau
împrumutate cu caracter durabil, permanent, de cele instabile, destinate a fi consumate pe termen
scurt. O rată scăzută a acestui indicator pune în pericol stabilitatea financiară a firmei; capitalul
permanent este destinat să acopere atât activele imobilizate, cât şi fondul de rulment.
2. Rata autonomiei financiare globale (RAfg) se calculează prin raportarea capitalului

propriu la pasivul total: RAfg  Capital propriu  100


Pasiv total

Ponderea capitalului propriu, respectiv a datoriilor în totalul pasivelor diferă de la un caz la altul,
în primul rând, în funcţie de politica financiară a firmei respective, de condiţii concrete ale fiecărei
firmei, de eficienţa deciziilor financiare. Diversitatea de condiţii în care-şi desfăşoară activitatea
firmele face dificilă stabilirea unor rate de referinţă; totuşi anumiţi autori recomandă ca
satisfăcătoare pentru echilibru financiar următoarea relaţie: RAfg  1/ 3 .

Prin urmare, existenţa unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din pasivul firmei este o
premisă a autonomiei financiare a acesteia.
Rata autonomiei financiare la termen (RAft) este mai semnificativă decât precedenta
deoarece permite aprecieri mai exacte prin implicarea structurii capitalului permanent. Se poate

calcula după relaţiile: RAft1  Capital propriu  100


Capital permanent

Pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul propriu trebuie să reprezinte cel puţin jumătate
din cel permanent conform relaţiei:
Capital propriu
RAft 2   100 RAft1  0,5
Datorii pe temen lung

Reprezintă gradul de independenţă financiară a firmei, independenţă asigurată atunci când


capitalul propriu este egal sau mai mare cu suma obligaţiilor la termen: RAft 2 1 .

3. Rata de îndatorare globală (RÎg) măsoară ponderea datoriilor în patrimoniul firmei şi se

calculează după relaţia: RÎg  Datorii totale  100 unde: RÎg 1


Pasiv total

Prin natura ei, această rată este subunitară; îndepărtarea de 1 semnifică o reducere a îndatorării
firmei, respectiv o creştere a autonomiei financiare.

12
Rata de îndatorare la termen (RÎt) prezintă interes în fundamentarea politicii financiare a
firmei şi se calculează prin raportarea obligaţiilor (datoriilor) pe termen mediu şi lung, fie la
capitalul permanent (RÎt1), fie la capitalul propriu (RÎt2):

Datorii pe termen mediu şi lung


RÎt1   100
Capital permanent

Datorii pe termen mediu şi lung


RÎt 2   100
Capital propriu

Cea dea doua relaţie de calcul a ratei de îndatorare are o semnificaţie mai largă în teoria şi practica
economică deoarece permite evidenţierea măsurii în care firma recurge la aşa-zisul „efect de
levier”, respectiv „efect de pârghie”. Permite aprecierea capacităţii de îndatorare a firmei,
capacitatea de îndatorare este saturată când RÎt 2 se aproprie de 1, iar posibilităţile de îndatorare vor
fi cu atât mai mari cu cât această rată este mai scăzută.
4. Rata datoriilor de exploatare (RDe) se calculează ca raport între datoriile care se referă
numai la exploatare (De) şi nivelul datoriilor totale(Dt) sau al capitalului total (Kt):
De De
RDt  sau RDt 
Dt Kt
În scopul efectuări analizei structurale a pasivului întreprinderii analizate “ADI Studio”
S.R.L și pentru a reflecta compoziţia resurselor entităţii economice şi a exprima structura şi politica
sa de finanţare autorul v-a reprezenta calculele în tabelul următor:

Analiza coeficienților structurii surselor de finanțare a pasivelor

Tabelul 2.2.1
Denumirea coeficientului La începutul anului La sfîrșitul anului
1 2 3

1.Coeficientul de autonomie 15191 / 19706 = 0,77 15438 / 18386 = 0,84

2.Coeficientul de atragere a (31+2918) / 18386 = 0,16


surselor împrumutate (288+4228) / 19706 = 0,23
3.Coeficientul corelației între (31+2918) / 15438 = 0,19
sursele împrumutate și proprii (288+4228) / 15191 = 0,30
4.Rata solvabilității generale 18386 / 2949 = 6,23
19706 / 4516= 4,36
5. Rata generală de acoperire a 19706 / 15191 = 1,30 18386 / 15438 = 1,19
capitalului propriu
Sursa: Bilanțul contabil pentru anul 2014
În baza calculelor din tabelul 2.2.1 se constată că coeficientul de autonomie s-a modificat
pozitiv la sfîrşit de an cu 0,07, datorită creşterii capitalului propriu şi reducerii pasivelor entităţii
13
pe parcursul perioadei de gestiune. Coeficientul de atragere a surselor împrumutate s-a diminuat
cu aceeaşi valoare 0,07, datorită reducerii atît a datoriilor totale, cît şi a pasivelor în general.
Coeficientul corelaţiei între sursele împrumutate şi cele proprii s-a diminuat cu 0,11, deoarece s-a
micşorat datoriile totale, dar a crescut capitalul propriu.
Rata solvabilităţii generale s-a majorat cu 1,87, datorită faptului reducerii datoriilor totale
şi pasivelor în general, şi deoarece are o influenţă invers proporţională acest indicator s-a majorat.
Rata generală de acoperire a capitalului propriu s-a diminuat cu 0,11, aceasta din pricina reducerii
pasivelor totale, dar majorării capitalului propriu. Astfel la entitate la sfîrşit de an se observă o
situaţie nefavorabilă, dat fiind faptul că există posibilitate de solvabilitate.
Deasemenea în cadrul acestui compartiment se efectuează o apreciere a gradului de
stabilitate a surselor de finanţare şi a gradului de îndatorare pe termen lung, astfel autorul a reflectat
calculele acestora rate pe baza materialelor întreprinderii analizate “ADI Studio” S.R.L în tabelul
2.2.2 ce urmează:
Analiza stabilității surselor de finanțare și gradului de îndatorare pe termen lung
Tabelul 2.2.2

