Sănătatea electronică, eSănătate

1
 Comunicare, societate și mass-media, An I,Sem. II
Universitatea Babeș- Bolyai, Cluj- Napoca

Introducere
Definiție și caracteristici

Trăim într-o eră în care Internetul constituie sursa principala de informare, de servicii,
ajungând astfel să fie pentru noi toți un factor indispensabil. Aplicarea tehnologiei
informației și a comunicațiilor în vaste domenii și contexte este în continua expansiune,
oferind un spațiu online accesibil și fără îndoială extrem de util.
Totuși societatea informațională reprezinta democratizarea informației și a
comunicării, făcînd parte din societatea cunoașterii, însemnând mai mult decât
``progresul tehnologiei și aplicațiilor informaticii și comunicațiilor, ea integrînd și
dimensiunile: socială (cu impact asupra îngrijirii sănătății, solidarității și protecției
sociale, muncii și pieței muncii, educației și formării continue), ambientală [...], culturală
[...] și economică (cu dezvoltarea unor noi paradigme ale economiei digitale și ale noii
economii bazate pe cunoaștere, inovare, cultură antreprenorială și managerială, educație a
cetățeanului și a consumatorului)``.1

Sănătatea, alături de justiție, guvernare, democrație, este un domeniu inclus în lumea

Internetului, punându-se accent pe serviciul central al acesteia și anume îngrijirea
sănătății. Acest serviciu însă, nu poate fi atât de concretizat în lumea internetului, prin
urmare instrumentele de tehnologie a informației și comunicațiilor de reprimă la scopul
de a acorda un sprijin acestui serviciu prin introducerea unor game de servicii și sisteme
ce sunt la granița dintre medicină și tehnologia informației, mai precis prin introducerea
noțiunii de e- Sănătate.

1 http://www.adrvest.ro/attach_files/cap%20IX%20.pdf

2
 E-sănătatea este un termen utilizat pe scară largă de către o mulțime de persoane,
instituții academice, organisme profesionale și organizații de finanțare. El a devenit un
neologism acceptat în ciuda lipsei unei definiții clare și precis convenite.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte e-Sănătatea ca fiind „utilizarea

tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) pentru sănătate, de exemplu, tratarea
pacienţilor, cercetarea continuă, supravegherea bolilor şi monitorizarea sănătăţii publice”.

Astfel, e- sănătatea este definită ca fiind un termen nou, necesar pentru a descrie
utilizarea combinată a comunicațiilor electronice și a tehnologiei informației în sectorul
sănătății. Utilizarea în domeniul sănătății a datelor digitale transmise , stocate și
extrase prin mijloace electronice, în scopuri clinice, educaționale și administrative, atât la
sediul local, cât și la distanță . Totodată, e-sănătatea se referă la toate formele de asistență
medicală electronice, transmise prin intermediul internetului, variind de la "produse "
informaționale, educaționale și comerciale la servicii directe oferite de profesioniști ,
non- profesioniști , întreprinderi sau consumatori în sine . E-sănătatea cuprinde o mare
varietate de activități clinice care au caracterizat în mod tradițional telesănătatea , dar care
sunt transmise prin intermediul internetului . E-sǎnǎtatea pur și simplu face asistența
medicală mai eficientă , permițând în același timp pacienților și profesioniștilor să
concretizeze ceea ce în trecut era imposibil de realizat.2

Abia în uz înainte de anul 1999, acest termen pare a servi ca un general "buzzword",
folosit pentru a caracteriza nu numai "medicina de Internet", dar si practic tot ce este
legat de computere si medicina.Serviciile electronice din domeniul îngrijirii sănătăţii,
denumite generic eSănătate (eHealth), reprezintă rezultatul aplicării tehnologiei
informaţiei şi comunicaţiilor în întreaga gamă de funcţii legate de sectorul sănătăţii .
Aceste servicii sunt menite a satisface cerinţe ale cetăţenilor, pacienţilor, cadrelor
medicale (medici, dentişti, farmacişti, biologi, asistenţi, infirmiere, manageri, etc.) şi
organizaţiilor furnizoare de asistenţă medicală (spitale, policlinici, dispensare, cabinete
medicale, farmacii, laboratoare, companii de asigurări, etc.), publice şi private, precum şi
autorităţilor şi factorilor de decizie politică implicaţi în domeniu. Introducerea serviciilor

