Ce se ascunde în spatele termenului internship

Angelica Ene › Vin, 2012-03-23 16:11

La început de carieră primii paşi sunt dificili, iar viitorul incert. Până să se afirme într-un
domeniu, un profesionist trece prin multe etape, prima dintre ele fiind aceea în care a
acumulat cunoştinţe în facultate, însă nu are experienţă practică şi se loveşte de
reticenţa angajatorilor de a coopta oameni neexperimentaţi.

Citeste si:
› Managerii români se antrenează pentru Campionatul Performanţei
› Guvernul opreşte practica amânării contractelor necâştigate „de cine trebuie“, pentru banii UE

Termenul desemnează posibilitatea absolvenţilor de a învăţa direct de la profesionişti, la locul de

desfăşurare a activităţii lor. Participanţii la internship se pot forma, pot vedea în ce constă
activitatea companiei, ce presupune jobul dorit de ei şi, cel mai important, pot acumula
cunoştinţe şi experienţă practică.

Absolvenţii au multe de câştigat, în primul rând prin prisma experienţei căpătate, iar companiile
oferă aceste programe pentru a găsi şi forma oameni valoroşi, care pot rămâne şi dezvolta o
carieră în cadrul companiei pe viitor. Scopul unui internship nu este însă acela de a-i garanta
unui absolvent un loc de muncă cu normă ȋntreagă, ci de a-l ajuta să acumuleze experienţă
practică.

Internship-ul este una dintre cele mai utilizate practici prin intermediul cărora proaspăt
absolvenţii sunt iniţiaţi pe piaţa muncii. Cu toate acestea, legislaţia din Romȃnia nu oferă un
context clar de desfăşurare al acestei practici, cel puţin nu sub această denumire. Oficialii români
au constatat această carenţă în legislaţie şi, odată cu Hotărȃrea nr. 1 din 9 februarie 2012 pentru
acordarea încrederii Guvernului, s-a inclus în plan şi actiunea de „Promovare a unui pachet de
legi pentru tineret care va cuprinde Legea tineretului, Legea voluntariatului şi a internshipului şi
alte măsuri legislative”, nefiind însă până în acest moment concretizată.

Conceptul de internship a apărut şi s-a dezvoltat în Romȃnia odată cu cel de companie

multinaţională, fiind iniţial utilizat în locul bine-definitului stagiu de practică efectuat de studenţi /
masteranzi în vederea finalizării studiilor. Pe parcurs, semnificaţia termenului s-a extins, iar
astăzi el descrie activitatea prestată de absolvenţii de studii superioare (tinerii care şi-au încheiat
studiile, fără experienţă pe piaţa muncii), în baza unui contract de muncă.

Internship sau exploatare

Multe companii folosesc internship-ul ca metodă de exploatare a absolvenţilor (de exemplu, oferă
internship-uri doar pentru a acoperi nevoia de personal pe o anumită perioadă), acestă practică
fiind deseori categorisită drept o modalitate de mascare a „sclaviei” pe piaţa muncii. Această
abordare extrem de dură rezultă tocmai din lipsa unei definiri clare a internship-ului, din raportul
muncă prestată versus remuneraţie şi de cele mai multe ori este chiar confundat cu munca la
negru, care este clar definită şi aspru pedepsită de către autorităţi.

Una dintre acuzele aduse de absolvenţi este că internship-ul nu este întotdeauna remunerat. În
acest caz se face evident confuzie între internship, practică şi/sau voluntariat. Internship-ul
trebuie să fie plătit (fiind vorba de angajarea prin contract a unui absolvent de studii superioare),
spre deosebire de voluntariat sau stagiul de practică. Acesta din urmă, aşa cum este menţionat
ȋn paragrafele următoare, poate fi neplătit deoarece se face ȋn baza unui contract cadru stabilit
prin lege.

Ce spune legea

Astfel, internship-ul este cu totul altceva decât voluntariatul sau stagiul de practică. Voluntariatul
se desfăşoară strict în vederea prestării de activităţi în interes public, în domenii precum:
asistenţa şi serviciile sociale, protecţia drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic,
educativ, religios etc. Legea 195/2001 republicată prevede în mod clar care sunt condiţiile în
care se poate încheia un contract de voluntariat, orice încercare de utilizare a acestui tip de
colaborare în alte scopuri decât cele prevăzute de lege fiind interzise, după cum subliniază şi art.
6, alin.1.: „Este interzis să se încheie contract de voluntariat în scopul de a evita încheierea unui
contract individual de muncă sau, după caz, a unui contract civil de prestări de servicii ori a altui
contract civil cu titlu oneros pentru efectuarea prestaţiilor respective”.