Formula de La începutul anului de La sfîrșitul anului de


Denumirea ratei
calcul gestiune gestiune
1 2 3 4
(CP + DTL)
1.Rata stabilității
/ (15191+288) / 19706 = 0,79 (15438+ 31) / 18386 = 0,84
financiare
Total pasive
2.Rata de îndatorare
DTL /
pe termen lung față 288 / (15191+288) = 0,02 31/ (15438 + 31) = 0,002
(CP+DTL)
de capitalul propriu
3.Rata de
autofinanțare a CP / (CP+DTL) 15191 / (15191+288) = 0,98 15438 / (31 + 15438) = 1,0
capitalului propriu
4.Coeficientul de
DTL/ CP 288 / 15191 = 0,018 31 / 15438 = 0,002
levier

5.Rata de îndatorare
pe termen lung față DTL / CS 288 / 100 = 2,88 31 / 100 = 0,31
de capitalul social

Sursa: Bilanțul contabil pentru anul 2014


În urma calculelor efectuate anterior în tabelul de mai sus s-a constatat următoarele, rata stabilităţii
financiare s-a majorat la sfîrşit de an cu 0,05. Rata de îndatorare pe termen lung faţă de capitalul
propriu s-a redus cu 0,018. Rata de autofinanţare a capitalului propriu s-a majorat cu 0,02. Iar
coeficientul de levier s-a redus cu 0,016. Deasemenea s-a redus semnificativ rata de îndatorare pe

14
termen lung faţă de capitalul social cu 0,27. Aceste modificări sunt datorate majorării capitalului
propriu pe parcursul perioadei de gestiune, reducerii datoriilor pe termen lung şi pasivelor totale,
precum şi nemodificare statului social al entităţii.
Nivelul său trebuie să fie de maximum 50% în primul caz şi mai mic de 100% în cel de-al
doilea caz, ceea ce semnifică datorii pe termen mediu şi lung mai mici decât capitalul propriu, iar
acest lucru constituie o garanţie a rambursării creditelor primite de la bănci. Rata de îndatorare,
indiferent de forma sa de calcul, caracterizează dependenţa financiară a firmei şi gradul de risc al
politicii sale financiare.

2.3. Evaluarea gestiunii financiare


Analiza gestiunii financiare se bazează pe calcularea şi interpretarea unui ansamblu de rate
financiare, care reflectă eficienţa utilizării diferitor categorii de active în raport cu veniturile
realizate din vânzări.
Cu ajutorul ratelor de gestiune (vitezelor de rotaţie) se caracterizează modul în care
managementul firmei gestionează resursele firmei şi realizează eficienţa economico-financiară.
Din acestea putem menţiona:
Rotaţia activului total se referă la toate activele care figurează în bilanţul unei firme, deci
atât la activele imobilizate, cât şi la activele circulante. Rata se determină având în vedere cifra de

afaceri: RAT  CA Venituri totale


sau RAT 
At Active totale

Aceasta reprezintă durata în zile a unei rotaţii se stabileşte anual raportând 360 de zile la numărul
de rotaţii, deasemenea acest indicator reflectă viteza cu care se roteşte întreg capitalul investit
(dacă privim din punct de vedere al pasivului bilanţului). Este unul din cei mai utili indicatori
folosiţi pentru a pune în evidenţă eficienţa cu care o firmă îşi valorifică toate activele pe care le
deţine, respectiv eficienţa cu care utilizează întreg capital, astfel conform uzanţelor internaţionale,
se consideră normal un număr de 2-3 rotaţii pe an.
Indicatorul poate fi detaliat pe componente ale activului:
1. imobilizări corporale
2. active circulante
În ceea ce priveşte imobilizările corporale mai putem avea:

1.1 rata de eficienţă a imobilizărilor corporale (REIc): REIc  CA


Ic

1.2 rata de uzură a imobilizărilor corporale (RUIc): RU Ic  A , unde: A-amortizări;


Ic

1.3 rata de modernizare a imobilizărilor corporale (RMIc) : RM Ic  I , unde: I-investiţii.


Ic

15
Rotaţia activelor circulante arată numărul de rotaţii (Nr) într-o perioadă dată (de obicei 1 an)
sau durata în zile a unei rotaţii (Dz) în raport cu cifra de afaceri (respectiv volumul vânzărilor):

Nr 
CA , iar 360 360 360  Ac
Dz   
Ac Nr CA CA
Ac
unde: CA - cifra de afaceri; Ac - active circulante.
Acest raport reprezintă accelerarea vitezei de rotaţie (respectiv mărirea numărului de rotaţii sau
reducerea duratei în zile a unei rotaţii) semnifică recuperarea mai rapidă a capitalului investit în
activele circulante. Conform uzanţelor internaţionale se consideră normală o durată a rotaţiei de
45 zile (pentru ramuri cu ciclu lung de fabricaţie se ajunge la 60 sau 90 zile).
Rotaţia activelor circulante se poate detalia pe stocuri şi creanţe astfel:
2.1 rotaţia stocurilor (Rs) se determină prin raportarea cifrei de afaceri la stocurile medii (Sm):
CA
Rs 
Sm

Durata unei rotaţii (D) se determină astfel: D  360  360  Sm


Rs CA
2.2. durata medie de recuperare a creanţelor indică numărul mediu de zile în care se
încasează creanţele (debite de la clienţi) în corelaţie cu cifra de afaceri:
CA
RRC 
Cr

unde: Cr - media creanţelor totale;

Durata unei rotaţii (D) se determină astfel: D  360  360  Cr ;


RRC CA

Astfel se consideră normală o durată de până la 30 zile.