2 Alejandro Jadad, ``What Is eHealth (3): A Systematic Review of Published

Definitions``, Journal of Medical Internet Research. The leading peer-reviewed eHealth
journal, 2005

3
electronice în domeniul îngrijirii sănătăţii reprezintă un proces ce poate fi complex şi de
durată, dar beneficiile – servicii mai bune la costuri mai mici – justifică eforturile, fie că
acestea sunt depuse de guvern cu referire la sectorul public fie că sunt depuse de sectorul
privat al sănătăţii.

Concepte principale
Servicii oferite de e- sănătate

E-sănătate cuprinde vaste domenii, cum ar fi:

 Telemedicina (Utilizarea Tehnologiilor Informaţionale şi de Comunicaţii pentru

furnizarea serviciilor medicale la distanţă); Telemedicina reprezintă o ramură a
medicinii care se bazează pe transferul informaţiei medicale prin mediu electronic
facilitând asistarea de la distanţă a unui consult sau intervenţii, acordarea unei a
doua opinii şi luarea deciziei optime privind gestiunea cazului, având astfel
implicaţii directe asupra raportului cost/beneficiu. În acest sens pot exista chiar şi
echipe alcătuite din specialiști în ingrijire medicală care colaborează și împart
informațiile despre pacienți prin intermediul infrastructurii digitale.

 Managementul informaţiilor/datelor/statisticilor din sectorul sănătăţii. De

exemplu, sisteme informaţionale automatizate bazate pe Web, sisteme
informaţionale de colectare a datelor statistice, sisteme de monitorizare a
determinantelor sănătăţii şi supraveghere a maladiilor, sisteme informationale
clinice, registre electronice medicale ale bolilor, registre electronice pentru
înregistrarea naşterilor şi deceselor, etc;

 Dosarul Electronic al Pacientului (EHR) reprezintă un concept de colectare

electronică centralizată a oricăror informaţii de interacţiune a cetăţeanului cu
sectorul sănătăţii (care permite schimbul de date a pacienţilor între toate
instituţiile de asistenţă medicală şi permite înregistrarea oricărui contact al
cetăţeanului cu sistemul sănătăţii); Dosarul electronic de sănătate include o
mulțime de facilități. Printre cele mai importante fiind posibilitatea de a accesa cu

4
 ușurință înregistrările și comoditatea în utilizarea datelor medicale, fără ca
medicul sau pacientul să întâmpine dificultăți în descifrarea scrisului. Potrivit
Risk Management Health Policy, dosarul electronic de sănătate prevede mai multe
facilități, însă toate aceste funcționalități pot fi grupate în trei categorii de bază -
instrumente pentru suport decizional, sistemul de indicații medicale electronice și
schimbul de informații medicale. Toate acestea au fost create cu scopul de a
îmbunătăți calitatea asistenței medicale și de a reduce costul pentru serviciile
medicale. Instrumentele pentru suport decizional ajută deținătorul dosarului
electronic de sănătate să ia decizii în ceea ce privește sănătatea. Printre acestea se
numără informarea privind medicamentele care trebuie administrate, informarea
cu privire la substanțele ce generează alergii, vaccinările, vizitele la medic, dar și
alte alerte individuale create de pacient pentru diferite situații medicale. Cu
timpul, datorită informațiilor stocate în acest sistem, beneficiarul dosarului își
aprofundează cunoștințele privind propria stare de sănătate, iar dosarul electronic
devine un instrument în furnizarea serviciilor medicale mai sigure și eficace,
inclusiv prin reducerea erorilor medicale.3

