Sunteți pe pagina 1din 27

CERINŢE DE SECURITATE PENTRU APARATURA ELECTRICĂ

CU TIP DE PROTECŢIE CAPSULARE PRESURIZATĂ ŞI INSTALAŢIILE


ELECTRICE DE PRESURIZARE ASOCIATE

1. Principiul tipului de protectie

Principiul tipului de protecţie capsulare presurizată “p” constă în separarea atmosferei


potenţial explozive de sursa de aprindere prin menţinerea în interiorul capsularii a unei
suprapresiuni cu ajutorul unui gaz de protecţie (aer sau gaz inert).

2. Documente de referinţă

SR EN 60079-0:2010 Atmosfere explozive. Partea 0: Condiţii generale”

SR EN 60079-2: 2008 Atmosfere explozive. Partea 2: Echipamente protejate prin


carcase presurizate „p”

3. Termeni specifici utilizaţi in prezentare

Sistem închis - parte a aparaturii ce conţine substanţe inflamabile ce pot forma o sursă
internă de degajare.

Diluţie - alimentare continuă cu gaz de protecţie, după purjare, la un asemenea debit, încât
concentraţia unei substanţe inflamabile din interiorul capsulării presurizate este menţinută la o
valoare în afara limitelor de explozie, pentru orice sursă potenţială de aprindere (adică, în
afara zonei de diluţie)

Zonă de diluţie - zonă situată în vecinătatea unei surse interne de degajare unde
concentraţia de substanţă inflamabilă nu este diluată la o concentraţie sigură.

Volum al carcasei - volumul carcasei goale fără aparatura din interior. Pentru maşinile
electrice rotative, volumul intern liber plus volumul deplasat de rotor

Substanţă inflamabilă - gaze, vapori, lichide sau amestecuri ale acestora care pot fi aprinse

Dispozitiv închis ermetic - dispozitiv construit astfel încât atmosfera din exterior nu poate
pătrunde în interior şi în care orice etanşare este realizată prin fuziune, de exemplu sudare,
lipire cu alamă sau fuziune a sticlei pe metal.

Aparatură capabilă de aprindere (ICA) - aparatură care în timpul funcţionării normale


constituie o sursă de aprindere pentru o atmosferă explozivă gazoasă specificată. Aceasta
include aparatura electrică neprotejată printr-un tip de protecţie adecvat.

Indicator - parte a aparatului care indică dacă debitul sau presiunea este adecvată şi este
monitorizată periodic, în conformitate cu cerinţele aplicaţiei.

Sursă internă de degajare - Punct sau locaţie din care o substanţă inflamabilă sub formă de
gaz, vapori sau lichid inflamabil poate fi degajată în capsularea presurizată, astfel încât în
prezenţa aerului s-ar putea forma o atmosferă explozivă gazoasă.

134
Compensarea scurgerii - furnizarea unui debit de gaz de protecţie suficient pentru
compensarea oricărei scurgeri din capsularea presurizată şi conductele asociate.

Limita inferioară de explozie (LEL)- raportul volumetric de gaz sau vapori în aer sub care o
atmosferă explozivă gazoasă nu se poate forma.

Limita superioară de explozie (UEL) - raport volumetric de gaz sau vapori inflamabili în aer
peste care nu se formează o atmosferă explozivă cu gaz.

Suprapresiune - presiune peste valoarea presiunii ambiante în interiorul unei capsulări


presurizate.

Presurizare - tehnică de protecţie împotriva pătrunderii în interiorul unei carcase a atmosferei


din exterior prin menţinerea unui gaz de protecţie din interior la o presiune superioară celei din
atmosfera exterioară.

Sistem de presurizare - grupare de componente utilizate pentru presurizarea şi


monitorizarea unei capsulări presurizate.

Capsulare presurizată - carcasă în care un gaz de protecţie este menţinut la o presiune mai
mare decât cea a atmosferei exterioare.

Gaz de protecţie - aer sau gaz inert utilizat pentru purjarea şi menţinerea unei suprapresiuni
şi, dacă este necesar, diluţie.

Alimentare cu gaz de protecţie - compresor, ventilator sau recipient cu gaz comprimat ce


furnizează gazul de protecţie la o suprapresiune. Alimentarea include conductele sau ţevile de
intrare (de aspirare), regulatoarele de presiune, conductele sau ţevile de ieşire şi supapele de
alimentare. Nu sunt incluse componentele sistemului de presurizare.

Purjare - operaţia de trecere a unei cantităţi de gaz de protecţie prin carcasă şi conductele
sale, astfel încât concentraţia atmosferei explozive cu gaz este adusă la un nivel sigur.

Încercări individuale - încercare la care este supus fiecare dispozitiv (echipament) individual
în timpul sau după fabricare pentru a se verifica dacă corespunde cu anumite criterii.

Presurizare statică - menţinerea unei suprapresiuni în interiorul capsulării presurizate fără


adăugarea de gaz de protecţie într-o zonă periculoasă.

Presurizare tip px - presurizare care reduce nivelul de protecţie al echipamentului din


interiorul carcasei presurizate de la Gb la nepericulos sau de la Mb la nepericulos.

Presurizare tip py - presurizare care reduce nivelul de protecţie al echipamentului din


interiorul carcasei presurizate de la Gb la Gc (acest tip de protecţie poate fi utilizat în practică
împreună cu tipul de protecţie eligibil pentru zona 2.

Presurizare tip pz - presurizare care reduce nivelul de protecţie al echipamentului din


interiorul carcasei presurizate de la Gc la nepericulos.

Încercare de tip - încercare a unuia sau mai multor echipamente făcută pentru un anumit
model pentru a se demonstra că modelul îndeplineşte anumite prescripţii tehnice.

4. Tipuri de protecţie

Protecţia prin presurizare este împărţită în trei tipuri de protecţie (px, py şi pz) care sunt
alese în funcţie de nivelul de protecţie al echipamentului necesitat pentru o atmosferă
explozivă gazoasă externă (Mb, Gb sau Gc), dacă există posibilitatea unei degajări interne şi
135
dacă aparatura din interiorul capsulării presurizate poate să producă aprinderea. În acest caz
tipul de protecţie defineşte criteriile de proiectare pentru capsularea presurizată şi sistemul de
presurizare.

Tabelul 1 - Determinarea tipului de protecţie

Substanţă inflamabilă Nivel de protecţie Capsulare ce conţine Capsulare ce nu


în sistem închis al echipamentului aparatura capabilă de conţine aparatura
necesitat pentru o aprindere capabilă de aprindere
atmosferă
explozivă gazoasă
exterioară
Fără sistem închis Gb sau Mb Tip pxa Tip py
Fără sistem închis Gc Tip pz Nu este necesară
presurizarea
Gaz/vapori Gb sau Mb Tip pxa Tip py
Gaz/vapori Gc Tip px (şi aparatura Tip pyb
capabilă de aprindere nu
este localizată în zona de
diluţie)
Lichid Gb Tip pxa (inert)c Tip py
Lichid Gc Tip pz (inert)c Nu este necesară
presurizarea d
– Dacă substanţa inflamabilă este un lichid nu este permisă niciodată degajarea normală.
a
Tipul de protecţie px se aplică şi grupei I
b
Dacă nu există degajare normală.
c
Gazul de protecţie trebuie să fie inert dacă “(inert)” este indicat după tipul de presurizare.
d
Protecţia prin presurizare nu este necesară deoarece se consideră puţin probabil ca o
defecţiune care să producă o degajare de lichid să apară simultan cu o defecţiune în interiorul
echipamentului ce ar da naştere la o sursă de aprindere.

Tabelul 2- Criterii de proiectare pe baza tipului de protecţie


Criterii de Tip px Tip py Tip pz cu indicator Tip pz cu alarmă
proiectare
Grad de Minim IP 4X Minim IP 4X Minim IP 4X Minim IP 3X
protecţie a
carcasei în
conformitate cu
CEI 60529 sau
CEI 60034-5
Rezistenţa SR EN 60079-0 SR EN 60079- SR EN 60079-0 SR EN 60079-0,
carcasei la tabelul 8 0 tabelul 8 jumătate din
impact tabelul 8 valoarea din
tabelul 8
Verificarea Este necesar un Se marchează Se marchează Se marchează
perioadei de cronometru şi timpul şi timpul şi debitul. timpul şi debitul.
purjare monitorizarea debitul.
presiunii şi
debitului
Împiedicarea Este necesară o Fără nici o Este necesară o Este necesară o
particulelor barieră cerinţă (nota 1) barieră barieră
incandescente antiscânteie şi antiscânteie şi antiscânteie şi
să iasă printr-un antiparticulă cu antiparticulă cu antiparticulă cu
orificiu de excepţia cazului excepţia cazului excepţia cazului
136
Criterii de Tip px Tip py Tip pz cu indicator Tip pz cu alarmă
proiectare
evacuare în care nu se în care nu se în care nu se
normal închis produc în mod produc în mod produc în mod
într-o arie din normal particule normal particule normal particule
zona 1 incandescente incandescente incandescente
Împiedicarea Nici o cerinţă Nici o cerinţă Nici o cerinţă Nici o cerinţă
particulelor (nota 2) (nota 2) (nota 2) (nota 2)
incandescente
să iasă printr-un
orificiu de
evacuare
normal închis
într-o arie din
zona 2
Împiedicarea Este necesară o Este necesară Este necesară o Este necesară o
particulelor barieră o barieră barieră barieră
incandescente antiscânteie şi antiscânteie şi antiscânteie şi antiscânteie şi
în timpul antiparticulă antiparticule antiparticule antiparticule
funcţionării
normale să iasă
printr-un orificiu
care comunică
cu o arie în
zona 1
Împiedicarea Este necesară o Nici o cerinţă Este necesară o Este necesară o
particulelor barieră (nota 1) barieră barieră
incandescente antiscânteie şi antiscânteie şi antiscânteie şi
în timpul antiparticule cu antiparticule cu antiparticule cu
funcţionării excepţia cazului excepţia cazului excepţia cazului
normale să iasă în care nu se în care nu se în care nu se
printr-un orificiu produc în mod produc în mod produc în mod
care comunică normal particule normal particule normal particule
cu o arie în incandescente incandescente incandescente
zona 2
Uşă /capac ce Avertizare Avertizare Avertizare Avertizare
are nevoie de (nota 1)
un instrument
pentru a putea fi
îndepărtate
Uşă /capac ce Dispozitiv de Avertizare Nici o cerinţă Nici o cerinţă
nu au nevoie de interblocare (fără (nota 1) (nota 3) (nota 3)
un instrument părţi interne
pentru a putea fi fierbinţi)
îndepărtate
Părţi interne În conformitate Neaplicabil. Avertizare Avertizare
fierbinţi ce au cu 6.2 b) ii) SR
nevoie de o EN 60079-2
perioadă de
răcire înainte de
deschiderea ei

137
Criterii de Tip px Tip py Tip pz cu indicator Tip pz cu alarmă
proiectare
NOTA 1 – Paragraful 6.2 b) ii) nu se aplică pentru tipul py deoarece nu sunt permise nici părţile
interne fierbinţi, nici particulele incandescente create în mod normal.

