Sunteți pe pagina 1din 2

Attachment Style and Resiliency in Patients with Obsessive-Compulsive Personality Disorder

Ali Zakiei1, Mostafa Alikhani2,*, Vahid Farnia2, Zinab Khkian3, Jalal Shakeri2, Sanobar Golshani2

Titlu: Stilurile de atașament și reziliența la pacienții cu tulburare de personalitate obsesiv-


compulsivă

Background: Scopul cercetării de față, a fost să determine relația dintre stilurile de atașament
și reziliența în tulburările de personalitate obsesiv-compulsive.

Metode: 260 de subiecți au fost selectați aleatoriu, student din cadrul Universității Nour
Branch of Islamic Azad, din Mazandaran, iar acești subiecți au fost înscriși în acest studiu
descriptiv și corelational. Datele colectate, inclusiv răspunsurile subiecților la chestionare
privind stilurile de atașament, reziliența și tulburarea de personalitate obsesiv compulsive.
Datele au fost analizate cu ajutorul corelației Pearson și a regresiilor multiple.

Rezultate: Rezultatele datelor arată o corelație pozitivă (relație) între stilurile de atașament
ambivalent/evitant și tulburările de personalitate obsesiv-compulsive. Mai mult, aceste
rezultate demonstrează că stilurile de atasament și reziliența pot prezice tulburările de
personalitate obsesiv-compulsive. Nu au fost găsite relații semnificative între datele
demografice și tulburările de personalitate obsesiv-compulsive.

Introducere

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă este un pattern multiplu de gândire și


comportamental ce implică preocupări cu ordinea, perfecționalismul și controlul mental și
interpersonal, de unde rezultă lipsa de flexibilitate, deschidere și eficiență. Un număr de sudii
arată că părinții cu anumite caracteristici, cum ar fi, suportul excesiv acordat copilului,
așteptări ridicate, strictețe și supra-sensibilitate, tind să aibă copii care dezvoltă un nivel
ridicat de simptome obsesiv-compulsive și gânduri anxioase.

Bowlby, teoritician al atașamentului, a sugerat că oamnenii se nasc cu un sistem motivational


înnăscut și adaptabil, care este conceput cu necesitatea de a căuta figuri apropiate de
atașament, în special ca răspuns la amenințări, pentru a spori securitatea. În timpul
interacțiunii frecvente cu persoana reprezentativă, copilul dezvoltă o structură stabilă
emotional-cognitivă, care reduce stresul și oferă pace, confort și protective împotriva
situațiilor amenințătoare. Cercetătorii cred că părinții se comport diferit cu copii, în funcție de
tipul lor de personalitate și de trăsăturile lor psihologice. Diversele metode de formare și
comportamentale ale părinților, au ca rezultat trei stiluri de atașament: securizat, evitatant-
nesecurizat și ambivalent nesecurizat. Bowlby, în 1969 a speculat că multe tulburări de
personalitate sunt derivate din afecte, iar prin privarea unui copil de la atenția îngrijitorului
sau de lipsa de stabilitate în relația copilului cu persoana de care este atașat. Rezultatele
studiilor lui Mikulincer, au demonstrate că oamenii cu stiluri de atașament nesecurizate sunt
mai puțin capabili să facă față situațiilor stresante.

În plus față de stilurile de atașament, care sunt legate de structura tradițională, o nouă
structură a atras recent atenția psihologilor. Un număr de studii au descries factori care
moderează efectele evenimentelor stresante care contribuie la dezvoltarea tulburărilor
psihologice și care protejează indivizii de aceste tulburări. Un factor care permite oamenilor
să-și gestioneze mai eficient nevoile, provocările și amenințările vieții, este reziliența.
Indivizii rezilienți, prezintă mai multe comportamente adaptative ca răspuns la evenimente de
viață negative.

Studiile lui Bonanno în 2004, Masten în 2001, Connor and Davidson în 2003, și Basu în
2004, au arătat că indivizii mai puțin rezilienți resimt presiune mentală, anxietate și/sau
depresie. Friborg et. Al. sugerează că persoanele reziliente sunt mult mai flexibile în situații
traumatice și sunt mai capabili să se protejeze împotriva acestor condiții.

În orice caz, nu este clar dacă reziliența este asociată cu tulburările de personalitate obsesiv-
compulsive și dacă stilurile de atașament și reziliența pot prezice împreună, tulburarea de
personalitate obsesiv-compulsuvă. Pentru că sunt necesare mai multe cercetări cu privire la
tulburarea de personalitate obsesiiv-compulsivă și rolul stilurilor de atașament și a rezilienței
în prezicerea acestei tulburări: obiectivul prezentului studio este să determine dacă tulburărea
de personalitate obsesiv-compulsivă este legată de stilurile de atașament și reziliența în rândul
studenților.

Metodă

Acest studio descriptive/correlational a fost creat să investigheze relația dintre varoabile care
pot juca un rol în tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă. Eșantionul a constat din toți
subiecții filialei Nour Branch of Islamic University din Mazadaran. O tabelă Morgan a fost
utilizat pentru a selecta mărimea eșantionului de 300 de subiecți, în fumcție de numărul
variabilelor cercetate. Cei 300 de subiecți au fost aleși aleatoriu prin atribuirea unui număr
fiecărui subiect. Apoi numerele au fost selectate aleatoriu, iar studenții cu numărul
corespunzător au fost incluși în eșantionul de studio. 40 de subiecți au fost excluși din studio
din cauza chestionarelor deteriorate. Au fost analizate în studio datele a 260 de subiecți. După
aprobarea protocolului cercetării de către Ethics Committee a Psychodynamic Research
Center (Razi Psychology Center), codul de înregistrare 94120 a fost folosit , iar chestionarul a
fost distribuit studenților care și-au acordat consimțământul pentru participarea la studio după
ce au fost asigurați de confidențialiatea informațiilor partajate. Vârsta studenților a variat
între 19-26 ani și nu au avut istoric de boli fizice sau psihice cornice. În plus, subiecții sunt
celibatari și trăiesc cu parinții. Datele au fost analizate cu statiscă descriptive, corelații
Pearson și regresii multiple. În plus, a fost efectuată o analiză de regresie multivariate, care a
fost ajustată pentru variabila reziliență. Cele 3 chestionare descries mai jos, au fost utilizate
pentru colectarea de date.