2.3. rata de rotaţie a obligaţiilor (RO) reflectă numărul de rotaţii sau durata unei rotaţii a
obligaţiilor firmei (împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi dobânzile aferente, furnizori şi

conturi asimilate, clienţi, creditori şi alte datorii) în funcţie de cifra de afaceri: RO  CA


Dt
unde: Dt - media datoriilor totale.

Durata unei rotaţii (D) se determină astfel: RO  360  360  Dt ;


RO CA

În zile această rată indică intervalul mediu în care firma are datorii în raport cu cifra de afaceri şi
se consideră o durată normală de până la 60 zile o rotaţie.
Conform formulelor de calcul se v-a prezenta analiza gestiunii financiare la întreprinderea
analizată “ADI Studio” S.R.L cu ajutorul următorului tabel în baza datelor din Raportul financiar
2014 (Anexa 3) și Raportul financiar 2013 (Anexa 4):

16
Analiza ratelor de rotație a activelor
Tabelul 2.3.1

Indicatori Anul precedent 2013 Anul curent 2014 Abaterea absolută

1 2 3 4=3-2
1.Venituri din vânzări,lei 23 872,00 29 351,00 +5 479
2.Valoarea medie a activelor,lei 19 715,50 19 046,00 -669,50
3.Numărul de rotații a 1,21 1,54 +0,33
activelor,coef., (ind.1/ind.2)

4.Rata înzestrării veniturilor din


vânzări cu active,coef. 0,86 0,65 -0,21
(ind.2/ind.1)
5.Durata de rotație a activelor,zile 298,00 234,00 -64,00
(360 zile/ind. 3)
Sursa: Bilanțul contabil și Raportul de profit și pierderi pentru anul 2014 și 2013
În urma calculelor efectuate în tabelul 2.3.1 se observă o majorare de 0,33 ori a numărului de
rotaţii a activelor în perioada curentă în comparaţie cu perioada precedentă, această majorare a
influenţat pozitiv asupra duratei de rotaţie a activelor, adică termenul de rotaţie s-a micşorat cu 64
zile pe an, fiind o legătură invers proporţională. Rata înzestrării veniturilor din vînzări cu active s-
a redus cu 0,21, aceasta a fost influenţată de majorarea venitului din vînzări în anul curent faţă de
anul precedent cu 5 479 mii lei şi diminuarea valorii medii a activelor cu 669,50 mii lei. Situaţia
creată semnifică faptul că entitatea nu utilizează eficient activele aflate în posesia sa.
Fondul de rulment net global (FRNG) reprezintă partea din capitalul permanent destinată
acoperirii activelor circulante şi se calculează după următoarea relaţie:
FRNG = Capital permanent - Active imobilizate
sau
Fondul de rulment net = Capitalul propriu + Datorii pe TL - Active pe TL
Dacă ţinem seama numai de capitalul propriu, vom avea fondul de rulment propriu (FR P),
deci vom avea următoarea relaţie:
FRP = Capital propriu - Active imobilizate
Fondul de rulment permite firmei desfăşurarea normală a circuitului economic. În cazul în
care acest fond de rulment este sub necesarul acoperirii activelor circulante, se produce o
decapitalizare, care creează perturbaţii în desfăşurarea normală a circuitului economic şi care
determină firma să apeleze la credite bancare sau să nu-şi onoreze o serie de obligaţii financiare
către creditori, către bugetul de stat etc.

17
Necesarul de fond de rulment (NFR) exprimă volumul fondului de rulment ce se prevede
să asigure activele circulante (stocuri, creanţe şi alte active) determinate pe baza unor viteze de
rotaţie normale la scară naţională şi comparabile cu uzanţele internaţionale. Modelul corespunzător
necesarului fondului de rulment este următorul:

NFR = Stocuri + Creanţe - Datorii pe termen scurt


În această analiză este necesar să se ţină seama de viteza de rotaţie normală (între 30 şi 90
de zile), în funcţie de specificul domeniului economic. Competitivitatea firmelor la scară naţională
şi internaţională impune alinierea la asemenea uzanţe.
Fluxul de lichidităţi reprezintă fluxul monetar net al exerciţiului, respectiv diferenţa dintre
trezoreria netă de la sfârşitul perioadei şi cea de la începutul perioadei:
CF = TN1 - TN0
Trezoreria netă apare ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment:
TN = Fondul de rulment - Necesarul de fond de rulment
În determinarea fluxului de numerar din activitatea de exploatare sunt două elemente
esenţiale: profitul şi amortizarea inclusă în costuri. La aceasta se adaugă variaţia stocurilor, a
creanţelor, a furnizorilor şi a clienţilor-creditori. Intervin apoi fluxul din activitatea de investiţii,
din activitatea financiară şi din alte activităţi. Normal este ca soldul disponibilităţilor băneşti la
sfârşitul perioadei să fie pozitiv, ceea ce reflectă un echilibru financiar al firmei şi un surplus
monetar, care în bună măsură poate fi expresia profitului net realizat.
Conform datelor din Rapoartele financiare ale entității analizate “ADI Studio” S.R.L autorul
a calculat fondul de rulment net în tabelul 2.3.2.
Analiza factorială a fondului de rulment net prin metoda balanțieră
Tabelul 2.3.2

Anul precedent Anul curent Abaterea Influiența


Indicatori
2013 2014 absolută factorilor,+/-

1 2 3 4=3-2 5
1.Capitalul propriu,lei 15 191,00 15 438,00 +247 +247
2.Datorii pe termen lung,lei 288,00 31,00 -257 -257
3.Active pe termen lung,lei 7 381,00 6 507,00 -874 +874
4.Fondul de rulment net,lei 8 098,00 8 962,00 +864 -
(ind.1+ind.2 -ind.3)
Sursa: Bilanțul contabil pentru anul 2014
Verificare: 247- 257 + 874 = 8962 - 8098 = + 864 mii lei

