Lucrări de stabilizare a versanţilor în comuna Taşca, Jud.

Neamţ

Nicolae BOŢU
Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi, Facultatea de Construcţii, Catedra de Căi de Comunicaţii şi Fundaţii

Dan CARASTOIAN
S.C. PROEXROM S.R.L. Iaşi

Oana DONCIU
SCCF Grup Colas S.A. Iaşi

REZUMAT
În primăvara anului 2003, pe suprafeţe întinse din teritoriul comunei Taşca, jud. Neamţ (peste 100 ha)
s-au produs alunecări de teren care au afectat atât locuinţele din zonă, cât şi drumurile aferente şi terenurile
agricole.
Au fost afectate 22 case, drumuri comunale pe o lungime de 2,5 km, întinse suprafeţe de terenuri
agricole.
În vederea consolidării versantului s-au propus mai multe soluţii:
- îmbunătăţirea terenului prin realizarea unor piloţi din pământ stabilizat cu var şi ciment;
- consolidarea drumurilor în zonele afectate fie prin ziduri de sprijin din gabioane, fie prin perne din gabioane şi
banchetă de pământ armat.

ABSTRACT
Durring the spring of 2003, large surfaces (over 100ha) in Tasca, Neamt, were subjected to landslides
which affected the houses in the area and the nearby roads and crop fields.
There were affected 48 houses, 2.5km of village roads and large areas of crop fields.
Different propositions for consolidating the slope were made:
- reinforcing the soil by soil-cement piles;
- consolidating the affected area’s roads through gravity gabions walls and by mattress and reinforced soil
banks.

1. INTRODUCERE
Toamna anului 2002 şi primăvara lui 2003 au fost anotimpuri deosebit de bogate în precipitaţii în zona
montană a judeţului Neamţ. Pământul a devenit saturat pe o adâncime de cel puţin 2 m, numărul izvoarelor de
suprafaţă triplându-se. În aceste condiţii s-au produs alunecări de teren pe versanţii comunei Taşca pe o suprafaţă
de 105 ha, alte 370 ha fiind ameninţate de acelaşi fenomen.
Numărul caselor afectate de alunecări era de 22 din care 13 se aflau într-o stare avansată de degradare.
Alte 26 case amplasate în zone potenţial alunecătoare puteau fi afectate de aceste fenomene în orice moment. La
toate acestea trebuie adăugate şi construcţiile adiacente: grajduri, depozite de lemne şi de produse agricole,
bucătării de vară… Casele au fost în general ridicate în anii 1940-1960, atunci când comuna s-a dezvoltat mai cu
seamă pe versanţii apropiaţi.
Drumurile comunale au fost şi ele afectate pe 6 porţiuni cu o lungime totală de 2,5 km. La baza
versantului pe care este construit Taşca Deal, pârâul Taşca a declanşat, prin eroziune, o alunecare a drumului
comunal, care face practic extrem de periculoasă orice deplasare a mijloacelor de transport.
Dintre utilităţi doar reţeaua de curent electric este prezentă în zonă. Din cauza alunecărilor, 16 stâlpi sunt
înclinaţi mai mult sau mai puţin, fără a se ajunge încă la căderea lor, sau la întreruperea curentului.
Analizându-se cauzele şi efectele acestor fenomene s-a ajuns la concluzia că o dată declanşate,
alunecările vor continua pe suprafeţe din ce în ce mai mari şi cu viteze sporite, ducând la formarea unor zone
sinistrate.

471
 Din această cauză sa considerat că intervenţia organelor abilitate era absolut necesară fie pentru
consolidarea întregii zone, fie pentru strămutarea familiilor afectate.

