Ministerul Culturii Educatiei si Cercetariei a Republicii Moldova

MOLDCOOP
Colegiu Cooperatist din Moldova
Catedra: Discipline de Tehnologie, Merceologie si Chimia produselor
alimentare

Portofoliu
Mărfuri de uz casnic

Elaborat:Nedelschi Anastasia
Gr. 1MC-41
Coordonator :Cobirman Galina

2017
1.Caracteristica merceologică a 5 tipuri de produse din
masă plastică

1. Pahare din masă plastică, produse în Republica

Moldova, materia prima pentru producerea acestor articole sunt polimerii sintetici, sunt omogene,
ele s-au obținut prin polimerizare, după proprietățile fizico-mecanice sunt articole flexibile și au o
duritate a suprafeței joasă. Articolele sunt destinate pentru servirea bauturilor răcoritoare și la fel
pentru bauturile calde. Dimensiunile: înălțimea lor este de 10 cm. Culoare albă.

2. Capace din masă plastică, produse în

Republica Moldova, materia primă pentru producerea capacelor sunt polimerii sintetici,
ele sunt omogene, obținute prin polimerizare, sunt articole flexibile. Aceste articole sunt
destinate pentru acoperirea borcanelor pentru a le proteja de factori externi, și pentru
pastrarea mai îndelungată a produselor. Dimensiunile: diametrul este de 8 cm. Culoare
alba putin străvezie.
3. Nasturi executați din masă plastică, produși în
Republica Moldova, materia prima pentru producerea acestor tipuri de nasturi sunt
polimerii sintetici,ei sunt rigizi, omogeni, de culoare transparenta. Nasturii dați servesc ca
accesorii pentru articolele de îmbrăcăminte pentru dame, bărbați etc. Sunt omogeni
fiecare dintre ei avînd cîte patru găuri similare la mijloc destinate pentru prinderea lor de
țesătură.

4. Peliculă foto produsă din masă plastică în

China. Neinflamabilă, fabricată din triacetat de celuloză sau poliesteri, cea utilizată în
prezent. Ea este compusă din:
O panglică dintr-un material flexibil, omogen, elastic, rezistent, cu adaos de substanțe
plastifiante și pe care se depune emulsia fotosensibilă. Din punct de vedere al compoziției
există 3 tipuri de compoziții: suport de nitroceluloză (folosit la începutul
cinematografiei), suport de tip acetat de celuloză și suport de poliesteri.

 Suportul de nitroceluloză

Acest era un material ușor flamabil, cu o viteză de propagare a flăcării foarte mare.
Arde și fără aer, degajând o masă de gaze nocive. La 700C începe să se descompună
latent, între 120° C - 160° C se aprinde, după care apare fenomenul de autoaprindere
bruscă. De remarcat este faptul că după o depozitare de peste 30 de ani, pelicula se
descompune și se autoaprinde. Nu se mai utilizează.
  Suportul de acetat de celuloză

Are calitatea de a nu fi flamabil și are o durată mult mai mare de îmbătrânire. Însă și
acesta prin îmbătrânire sau proastă manipulare devine scorțos și casant. Se utilizează
din ce în ce mai puțin.

 Suportul din poliesteri

Are calități superioare fiind mult mai subțire, mult mai rezistent la acționări
mecanice, mai ușor de întreținut și manipulat. Se utilizează pe scară largă.

5. Cercei din masă plastică, fabricați în China,ca materia prima

pentru producerea acestor articole au folosit polimerii sintetici, cercei sunt executați prin procesul de
polimerizare, au o duritate la suprafată slabă, sunt omogeni. Destinați ca accesorii pentru dame.
 2.Caracteristica merceologică a 5 tipuri de produse
peliculogene

1. Lac destinat pentru acoperirea unghiilor, produs

în Statele Unite ale Americii, materia prima destinată la fabricarea lacului sunt polimerii
acrilici. Culoarea lacului este transparentă. Foarte ușor se usucă la supraața unghiei.

2. Email produs în Federația Rusă, destinat pentru

acoperirea lucrarilor înăuntru și în afara casei.
3. Vopsea destinată în construcții, fabricată în Republica
Moldova, vopsea de uz general poate fi aplicată atît pe metal cît și pe lemn. Vopsea lucioasă,
repede formează peliculă și se usucă rapid. Culoarea albă.

4. Grunt destinat în construții, fabricat în Republica Moldova,

grunt pentru metal.