NOTA 2 – Nu există cerinţe pentru barierele antiscânteie şi antiparticule deoarece în condiţii


anormale, când orificiul de evacuare se deschide este puţin probabil ca atmosfera externă să
se găsească în limite de explozivitate.

NOTA 3 – Nu există cerinţe pentru marcare sau pentru accesul cu o sculă la o capsulare pz
deoarece în condiţii normale de funcţionare carcasa este presurizată cu toate capacele şi uşile
montate la locul lor. Dacă este îndepărtată uşa sau capacul, este puţin probabil ca atmosfera
externă să se găsească în limitele de explozivitate.

5. Cerinţe constructive pentru carcase presurizate

Carcase
Capsularea presurizată trebuie să aibă un grad de protecţie în conformitate cu tabelul 2.

Materiale
Materialele utilizate pentru carcasă, conducte şi racorduri nu trebuie să fie afectate defavorabil de
gazul de protecţie specificat.

Pentru capsulările presurizate din grupa II nu se aplică cerinţele pentru dispozitive de fixare de la
9.2 din SR EN 60079-0.

Uşile şi capacele, cu excepţia celor care pot fi deschise numai prin utilizarea unei scule sau chei,
trebuie să fie interblocate astfel încât sursa de alimentare cu energie a aparaturii electrice care nu
este protejată printr-un tip de protecţie indicat în unul dintre celelalte standarde enumerate în SR
EN 60079-0 este deconectată automat atunci când ele sunt deschise şi în asemenea mod încât,
sursa să nu poată fi restabilită până când ele nu sunt închise.

- Presiunea internă ridicată poate produce deschiderea bruscă a capacelor sau uşilor. Operatorii
şi personalul de întreţinere trebuie protejaţi împotriva accidentării prin metode, cum sunt
următoarele:

- utilizarea de dispozitive de fixare multiple astfel încât carcasa să fie ventilată în siguranţă înainte
ca toate dispozitivele de fixare să fie desfăcute; sau

- utilizarea unui dispozitiv de fixare cu două poziţii pentru a permite o ventilare sigură a presiunii
atunci când se deschide carcasa; sau

- limitarea presiunii interne maxime la o valoare mai mică sau egală cu 2,5 kPa.

Pentru capsulările presurizate din grupa II cu presurizare statică uşile şi capacele trebuie să
poată fi deschise numai cu ajutorul unei scule, şi trebuie să fie marcate:

“ATENŢIE - NU DESCHIDEŢI ÎN ZONĂ PERICULOASĂ”

Pentru tipul px, o capsulare presurizată care conţine părţi fierbinţi ce au nevoie de o perioadă de
răcire nu trebuie să fie deschise cu uşurinţă fără utilizarea unei chei sau scule.

Rezistenţa mecanică
Conductele capsulării presurizate, dacă există, şi părţile lor de conectare trebuie să reziste la o
presiune egală cu de 1,5 ori suprapresiunea maximă specificată de producător pentru funcţionare
normală, cu toate orificiile de ieşire închise, dar nu mai mică de 200 Pa.

138
Dacă în funcţionare normală este posibil să apară presiuni ce pot provoca o deformare a
conductelor, carcasei, dacă există sau părţilor de conectare, trebuie să fie prevăzute cu un
dispozitiv corespunzător de siguranţă pentru a limita suprapresiunea maximă internă la o valoare
inferioară celei care ar putea afecta negativ tipul de protecţie. Dacă producătorul nu asigură acest
dispozitiv de siguranţă, aparatura trebuie marcată cu “X” şi documentaţia de descriere trebuie să
conţină toate informaţiile necesare cerute de utilizator pentru a asigura conformitatea cu cerinţele
din standardul SR EN 60079-2.

Deschideri, pereţi despărţitori, compartimente şi componente interne


Deschiderile şi pereţii despărţitori trebuie localizaţi astfel încât să se asigure o purjare eficientă.
- Zonele nepurjate pot fi eliminate printr-o localizare adecvată a orificiului de intrare şi de
ieşire pentru gazul de protecţie şi prin luarea în considerare a efectului pereţilor despărţitori.
- Pentru gazele sau vaporii mai grei decât aerul orificiul de intrare a gazului de protecţie
trebuie să fie localizat lângă partea superioară a capsulării presurizate, cu orificiul de ieşire
lângă partea inferioară a carcasei.
- Pentru gazele sau vaporii mai uşori decât aerul orificiul de intrare a gazului de protecţie
trebuie să fie localizat lângă partea inferioară a capsulării presurizate, cu orificiul de ieşire
lângă partea superioară a carcasei.
- Localizarea orificiilor de intrare şi de ieşire pe pereţii laturilor opuse carcasei facilitează
ventilaţia încrucişată.
- Pereţii despărţitori interni (de exemplu plăci cu circuite) trebuie astfel localizaţi încât să nu
împiedice curgerea gazului de protecţie. Utilizarea de separatoare sau a unei conducte
distribuitoare poate să îmbunătăţească debitul în jurul acestor obstacole.
- Numărul de deschideri trebuie ales ţinându-se seama de modelul aparatului acordându-se
o atenţie specială purjării subcompartimentelor în care acest aparat ar putea fi împărţit.

Compartimentele interne trebuie sa fie ventilate spre carcasa principală sau purjate separat

- Pentru o purjare adecvată se recomandă ca orificiile de ventilaţie să asigure o suprafaţă de


ventilaţie de minimum 1 cm2 pentru fiecare 1 000 cm3 un diametru minim al orificiului de ventilaţie
de 6,3 mm.

Tuburile catodice (CRT) şi alte dispozitive închise ermetic nu necesită purjare.

Părţile componente cu un volum intern liber mai mic de 20 cm 3 nu se consideră compartimente


interne care au nevoie de purjare atâta timp cât volumul total al acestor componente nu este mai
mare de 1% din volumul intern liber al aparaturii presurizate.

În cazul presurizării statice, carcasa trebuie sa aibă una sau mai mult e deschideri. După umplere
şi presurizare, toate deschiderile trebuie închise.

Etanşarea
Toate cablurile şi racordurile la capsularea presurizată trebuie să fie etanşate pentru a păstra
gradul de protecţie IP al carcasei sau dacă, nu sunt etanşe, vor fi considerate ca parte
componentă a carcasei.

Bariere împotriva scânteilor şi particulelor


Carcasa presurizată şi conductele, dacă acestea există, pentru gazul de protecţie trebuie să
fie prevăzute cu barieră antiscânteie sau antiparticulă care să împiedice ieşirea particulelor
incandescente în zona periculoasă.

: Bariera împotriva scânteilor şi particulelor nu este necesară:


- la orificiile de evacuare în zona 1 normal închise dacă nu se produc particule incandescente
în mod normal.

- dacă evacuarea se face într-o arie din zona 2 dacă nu se produc particule incandescente în
mod normal.

139
Se presupune că particule incandescente se produc în mod normal cu excepţia cazului în care
contactele de reţinere/întrerupere funcţionează la mai puţin de 10 A iar tensiunea de lucru nu
depăşeşte 275 V c.a. sau 60 Vc.c. iar contactele sunt prevăzute cu un capac.

Dacă producătorul nu asigură bariere împotriva scânteilor şi particulelor, aparatul trebuie


marcat în conformitate cu standardul de prescriptii generale.

6. Limite de temperatură

Pentru tipul px sau tipul py

Clasa de temperatură trebuie să fie bazată pe cea mai ridicată din următoarele temperaturi:

- cea mai fierbinte suprafaţă externă a carcasei, sau


- cea mai fierbinte suprafaţă internă a părţii componente.

– Acest lucru poate fi realizat fie prin proiectarea şi construcţia îmbinărilor capsulării
presurizate şi a conductelor sau prin alte mijloace, de exemplu, prin punerea în funcţiune de
sisteme auxiliare de ventilaţie sau printr-un astfel de montaj încât suprafaţa fierbinte din
interiorul capsulării presurizate să se găsească într-o carcasă etanşă la gaz sau carcasă
încapsulată.

– Într-o capsulare py nu sunt permise părţi fierbinţi capabile de aprindere în timpul funcţionării
normale.

Pentru tipul pz

Clasa de temperatură trebuie să fie bazată pe cea mai fierbinte suprafaţă externă a carcasei.
– La determinarea clasei de temperatură trebuie să se ia în considerare orice aparatură
internă, ce are propria sa protecţie, care rămâne sub tensiune atunci când sistemul de
presurizare este decuplat.