2. CARACTERISTICI GEOLOGICE ŞI GEOMORFOLOGICE

Din punct de vedere geomorfologic, amplasamentul se găseşte aproape de limita unităţii denumită
“Subcarpaţii Moldoveneşti”, fiind mărginit de dealuri de natură geosinclinală, dezvoltate pe structura monoclină
şi cutată, cu linii tectonice clar exprimate în relief, cu eroziune accentuată. Zona analizată este amplasată pe
fruntea unei structuri cutate în pânze de şariaj formată în fazele noi de cutare alpină ce a suferit în decursul
vremii numeroase modificări. Relieful este de tip “Ceahlău-Ciuc”, selectiv şi cu inversiuni pe conglomerate şi
clipe calcaroase.
Sub aspect geologic, amplasamentul se caracterizează printr-un fundament aparţinând cretacicului
inferior şi superior aflat la limita cu jurasicul, acoperit în suprafaţă de depozite cuaternare-deluviale,
gravitaţionale şi eluviale. Tectonic, arealul se găseşte la limita zonei subcarpatice, subzona marginală a flişului
cu fundament hercinic-dobrogean.
Comuna Taşca este situată în micro-unitatea structurală numită “Pânza de Audia” bogată în depozite ale
formaţiunii argilelor marnoase vărgate.
Teritoriul comunei are un relief accidentat alcătuit din depuneri aluvionare grosiere şi depozite deluviale.

Foto 1: Vedere generală comuna Taşca, jud. Neamţ

3. ANALIZA TERENULUI DIN PUNCT DE VEDERE GEOTEHNIC

Probele tulburate şi netulburate rezultate din sondaje au scos în evidenţă o stratificaţie relativ omogenă.
Pe mari suprafeţe ale versanţilor, sub un strat de pământ vegetal amestecat cu mult pietriş în grosime de
0,50-0,90 m, se întâlneşte un pachet de prafuri nisipoase argiloase, cu plasticitate medie spre mare, plastic moi
până la tari în funcţie de umiditate. Tot în funcţie de umiditate, acest pachet poate fi foarte umed, sau chiar
practic saturat.
In alte zone, mai reduse ca suprafaţă, şi mai mult spre baza versanţilor, acest pachet este înlocuit cu un
strat de nisip argilos cu plasticitate redusă spre medie, plastic vârtos spre tare, umed.
În ambele situaţii grosimea acestui strat este de 6-8 m. De asemenea, cantitatea de rocă mai mult sau mai
puţin alterată este destul de importantă (6-12 %) chiar şi la adâncimi mai mari.
Pânza de apă freatică s-a întâlnit în aproape toate forajele la adâncime de 5,30-6,00 m şi s-a stabilizat la
4,50-5,00 m.
Datorită faptului că un procent însemnat din cantitatea de pământ ce formează terenul analizat îl
constituie rocile mai mult sau mai puţin alterate, s-a considerat necesar că o analiză detaliată a naturii acestora
este indicată cu atât mai mult cu cât, din analiza vizuală, s-a constatat că se sfarmă şi clivează foarte uşor.

472
 A rezultat faptul că rocile respective fac parte din zăcământul de şisturi marnoase sedimentare aflat la
15 km S-V de Bicaz. Sunt alcătuite dintr-o alternanţă de marne, marne argiloase şi marne calcaroase vărgate cu
28-58 % CaCO3. Culoarea vânătă este dată de substanţele organice asociate cu hidrotroilitul.
În contact prelungit cu apa şisturile marnoase îşi diminuează mult din duritate cel puţin pe zonele
marginale. Astfel se pot sfărma uşor la mişcări ale terenului. O altă caracteristică importantă este fenomenul de
clivaj specific rocilor sedimentare.