 Informatica Consumatorului de Informaţii în Sănătate (acces la informaţii

privind sănătatea de către persoane sau pacienţi);

 Knowledge Management în Sănătate (ex. Instrucţiuni de cele mai bune practici,

bine gestionate şi puse la dispoziţie în formă electronică);

 Cardurile de sănătate inteligente îmbunătățesc securitatea și confidențialitatea

informațiilor pacientului, constituie un purtător sigur de înregistrări portabile şi
poate reduce frauda în domeniul îngrijirii medicale. Cardului i se pot atribui însă
şi alte valenţe, poate astfel deveni instrument de plată sau garant al calităţii de
asigurat.

 m-Sănătate/m-Health (utilizarea pe dispozitive/device-uri mobile, cum ar fi

telefoanele mobile, dispozitive mobile inteligente pentru a colecta informaţii cu
caracter medical, a partaja informaţii sau alte date ale pacientului);

3 Sorina Bujarov, ``De ce avem nevoie de dosarul electronic de saă naă tate``, disponibil
la adresa www.e-sanatate.md, accesat la 6.06.2014

5
  Sănătate Virtuală (ex. Echipe de profesionişti lucrînd împreună prin soluţii TIC);

 Cercetări în Sănătate (ex. utilizarea tehnologiilor de înaltă performanţă pentru a

gestiona volume mari de date în luarea deciziilor).

 Prescripția electronică sau e-prescripția este transmisia electronică a

informațiilor prescripției de la terminalul medicului care prescrie la sistemul de
gestiune de farmacie. Înlocuiește sau completează o prescripție pe hârtie,
îmbunătățind siguranța pacientului prin reducerea posibilității unei erori de
prescripție datorită numeroaselor cauze incluzând scris de mână ilizibil sau
terminologie ambiguă.

E-Sănătatea în România și UE

Deși poate aparent, sănătatea în România, ca și în orice altă țară de altfel, ar trebui să
primeze pe toate planurile, inclusiv atunci când vorbim de tehnologia informației și a
comunicării, însă capitolul e-Sănătate este cu mult mai puțin dezvoltat și dezbătut decât
ar trebui. Există peste 30.000 de site-uri referitoare la e-sănătate, iar cei ce doresc să
acceseze aceste pagini pot deveni la fel de informați despre anumite boli, tratamente,ca și
medicii de profesie, însă ``calitatea conținutului online referitor la sănătate este în mare
măsură scăzută, iar comercializarea produselor medicale prin Internet de obicei nu este
supravegheată``.4

În privința programelor de e-sănătate este relevantă cuantificarea procentului din

populația în vărstă de peste 16 ani care utilizează Internetul pentru căutarea de informații
legate de sănătate: 2% în România, față de 4% în țările din Europa Centrală și de Est
(2003). Tot în naul 2003, 16% din medicii generaliști aveau acces la Internet în cabinetul
medical, iar ponderea medicilor practicieni care utilizează evidența electronică a

4 Marian Stoica, ``Telemedicina și e-sănătate``, Informatica Economica, nr.1, București,

2002, p. 24

6
pacienților ers de 49,2% în România, față de 59% în noile state membre. În 2004 numai
43% dintre spitale și 33% din clinici aveau acces la Internet.5