5. Chit destinat în construcții, fabricat în Republica

Moldova, culoarea albă.
 3.Caracteristica merceologica a 5 tipuri de clei

1. Clei de cazeina.

2. Clei de oase. Produs în Romania. Utilizat la zugrăvit, tîmplărit,

legatoare. Cleiul de oase este fabricat din proteine animale (piele, oase etc.). Este mai putin
elastic decat cleiul de iepure si este folosit cu precadere pentru proprietatile sale de modelaj.

3. Clei sintetic PVA. Produs în Romania. Utilizat la

lipirea hirtiei, etc. Materia primă la fabricarea cleiului este acetatul de polivinil. Culoarea este
albă.
4. Clei sintetic. Produs în Federația Rusă.
Moment este perfect pentru lucrari interioare si exterioare care necesita o lipire puternica. Folosit in
special pentru materiale absorbante. Ideal pentru materiale neabsorbante precum metalul. Moment
are aderenta instantanee doar intr-o secunda.

Caracteristici produs:

 Aderenta intantanee doar intr-o secunda

 Pentru materiale poroase si absorbante
 Pentru interior si exterior
 Rezistenta mare

Domenii de utilizare:

 Lemn
 Piatra
 Gipscarton
 Caramida
 Ciment
 Pluta
 Metal
 Ceramica

5. Clei sintetic, produs în Federația Rusă. Special folosit doar

pentru materialele fabricate din lemn.
4.Caracteristica merceologică a 5 articole de spălat și
curățat

1. Săpun pentru rufe, produs în

Federația Rusă. 65% este proceentajul conținutului de acizi grași. Este produs doar
din materiale naturale, ecologice, uleiuri vegetale și grăsimi animale. Este inofensiv
pentru organism.

2. Detergent pentru curățarea hainelor. Produs în

Romania. Ca materie primă pentru obținerea detergenților se folosesc substanțe de
origine petrochimică: arene, alchilarene, amine etc.

3. Detergent pentru spălarea veselei pentru copii.

Fabricat în Germania. Produs bio, fără substanțe chimice si toxice.
4. Solutie de curățat geamurile
, fabricat în Ucraina. Solutie cu pulverizator pentru curatat geamurile, cu alcool.

5. Soluție pentru îndepărtarea petelor de pe

haine.Fabricat în Polonia. În compoziția lui intră peroxid de hidrogen. Aspect lichid,
culoarea roz-deschis,mirosul parfumat caracteristic, ph-ul 4,3, foarte solubil in
apă,densitatea 1025 g\ml.
 6. Caracteristica merceologică a 5 articole de
parfumerie și cosmetică

1. Apă de toaletă. Fabricat în Franța.Materia primă pentru

fabricarea acestui articol este soluții alcoolice,balsamuri, fructe. Clasa lux. Caracterul
mirosului este fantezie. Firma producătoare CHANEL.

2. Apă de parfum. Fabricat în Franța. Materia primă

pentru fabricarea acestui articol sunt solutiile alcoolice, răsini. Clasa lux. Firma
producătoare Dior.
3. Cremă de mîini. Regenerează și hrănește intensiv pielea, în același
timp, îmbunătățindu-i elasticitatea și fermitatea. După aplicare, pielea este acoperită cu o
peliculă invizibilă, de protecție. Bogat în ingrediente naturale, produsul calmează și
hidratează pielea iritată a mâinilor și ameliorează pielea uscată și crăpată a mâinilor.
Crema hrănește, accelerează procesul de regenerare a pielii, reduce ridurile fine și are rol
de antioxidant. Produsul a fost testat dermatologic.

4. Cremă de față.

 Baza de apa - procentaj total = 55%

 Calendula (galbenele) / ceai de iasomie (43%), adica 195,048 gr
 Suc de aloe vera (10%), adica 45,36 gr
 Glicerina vegetala (2%), adica 9,072%

 Baza de ulei - procentaj total = 32%

 Ulei de avocado (13%), adica 58,968 gr
 Ulei de ricin (5%), adica 22,68 gr
 Ulei din germeni de grau (6%), adica 27,216 gr
 Unt de shea sau cacao (8%), adica 36,288 gr
  Emulsificatori - procentaj total = 9% (acestia fac crema mai grasa)
 Ceara de albine (7,8%), adica 35,380 gr
 Borax (0,2%), adica 0,9072 gr
 Lecitina din soia (1%), adica 4,536 gr

 Aditivi - procentaj total = 3%

 Drojdie de bere (1%), adica 4,536 gr
 Pudra de morcov (1%), adica 4,536 gr
 Trophenol T-50 (1%), adica 4,536 gr

5. Crema de picioare. Crema anticalozitati, bataturi.

Reduce eficient calozitatile si bataturile in aproximativ 7 zile. Pielea redevine neteda si
supla. Contine uree 50%, proteaze, acid salicilic si aminoacizi.
6.Caracteristica merceologica a 5 tipuri de marfuri din sticla.