4. CONSOLIDAREA VERSANŢILOR
4.1. Analize de stabilitate ale versanţilor
Verificările de stabilitate locală şi generală s-au efectuat cu ajutorul programului de calcul “Nixes et
Trolls” produs de ENTPE Vaulx en Velin, Franţa. Acest program are la bază “Metoda perturbaţiilor” foarte des
folosită în acest tip de calcule.
Situaţia reală de pe amplasament şi studiile geotehnice ne arată în mod clar că alunecările pot fi
considerate ca fiind de suprafaţă (Foto 2), adâncimea maximă a zonei de rupere fiind de 1,50-2,00 m. În această
situaţie rezultă că dislocarea masivului de pământ se produce prin pachetul de prafuri nisipoase argiloase şi
nisipuri argiloase.
Dacă luăm în considerare forajele executate pe versanţi diferiţi din satul Taşca Deal, dar cu pante
asemănătoare (25-300), se constată următoarele:
- în toate forajele stratul de sub pământul vegetal este reprezentat de un praf nisipos argilos cu granulometrie
asemănătoare;

Foto 2: Alunecări de suprafaţă.

- în zonele în care umiditatea acestui strat este w = 22,41-23,00 %, pământul este foarte umed şi în primul rând
plastic vârtos. Terenul respectiv este stabil. Parametrii rezistenţei la forfecare pentru acest pământ sunt: unghiul
de frecare internă Φ = 200 şi coeziunea c = 10 kPa, iar capacitatea portantă pconv=290 kPa;
- în celelalte zone praful nisipos argilos are o umiditate mai mare w = 28,58-28,80 % şi din această cauză este
practic saturat şi plastic moale. Terenul respectiv este instabil; Parametrii rezistenţei la forfecare pentru acest
pământ sunt: unghiul de frecare internă Φ = 120 şi coeziunea c = 0 kPa, iar capacitatea portantă pconv=180 kPa;
Rezultă că o creştere a umidităţii relativ mică (∆w ≅ 6% ) schimbă în totalitate caracteristicile
geotehnice ale terenului, aducându-l în starea de pământ plastic moale (Ic = 0,47-0,49) ceea ce duce la alunecarea
acestuia. Capacitatea portantă scade cu aproximativ 40 %.
Pentru a indica şi pantele versanţilor cu stabilitate limită în cele două situaţii descrise mai sus, s-au
determinat coeficienţii de siguranţă pentru următoarele situaţii:

473
- panta versantului 1:2 (sau 270), parametrii rezistenţei la forfecare pentru terenul în stare naturală sunt: Φ = 200
şi c = 10 kPa;
- panta versantului 1:2 (sau 270), parametrii rezistenţei la forfecare pentru terenul în stare saturată sunt: Φ = 120
şi c = 0 kPa);
- panta versantului 1:5 (sau 100), parametrii rezistenţei la forfecare pentru teren în stare naturală terenul în
starea naturală sunt: Φ = 200 şi c = 10 kPa;
- panta versantului 1:5 (sau 100), parametrii rezistenţei la forfecare pentru terenul în stare saturată sunt: Φ = 120
şi c = 0 kPa;
S-a ales panta 1:2 pentru că aceasta este panta medie a versanţilor analizaţi. Panta 1:5 a rezultat din
calculul invers pentru care coeficientul de stabilitate este Fs ≅ 1, parametrii rezistenţei la forfecare fiind cei
caracteristici pământului saturat.
Calculul de stabilitate efectuat cu programul Nixes et Trolls a scos în evidenţă următoarele:
- pentru panta 1:2, coeficienţii minimi de siguranţă sunt Fs = 1,008 pentru terenul în stare naturală şi respectiv
Fs = 0,42 pentru terenul în stare saturată;
- pentru panta 1:5, coeficienţii minimi de siguranţă sunt Fs = 2,32 pentru terenul în stare naturală şi respectiv Fs
= 1,01 pentru terenul în stare saturată;
Deci conform rezultatelor obţinute prin calculul de stabilitate a reieşit faptul că atâta timp cât versanţii
rămân la o umiditate naturală de 20-23% stabilitatea este asigurată chiar şi pentru pante de 1:2 (270). Cu cât
umiditatea creşte cu atât siguranţa versanţilor scade, ajungându-se în situaţia extremă în care pentru parametrii
rezistenţei la forfecare ai pământului saturat, starea de echilibru limită să fie atinsă pentru pante de 1:5 (100).
În concluzie pentru pământ în stare saturată orice pantă mai mare de 100 devine instabilă şi este pasibilă
de alunecări. În cazul pământurilor în stare naturală, această instabilitate este valabilă pentru pante mai mari de
27-300.