18
După efectuarea calculelor din tabelul 2.3.2, s-a constatat o majorare a fondului de rulment net cu
864 mii lei, aceasta datorită faptului reducerii activelor pe termen lung cu 874 mii lei, şi deoarece
acest indicator influenţează factorul rezultativ invers proporţional, a contribuit pozitiv cu aceeaşi
valoare 864 mii lei, alt indicator important este capitalul propriu care acţionează direct
proporţional, astfel acesta majorîndu-se în anul de gestiune cu 247 mii lei, cu această valoare a
contribuit la majorarea fondului de rulment net, deasemenea cu o influenţă direct proporţională
sunt şi datoriile pe termen lung, acestea a influenţat negativ dat fiind faptul că a suferit o reducere
faţă de anul precedent cu 257 mii lei.
2.4. Analiza lichidităţii
Lichiditatea semnifică posibilitatea de a transforma elemente de activ în bani, iar
solvabilitatea măsoară capacitatea firmei de a-şi onora la termen obligaţiile de plată. Pe baza
faptului că activele circulante conţin trei elemente (stocuri, creanţe şi disponibilităţi băneşti
inclusiv investiţii financiare pe termen scurt) se pot construi trei rate de lichiditate patrimonială:
1. Lichiditatea generală (Lg) reprezintă raportul dintre activele circulante şi datoriile
financiare pe termen scurt şi se calculează după relaţia:
Active circulante Active curente
Lg  practic
DTS Pasive curente

unde: DTS – disponibilităţi financiare pe termen scurt;


Dacă Lg1 , atunci există o garanţie fără probleme a obligaţiilor curente; literatura de specialitate
apreciază ca normal raportul 2/1, respectiv Lg = 2;
Însă dacă Lg1 , atunci înseamnă că activele circulante nu asigură lichidităţile necesare stingerii
datoriilor pe termen scurt, practic firma se află într-o situaţie financiară critică;
2.Lichiditatea curentă sau intermediară (Lc) este întâlnită şi sub denumirea de rata testului
acid şi se calculează după relaţia:
Disponibilităţi  Valori încasabile pe termen scurt
Lc 
DTS ( Pasive curente)

Active circulante  Stocuri


sau Lc 
DTS

Aceasta se apreciază ca o rată bună chiar dacă ideal se consideră că valoarea coeficientului să fie
egală cu 1 ceea ce ar echivala cu faptul că fondul de rulment acoperă în întregime stocurile. Altfel
spus la nici o parte a acestora nu concură datoriile pe termen scurt.
3.Lichiditatea la vedere (imediată) (Lv), numită şi capacitate de plată, reflectă capacitatea
firmei de a achita datoriile exigibile imediat, pe baza disponibilităţilor băneşti (inclusiv a titlurilor
de valoare):

19
Disponibilităţi băneşti  inclusiv investiţii pe termen scurt 
Lv 
Datorii exigibile imediat

În condiţiile economiei româneşti când titlurile de credit (cambia şi biletul la ordin) nu au o


extensie deplină ca în ţările cu o economie de piaţă funcţională această rată este utilă, iar nivelul
normal al ei este considerat a fi între 0,2 şi 0,3.
4. Solvabilitatea generală (Sg) se determină astfel:
Active totale
Sg 
Datorii totale

Acest indicator măsoară securitatea de care se bucură firma faţă de bancă şi de creditori; se
consideră o situaţie normală atunci când activele totale sunt de două ori mai mari decât datoriile
totale.
5. Solvabilitatea patrimonială numită şi autonomia financiară:
Capital propriu
Sp 
Capital total

Nivelul minim al acestei rate se consideră a fi 30%, iar cel normal 50%.
Astfel ratele privind lichiditatea activității întreprinderii analizate în baza rapoartelor
financiare sunt calculate și prezentate în următorul tabel:
Calculul coeficienților lichidității
Tabelul 2.4.1

Denumirea Calculul lichidității


Formula de calcul
coeficientului
la începutul anului (2013) la sfîrșitul anului (2014)
1 2 3 4
Active curente/
1. Lichiditatea
Datorii pe termen 12325 / 4228 = 2,92 11879 / 2918 = 4,07
curentă
scurt

(MB+ Inv. pe
2. Lichiditatea termen scurt+ (108+0+4700) / 2918 =
(74+0+3997) / 4228 = 0,96
intermediară Creanțe pe termen 1,65
scurt)/DTS

Mijloace bănești /
3. Lichiditatea
Datorii pe termen 74 / 4228 = 0,018 108 / 2918 = 0,037
absolută
scurt
Sursa: Bilanțul contabil pentru anul 2014
Conform datelor calculate în tabelul 2.4.1 s-a concluzionat că cea mai înaltă lichiditate la entitate
analizată este lichiditatea curentă, adică raportul dintre mijloacele entităţii şi sursele de finanţare
a acestora, se observă o creştere la sfîrşitul anului a acestei lichidităţi cu 1,15. Lichiditatea