Practica (stagiul de practică), pe de altă parte, este o condiţie obligatorie pentru încheierea
studiilor superioare. După cum este definită de Legea 258/2007 privind practica elevilor şi
studenţilor şi Ordinul 3955/2008 privind cadrul general de organizare a stagiilor de practică,
aceasta reprezintă „activitatea desfăşurată de elevi şi studenţi în conformitate cu planul de
învăţământ, care are drept scop verificarea aplicabilităţii cunoştintelor teoretice ȋnsuşite de
aceştia ȋn cadrul programului de instruire” şi se desfăşoară în baza unui „contract-cadru de
colaborare sau a unei convenţii, după caz, ȋncheiată ȋntre organizator şi partenerul de practică”.
În plus, contractul-cadru va avea anexat un portofoliu de practică ce va cuprinde toate detaliile
cu privire la paşii şi condiţiile ce trebuie luate în considerare pe parcursul stagiului.

Practica poate avea beneficiile sale, însă nu este obligatorie remuneraţia decât în cazul în care se
încheie şi un contract de muncă, pe lângă contractul-cadru.

Contractul-cadru semnat în vederea efectuării stagiului de practică vizează următoarele părţi:

organizatorul (instituţia de învăţămȃnt), partenerul (compania/ instituţia locală sau centrală /
orice altă persoană juridică), practicantul (studentul/mastrandul), cadrul didactic supervizor şi
tutorele. Este foarte important ca în contractul-cadrul să se specifice dacă practica se va
desfăşura sau nu ȋn cadrul unui contract de muncă / proiect, statutul de angajat aducând în plus
beneficii atât practicantului, care va fi remunerat, cât şi companiei, care poate beneficia (la
cerere) de stimulente financiare după cum prevede Legea 72/2007 privind stimularea încadrării
în muncă a elevilor şi studenţilor.

Dacă se optează pentru efectuarea stagiului de practică în lipsa unui contract individual de
muncă, doar în baza contractului-cadru, compania trebuie să respecte prevederile legale privind
sănătatea şi securitatea în muncă. Mai mult, practicantul are dreptul la indemnizaţii, gratificări,
prime sau alte avantaje precum transport, tichete de masă, acces la cantină etc., dacă sunt
prevăzute conform Art.12 din convenţia cadru aprobată prin Ordinul 3955/2008. Ȋn plus, avȃnd ȋn
vedere caracterul obligatoriu al stagiilor de practică, acestea sunt finanţate de Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.

În cazul ȋn care studentul nu doreşte sprijinul instituţiei de ȋnvăţămȃnt ȋn vederea efectuării

stagiului de practică, este permisă echivalarea perioadelor de angajare pe bază de contract de
muncă, ȋn condiţiile stabilite de regulamentul instituţiei de ȋnvăţămȃnt.

Majoritatea studenţilor îşi caută un loc de muncă în timpul facultăţii / masteratului, iar procedura
implicată de stagiile de practică aşa cum sunt prevăzute în lege este una laborioasă, unele
companii vin cu oferte de internship plătit (cu contract de muncă) şi pentru studenţi sau
masteranzi, nu numai pentru absolvenţi. Companii care oferă astfel de programe de internship
sunt Vodafone, Procter & Gamble, Microsoft, Coca-Cola sau GDF Suez.

Indiferent de modalitatea în care este prestată munca, întotdeauna trebuie să existe o bază
legală şi documente justificative semnate de părţile implicate, deoarece prestarea muncii de
către o persoană în afara contractelor definite de lege cu specificaţiile / condiţiile şi procedurile
de rigoare, se consideră muncă prestată la negru şi se sancţionează în conformitate cu
prevederile legale, atȃt contravenţional, cȃt şi penal.

Termenul practică ar trebui utilizat doar în condiţiile în care se respectă prevederile mai sus
menţionate. Uilizarea acestuia în descrierea unei oferte de colaborare dintre un proaspăt
absolvent şi o companie sub forma unui contract de muncă este una eronată. Motivul nu este
lipsa contractului-cadru, ci faptul că practica, aşa cum este prevazută de lege, se efectuează în
vederea definitivării studiilor. Până la apariţia unei definiţii clare, şi pentru a face totuşi o
distincţie, termenul internship se utilizează în descrierea încadrării ȋn muncă a unui tȃnăr care şi-
a finalizat deja studiile, fiind o activitate plătită, ȋn baza unui contract de muncă, menită să ofere
unui proaspăt absolvent posibilitatea de a căpăta experienţă practică.

2012