Lentilă (optică)

În optică, lentila este o piesă realizată dintr-un material transparent (sticlă, material plastic
etc.), cu două suprafețe opuse, în general curbe, folosită singură sau împreună cu alte piese
similare pentru a concentra sau diverge lumina și a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se
bazează pe fenomenul de refracție a luminii, adică schimbarea direcției de propagare a acesteia la
trecerea dintr-un mediu transparent în altul. În limba română cuvîntul lentilă provine din cuvîntul
francez lentille, care însemna inițial „linte”, o plantă ale cărei semințe comestibile au o formă
biconvexă, iar apoi a fost folosit și pentru a desemna piesa optică avînd aproximativ aceeași
formă. Cuvîntul francez provine la rîndul lui din latinescul lenticula, care este forma diminutivă
a lui lens (genitiv lentis) cu același sens „linte”.

O lentilă simplă se compune dintr-un material transparent mărginit de două suprafețe

șlefuite, în general sferice. Forma lentilei și caracteristicile materialului determină proprietățile
optice ale acesteia: Axa optică este axa de simetrie a lentilei, care trece prin centrele de curbură
ale suprafețelor ei. Cînd una dintre suprafețe este plană, axa optică este acea dreaptă
perpendiculară pe suprafața plană care trece prin centrul de curbură al celeilalte suprafețe.

Focarele lentilei sînt acele puncte în care se concentrează (sau din care diverg) razele de lumină
care vin într-un fascicul paralel orientat după axa optică.
Sticla obișnuită (sticla de sodiu sau potasiu)

Sticla de sodiu are compoziția aproximativă 6SiO2·CaO·Na2O. Se întrebuințează la fabricarea

geamurilor și a ambalajelor de sticlă. Sticla de potasiu are compoziția 6SiO2·CaO·K2O și este
rezistentă la variații de temperatură. Se folosește la fabricarea vaselor de laborator.

Sticla Jena, Pyrex sau Duran

Prin adăugarea unor cantități mici de oxid de aluminiu (Al2O3) sau trioxid de bor (B2O3) se
obțin sticle rezistente la variații bruște de temperatură care se folosesc la fabricarea vaselor de
laborator. Au o rezistență chimică mare și un coeficient de dilatare mic.
Sticlele colorate
Se obțin dacă se adaugă în topitură unii oxizi metalici (de Fe,Co,Cr,Cu etc.), care
formeaza silicatii colorați. În industria sticlei se utilizează drept coloranți un număr foarte mare
de substanțe care se încadrează de obicei în trei categorii: coloranții ionici, coloranții moleculari
și coloranții coloidali. Coloranții ionici sunt, în general, oxizii metalici. De exemplu, sticla roșie
conține și oxid de cupru, sticla galbenă sulfat de cadmiu, sticla albastră oxid de cobalt, sticla
verde oxid de crom, sticla violetă oxid de mangan. Trioxidul de uraniu dă o culoare galben-verde
însoțită de o frumoasă fluorescență verde. Coloranții moleculari sunt reprezentați de seleniu care
dă o culoare roz, de sulf care dă o culoare galbenă sau galbenă-cafenie si mai ales de sulfurile și
seleniurile diferitelor elemente. Foarte utilizat este amestecul CdS + CdSe care dă o culoare
roșie-rubinie a carei nuanță depinde de raportul dintre cei doi componenți. Coloranții coloidali
sunt, de fapt, metalele care, prin tratamente termice adecvate, sunt dispersate sub formă de
soluție coloidală imprimând sticlei culori ce depind de dimensiunile particulelor coloidale.
Astfel, aurul fin dispersat în sticlă dă o culoare roșie-rubinie foarte frumoasă.