Revenind în prezent, serviciile e-sănătate sunt încă în mare parte utilizate mai degrabă
pentru operațiuni tradiționale, și anume pentru efectuarea de înregistrări și pentru
redactarea de rapoarte, decât în scopuri clinice, cum ar fi efectuarea de consultații online
(numai 10% dintre medicii generaliști efectuează consultații online). Potrivit rezultatelor
a două sondaje realizate în spitalele de urgență (destinate îngrijirilor și tratamentelor
medicale ori chirurgicale de scurtă durată) și printre medicii generaliști din Europa,
sistemele e-sănătate încep să fie utilizate din ce în ce mai mult. Astfel, în 2013, 60 %
dintre medicii generaliști au folosit instrumentele e-sănătate, numărul acestora fiind cu
50 % mai mare decât în 2007. Cu toate acestea, mai rămân multe de făcut în acest sens.
Țările care au înregistrat cele mai bune rate de asimilare a sistemelor e-sănătate în
spitale sunt Danemarca (66 %), Estonia (63 %), Suedia și Finlanda (ambele cu 62 %).
Profilurile detaliate ale tuturor țărilor sunt disponibile aici;
Serviciile e-sănătate sunt încă în mare parte utilizate mai degrabă pentru operațiuni
tradiționale, și anume pentru efectuarea de înregistrări și pentru redactarea de rapoarte,
decât în scopuri clinice, cum ar fi efectuarea de consultații online (numai 10% dintre
medicii generaliști efectuează consultații online);
În ceea ce privește procesul de digitizare a fișelor medicale ale pacienților, Țările de
Jos obțin medalia de aur, înregistrând un procent de digitizare de 83,2 %; Danemarca se
situează pe locul doi (80,6 %), în timp ce bronzul îi revine Regatului Unit (80,5 %);
Cu toate acestea, numai 9 % dintre spitalele din Europa le permit pacienților să aibă
acces online la propriile fișe medicale, iar majoritatea acestor spitale oferă doar acces
parțial;
Atunci când adoptă sistemele e-sănătate, spitalele și medicii generaliști se confruntă cu
numeroase obstacole, care variază de la lipsa de interoperabilitate până la absența unui
cadru de reglementare și a resurselor.6

5 http://www.adrvest.ro/attach_files/cap%20IX%20.pdf
6 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-302_ro.htm

7
 Întrebați de ce nu utilizează mai mult serviciile e-sănătate, medicii generaliști au
invocat motive precum lipsa de remunerare (79 %); cunoștințele insuficiente în domeniul
informaticii (72 %); lipsa de interoperabilitate a sistemelor (73 %) și lipsa unui cadru de
reglementare în privința confidențialității și protecției datelor pentru comunicarea prin e-
mail dintre doctor și pacient (71 %).

Implicarea pacienților în e- Sănătate

Unul dintre aspectele cheie ale perspectivei operaționale strategice în TIC este întărirea
statutului pacientului şi o mai bună participare a acestuia la actul medical.

Statutul pacienţilor şi al familiilor lor în ceea ce priveşte furnizarea serviciilor de sănătate

trebuie să fie întărit, aceştia trebuie să aibă acces mai bun la informaţii privind actul
medical. Trebuie să fie făcute eforturi în direcţia implicării şi participării mai active a
pacienţilor şi familiilor lor în domeniul sănătăţii, ceea ce va avea impact asupra utilizării
crescute a soluţiilor de TIC şi asupra accesului acestora la diverse informaţii utile.

De asemenea, un punct forte al acestui proiect, privind pacientii, este furnizarea de

servicii de asistenţă medicală fără limite operaţionale, administrative sau geografice.

Mobilitatea populaţiei a crescut ca urmare a mutării studenţilor pentru educaţia

universitară, schimbărilor de locuri de muncă şi de reşedinţă, etc. Serviciile de sănătate
trebuie să fie capabile să funcţioneze fără întrerupere chiar şi pentru persoanele care se
mută sau locuiesc în mai mult de un singur loc. De asemenea, serviciile de asistenţă
pentru nevoile specifice de îngrijiri trebuie să poată fi furnizate în mai mult de o singură
unitate de asistenţă medicală, care este, de exemplu, specializată pentru anumite tipuri de
îngrijiri.7

Din perspectiva mediului rural, în Comunicatul său privind Reducerea decalajului în

ceea ce priveşte internetul de mare viteză din 2006, Comisia Europeană a identificat
principalele motive pentru separarea dintre internetul de mare viteză din urban – rural,