4.2. Soluţii de consolidare propuse.

Pentru determinarea soluţiei de stabilizare a versanţilor ce au suferit alunecări de teren, respectiv de
consolidare a versanţilor cu potenţial mare de alunecare, s-au avut în vedere următoarele:
- Alunecările de teren sunt în marea lor majoritate de suprafaţă, adâncimea maximă de dislocare a masivului
fiind de 1,5-2,0 m;
- Stratificaţia versanţilor indică valori omogene ale caracteristicilor geotehnice pe adâncimi relativ mari. Se
întâlnesc pachete de prafuri nisipoase argiloase şi nisipuri prăfoase. Se subliniază faptul că nisipul se întâlneşte
în cantităţi mari în toată masa de pământ analizată (24-30 % la PNA, respectiv 35-41 % la NA). La aceste
cantităţi trebuie adăugate şi procentele de pietriş: 6-12 %. Şi argila se întâlneşte în procente semnificative: 26-28
% la PNA, respectiv 17-29 % la NA;
- Alunecările cele mai frecvente au avut loc prin stratul de praf nisipos argilos, ca urmare a creşterii umidităţii
cu valori relativ mici (∆w ≅ 6 %). Acest fenomen a fost întâlnit mai cu seamă după perioadele ploioase şi după
topirea zăpezii. O altă sursă importantă de creştere a umidităţii o constituie prezenţa izvoarelor periodice
întâlnite foarte des pe versanţi;
- Din cauza pantelor versanţilor, folosirea utilajelor mecanice pentru realizarea consolidărilor va fi extrem de
dificilă, doar cele pe şenile putând fi utilizate cu unele restricţii.

Ţinând cont de cele de mai sus s-au luat în considerare mai multe soluţii de consolidare:
a. Realizarea unor reţele de drenuri până la adâncimea de 3-4 m dispuse în planuri succesive,
perpendiculare pe direcţia de alunecare a terenului. Această soluţie prezintă unele dezavantaje majore:
- realizarea săpăturilor în marea lor majoritate trebuie să se facă manual, din cauza imposibilităţii aducerii pe
amplasament a utilajelor mecanizate;
- necesitatea introducerii sprijinirilor pentru săpături în vederea eliminării riscului de alunecare a terenului;
- necesitatea introducerii unei pânze drenante din geotextil pe peretele amonte al săpăturii datorită prezenţei în
procent însemnat a particulelor de argilă. Pe de altă parte, în timp, aceste geotextile se colmatează cu particule
fine, efectul lor fiind contrar celui scontat iniţial.
b. Injectarea terenului cu diferite substanţe care să crească parametrii rezistenţei la forfecare ai terenului
pe o adâncime de 3-4 m. Substanţele folosite în acest caz pot fi: suspensii de ciment-argile coloidale, ciment-
silicat de sodiu, soluţii mixte de silicat de sodiu cu reactivi organici sau anorganici, răşini sintetice (acrilice,