Sticla romană

Romanii au preluat de la egipteni tehnologia producerii sticlei. Dar, ca în multe alte domenii,
au perfecționat spectaculos tehnologia inițială. În sec. I d.Hr., un meșter roman anonim a înlocuit
vergeaua metalică printr-o țeavă metalică, având la capătul dinspre meșter un muștiuc din lemn,
care ferea omul de temperatura înaltă a țevii. Adunând la capătul metalic o bilă din sticlă lichidă
și suflând, se obținea o bulă din sticlă ce putea fi apoi ușor modelată. Această tehnologie nouă a
fost făcută posibilă și de cuptoarele avansate ale romanilor, care permiteau atingerea unor
temperaturi mai înalte și obținerea, în locul sticlei vâscoase a egiptenilor - imposibil de prelucrat
prin suflare - a unei sticle aproape lichide. Sticla romană comună, de culoare verzuie (opacă) a
început să fie folosită tot mai mult. Era întrebuințată pentru cupe și pocale, pentru vase de apă,
ulei, vin, parfum etc, pentru biberoane și alte obiecte practice.
 8.Caracteristica merceologica a 5tipuri de marfuri ceramice

Porţelanurile moi
necesită o temperatură de ardere relativ joasă, sub 1300 oC; glazura este puţin dură, putând fi
zgâriată cu un vârf de oţel; au o transparenţă deosebită şi sunt utilizate în principal pentru
articolele decorative şi articolele de lux. După fondantul principal pot fi: porţelanuri fosfatice,
cunoscute sub denumirea de porţelanuri englezeşti sau de oase (fosfat tricalcic obţinut prin
calcinarea oaselor); porţelanuri de frită sau porţelanuri artificiale, în compoziţia cărora intră frita
(un silicat alcalin greu fuzibil), după ardere prezintă transparenţa unei sticle opale; porţelanuri
moi feldspatice (Seger), care conţin 30-60 % feldspat, ceea ce permite vitrificarea la temperaturi
joase.

Porţelanurile tari
se caracterizează prin temperaturi înalte de ardere 1300-1450 oC; glazura este dură; gradul de alb
este de 65-75 %; transluciditate bună şi foarte bună; capacitatea de absorbţie a apei este de
maximum 0,5 %; au bună stabilitate termică. După fondantul utilizat, deosebim: porţelan
fedspatic, care are drept agent de vitrificare feldspatul; porţelan felspato-calcic, care conţine
minerale calciu, asociate cu feldspatul; porţelan magnezic, ce conţine ca fondant steatitul şi o
glazură feldspatică.
Semiporţelanul
Este o masă ceramică fină, cu caracteristici intermediare între faianţa şi porţelan, aspectul lui
apropiindu-l mai mult de faianţă. Se caracterizează prin: ciob alb sau gri; semivitrificat, absorbţia
apei maximum 5 %; rezistenţa mecanică mai ridicată decât la faianţă; arderea se face la 1230-
1300 oC; glazurarea cu glazuri transparente sau opacizate, ce se ard la temperaturi mai scăzute
decât biscuitul.

Faianţa
Este o masă ceramică obţinută din caolin, cuarţ, calcar, argilă, dolomită, feldspat. Se
caracterizează prin: ciob alb-gălbui, porozitate mare (absorbţia apei 8-16 %); este permeabil
pentru lichide şi apă; temperatura de ardere 850.1250 oC. După compoziţia masei ceramice,
deosebim: faianţă silicoasă, care conţine 85-90 % siliciu, arderea se face la 900-1000 oC; faianţă
argiloasă – poate fi calcaroasă, feldspatică sau mixtă (feldspat-calcaroasă) , se caracterizează
printr-un conţinut ridicat de materiale argiloase, aspect neted, glazură rezistentă.

Majolica
după ardere se acoperă cu glazură opacă pe bază de plumb şi staniu, se decorează după care se
glazurează a doua oară, astfel desenul apare cu un contur imprecis şi aspect specific, deoarece
glazura a doua de obicei este fisurată. Se utilizează pentru articole decorative, teracote
 9.Caracteristica merceologica a 5 tipuri de lemn si mobila

Dulapul este o piesă de mobilier confecționată cel mai des din lemn constând într-un spațiu
închis prevăzut cu rafturi folosit în general pentru depozitarea hainelor.