7 Prevederi de securitate şi dispozitive de securitate (cu excepţia presurizării statice)

Toate dispozitivele de securitate utilizate pentru a preveni ca aparatura electrică protejată prin
presurizare să producă o explozie trebuie ca ele însele să nu fie capabile să producă o
explozie sau trebuie montate în exteriorul ariei periculoase.

Producătorul are responsabilitatea să evalueze dacă securitatea şi integritatea sistemului de


control sunt corespunzătoare:
- cu evaluarea pentru un singur defect, pentru tipul px şi py; sau cu funcţionare normală pentru
tipul pz.

Tabelul 3 - Dispozitive de securitate bazate pe tipul de protecţie

Criterii de proiectare Tip px Tip py Tip pz


Dispozitiv de securitate Senzor de presiune Senzor de presiune Detector sau
pentru detectarea senzor de presiune
pierderii suprapresiunii
minime
Dispozitiv(e) de Cronometru, senzor Marcarea timpului şi Marcarea timpului şi
securitate pentru de presiune şi a debitului a debitului
verificarea perioadei de senzor de debit la
purjare orificiul de
evacuare;

140
Dispozitiv de securitate Avertizare Avertizare Nici o cerinţă.
pentru o uşă sau un
capac a cărei
deschidere necesită
utilizarea unei scule
Dispozitiv de securitate Interblocaj Avertizare, (fără părţi Avertizare
pentru o uşă sau un (fără părţi interne interne fierbinţi)
capac a cărei fierbinţi)
deschidere nu necesită
utilizarea unei scule
Dispozitiv de securitate Alarmarea şi Nu se aplică pentru Alarmare (nu se
pentru părţi interne oprirea debitului de tipul de protecţie permite degajarea
fierbinţi atunci când substanţă deoarece nu sunt normală)
există un sistem închis. inflamabilă permise părţile
interne fierbinţi
Dispozitivele de securitate trebuie asigurate de producătorul aparatului sau de utilizator. Dacă
producătorul nu asigură dispozitivele de securitate, aparatura trebuie marcată cu “X” iar
documentele descriptive trebuie să conţină toate informaţiile necesare cerute de utilizator
pentru a se asigura conformitatea cu cerintele de securitate.

Pentru sistemele de presurizare de tip px producătorul trebuie să asigure o diagramă


funcţională, de exemplu tabela de adevăr, diagrame de stare, diagrame de proces, etc. pentru
definirea funcţionării sistemului de control. Diagrama ce indică ordinea funcţională a
operaţiilor trebuie clar identificată şi trebuie să cuprindă stările operaţionale ale dispozitivelor
de protecţie şi acţiunile următoare. Încercările funcţionale trebuie să verifice conformitatea cu
diagrama. Aceste încercări trebuie efectuate doar în condiţii atmosferice normale exceptând
cazul când nu există alte specificaţii ale producătorului.

Producătorul trebuie să specifice niveluri de acţiune maxime şi minime şi toleranţele


dispozitivelor de securitate. Dispozitivele de securitate trebuie utilizate în limitele normale de
funcţionare în conformitate cu specificaţiile producătorului.

Dispozitivele de securitate trebuie prevăzute pentru a împiedica aparatura electrică din


interiorul capsulării presurizate să fie pusă sub tensiune înainte de încheierea operaţiei de
purjare.
Pentru tipul px, ordinea operaţiilor dispozitivelor de securitate trebuie să fie următoarea:
- după iniţierea secvenţei, debitul de purjare prin suprapresiunea din capsularea
presurizată trebuie monitorizate în conformitate cu SR EN 60079-2;
- atunci când se atinge debitul minim de gaz de protecţie şi suprapresiunea se situează
în limitele specificate poate fi pornit cronometrul de purjare;
- după expirarea timpului aparatura electrică poate fi pusă sub tensiune;
- în eventualitatea apariţiei unei defecţiuni în timpul unei anumite faze din secvenţă,
circuitul trebuie reglat pentru a fi reiniţializat de la început.

Producătorul trebuie să specifice condiţiile necesare pentru o purjare adecvată după ce


carcasa a fost deschisă sau suprapresiunea a scăzut sub minimul specificat de producător.
Pentru tipul px sau tipul py, producătorul trebuie să specifice debitul de purjare minim şi
perioada de timp pentru realizarea încercării. Debitul de purjare minim şi perioada de timp pot
avea la bază purjarea a cinci volume de capsulare dacă laboratorul de încercare stabileşte că
o astfel de purjare este adecvată fără nici o încercare.

Pentru tipul pz producătorul trebuie să specifice debitul minim de purjare şi perioada de timp
pentru a se asigura că capsularea presurizată este purjată cu o cantitate de gaz de protecţie
echivalentă cu cinci volume de capsulare. Cantitatea de gaz de protecţie poate fi redusă dacă
se demonstrează realizarea unei purjări eficiente.

141
Debitul de purjare trebuie monitorizat la orificiul de ieşire a capsulării presurizate. Pentru tipul
px trebuie monitorizat debitul real. Pentru tipul py sau pz debitul poate fi dedus, de exemplu
din presiunea capsulării şi un orificiu de ieşire de mărime cunoscută. Pentru tipul py sau tipul
pz trebuie asigurată o etichetă cu instrucţiuni pentru a se permite purjarea capsulării
presurizate înainte de punerea sub tensiunii a aparaturii electrice.

Utilizatorul are responsabilitatea să determine spaţiul liber al conductelor asociate care nu fac
parte din certificarea aparaturii şi să stabilească timpul de purjare suplimentar pentru debitul
minim dat.

Atunci când producătorul specifică un debit minim al gazului de protecţie (de exemplu, dacă
aparatura internă ar dezvolta temperaturi mai ridicate decât clasa de temperatură marcată)
trebuie asigurate unul sau mai multe dispozitive de siguranţă automate pentru a intra în
funcţiune atunci când debitul gazului de protecţie la orificiul de ieşire scade sub valoarea
minimă specificată.

Trebuie asigurate unul sau mai multe dispozitive de securitate automate pentru a intra în
funcţiune atunci când suprapresiunea din capsularea presurizată scade sub valoarea minimă
specificată de producător.

Senzorul dispozitivului de securitate automat trebuie să-şi preia semnalul direct din capsularea
presurizată.

Nu se permit supape între senzorul dispozitivului de securitate automat şi capsularea


presurizată.

Trebuie să fie posibilă verificarea funcţionării corecte a dispozitivelor de securitate.

- Scopul(urile) pentru care se utilizează dispozitiv(e) de securitate automată(e) (adică


deconectarea de la sursa de alimentare sau emiterea unui semnal de alarmă auditiv sau un alt
mijloc pentru a asigura securitatea instalaţiei) reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

Pentru tipul pz, trebuie respectate următoarele condiţii dacă capsularea presurizată este
echipată cu un indicator în loc de dispozitiv de securitate automat:

1) alimentarea cu gaz de protecţie trebuie echipată cu alarmă pentru a indica defecţiunea


alimentării cu gaz de protecţie pentru a se păstra presiunea minimă în capsularea presurizată;
2) nu trebuie să existe alte dispozitive între capsularea presurizată şi alarma alimentării cu
gaz de protecţie în afară de o supapă de separare şi/sau un mecanism de control al debitului
sau presiunii;

3) orice supapă de separare trebuie:

- să fie marcată;

- să poată fi etanşată sau asigurată în poziţia deschis;

- să aibă o indicaţie dacă este deschisă sau închisă;

- să fie localizată imediat în vecinătatea capsulării presurizate;

- să fie utilizată doar în timpul funcţionării capsulării presurizate.

4) orice mecanism de control al debitului sau presiunii, dacă este reglabil, trebuie să
necesite o sculă care să îl acţioneze.

142
5) nu trebuie montate filtre între capsularea presurizată şi alarma sistemului cu gaz de
protecţie;

6) indicatorul trebuie astfel localizat încât să permită o vizualizare uşoară;

7) indicatorul trebuie să indice presiunea carcasei;

8) punctul de detecţie al indicatorului trebuie astfel localizat încât să ţină seama de condiţiile
de funcţionare cele mai defavorabile.
- Dacă se utilizează un debitmetru pentru indicarea atât a presiunii carcasei cât şi a debitului de
purjare acesta trebuie montat la orificiul de ieşire.

– Dacă se utilizează un debitmetru doar pentru indicarea presiunii atunci acesta poate fi localizat
oriunde pe carcasă cu excepţia orificiului de intrare.

– Doar în condiţii excepţionale debitmetrul trebuie localizat la orificiul de intrare pentru a indica
presiunea în carcasă sau debitul prin carcasă.

9) între indicatori şi capsularea presurizată nu trebuie montată nici o supapă de separare.

Trebuie menţinută o suprapresiune minimă de 50 Pa pentru tipul px sau py şi 25 Pa pentru


tipul pz faţă de presiunea externă în orice punct, în interiorul capsulării presurizate şi a
conductelor asociate la care pot să apară scurgeri.

Producătorul trebuie să specifice suprapresiunea minimă şi maximă în timpul funcţionării şi


viteza maximă de scurgere la suprapresiunea maximă.