20
intermediară persistă atît la începutul, cît şi la sfîrşitul perioadei de gestiune sub nivelul de 1, însă
deasemenea se observă o creştere cu 0,68. Iar lichiditatea absolută posedă cel mai jos grad de
lichiditate datorită mijloacelor reduse posedate de entitate şi datoriilor pe termen scurt cu o
valoare mult mai mare, însă şi cea din urmă lichiditate s-a majorat cu 0,019, datorită creşterii
mijloacelor băneşti şi lichidarea datoriilor pe termen scurt.
Analiza fluxurilor de lichidităţi permite conducerii firmei şi partenerilor de afaceri să
urmărească dacă circuitul bani-marfă-bani se desfăşoară în mod normal, respectiv dacă firma are
posibilităţile băneşti necesare pentru a face faţă plăţilor, constituind în acelaşi timp un suport real
pentru previzionarea trezoreriei.
Prin analiza cash-flow-ului se obţin informaţii relevante privind intrările şi ieşirile (plăţile)
de numerar (inclusiv echivalentele lor grupate în categoria conturilor de trezorerie).
În practica financiară este util ca metoda cash-flow să fie aplicată atât pentru analiza situaţiei
curente, cât şi pentru strategia firmei. Mişcările de numerar se grupează pe trei activităţi directe:

 activităţi operaţionale (de exploatare);


 activităţi de investiţii;
 activităţi de finanţare.
În toate aceste tipuri de activităţi analiza lichidităţilor serveşte la:
 corelarea profitului (pierderi) cu numerarul;
 separarea activităţilor care implică numerar de cele care nu implică numerar;
 evaluarea capacităţii firmei de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash;
 evaluarea fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic).
În activităţile de exploatare (A) este necesar ca metoda cash-flow să reflecte efectele
tranzacţiilor care au determinat profitul sau pierderea şi modificarea (plusuri sau minusuri)
fondului de rulment.
În activitatea de investiţii (B) prin analiza cash-flow se vor reflecta încasările sau plăţile
privind achiziţionarea sau vânzarea de mijloace fixe, respectiv variaţia activelor imobilizate.
În activităţile de finanţare (C) sunt reflectate variaţii ale datoriilor şi ale capitalului propriu.
Fluxurile de trezorerie din exploatare (cash-flow-ul operaţional). Capacitatea unei firmei de a
genera numerar din exploatare reflectă modul în care funcţionează firma. Se cunosc două metode
pentru determinarea fluxului de numerar din exploatare: metoda directă şi metoda indirectă.
Metoda directă presupune înregistrarea tuturor intrărilor şi ieşirilor brute de numerar
referitoare la exploatare. În acest mod se oferă dimensiunea fluxurilor în ambele sensuri (intrări şi

21
ieşiri) şi se oferă detalii asupra mişcărilor de numerar, precum şi sesizarea locurilor (posturilor) la
care ar putea să survină o nevoie de numerar.
Metoda directă prezintă profitul net ca şi cum ar fi calculat pe bază de numerar. În acest sens
poate fi reţinută următoarea formulă de calcul:
Numerar încasat din exploatare – Plăţile cash pentru cheltuieli = Venitul cash înainte
de impozitare – Plăţile cash pentru impozite = Numerarul (cash-ul) provenit din exploatare
Metoda indirectă porneşte de la profitul net şi amortizări ca surse de numerar şi se fac
adaosuri şi micşorări pe baza modificărilor ce intervin în posturile din bilanţurile finale faţă de cele
iniţiale şi influenţează disponibilităţile băneşti. Este metoda cea mai răspândită în practica
firmelor, datorită posibilităţilor de aplicare atât în execuţie, cât şi în previzionarea fluxului de
lichidităţi prin estimarea în primul rând a nivelului veniturilor viitoare.
Modelul de determinare a fluxului de lichidităţi din exploatare prin metoda indirectă este
următorul:
Rezultatul net al exerciţiului [profit (+) sau pierdere (-)] + Amortizări şi provizioane
incluse în costuri, variaţia furnizărilor, clienţilor - Creditori şi altor pasive curente
operaţionale (+/-) - Variaţia stocurilor (+/-), creanţelor şi altor active curente
operaţionale(+/-) = Lichidităţile nete provenite din exploatare
Activitatea de investiţii presupune atât sume încasate din vânzarea şi valorificarea de active
imobilizate, cât şi cheltuieli efectuate pentru achiziţionarea sau executarea în regie proprie de
imobilizări.
În mod sintetic, influenţa investiţiilor asupra fluxului de trezorerie poate fi reflectată prin
variaţia activelor imobilizate (comparând situaţia de la sfârşitul perioadei cu cea de la începutul
perioadei).
Cu privire la activităţile de finanţare este necesar să se urmărească:
 variaţia împrumuturilor şi datoriilor asimilate;
 variaţia altor datorii;
 variaţia capitalului social.
Prin însumarea algebrică a celor trei categorii de fluxuri (A, B şi C) se obţine fluxul total al
trezoreriei (fluxul de cash), care va coincide cu diferenţa dintre disponibilul (trezoreriei) de la
sfârşitul perioadei şi cel de la începutul perioadei reflectat în bilanţ.
În analiza fluxului de numerar pe cele trei activităţi, interpretarea rezultatelor ţine seama de
următoarele cerinţe:
A>0 înseamnă că fluxul de numerar din activităţi de exploatare trebuie să fie pozitiv cu o
valoare însemnată, având în vedere că reflectă performanţele operative ale firmei;