7 Strategia de e-Sănătate a Ministerului Sănătăţii, Asistenţă tehnică pentru elaborarea unui studiu de

fezabilitate pentru implementarea unui Sistem Informatic Integrat în Sănătate, p.15

8
 cum ar fi densitatea mică a populaţiei, izolarea geografică, lipsa competiţiei. Alţi factori
socio-economici, cum ar fi veniturile scăzute sau educaţia, lipsa accesului la noile
tehnologii, calitatea scăzută a serviciilor, lipsa aplicaţiilor cu conţinut relevant pentru
activităţile din mediul rural şi cele legate de agricultură, grad scăzut de conştientizare,
populaţie îmbătrânită, au ca rezultat un grad scăzut de adoptare a acestora.8

Proiectul e-sanatate presupune o înregistrare electronică de sănătate se referă la dosarul

medical al pacientului în format digital. Sistemele de înregistrări electronice de sănătate
coordonează stocarea şi accesarea înregistrărilor individuale, asistate pe calculator.
Înregistrările electronice de sănătate sunt accesate pe un calculator, adesea prin
intermediul unei reţele. Dosarul electronic poate fi format din mai multe înregistrări
electronice de sănătate care provin din multe surse şi locaţii diferite.

Datele care pot fi incluse în înregistrările electronice de sănătate pot fi de tipul: istoricul
medical, alergii, imunizări, rezultate la testele de laborator, radiografii, facturi pentru
serviciile prestate şi indicaţii terapeutice.9

Despre viitorul în sănătate și telemedicină

Pe termen scurt şi mediu vom asista la apariţia unui mare număr de aplicaţii de
telemedicină10. Ele vor fi utilizate în situaţii de urgenţă, pentru a reduce timpul în care
competenţa medicală poate interveni cu o conduită adecvată în diagnostic sau tratament,
în transmiterea unor date privind starea de sănătate, în obţinerea celei de a doua opinii din
partea unui specialist etc.

8 Strategia de e-Sănătate a Ministerului Sănătăţii, Asistenţă tehnică pentru elaborarea unui studiu de

fezabilitate pentru implementarea unui Sistem Informatic Integrat în Sănătate, p.15

9 Ibidem, p.47
10 Ibidem, p.25

9
 Tot mai multe aplicaţii vor fi consacrate monitorizării la domiciliu, inclusiv a bătrânilor,
îngrijirilor medicale personalizate, sistemelor de asistare de la distanţă a deciziei
medicale, unor proceduri de teleconsult, telediagnostic etc.

Aceste aplicaţii vor trebui integrate cu sistemul informatic al sănătăţii, cel puţin cu
dosarul electronic de sănătate al fiecărui cetăţean şi vor trebui să respecte standardele
convenite.

Beneficiile asteptate in urma implementarii telemedicinei sunt imbunatatirea accesului la

ingrijiri medicale de specialitate, reducerea erorilor medicale prin accesul rapid al
doctorului curant la o a doua opinie referitoare la diagnosticarea/tratamentul unui pacient;
șanse mai mari de supravietuire a pacientilor aflati in situatii de urgenta in zone in care nu
exista specialisti, prin acces la consultatii de specialitate bazate pe informatii medicale
obtinute in timp real; reducerea anumitor cheltuieli pentru sistemul sanitar prin
diminuarea costurilor necesare transportarii pacientilor intre diferite spital.11

Directii de dezvoltare în vederea creșterii serviciilor medicale în Romania:12

 Dezvoltarea infrastructurii tehnologice ca suport important în activitatea medicala

 Diminuarea costurilor de pacient
 Integrarea datelor existente la nivel de pacient într-un sistem unitar
 Diagnosticarea si tratarea pacientului, indiferent de locatia unde acesta se află
 Sistem medical integrat care susține ingrijirea continuă a pacientului

Exemple de e- sănătate

Nevoia unui Portal naţional de sănătate 13pentru cetăţeni a fost recunoscută deja şi se fac
planuri de dezvoltare a acestuia.