474
fenolice, carbamidice, cetonice), etc. Dificultatea utilizării acestei metode constă în faptul că, în cele mai multe
situaţii pământul este saturat, iar permeabilitatea necesară migrării soluţiilor injectate este foarte redusă. De
asemenea metoda injectării se practică în situaţiile în care se doreşte o îmbunătăţire a caracteristicilor pământului
la adâncimi mai mari decât în cazul de faţă. La Taşca, terenul care trebuie consolidat se află la suprafaţă şi din
cauza presiunilor mari de injectare, ar exista riscul ca soluţiile respective să fie pulverizate în exterior. În plus şi
verificarea calităţii lucrării finale ar fi dificilă ca urmare a suprafeţelor mari ce trebuie să fie consolidate.
c. Consolidarea terenului cu piloţi din pământ stabilizat cu var şi ciment. Aceşti piloţi urmează a fi
executaţi prin forare manuală tubată sau netubată, până la adâncimea de 3,50 m. Materialul ce se va introduce în
gaura de foraj va fi produs prin malaxarea unei cantităţi de argilă nisipoasă (cu w ≅ wopt ≅ 12-14 %), la care se
adaugă 1,5 % var nestins (CaO) şi 7 % ciment Portland. Acolo unde este posibil, forarea şi compactarea pot fi
realizate şi mecanic prin utilaje specifice.
Particulele de apă liberă sau slab legată din perimetrul adiacent fiecărui pilot vor fi atrase de argila de
adaus, dar şi de var şi ciment, obţinându-se astfel două efecte pozitive în vederea creşterii rezistenţei
parametrilor la forfecare: micşorarea umidităţii pământului adiacent şi obţinerea unor piloţi cu caracteristici net
superioare terenului consolidat.
Piloţii ce urmează a se realiza vor avea diametrul de 8”, iar distanţele inter-ax vor fi de 2,00 m,
amplasarea lor în plan fiind în “şah”.
Analizând situaţia de pe amplasament, precum şi avantajele şi dezavantajele celor trei metode de
consolidare descrise mai sus, s-a ajuns la concluzia că utilizarea piloţilor din pământ stabilizat este cea mai
indicată din punct de vedere tehnic şi economic.

5. CONSOLIDAREA DRUMULUI DE LA BAZA VERSANTULUI TAŞCA DEAL

Drumul ce face legătura dintre Taşca Vale şi Taşca Deal a fost puternic afectat de fenomenele ce s-au
produs în ultimele luni pe amplasamentul analizat. Astfel din cauza umidităţii excesive a pământului, dar şi
datorită eroziunii suferită de versant la bază ca urmare a acţiunii apelor pârâului Taşca (Foto 3), s-a produs o
rupere a terenului care face extrem de periculoasă circulaţia mijloacelor de transport pe drumul respectiv. Din
această cauza consolidarea drumului este obligatorie în vederea redării siguranţei acestuia în exploatare.
Propunerea de reabilitare a drumului – prin utilizarea unui zid de sprijin din gabioane - a fost făcută
ţinând cont de situaţia de pe amplasament şi de faptul că în vecinătatea acestuia există mai multe cariere de
piatră (Figura 1).
Astfel pentru execuţia lucrărilor de consolidare a drumului comunal de la baza versantului Taşca Deal, s-
a propus:

Foto 3. Drum afectat de alunecări de teren

475
 Figura 1. Consolidare drum cu zid de sprijin din gabioane

- Mutarea albiei pârâului Taşca cu 2-2,50 m spre versantul vecin în vederea eliberării câmpului de lucru pentru
zidul de sprijin;
- Îndepărtarea unei părţi din masivul de pământ alunecat pe care se găseşte drumul comunal;
- Realizarea săpăturii cu L=30 m, B=3,50 m şi Df=1,20 m, pentru fundaţia zidului de sprijin;
- Montarea gabioanelor ce va forma zidul de sprijin. Înălţimea totală a acestuia, inclusiv fundaţia este de 6,00
m. Se vor folosi 2 tipuri de gabioane: Tipul “A” cu dimensiunile: L=2,00m, B=1,00 m, H=1,00 m (12 buc. pe
secţiune, 180 buc. pe toată lungimea zidului de 30 m) şi Tipul “B” cu dimensiunile: L=2,00m, B=0,50 m,
H=1,00 m (4 buc. pe secţiune, 60 buc. în total);
- Îndepărtarea restului de pământ din masivul rupt, cu realizarea unei pante naturale a săpăturii în versant pentru
eliminarea riscului de alunecare locală;
- Realizarea umpluturii de pământ compactat în spatele zidului de sprijin. Se va folosi un pământ cu umiditatea
w=wopt. Grosimea straturilor de pământ va fi de 30-40 cm în funcţie de utilajul de compactare. Acest rambleu se
poate realiza şi concomitent cu ridicarea zidului de sprijin, fapt ce va diminua costurile execuţiei.