22
B>0 înseamnă că fluxul de numerar din activităţi de investiţii este pozitiv. O asemenea situaţie
poate să semnifice intenţia de restructurare a activităţii firmei, care îşi disponibilizează active
imobilizate sau are credite comerciale mari, acordate de furnizori de imobilizări;
B<0 înseamnă că fluxul de numerar din activităţi de investiţii este negativ şi rezultă realizarea
de investiţii a căror valoare poate fi parţial compensată din valorificarea de imobilizări;
C>0 situaţie în care fluxul de numerar din activităţi de finanţare este pozitiv şi se realizează
din surse de finanţare externe pentru completarea celor rezultate din activitatea de exploatare;
C<0 situaţie în care fluxul de numerar din activitatea de finanţare este negativ şi înseamnă că
s-au efectuat plăţi privind reducerea capitalului social, rambursarea împrumuturilor, plata
obligaţiilor de leasing financiar, plata dobânzilor etc.
 suma algebrică a celor trei categorii de fluxuri este normal să fie pozitivă, exprimând
lichiditatea rezultatului activităţii de exploatare, ceea ce semnifică o derulare normală a circuitului
economic (bani-marfă-producţie-bani) şi permite acoperirea nevoilor curente, a celor pe termen
lung şi în general un echilibru financiar.
Fluxul total calculat trebuie să coincidă cu numerarul şi echivalentele de numerar de la
sfârşitul perioadei minus cel de la începutul perioadei.
Utilizarea metodei cash-flow în managementul firmei se realizează în diferite scopuri legate
de buna gestionare, iar în acest sens putem menţiona:
 evidenţierea capacităţii firmei de a genera lichidităţi (trezorerie), ceea ce reflectă derularea
eficientă a activităţii;
 urmărirea variabilelor care influenţează încasările şi plăţile şi luarea de măsuri în
consecinţă;
 stabilirea mărimii prelevărilor obligatorii care afectează trezoreria şi stabilirea fluxului de
trezorerie care rămâne la dispoziţia firmei;
 utilizarea lichidităţilor disponibile pentru efectuarea de investiţii, urmărindu-se politica de
dezvoltare a firmei (în caz contrar, politica de dezinvestire);
 atragerea de surse străine în cazul în care lichidităţile disponibile sunt insuficiente pentru
dezvoltare;
 analiza riscului potenţial în modul în care firma realizează şi foloseşte lichidităţile având
în vedere şi influenţa pe care o au asupra profitabilităţii firmei.

23
Analiza separată a structurii încasărilor și plăților mijloacelor bănești
Tabelul 2.4.2

Perioada precedentă (2013) Perioada raportată (2014)


Fluxurile mijloacelor bănești
Suma,lei Ponderea,% Suma,lei Ponderea,%
1 2 3 4 5

Încasări bănești:
1 Încasări bănești din
25 329,00 86,29
vânzări 19 897,00 98,47
2.Alte încasări operaționale 245,00 1,21 1 411,00 4,81
3.Dividende încasate 65,00 0,32 2 613,00 8,90
4.Încasări sub formă de 29 353,00 100,00
credite 20 207,00 100,00
Total încasări bănești
23 855,00 81,37
Plăți bănești 17 788,00 88,14
1.Plăți bănești furnizorilor 444,00 2,20 2 167,00 7,39

2.Plăți bănești salariaților 10,00 0,05 704,00 2,40


3.Plata dobinzîlor 188,00 0,93 260,00 0,89
4.Plata impozitului pe venit 613,00 3,04 532,00 1,81

5.Alte plăți operaționale 1 138,00 5,64 1 799,00 6,14

6.Plăți bănești privind 29 317,00 100,00


creditele 20 181,00 100,00
7.Plata dividendelor 19 897,00 98,47 25 329,00 86,29
1 411,00 4,81
Total plăți bănești 245,00 1,21
Sursa: Raportul privind sursele mijloacelor bănești pentru anul 2014
Formula de calcul este următoarea fluxului net de mijloace băneşti este următoarea:
FNMB= (ÎMBO-PMBO) + (ÎMBI-PMBI)+ (ÎMBF-PMBF)+(ÎMBE-PMBE,
FNMB- fluxul net de mijloace bănești,
ÎMBO- încasări de mijloace bănești din activitatea operațională,
PMBO- plăți de mijloace bănești din activitatea operațională,
ÎMBI- încasări de mijloace bănești din activitatea de investiții,
PMBI-plăți de mijloace bănești din activitatea de investiții,
ÎMBF-încasări de mijloace bănești din activitatea financiară,
PMBF-plăți de mijloace bănești din activitatea financiară,
ÎMBE-încasări de mijloace bănești din situații excepționale,

24
PMBE- plăți de mijloace bănești din situații excepționale.

Calculul influienței factorilor asupra fluxului net de mijloace bănești (în mii lei)
Tabelul 2.4.3
Fluxuri de mijloace bănești pe tipuri de Abaterea Influența asupra
Anul 2013 Anul 2014
activități absolută fluxului net +/-
1 2 3 4 5
Activitatea operațională
1.Încasări bănești din vânzări 19897 25329 +5432 +5432
2.Plăți bănești furnizorilor 17788 23855 +6067 -6067
3.Plăți bănești salariaților 444 2167 +1723 -1723
4. Plata dobînzilor 188 260 +72 -72
5. Alte încasări ale mijloaceor băneşti 245 1411 +1166 +1166
6.Alte plăți operaționale 612 532 -80 +80

1110 -74 -1184 -1184


Fluxul net din activitatea operațională
Activitatea de investiţii
1. Plăţi băneşti pentru procurarea activelor -10 -704 -694 -694
pe termen lung
Fluxul net din activitatea de investiţii -10 -704 -694 -694
Activitatea financiară

1.Încasări bănești sub formă de credite 64 2613 +2549 +2549


2.Plăți bănești privind creditele 1138 1799 +661 -661
-1074 814 +1888 +1888
Fluxul net din activitatea financiară
Flux net total 26 36 +10 *
Sursa: Raportul privind sursele mijloacelor bănești pentru anul 2014
În urma calculelor efectuate la entitatea analizată S.R.L. „ADI Studio” rezultă că fluxul net al
mijloacelor băneşti s-a majorat la sfărşitul perioadei de gestiune cu 10 mii lei comparative cu
începutul anului, această majorare este asigurată de creşterea fluxului din activitatea financiară
cu 1888 mii lei, datorită încasărilor de mijloace băneşti din credite şi împrumuturi, iar plăţile
pentru credite fiind minuscule. Deasemenea a inluenţat asupra creşterii fluxului total de mijloace
băneşti, dar în măsură negativă, reducerea fluxului de mijloace băneşti din activitatea opraţională,
în acest caz plăţile sunt mult mai mari decît încasările, astfel diminuîndu-se cu 1 184 mii lei în
anul current faţă de anul precedent. Deasemnea o influenţă negativă asupra creşterii fluxului total
o are şi fluxul de mijloace băneşti din activitatea de investiţii, întrucît aici au avut loc numai plăţi
pe parcursul perioadei de gestiune, astfel acesta s-a micşorat cu 694 mii lei.