Atunci când o sursă de gaz de protecţie este comună pentru mai multe capsulări presurizate
separate, dispozitivul sau dispozitivele de siguranţă pot fi comune la mai multe din acestea,
asigurându-se că rezultatul acestui control ia în considerare cea mai defavorabilă configuraţie
a grupului de carcase. Atunci când se instalează un dispozitiv de securitate comun,
deschiderea unei uşi sau unui capac nu trebuie să producă decuplarea întregii aparaturi
electrice din capsulările presurizate sau să se iniţieze alarma dacă sunt îndeplinite
următoarele trei condiţii:

a) pentru tipul px deschiderea uşii sau a capacului trebuie precedată de deconectarea


alimentării aparaturii electrice în capsularea presurizată respectivă, cu excepţia cazului când
acest lucru este permis;

b) dispozitivul de securitate comun continuă să monitorizeze suprapresiunea în, şi acolo unde


este necesar debitul, toate celelalte capsulări presurizate din grup;

c) conectarea consecutivă a alimentării aparaturii electrice într-o anumită capsulare


presurizată este precedată de operaţia de purjare.

Pentru tipul px, uşile şi capacele trebuie blocate astfel încât alimentarea electrică a aparaturii
electrice să se decupleze automat atunci când acestea sunt deschise şi astfel încât să nu
poată fi restabilită alimentarea până când acestea nu sunt închise.

Ca o exceptie de la regula uşile şi capacele ce pot fi deschise doar cu ajutorul unei scule sau chei
trebuie marcate cu următoarea avertizare: “NU DESCHIDEŢI SUB TENSIUNE”

Aparatura electrică din capsularea presurizată ce poate fi pusă sub tensiune atunci când
protecţia prin tipul px sau py nu este în funcţiune trebuie protejată prin tipurile de protecţie “d”,
“e”, “ia”,”ib”,”ma”,’mb’,”o”,sau „q”.

143
Aparatura electrică din capsularea presurizată ce poate fi pusă sub tensiune atunci când
protecţia prin tipul pz nu este în funcţiune trebuie protejată prin tipurile de protecţie “d”, “e”,
“ia””ib”,”ic”, “ma”,”mb”,”mc” “o” ,“q”, “nA” “nC”sau”nL”.

Aparatura electrică din capsularea presurizată cu tipul py trebuie protejată prin tipurile de
protecţie „d”,”e”,”ia”,”ib”,”ic”,”ma”,”mb”,”mc”,”o”,”q”,”nA”,”nC”,sau” nL”.

8. Prevederi de securitate şi dispozitive de securitate pentru presurizarea statică

Toate dispozitivele de securitate utilizate pentru a preveni ca aparatura electrică, protejată prin
presurizare statică, să producă o explozie trebuie ele însele să nu fie capabile să producă o
explozie şi, dacă dispozitivul de securitate este cu acţionare electrică, acesta trebuie protejat
prin unul din tipurile de protecţie recunoscute în SR EN 60079-0 sau trebuie instalat în
exteriorul ariei periculoase.

Gazul de protecţie trebuie să fie inert. Concentraţia de oxigen după umplerea cu gaz inert
trebuie să fie mai mică de 1% pe volum.

Nu sunt permise surse interne de degajare.

Capsularea presurizată trebuie umplută cu gaz inert într-o arie nepericuloasă utilizând
procedura specificată de producător.

Trebuie asigurate două dispozitive automate de securitate pentru tipul px sau tipul py sau un
dispozitiv automat de securitate pentru tipul pz pentru a intra în funcţiune atunci când
suprapresiunea scade sub valoarea minimă specificată de producător. Trebuie să fie posibilă
verificarea funcţionării corecte a dispozitivelor în timpul funcţionării. Dispozitivele automate de
securitate trebuie să poată fi resetate doar prin utilizarea unei scule sau a unei chei.

– Scopul pentru care se utilizează dispozitivele automate de securitate (adică pentru


deconectarea alimentării sau pentru emiterea unei alarme auditive sau prin alte mijloace care
asigură securitatea instalaţiei) constituie responsabilitatea utilizatorului.

Aparatura electrică din capsularea presurizată ce poate fi pusă sub tensiune atunci când tipul
de protecţie “p” nu este în funcţiune trebuie protejată prin alt tip de protecţie.

Suprapresiunea minimă trebuie să fie mai mare decât pierderea maximă de presiune în timpul
funcţionării normale măsurată într-o perioadă nu mai mică de 100 de ori timpul necesar pentru
răcirea componentelor capsulate în conformitate cu 6.2 din SR EN 60079-0, cu un minim de o
oră. Nivelul minim al suprapresiunii nu trebuie să fie mai mic de 50 Pa peste presiunea
externă în condiţiile cele mai defavorabile specificate pentru funcţionare normală.

9. Alimentarea cu gaz de protecţie

Tip de gaz
Gazul de protecţie nu trebuie să fie inflamabil. Producătorul trebuie să specifice gazul de
protecţie şi orice altă alternativă permisă.
– Prin caracteristicile sale chimice sau impurităţile pe care le poate conţine gazul de protecţie, nu
trebuie să reducă eficienţa tipului de protecţie “p” sau să afecteze în mod negativ funcţionarea
satisfăcătoare şi integritatea aparaturii capsulate.

– Se consideră ca şi gaz de protecţie acceptabil aerul de o calitate normală de instrument, azotul


sau alt gaz neinflamabil.

144
– Atunci când se utilizează un gaz inert există riscul de asfixiere. Din acest motiv pe carcasă
trebuie ataşată o avertizare corespunzătoare. Ca alternativă trebuie asigurat un mijloc adecvat de
purjare a capsulării pentru a îndepărta gazul inert înaintea deschiderii uşii sau capacului.

Temperatură
În mod normal temperatura gazului de protecţie nu trebuie să depăşească 40 0C la orificiul de
intrare în carcasă. În situaţii speciale se poate permite o temperatură mai ridicată sau poată fi
necesară o temperatură mai scăzută; în acest caz temperatura trebuie marcată pe carcasă.

– Exista situatii cand trebuie adoptate măsuri pentru a se preveni condensarea şi îngheţul.

10. Condiţii de degajare

Fără degajare
Nu există nici o degajare internă atunci când sistemul închis este nedefectabil.

Se estimează că nu există nici o degajare internă atunci când substanţele inflamabile din
interiorul sistemului închis sunt în fază gazoasă sau de vapori, atunci când funcţionează în
limitele de temperatură specificate şi, sau

a) amestecul gazos din interiorul sistemului închis este întotdeauna sub LEL; sau

b) presiunea minimă specificată pentru capsularea presurizată este cu cel puţin 50 Pa mai
mare faţă de presiunea maximă specificată pentru sistemul închis şi se asigură un dispozitiv
automat de siguranţă pentru a intra în funcţiune atunci când diferenţa de presiune scade sub
50 Pa.

– Scopul(-rile) pentru care sunt utilizate semnalele de la dispozitivele de securitate automate


(cum ar fi pentru a deconecta sursa de alimentare sau pentru a alarma sonor sau într-un alt fel
pentru a asigura securitatea instalaţiei) reprezintă responsabilitatea utilizatorului.

Condiţiile ce trebuie respectate în acest paragraf necesită ca aparatura să fie marcată cu “X”
în conformitate cu standardul general..

Degajare limitată de gaz sau vapori


Viteza de degajare a substanţei inflamabile în interiorul capsulării presurizate trebuie să poată
fi estimată în orice condiţii de defect ale sistemului închis.

Degajare limitată a unui lichid


Viteza de degajare a substanţei inflamabile în interiorul capsulării presurizate este limitată, dar
conversia unui lichid în vapori inflamabili nu poate fi prognozată. Trebuie să se ia în
considerare posibilitatea acumulării de lichid în interiorul capsulării presurizate şi consecinţele
aferente.

Dacă se poate degaja oxigen din lichid, trebuie să poată fi estimat debitul de oxigen.

11. Cerinţe de proiectare pentru sistem închis

Cerinţe generale de proiectare


Proiectarea şi construcţia sistemului închis, care vor determina dacă este posibil sau nu să
apară scurgeri trebuie să aibă la bază cele mai defavorabile condiţii de funcţionare specificate
de producător.

145
Sistemul închis trebuie să fie, ori nedefectabil ori să aibă o degajare limitată în cazul unui
defect. Dacă substanţa inflamabilă este un lichid, nu trebuie să existe degajare normală iar
gazul de protecţie trebuie să fie inert.

– Gazul de protecţie trebuie să fie inert pentru a se împiedica degajarea de vapori să


depăşească capacitatea de diluţie a gazului de protecţie.

Producătorul trebuie să specifice presiunea maximă de intrare în sistemul închis.

Detaliile legate de proiectarea şi construcţia sistemului închis, de tipurile şi condiţiile de


operare ale substanţei inflamabile pe care o poate conţine şi de viteza sau vitezele de
degajare în anumite locaţii date trebuie asigurate de producător pentru ca sistemul închis să
poată să fie clasificat ca şi sistem închis nedefectabil sau sistem închis cu degajare limitată.
Sistem închis nedefectabil
Sistemul închis trebuie să fie compus din conducte, tuburi sau vase metalice din ceramică sau
sticlă, fără îmbinări mobile. Îmbinările trebuie realizate prin sudură, alămire, sigilare sticlă pe
metal, sau prin metode eutectice.
Nu se acceptă aliaje de sudură de temperatură scăzută cum ar fi compuşi de plumb/staniu.
- Producătorul trebuie să ia în considerare cu mare atenţie deteriorările ce pot apare la un sistem
închis fragil datorită unor condiţii defavorabile de funcţionare. Condiţiile defavorabile de
funcţionare care trebuie stabilite între producător şi utilizator pot include vibraţiile, şocul termic şi
operaţiile de întreţinere atunci când uşile sau capacele de acces ale capsulării presurizate sunt
deschise.
Sistem închis cu degajare limitată
Proiectarea unui sistem închis cu degajare limitată trebuie să se facă astfel încât viteza de
degajare substanţei inflamabile să poată fi prognozată în orice condiţii de defect ale sistemului
închis. Cantitatea de substanţă inflamabilă degajată în interiorul capsulării presurizate include
cantitatea de substanţă inflamabilă din sistemul închis şi debitul de substanţă inflamabilă care
pătrunde în sistemul închis ce provine din proces. Debitul trebuie limitat la o viteză
prognozabilă cu ajutorul unor dispozitive adecvate de limitare a debitului montate în exteriorul
capsulării presurizate.
Dacă dispozitivul de limitare a debitului nu este inclus ca parte a aparaturii, capsularea
presurizată trebuie marcată cu “X”. Condiţia specială pentru utilizare sigură trebuie să
specifice presiunea maximă şi debitul de substanţe inflamabile în interiorul sistemului închis.
Capsulările presurizate ce conţin flacără trebuie evaluate ca şi când flacăra a fost stinsă.
Cantitatea maximă de amestec combustibil / aer ce alimentează flacăra trebuie adăugată
cantităţii degajate din sistemul închis.