piatra sparta

Figura 2. Apărare mal cu pernă din gabioane

476
6. CONSOLIDAREA DRUMULUI COMUNAL DE LA BAZA VERSANTULUI HAMZOAIA
Pentru consolidarea acestui drum se propun următoarele intervenţii:
- realizarea la baza versantului Hamzoaia, pe partea dreaptă a pârâului cu acelaşi nume, a unei perne din
gabioane, cu rol de a împiedica eroziunea malului respectiv în perioada în care debitul apei creşte (Figura 2).
Grosimea pernei este de 20 cm, iar piatra cu care se vor umple gabioanele se găseşte în apropierea
amplasamentului analizat. În vederea realizării unui pat relativ plat pentru perna din gabioane, versantul
respectiv se va amenaja local, evitându-se însă lucrări importante de săpătură. Lungimea pernei din gabioane va
fi de 150 m.
Consolidarea drumului propriu-zis se va realiza în două faze în funcţie de zona abordată. Pe o porţiune
amonte de 100 m lungime (care include şi porţiunea de drum consolidată anterior de 100 m lungime (care
include şi porţiunea de drum consolidată anterior prin introducerea în teren a unor şine de cale ferată şi bârne de
lemn – Foto 4), actualul drum va fi abandonat şi se va construi un altul în zona amonte, printr-un debleu realizat
conform Figura 3. Drumul va avea lăţimea de 3,50 m, şi va fi dispus cu o rigolă pe latura amonte care va prelua
apele ce se vor scurge de pe taluz şi le va evacua în afara zonei potenţial alunecătoare. Structura de rezistenţă a
drumului va fi alcătuită din 7 cm nisip şi 15 cm piatră spartă.

Foto 4: Drum afectat de alunecări de teren

Rambleu pamant
15cm piatra sparta
compactat

20cm filtru
piatra sparta

DETALIU A

geogrila

10cm strat de baza tub PVC Ø 200 tub PVC Ø 200

piatra sparta DETALIU A crepinat la partea superioara
Figura 3. Consolidare drum cu banchetă din pământ armat

477
- Deoarece pe o porţiune de 30 m de drum afectat de alunecări metoda de mai sus nu este posibilă din cauza
prezenţei a două case imediat lângă acesta, se va realiza o banchetă de pământ armat în locul drumului existent
(Figura 3). Bancheta va avea înălţimea de 3,50 m şi lăţimea la bază tot de 3,50 m. Se vor compacta 5 straturi de
70 cm grosime între care se vor introduce o armătură realizată din geogrile. Taluzul amonte al săpăturii va avea o
pantă maximă de 450 şi va fi dispus cu filtru de 20 cm grosime şi cu un tub PVC Φ 200 crepinat la partea
superioară, montat la baza taluzului, ce va evacua apa dincolo de zona afectată. Pentru a evita posibilitatea de
alunecare locală a terenului amonte în perioada realizării banchetei, săpătura se va executa pe tronsoane de
maxim 5 m lungime drum. Stratul de rezistenţă va fi realizat dintr-un strat de 15 cm piatră spartă.

BIBLIOGRAFIE
Boţu N., Muşat V. (1998), Géotechnique,Casa de Editură Venus Iaşi.
„Analiză stabilitate versanţi Taşca Deal şi Hamzoaia, comuna Taşca, jud. Neamţ – Soluţii de
consolidare” Contract 1000/11.04.2003, beneficiar Primăria Taşca, Executant S.C. PROEXROM S.R.L.
Iaşi
Revêtements souples en matelas Reno et en gaboins en matière de canaux et de cours d’eau
canalisés, 1992, France Gabions S.A., France.

478