25
2.5. Analiza profitabilităţii
Analiza rentabilităţii pe baza ratelor are rolul de a aprecia eficienţa gospodăririi resurselor
ocupate şi consumate ale intreprinderilor şi de a stabili principalele rezerve de sporire a acesteia.
În procesul analizei economico-financiare a întreprinderii, o mare importanţă i se acordă
studierii rentabilităţii veniturilor, deoarece ea reprezintă indicatorul principal de apreciere a
performanţelor activităţii operaţionale a întreprinderii.
În teoria finanţelor manageriale, există mai multe păreri ale eficienţei vînzărilor, însă ele
toate au aceiaşi pîrghie logică. Spre exemplu, în opinia autorilor N.Ţiriulnicova,V.Paladii, L.
Gavriliuc, rentabilitatea veniturilor din vînzări reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit
în urma vînzării produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor, adică caracterizează mărimea
profitului obţinut la un leu venituri din vînzări.
Rentabilitatea veniturilor din vînzări poate fi calculată în următoarele moduri:

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡
1. Rvv = Venitul din vânzări ∗ 100 % sau
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑖𝑣𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎ț𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙ă
2. Rvv = ∗ 100 % sau
Venitul din vânzări
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡
3. Rvv = Venitul din vânzări ∗ 100 % sau
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝î𝑛ă 𝑙𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒
4. Rvv = ∗ 100 %
Venitul din vânzări

Analiza începe cu analiza schimbărilor în dinamică a indicatorilor de rentabilitate şi ulterior


continuă cu analiza factorială.
Analiza rentabilităţii activelor se calculează în felul următor:

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝î𝑛ă 𝑙𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒


Ra =
Valoarea medie a activelor

Rentabilitatea activelor se mai numeşte în practica economică contabilitatea economică.


Ea reflectă profitul obţinut la fiecare leu investit în activele entităţii şi caracterizează capacitatea
entităţii de a-şi gestiona eficient activele sale.
Rentabilitatea capitalului propriu reflectă eficienţa utilizării capitalului propriu cu scopul
generării profitului. Acest indicator reflectă eficienţa investiţiilor proprietarilor (fondatori), adică
cît profit i-a adus fiecare leu investit în capitalul propriu. La prima etapă a anlizei se studiază
dinamica rentabilităţii capitalului propriu, iar ulterior se efectuează analiza factorială.

𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝î𝑛ă 𝑙𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒


Rcp = sau
Capital propriu

26
𝑃𝑟𝑜𝑓𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑒𝑡
Rcp =
Capital propriu

Analiza rentabilității se mai numește analiza profitabilității pentru simplu fapt că acest
indicator reprezintă cît de rentabilă este activitatea economico-financiare a întreprinderii analizate.
Astfel autorul a calculat analiza profitabilității la entitatea “ADI Studio” S.R.L în tabelul 2.5.1.
Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vânzări
Tabelul 2.5.1
Anul
Anul curent Abaterea
Indicatori precedent
2014 absolută
2013
1 2 3 4 = 3 -2
1.Venitul din vânzări,lei (rd.010) 29 351 295 15 532 252 -13 819 043

2.Profitul brut,lei (rd.030) 3 111 244 1 354 748 -1 756 496

3.Profitul din activitatea operațională,lei (rd.080) 228 211 -742 250 -970 461

4.Profitul pînă la impozitare,lei (rd.130) 249 510 -996 953 -1 246 463

5.Profitul net(pierderea netă),lei (rd.150) 249 510 -996 953 -1 246 463

6.Rentabilitatea veniturilor din vânzări,%,calculat în baza: * * *

6.1 Profitul brut (ind.2/ind.1*100) 10,60 8,72 -1,88

6.2 Profitul din activitatea operațională (ind.3/ind.1*100) 0,78 -4,78 -5,56

6.3 Profitul pînă la impozitare (ind.4/ind.1*100) 0,85 6,42 +5,57

6.4 Profitul net (ind.5/ind.1*100) 0,85 6,42 +5,57

Sursa: Raportul de profit și pierdere pentru anul 2013 și 2014

Conform datelor din tabelul 2.5.1 rezultă că la întreprinderea analizată “ADI Studio”
S.R.L. s-a înregistrat în perioada de gestiune o reducere a rentabilităţii vînzărilor calculate în baza
profitului brut. Astfel, nivelul eficienţei vînzărilor calculată în baza profitului brut în anul 2013 a
constituit 10,60 %, adică la fiecare un leu venituri din vînzări, societatea comercială analizată a
obţinut 10,60 bani profit brut, dar în anul 2014 – 8,72 bani, ceea ce este cu 1,88 puncte procentuale
mai puțin. Referitor la eficienţa vînzărilor calculată în baza celorlalti indicatori, întreprinderea a
obţinut la fiecare leu venituri din vînzări profit net, fapt ce se apreciaza pozitiv. Cu excepția
profitului din activitatea operațională care pe parcursul anului 2013 la fiecare leu venituri din