– Sunt permise etanşările cu elastomeri, ferestrele şi alte părţi nemetalice ale sistemului închis.
De asemenea sunt permise conductele filetate, îmbinările de compresiune (de exemplu
racordurile de compresiune metalice) şi îmbinările cu flanşă.

– Utilizatorul trebuie să acorde atenţie unei posibile formări de amestec inflamabil datorită
posibilităţii de pătrundere a aerului în sistemul închis, fiind deci necesare măsuri preventive
suplimentare.

12. Gaz de protecţie şi tehnici de presurizare

Alegerea gazului de protecţie depinde de probabilitatea, cantitatea şi constituenţii degajării


provenite din sistemul închis.
Tabelul 4 - Cerinţele gazului de protecţie pentru o capsulare presurizată cu un sistem
închis
146
Degajare internă Diluţie continuă Compensarea scurgerii
(a se vedea anexa E din SR EN 60079-2)
Substanţa Normală Anormală Anexa UEL <80% UEL>80% UEL<80% UEL>80%
Gaz sau Fără Fără E.2 Nu se aplică Nu se aplică
lichid
Gaz Fără Limitată E.3 Aer sau Aer Doar gaz <Nu>
gaz inert inert
Gaz Limitată Limitată E.4 Aer sau Aer <Nu> <Nu>
gaz inert
Lichid Fără Limitată E.3 Doar gaz <Nu> Doar gaz <Nu>
inert inert
Lichid Limitată Limitată E.4 <Nu> <Nu> <Nu> <Nu>
<Nu> înseamnă că nu se acceptă tehnica de presurizare
Proiectarea capsulării presurizate cu un sistem închis şi o degajare limitată trebuie să se facă
astfel încât să nu se poată forma nici o atmosferă explozivă gazoasă în interiorul capsulării
presurizate la o sursă potenţială de aprindere, adică în exteriorul zonei de diluţie.

Tehnicile de presurizare aplicabile depind de condiţiile de degajare şi de constituenţii de


degajare după cum urmează:

Presurizare cu compensarea pierderii

Fără degajare
Gazul de protecţie trebuie să fie aer sau gaz inert.

Degajare limitată de gaz sau lichid


Gazul de protecţie trebuie să fie gaz inert.

Concentraţia de oxigen în substanţa inflamabilă nu trebuie să depăşească 2% (V/V).

Nu trebuie să existe degajări normale de substanţă inflamabilă.

UEL-ul substanţei inflamabile nu trebuie să depăşească 80%.

– Este dificilă sau imposibilă protejarea cu compensarea pierderilor utilizându-se un gaz inert
atunci când substanţa inflamabilă poate să reacţioneze cu puţin oxigen sau în absenţa
oxigenului (altfel spus are UEL>80%).

– Dacă substanţa inflamabilă are UEL ce depãşeşte 80% sau dacă are o concentraţie de
oxigen ce depăşeşte 2% (V/V), sau dacă există o degajare normală de substanţă inflamabilă,
atunci trebuie utilizat un debit continuu pentru diluarea substanţei inflamabile.

Presurizare cu diluţie

Fără degajare
Gazul de protecţie trebuie să fie aer sau gaz inert.

Degajare limitată de gaz sau vapori


Debitul gazului de protecţie după purjare trebuie să fie suficient, în orice condiţie de defect ale
sistemului închis, pentru a dilua degajarea maximă la o sursă potenţială de aprindere, adică în
exteriorul zonei de diluţie, după cum urmează:

a) atunci când gazul de protecţie este aer, substanţa inflamabilă din degajare trebuie diluată
până la o concentraţie ce nu depăşeşte 25% din LEL;

147
b) atunci când gazul de protecţie este inert, oxigenul din degajare trebuie diluat până la o
concentraţie ce nu depăşeşte 2% (v/v)

Atunci când substanţa inflamabilă degajată din sistemul închis are UEL mai mare de 80%,
orice degajare trebuie diluată cu aer până la o concentraţie ce nu depăşeşte 25% din LEL.

- Este necesară diluarea până la 25% din LEL atunci când substanţa inflamabilă poate să
reacţioneze cu puţin oxigen sau în absenţa oxigenului, altfel spus are UEL>80%.

Degajare limitată de lichid


Gazul de protecţie trebuie să fie inert. Nu trebuie să existe degajare normală de substanţă
inflamabilă.

13. Aparatură capabilă de aprindere

Aparatura electrică din zona de diluţie trebuie să fie protejată cu un tip de protecţie enumerat
în tabelul de mai jos. Excepţie de la această regulă sunt flăcările, dispozitivele de aprindere
sau alte aparate similare utilizate pentru aprinderea unei flăcări. Zona de diluţie ce rezultă de
la flacără nu trebuie să se suprapună peste nici o altă zonă de diluţie.

Tabelul 5 Tipuri de protecţie permise în interiorul zonei de diluţie

Degajarea internă este Tip px, tip py Tip pz


Anormală d,e,i,m,o,q d,e,i,m,o,q, nA, nC
Normală ia ia

– În general orice sursă internă de degajare trebuie să se găsească lângă orificiul de ieşire şi
orice aparatură capabilă de aprindere lângă orificiul de intrare a gazului de protecţie pentru a
permite gazulului inflamabil degajat să parcurgă cel mai scurt traseu posibil pentru ieşirea din
capsularea presurizată fără să traverseze aparatura capabilă de aprindere.

– Este necesară utilizarea unui opritor de flacără pentru a se evita reîntoarcerea în


echipament a unei flăcări produse de o sursă de aprindere din interiorul sistemului închis.

14. Suprafeţe interne fierbinţi

Trebuie asigurat un dispozitiv de securitate automat dacă capsularea presurizată conţine


suprafeţe cu temperaturi ce depăşesc temperatura de aprindere a substanţei inflamabile care
poate fi degajatã din sistemul închis.

Suplimentar,

a) dacă gazul de protecţie este aer, degajarea de substanţă inflamabilă ce rămâne în sistemul
închis nu trebuie să formeze o concentraţie mai mare de 50% din LEL, în vecinătatea
suprafeţei(lor) fierbinţi; sau

b) dacă gazul de protecţie este inert, proiectarea şi construcţia îmbinărilor capsulării


presurizate trebuie să fie astfel încât să se prevină un amestec semnificativ de aer din
exterior cu gazul inert din interior (gazul sau vaporii inflamabili din interior) în timpul
perioadei de răcire. Pătrunderea de aer din exterior nu trebuie să mărească concentraţia de
oxigen la o valoare mai mare de 2% (v/v).

Capsularea presurizată trebuie să fie marcată cu avertizoare ce indică intervalul de timp ce


trebuie respectat între îndepărtarea sursei de căldură din interiorul capsulării presurizate şi
deschiderea uşilor sau capacelor. Acest interval trebuie să fie cel mai mare din timpii necesari

148
pentru ca suprafaţa fierbinte să se răcească sub temperatura de aprindere a substanţei
inflamabile degajate din sistemul închis sau sub clasa de temperatură a capsulării presurizate.

15. Verificări şi încercări de tip

a) Încercarea la suprapresiune maximă


O presiune egală cu de 1,5 ori suprapresiunea maximă specificată sau 200 Pa oricare din cele
două este mai mare trebuie aplicată capsulării presurizate, conductelor asociate şi pãrţilor lor
de conectare atunci când acestea sunt parte integrantă a carcasei.
Presiunea de încercare trebuie aplicată pentru o perioadă de 2 min  10 s.

Încercarea se consideră satisfăcătoare dacă nu apare nici o deformare permanentă care ar


invalida tipul de protecţie.

b) Încercarea la scurgere
Presiunea din capsularea presurizată trebuie reglată la suprapresiunea maximă specificată de
producător pentru funcţionare normală. Cu orificiul de ieşire închis, trebuie măsurat debitul de
scurgere la orificiul de intrare.
Debitul măsurat nu trebuie să fie mai mare decât debitul de scurgere maxim specificat de
producător.

În cazul presurizării statice, presiunea din capsularea presurizată trebuie să fie reglată la
suprapresiunea maximă ce poate sã apară în timpul funcţionări normale. Cu orificiul închis,
trebuie monitorizată presiunea internă pentru o perioadă de timp de minim o oră. Schimbarea
de presiune nu trebuie să fie mai mare decât suprapresiunea minimă specificată pentru
funcţionare normală.

c) Încercarea de purjare pentru capsulări presurizate fără nici o sursă internă de


degajare (metoda de presurizare poate fi prin compensarea pierderilor sau cu circulaţie
continuã) şi încercare de umplere pentru presurizarea statică.