Raftul
este o parte componentă a unei biblioteci, având o formă plată și alungită ca o șosea. De obicei,
raftul este confecționat din lemn. Ca funcționalitate, rafturile se utilizează pentru depozitarea
bunuri pe mai multe niveluri. Instalarea unui raft se poate face cu ajutorul cuielor sau al niturilor.
Scaunul
este o piesă de mobilier, de cele mai multe ori mobilă, realizată în scopul așezării unei persoane,
care constă din șezut, spătar, picioare și elemente de legătură. Scaunele au cel mai adesea patru
picioare (dar pot avea uneori și trei sau chiar unul, în cazul celor rotative) pentru a suștine
șezutul la o oarecare înălțime deasupra podelei sau deasupra nivelului de bază.
Există scaune care nu au spătar sau brațe de odihnire a mâinilor, care se numesc taburete
sau, popular, „scaune de bar”. O sofa sau un fotoliu reprezintă scaune mai mari și mai
confortabile, marcând o tranziție între scaun și pat, care pot susține una, două sau chiar mai
multe persoane. O bancă reprezintă un scaun extins, care poate susține mai multe persoane atât în
interior cât și în exterior. Un scaun dintr-un vehicul este numit pur și simplu "scaun", în timp ce
scaunul din spatele oricărui vehicol este mai degrabă o canapea decât un scaun. Spătarele unor
scaune pot fi extinse deasupra înălțimii capetelor celor ce le folosesc. Ele se numesc rezemătoare
sau, cu un termen derivat din franceză, tetiere. În cazul autovehiculelor, acestea sunt importante
pentru prevenirea rănirilor la gât, care pot fi uneori fatale.
 10.Caracteristica merceologica a 5 tipuri de material de constructii.

Marmura
este o rocă metamorfică, compusă în cea mai mare parte din calcit (forma cristalină a
carbonatului de calciu, CaCO3) și obținută prin metamorfoza calcarului. Numele său provine din
limba greacă veche: μαρμαίρειν, a străluci, a luci. Culorile diverse ale marmurei se datorează
impurităților conținute: roșu de la sărurile de fier, maro de la cele de mangan, cenușiu de la grafit
etc. Cele mai obișnuite culori pentru marmură sunt următoarele: albă, cenușie, gri, neagră și
roșie. În Europa, cea mai apreciată marmură este cea de Carrara (Italia), faimoasă pentru
marmura sa de culoare albă, respectiv gri-albăstruie, ambele de o calitate deosebită. Blocuri de
marmură albă, precum cea de Carrara, au fost întotdeauna apreciate în domeniul sculpturii.
Această preferință are de-a face cu anumite caracteristici ale pietre precum: moliciune,
omogenitate și o rezistență destul de mare la fisurare și spargere. De asemenea, indicele de
refracție scăzut al calcitului permite luminii să pătrundă mai adânc în piatră înainte de a fi
reflectată în afară, aspect ce conferă personalitate și dă viață sculpturilor.

Bitumul natural se găsește asociat cu diferite

substanțe minerale și, în acest caz, se numește rocă asfaltică (asfalt natural sau nisip
bituminos).[2] Mesopotamienii îl foloseau în urmă cu 7000 de ani drept agent de legătură în
construcții. Cele mai cunoscute bitumuri naturale sunt bitumul de Trinidad (56 % bitum pur),
bitumul de Bermudez din Venezuela (96 % bitum pur), bitumul din Marea Moartă (98 % bitum
pur) etc.[2]
În România se exploatează bitum natural impregnat cu nisip, în bazinul Derna-Tătăruș-
Voivozi (județul Bihor). Acest bitum, în proporție de 10…20 % din masa nisipului bituminos,
este de consistență foarte redusă și de aceea trebuie prelucrat în mod special pentru a se obține un
bitum corespunzător pentru executarea diferitelor lucrări rutiere. Se mai găsește nisip bituminos
la Matița (județul Prahova) cu un conținut de 8…12 % bitum.
Materialele hidroizolante
se folosesc la acoperirea surafețelor contra acțiunii apei și vaporilor. Se deosebesc materiale în
rulouri, masticuri de bitum și de gudron. Materialele în rulouri se împart în materiale cu bază
(carton, hârtie, pânză de sticlă îmbibate cu lianți organici – bitum, gudron) și fără bază, obținute
din amestecuri de lianți cu umpluturi.. Materialele hidroizolante protectoare sunt ruberoidul,
cartonul asfaltat etc.

Materialele termoizolante
se întrebuințează pentru protecția construcțiilor contra încălzirii sau pierderilor de căldură. Se
deosebesc materiale termoizolante dure (betonuri celulare, perlită, sticlă spongioasă, diatomite
ș.a.) și flexibile (vată minerală, pâslă, carton gofrat etc.).

Materialele fonoizolante
servesc pentru izolarea acustică. În acest scop se folosesc vata minerală, plăcile fibrolemnoase și
panourile prefabricate cu înveliș perforat.