27
vinzari calculate în baza acestuia entitatea analizată a obținut 0,78 bani, iar în perioada de gestiune
“ADI Studio” S.R.L. a activat în pierdere de 4,78 bani. În baza profitului pînă la impozitare venitul
din vînzări a înregistrat profit în creștere în cele două perioade, în anul 2013 fiind de 0,85 bani, iar
în anul 2014 a indicat valoarea de 6,42 venituri ceea ce indică o creștere semnificativă de 5,57 bani
față de anul 2013 şi respectiv același rezultat venituri la fiecare leu venituri din vînzări calculate
în baza profitului net. În activitatea de zi cu zi, întreprinderea utilizează şi consumă resurse
economice

28
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Analiza patrimoniului entității asigură informaţii importante în legătură cu capacitatea
economico-financiară a entităţii de a face livrări la termenele şi volumele stabilite respectiv şi
determinarea gradului de solvabilitate a entităţii.
Raportul de practică descris vizează modul de înregistrare şi perfectare a operaţiunilor economice
înregistrate la entitatea “ADI Studio” S.R.L.
Organizarea analizei la entitatea sus menţionată permite oglindirea corectă şi la timp a
proceselor economice, controlate şi analizate, pentru ca aceasta să fie cît mai accesibilă
utilizatorilor interni şi externi. Utilizarea în procesul de prelucrare a datelor a sistemei tehnice de
calcul şi anume programa Excel asigură o evidenţă corectă, sistematizată şi accesibilă a operaţiilor
economice realizate în decursul perioadei de gestiune de entitate. Avantajul sistemului analizei
automatizat este oglindirea în registrele sintetice a formulelor contabile efectuate aferente unei
operaţiuni economice, precum şi documentul justificativ în baza căruia această operaţiune s-a
efectuat.
După ce s-a înregistrat toate evenimentele economice aferente contului anumit în
registrul sintetic, în cadrul contului se stabileşte total rulaj debitor sau creditor şi soldul contului
la finele lunii date. Soldul final al contului la finele lunii următoare de analiză în conformitate cu
convenţia continuităţii activităţii se transpune ca sold iniţial al lunii analizate. Lunar rulajele
debitoare şi creditoare a conturilor, cu total cumulativ de la începutul anului de gestiune se înscrie
în Cartea Mare aferentă contului şi poziţia lunii respective, iar la finele anului rulaj debitor sau
creditor se oglindeşte în Raportul Financiar şi anexele acestuia.
La nivel general “ADI Studio” S.R.L ar trebui să concentreze resursele sale asupra acelor
activităţi auxiliare care sunt mai profitabile, dar totodată să practice într-o măsură mai mică şi
celelalte activităţi, şi respectiv în cazul unor crize economice ramurale aceste activităţi auxiliare
vor putea acoperi presupusele pierderi din activitatea auxiliară în care au fost concentrate mai
multe resurse cu profiturile obţinute din celelalte activităţi.
În urma calculării indicatorilor de rentabilitate la întreprinderea analizată “ADI Studio”
S.R.L se observă o creștere a rentabilității în perioada de gestiune, astfel conducerea entității poate
lua anumite decizii din punct de vedere al calculării costurilor de producție, lucrărilor sau
serviciilor prestate, adică activităților cu acre se ocupă.
În urma analizei indicatorilor lichidității ne putem da seama cît de rapid vânzările
întreprinderii se transformă în bani. Este foarte important ca entitatea să vândă produse dar și mai

29
important este ca să își restituie lichiditățile la timpul potrivit pentru a putea avea un flux continuu
de vânzări și cumpărări, astfel la entitatea analizată ratele lichidității sunt în medii normale.
Indicatorii cu privire la structura capitalului sunt importanți în cazul în care întreprinderea
dorește să se extindă, la “ADI Studio” S.R.L în urma analizei patrimoniului se observă o rezervă
medie cu privire la dezvoltarea afacerii. Deasemenea joacă un rol important pentru a cunoaște în
cît timp pot restitui un credit bancar sau care ar putea fi valoarea maximă pe care o lua de la bancă
și pe care o pot restitui într-un anumit timp prestabilit.
Investigaţiile efectuate în scopul stabilirii căilor de perfecţionare a contabilităţii la
întreprinderea industrială analizată au permis autorului să formuleze o serie de propuneri şi
recomandări cum ar fi:

- Limita minimă a preţului de vînzare pînă la preţul de piaţă, indiferent de relaţiile existente între
cumpărător şi entitatea analizată;
- Achitarea impozitelor şi taxelor de stat la timp şi în valoare deplină, pentru a evita unele
devergenţe cu instituţiile de stat;
- Investirea mai intensă în compartimentul de publicitate şi ambalare a producţiei finite, cît şi a
mărfurilor importate de peste hotare.
Toate aceste moment avînd o influenţă nemijlocită în organizarea contabilităţii acestor
entităţi industriale producătoare, care la prima vedere pare a fi atît de evidentă şi de simplă, însă
care într-adevăr reprezintă un process foarte complex atît în esenţa sa de fabricare a produselor,
cît şi din punct de vedere a sistemului informaţional, în special al oragnizării evidenţei contabile
care este componenţa de bază a acestui sistem, care necesită prelucrarea unui volum enorm de
informaţii începînd de la necesităţile şi cele mai alese preferinţe ale clienţilor, calculaţiile
produselor finite şi finisînd cu întocmirea rapoartelor financiare şi luarea deciziilor economico-
financiare de lungă şi scurtă durată.
Neînlăturarea erorilor va conduce în viitor la amenzi și penalități majore stabilite în urma
efectuării controlului de către organele de control, în conformitate cu prevederile legislației în
vigoare.
La nivel general SC ,,ADI Studio” SRL ar trebui să concentreze resursele sale asupra acelor
activităţi auxiliare care sunt mai profitabile şi respectiv în cazul unor crize economice ramurale
aceste activităţi auxiliare vor putea acoperi presupusele pierderi din activitatea principală în care
au fost concentrate mai multe resurse cu profiturile obţinute din celelalte activităţi.

30