Capsulare presurizată unde gazul de protecţie este aerul


Capsularea presurizată trebuie umplută cu gaz de încercare, la o concentraţie de cel puţin
70%, în orice punct. După ce capsularea presurizată este umplută, se decuplează alimentarea
cu gaz de încercare şi se cuplează alimentarea cu aer la debitul minim de purjare specificat de
producător. Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare în care să
existe o concentraţie de gaz de încercare peste 25% din LEL când gazul de protecţie este
aerul sau peste 1% când gazul de protecţie este heliul sau peste 0,25% când gazul de
protecţie este argon sau bioxid de carbon, trebuie măsurat şi notat ca timp de purjare. Dacă
este necesar, şi o a doua încercare, capsularea presurizată trebuie umplută cu un al doilea
gaz de încercare, reprezentând o valoare opusă a domeniului de densitate, la o concentraţie
de cel puţin 70% în orice punct şi trebuie măsurat timpul de purjare pentru cel de-al doilea test.
Durata minimă de purjare specificată de producător nu trebuie să fie mai mică decât timpul de
purjare măsurat, sau cel mai mare dintre cei doi timpi de purjare măsuraţi atunci când se
efectuează două încercări.

Capsulare presurizată la care gazul de protecţie este gaz inert


Capsularea trebuie umplută iniţial cu aer la presiunea atmosferică normală. Apoi carcasa
trebuie purjată cu gazul inert specificat de producător.

Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare, cu o concentraţie de
oxigen care depăşeşte 2% (v/v) trebuie măsurat şi notat ca fiind timp de purjare.

Durata minimă de purjare specificată de producător trebuie să nu fie mai mică decât timpul de
purjare măsurat.

Încercarea de umplere pentru o capsulare presurizatã protejatã prin presurizare statică


149
În cazul presurizării statice carcasa trebuie umplută iniţial cu aer la presiunea atmosferică
normală. Aparatura trebuie apoi umplută cu gaz inert în conformitate cu specificaţiile
producătorului. Apoi trebuie să se verifice că nu există nici un punct de prelevare în care existã
o concentraţie de oxigen ce depãşeşte 1% (v/v) faţa de condiţiile atmosferice.

d) Încercări de purjare şi diluţie pentru o capsulare presurizatã cu o sursă internă de


degajare

Gaz de încercare
La alegerea gazului sau gazelor de încercare trebuie să se ia în considerare atât gazele
existente în exterior cât şi materialele inflamabile degajate în interior.

Capsulare presurizatã unde substanţa inflamabilă are mai puţin de 2%(v/v) oxigen şi gazul de
protecţie este gaz inert

i) Încercare de purjare
Debitul minim de purjare nu trebuie să fie mai mic decât valoarea maximă de degajare din
sistemul închis.

Timpul minim de purjare specificat de producător nu trebuie să fie mai mic decât 1,5 ori timpul
de purjare măsurat.

- Pentru a ţine seama de oxigenul care ar putea fi degajat din sistemul închis în timpul purjării,
timpul de purjare confirmat prin încercare este mãrit cu 50%.

ii) Încercare de diluţie


Nu este necesară o încercare de diluţie deoarece substanţa inflamabilă nu conţine mai mult
de 2%(v/v) oxigen.
Capsulare presurizatã cu presurizare prin circulaţie continuă, sistem închis cu mai puţin de
21%(v/v) oxigen şi gazul de protecţie este gazul inert

i) Încercare de purjare
Capsularea trebuie să fie umplută cu aer. Aerul trebuie să fie de asemenea injectat în
interiorul carcasei prin sistemul închis, la un debit corespunzător vitezei maxime de degajare
într-o manieră care să reprezinte cele mai nefavorabile condiţii de degajare având în vedere
poziţia, numărul şi natura degajărilor şi proximitatea lor faţă de aparatura capabilă de
aprindere, ce se află în afara zonei de diluţie.

Sursa de gaz de protecţie trebuie să fie deschisă la debitul minim de purjare specificat de
producător.

Timpul necesar până când nu mai există nici un punct de prelevare cu o concentraţie de
oxigen care depăşeşte 2% (v/v) trebuie măsurat şi notat ca fiind timp de purjare.

Timpul de purjare minim specificat de producător nu trebuie să fie mai mic decât timpul de
purjare măsurat.

ii) Încercare de diluţie


Imediat după încercarea de purjare specificată sursa de gaz de protecţie trebuie să fie reglată
la un debit minim de curgere specificat de producător.

Concentraţia de oxigen măsurată într-o perioadă de cel puţin 30 minute nu trebuie să


depăşească concentraţia de 2% (v/v).

O cantitate de aer conţinând o cantitate echivalentă de oxigen cu cea din sistemul închis
trebuie apoi să fie eliberată într-o capsulare presurizată din sistemul închis împreună cu o
degajare de aer.
150
Pe durata degajării concentraţia de oxigen din vecinătatea aparaturii capabile de aprindere,
adică din exteriorul zonei de diluţie nu trebuie să depăşească de 1,5 ori concentraţia de
oxigen de 2% (v/v) şi trebuie, într-un timp de cel mult 30 minute să fie redusă sub concentraţia
specificată.

– Aceastã încercare este utilizată pentru a simula o degajare masivã echivalentă cu un defect
catastrofal al sistemului închis.

Capsularea presurizatã unde substanţa inflamabilă nu este un lichid, presurizare prin circulaţie
continuă şi gazul protector este aerul

i) Încercare de purjare
Pe durata încercării, gazul de încercare trebuie injectat în capsularea presurizată prin sistemul
închis, la debitul maxim de degajare astfel încât să reprezinte cele mai nefavorabile condiţii de
degajare ţinând cont de poziţia, numărul şi natura degajărilor şi de proximitatea lor faţă de
aparatura capabilă de aprindere, ce se aflã în afara zonei de diluţie.

Timpul minim de purjare specificat de producător nu trebuie să fie mai mic decât timpul de
purjare măsurat sau decât cel mai mare dintre cei doi timpi de purjare măsuraţi, atunci când
sunt efectuate două încercări.

ii) Încercarea de diluţie


Imediat după încercarea de purjare, sursa de gaz de protecţie trebuie să fie reglată, dacă este
necesar, la valoarea minimă a debitului de diluţie specificată de producător.

O cantitate de gaz de încercare echivalentă cu volumul de gaz inflamabil din sistemul închis
trebuie să fie apoi eliberată din sistemul închis în capsularea presurizată împreună cu o
cantitate de gaz de încercare echivalentă cu degajarea maximă de gaz inflamabil.

e) Verificarea suprapresiunii minime


Trebuie efectuată o încercare pentru a verifica dacă sistemul de presurizare este capabil să
funcţioneze şi să menţină o suprapresiune în condiţii normale de lucru.

Presiunea în carcasă trebuie măsurată în punctele în care este probabilă apariţia scurgerilor şi
în special acolo unde va apare cea mai joasă presiune. Gazul de protecţie trebuie să fie
furnizat capsulării presurizate la suprapresiunea minimă şi dacă este necesar la debitul minim
de curgere specificat de producător. Pentru maşinile electrice rotative încercările trebuie să fie
efectuate atât cu maşina oprită cât şi cu maşina pornită la viteza ei nominală de rotaţie
maximă.

f) Încercări pentru sisteme închise nedefectabile

- Aceste încercări sunt efectuate pe un sistem închis proiectat pentru a fi nedefectabil .

i) Încercarea la suprapresiune
Trebuie să fie aplicată sistemului închis pe o perioadă de 2 min 10 s o încercare la presiune
de cel puţin 5 ori suprapresiunea internă maximă specificată pentru funcţionare normală cu un
minimum de 1000 Pa. Sistemul închis trebuie încercat în cele mai nefavorabile condiţii de
temperatură nominală.

Creşterea presiunii de încercare trebuie să permită atingerea presiunii maxime în 5 s.

ii) Încercare de nedefectabilitate

151
a) Sistemul închis trebuie să fie înconjurat de heliu la o presiune egală cu presiunea maximă
specificată pentru funcţionare normală. Sistemul închis trebuie să fie depresurizat până la
o presiune de 0,1 Pa sau mai mult.

b) Ca alternativă sistemul închis trebuie să fie localizat într-o cameră vacumată şi să fie
conectat la o sursă de heliu la presiune maximă specificată pentru funcţionare normală.
Camera vacumată trebuie să fie depresurizată la o presiune absolutã de 0,1 Pa sau mai
mult.

Încercarea este considerată satisfăcătoare dacă se poate menţine o presiune absolută de


0,1 Pa, cu funcţionarea sistemului de evacuare.

g) Încercarea la suprapresiune pentru sistem închis cu degajare limitatã

- Această încercare este efectuată pe un sistem închis care are o degajare limitată în timpul
funcţionării normale.

O presiune de încercare de cel puţin 1,5 ori suprapresiunea maximă internă specificată pentru
o funcţionare normală, cu un minim de 200 Pa, trebuie să fie aplicată sistemului închis şi
menţinută timp de 2 min10 secunde. Încercarea este considerată a fi satisfăcătoare dacă nu
se produc deformaţii permanente.

h) Verificarea capacităţii capsulării presurizate de a limita presiunea internă

Această încercare este aplicabilă atunci când o carcasă este proiectată pentru a fi utilizată cu
aer comprimat (sau alte gaze comprimate) şi unde există dispozitive de evacuare a presiunii,
de scurgere, supape, pentru a limita suprapresiunea maximă atunci când se defectează un
regulator.

Sistemul de presurizare şi carcasa trebuie încercate utilizându-se o presiune de alimentare


nominală maximă sau 690kPa, oricare din cele două este mai mare, aplicată la orificiul de
intrare a sistemului de presurizare. Regulatorul din sistemul de presurizare trebuie să fie ocolit
pentru a simula defectarea regulatorului.

– Presiunea de 690kPa reprezintă presiunea maximă a aerului ce alimentează un aparat


uzual.

Toate deschiderile ce pot fi închise, cu excepţia supapelor şi dispozitivelor de reducere a


presiunii în timpul funcţionării normale a echipamentului trebuie închise.

Presiunea internă măsurată nu trebuie să depăşească suprapresiunea maximă specificată.