11 http://www.infoworld.ro/atasamente/Telemedicina_F.pdf, p.2
12 http://www.soms.ro/wp-content/uploads/2012/12/SOMS_nov20121.pdf, p.15
13 Strategia de e-Sănătate a Ministerului Sănătăţii, Asistenţă tehnică pentru elaborarea unui studiu de

fezabilitate pentru implementarea unui Sistem Informatic Integrat în Sănătate, p.61

10
Portalul cetăţenilor are ca scop funcţionarea ca o poartă de comunicare şi interacţiune cu
sistemul sanitar. Portalul va accepta solicitările cetăţenilor, va oferi informaţii şi îi va
sprijini în navigarea prin sistemul serviciilor medicale.

Serviciile electronice vor fi oferite pentru cetăţeni prin intermediul portalului, cum ar fi
informaţii privind starea de sănătate – în special prevenţia şi stil de viaţă sănătos –
comunicarea cu medicii de familie, programări, vizualizarea rezultatelor testelor de
laborator, etc.

Pentru a se constitui într-un depozit actualizat în mod continuu, de informaţii medicale

valide şi de încredere, bazate pe cele mai bune dovezi ştiinţifice, va fi nevoie de alianţe
strategice atât la nivel naţional (de ex: cu şcolile de medicină), cât şi la nivel internaţional
(de ex: pentru dezvoltarea conţinutului comun şi/sau aprobare sau traducere).

Portalul naţional de sănătate prin care sunt furnizate servicii pentru cetăţeni trebuie să fie
separat de site-ul Ministerului Sănătăţii, prin care sunt furnizate servicii pe domenii cum
ar fi administraţia publică (de ex: posturi vacante, licitaţii, comunicarea cu Direcţiile
Judeţene de Sănătate Publică, alte Ministere, etc.).

Un alt canal de comunicare este Forumul e-Sănătate, având ca scop funcţionarea ca un

portal pentru personalul din sănătate pe probleme cum ar fi standardizarea, dezbateri şi
publicarea standardelor naţionale şi a ghidurilor naţionale, precum şi ca sursă de suport
profesional prin informaţii şi alte instrumente relevante pentru activitatea lor.

Autorităţile locale realizează, de asemenea, portaluri de servicii pentru cetăţeni, de ex:

audienţe, servicii a telefon, etc., informaţii privind sistemele de sănătate. În viitor,
aceleaşi portaluri vor fi utilizate şi pentru solicitarea de avize, certificate sau alte
documente.

În ceea ce priveşte informaţiile medicale, însă, principalul site de oferire a acestor

informaţii se intenţionează a fi portalul pentru cetăţeni al Ministerului, nu cele de la nivel
judeţean.

11
Bibliografie

 Vasilache, Dan, Guvernare electronică. O introducere, cap. IV, 2007

 Jadad, Alejandro,``What Is eHealth (3): A Systematic Review of Published

Definitions``, Journal of Medical Internet Research. The leading peer-reviewed
eHealth journal, 2005

 Fărcaș, D. Dan, ``The health information systems in Romania- where to?``,

Romanian Medical Reviews and Research, Viața Medicală, București, 2010

 Stoica,Marian, ``Telemedicina sș i e-saă naă tate``, Informatica Economica, nr.1,

Bucuresș ti, 2002

 Strategia de e-Sănătate a Ministerului Sănătăţii, Asistenţă tehnică pentru

elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru implementarea unui Sistem
Informatic Integrat în Sănătate

 http://www.adrvest.ro/attach_files/cap%20IX%20.pdf

 http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-302_ro.htm

 http://www.syonic.eu/?q=node/8

 www.e-sanatate.md

 http://www.infoworld.ro/atasamente/Telemedicina_F.pdf

 http://www.soms.ro/wp-content/uploads/2012/12/SOMS_nov20121.pdf,

12