16. Încercări individuale

- Încercări funcţionale
- Încercarea de pierderi prin scurgeri.
- Încercări pentru un sistem închis nedefectabil
- Încercare pentru un sistem închis cu degajare limitatã

17. Marcare

Capsularea presurizatã trebuie marcate în conformitate cu cerinţele din SR EN 60079-0.

În cazul când sunt necesare marcaje de avertizare, textul după cuvântul “AVERTIZARE” poate
fi înlocuit cu un text tehnic echivalent. Într-o avertizare echivalentă pot fi combinate mai multe
avertizări.

152
Următoarele date suplimentare trebuie marcate, dupã caz:

a) categoria de presurizare în conformitate cu SR EN 60079-0 pentru tipul de protecţie marcat


“p” poate fi px, py sau pz

b) cantitatea minimă de gaz de protecţie necesar pentru purjarea carcasei specificată de:
- debitul minim de purjare al gazului de protecţie; şi

- durata minimă de purjare; şi

- durata minimă suplimentară de purjare pe unitatea de volum de conductă adiţională (unde


este cazul).

– Este responsabilitatea utilizatorului să mărească cantitatea de gaz de protecţie pentru a se


asigura purjarea conductelor.

- Pentru tipul pz şi tipul py presiunea minimă poate fi utilizată în locul debitului dacă presiunea
este o indicaţie pozitivă a debitului corect.

c) tipul de gaz de protecţie dacă este altul decât aerul;


d) suprapresiunea minimă şi maximă;
e) debitul minim de gaz de protecţie;
f) presiunea de alimentare minimă şi maximă către sistemul de presurizare;
g) valoarea pierderii maxime din capsularea presurizată.
h) o temperatură specială sau o gamă de temperaturi pentru gazul de protecţie la intrarea în
capsularea presurizată atunci când se specifică de producător.
i) punctul(ele) la care presiunea trebuie să fie monitorizată exceptând cazurile în care acest
lucru este indicat prin documentaţia relevantã.

Capsulările presurizate cu un sistem închis trebuie să fie marcate suplimentar cu următoarele


(după caz):

a) presiunea maximă la intrarea în sistemul închis;


b) valoarea debitului maxim în sistemul închis;
c) o restricţie în conformitate cu care concentraţia de oxigen a substanţei inflamabile nu
trebuie să depăşească 2%;
d) o restricţie în conformitate cu care substanţa inflamabilă nu trebuie să aibă un UEL mai
mare de 80%.

Capsulările presurizate protejate prin presurizare statică trebuie să fie marcate:

ATENŢIE – ACEASTĂ CAPSULARE ESTE PROTEJATĂ PRIN PRESURIZARE STATICĂ.


ACEASTĂ CAPSULARE TREBUIE SĂ FIE UMPLUTĂ NUMAI ÎNTR-O ZONĂ
NEPERICULOASĂ CONFORM INSTRUCŢIUNILOR PRODUCĂTORULUI.

Sistemele presurizate şi dispozitivele de siguranţă asociate, dacă sunt certificate separat


trebuie să fie marcate [Ex p].A se vedea ex.1 din anexa.

Atunci când este necesar, supapa trebuie marcată astfel:

ATENŢIE – SUPAPĂ DE ALIMENTARE CU GAZ DE PROTECŢIE


RESPECTAŢI INSTRUCŢIUNILE ÎNAINTE DE ÎNCHIDERE

– Această supapă trebuie sa rămână deschisă dacă zona nu este cunoscută a fi fără
atmosfere cu gaz exploziv sau dacă toată aparatura din interiorul capsulării presurizate nu
este scoasă de sub tensiune şi răcită.

153
Atunci când instrucţiunile cer ca utilizatorul să limiteze presiunea, presiunea maximă de
funcţionare trebuie marcată pe carcasă. Instrucţiunile trebuie să conţină una din următoarele:

a) cerinţe pentru ca utilizatorul să instaleze o alimentare cu gaz de protecţie ce nu va depăşi


presiunea maximă de funcţionare a carcasei în condiţiile unui singur defect. Defectul trebuie
să fie auto-detectabil. Protecţia poate să se asigure, fie cu un regulator suplimentar sau cu o
supapă externă de reducere a presiunii capabilă să facă faţă unui debit maxim; sau

b) cerinţe pentru ca utilizatorul să folosească doar un sistem de ventilaţie şi nu aer comprimat


pentru alimentarea cu gaz de protecţie.

Capsulările presurizate ce utilizează gaz inert ca şi gaz de protecţie trebuie marcate astfel:

ATENŢIE – ACEASTĂ CAPSULARE CONŢINE GAZ INERT ŞI POATE CONSTITUI


PERICOL DE ASFIXIERE. ACEASTĂ CAPSULARE POATE CONŢINE DE ASEMENEA ŞI O
SUBSTANŢĂ INFLAMABILĂ CE SE POATE SITUA ÎN INTERIORUL LIMITELOR DE
INFLAMABILITATE CÂND ESTE EXPUSÃ LA AER

Exemple

1. Echipament presurizat asociat - Sistem de control pentru compensarea


pierderilor.

Fig. 1 Sistem de control pentru compensarea pierderilor

Marcare:

154
Versiuni standard: (Ta –20°C to +55°C)
Ex [px] II T6
Ex [py] II T6
Ex [pD] 21 T85°C

Versiuni standard /ET: (Ta –20°C to +55°C)


Ex [px] ia IIC T6
Ex [pD] iaD 21 T95°C

Versiuni pentru temperatură scăzută: (Ta –50°C to +55°C)


Ex [px] dem IIC T3 or T4
Ex [pD] 21 T200°C or T135°C

Versiuni pentru temperatură scăzută /ET: (Ta –50°C to +55°C)


Ex [px] dem ia IIC T3 or T4
Ex [pD] iaD 21 T200°C or T135°C

Notă: ET – cronometru electronic

Sistemul de purjare asigură purjarea completă şi presurizarea pentru aplicaţii din zona 1 sau
21. În cazul în care este conectat la o carcasă corespunzătoare sistemul asigură ca
echipamentul electric presurizat să funcţioneze într-o zonă cu pericol de explozie.
Sistemul controlează purjarea şi procesul de presurizare.
Iniţial, sistemul asigură un debit ridicat al gazului de protecţie, de regulă aer comprimat. Debitul
prin carcasă este verificat prin măsurarea la ieşirea spre supapa de regularizare. Când debitul
este suficient, un LED indicator se va colora în galben şi se începe cronometrarea timpului de
purjare. După terminarea purjării, debitul de purjare este oprit şi numai un debit redus de aer
este utilizat pentru a compensa orice pierderi din carcasa presurizată. Astfel, presiunea din
interiorul carcasei presurizate este menţinută la o valoare uşor mai ridicată decât cea a
presiunii din exterior, prevenind pătrunderea gazlui inflamabil în carcasă. În timp ce această
condiţie de securitate este menţinută, ieşirea sistemului va acţiona pentru a asigura
alimentarea cu energie electrică a echipamentului, fie direct fie prin intermediul unei unităţi
separate de interfaţă.

Sistemul conţine două componente: unitatea de control şi supapa de regularizare. Unitatea de


control asigură controlul alimentării, măsurării şi debitului gazului de protecţie, şi asigură
indicarea stării ieşirilor. Supapa de regularizare permite curgerea gazului de purjare, asigură
măsurarea debitului prin carcasă şi închide ieşirea la sfârşitul purjării.

Sistemul este prevăzut cu ieşiri pentru interblocarea alimentării cu energie electrică şi


alarmare. Ieşirea pentru alimentarea cu energie electrică asigură interblocarea alimentării cu
energie electrică spre echipamentul presurizat, şi alarma indică dacă există o cădere a
presurizării. Ieşirile pot fi fie un semnal pneumatic pentru a controla o unitate de interfaţă
corespunzătoare, sau contacte specifice pentru conectare la circuite cu securitate intrinsecă
sau circuite cu tip de protecţie capsulare antideflagrantă.

2.Echipament presurizat-Panou de control

155
Fig.2 Panou de control presurizat

156
Fig. 3 – Dulap presurizat – Ex px IIC T4 Gb

Dulapul este certificat ATEX. Dupa numărul certificatului apare sufixul X. În anexă sunt
trecute condiţiile speciale pentru utilizare sigură:
- carcasele trebuie sa fie prevăzute cu doua dispozitive de limitare a temperaturii;
- componentele interne trebuie instalate in conformitate cu documentatia producatorului;
- daca in interiorul carcasei este prevazuta aparatura asociata cu tip de protectie securitate
intrinseca aceasta trebuie sa aiba o incadrare la cel putin 55°C pentru temperatura
ambianta maxima.
- Certificatul trebuie sa fie insotit de un document (andorsat de producator)care sa
defineasca constructia carcasei si sa includa o lista a tuturor echipamentelor certificate
incorporate in carcasa.

II Camere presurizate

Cerintele de securitate la explozie sunt cuprinse in

SR CEI 60079-13:2000 “Aparatură electrică pentru atmosfere explozive.


Partea 13: Construcţia şi folosirea camerelor sau clădirilor
protejate prin presurizare

Cameră sau clădire - incintă sau incinte prevăzute cu uşi, treceri pentru cabluri, conducte
care conţin aparatură electrică şi care au o mărime suficientă care să permită intrarea unei
persoane care se presupune că lucrează sau că rămâne în interiorul incintei pe o perioadă
prelungită.
Deschidere - orice orificiu, uşă, fereastră sau panou fixat neetanş.
Gaz protector - gazul folosit pentru a menţine o suprapresiune în cameră sau pentru purjarea
aerului.
Presurizare - tip de protecţie prin care intrarea unei atmosfere explozive într-o cameră este
prevenită prin menţinerea în interiorul acesteia a unui gaz protector la o presiune mai mare
decât cea a atmosferei înconjurătoare.
Cameră presurizată - cameră în care gazul protector este menţinut la o presiune mai mare
decât cea a atmosferei înconjurătoare.
Presurizarea cu compensarea pierderilor - metodă prin care alimentarea cu gaz protector
este suficientă pentru menţinerea suprapresiunii în cameră cu un debit care să corespundă
pierderilor inevitabile din cameră şi conductele asociate, toate deschiderile de ieşire fiind
închise.
Presurizare cu circulaţie continuă a gazului protector - metodă prin care se menţine
suprapresiunea în interiorul camerei şi în interiorul conductelor asociate, cu trecerea prin
acestea a unui debit continuu şi intenţionat de gaz protector, prin orificii cu o secţiune
transversală controlată.
Purjare - operaţia de trecere a unei cantităţi de gaz protector printr-o cameră şi conductele
sale asociate pentru a reduce orice concentraţie de gaze sau vapori inflamabili la un nivel de
securitate.

Construcţia şi folosirea camerelor sau clădirilor protejate prin presurizare

Standardul SR CEI 60079-13 defineşte condiţiile în care o aparatură predispusă să


genereze o aprindere poate fi folosită în locuri în care există gaze sau vapori inflamabili.
Protecţia acestei aparaturi se face prin menţinerea în interiorul camerei a unei presiuni mai
157
mari comparativ cu cea a atmosferei înconjurătoare. Acest standard se referă numai la
camerele sau clădirile în interiorul cărora nu există o degajare interioară. În standard se
utilizează termenul de cameră şi pentru clădiri.
Presurizarea se poate face cu compensarea pierderilor sau cu circulaţie continuă a
gazului de protecţie.
SR EN 60079-10 defineşte diferitele zone periculoase şi permite deducerea clasificării
zonei în care se află camera.
În lipsa presurizării interiorul camerei se clasifică în funcţie de deschiderea directă pe care
o are camera înspre o zonă periculoasă. Se consideră nepericuloasă acea atmosferă din
interiorul unei camere care parţial este situată într-o zonă periculoasă, dar ale cărui deschideri
duc toate către zone nepericuloase.

. Principii de construcţie pentru camere:

a) Conducte pentru gazul de protecţie şi îmbinările lor:


- materialele folosite pentru conductele de gaz de protecţie şi conexiunile lor
trebuie să aibă rezistenţă fizică şi chimică adecvată destinaţiei;
- atât conductele cât şi conexiunile lor trebuie să reziste la o suprapresiune de 1,5
x presiunea maximă specificată în funcţionare normală, dar minim 200 Pa.
- se vor monta dispozitive de securitate adecvate pentru a evita deformările
periculoase ale conductelor şi conexiunilor;
- numărul conductelor se alege în funcţie de dispunerea aparaturii care trebuie
protejată;
- conductele de alimentare trebuie considerate ca făcând parte din cameră;
- dacă se poate garanta rezistenţa mecanică şi etanşeitatea conductelor atunci se
admite ca presiunea interioară a conductelor să fie inferioară presiunii
atmosferei înconjurătoare.
b) Intrarea conductelor de gaz şi a conductoarelor.
- intrările de cabluri şi conductele trebuie să fie în aşa fel etanşate încât să se
evite intrarea substanţelor inflamabile în cameră;
- dacă orificiile de evacuare se deschid într-o zonă periculoasă se recomandă ca
ele sa fie prevăzute cu supape sau clapete automate de închidere, pentru a
preveni pătrunderea atmosferei explozive exterioare atunci când se defectează
presurizarea.

Măsuri de protecţie

Înainte de punerea sub tensiune a aparaturii electrice din cameră se iau următoarele
măsuri:
- se purjează interiorul camerei până când atmosfera interioară se consideră
nepericuloasă;
- se presurizează camera.
O atmosferă se consideră nepericuloasă atunci când în toate punctele din cameră.
concentraţia gazelor sau vaporilor inflamabili să fie sub 25% din LIE. Locul măsurătorii se
alege judicios pentru determinarea celei mai mari concentraţii de gaz.
În general volumul de gaz de protecţie necesar pentru purjare este estimat ca fiind de
cel puţin cinci ori mai mare decât volumul interior al camerei şi conductelor asociate.

Defectarea presurizării

Cazul I - Atmosfera clasificată zonă 1 în lipsa presurizării.


Aparatura electrică instalată în cameră nu este adecvată pentru o zonă periculoasă
atunci trebuie luate următoarele măsuri:
- o alarmă optică sau acustică (sau ambele) care să indice lipsa presurizării;
- acţiune imediată pentru restabilirea presurizării;

158
- întreruperea automată a surselor de energie cât se poate practic de repede într-
un timp de întârziere prevăzut ţinând cont de necesităţile unei opriri programate.
La determinarea timpului de întârziere se va ţine cont de:
- prevenirea intrărilor amestecurilor periculoase de gaze şi efectele difuziei lor;
- oprirea programată a aparaturii în interesul securităţii, cu condiţia ca atmosfera
situată în imediata vecinătate a camerei să nu fie periculoasă.
Dacă aparatura electrică instalată în cameră este adecvată pentru zona 2 se iau
următoarele măsuri:
- alarmă optică, acustică sau ambele care să indice lipsa presurizării;
- deconectarea programată a surselor de energie dacă presurizarea nu poate fi
restabilită o perioadă mai îndelungată.

Cazul II - Atmosferă clasificată zonă 2 în lipsa presurizării


Dacă aparatura electrică instalată în cameră nu este adecvată pentru zona periculoasă
se iau următoarele măsuri:
- o alarmă optică, acustică sau ambele care să indice lipsa presurizării;
- acţiune imediată pentru restabilirea presurizării;
- deconectarea programată a surselor de energie dacă presurizarea nu poate fi
restabilită într-o perioadă mai lungă de timp sau dacă concentraţia de gaze
inflamabile creşte la un nivel periculos.

Alte măsuri suplimentare

Iluminatul şi telecomunicaţiile esenţiale pot rămâne în funcţiune şi în caz de pericol


deoarece au fost alese adecvat în funcţie de clasificarea interiorului camerei în lipsa
presurizării.
- alarma va fi montată acolo unde personalul o poate percepe cel mai uşor;
- pentru monitorizarea funcţionării presurizării trebuie sa se folosească, fie un
dispozitiv de monitorizare a presiunii, fie un dispozitiv de monitorizare a
debitului, fie ambele;
- interblocarea electrică pe motoarele ventilatorului nu este adecvată pentru a
indica defectarea presurizării deoarece în cazul alunecării curelei nu există
certitudinea realizării parametrilor nominali ai ventilatorului;
- dacă aparatura din cameră trebuie păstrată în funcţiune în anumite circumstanţe
atunci se vor asigura două surse de gaz de protecţie, fiecare dintre ele trebuind
să asigure suprapresiunea necesară.
Sumarul măsurilor de protecţie ce trebuie luate în cazul defectării presurizării sunt date
în tabelul de mai jos:

Clasificarea Aparatura electrică instalată


interiorului
camerei 1)
Aparatură adecvată pentru Aparatură adecvată pentru Aparatură neprotejată pentru
folosire în Zona 1 folosire în Zona 2 oricare zonă periculoasă
Zona 1 Nu este necesară nici o - Alarma adecvată (optică - Alarma adecvată (optică
măsură acustică sau ambele) acustică sau ambele).
- Acţiune imediată pentru - Acţiune imediată pentru
restabilirea presurizării. restabilirea presurizării.
- Deconectare programată a - Întreruperea automată a
surselor de energie dacă surselor de energie cât se
presiunea nu poate fi poate de repede posibil, într-
restabilită pentru o perioadă un timp de întârziere prevăzut
îndelungată sau dacă ţinând cont de necesităţile unei
concentraţia gazului opriri programate.
inflamabil creşte la un nivel
periculos.
Zona 2 Nu este necesară nici o Nu este necesară nici o măsură - Alarma adecvată (optică
măsură acustică sau ambele).
- Acţiune imediată pentru
restabilirea presurizării;
- Deconectare programată a

159
surselor de energie dacă
presurizarea nu poate fi
restabilită pentru o perioadă
îndelungată sau dacă
concentraţia gazului inflamabil
creşte la un nivel periculos.

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească gazul de protecţie

- suprapresiunea minimă care trebuie menţinută este de 25 Pa (0,25 mbar), faţă de


atmosfera exterioară;
- dacă există aparatură care consumă aer în interiorul camerei presurizate, debitul
trebuie să acopere toate necesităţile, iar dacă nu se poate se va prevedea un
sistem separat;
- gazul de protecţie nu trebuie să producă efecte dăunătoare sau să se introducă un
risc care să diminueze securitatea;
- gazul poate fi utilizat şi pentru răcirea aparaturii.

Verificări şi teste

a) Examinarea documentaţiei.
b) Asigurarea că purjarea se poate efectua.
Suprapresiunea se poate menţine cu un debit minim, cu toate deschiderile închise, în
condiţii normale de funcţionare.

Marcare

Pe uşa camerei trebuie să existe următoarea inscripţie:


ATENŢIE
CAMERĂ PRESURIZATĂ - ÎNCHIDEŢI ACEASTĂ UŞĂ

În interiorul camerei se afişează următoarele informaţii:


- suprapresiunea minimă necesară sau debitul corespunzător de gaz de protecţie;
- reguli ce trebuie respectate cu privire la punerea sub tensiune şi timpul necesar
pentru purjare la debit minim;
- liste detaliate care să indice: aparatura care trebuie deconectată, întârzierile
permise pentru fiecare operaţie şi orice alte măsuri care trebuie luate în
eventualitatea defectării presurizării.

160